26 noiembrie 2025
Să deschidem Bibliile la Efeseni 3.14-15:
„Din această cauză îmi plec genunchii înaintea Tatălui Domnului nostru Isus Hristos,
din care este numită întreaga familie în cer și pe pământ.”
Câți sunteți fericiți să aveți acest Nume? Eu sunt fericit că fac parte din acest Nume. De aceea sunt botezat în acest Nume; de aceea ne rugăm în acest Nume; de aceea tot ce facem în cuvânt și în faptă, totul facem în Numele Domnului Isus Hristos. Pentru că recunoaștem Cine este El pentru noi: că El este Capul Familiei! El este Cel care a cumpărat înapoi drepturile de răscumpărare. Amin.
Să mergem la Coloseni 1.18-22:
„El este Capul trupului, al Bisericii. El este Începutul, Cel întâi născut dintre cei morți, pentru ca în toate lucrurile să aibă întâietatea.
Căci Dumnezeu a vrut ca toată plinătatea să locuiască în El, și să împace totul cu Sine prin El, atât ce este pe pământ, cât și ce este în ceruri, făcând pace, prin sângele crucii Lui.
Și pe voi, care odinioară erați străini și vrăjmași prin gândurile și prin faptele voastre rele, El v-a împăcat acum,
prin trupul Lui de carne, prin moarte, ca să vă facă să vă înfățișați înaintea Lui sfinți, fără prihană și fără vină.”
Mă bucur atât de mult că El ne-a împăcat cu Sine în trupul de carne al lui Isus Hristos, pentru că Dumnezeu a venit. El Și-a făcut un trup de carne ca să locuiască în El, și prin acel trup ne-a împăcat cu Sine, deoarece a trebuit să fie plătit un preț pentru omenire.
Duminică am fost dus atât de adânc în aceasta! Încă mă ospătez cu descoperirea de la slujba de duminică! Doar să realizăm cu adevărat ce a făcut Dumnezeu pentru noi, prieteni! Înseamnă atât de mult pentru mine, și vreau să intru puțin în aceasta.
Astăzi vreau să vorbesc despre PURTĂTORII CĂRȚII. Duminică am vorbit despre Carte. Când privim aici, la această împăcare, citim că El a împăcat toate lucrurile cu Sine, El ne-a împăcat prin trupul Lui de carne. Cuvântul „a împăca” înseamnă „a reconcilia, a împăca complet, a reconcilia din nou, a readuce starea anterioară de armonie.”
Deci, ce încearcă El să facă? El încearcă să ia ceea ce a fost scos din armonie și separat, și să aducă din nou laolaltă, înapoi în armonie.
Noi știm că omul a căzut în grădina Edenului și a rupt armonia și părtășia cu Dumnezeu, a rupt armonia scopului și Planului lui Dumnezeu, dar acum Dumnezeu ne-a împăcat cu Sine prin Isus Hristos. Slavă Lui Dumnezeu! Așadar, a fost nevoie de un Om, și El a fost acel Om.
Și acum, când privim la purtătorii Cărții, mă voi întoarce la Apocalipsa 5.1-4, vom atinge doar câteva puncte și vom merge mai departe.
„Apoi am văzut în mâna dreaptă a Celui ce ședea pe scaunul de domnie o carte, scrisă pe dinăuntru și pe dinafară pecetluită cu șapte peceți.
Și am văzut un înger puternic care striga cu glas tare: „Cine este vrednic să deschidă cartea și să-i rupă pecețile?”
Și nu se găsea nici un om în cer…” (Vedeți acest cuvânt „Om”? Trebuia să fie un om). „…nici pe pământ, nici sub pământ, care să poată deschide cartea, nici să se uite în ea.”
Adam era acolo, pentru că, priviți: „…nu era nici un om în cer, nici pe pământ, nici sub pământ.” Erau toți acolo. Aceasta i-a închis pe toți. Și Ioan s-a uitat la toți oamenii, și nu era nimeni vrednic. Acolo era și Adam, și desigur, el nu era vrednic. La un moment dat, Adam a fost vrednic să țină Cartea, dar și-a pierdut vrednicia când a părăsit Cuvântul. Astfel, el nu s-a mai putut împăca niciodată singur cu Dumnezeu, pentru că acum el era pervertit, era corupt, era stricat. Și tu nu poți folosi un miel pestriț pentru a aduce înapoi o împăcare, pentru că acesta trebuie să fie desăvârșit, un miel perfect.
Astfel, de-a lungul Vechiului Testament, nu a existat nici un miel perfect; nu a existat nici un om și nu a existat nici un fiu al lui Dumnezeu, care să poată asculta deplin de tot Cuvântul lui Dumnezeu și să umble în dreptate și armonie perfectă cu Dumnezeu, care să poată lua înapoi acea Carte, care putea cumpăra răscumpărarea, care putea plăti pentru ceea ce a pierdut Adam.
Astfel, Dumnezeu a venit și a devenit El Însuși acel Om. El a devenit un Om adevărat care a mâncat, a dormit și a obosit. Un Om adevărat. Nu pe jumătate Om, nu o figură, nu o ilustrație, ci un Om. El a devenit un Om. Un Om căruia i-au crescut unghiile de la picioare; un Om căruia nu I S-a tăiat părul; căruia I-a fost foame și a trebuit să mănânce. El a fost un Om. Un Om care a putut fi bătut și a simțit durerea; un Om care putea fi respins; un Om care putea plânge și putea suferi; un Om care a putut plânge la mormântul lui Lazăr; un Om care a putut avea inima frântă din cauza lipsei de credință și de descoperire a oamenilor pe care a venit să-i salveze. Un Om care a putut plânge pentru Ierusalim; un Om care putea simți; un Om care putea fi atins; un Om care a putut să Se întindă în partea din spate a unei corăbii și să adoarmă epuizat când a izbucnit furtuna. Un Om! El a devenit un Om, pentru că Dumnezeu a dat moștenirea acestei Creații, a dat moștenirea acestui Pământ, unui om. Dumnezeu a vrut aceasta, pentru că Pământul este moștenirea omului.
Despre aceasta am vorbit duminică și mă voi referi la aceasta. Toată viața mea am crezut că sunt mântuit ca să merg în Rai. A mai crezut cineva aceasta crescând în denominațiuni? Poate nici măcar în denominațiuni, ci poate fiind chiar în Mesaj.
Eu am crezut că sunt mântuit ca să pot merge în Rai. Dar mântuirea mea nu avea nimic de-a face cu mersul meu în Rai. Nu despre aceasta era vorba. Împăcarea nu era despre aceasta, nu era despre întoarcerea în Rai, ci era despre împăcarea cu ceea ce pierduse omul. Și omul și-a pierdut dreptul de a conduce Pământul; omul și-a pierdut moștenirea Creației; omul și-a pierdut părtășia cu Dumnezeu.
Ce a venit să facă Isus Hristos? El a venit să restabilească ceea ce a pierdut omul. Isus nu a murit ca noi să mergem în Rai, ci El a murit ca să poată împăca tot ce a fost separat și pierdut de om, astfel încât, omul să poată trăi în cele din urmă, ca Familie a lui Dumnezeu, în prezența lui Dumnezeu, în părtășie cu Dumnezeu și în armonie unii cu alții pe acest Pământ, ca o Rasă divină pe acest Pământ.
Când m-am uitat la cuvântul „mântuire”…Eu am auzit acest cuvânt toată viața. Eram mântuit dar aveam nevoie tot timpul să fiu mântuit. Am crescut ca un băiat penticostal și de fiecare dată când făceam o greșeală, trebuia să fiu mântuit din nou. Noi eram armeni în doctrina noastră și trebuia să facem aceasta. De fiecare dată când greșeai, cădeai din har și trebuia să fii mântuit din nou, și eram mântuit pentru că eram pierdut. Dar fratele Branham a spus:
„Tu nu ai fost mântuit într-o anumită zi, ci ai fost mântuit întotdeauna. Dacă ești un copil al lui Dumnezeu, o Genă a lui Dumnezeu, un Atribut al lui Dumnezeu, tu nu poți fi pierdut, așa cum Dumnezeu nu poate fi pierdut.”
Tu ai fost întrupat într-o stare pierdută și ai fost separat de părtășie, dar numele tău a fost în Cartea Vieții Mielului înainte de întemeierea lumii.
Așadar, acest cuvânt „mântuire” este cuvântul grec „Sozo” și înseamnă „vindecare”. Deci, ce s-a întâmplat? Noi eram bolnavi, eram zdrobiți, relația noastră cu Dumnezeu avea nevoie de vindecare; trupul nostru avea nevoie de vindecare; Pământul avea nevoie de vindecare; totul avea nevoie de vindecare.
Așadar, ce este mântuirea? Mântuirea noastră este o vindecare. Ce este vindecarea? Gândiți-vă că aveți nevoie de vindecare. Ce se întâmplă în trupul vostru când aveți nevoie de vindecare? Ceva este în neregulă cu trupul vostru, iar vindecarea vă va aduce înapoi în starea în care erați înainte de a vă îmbolnăvi. Această vindecare este pentru a ne aduce înapoi la ceea ce eram înainte de a ne îmbolnăvi, înainte ca boala păcatului să ne lovească. Este aducerea înapoi, este o împăcare, este o restaurare, este o răscumpărare. Deci, trebuia să fie un Om.
„…nu se găsea nici un om nici în cer, nici pe pământ, care să poată deschide cartea, nici să se uite în ea.
Și am plâns mult, pentru că nici un om nu fusese găsit vrednic…”
Ei au găsit oameni, peste tot erau oameni, dar nici un om nu a fost găsit vrednic, pentru că a fost doar Unul care a fost vrednic și care S-a născut fără păcat.
Să mergem la Romani 8. Subiectul acesta are ceva care mă încântă nespus, pentru că este luat mesajul Evangheliei, este luat ceea ce bisericile, omenirea și gândirea umană au de luat într-o singură poveste și readus la întreaga sa putere; ce a făcut cu adevărat Hristos, despre ce este vorba și impactul pe care-l are asupra tuturor lucrurilor.
Știți, am spus că destinația mea nu este Cerul, ci destinația mea este Pământul. Domnia noastră milenară, luna noastră de miere, are loc pe Pământ. Apoi, noul oraș, Ierusalim, se coboară pe Pământ. Un Munte se ridică și un Oraș coboară. Aceasta este o tipizare a celor două Dimensiuni diferite: domeniul ceresc și domeniul pământesc, care se unesc și orice barieră care le separă va dispărea, iar noi vom trăi ca o Familie a lui Dumnezeu pe Pământ. Da, ca o Familie și vom avea părtășie împreună fără nici o barieră de separare. Aceasta se va întâmpla pe acest Pământ.
Dacă vă amintiți, când fratele Branham a trecut dincolo de cortina Timpului, i-a întâlnit pe toți acei sfinți. Ei sunt în desăvârșire; ei sunt tineri, sunt în trupuri de teofanie, aleargă prin iarbă, iar fratele Branham a spus: „Erau cei mai frumoși oameni pe care i-am văzut vreodată; bărbați puternici și arătoși, și femei frumoase.” Ei au alergat la el, l-au îmbrățișat, și i-au spus: „Scumpul nostru frate.” El era într-un loc al desăvârșirii, dincolo de perfecțiune, în dragoste și numai în dragoste, în splendoare. Nu există nimic care să poată descrie aceasta, iar el a fost atât de încântat să ajungă Acolo. Apoi, el nu a vrut să mai plece, dar a simțit ceva care se agita în interior, un sentiment ciudat, iar când s-a întors și a privit, și-a văzut trupul mișcându-se pe pat, și a spus: „Nu trebuie să mă întorc, nu-i așa?” Aceasta a fost atitudinea lui după ce tocmai ajunsese Acolo. Dar care era atitudinea tuturor sfinților care erau în Dimensiunea a șasea? Ei spuneau: „Într-o zi va veni Hristos și vă va judeca pentru ceea ce predicați și noi ne vom întoarce pe Pământ.” Ei nu-și încheiaseră călătoria. Pentru ei, mântuirea însemna mai mult decât că au ajuns în Rai. Ei erau deja Acolo. Dacă Raiul era scopul lor, îl aveau deja, dar scopul lor era mult dincolo de a ajunge în Rai; mult dincolo de a intra în desăvârșire; mult dincolo de a intra în atmosfera dragostei desăvârșite. Ei erau destinați, erau predestinați, erau creați; ei erau oameni și erau creați să locuiască pe Pământ, să trăiască pe Pământ și să fie o Rasă de oameni, Dumnezeu pe Pământ. Deși erau în desăvârșire, ei așteptau cu nerăbdare ceva ce urma. Slavă lui Dumnezeu!
Acest Mesaj a deblocat Evanghelia, prieteni! Acest Mesaj a adus Adevărul, ni L-a descoperit pe Hristos! Vreau să spun atât de multe! Vreau să predic totul, să predic toată noaptea; vreau să predic în fiecare zi, pentru că aceasta este ceea ce iubesc. Acesta sunt eu și acest lucru atinge Ceva ce este atât de adânc în mine! Nu pot explica, nu pot pune totul cap la cap, dar atinge esența a ceea ce sunt. Pentru aceasta m-am născut; pentru aceasta am fost un gând în Mintea lui Dumnezeu; pentru aceasta am fost destinat; aceasta a făcut Dumnezeu când S-a gândit la mine ca la un Atribut. El S-a gândit la mine venind la această descoperire, la acest loc și că aceasta se va manifesta în mine. Știu aceasta.
Romani 8.17-20:
„Și dacă suntem copii, suntem și moștenitori; moștenitori ai lui Dumnezeu, și împreună moștenitori cu Hristos, dacă suferim cu adevărat împreună cu El, ca să fim și proslăviți împreună cu El.
Întrucât socotesc că suferințele din acest timp nu sunt demne să fie comparate cu slava care va fi descoperită în noi.
Căci făptura așteaptă cu dorință arzătoare descoperirea fiilor lui Dumnezeu.
Căci creatura a fost supusă deșertăciunii, nu de voie, ci din cauza celui ce a supus-o, în nădejdea…”
Așadar, acum Pământul așteaptă ceva. „Făptura” înseamnă „creația”.
„Căci făptura, (Creația), așteaptă cu o dorință arzătoare descoperirea fiilor lui Dumnezeu.”
De ce așteaptă Creația arătarea fiilor lui Dumnezeu? Pentru că Pământul a fost rânduit să fie condus de fiii lui Dumnezeu. Astfel, când un fiu al lui Dumnezeu a căzut, și Pământul a căzut. Totul a căzut sub Adam, de aceea acest Pământ vrea să se întoarcă la starea în care se afla înainte. Deci, Pământul așteaptă descoperirea, manifestarea sau arătarea fiilor lui Dumnezeu.
Căci făptura a fost supusă deșertăciunii. Cuvântul „deșertăciune” înseamnă „fragilitate, slăbiciune, stricăciune.” „Făptura a fost supusă deșertăciunii nu de voie, ci din cauza celui ce a supus-o, în nădejdea…” Deci, nu a fost vina Creației, ci a fost vina omului. Dar există o nădejde de răscumpărare.
„Deoarece creatura însăși va fi eliberată din robia stricăciunii, în libertatea glorioasă a copiilor lui Dumnezeu.”
Când copiii lui Dumnezeu vor fi liberi, și Pământul va fi liber.
„Căci știm că toată Creația suspină și suferă împreună durerile nașterii până acum.”
De aceea, când fratele Branham a vorbit despre ziua răstignirii, a spus: „A fost un cutremur și soarele s-a înnegrit ca un sac.” Munții s-au cutremurat și s-au întâmplat toate acestea. Știți cum a descris fratele Branham cutremurul și faptul că soarele s-a întunecat? El a spus: „Soarele și-a ascuns fața în mâini și a plâns de bucurie.” Despre cutremur a spus: „Dealurile săreau ca berbecii pe dealuri. Pământul sărea și striga.” De ce? Datorită Răscumpărării. Pentru că acum exista un Om care putea răscumpăra ceea ce pierduse Adam. Pământul reacționa la Răscumpărarea care avea loc la Calvar.
Voi v-ați uita la acestea, și ați spune: „Un cutremur. Este îngrozitor. Oh, soarele s-a întunecat!” Dar Pământul avea un jubileu pentru că acum exista un Om care a venit să plătească prețul, iar Pământul devine liber atunci când oamenii devin liberi. Când oamenii se întorc la poziția lor, Pământul revine la poziția lui. Oh, numai un profet putea spune o poveste în felul acesta; numai un profet putea să ne spună că întunecarea soarelui a avut loc din cauză că soarele plângea cu mâinile la ochi, pentru că soarele și-a acoperit fața și a plâns de bucurie pentru răscumpărarea care avea loc. Iar cutremurul a fost munții care săreau în sus și-n jos, pentru că: „Ne întoarcem! Ne întoarcem! Ne întoarcem!”
Pământul nu vrea să fie căzut. De ce credeți că are loc acest ciclu de distrugere prin uragane, cutremure și incendii? Acest Pământ este gata să întinerească, vrea să se întoarcă la poziția lui; Pământul așteaptă manifestarea fiilor lui Dumnezeu și aceasta are legătură cu voi și cu mine. Noi suntem legați de acest Pământ; trupurile noastre sunt legate de acest Pământ; trupurile noastre sunt luate din acest pământ, și Dumnezeu a luat o parte din acest pământ pentru a răscumpăra restul acestui Pământ. Tu nu poți despărți fiii lui Dumnezeu de Pământ. Slavă lui Dumnezeu!
În mesajul Pecetea a șasea, din martie 1963, fratele Branham a spus:
„Acesta este motivul pentru care a plâns Ioan, pentru că, dacă nimeni nu putea lua acea Carte, toată Creația, fiecare lucru ar fi dispărut. Ea s-ar fi întors pur și simplu la atomi și molecule și așa mai departe, la lumina cosmică și nici măcar nu mai era Creație, persoană, nimic altceva, din cauză că Adam a pierdut drepturile asupra acelei Cărți. El le-a pierdut când a ascultat de soția sa, iar ea a ascultat de raționamentul lui Satan, în loc de Cuvântul lui Dumnezeu.”
Deci, dacă Ioan plângea pentru că nimeni, nici un om nu putea lua Cartea, el plângea pentru că știa că toată Creația, totul dispărea.
Tot în Pecetea a șasea, profetul a spus:
„Acolo este un preț și acesta este Răscumpărarea. Există un preț pentru Răscumpărare și nimeni nu o putea face. Astfel, El Și-a făcut propriile Legi de Răscumpărător înrudit. Atunci, ei nu au putut găsi pe nimeni. Fiecare om s-a născut prin sex, născut prin dorință sexuală, care a fost păcatul original, Satan și Eva. Deci, nu a putut s-o facă. Nu exista nimic în el, nici un papă, sfânt, preot, doctor în divinitate sau orice ar fi el, nimeni nu a fost vrednic. Nu putea fi un înger pentru că trebuia să fie o Rudă, trebuia să fie un Om. Atunci, Dumnezeu Însuși a devenit Rudă, pentru că Și-a luat un trup uman, prin nașterea din fecioară, și Și-a vărsat Sângele.”
Oh, Îi sunt atât de recunoscător!
Apocalipsa 5.5-7. Imediat după ce Ioan a plâns, citim:
„Și unul dintre bătrâni, a zis: „Nu plânge, iată că Leul din seminția lui Iuda, Rădăcina lui David, a biruit ca să deschidă cartea și cele șapte peceți ale ei.
Și la mijloc, între scaunul de domnie și cele patru făpturi vii, și între bătrâni, am văzut stând în picioare un Miel. Părea junghiat și avea șapte coarne și șapte ochi, care sunt cele șapte Duhuri ale lui Dumnezeu, trimise în tot pământul. El a venit, și a luat cartea…”
Ascultați, prieteni: „El a luat Cartea.” Noi nu așteptăm aceasta în viitor, pentru că El a luat Cartea. „El a venit și a luat Cartea din mâna dreaptă a Celui ce ședea pe tron.” Și ce a făcut cu acea Carte? I-a rupt Pecețile. El a descoperit Taina acelei Cărți, a luat vălul de pe Ea ca s-o putem înțelege. Și ce a făcut după aceea cu Cartea? El a adus-o pe Pământ. Vă dați seama că este Actul de Proprietate al oricărei Răscumpărări, este dreptul omului de a conduce Pământul și să fie un dumnezeu pe Pământ. Această Carte nu aparține Cerului. Cartea s-a dus în Cer ca să fie păstrată în siguranță, pentru ca Satan să nu poată pune mâna pe Ea. Cartea a stat în mâna dreaptă a Celui ce stă pe Tron, Dătătorul original al Actului de Proprietate. Cui i-a dat El Actul de Proprietate? Omului. Dar când omul L-a pierdut, ca să nu-l primească Satan, l-a luat Dumnezeu înapoi. Dar Dumnezeu aștepta să-l dea unui alt om, și l-a dat Omului Isus Hristos. Și când Omul Isus Hristos a fost găsit vrednic să ia Cartea, El a luat-o, și ce a făcut cu Ea? A adus-o înapoi pe Pământ, deoarece Cartea aparține Pământului.
Oh, îmi place aceasta! Este atât de simplu, de uimitor și de minunat! Este totul la un loc.
Deci, El a adus Cartea înapoi pe Pământ ca pe o Carte deschisă în mâna Sa și a răcnit așa cum răcnește un leu iar cele șapte Tunete și-au făcut auzite Glasurile. Noi știm că ele aveau să fie pecetluite până la vremea sfârșitului, și atunci noi vom cunoaște cele șapte Tunete. Atunci Taina lui Dumnezeu se va sfârși.
Să mergem la Apocalipsa 10.8-11:
„Și glasul pe care-l auzisem din cer, mi-a vorbit din nou, și mi-a zis: „Du-te de ia cărticica deschisă din mâna îngerului, care stă în picioare pe mare și pe pământ.”
Fratele Branham a spus că atunci când a coborât acel Înger puternic, în Apocalipsa 10.1, cu o Carte deschisă, aceasta era aceeași Carte care era pecetluită și închisă în Apocalipsa 5, și aceasta este Cartea Răscumpărării, este Actul de Proprietate, este Certificatul de căsătorie, este Cuvântul, este totul.
„M-am dus la înger, și i-am cerut să-mi dea cărticica. „Ia-o”, mi-a zis el, „și mănânc-o; ea îți va amărî pântecele, dar în gura ta va fi dulce ca mierea.”
Priviți ce spune acum: „Eu am luat cărticica…” Este remarcabil! Acesta este Ioan care nu era vrednic. Ioan nu era vrednic și aceasta a fost stabilit în capitolul 5. Nici un om din cer, nici un om de pe Pământ și nici un om de sub Pământ, nu a fost găsit vrednic să ia Cartea, să se uite la ea, s-o atingă sau s-o citească. Nici un om. Ioan era acolo și nu era vrednic. El nu putea s-o atingă, nu putea s-o privească, nu putea s-o citească, nu putea s-o ia. Dar ce a făcut Cel vrednic când a luat Cartea? Cel vrednic a adus Cartea pentru întreaga Familie. El a făcut-o pentru noi toți. Nu a luat-o ca s-o păstreze pentru El.
Noi înțelegem că Dumnezeu i-a dat această Carte fiului Său, Adam, și că Adam trebuia să aducă la suprafață conținutul ei, care este Familia lui Dumnezeu, dar când Adam s-a hibridat, a eșuat și nu a mai putut aduce la suprafață conținutul Cărții în perfecțiune. Acum, ea ar fi veni la suprafață într-un mod pervertit, prin hibridare, așa că Dumnezeu a luat Cartea înapoi, așteptând s-o dea cuiva. Dar El voia s-o dea copiilor Săi, fiilor și fiicelor Sale, El a vrut s-o dea urmașilor Săi care vor deveni trup și vor trăi pe Pământ, așa că a ținut Cartea așteptând pe cineva. Dar nu era nimeni vrednic, așa că a devenit El Însuși acel Om, și a făcut-o pentru întreaga Sa Familie. De aceea, când Isus a stat pe cruce, eu am fost în El, pentru că Dumnezeu a venit să devină întreaga Familie într-un singur Om. Și acel singur Om reprezenta întreaga Familie, ca și Căpetenie a Familiei, așa că eu am fost inclus Acolo, pentru că El este Capul Familiei și plinătatea lui Dumnezeu. Dumnezeu a locuit în El trupește, așa că tot ce era Dumnezeu, a turnat în Hristos. Totul. Tot conținutul Cărții era în El. Și ce sunt credincioșii? „Credincioșii sunt cuvintele din Carte.”
Astfel, acum El a răscumpărat înapoi, prin vărsarea Sângelui Său El a răscumpărat Cartea, a răscumpărat Creația, a răscumpărat dreptul de a lua Cartea. Dar când a luat Cartea, Dumnezeu a făcut aceasta, El a devenit Om, El S-a întrupat, a devenit trup, a devenit Om pentru a deveni Capul Familiei, astfel încât să poată lua Cartea înapoi pentru întreaga Familie. Dumnezeu a făcut aceasta pentru noi. El nu a făcut-o, Hristos nu a făcut-o ca s-o păstreze pentru Sine, ci a adus-o jos pentru că noi suntem împreună moștenitori cu Hristos.
Acum, El a adus Cartea deschisă iar Ioan, un tip al Miresei, a venit la El, pentru că un Glas din Cer i-a spus să meargă la Îngerul puternic și să ia Cartea. Ioan a spus: „Vreau Cartea!” Iar El i-a zis: „Ia Cartea! Aceasta ți se va întâmpla când o vei lua.” Apoi, Ioan a spus: „Am luat Cartea!” Acum, Ioan cel nevrednic a luat Cartea, pentru că a venit la Cel vrednic să ia Cartea, și Cel vrednic i-a dat Cartea. De ce? Pentru că l-a declarat vrednic. Și dacă El l-a declarat vrednic, este vrednic.
„Am luat cărticica din mâna îngerului, și am mâncat-o; în gura mea a fost dulce ca mierea, dar după ce am mâncat-o, mi s-a umplut pântecele de amărăciune.
Și El mi-a zis: „Trebuie să profețești din nou înaintea multor popoare, nemuri, limbi și împărați.”
Aceasta vreau să vă aduc în această seară, într-un mesaj scurt. El a luat Cartea dar nu a luat-o pentru Sine, ci a luat-o pentru întreaga Familie. Apoi, El a adus-o și a oferit Familiei Sale acces la Carte, care este în Viață pe Pământ în timpul acela, care este Mireasa din timpul sfârșitului. El ne dă acces la această Carte, care este descoperirea Tainei lui Dumnezeu, Planul secret al lui Dumnezeu, pe care L-a avut tot timpul în Mintea Sa. El aduce aceasta jos și ne permite să fim părtași la această Carte, la această promisiune, la această descoperire a Cărții deschise, Cuvântul descoperit, Taina făcută cunoscută.
Acum, noi putem merge la El pentru a primi descoperirea și pentru a o mânca. Dar aceasta nu are nici o legătură cu hârtia, nu are nici o legătură cu a mesteca, nu are nici o legătură cu dinții voștri, ci aceasta înseamnă să primești Cuvântul deschis, Taina descoperită a lui Dumnezeu. Aceasta înseamnă s-o iei în tine și să devii una cu El, să-L primești. Aceasta înseamnă să mănânci această Carte.
Apoi, El spune: „Acum trebuie să profețești din nou.” Deci, Hristos nu a luat Cartea pentru Sine, ci a luat-o pentru Familia Sa. Și dacă vă uitați la această instrucțiune de aici, nici Ioan nu a luat Cartea pentru sine. Ioan trebuie să digere conținutul Cărții și să dea mai departe descoperirea și conținutul Cărții pentru că el trebuia să profețească din nou multor popoare, neamuri, limbi și împărați.
Așadar, Cartea s-a întors în om, în omul răscumpărat, în omul care a fost căzut dar a fost salvat, și în timpul sfârșitului a fost făcut desăvârșit prin spălarea cu Apa Cuvântului, și a ajuns la descoperirea deplină a Cuvântului, a ajuns la unirea invizibilă.
Ascultați, este atât de important să ne dăm seama că Hristos va avea pentru Sine o Mireasă fără pată, fără zbârcitură sau altceva de felul acesta. Dar, pentru aceasta, El a trebuit s-o spele prin spălarea cu Apa Cuvântului. De aceea a trebuit să vină profetul și să restaureze Cuvântul, pentru a spăla Mireasa, pentru a aduce Mireasa înapoi la starea de feciorie ca s-o poată lua cu Sine. Și în unirea invizibilă a Miresei, El o poate declara vrednică și virgină, pentru că El Se va căsători numai cu o Mireasă virgină. Și noi nu suntem fecioare datorită faptelor noastre, ci suntem fecioare pentru că El ne-a spălat prin Cuvântul Său; El ne-a purificat prin Cuvântul care ne-a fost transmis printr-un profet și care a curățit Biserica pentru a Se putea uni cu ea. Acum, când El Se căsătorește cu această Biserică, o declară dreaptă. Cine Îi va condamna Biserica? Cine Îi va condamna Soția? Cine o va jigni, o va numi cu nume rele și va spune: „Ea este o adulteră. Ea este aceasta și aceea?” Hristos Însuși o ia la Sine, și când o ia la Sine în unire invizibilă, El declară: „Tu ești vrednică! Ești curată, ești pură!”
Ceva s-a schimbat între Apocalipsa 5 și Apocalipsa 10, și acum, Ioan cumva, era vrednic să ia Cartea pe care nu a putut s-o atingă. Ceva s-a schimbat în secvența timpului sfârșitului, unde Hristos a coborât pentru a Se uni cu Mireasa Sa. Și când o ia de Soție, cine îndrăznește s-o numească altfel decât pură? Este declarația Lui despre Ea. Nu contează ce spun alții, este declarația Lui.
Și acum Ioan a luat Cartea, dar el nu a luat Cartea numai pentru a merge într-o cămăruță secretă ca să se hrănească singur acolo, ci a luat Cartea și a înghițit-o devenind una cu Cartea. El a prins descoperirea Tainei, dar după aceea i s-a spus să meargă și s-o spună peste tot. În acest timp al sfârșitului, Hristos Însuși a venit cu descoperirea Tainei lui Dumnezeu, care a fost pecetluită în spatele celor șapte Peceți, a celor șapte Tunete. El a sondat-o pe deplin prin predicarea celor șapte Peceți. El a rupt Pecețile și ne-a arătat Taina ascunsă dedesubt, astfel încât s-o putem primi, să ne hrănim cu Ea și să devenim una cu Ea, ca să putem merge și s-o spunem tuturor.
Hristos nu a luat Cartea pentru Sine și nici noi nu o luăm numai pentru noi, ci suntem aici ca s-o împărtășim. Cartea a fost pecetluită și închisă, dar unde este acum? Acum, Cartea este în Ea. Dar Cartea a fost pecetluită, închisă și despărțită de om, a fost pecetluită în spatele celor șapte Peceți, apoi Cartea era în mâna Celui ce stătea pe Tron și a fost ținută departe de om, dar în timpul sfârșitului, când Mielul a pășit în față, a luat Cartea, i-a deschis Pecețile și a adus Cartea jos. Ceea ce a fost ținut departe de om, El a adus înapoi și i-a unit. Astfel, acum Cartea este în Ea; descoperirea este în Ea; Taina descoperită este în Ea, și Ea trebuie s-o împărtășească, nu doar să o păstreze pentru Ea.
Apocalipsa 19.10, spune:
„M-am aruncat la picioarele lui ca să mă închin lui, dar el mi-a zis: „Ferește-te să faci una ca aceasta. Eu sunt un împreună slujitor cu tine și cu frații tăi, care păstrează mărturia lui Isus. Lui Dumnezeu închină-te! Căci mărturia lui Isus este duhul profeției.”
Deci, ce trebuie să facă Ea? Să profețească din nou. Ce este duhul profeției? Mărturia lui Isus. Cuvântul „mărturie” este tradus ca „mărturie” de cincisprezece ori; ca „mărturisire” de paisprezece ori, „înregistrare sau raport”. O „mărturie” este: 1- slujba încredințată profeților de a mărturisi despre evenimentele viitoare; și 2- ceea ce mărturisește cineva înaintea unui judecător. Este mărturia noastră. Ce facem noi aici? Mărturisim despre Isus Hristos. Ce mărturisim noi despre Hristos? Dumnezeu ne-a făcut martori la ceva.
Să ne întoarcem la Ioan 17.17-20:
„Sfințește-i prin adevărul Tău. Cuvântul Tău este adevărul.
Cum M-ai trimis Tu pe Mine în lume, așa i-am trimis și Eu pe ei în lume.
Și Eu Însumi Mă sfințesc pentru ei, ca și ei să fie sfințiți prin Adevăr.
Și mă rog nu numai pentru ei, ci și pentru aceia care cred în Mine prin Cuvântul lor.”
El a spus: „Nu Mă rog numai pentru ei, căci acum le-am împărtășit ceva.” Și în ziua Cincizecimii, când au primit Duhul Sfânt, El i-a călăuzit în tot Adevărul; El le-a adus aminte tot ce le-a spus; le-a descoperit Taina, apoi ei s-au dus și au răspândit-o. „Nu Mă rog numai pentru ei, ci Mă rog pentru toți cei care vor crede în Mine prin cuvintele lor, pentru că le dau secretul Tainei. Astfel, ei vor lua secretul Tainei și-l vor răspândi tuturor. Și toți cei care cred, vor fi binecuvântați sub rugăciunea Mea, pentru că Eu nu Mă rog numai pentru ei, ci Mă rog pentru toți cei care vor primi cuvintele lor și vor crede.” Aceasta este prima Biserică.
Matei 10.27:
„Ce vă spun Eu la întuneric, voi să spuneți la lumină; și ce auziți șoptindu-se la ureche, să propovăduiți de pe acoperișul caselor.”
Un frate m-a întrebat odată: „Dacă fratelui Branham nu i s-a permis să explice Tragerea a treia și Pecetea a șaptea, de ce o facem noi?” Este corect. Îngerul i-a spus: „Nu explica aceasta!” El i-a spus: „Aceasta este Tragerea a treia și nu o vei explica nimănui.” De ce trecem prin atâtea lucruri explicând descoperirea despre Tragerea a treia și tot ce a spus el, și legând totul în Pecetea a șaptea, despre ce înseamnă toate acestea? Din cauza acestui verset, de aici. Erau lucruri pe care Isus nu le putea spune public, și erau lucruri pe care le putea spune numai în pilde, deoarece nu erau pentru toți să le audă. Astfel, Isus vorbea lucruri în spatele ușilor închise și le spunea doar ucenicilor Săi. Apoi, Duhul Sfânt le amintea tot ce i-a învățat El și îi călăuzea în tot Adevărul. După aceea, ei s-au dus și au propovăduit aceasta pretutindeni, pentru că El le-a spus: „Ce vă spun Eu la întuneric, voi să spuneți la lumină; și ce auziți șoptindu-se la ureche, să propovăduiți de pe acoperișul caselor.”
Fratelui Branham nu i s-a permis s-o spună în timpul vieții lui, și cât timp a fost aici a spus-o pe ocolite, a spus-o printre rânduri. El a spus: „Sper că înțelegeți ceea ce a încercat Duhul să vă transmită fără s-o spună direct.” El nu a putut să spună, nu a putut să explice, dar ceea ce Dumnezeu ne-a descoperit în ascuns, la întuneric, voi să vorbiți la lumină. Ceea ce ați auzit la ureche, predicați de pe acoperișuri, pentru că noi trebuie să profețim din nou. Fratele Branham nu a putut s-o facă, dar nu a spus că noi nu o putem face.
În Marcu 16.14-18, El a spus:
„După aceea, El S-a arătat celor unsprezece, când ședeau la masă, și i-a mustrat pentru necredința și împietrirea inimii lor, pentru că nu crezuseră pe cei ce-L văzuseră înviat.
Apoi, le-a zis: „Duceți-vă în toată lumea, și propovăduiți Evanghelia la orice făptură.
Cine va crede și se va boteza, va fi mântuit; dar cine nu va crede, va fi osândit.”
Luați Cuvântul și mergeți pentru că acest Cuvânt este salvare pentru cei care Îl ascultă, Îl cred și Îl urmează, dar pentru cei care-L refuză, este osândă. Ce li s-a dat ucenicilor? Li s-a dat Ceva puternic, prieteni!
Acum vreau să merg la Scriptura din Luca 24.45:
„Atunci le-a deschis mintea ca să înțeleagă Scripturile…” (Oh, slavă Domnului! Aceasta face El cu noi tot timpul).
„Le-a deschis mintea ca să înțeleagă Scripturile, și le-a zis: „Așa este scris, și așa trebuia să pătimească Hristos, și să învie a treia zi dintre cei morți.
Și să se propovăduiască tuturor neamurilor, în Numele Lui, pocăința și iertarea păcatelor, începând din Ierusalim. Voi sunteți martori ai acestor lucruri.”
Ei au fost martori ai acestor lucruri, pentru că le-au văzut, au fost acolo. Ei au văzut Viața Lui; au văzut minunile Lui; au văzut mărturia; ei au văzut totul; au văzut judecata Lui, au văzut crucificarea și învierea; L-au întâlnit după înviere și El le-a spus: „Voi sunteți martori ai acestor lucruri, așa că mergeți și spuneți. Ceea ce Eu vă spun la întuneric, voi să spuneți la lumină; ce auziți la ureche, propovăduiți de pe acoperișul caselor. Și Mă rog nu numai pentru voi, ci pentru oricine aude cuvintele voastre și crede.” Este sub o binecuvântare, iar „voi sunteți martori ai acestor lucruri.”
Și vă spun, prieteni: ei au mers cu credință și au mărturisit ceea ce au văzut și au auzit; ceea ce au știut că este adevărat și despre dispensația care tocmai avusese loc în zilele lor, pentru că aceasta s-a transferat de la Ierusalim la Hristos; de la închinarea în vechiul Templu la Isus Hristos, Jertfa oferită odată pentru totdeauna. Ei au văzut trecerea și au predicat-o; ei au ieșit și au predicat despre o Cale nouă și vie, pentru că au fost martori ai acestor lucruri.
Dar eu vă spun: Noi suntem martori ai plinătății Răscumpărării. Noi putem sta astăzi aici cu această mărturie, căci noi suntem martori ai acestor lucruri. Care lucruri? Mielul a luat Cartea. A fost un Om care a putut să fie Răscumpărătorul înrudit, El Și-a îndeplinit rolul Său. El a jucat rolul de Mijlocitor prin întunericul celor șapte epoci ale Bisericii în timp ce încă exista o Taină asupra Cuvântului și oamenii înțelegeau Cuvântul greșit. Dar la sfârșitul acestui timp, când El a ieșit să descopere Taina, a pășit în față să ia Cartea și s-o aducă înapoi pe Pământ, deschisă și neacoperită. Și acum, Cartea este disponibilă pentru oricine poate merge la Înger să ceară Cartea și s-o ia. Noi suntem martori ai acestor lucruri.
Aceasta este problema cu ceea ce se numește predicarea Evangheliei în această zi, pentru că ei sunt în dispensația greșită; ei se întorc înapoi în locul unde au fost apostolii martori, și nu este nimic în neregulă cu aceasta, dar problema este că a existat o altă dispensație, o altă schimbare de dispensație la sfârșitul timpului. Și acum noi suntem în tranziție de la epocile Bisericii la timpul sfârșitului, și în acest timp al sfârșitului există o altă lucrare pe care trebuie s-o facă Hristos, lucrare în care El îndeplinea rolul de Răscumpărător înrudit, judecând la poartă și luând înapoi Cartea pe care a pierdut-o Adam. Noi trăim în acea zi, și suntem martori ai acestor lucruri.
Acestea sunt lucrurile pe care le mărturisim; acestea sunt lucrurile pe care le adeverim; aceasta este ceea ce aduce Viața astăzi. Întotdeauna Cuvântul pentru ziua voastră aduce Viață, dispensația lui Hristos. Este Același Isus Hristos care a plătit prețul acum două mii de ani, Același care a luat Cartea în generația noastră, care a deschis cele șapte Peceți și le-a adus la om. Voi sunteți martori ai acestor lucruri.
Cine altcineva va fi martor la aceasta? Care altă epocă a Bisericii? Care altă dispensație? Cine altcineva de pe această Planetă va fi martor la ce este dispensația noastră, la ce schimbare monumentală s-a făcut în anul 1963 și la ce face Hristos acum? Cine va fi martor la aceasta? Dacă voi și eu nu mâncăm Cartea, nu mărturisim și nu profețim din nou, lumea este cufundată în întuneric și nimeni nu știe ce face Hristos astăzi. Tot ce știu ei, este un Hristos istoric, dar nu-L cunosc pe Hristos la timpul prezent; nu știu Cine este Mântuitorul care a răscumpărat tot ce a pierdut Adam, și că atunci când a răscumpărat tot ce a pierdut Adam, El Și-a luat o Mireasă dintre neamuri. Și pentru a termina Răscumpărarea, El trebuie să ia această Mireasă, trebuie să-Și semene Sămânța în această Mireasă iar Ea trebuie să-L reproducă din nou pe Fiul omului. Dacă noi nu o mărturisim, cine o va face?
Epoca lui Luther nu a putut face aceasta; epoca lui Wesley nu a putut face aceasta; epoca laodiceană, epoca penticostală nu a putut face aceasta. Noi abia așteptăm ca cineva s-o facă în viitor, dar astăzi voi sunteți martori ai acestor lucruri.
Ceea ce ați văzut și ați auzit la întuneric, mărturisiți la lumină. Ceea ce Dumnezeu v-a descoperit la urechea interioară, în sufletul vostru, strigați de pe acoperișuri, pentru că noi nu privim înapoi acum două mii de ani, deoarece există o mișcare a lui Dumnezeu în timpul prezent. În generația noastră a existat o schimbare de dispensație care ne-a adus într-o cu totul altă relație cu Hristos.
De aceea este atât de important acest Mesaj, prieteni. Foarte mulți oameni își fac o idee greșită despre Mesaj și luptă împotriva Lui și împotriva profetului. Știți, ei încearcă să se comporte ca și cum noi am fi răi cu baptiștii și penticostalii, că noi suntem singurii care L-au înțeles iar ei nu au nimic. Dar cine altcineva va depune mărturie despre Adevăr? Cine altcineva cunoaște Adevărul? Nu este vorba despre a minimaliza pe cineva sau orice rol ar putea avea cineva în Împărăția lui Dumnezeu și orice scop pe care l-ar putea avea, dar singurul lucru pe care-l pot face ei, este să se uite înapoi la locul unde era El. Cine poate spune unde este El? Cine poate să le arate oamenilor unde este El și Calea mântuirii astăzi? Calea mântuirii nu s-a schimbat niciodată de la începutul Cărții până la sfârșit. Calea mântuirii, a vindecării, a restaurării, trebuie primită întotdeauna la timpul prezent. „Eu Sunt Dumnezeu!” atunci când vă este prezentat în starea Sa ca „EU SUNT!” Întotdeauna Dumnezeu a venit într-o dispensație prezentă, iar mântuirea era să-L primești atunci când a venit, și astăzi nu s-a schimbat nimic.
Așadar, acesta nu este dispreț pentru o altă ființă umană sau pentru oricine susține o credință sau o denominațiune creștină. Dumnezeu i-a binecuvântat și poate fi o răsplată pentru ei dacă rămân fideli la ceea ce au avut și dacă nu nesocotesc Mesajul orei. Dar aceasta nu schimbă faptul că ei nu pot depune mărturie despre această epocă, că ei nu sunt martori ai lui Hristos în această epocă. Nu este a afirmație răutăcioasă și nu înseamnă lipsă de respect, dar dacă voi Îl cunoașteți ca Isus Hristos istoric, ascultați, El este viu și nevătămat astăzi. El lucrează astăzi, El a făcut ceva astăzi și este semnificativ, este puternic și are legătură cu Răscumpărarea. Această descoperire ne schimbă și ne duce la credința de răpire.
Așadar, nu este nici un dispreț pentru o altă ființă umană. Nu este dispreț. Eu respect pe oricine respectă Cuvântul lui Dumnezeu chiar dacă nu poate vedea ceea ce văd eu. Slavă Domnului! Dumnezeu să-i binecuvânteze! Dumnezeu să-i folosească și să-i ajute acolo unde sunt. Dar aceasta nu schimbă faptul că eu nu sunt aici ca să predic acel fel de Evanghelie, ci sunt aici ca să predic despre lucrurile la care sunt martor. Și eu sunt martorul Răscumpărătorului meu înrudit, că El a luat Cartea și a adus-o înapoi pe Pământ și că El Se unește cu Mireasa Sa. Amin și Amin și Amin și Amin!
Aici eram: Marcu 16.15-16:
„Apoi le-a zis: „Duceți-vă în toată lumea, și propovăduiți Evanghelia la orice făptură.
Cine va crede și se va boteza, va fi mântuit, dar cine nu va crede, va fi osândit.”
Evanghelia este „Vestea bună”. Când ei au plecat, acum două mii de ani, când au mers cu Vestea bună, că Mesia a venit și a plătit prețul Răscumpărării, că El a murit ca o Jertfă înlocuitoare, că acum suntem mântuiți prin vărsarea Sângelui Său și suntem împăcați cu Dumnezeu, aceasta a fost o Veste bună. Cea mai mare Veste; cea mai bună Veste care s-a întâmplat vreodată, dar a spune Vestea bună astăzi, nu înseamnă că pot să repet doar Vestea bună de ieri. Astăzi există vești bune, iar veștile bune astăzi, ar fi Evanghelia.
Așadar, ce este Evanghelia astăzi? Evanghelia de astăzi este Cel care a venit în trup, a murit, a plătit prețul Răscumpărării și m-a mântuit prin Sângele Său vărsat. El a venit să răscumpere înapoi tot ce a pierdut Adam, iar acum în timpul sfârșitului, El a venit să aducă descoperirea întregului Plan al lui Dumnezeu la om. Aceasta este căsătoria Lui cu Mireasa Sa, unindu-se cu Ea ca Unul. Și acum, Adevărul este în Ea. Cuvântul este în Ea și noi suntem martori ai acestor lucruri. Așadar, noi suntem aici ca să fim martori ai acestor lucruri.
În Ioan 20.22-23, citim:
„După aceste vorbe, a suflat peste ei, și le-a zis: „Primiți Duh Sfânt!
Celor ce le veți ierta păcatele, vor fi iertate; și celor ce le veți ținea, vor fi ținute.”
Fratele Branham a luat acest text și ne-a explicat cum funcționează. Noi am mai trecut prin aceasta, dar vreau s-o repet.
În mesajul Este Răsăritul Soarelui, din aprilie 1965, profetul a spus:
„Ca în cazul „Căsătoriei și divorțului” de zilele trecute, când Duhul Sfânt mi-a spus aceasta, am venit și am spus-o exact așa cum mi-a spus-o El. O doamnă predicatoare a strigat puțin la mine. Ea a spus: „Cred că ai luat locul lui Dumnezeu.” Eu am spus: „Nu, doamnă!” Ea a spus: „Ei bine, le-ai spus că păcatul lor este iertat. Când? Numai Dumnezeu are putere.” Vedeți? Un alt fariseu. Vedeți?”
Eu am spus aceasta ca să vedeți la ce s-a referit fratele Branham în această afirmație, când ea a spus: „Numai Dumnezeu are putere...”, iar el a zis: „Vedeți? Un alt fariseu.” Pentru că atunci când Isus a privit la femeia care I-a spălat picioarele, când ea a spart vasul de alabastru, când ea I-a spălat picioarele cu lacrimile ei și le-a șters cu părul ei, El a spus: „Simone (Simon era fariseu), am ceva să-ți spun: „Această femeie, ale cărei păcate sunt multe, toate păcatele ei sunt iertate.” Simon se gândea în inima lui: „Cine este Acesta care iartă păcatele? Numai Dumnezeu poate să ierte păcatele.” La aceasta s-a referit fratele Branham în povestea aceasta.
Apoi, Isus S-a uitat din nou la acea femeie, și i-a zis. „Nu te teme, credința ta te-a mântuit.” Isus nu doar a spus: „Îți iert toate păcatele”, ci El recunoștea puterea credinței ei în dispensația lui Dumnezeu la timpul prezent, pentru că ea a crezut că Dumnezeu întrupat i-a spus: „Păcatele tale sunt iertate.” Pe ce bază? Pe baza credinței. Credință în ce? Credința în Dumnezeu, la timpul prezent, stând înaintea ei, prezentându-Se în acea dispensație.
Și fratele Branham a adus aceasta chiar aici: „Vedeți aceasta? Această femeie a spus: „Ei bine, tu le-ai spus că păcatul lor este iertat. Numai Dumnezeu are putere.”
Vedeți? Și noi am fost de acord cu ea. Corect? Voi spuneți: „Ei bine, numai Dumnezeu poate. Voi nu puteți să iertați pur și simplu păcatele oamenilor. Numai Dumnezeu poate.” Și noi am fi spus: „Da, soră, ai dreptate.” Dar fratele Branham a spus: „Vedeți? Un alt fariseu.” Acea femeie a ratat, nu a înțeles. Oh, vreau să explic aceasta pentru că nu vreau s-o ratați. Ca om, fratele Branham nu selecta oamenii ca să le ierte păcatele. „Îți iert păcatele…Te iert…” Dar, când a predicat mesajul „Căsătorie și divorț”, erau oameni prinși în situații și căsnicii greșite. Și el a spus că a mijlocit pentru ei și Dumnezeu i-a spus: „Poți merge să le spui: „Vă iert!” Dar, Acesta nu a fost fratele Branham, ci Dumnezeu i-a spus: „Poți să le spui: „Vă iert, dar să nu mai faceți aceasta niciodată.” Dar fratele Branham a prefațat această afirmație, și a spus: „Aceasta este numai pentru cei care urmează acest Mesaj.” Cine sunt cei care urmează acest Mesaj? Sunt cei care au credință în Isus Hristos la timpul prezent. Dacă ești în această poziție, Dumnezeu poate să te ierte de păcatul tău.
Fratelui Branham i s-a dat permisiunea să facă aceasta o singură dată pentru acel păcat săvârșit din cauza învățăturii greșite, din cauza slujitorilor și a învățăturii lor greșite. Ei s-au trezit că sunt încurcați din cauza neînțelegerii Cuvântului, dar profetul a pus Cuvântul în ordine, apoi a spus: „Dar să nu mai faceți aceasta niciodată.” Deci, cu privire la aceasta s-a agitat și s-a certat acea femeie cu fratele Branham, pentru că el a venit și a spus ceea ce i-a spus Dumnezeu că putea spune: „Spune-le că păcatele lor sunt iertate.” Apoi, el a spus: „Aceasta nu este pentru toți cei care se află într-o situație de căsătorie și divorț.” Această afirmație nu este pentru toată lumea, ci este doar pentru cei care Îi spală picioarele. Spargeți cutia de alabastru! Credeți că Mesia este prezent! Credeți că acest Mesaj este Hristos.
Să citim mai departe:
„Numai Dumnezeu are putere.” (A spus femeia). Vedeți? Un alt fariseu. Am spus: „Înțelege, că să știi, că Isus i-a spus lui Petru și apostolilor, după ce a avut descoperirea despre Cine este El. El i-a spus: „Tu ești Hristosul, Fiul lui Dumnezeu!” Și El i-a zis: „Ferice, de tine Simone, fiul lui Iona, căci nu carnea și sângele ți-a descoperit aceasta, ci Tatăl Meu care este în ceruri. Pe această piatră voi zidi Biserica Mea, și porțile iadului nu o vor birui. Eu îți voi da cheile. Orice vei lega pe pământ, Eu voi lega în cer; și ce dezlegi pe pământ…Aceasta este descoperirea divină a Cuvântului făcut trup.”
Ați înțeles? Când acea femeie a crezut în Isus Hristos, toate păcatele ei au fost iertate. Ce a fost aceasta? Descoperirea divină a Cuvântului făcut trup. Dacă a fost în trup în ziua aceea prin Fiul, astăzi Mirele este trup în Mireasă.
„Orice păcate veți ierta, sunt iertate; orice păcate veți reține, vor fi reținute. Acum, biserica catolică a luat aceasta și o dă la preoții lor, dar aceasta este firesc. Priviți, aceasta a fost spiritual. Cuvântul descoperit a făcut aceasta.
Acesta este motivul pentru care El le-a spus să meargă și să boteze în Numele Tatălui și al Fiului și al Duhului Sfânt. El știa că ei știau Cine era El.”
Fratele Branham a vorbit acum despre această absolvire de păcate, de iertarea păcatelor, despre legare și dezlegare și a dus totul la Cuvântul descoperit spiritual, apoi a spus: „De aceea le-a spus să boteze în Numele Tatălui, și al Fiului și al Duhului Sfânt.” De ce? Pentru ca păcatele lor să fie iertate. De aceea le-a spus să boteze în Numele Tatălui, și al Fiului și al Duhului Sfânt. Dar când au botezat, ei au botezat în Numele Domnului Isus Hristos. De ce? Pentru că aceasta are legătură cu iertarea păcatelor; aceasta are legătură cu legarea și dezlegarea, cu iertarea. Despre aceasta este vorba, este vorba despre eliberarea oamenilor de păcatele lor. De aceea le-a spus să boteze în Numele Tatălui, și al Fiului și al Duhului Sfânt.
Vă dați seama că El nu a spus: „Botezați în Numele Meu, Domnul Isus Hristos”, pentru că dacă ar fi spus așa, nu ar fi fost nevoie de credință pentru a primi botezul în Numele Domnului Isus Hristos. Astfel, El a spus: „Botezați în Numele Tatălui, și al Fiului și al Duhului Sfânt” pentru că El știa că ei știau Cine este El și puteau primi descoperirea. Și ei au prins descoperirea Cuvântului pentru ceasul lor iar când au fost botezați în Numele Lui, păcatele lor au fost iertate. Nu datorită apei, ci datorită credinței și a unei descoperiri la timpul prezent a lui Isus Hristos. De aceea a fost restaurat botezul în aceste zile. Este important. Contează. Așa ne învață fratele Branham legarea și dezlegarea oamenilor și iertarea și ținerea păcatelor. El nu o face prin faptul că eu spun: „Aproapele meu este iertat, colegul meu, fratele meu, fiul meu, fiica mea.” Nu despre aceasta vorbește el, ci despre predicarea descoperirii spirituale a Cuvântului zilei. Și când cineva crede aceasta și o poate primi prin descoperire, este considerat neprihănit, păcatele lui sunt iertate și este eliberat.
Și dacă ei o resping? Știți ce spune Scriptura în Apocalipsa 22.17?
„Și Duhul și Mireasa zic: „Vino!” Și cine aude să zică: „Vino!” Și cine însetează să vină! Și oricine vrea, să ia fără plată din apa vieții.”
Iată ce spune fratele Branham despre aceasta în Epoca Bisericii Laodicea, din cartea „Epocile Bisericii”:
„Dar mulțumim Domnului că în acest moment această epocă nu este terminată. El încă strigă și strigătul Lui nu este numai în urechile spirituale ale oamenilor prin Duhul Său, ci încă odată un profet este pe Pământ; încă odată Dumnezeu va descoperi Adevărul așa cum i-a făcut lui Pavel.
În zilele mesagerului al șaptelea, în zilele epocii Laodicea, mesagerul ei va descoperi Tainele lui Dumnezeu, așa cum i-au fost descoperite lui Pavel. El va vorbi și cei care îl vor primi pe acel profet în Numele Său, vor primi efectul binefăcător al slujbei acelui profet. Cei care-l ascultă vor fi binecuvântați și devin parte din acea Mireasă din ziua din urmă, care sunt menționați în Apocalipsa 22.17: „Duhul și Mireasa zic: „Vino!”
Bobul de Grâu (Grâul Mireasă), care a căzut în pământ la Niceea, a venit înapoi la Grâul Cuvânt original. Laudă lui Dumnezeu în veci!
Ascultați, profetul adevărat al lui Dumnezeu care apare în această ultimă epocă, ceea ce spune el de la Dumnezeu, va spune Mireasa…” (Pentru că ei vor profeți din nou. Aceasta înseamnă că vor profeți ceea ce a fost deja profețit). „…Duhul, profetul și Mireasa vor spune același lucru, și ceea ce vor spune ei, va fi deja spus în Cuvânt. Ei spun aceasta acum: „Ieșiți afară din mijlocul ei acum și separați-vă!” Strigătul s-a dus afară. Strigătul se duce afară. Cât timp va striga glasul? Nu știm. Dar un lucru este sigur: nu va dura mult pentru că aceasta este ultima epocă.”
Câți credeți că strigătul încă merge afară? Absolut! Pentru că eu sunt încă aici strigând, profețind din nou, mărturisind despre acele lucruri care au fost descoperite.
Aici, fratele Branham s-a referit la două Scripturi. Prima este 2Corinteni 6.17-18:
„De aceea: „Ieșiți din mijlocul lor și despărțiți-vă de ei, zice Domnul; nu vă atingeți de ce este necurat, și vă voi primi.
Eu vă voi fi Tată, și voi Îmi veți fi fii și fiice, zice Domnul Cel Atotputernic.”
În timpul din urmă există un strigăt: „Ieșiți afară!” Aceasta strigă Duhul, profetul și Mireasa. Ei spun: „Ieșiți afară!” Strigătul profetului din Apocalipsa 18.4, a fost:
„Apoi am auzit din cer un alt glas care zicea: „Ieșiți din mijlocul ei, poporul Meu, ca să nu fiți părtași la păcatele ei, și să nu fiți loviți cu urgiile ei!”
Cine este „Ea?” Este Babilonul, sistemul religios desfrânat, care a început întregul sistem denominațional. Și el strigă aici: „Ieșiți din mijlocul ei, poporul Meu, ca să nu fiți părtași la păcatele ei și să nu fiți loviți cu urgiile ei.”
Care este strigătul din timpul sfârșitului? Strigătul este: „Ieșiți din mijlocul ei! Ieșiți din religie! Ieșiți din denominațiuni! Ieșiți din sistemele umane!” Ieșiți și veniți, unde? Veniți la Râul Apei Vieții care curge liber. Întoarceți-vă la Cuvânt! Întoarceți-vă la Viață, la Hristos în plinătatea Lui. Veniți la Hristos! Părăsiți religia! Părăsiți denominațiunea, pentru că în epoca Laodicea Hristos este afară și bate la ușă. El a fost scos afară pentru că în timpul sfârșitului ei nu vor primi Cuvântul. De aceea, chemarea de astăzi este: „Ieșiți afară la El! El este afară din tabără! Veniți și uniți-vă cu El în afara taberei!”
Aceasta este ceea ce strigăm noi. Aceasta predicăm. Acesta este Mesajul: „Ieșiți afară!” Noi profețim din nou. „El nu este acolo, nu mai lucrează acolo. El nu Își răscumpără Mireasa acolo, de aceea ieșiți afară din acel sistem și veniți la El.” Și El este Cuvântul descoperit spiritual. El este Răscumpărătorul înrudit! El este acele Peceți; El este deschiderea Peceților; El este Taina lui Dumnezeu; El este Conținutul Cărții, iar noi suntem parte din El. Cine altcineva este martor al acestor lucruri? Cine altcineva are Cuvântul descoperit spiritual care va dezlega, care va elibera pe cineva de păcatele sale? Cine altcineva are Cuvântul descoperit spiritual care va ierta păcatele cuiva? Este o întrebare foarte bună, nu-i așa?
Vedeți? Uneori noi nu ne ocupăm de importanța Mesajului și de consecințele Mesajului, pentru că există consecințe pentru acest Mesaj. Dacă acest Mesaj este Hristos, dacă este împlinirea Apocalipsei 10.7, dacă este toate aceste lucruri, există consecințe pentru acest Mesaj.
Dumnezeu a închis ușa pentru denominațiuni și a deschis o Cale nouă și vie. A fost același lucru care s-a întâmplat când El a murit la Calvar. Este la fel de important, prieteni. Când El a murit la Calvar, a fost o tranziție care a avut loc. Ei aduceau miei, ofereau capre, participau la slujbe religioase, pentru că Moise le spusese cum și ce să facă, așa că ei făceau tot ce trebuiau să facă, și prin aceasta Dumnezeu le acoperea păcatele și îi mântuia, așteptând momentul când va veni Hristos. Dar după ce a venit Hristos, după ce s-a făcut acel sacrificiu, Dumnezeu a spus: „Acum nu mai este Ierusalimul. S-a schimbat de la capre și oi și totul s-a întors spre El, spre Mielul lui Dumnezeu. Acum, El era calea mântuirii, o ușă închisă pentru ceva și o ușă deschisă spre altceva.
Astfel, ucenicii au alergat afară cu această Cale nouă și vie, cu acest Mesaj al Evangheliei, cu acest Adevăr pentru că ei au fost martori la aceasta. Dar același lucru s-a întâmplat acum. Acum, El a închis ușa denominațiunilor și nu mai este timp pentru denominațiuni, iar fratele Branham a spus: „A fost un Miel. A fost un Miel pe vremea lui Luther; a fost un Miel pe vremea lui Wesley.” Ce făcea el? El arăta că același lucru care s-a întâmplat în Ierusalim în timpul jertfirii lui Isus, se întâmplă și acum. Dumnezeu juca un rol de mijlocire trecând cu vederea ignoranța lor, pentru că încă nu fusese descoperit tot Cuvântul. Dar El a închis ușa în privința aceasta. El a spus că a fost Mielul în ziua lui Luther, a fost Mielul în ziua lui Wesley, dar acum este Cuvântul, este Hristos-Cuvântul. Acum este descoperirea deplină a Cuvântului care a fost descoperit în acest Mesaj. Aceasta este cerința din acest ceas: să ne unim cu El.
Este o schimbare monumentală în Răscumpărare. La fel de mare ca acum două mii de ani. Acesta este efectul Mesajului; acestea sunt consecințele Mesajului. Cine altcineva are Cuvântul descoperit spiritual care va dezlega pe cineva de păcatele sale și îi va ierta păcatele? Cine Îl mai are? Trebuie să fie doar aceia care vor profeți din nou.
Ascultați, Ioan nu a luat Cartea pentru el însuși, pentru că Îngerul i-a spus: „Când vei mânca această Carte, va avea un efect asupra ta. Când o vei mânca, va fi dulce ca mierea, te vei bucura de fiecare Cuvânt din Ea și va fi Viață pentru tine. Dar când o vei trăi și o vei împărtăși, va deveni amară în pântecele tău. Când o vei digera și vei deveni una cu Ea, va deveni amărăciune în pântecele tău, pentru că va fi respinsă și va cauza schimbări în viața ta, va cauza separare, va cauza toate acestea. Așadar, când o vei lua, aceasta va avea un efect asupra ta, dar după aceea tot ce trebuie să faci, este să profețești din nou.”
Este o binecuvântare pentru lume că Mireasa este încă aici, dar nu pentru că este specială, ci pentru ceea ce are. Ascultați, noi avem Vaccinul, avem Tratamentul, avem Vindecarea, avem Balsamul. Îl avem! Noi avem Cuvântul, avem Adevărul, avem descoperirea orei, avem Taina lui Hristos. O avem!
Ascultați, farmacistul nu este special pentru că este o persoană specială. El este exact ca tine, dar dacă are Tratamentul pentru vindecarea de care ai nevoie, devine special. Ești bucuros că este acolo. Dispensarul este deschis și te duci pentru că ai nevoie de ceva. Aceasta va funcționa și va elimina orice simptom cu care te confrunți. Te duci la Walgreens și este închis, ușa este încuiată și atunci ești supărat pentru că nu poți primi ce ai nevoie. Și când Dumnezeu ia această Mireasă, tu nu mai poți obține ce ai nevoie. Dar atâta timp cât Mireasa lui Isus Hristos este aici, Ea are Balsamul din Galaad, este în interiorul ei, ea profețește din nou. Ea Îl dăruiește, dă instrucțiuni: „Dacă vrei aceasta, du-te înapoi la Cel care mi-a dat și mie. Îngerul puternic vine cu Cartea deschisă și te invită să vii la El. Eu nu pot să ți-o dau, dar tot ce pot face este să profețesc din nou arătând spre El iar tu poți merge la El și El ți-o va da și ție. Și dacă vei primi acest Cuvânt, dacă Îl vei primi în plinătatea Lui, păcatele tale vor fi iertate, vei fi căsătorit cu Mielul și poți profeți din nou.”
Prieteni, noi nu doar pierdem timpul așteptând să plecăm de aici, nu doar ne mișcăm în fiecare zi mergând la serviciu, conducem pe drum și mergem la piață. Nu uitați de Balsamul pe care-L aveți. Voi sunteți un dispensar; voi sunteți un farmacist și voi aveți Medicamentul; voi aveți Vaccinul, Îl țineți în mână. Nu închideți ușile, nu le închideți prematur, încă nu am plecat de aici. Noi suntem martori ai acestor lucruri.
În mesajul Dezvăluirea lui Dumnezeu, din iunie 1964, fratele Branham a spus:
„Vălul tradiției necredincioșilor, a fost luat la o parte, voi Îl vedeți pe Dumnezeu. Când vălul tradițiilor a fost dat la o parte voi puteți vedea că Dumnezeu este încă Dumnezeul Cuvântului Său. El încă Își ține Cuvântul. Este Dumnezeu, Autorul Cuvântului Său. Acesta este ascuns în spatele perdelelor de piele, pentru ații. Da, așa este. Pentru cei care nu pot trece în spatele perdelei, El este încă în spatele perdelelor din piele.
Observați, apoi noi devenim parte din El, așa cum sunteți, vălul, perdeaua care Îl acoperă. Voi sunteți parte din El atâta timp cât Isus Hristos este în voi, așa cum Hristos a fost din Dumnezeu, pentru că Dumnezeu era în El făcându-L Dumnezeu. Și așa cum Hristos este în voi, nădejdea slavei, voi deveniți parte din Hristos. „Cine crede în Mine, va face și el lucrările pe care le fac Eu.” Vedeți? Voi deveniți parte din Hristos atâta timp cât Hristos este ascuns în voi. Apoi, este acoperit pentru necredincios, dar voi știți că El este în voi. Voi sunteți Templul lui Hristos care este în spatele vălului, al pielii. Apoi, noi, din cauza acestui văl, vălul din nou trup omenesc, Îl ascunde pe Dumnezeu (Cuvântul), de necredincios.”
Unde este El? El este în vase de lut, în noi, iar eu nu vreau să ascund aceasta de nimeni.
În Matei 10.40-42, Isus le-a spus ucenicilor Săi:
„Cine vă primește pe voi, Mă primește pe Mine; și cine Mă primește pe Mine, primește pe Cel ce M-a trimis pe Mine.
Cine primește un profet, în numele unui profet, va primi răsplata unui profet; și cine primește pe un om neprihănit, în numele unui om neprihănit, va primi răsplata unui om neprihănit.
Și oricine va da de băut numai un pahar de apă rece unuia din acești micuți, în numele unui ucenic, adevărat vă spun că nu-și va pierde răsplata.”
Dacă poți să-L primești pe Dumnezeu așa cum Se prezintă Dumnezeu, poți primi răsplata.
În mesajul IeHoVaH-Jireh, din februarie 1962, profetul a spus:
„Cartea Apocalipsei… Cuvântul grecesc „Apocalipsa” înseamnă „dezvăluire, descoperire…”
Ce este cartea Apocalipsa? Este dezvăluirea lui Isus Hristos, este descoperirea lui Isus Hristos. „Descoperirea lui Isus Hristos”, așa începe, dar ascultați ce a spus profetul:
„…înseamnă de fapt, „a da jos vălul de pe o statuie”. Este de fapt ceea ce înțeleg grecii prin aceasta; să iei vălul de pe o statuie și să-i lași pe oameni să vadă ce a fost făcut. Și aceasta este descoperirea lui Isus Hristos în Biserica Sa.”
Despre aceasta este vorba în cartea Apocalipsa: despre descoperirea lui Isus Hristos. Descoperirea lui Isus Hristos, unde? În Biserica Sa. Este minunat, pentru că exprimă ceea ce este El în fiecare epocă. Și voi puteți vedea că în epocile anterioare a fost exact așa cum este și în această epocă. Ce descoperă cartea Apocalipsa? Îl descoperă pe Isus Hristos în Biserica Sa. Aceasta este ceea ce ni se va descoperi în timpul sfârșitului.
Acum vreau să vă las cu două lucruri, un citat și un pasaj biblic, apoi vom încheia.
În mesajul Descoperirea lui Dumnezeu, din iunie 1964, fratele Branham a spus:
„El a murit ca să ni Se descopere. Acum să murim față de noi înșine pentru a-L descoperi altora. Să murim față de tradiții și lucruri, ca să-L descoperim altora.”
Ca să-L pot descoperi altora, eu trebuie să mor față de toate, să fiu separat, să vin într-o viață nouă, să iau Viața Lui în mine și să profețesc din nou. Eu trebuie să mor față de tot ce am crezut că este corect, să mor față de denominațiuni, să mor față de tradiții, să mor față de mine însumi, ca să-L pot descoperi altora.
Când am auzit prima dată acest Mesaj, am fost atât de încântat că am auzit Adevărul, atât de încântat să știu care este Adevărul. Și sunt atât de încântat să credem că suntem Mireasa Lui, să credem că facem parte din acest Cuvânt! Este atât de emoționant să fii Mireasă, dar după aceea, dintr-o dată ne dăm seama că aceasta are consecințe. Dacă în timpul din urmă te entuziasmezi de un verset care spune: „Duhul și Mireasa zic: „Vino, Doamne Isuse!”, slavă Domnului! Mă regăsesc în Scriptură.
„Duhul și Mireasa zic: „Vino!” Ei bine, există o responsabilitate care vine odată cu acest verset biblic. Atunci, Duhul și Mireasa trebuie să zică: „Vino!” Ce înseamnă: „Vino?” Mesajul Lui este: „Vino! Ieși din” și „Vino, intră în!” Ieși din moarte, ieși din întuneric, ieși din denominațiuni, ieși din religia organizată, din tradiția religioasă; ieși din propria ta înțelegere, ieși și intră. Vino! Unde? Vino la Râul Vieții! Vino la Hristos! Vino la Adevăr! Vino la plinătatea Cuvântului! Aceasta este responsabilitatea noastră. Spune doar: „Vino! Ieși la Lumină! Vino la Adevăr!”
Voi știți că eu nu sunt de părere să le băgați aceasta pe gât tuturor celor care stau nemișcați în picioare treizeci de secunde, pentru că noi trăim o viață, noi demonstrăm o viață. Noi trăim o viață normală, iar în cursul vieții apar întrebări, se deschid uși, apar oportunități și pot fi cea mai drăguță persoană din lume cu cineva, dar bunătatea mea nu le va da izbăvire, ci va fi nevoie de acest Cuvânt. Acesta este Adevărul.
Faptul că ei sunt drăguți cu mine, i-ar putea ajuta să intre în Viața Veșnică la Judecata de la Tronul alb, nu știu, aceasta ar putea fi o trecere pe care Dumnezeu o permite, dar pentru ca ei să vină la Răscumpărare, ca să fie parte a acestui Plan de Răscumpărare, ca să se întoarcă de unde au căzut, să se întoarcă să fie Mireasă dacă sunt aleșii lui Dumnezeu, va fi nevoie de mai mult decât bunătatea mea, decât amabilitatea mea. Ca să-i aduci înăuntru va fi nevoie să profețească din nou, va fi nevoie să mărturisească acest Mesaj și ce este acest Mesaj, pentru că acest Mesaj aduce răscumpărare; acest Mesaj aduce Viață; acest Mesaj al lui Isus Hristos este Râul Vieții; este Viața; este Hristos; este Adevărul; este Cuvântul!
Vreau să închei cu acest pasaj din 2Corinteni 5.18-21:
„Și toate lucrurile acestea sunt de la Dumnezeu, care ne-a împăcat cu El prin Isus Hristos, și ne-a încredințat slujba împăcării;
că adică, Dumnezeu era în Hristos, împăcând lumea cu Sine, neținându-le în socoteală păcatele lor, și ne-a încredințat nouă propovăduirea acestei împăcări.
Noi dar, suntem trimiși împuterniciți ai lui Hristos, și, ca și cum Dumnezeu ar îndemna prin noi…”
Cum îi cheamă Dumnezeu? Implorându-i, chemându-i, vorbindu-le. Cum le vorbea? Prin Pavel. Dar acum, cum le vorbește Dumnezeu? Cum vorbește Dumnezeu cu colegul tău de muncă? Cum vorbește Dumnezeu cu membrii familiei tale? Cum vorbește Dumnezeu cu vecinul tău? Cum va implora Dumnezeu pe oricine îți este apropiat? Prin noi. Aceasta este mai ușor de spus: „Prin noi…”
„…vă rugăm fierbinte, în Numele lui Isus Hristos: Împăcați-vă cu Dumnezeu!
Pe cel ce n-a cunoscut nici un păcat, El L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El!”
În locul lui Hristos, noi spunem: „…vă rugăm fierbinte, în Numele lui Isus Hristos: Împăcați-vă cu Dumnezeu! Pe cel ce n-a cunoscut nici un păcat, El L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El!”
Noi suntem trimișii, suntem ambasadorii lui Hristos, de aceea să implorăm când avem ocazia să implorăm și să chemăm pe cineva să vină. Dumnezeu poate să vă ofere multe oportunități în multe feluri, mari și mici, orice ușă deschisă răspunzând la o întrebare. Există multe feluri de a vorbi cu cineva, dar trebuie să ne dăm seama că ceea ce purtăm, este „Cuvântul împăcării”; ceea ce purtăm este „plinătatea răscumpărării” și suntem martori ai acesteia. Ceea ce purtăm noi este Adevărul care poate ierta păcatele cuiva, poate elibera pe cineva de păcatele lui.
Este puternic, prieteni! Acest Mesaj este puternic, și vă spun că vreau să fiu mai conștient de aceasta în fiecare zi a vieții mele. Mi-e teamă că nu sunt destul de conștient de aceasta, dar vă puteți imagina ce înseamnă să împărtășești cuiva adevărata poveste a Răscumpărării, pe care n-a auzit-o niciodată? Adică, dacă întrebi pe cineva: „Ești creștin?” Și spune: „Da”, aceasta nu înseamnă că cunoaște povestea Răscumpărării. Nu merge. Tu poți vorbi toată ziua cu oameni creștini, și s-ar părea că aceasta este o țară creștină, cu o cultură creștină, că trăim într-o zonă conservatoare și toată lumea merge la biserică, chiar dacă o face odată pe an, și toată lumea este mântuită, se roagă, Îl cunoaște pe Hristos, dar problema este că ei nu știu nimic despre Planul de Răscumpărare. Și dacă spui cuiva că Dumnezeu nu a venit să te salveze doar ca să mergi în Rai, se uită la tine și spune: „Ce?” Ascultați, acesta este un început bun pentru o conversație.
Acest Mesaj nu este numai repetarea aceleași povești din Evanghelie pe care au auzit-o iar și iar, acest Mesaj este complet diferit, este total diferit, de aceea, în spatele a tot ceea ce am fost învățați vreodată despre: De ce o naștere din fecioară? De ce Calvarul? De ce vărsare de Sânge? De ce Răscumpărare? De ce se numește „Răscumpărare”? De ce se numește „Împăcare”? De ce există o Restaurare? Despre ce este vorba? De ce Edenul? De ce să mănânci mere apoi să porți șorțuri? De ce să mănânci fructe apoi să-ți faci o acoperitoare? Deci, în spatele a toate acestea, noi avem astăzi Adevărul care deblochează și Îl descoperă pe Hristos acestei generații. Noi Îl avem!
Când ucenicii au plecat, după experiența din camera de sus, după ce L-au văzut pe Isus înălțându-Se la cer și după ce au primit Duhul Sfânt, Dumnezeu le-a deblocat tainele, iar Petru a ieșit și le-a spus: „Aceasta este aceea, și aceasta este cealaltă.” El a putut lua ceea ce a experimentat, a plasat-o în Biblie, și a spus: „Această profeție este împlinită.” Ei au ieșit afară și au început să împărtășească ceea ce li s-a întâmplat. Ei nu au putut să se întoarcă și să reașeze Legea; nu au putut să se întoarcă să le spună să ia un miel, să meargă la preot și vor fi iertați; ei nu au putut merge înapoi, ci s-au deplasat înainte. Nici noi nu putem merge înapoi. Tot ce putem spune este: „Veniți la Hristos! El este disponibil, este la îndemână. El stă aici dezvelit dorind să Se unească cu cineva. Noi nu putem să ne întoarcem la învățătura, la doctrina denominațională, ci trebuie să venim la noua dispensație.
Hristos este aici și ne-a adus o Carte deschisă, iar Cartea deschisă este El. Ce este în Cartea deschisă? Este numele meu. Cartea deschisă este o descoperire a lui Hristos, dar în Cartea deschisă se află numele meu. Dar Cartea este El! El este acele Peceți care au fost descoperite. Dar sub Peceți este o descoperire a Tainei lui Dumnezeu, și sub ele este numele meu. Noi facem parte din Aceasta și căutăm pe oricine altcineva care face parte din Aceasta. Dumnezeu să ne ajute să fim martori ai acestui Mesaj glorios. Să ne rugăm.
Dragă, Doamne Isuse, suntem atât de recunoscători, Tată, pentru că ne-ai dat Ceva care este mult mai mult decât povești, mult mai mult decât o simplă istorie, Doamne, este descoperirea care dă Viață istoriei. Descoperirea este cea care face ca poveștile să devină reale. Doamne, nu este o învățătură de școală duminicală, nu este numai o înțelegere denominațională, căci Tu ne-ai eliberat de toate acestea și ne-ai ridicat mai sus. Tu ai început să ne arăți marea Ta Taină pe care ai ținut-o ascunsă în Tine Însuți în tot acest timp, ceea ce ai vrut cu adevărat, ceea ce ai făcut, de ce ai făcut-o, cum ai răscumpărat de-a lungul celor șapte epoci, ce faci acum în timpul sfârșitului, unde lucrezi, de ce și cum.
Doamne, noi știm că noi înșine nu suntem vrednici să luăm această Carte, nu suntem vrednici să o privim, să o citim, să o cunoaștem, dar cred că Tu ne-ai făcut vrednici. Tu ne-ai chemat, Doamne, să luăm Cartea. Te rog să ne ajuți să venim la Tine ca să primim această descoperire de la Tine, pentru că Tu Te descoperi, Te deschizi pe Tine Însuți și ne descoperi tot ce a fost în Mintea Ta în tot acest timp; care a fost singurul obiectiv pe care L-ai avut și singurul scop pe care ai încercat să-l atingi de-a lungul Bibliei, care a fost dorința inimii Tale, marea Ta Capodoperă la care ai lucrat în tot acest timp.
Tu ne-ai descoperit aceasta aici, la sfârșit, oh, Doamne, și este un Tablou atât de frumos! Este o descoperire atât de minunată!
Doamne, ajută-ne să profețim din nou, ajută-ne să ducem aceasta la oricine are urechi de auzit și o inimă care să înțeleagă. Folosește-ne gurile, Doamne; folosește-ne viețile ca mărturie; folosește, Doamne, mărturia noastră pentru a deschide uși și folosește-ne gurile pentru a împărtăși acest Adevăr, pentru că Aceasta este cea mai mare Lumină pe care am văzut-o vreodată. Acesta este un Adevăr atât de minunat în acest ceas!
Oh, Doamne, mă rog ca noi, cei pe care i-ai făcut vrednici, să venim și să primim acest Adevăr. Ajută-ne să fim dispuși să purtăm consecințele faptului că am luat Cartea: pântecele amar, respingerea, neînțelegerea, dar ajută-ne să suportăm aceasta pentru ca cineva să poată găsi Viața, pentru că Tu, Doamne Isuse, nu ai luat Cartea ca s-o păstrezi pentru Tine, ci ai împărtășit-o cu noi. Doamne, ajută-ne ca nici noi să nu luăm Cartea ca s-o păstrăm doar pentru noi înșine, ci ajută-ne să urmăm exemplul Tău și să fim dispuși să împărtășim conținutul acestei Cărți cu altcineva. Dă-ne un Cuvânt, dă-ne o mărturie din interior, folosește-ne, îndrumă-ne și călăuzește-ne, pentru că nu vrem să abordăm Adevărurile Tale greșit; nu vrem să fim duri cu oamenii; nu vrem să fim nepoliticoși și nu vrem să fim aroganți; nu vrem să facem nimic greșit cu acest Cuvânt scump, atât de prețios, de dulce și de valoros.
Oh, Doamne, dacă Duhul Tău ne va călăuzi, cred că ceea ce avem este lucrul de care are nevoie această lume. Cred că ceea ce ne-ai dat, este finalizarea Răscumpărării, este Punctul culminant al Planului Tău, încheierea lucrărilor Tale în epoca Neamurilor. Oh, Doamne, totul este atât de minunat, atât de prețios și de dulce, iar eu vreau să împărtășesc aceasta cu altcineva. Doamne, vreau ca această putere care iartă și eliberează să se extindă peste altcineva. Te rog, călăuzește-mi pașii, ochii și înțelegerea, călăuzește-mi gura și ia-mă ca pe un vas în mâinile Tale și folosește-mă. Folosește-mă în fiecare conversație cu toți cei cu care vorbesc, în orice fel poți.
Doamne, ajută-mă să fiu sensibil la călăuzirea Ta; nu ca un taur, ci ca un vas în mâna Ta, ca un instrument pe care-l poți folosi, căci vreau să mărturisesc despre ceea ce am văzut, despre ce am auzit și despre ceea ce știu că este adevărat.
Oh, Doamne, Îți mulțumesc pentru că am un glas, că sunt pe Pământ în acest moment și pentru că mi-ai dat șansa să apăr acest Adevăr și să-L vestesc, pentru că cel mai mare privilegiu al vieții mele, este să proclam acest Adevăr cu corzile vocale pe care mi le-ai dat. Căci Ea este puterea mântuirii în acest ceas!
Te iubim și Îți cerem ajutorul, îndrumarea și călăuzirea Ta. Iar în timp ce ieșim cu familia și avem părtășie cu prietenii, Te rog să ne folosești ca o lumină în această lume. Și fie ca alții să folosească această lumină ca să-și găsească drumul spre un Port sigur, și să se regăsească la picioarele Tale.
Doamne, Te iubim și Te rugăm să ne binecuvântezi, să ne ajuți și să ne călăuzești, în Numele lui Isus Hristos. Amin.
-AMIN-