03 decembrie 2025
Dumnezeu să vă binecuvânteze! În timp ce ne aflăm în picioare, să luăm Bibliile noastre și să mergem la Cartea Apocalipsei capitolul 5. Îmi este greu să schimb subiectul deoarece îmi place Cartea Răscumpărării. Astfel, cu ajutorul Domnului, în seara aceasta vreau să mai aloc un serviciu acestui subiect.
Uneori, pur și simplu rămân blocat pe un subiect și îmi este greu să mă îndepărtez de el și nici nu vreau să mă îndepărtez deoarece acesta este Mesajul orei, este unde ne aflăm noi, este timpul, este ceasul și este lucrarea pe care Dumnezeu o face acum.
Apocalipsa 5.1-3:
„Apoi am văzut în mâna dreaptă a Celui ce şedea pe scaunul de domnie o carte, scrisă pe dinăuntru şi pe dinafară, pecetluită cu şapte peceţi.
Şi am văzut un înger puternic, care striga cu glas tare: „Cine este vrednic să deschidă cartea şi să-i rupă peceţile?”
Şi nu se găsea nimeni nici în cer, nici pe pământ, nici sub pământ, care să poată deschide cartea, nici să se uite în ea.”
Ce Carte! Ce Carte se afla în mâna Celui ce stătea pe scaunul de domnie, Duhul Cel veșnic, Dumnezeu Tatăl de la care provin toate lucrurile, Viața originală! El ținea o Carte în mâna Sa. Dar El o ținea așteptând ca cineva să pășească în față și s-o pretindă. El nu o ținea pentru că o voia El, deoarece această Carte era moștenirea creației, moștenirea Pământului, iar El a dat-o omului, El i-a dat-o lui Adam. Dar Adam a pierdut-o pentru că Adam a părăsit Cuvântul. Iar când Adam a părăsit Cuvântul și s-a hibridat, el nu a mai putut aduce la suprafață conținutul acestei Cărți deoarece conținutul acestei Cărți este Hristos, Sămânța lui Dumnezeu, Familia lui Dumnezeu, care urma să vină la suprafață. Atunci Adam a pierdut Cartea, și pentru a nu cădea în mâinile Satanei, Dumnezeu a luat Cartea înapoi. El o ținea, dar Dumnezeu nu dorea Cartea pentru Sine, deoarece dacă ar fi dorit-o, nu i-ar fi dat-o lui Adam de la început. Dar El a dat-o omului pentru că a vrut să-i dea omului toată moștenirea creației, El a vrut ca fiul Său să stăpânească asupra creației Sale. El i-a dat-o fiului Său Adam, dar fiul Său Adam a pierdut-o. Deci, acum Dumnezeu ținea Cartea în mâna Sa așteptând ca un om să o pretindă. Astfel, ajungem la Apocalipsa 5 unde găsim un înger puternic care strigă cu glas tare: „Cine este vrednic să deschidă Cartea și să-i rupă Pecețile?”
Deci, el chema pe cineva care era vrednic. Un om vrednic, nu o făptură vrednică, nu un heruvim vrednic, ci un om vrednic. Apoi, s-a făcut o căutare și nu a fost găsit nimeni care să fie vrednic, nici în cer, nici pe Pământ, nici sub Pământ. Nu a fost găsit niciun om. Iar Biblia ne spune că Ioan a început să plângă tare.
„Şi am plâns mult, pentru că nimeni nu fusese găsit vrednic” (în limba engleză: Şi am plâns mult, pentru că nici un om nu fusese găsit vrednic).
De ce plângea Ioan? Fratele Branham ne-a spus că el plângea pentru că știa că dacă nimeni nu lua acea Carte, toată creația era pierdută. Aceasta este o Carte atât de importantă și un fragment al Scripturii pe care nu s-a pus accentul niciodată până acum.
Am vorbit despre Răscumpărare, despre Calvar, despre Isus care a venit în urmă cu două mii de ani ca un copil născut într-o iesle, care a trăit o viață desăvârșită devenind Mielul desăvârșit care a murit în locul nostru plătind prețul Răscumpărării și înviind a treia zi pentru a arăta că El are putere asupra morții și că vine ca să aducă Viață. Dacă El doar ar fi murit dar nu ar fi înviat, noi am fi fost cei mai nenorociți oameni înțelegând că am fost răscumpărați dar nu trăim. Nu putem trăi, dar putem fi răscumpărați. Prețul pentru păcatele noastre a fost plătit și am fost răscumpărați, dar neavând Viață după această viață. Dar El a dovedit că după Răscumpărare, El a avut puterea Învierii și puterea Vieții. Așadar, El a făcut toate acestea și timp de două mii de ani, pe aceasta s-a pus accentul în biserică și în epocile bisericilor, pentru că acest pasaj din Scriptură a fost pus deoparte pentru timpul sfârșitului. Fără îndoială unii oameni au încercat să se apropie de el, să atingă aceste lucruri, dar nimeni nu le-a înțeles. Dar în acest timp al sfârșitului, Dumnezeu a trimis un profet la sfârșitul epocilor bisericilor, care a venit ca să ne arate însemnătatea acestei porțiuni din Scriptură. Și când a ajuns la aceasta, fratele Branham a spus: „Este cel mai sublim lucru din toată Scriptura.”
Să ne gândim la aceasta, prieteni. Dacă el ar fi spus acest lucru în generațiile anterioare sau în dispensațiile anterioare, aproape că ar fi fost omorât cu pietre. Dar el a spus: „Este cel mai sublim…” De ce a spus aceasta?
Motivul pentru care Ioan plângea, este pentru că știa că aceasta era Cartea Răscumpărării, că era Titlul de Proprietate asupra întregii creații, și dacă în momentul chemării nu exista Unul care să fie vrednic, atunci când s-a făcut o chemare pentru Cel vrednic, dacă nimeni nu ar fi pășit în față în acel moment, la sfârșitul timpului când un înger puternic l-a chemat pe Cel vrednic să pășească în față, dacă nimeni nu ar fi fost găsit vrednic, dacă nimeni nu ar fi pășit în față, toată creația ar fi fost pierdută. Creația pentru care s-a plătit prețul la Calvar ar fi fost pierdută dacă nimeni nu ar fi putut păși în față să ia Cartea. Așadar, Ioan a plâns mult pentru că nimeni nu a fost găsit vrednic să deschidă Cartea, să citească Cartea și nici să privească în ea. Era o Carte inaccesibilă. Câți cred aceasta? Era inaccesibilă pentru omenire. Dar mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu, Cineva a fost găsit vrednic.
Să mergem împreună la Filipeni 4.3:
„Şi pe tine, adevărat tovarăş de jug, te rog să vii în ajutorul femeilor acestora care au lucratîmpreună cu mine pentru Evanghelie, cu Clement şi cu ceilalţi tovarăşi de lucru ai mei, ale căror nume sunt scrise în Cartea Vieţii.”
Deci, Pavel ne spune aici că numele sfinților de aici se află în Cartea Vieții. Deci, există o Carte a Vieții în care există nume. Iar numele acestor sfinți care lucrau cu Pavel în această epocă, se găseau în Cartea Vieții. Deci, Pavel a început să ne arate că există o Carte a Vieții.
Iar eu vreau să predic în această seară despre subiectul PRIMIND CARTEA RĂSCUMPĂRĂRII, care este de asemenea Cartea Vieții, care este și Consemnarea lui Hristos sau Certificatul de Căsătorie sau Titlul de Proprietate asupra creației. Are multe nume, dar toate reprezintă același lucru.
În Exod 32.31-32, citim:
„Moise s-a întors la Domnul şi a zis: „Ah, poporul acesta a făcut un păcat foarte mare! Şi-au făcut un dumnezeu de aur.” (Aceasta s-a întâmplat atunci când ei au făcut vițelul de aur în fața căruia s-au închinat).
„Iartă-le acum păcatul! Dacă nu, atunci şterge-mă din cartea Ta pe care ai scris-o!”
Aceasta este instanța în care noi găsim prima mențiune a acestei Cărți, iar Moise a spus: „Dacă Tu nu îi ierți…”, Moise stând în spărtură, jucând rolul lui Hristos. „Dacă nu, atunci şterge-mă din cartea Ta pe care ai scris-o!”
Înțelegem de aici că Dumnezeu scrie. Moise ne spune aici că Dumnezeu are o Carte pe care El a scris-o deja, iar numele meu se află acolo. Deci, descoperirea acestei Cărți stătea acolo în formă tainică. Există o Carte care este menționată de-a lungul Bibliei, aceasta fiind Cartea pe care Dumnezeu a scris-o. Amin!
Eu sunt atât de bucuros că trăiesc în această generație! Noi numim această epocă, Edenul Satanei, Laodicea, epoca răului, cea mai rea și întunecată epocă din toate timpurile, iar eu spun: Îi mulțumesc lui Dumnezeu că m-a trimis aici acum, pentru că astăzi avem Lumina cea mai strălucitoare pe care Evanghelia a arătat-o vreodată pe Pământ. Iar poporul lui Dumnezeu are cea mai mare descoperire care a venit vreodată pe Pământ. Și dacă trebuie să trăim în mijlocul întunericului, a haosului, a păcatului și a desfrâului și toate acestea, pentru a avea această descoperire, eu spun: Doamne, Îți mulțumesc că m-ai poziționat în acest timp, aici, acum, la sfârșitul timpului. Ce privilegiu este să vezi toate aceste lucruri!
Geneza 5.1-5:
„Iată cartea neamului lui Adam.”
Lucrurile devin mai interesante. Aici avem o altă carte, dar aceasta nu este Cartea Vieții, nu este Cartea scrisă de Dumnezeu, ci este „cartea neamului lui Adam”, este cartea care a fost scrisă după cădere.
„În ziua când a făcut Dumnezeu pe om, l-a făcut după asemănarea lui Dumnezeu.
I-a făcut parte bărbătească şi parte femeiască, i-a binecuvântat şi le-a dat numele de „Adam” în ziua când au fost făcuţi.
La vârsta de o sută treizeci de ani, Adam a născut un fiu după chipul şi asemănarea lui şi i-a pus numele Set.
După naşterea lui Set, Adam a trăit opt sute de ani şi a născut fii şi fiice.
Toate zilele pe care le-a trăit Adam au fost de nouă sute treizeci de ani, apoi a murit.”
Aceasta este problema cu această carte. Aceasta este problema cu cartea neamului lui Adam și anume că el a murit. Este adevărat?
Versetele 8 și 11: „Toate zilele lui Set au fost de nouă sute doisprezece ani, apoi a murit.
Toate zilele lui Enos au fost de nouă sute cinci ani, apoi a murit.”
Putem vedea aici o tematică? Este aceeași până ajungem la al șaptelea, care este Enoh, iar el nu a murit, ci a fost răpit. El este un simbol al celei de-a șaptea epoci a bisericii, în care va avea loc răpirea. Al șaptelea de la Adam. Dar în cartea lui Adam, când el a căzut, a dat naștere prin sex, după propria sa voință, dar aceasta nu înseamnă că acești oameni nu au numele lor scrise în Cartea Vieții, dar pe Pământ, ei vin prin Adam, prin naștere sexuală, iar ei au murit, unul după altul. Apoi, ajungem la capitolul 6.1-8, unde citim:
„Când au început oamenii să se înmulţească pe faţa pământului şi li s-au născut fete,
fiii lui Dumnezeu au văzut că fetele oamenilor erau frumoase şi din toate şi-au luat de neveste pe acelea pe care şi le-au ales.
Atunci, Domnul a zis: „Duhul Meu nu va rămâne pururea în om, căci omul nu este decât carne păcătoasă; totuşi, zilele lui vor fi de o sută douăzeci de ani.”
Uriaşii erau pe pământ în vremurile acelea şi chiar şi după ce s-au împreunat fiii lui Dumnezeu cu fetele oamenilor şi le-au născut ele copii; aceştia erau vitejii care au fost în vechime, oameni cu nume.
Domnul a văzut că răutatea omului era mare pe pământ şi că toate întocmirile gândurilor din inima lui erau îndreptate în fiecare zi numai spre rău.
I-a părut rău Domnului că a făcut pe om pe pământ şi S-a mâhnit în inima Lui.
Şi Domnul a zis: „Am să şterg de pe faţa pământului pe omul pe care l-am făcut, de la om până la vite, până la târâtoare şi până la păsările cerului, căci Îmi pare rău că i-am făcut. Dar Noe a căpătat milă înaintea Domnului.”
De ce? Pentru că numele lui era scris într-o altă Carte. Unde a căpătat el milă? „Înaintea Domnului”. (în limba engleză: „în ochii Domnului”). Nu în proprii săi ochi sau a altcuiva, ci în ochii Domnului, pentru că Domnul știe cine se află în Cartea Sa, iar el era un membru al harului. Din același motiv, Iacov a primit har în timp ce Esau nu a primit, deoarece Dumnezeu știa al cui nume se află în Carte. În Cartea Vieții.
Așadar, noi am venit în chipul lui Adam. Și fiindcă am venit din acea carte, o carte pământească din linia unui om firesc, prin reproducere firească, în acea carte, noi murim, dar în Cartea Vieții, nu murim niciodată. Amin!
1 Corinteni 15.21-22:
„Căci dacă moartea a venit prin om, tot prin om a venit şi învierea morţilor.
Şi după cum toţi mor în Adam, tot aşa, toţi vor învia în Hristos.”
Acesta este ultimul Adam. Vreau să mai privim la câteva versete, ca o recapitulare, unde se vorbește despre această Carte.
Apocalipsa 17.8:
„Fiara pe care ai văzut-o era şi nu mai este. Ea are să se ridice din adânc şi are să se ducă la pierzare. Şi locuitorii pământului ale căror nume n-au fost scrise de la întemeierea lumii în cartea vieţii se vor mira când vor vedea că fiara era, nu mai este şi va veni.”
Deci, cei care se mirau sunt cei ale căror nume nu au fost scrise în Cartea Vieții de la întemeierea lumii. Deci, sunt cei care nu au numele lor scrise în Cartea Vieții de la întemeierea lumii. De când există Cartea? De la întemeierea lumii.
Apocalipsa 13.8:
„Şi toţi locuitorii pământului i se vor închina, toţi aceia al căror nume n-a fost scris de la întemeierea lumii în cartea vieţii Mielului, care a fost înjunghiat.”
Și încă un verset, Apocalipsa 21.27:
„Nimic întinat nu va intra în ea, nimeni care trăieşte în spurcăciune şi în minciună, ci numai cei scrişi în cartea vieţii Mielului.”
Este Cartea Mielului. De ce? Pentru că El a fost Cel care a plătit prețul pentru a o răscumpăra. Deci, îi aparține Mielului.
Fratele Branham a început să vorbească despre această Carte în Intervalul dintre Epocile Bisericilor și Peceți. El a mai menționat-o pentru că o găsim și atunci când a predicat „Epocile Bisericilor” sau când ajunge la sfârșit și predică despre „Apocalipsa capitolul 4 și 5”, în anii 1960 și 1961. Dar când ajunge la Interval, el începe să predice despre Carte pentru că ajungea la Peceți. Și el spune:
„Acum, vedem că această Carte pecetluită cu șapte Peceți este Taina Răscumpărării. Este o Carte a Răscumpărării de la Dumnezeu.”
Iubesc aceasta! În mesajul Cine este acest Melhisedec, din anul 1965, el spune:
„…Pentru că însuși cuvântul „a răscumpăra” înseamnă „a aduce înapoi”. Nu este așa? A răscumpăra ceva înseamnă „a-l aduce înapoi la locul său original.”
Deci, ce găsim în această Carte? În această Carte este gândul original al lui Dumnezeu, ceea ce El a vrut să facă pe Pământ cu Familia Sa pentru a deveni o Familie în trup, pe Pământ, pentru a avea părtășie unii cu alții. Lui Adam i s-a dat Cartea, i s-a dat dreptul de a stăpâni Pământul și de a aduce la viață Familia lui Dumnezeu, dar el a pierdut acea Carte. Atunci, a trebuit să existe cineva care să ia Cartea înapoi. Iar când face aceasta, ce face El? El răscumpără, El aduce înapoi, iar Cartea devine o Carte a Răscumpărării pentru că tot ce se află în acea Carte este parte din Dumnezeu, din Viața Sa, din linia lui Hristos.
Dar noi am fost semănați într-o condiție căzută în loc să venim așa cum ar fi trebuit să venim, iar fratele Branham a spus: „Noi am venit oricum”. El a spus: „Voi ați venit greșit, dar ați venit oricum”. Ar fi trebuit să venim pe Pământ pe calea corectă, dar am venit pe calea greșită. Venind pe calea greșită, acum ne aflăm într-o stare căzută, dar numele noastre sunt scrise în Carte dinainte de întemeierea lumii și a fost pecetluită cu șapte Peceți, așteptând timpul când Pecețile să fie îndepărtate pentru a arăta cine face parte din Viață și cine nu, cine se află în gândul lui Dumnezeu înainte de întemeierea lumii și cine nu este. A așteptat acolo. De aceea este o Carte a Răscumpărării. De ce? Pentru că noi am venit oricum, dar am venit greșit, și atunci am fost prinși într-o carte a morții, pierzând Viața.
În viața de aici, care este viața pământească, noi suferim, avem boli, murim, Pământul se află în putrezire, totul din jur murind, decăzând și prăbușindu-se. Dar urma să aibă loc o răscumpărare, El urma să ne aducă înapoi la ideea Sa originală din Eden, atunci când a făcut capodopera Sa. Iar când Dumnezeu, marele Artist, marele Sculptor, marele Arhitect, marele Proiectant, Meșterul, când a început să creeze ceea ce se găsea în mintea Sa, El Se manifesta. Ce era aceasta? Era Cuvântul Său care venea la manifestare, pentru că Cuvântul este un gând exprimat. Și când El a început să exprime gândul Său, tot ce a făcut El în Geneza 1, tot ce El forma, crea și poziționa, El a făcut totul ca să poată aduce la suprafață ceea ce era apogeul gândului Său, acesta fiind un fiu după chipul și asemănarea Sa. Iar acel fiu urma să fie pus în trup și să i se dea stăpânire peste tot Pământul.
Apoi, fratele Branham ne-a spus: „Aceasta a fost capodopera Sa.” Și marele Proiectant a spus: „Nu este bine ca omul să locuiască singur. Deci, îi voi face un ajutor.” Iar Dumnezeu a trecut prin toată această dramă, dar nu a făcut-o pentru El, ci pentru noi. Dumnezeu știa ce făcea.
Înainte ca El să creeze prima făptură din Pământ și s-o aducă la Adam ca să vadă care este numele ei, Dumnezeu știa că soția lui Adam se află în el, El știa unde se afla ea. Iar El a făcut aceasta pentru voi și pentru mine cu scopul ca noi să știm că singura pereche care se potrivea fiului lui Dumnezeu, se afla deja în fiul lui Dumnezeu, era deja parte din el pentru că atunci când Dumnezeu a creat capodopera Sa, întregul Său gând se afla în ea. Deci, Adam era atât parte bărbătească, cât și femeiască atunci când El l-a creat pe om după chipul lui Dumnezeu pe tărâmul duhovnicesc. Apoi l-a pus în trup de carne.
Și Dumnezeu a spus: „Nu este bine că ești singur. Așadar voi aduce toate aceste făpturi înaintea ta.” Și toată acea dramă pe care Dumnezeu a desfășurat-o, a fost pentru ca voi și cu mine să putem începe să înțelegem că nimic din ceea ce El ar fi putut crea, nu i s-ar fi potrivit lui Adam. Dumnezeu poate crea tot ce vrea El, dar nimic din ce ar fi putut crea, toată creația pe care El ar fi putut-o face din pământ, nu i s-ar fi potrivit lui Adam. Singura pereche care i s-ar fi potrivit lui Adam, ar fi fost Adam.
Apoi, fratele Branham ne-a spus: „Aceea a fost marea Sa Capodoperă, Familia Capodoperă.” Atunci, care a fost Planul original al lui Dumnezeu, care a fost proiectarea Sa originală?
El le-a spus: „Creșteți, înmulțiți-vă și umpleți Pământul.” Planul Său Capodoperă era Familia Capodoperă, era Planul omului creat după chipul Său, pus în trup de carne pentru a domni peste creație ca Rasă a lui Dumnezeu pe Pământ. Acela a fost Planul capodoperă original. Iar tot ce se găsea în acea Carte trebuia să vină la suprafață prin intermediul acelui Plan. Dar a fost întrerupt, iar Cartea a fost luată ca să fie păstrată în siguranță, pentru ca nimic din Planul original al lui Dumnezeu să nu se piardă vreodată. De aceea este o Carte a Răscumpărării, pentru că atunci când Pecețile sunt rupte, când Cartea este luată, vedem ceea ce Dumnezeu a făcut pentru a aduce înapoi ceea ce s-a pierdut. Iar El ne aduce înapoi la acel tabloul original.
În Evenimente clarificate prin profeție, fratele Branham a spus:
„Pentru că Biblia este un martor viu, care ne-a spus mai dinainte despre Isus Hristos. Iar pe măsură ce pământul a crescut în plinătatea sa, și așa cum vițele cresc în plinătatea lor, ziua crește în plinătatea sa, Biblia a fost manifestată în plinătatea sa în Persoana lui Isus Hristos. El a fost Cuvântul lui Dumnezeu descoperit, întreaga Carte a Răscumpărării completă.”
Uneori mă simt complet incapabil de a exprima prin cuvinte ceea ce fierbe în sufletul meu. „Biblia a fost manifestată în plinătatea sa în Persoana lui Isus Hristos.” Aceasta înseamnă că această Carte care este Cartea Răscumpărării, care este Cartea Vieții, această Carte a fost manifestată în Isus Hristos, iar noi privim la ea și vedem șaizeci și șase de cărți, atât de multe capitole, mii de versete, zeci de mii de cuvinte, poate o sută de mii sau mai multe personaje și ne întrebăm: „Toate acestea se găseau în Isus Hristos?” Iar când încercăm să facem legăturile mecanic, ne întrebăm. „Ce fac cu părțile rele? Ce fac cu păcatul? Și acesta a fost acolo?” Eu cred că uneori suntem mult prea pământești. Cu o înțelegerea pământească, tridimensională: timp, spațiu și materie, începem să ratăm ținta. Eu cred că ideea este mult mai simplă decât a încerca să înțelegem toate părțile rele, problema cu Beniamiții sau cu ceea ce a făcut Iuda și cum toate acestea se găsesc în El.
El S-a manifestat în plinătate în Persoana lui Isus Hristos, Isus Hristos fiind Biblia întreagă, fiindcă Biblia este despre un singur lucru, un singur scop, un singur lucru pe care Dumnezeu a vrut să-l realizeze, un singur țel pe care El l-a avut și pe care El l-a făcut într-un plan cu un triplu scop. Care a fost acesta? El încerca să aducă înapoi Familia Sa pe Pământ, acea Familie care a căzut în Eden, să o aducă înapoi pe Pământ, iar pentru a face aceasta, El a trebuit să aibă un ultim Adam, a trebuit să aibă un alt Fiu, un Fiu desăvârșit, a trebuit să aibă un Fiu căruia să-I dea moștenirea înapoi, pentru că ceea ce a căzut, a fost moștenirea, ceea ce a căzut a fost creația. Creația a căzut odată cu omul, pentru că omului i s-a dat stăpânire asupra ei. Dar când omul a căzut, toată creația a căzut și atunci totul a fost pierdut, totul a fost prins într-o stare decăzută aflată în degradare. De aceea această Biblie este Cartea Răscumpărării, pentru că noi ajungem la ceea ce Dumnezeu a făcut în primele două capitole. Primele două capitole sunt Capodopera lui Dumnezeu, gândul lui Dumnezeu manifestat, era un tablou pe care El Însuși l-a pictat spunând: „Aceasta este ceea ce Eu doresc”. Apoi, în capitolul 3, totul a căzut, iar restul Bibliei este cum El restaurează totul, cum El aduce totul înapoi, iar ultima Carte a Bibliei, Piatra de Încheiere a Bibliei, ne arată ce va face El în ultimele zile ale Răscumpărării pentru a încheia totul, pentru a-l învinge pe vrăjmaș și a aduce totul înapoi la ceea ce a fost la început.
Și toate acestea se aflau în Isus Hristos. Cum se aflau ele acolo? Pentru că El a fost ultimul Adam. El a fost Fiul lui Dumnezeu, El a fost Însuși Dumnezeu făcut trup ca Fiu al lui Dumnezeu pentru a răscumpăra tot ce a fost pierdut, pentru ca El să poată lua moștenirea, să fie Împărat al întregii creații cu scopul de a aduce înapoi Familia Sa. El exprima, și întregul scop al Bibliei se afla în Isus Hristos. De aceea, eu mă aflu în El așa cum Eva, femeia, se afla în Adam. Eu mă aflam în El pentru că Hristos Isus trebuie să aibă o pereche care să i se potrivească, pentru a se întoarce la Familia capodoperă de la început. Dar nimic din ceea ce Dumnezeu ar fi creat, nu ar fi fost potrivit. Trebuia să fie ceva care venea din El. Ce era El? Cuvântul făcut trup în manifestare. Ce va fi Mireasa Lui? Cuvântul făcut trup venind la manifestare. Iar Ea trebuia să fie deja în El. Biblia manifestată în plinătate se afla în Persoana lui Isus Hristos.
„El a fost Cuvântul lui Dumnezeu descoperit, întreaga Carte a Răscumpărării completă.”
El umbla pe Pământ având control asupra naturii, cu puteri de vindecare, în comuniune desăvârșită cu Tatăl Său, făcând doar ceea ce-I spunea Tatăl Său, acționând ca un Dumnezeu-Om pe Pământ, potolind furtunile, frângând pâinea, vindecând bolnavii. Ce era El? Imaginea completă a întregii Biblii, Dumnezeu devenit ceea ce El a dorit de la început! Dumnezeu a devenit Fiul Său în trupul de carne al lui Isus Hristos, iar El ne arăta întreaga Carte a Răscumpărării. Eu am fost inclus în acel tablou.
Vă rog să nu mă întrebați: „Cum este posibil omenește vorbind?” Eu nu voi putea spune aceasta. „Eu am fost în El atunci.” Cum am fost eu în El atunci? Ce parte din mine a fost în El atunci? Au fost anumite molecule sau mai degrabă a fost ceva la nivel de duh? Ce a fost aceea? Ce a fost din mine în El atunci? Putem veni cu tot felul de idei, dar eu știu sigur ceva. Dacă întreaga Biblie a fost reprezentată în acel Om, eu sunt reprezentat în El pentru că eu fac parte din Scripturi. Deci, eu am fost reprezentat în El, El având calitatea de Cap al Familiei. El a venit pentru a fi noul Cap al Familiei, pentru că primul cap al Familiei a pierdut aceasta. Acum, noi avem un nou Cap al Familiei, El fiind Isus Hristos. Iar eu fac parte din acel Cap.
În Intervalul dintre Epocile Bisericilor și Peceți, fratele Branham a spus:
„Totul de aici, cele Șapte Peceți au Taina lui Dumnezeu de la întemeierea lumii, totul pecetluit aici și descoperit prin Șapte Peceți diferite. Și dacă este voia lui Dumnezeu, fie ca El, fie ca noi să deschidem aceste Peceți și să ne privim de-a lungul Cărții, pentru a afla despre ce este totul…”
Iubesc aceasta! Ce a trebuit să facă deschiderea Peceților? Să ne arate despre ceea este Biblia.
„…Nădăjduiesc că vom avea un timp minunat! Acolo, Taina Răscumpărării este pecetluită până când… Această Carte nu a putut fi ruptă până la mesajul ultimului înger. Sulul era acolo…” (Se referă la Apocalipsa 5). „…Noi știam că era acolo. Noi știm că era despre răscumpărare. Noi credem că este răscumpărare.”
Fratele Branham spunea: „Ne-am uitat la aceasta în Scripturi. Știam că este acolo, știam că există o carte în mâna Sa, știam că exista un strigăt pentru ca Cel vrednic să pășească în față, dar ceea ce este, noi nu știm”.
Această Carte nu a putut fi ruptă, aceasta însemnând că nu putea fi deschisă, Pecețile nu puteau fi rupte pentru ca ea să fie deschisă, până la mesajul ultimului înger.
Înțelegem noi ce popor privilegiat suntem, prieteni? Această Carte, Cartea tainică a Răscumpărării care conținea Taina Răscumpărării, Planul lui Dumnezeu dinainte de întemeierea lumii, această Taină a fost pecetluită în tot acest timp și nu a putut fi ruptă până la mesajul ultimului înger. Aceasta înseamnă că până în anul 1963, când el a început să predice deschiderea Peceților, nimeni nu a putut ști care era conținutul Cărții și care era marea Taină de sub Peceți. Noi suntem singura generație care poate să știe!
Suntem noi mulțumitori că trăim în acest timp? Eu sunt atât de mulțumitor că mă aflu pe Pământ astăzi. Amin!
Oameni ai lui Dumnezeu au încercat să înțeleagă despre ce era vorba, profeții au profețit despre ea, viețile lor o manifestau iar ei nici măcar nu știau ceea ce trăiau, nu știau de ce făceau ceea ce făceau, ei erau constrânși să facă anumite fapte.
De ce au fost frații lui Iosif constrânși să-l vândă în robie? Ruben a încercat să-l salveze, dar ei au vrut să-l ucidă, și Iuda a hotărât să-l vândă. Ei l-au aruncat într-o groapă, dar Iuda i-a convins să nu-l ucidă. Și s-a întâmplat că acolo era o groapă. De ce era o groapă acolo? „Aruncați-l în groapă.” El manifesta Cuvântul, el ilustra Viața lui Isus Hristos. Și ei l-au aruncat în groapă. Și s-a întâmplat că în timp ce stăteau acolo și mâncau, o caravană de ismaeliți a trecut pe acolo. Atunci, Iuda a spus: „Știți ceva, haideți să nu-l ucidem, ci să-l vindem și să scăpăm de el.” Madianiții au trecut pe acolo, iar ei l-au vândut ca rob acestora. La rândul lor, ei l-au dus să-l vândă lui Potifar.
Iosif nu a avut nici cea mai mică idee despre ce manifesta prin viața sa. El a trecut prin încercări și necazuri din pricina a ceea ce făcuseră frații săi și fără îndoială, ei au regretat mai târziu în viață, dar Iosif le-a spus: „Cu siguranță voi ați vrut să-mi faceți rău, dar Dumnezeu a schimbat răul în bine pentru a scăpa viața acestui popor.”
Ei au trăit toate aceste lucruri neștiind de ce le trăiesc, deoarece totul a fost pecetluit în această Carte până la sfârșitul timpului. Și acum, noi privim înapoi în timp și spunem: „Acela era Isus Hristos. Priviți, Iosif s-a căsătorit cu o mireasă dintre Neamuri. El se descoperă fraților săi după ce și-a dus mireasa în palat. Oh, slavă lui Dumnezeu! Eu văd Răscumpărarea în toată Scriptura. Eu văd Planul.”
Vedeți fraților, au existat oameni care au încercat să înțeleagă aceste lucruri, dar nimeni nu a știut sigur ce erau ele. Nimeni nu a putut să meargă înapoi și să găsească Mireasa în tabloul cutare sau cutare, pe Hristos într-un loc sau altul sau Răscumpărarea în întreaga Scriptură, până în clipa de față. Până acum! Până la Mesajul ultimului mesager. Amin!
Eu știu sigur că noi nu înțelegem pe deplin cât de important este acest Mesaj! Știu sigur aceasta. Îl iubim, este adevărat. Avem un apetit de nepotolit pentru El, este mai mult decât viața pentru noi, rezonează în interiorul nostru ca nimic altceva ce am mai auzit, dar eu cred de asemenea că noi, în mod conștient, nu înțelegem pe deplin însemnătatea timpului în care trăim și cât de importante au fost evenimentele din viața acestui profet. A fost o schimbare monumentală, la fel de puternică precum timpul în care Isus Hristos a fost pe Pământ în urmă cu două mii de ani! Exact la fel de importantă și semnificativă, pentru că o schimbare a istoriei umane a avut loc! Iar eu cred că merită atenția noastră, devotamentul nostru, dragostea și afecțiunea noastră. Amin!
Mai departe în Apocalipsa 5.5-7, găsim momentul în care Mielul ia Cartea:
„Şi unul din bătrâni mi-a zis: „Nu plânge: Iată că Leul din seminţia lui Iuda, Rădăcina lui David, a biruit ca să deschidă cartea şi cele şapte peceţi ale ei.”
Şi la mijloc, între scaunul de domnie şi cele patru făpturi vii şi între bătrâni, am văzut stând în picioare un Miel. Părea înjunghiat şi avea şapte coarne şi şapte ochi, care sunt cele şapte Duhuri ale lui Dumnezeu, trimise în tot pământul.
El a venit şi a luat cartea din mâna dreaptă a Celui ce şedea pe scaunul de domnie.”
Noi am vorbit despre aceasta duminica trecută. Slavă lui Dumnezeu, El a luat Cartea! El a fost Cel vrednic, de aceea, El a venit ca Miel înjunghiat. Aceasta este ceea ce L-a făcut vrednic. El a fost Fiul desăvârșit al lui Dumnezeu, Mielul lui Dumnezeu fără pată sau zbârcitură. Iar El a stat în locul morții pentru voi și pentru mine. El a câștigat Edenul, a cumpărat dreptul la Carte, a cumpărat moștenirea pentru întreaga Familie, și dacă suntem parte din Familie, numele noastre se găsesc în secțiunea „Seminței Genă” rânduită mai dinainte în Cartea Vieții Mielului. Iar El a cumpărat-o și pentru noi!
Când El a luat Cartea, noi am fost reprezentați în El. Când El a murit, eu am murit pentru că El este Cel care mă reprezintă pe mine. El este Capul Familiei, El este Începutul Creației lui Dumnezeu. Când El a murit, eu am murit împreună cu El. Când El a înviat, eu am înviat odată cu El, iar eu stau acum în locurile cerești cu Hristos Isus. De ce? Pentru că El este reprezentarea mea. De aceea, astăzi, la sfârșitul serviciului, îl vom boteza pe fratele Mark în Numele lui Isus Hristos, fiindcă acesta este Numele prin care noi am fost răscumpărați, este Numele prin care noi suntem salvați, este Numele prin care am fost înviați, este Numele Vieții, este Capul Familiei, Cel care a cumpărat totul, Cel care ne dă toate drepturile, Cel care ne dă descoperirea Cărții. Amin! El are totul! El a cumpărat totul, a făcut totul, El deține totul, El este Domnul domnilor și Împăratul împăraților, El este marele Conducător al tuturor lucrurilor, iar Eu mă identific cu El. De aceea, eu iau Numele Său la botez. Eu nu am nimic de oferit, numele meu nu este de niciun folos, eu nu am nicio valoare, eu nu sunt desăvârșit, eu nu am putut răscumpăra nimic, sângele meu nu este de niciun folos, este pângărit și rău, dar acum eu iau Numele Său și mă unesc cu El prin faptul că iau Numele Său în botez, prin faptul că primesc Duhul Său prin nașterea din nou. Totul este în El!
Acum, orice este El, sunt și eu. Oriunde merge El, merg și eu. Orice primește El, primesc și eu, iar eu devin moștenitor împreună cu Isus Hristos. De aceea, atunci când El a luat Cartea, a luat-o pentru toată Familia. Niciun om nu a putut privi la ea, niciun om nu a putut rupe Pecețile, niciun om nu a putut-o citi sau să se uite la ceea ce se găsea în cuprinsul ei până când El a luat-o. Și atunci ceva s-a schimbat.
În Puterea de transformare din anul 1965, fratele Branham a spus:
„Acum, dacă copiii au crescut sub acel fel de învățătură, aceasta este ceea ce erau părinții lor, ei au natura părinților lor, denominațiunile lor, ei trebuie să creadă aceasta. Vedeți, ei cred pentru că sunt născuți sub acel părinte. Dar astăzi, noi nu suntem născuți sub acel Părinte. Părintele nostru este Cuvântul. Iar Cuvântul… Tu spui: „Și eu m-am născut sub Dumnezeu…”
Vedeți, și denominațiunile spun: „Și eu m-am născut sub Dumnezeu”, dar fratele Branham spune: „…pentru acea epocă.” El nu nega aceasta, dar valabilitatea acestei afirmații aparținea unei epoci anterioare, unei dispensații trecute.
„Pentru acea epocă. Dar aceasta este epoca apogeului…”
Trăim noi în epoca apogeului? Suntem noi poporul timpului apogeului? Este epoca apogeului unde trăim apogeul acestei mari drame a lui Dumnezeu.
…aceasta este epoca de dincolo de acele denominațiuni. Trebuia să vină la suprafață; Dumnezeu a rânduit lucrurile astfel că trebuie să iasă la suprafață, cele Șapte Peceți trebuie deschise. Trebuia să fie înfăptuit în această epocă Laodicea.”
În epoca apogeului Pecețile sunt îndepărtate de pe Carte pentru ca noi să putem vedea Planul Răscumpărării. Și totul devine atât de clar, atât de simplu, este aceeași poveste, o singură poveste, un singur scop, un singur țel, un singur lucru pe care Dumnezeu a vrut să-l facă. Iar acesta era să aibă Familia Lui care este El Însuși în trup de carne, într-o Familie alcătuită din mai multe mădulare, pe Pământ, în părtășie împreună, în calitate de Rasă a lui Dumnezeu. Despre aceasta este totul!
El a început totul și i-a încredințat totul lui Adam, dar Adam a pierdut dreptul său. Și noi am venit oricum, dar am venit greșit, iar acum, El a lucrat printr-un Plan pentru a aduce totul înapoi la intenția Sa de la început. În tot acest proces, El obține slavă, pentru că prin căderea noastră, noi înțelegem astăzi ce este Răscumpărarea. Prin cădere, noi știm ce este vindecarea, noi cunoaștem puterea și atributele lui Dumnezeu, pentru că această cădere, această dramă, de fapt ni-L manifestă pe Dumnezeu într-un fel mai măreț decât L-am fi cunoscut noi dacă am fi rămas în desăvârșire.
Deci, totul lucrează pentru scopul lui Dumnezeu și totul este adus înapoi la Răscumpărare, iar la sfârșitul poveștii, ce avem noi? Îl avem pe Fiul lui Dumnezeu și pe Mireasa Sa care stăpânesc Pământul din nou, așa cum a fost la început. Este atât de ușor și atât de simplu! Dacă dorim să vorbim despre detalii, putem face aceasta toată ziua și toată noaptea, putem lua fiecare tip și să-l despicăm oricât de mult am dori noi, dar dacă facem un pas în spate, vom putea observa că este aceeași poveste, din nou și din nou și din nou. Este Răscumpărarea și mântuirea, Răscumpărarea și mântuirea, Căsătoria, Răscumpărarea și mântuirea. Căsătoria, Bărbatul și Femeia, în toată Biblia. Rut și Boaz; Estera și împăratul; Avraam și Sara, este aceeași poveste, din nou și din nou și din nou. Întreaga Scriptură este despre lumină și întuneric, viață și moarte, despre a semăna o sămânță și a recolta o recoltă, este despre linia Seminței care a venit de-a lungul timpului. Totul este același lucru din nou și din nou și din nou! Iar acum, când Pecețile au fost îndepărtate, ne întoarcem și spunem: „Oh, despre aceasta este totul!”
În Pecetea a treia, fratele Branham a spus:
„Ioan a spus că tot ce se afla în cer, sub pământ, totul l-a auzit cum el Îl slăvea pe Dumnezeu pentru aceasta. Ioan și-a găsit numele acolo…”
Ce laudă! Ce strigăt a avut loc în tabără, pentru că Ioan a înțeles că făcea parte din Cartea pe care El tocmai o luase. El urma să-i rupă Pecețile și să descopere Taina despre când ne-am pierdut noi, cum ne-am pierdut, de ce ne aflăm în starea în care ne aflăm astăzi, dar și ceea ce urma El să facă pentru a ne readuce înapoi.
„Și tot acel timp… Atunci, el a spus: „El este vrednic să ia Cartea Răscumpărării.” Acum, ea nu mai aparține Judecătorului. Îi aparține Răscumpărătorului, iar El a făcut, a făcut lucrarea de răscumpărare.
Acum, El îi va arăta bisericii ceea ce El a făcut…”
Care a fost scopul deschiderii Peceților? Acest eveniment trebuia să aibă loc la sfârșitul epocilor bisericilor pentru că El încheiase lucrarea de Răscumpărare. Îmi place gramatica fratelui Branham deoarece el a repetat aici „a făcut, a făcut”. Amin! El a făcut-o când a stat ca Mijlocitor, făcând acoperirea pentru păcatele tuturor celor care se aflau în Carte. Când El a plătit prețul rămânând acolo, făcând acoperirea timp de șapte epoci ale bisericii, iar acum, când El a încheiat lucrarea, când a făcut Răscumpărarea, vine să o ia, să o descopere celor care fac parte din ea. El vine să le arate ce a făcut El. El a înfăptuit-o, iar acum vine să ne arate ce a făcut.
„…Vedeți? Apoi, El ia pur și simplu… Dar Cartea este închisă. Nimeni nu știa nimic. Ei știau că exista o Carte a răscumpărării acolo, dar trebuia să fie descoperită în zilele din urmă potrivit Apocalipsei 10. Celui de-al șaptelea înger urma să-i fie dat mesajul acesteia, pentru că este spus că în timpul celei de-a șaptea epoci, în care sună cel de-al șaptelea înger, când el sună, toate tainele lui Dumnezeu se vor încheia odată cu sunetul său.”
De aceea am spus că Mesajul nu este ceea ce noi am crezut că este în urmă cu decenii. Mesajul nu este doar un cod de morală mai înalt, pentru că acesta nu ne-ar duce nicăieri. Un cod al moralei mai înalt, un fel de a ne comporta mai bine în societate, ar eșua. Acesta ar fi un program al faptelor pe care noi nu l-am putea împlini și s-ar destrăma, ar eșua. Nu este doar un cod al moralității, nu este doar modalitatea corectă de a rândui o biserică.
Care ar fi scopul în cele din urmă? Nu este doar pentru a corecta învățături din Biblie pentru ca noi să știm ce s-a întâmplat de fapt în grădina Eden, să știm sămânța șarpelui și dumnezeirea și să spunem: „Acum știm adevărul Scripturii.” Este mai mult decât aceasta, prieteni. Pentru că dacă ar fi doar să avem o învățătură corectă, atunci am înființa un seminar, am avea un studiu teologic și am avea o înțelegere corectă a Scripturii. Minunat! Dar de ce a venit El să restituie adevărul? De ce avem noi nevoie să știm despre sămânța șarpelui? Pentru că dacă nu am ști despre aceasta, Cartea deschisă a Răscumpărării nu ar avea nicio însemnătate pentru noi deoarece nu am fi știut de ce suntem hibrizi, nu am fi știut ceea ce ar fi trebuit să fim, nu am fi știut că noi ar fi trebuit să fim dintotdeauna oameni pe Pământ.
Noi nu am fost rânduiți să fim un înger sau un heruvim, Dumnezeu nu a intenționat niciodată ca noi să fim ființe cerești, ci El a dorit întotdeauna ca noi să fim oameni pe Pământ, un dumnezeu-om, o Rasă a lui Dumnezeu trăind pe Pământ.
Sămânța șarpelui ne spune ce s-a întâmplat greșit. Și aceasta nu este pentru ca noi să știm mai multe decât un baptist sau un catolic, ci pentru ca noi să înțelegem despre ce este de fapt Răscumpărarea.
De ce ni s-a restituit învățătura dumnezeirii? Nu pentru ca noi să spunem că biserica catolică este greșită. Dumnezeule, majoritatea oamenilor știu aceasta. Noi trebuie să înțelegem dumnezeirea pentru a ști cine suntem, din ce Familie facem parte, de unde am venit, ceea ce Dumnezeu vrea de fapt să facă cu noi și cine suntem noi cu adevărat. Toate aceste adevăruri care au fost restituite, au fost restituite cu scopul ca noi să înțelegem Răscumpărarea, nu pentru ca noi să dobândim un grad teologic în Biblie, nu ca să avem o biserică întemeiată corespunzător sau un cod al moralei sau familii care arată bine. Descoperirea Cuvântului va face toate acestea, dar nu acesta este scopul. Scopul este ca ochii noștri să fie deschiși, iar noi să știm ce a mers greșit, cine suntem, de unde venim și ceea ce Dumnezeu încearcă să facă. Amin!
Dacă vorbim despre ceva care zidește credința, când noi am privit deoparte, am mers la biserica potrivită, am avut păstorul potrivit și toate învățăturile aliniate, atunci vom fi primiți de Dumnezeu și vom fi bine. Aceasta nu are nicio esență și nu va aduce nimic decât chin și durere, pentru că niciodată nu vom înțelege lucrurile bine. Dar dacă avem descoperirea Răscumpărării, noi aflăm că numele nostru este în Carte și că întotdeauna am făcut parte din Planul lui Dumnezeu, iar Dumnezeu a vrut dintotdeauna ca noi să fim oameni, să fim în trup de carne, iar El a vrut să fim Familia Lui care-L reprezintă pe El pe Pământ. Și dacă vorbim despre credință, aceasta ne dă credința de a birui!
Acum, de ce mă lupt eu așa de mult? Oh, din cauza căderii din Eden mă găsesc într-un trup hibrid și viața mea este un zbucium. Nu pentru că nu sunt un fiu al lui Dumnezeu, nu pentru că nu cred Cuvântul, ci mă zbat pentru că Adam a căzut. Și acum pot fi un fiu al lui Dumnezeu și să mă aflu într-un trup hibrid, în același timp. Dacă vorbim despre zidirea credinței, acest adevăr restituit zidește credința noastră. Ne dă credința de a fi fiii lui Dumnezeu. Fără aceasta, doar sărim bucle religioase tot timpul. Dar această descoperire, ne duce la o odihnă, iar când ajungem în odihnă, ce se întâmplă? Când oile se odihnesc, ele fac lână. Când mănâncă mâncare bună și beau apă bună și se odihnesc în grija unui păstor, ce iese afară? Lâna. O viață morală mai înaltă, o purtare mai bună printre oameni, familii care sunt puse împreună. Ce este aceasta? Este elementul natural produs de descoperirea despre cine ești tu cu adevărat și despre ceea ce este Cuvântul. Amin!
Cartea lui Daniel 12.8-9, spune:
„Eu am auzit, dar n-am înţeles, şi am zis: „Domnul meu, care va fi sfârşitul acestor lucruri?”
El a răspuns: „Du-te, Daniele! Căci cuvintele acestea vor fi ascunse şi pecetluite până la vremea sfârşitului.”
Până când? Până acum! Îmi place să citesc Scriptura puțin diferit. Nu vreau să fac un sacrilegiu, dar eu vreau să citesc Biblia prin descoperire.
„Căci cuvintele acestea vor fi ascunse şi pecetluite până la vremea sfârşitului.”
Vremea sfârșitului este acum! Acele cuvinte pe care Daniel le-a văzut în vedenie și nu le-a înțeles, el a vrut să le înțeleagă. Dar El i-a spus: „Du-te, Daniele, nu le vei înțelege acum, deoarece cuvintele sunt pecetluite până astăzi!”
Înapoi la Apocalipsa 10.1-4:
„Apoi am văzut un alt înger puternic, care se cobora din cer învăluit într-un nor. Deasupra capului lui era curcubeul; faţa lui era ca soarele şi picioarele lui erau ca nişte stâlpi de foc.
În mână ţinea o cărticică deschisă. A pus piciorul drept pe mare şi piciorul stâng pe pământ,
şi a strigat cu glas tare, cum răcneşte un leu. Când a strigat el, cele şapte tunete au făcut să se audă glasurile lor.
Şi când au făcut cele şapte tunete să se audă glasurile lor, eram gata să mă apuc să scriu; şi am auzit din cer un glas, care zicea: „Pecetluieşte ce au spus cele şapte tunete şi nu scrie ce au spus!”
Lui Daniel i s-a spus că ceea ce a văzut în vedenie este pecetluit până la vremea sfârșitului. Apoi, însărcinarea lui Ioan a fost ca ceea ce vede și aude, să scrie și să pună totul într-o carte. Deci, el nu a făcut altceva decât ceea ce a fost însărcinat să facă. El a văzut Îngerul puternic coborând, a auzit răcnetul unui leu, a auzit că șapte tunete au făcut să se audă glasurile lor și a înțeles ce au spus, iar el se pregătea să scrie, dar i s-a spus să pecetluiască aceasta! Descoperirea a ceea ce fusese spus trebuie să aibă loc, iar ele trebuiau să se găsească în Biblie pentru ca noi să știm că șapte Tunete aveau glasuri, înțelegere, descoperire, ceva ce putea fi scris. Cu toate acestea, au fost pecetluite. Totuși întreaga Biblie trebuia să fie descoperită. Dar această parte de aici, a fost pecetluită. De aceea fratele Branham se tot întorcea aici.
În Pecetea întâi, fratele Branham a spus:
„Dar gândiți-vă, acum el a scris aceasta, dar când a început să scrie acele alte șapte Tunete, El a spus. „Nu scrie”. El fusese însărcinat să scrie tot ce vedea. Dar când aceste șapte Tunete din Apocalipsa 10 au vorbit, El a spus: „Nu le scrie deloc.” Ele sunt taine. Noi nu știm încă ce sunt ele; dar după părerea mea, ele vor fi descoperite de îndată.”
Ce predică este aceasta? Pecetea întâi.
„…după părerea mea, ele vor fi descoperite de îndată…” (Adică foarte curând). „…Iar când se va întâmpla aceasta, vor da credință pentru acel har de răpire pentru ca acea Biserică să plece.”
Nimic altceva nu ne va da credința de care avem nevoie în acest ceas în afară de această descoperire. Nimic altceva. Nu învățătura corectă sau faptul că am pune Scriptura în ordine corectă sau viața noastră în rânduială. Nimic din toate acestea nu vor aduce credința. Această descoperire care a fost prinsă în acea Carte pecetluită este descoperirea care ne dă credința pentru acest timp din urmă.
„…acel har de răpire pentru ca acea Biserică să plece…”
Îmi place cum spune fratele Branham aceasta. Iar aceasta nu este doar pentru transformarea noastră, ci această biserică trebuie să fie înviată și răpită din denominațiuni mai întâi. Mai întâi, ea trebuie să iasă din denominațiuni înainte ca să poată pleca de pe acest Pământ. Și va fi nevoie de această credință pentru ca ea să iasă afară din biserici, din denominaționalism și va fi nevoie de credința în această descoperire pentru ca ea să meargă mai departe în schimbarea trupului.
„…Tocmai am trecut prin tot ce știam; prin toate epocile, am privit totul…” (Aici el face referire la epocile bisericilor care fuseseră parcurse deja). „…Am văzut tainele lui Dumnezeu, am văzut apariția marii adunări împreună a Miresei în zilele din urmă, cu toate acestea, există ceva acolo cu care pur și simplu nu ne putem lumina. Există altceva.
Dar eu cred că atunci când tainele încep să vină la suprafață… Dumnezeu a spus: „Ține-o acum. Așteaptă o clipă. Eu o voi descoperi în acea zi. Nu o scrie deloc, Ioan, pentru că ei se vor clătina din pricina ei. Pur și simplu las-o să treacă. (Înțelegeți?) Dar Eu o voi descoperi în acea zi, când trebuie să fie descoperită.” Ele nu au vorbit niciodată pentru nimic…”
Aceasta înseamnă că cele șapte Tunete au făcut să se audă glasurile lor cu un scop. Ele nu se găsesc în Biblie degeaba, ci se găsesc acolo dintr-un motiv. Dumnezeu le-a pus acolo cu un scop, există ceva ce se află acolo, ceva ce El dorește să descopere.
„Vă amintiți, ca și micuța picătură de cerneală, totul are un scop. Totul are o cauză. Dar observați, Creatorul a vorbit, iar el I-a auzit glasul și a mers să vadă.
Dar acum, Mielul îi arată lui Ioan în simbolul unei biserici, în felul Scripturii, pentru biserică (știți voi) ce să scrie el…”
Ce simbol? Calul alb, calul negru, calul gălbui, acestea sunt simbolurile Peceților.
„…El doar i-a arătat și i-a spus: „Nu spune aceasta, nu spune ceea ce este. Să nu mergi acolo, Ioan, și să spui: „Aceasta este ceea ce este.” Ceea ce se află sub Pecetea a șaptea, să nu spui, pentru că dacă eu îi spun lui Ioan aceasta, atunci de-a lungul epocilor, tot planul va fi distrus. Este o taină.”
Ceea ce i s-a spus lui Ioan a fost: „Tu ai auzit Tunetele, dar să nu le spui. Eu ți-am arătat sub formă de simboluri, deci scrie în formă de simboluri, dar când cele șapte Tunete fac să se audă glasurile lor aducând descoperirea conținută de cele șapte Peceți, să nu spui aceasta, pentru că aceasta este Pecetea a șaptea.” Pecetea a șaptea este când Hristos vine și ne dă descoperirea celor șapte Tunete. Toate acestea se găsesc sub Pecetea a șaptea. „Să nu spui aceasta” și anume, ceea ce au spus cele șapte Tunete. Aceasta va veni la un profet în anul 1963.
„Nu o spune acum, dar Eu o voi descoperi pentru că am scris-o cu un scop, se află în Biblie cu un scop, este poziționată în Biblie acolo unde este poziționată cu un scop. Dar acum, Ioan, să nu spui! Tu ai auzit, știi ce este, vei scrie, dar să nu o spui. Este un secret pe care Eu încă nu-l pot spune. A trebuit să fac aceasta cu un scop pentru ca ei să știe că există ceva pecetluit în Cartea Răscumpărării care trebuie să fie descoperit în timpul sfârșitului. Dar în anul 1963, Eu voi deschide această Carte și o voi așeza în predicarea celor șapte Peceți.”
În Epoca Bisericii Laodicea din cartea „Epocile Bisericilor”, fratele Branham citează Apocalipsa 10:3-4, iar în ultimul paragraf, el spune:
„Nimeni nu știe ceea ce a fost în acele Tunete. Dar noi trebuie să știm.”
Trebuie noi să știm cu adevărat? Aceasta este cea de-a treia Tragere, prieteni. Era ultima fază a slujbei sale. Întregul scop al slujbei sale profetice a fost deschiderea Cuvântului. Pentru că noi trebuie să știm! Noi nu putem spune: „Păi, aceasta este prea mult pentru mine. Frate Chad, când începi să folosești termeni ca aceștia, este mult prea mult pentru mine. Eu nu înțeleg când se vorbește despre Tunete și Peceți. Sunt atât de confuz.” Fratele Branham a spus: „Noi trebuie să știm.” Voi aveți nevoie să știți. Nu puteți să vă blocați mintal de fiecare dată când auziți ceva, acel blocaj mintal provenind de la faptul că este mult prea greu. Nu este greu, este cel mai simplu lucru din întreaga lume. Mergeți pur și simplu la Îngerul puternic și spuneți: „Te rog să-mi dai și mie descoperirea Cărții, iar eu o voi mânca, voi deveni una cu ea. Îngăduie ca ea să devină o realitate pentru mine, Te rog.”
Am întâlnit oameni care au fost în tabere despre Tunete sau alte evenimente de acest fel, apoi au început să folosească anumiți termeni și cuvinte cu vâlvă, apoi au început să se blocheze mintal spunând: „Este greu. Este o taină. Nu a fost descoperită niciodată și nici înțeleasă ceea ce a fost.” Treceți de mișcarea Tunetelor și veniți în Mesaj! Nu vă blocați când auziți „tunete” sau „peceți” sau „prea complicat.” Nu este complicat. Este cel mai simplu lucru din lume. Dacă este complicat pentru voi, atunci priviți prea sus. Coborâți câteva nivele pe scară, căci este mult mai jos, la nivelul la care fiecare copil al lui Dumnezeu poate ajunge. Nu este prea sus!
Este marea Taină care se afla în gândul lui Dumnezeu despre cum El voia să devină o Familie pe Pământ și cum totul a fost ruinat, dar El L-a adus pe Hristos, care a devenit Capul Familiei, S-a întors ca ultimul Adam. Toți cei din Vechiul Testament care L-au reprezentat pe El ca parte Bărbătească, când El a înviat, au înviat și ei, iar ei au mers deja mai departe. Dar acum, este partea Evei în Noul Testament, iar aceasta a fost pecetluită sub șapte Peceți, și anume, că urma să existe o parte Femeiască a lui Isus Hristos, care urma să iasă la Viață. Dar totul a fost închis, răsucit de denominațiuni, au fost două vițe care se întrepătrundeau și cine știa ce era bine și ce nu era bine? Cine crede și cine este un așa zis credincios, cine are adevărul și cine nu-l are, totul era confuz, totul era pecetluit. Dar la sfârșit, „Eu voi arăta totul, iar voi veți vedea cine a fost credinciosul în fiecare epocă, acesta fiind cel care a putut primi Cuvântul pentru epoca lui.” Ei au fost Mireasa.
„Dar noi trebuie să știm!” Este esențial, prieteni. Aceasta este ceea ce aduce credința capabilă de Răpire! Este ceea ce va aduce credința de care avem nevoie pentru Răpire! Este ceea ce ne-a scos afară din denominațiuni. Dar, doar pentru că am părăsit o biserică nu înseamnă că am ieșit afară din denominațiuni, doar pentru că am schimbat semnele la o răscruce de drumuri, nu înseamnă că am ieșit afară din denominațiuni, pentru că descoperirea va scoate biserica afară și o va învia din denominaționalismul mort și o va răpi în Hristos. Acum!
„Și va fi nevoie de un profet să aducă descoperirea pentru că Dumnezeu nu are o altă cale de a aduce descoperirile Sale scripturale decât printr-un profet.”
Aceasta înseamnă că nu există Tunete care vor veni în viitor! Descoperirea celor șapte Tunete nu poate veni în viitor decât dacă nu există un alt profet care trebuie să vină. Și unde anume în Scripturi avem noi un alt profet care trebuie să vină?
„Va fi nevoie de un profet.” Noi am avut un profet. „Va fi nevoie de îngerul al șaptelea.” Noi l-am avut. Va fi nevoie de toate acestea pentru ca Tunetele să răsune și poate noi nu înțelegem pe deplin totul, și nici măcar eu nu înțeleg totul.
În timp ce predica, fratele Branham a spus: „Știu că nu înțelegeți cum ar trebui să înțelegeți. Să fiu sincer, nici eu nu înțeleg așa cum ar trebui să înțeleg.” Nici noi nu înțelegem așa cum ar trebui să înțelegem, pentru că lucrurile nu ne-au fost descoperite întru totul chiar acum, dar a fost deschisă, prieteni, a fost predicată, așezată, este acolo, iar Dumnezeu continuă să ne ungă ochii pentru ca noi să putem vedea mai clar ceea ce deja a fost deschis. Noi nu așteptăm o deschidere a Cărții în viitor, ci Cartea a fost deja deschisă, Pecețile au fost deja rupte, Tunetele au fost descoperite, pentru că toate acestea trebuiau să vină printr-un profet! Iar eu o cred! Amin!
În Hristos este Taina lui Dumnezeu descoperită, din anul 1963, fratele Branham a spus:
„Toate acele lucruri L-au preumbrit pe El, ca simboluri, dar cu toate acestea, taina era ascunsă.” (Aici, el ne vorbește despre tot ce se găsește în Biblie. Toate personajele din Biblie Îl preumbreau pe El).
„Toate acele lucruri L-au preumbrit pe El, ca simboluri, dar cu toate acestea, taina era ascunsă.”
Taina se găsea în Iosif și Asenath, în Estera și împăratul Ahașveroș, se găsea în Rut, Naomi și Boaz, era acolo. Se găsea în schimbarea trupului după vizita de la stejarii lui Mamre, și Sara care a primit credință pentru a zămisli. Totul se afla acolo. Se găsea în Tamar cu semnele. Totul era acolo, dar sub formă de taină.
„Acei bărbați nu știau ce făceau. Ei doar știau că erau conduși de Duhul să procedeze astfel. Acum, El a ținut-o pentru zilele din urmă pentru marea descoperire. Dar a exprimat-o, S-a exprimat pe Sine în Moise, în David, Iosif, Ilie, și de-a lungul timpului. I-am putea lua pe fiecare din acei profeți și să le aducem viețile pentru a arăta că ei L-au exprimat pe Isus Hristos în mod desăvârșit, întocmai, dar cu toate acestea, niciodată nedezvăluind taina Sa în totalitate; așteptând pentru a o face cunoscută în zilele din urmă așa cum El a promis, așteptând ca ea să fie înțeleasă pe deplin, vedeți, înainte ca El să o poată exprima, dacă El a spus totul.
Fiindcă Biblia este scrisă în taine. Isus I-a mulțumit Tatălui pentru aceasta, vedeți, pentru faptul că a fost scrisă în taine. Acum, Venirea Domnului este în taină. Noi nu știm când vine El, cum vine El, dar noi știm că El vine. Înțelegeți? Astfel a fost cu toate tainele lui Dumnezeu, care așteptau această zi din urmă. După ce El a fost încheiat deja, atunci, El descoperă și arată ceea ce a făcut. El nu Și-a descoperit taina în întregime niciodată.”
El a exprimat-o prin toate personajele din Biblie, a exprimat-o prin propovăduirea lui Pavel, a arătat-o, dar nu a descoperit-o în totalitate, nu a lăsat ca Taina să fie adusă în întregime, păstrând-o pentru zilele din urmă. Aceasta înseamnă că nimeni altcineva nu a putut-o înțelege până acum. Sunteți voi bucuroși că sunteți în viață acum? Sunteți voi bucuroși că puteți trăi și prin glasul vostru puteți spune: „Amin! Aleluia! El a păstrat-o pentru ziua de astăzi, iar eu mă aflu aici astăzi, fac parte din Planul Său și mă aflu aici pentru a o primi!” Amin! Este pentru noi, prieteni! Este pentru noi!
În Sămânța nu va moșteni împreună cu pleava, fratele Branham a spus:
„Nici un creștin nu va mânca din acele hoituri moarte ce provin din învățături denominaționale și alte lucruri. Ei vor Cuvântul lui Dumnezeu, proaspăt, făgăduința orei. Dumnezeu a promis iepuri în zilele lui Luther. A făgăduit alte lucruri în zilele altora. Dar acum, El ne-a făgăduit o Masă rotundă, întregul Meniu cu șapte feluri pentru că toate cele șapte Peceți sunt deschise și totul este pregătit pentru Cuvântul lui Dumnezeu pentru cei care-L pot primi!”
Eu spun: „Doamne, eu pot primi! Eu vreau să-L primesc! Ajută-mă să-L primesc! Doamne, Tu m-ai învrednicit să-L primesc!”
Noi credem că Ioan nu a fost vrednic să ia Cartea. În Apocalipsa 5, el nu era vrednic nici măcar să se uite la ea, nu era vrednic să deschidă Pecețile sau să le citească. Nici măcar nu era vrednic să se uite la Carte. Dar după aceea, Răscumpărătorul a venit și a luat Cartea dovedind că era Cel vrednic. El a plătit prețul și a făcut lucrarea de mijlocire, iar acum, la sfârșitul epocilor denominațiunilor, El a luat Cartea, a deschis Pecețile Cărții și cele șapte Tunete au răsunat. Atunci un Glas a spus: „După zilele celui de-al șaptelea înger, după acestea”, un Glas a spus: „Du-te la înger și ia Cartea!” „Cum să iau Cartea? Păi, eu am fost unul dintre cei nevrednici care nici măcar nu o putea atinge, era pecetluită pentru mine, nu mă puteam uita la ea, nu o puteam citi, iar acum îmi spui să merg să o iau?” Iar Ioan a mers la Îngerul puternic și a cerut-o, și Îngerul puternic, Hristos, i-a spus: „Ia Cartea și mănânc-o!”
Prieteni, dacă nu poți atinge și dacă nici măcar nu te poți uita la ceva pentru că este atât de sfânt, iar tu ești atât de nevrednic și nu poate fi decât Unul care este sfânt și curat, fiindcă noi nu am fost vrednici nici măcar să lăsam ca ochii noștri să cadă asupra ei, atunci cum am fi putut fi vrednici măcar să o atingem, de cum să o mâncăm fără să o pângărim? Aceasta ne arată că acesta a fost întregul scop al Răscumpărării! Despre aceasta a fost totul!
El ne-a învrednicit, El a fost vrednic, El a luat Cartea și El ne-a declarat vrednici! Dacă El ne-a dat descoperirea Cărții, este pentru că El, Cel care este vrednic, ne-a luat la Sine și ne-a făcut vrednici prin faptul că suntem parte din El! Iar acum, ceea ce a fost pecetluit pentru profeți, pentru înțelepți, ceea ce niciun teolog nu a putut ști, acum, pe jumătate educat, care de-abia dacă ai absolvit liceul, muncind pentru a-ți câștiga traiul zilnic, care ai greșit în fiecare zi a vieții tale, căruia uneori i-a fost greu să se adune din situațiile grele, tu poți lua această descoperire în centrul sufletului tău și să devii una cu ea! Și aceasta este din cauză că Cel vrednic a luat-o, Capul Familiei a luat-o, iar prin căsătorie, prin unire, prin spălarea cu Apa Cuvântului, El ne-a declarat fecioare, o Mireasă fără pată, fără zbârcitură și virtuoasă. Și acum, prin căsătorie, El ne-a unit cu Sine, iar ceea ce este El, suntem și noi; prin căsătorie, printr-o unire în zilele din urmă.
Acum, prin căsătoria cu Hristos, suntem moștenitori împreună cu El! Astfel, acum putem lua Cartea și s-o mâncăm. Amin! Nu este meritul nostru, nu este vrednicia noastră și nici într-o altă epocă nu a fost. În alte epoci, au existat sfinți care au fost sfinți ca și noi, au fost copii ai lui Dumnezeu cu numele scrise în Carte așa cum și numele noastre se găsesc în Carte, ei trăind în epocile anterioare. Dar nici ei nu au putut privi Cartea, nu au putut-o vedea, a fost pecetluită pentru ei. Atunci, ce s-a schimbat în această epocă? El ne-a răscumpărat, a făcut lucrarea de mijlocire. El a făcut totul, El a plătit prețul, El a declarat-o încheiată, iar acum El a venit și ne-a spălat de denominațiuni, de murdăria duhurilor de curvie, de hibridare, ne-a spălat cu Apa unui Cuvânt curat pentru ca El și noi să devenim una pentru ca noi să putem lua Cartea. Amin!
Aceasta nu s-a întâmplat niciodată în altă epocă sau timp, ci doar astăzi, în această epocă! Aceasta a fost posibil doar prin strigarea Mirelui, prin slujba lui Eliezer. Fără Mesaj, aceasta nu este posibil! Așa este!
Apocalipsa 10.8-11:
„Şi glasul pe care-l auzisem din cer mi-a vorbit din nou şi mi-a zis: „Du-te de ia cărticica deschisă din mâna îngerului care stă în picioare pe mare şi pe pământ!”
M-am dus la înger şi i-am cerut să-mi dea cărticica. „Ia-o”, mi-a zis el, „şi mănânc-o; ea îţi va amărî pântecele, dar în gura ta va fi dulce ca mierea.”
Am luat cărticica din mâna îngerului şi am mâncat-o: în gura mea a fost dulce ca mierea, dar, după ce am mâncat-o, mi s-a umplut pântecele de amărăciune.
Apoi mi-a zis: „Trebuie să proroceşti din nou cu privire la multe noroade, neamuri, limbi şi împăraţi.”
El ne-a făcut vrednici! El ne-a spălat, ne-a curățit, El a plătit prețul mijlocirii de-a lungul epocilor bisericilor în timp ce noi eram prinși în întuneric, în înțelegerea falsă, dar când El a venit pentru a Se descoperi în plinătatea Cuvântului, slujba Lui de mijlocire s-a schimbat iar El a venit pentru a Se uni cu Mireasa Sa. Și când Se unește cu ea, El îi aduce Cartea, descoperirea Tainei lui Dumnezeu, descoperirea care a fost pecetluită, ascunsă, care a fost arătată prin simboluri, umbre și în personaje, dar niciodată pe deplin descoperită până astăzi. Aceasta este singura zi în care am avut un Meniu cu șapte feluri. Îi este foame cuiva? Este singurul timp în care sfinții lui Dumnezeu pot lua această descoperire și să o mănânce în călătoria lor pământească. Este singurul timp! Acesta este timpul! Acesta este sezonul! Iar dacă voi aveți credință ca să credeți aceasta, voi sunteți poporul! Aceasta ar trebui să ne încurajeze, ar trebui să ne dea curaj, să ne dea puterea de a ne ridica în acest veac rău. El ne-a dat puterea de a sta în picioare pentru că știm cine suntem.
Vreau să mai citesc încă două versete înainte de a încheia.
Evrei 2.10-11:
„Se cuvenea, în adevăr, ca Acela pentru care şi prin care sunt toate şi care voia să ducă pe mulţi fii la slavă să desăvârşească, prin suferinţe, pe Căpetenia mântuirii lor.
Căci Cel ce sfinţeşte şi cei ce sunt sfinţiţi sunt dintr-unul.”
Cine este Cel care sfințește? Este Isus Hristos? „Amin!” Cine sunt cei care sunt sfințiți? Sunteți voi sfințiți? „Amin!” Cine v-a sfințit? Isus Hristos. Deci, Cel ce sfințește, adică Isus Hristos, și cei ce sunt sfințiți, adică noi, sunt dintr-Unul. Noi venim din aceeași Sursă, din același Tată.
„De aceea, Lui nu-I este ruşine să-i numească fraţi.”
Când El a înviat, a spus: „Spune-le fraților Mei că Eu merg la Tatăl Meu și Tatăl vostru.” El este Fratele mai mare care a cumpărat Răscumpărarea și a luat înapoi Cartea. Slavă Domnului!
„Lui nu-I este ruşine să-i numească fraţi.” Cu aceasta vreau să vă las în seara aceasta.
Filipeni 3.12-14:
„Nu că am şi câştigat premiul sau că am şi ajuns desăvârşit, dar alerg înainte, căutând să-l apuc, întrucât şi eu am fost apucat de Hristos Isus.
Fraţilor, eu nu cred că l-am apucat încă, dar fac un singur lucru: uitând ce este în urma mea şi aruncându-mă spre ce este înainte,
alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu, în Hristos Isus.”
Câți dintre voi cred că Pecețile au fost deschise, că Tunetele au răsunat, au fost descoperite, și că Taina care se afla în adâncul gândului lui Dumnezeu a fost predicată? Câți dintre voi cred că nu înțelegem aceasta așa cum ar trebui? (Fratele Chad ridică mâna). Dar acest lucru îl știu cu certitudine: uitând ce este în urma mea şi aruncându-mă spre ce este înainte, această descoperire este a mea. El mi-a dat-o mie, iar eu voi continua s-o mănânc și voi continua să merg la Înger pentru că acesta este timpul, este ceasul și niciun alt popor nu a avut acest privilegiu, iar eu nu-l voi uita.
Voi nu puteți aștepta ca altcineva s-o facă. Cine o va face? Acum este timpul, acum este clipa, primiți Cartea Răscumpărării!
Oh, nu pot spune că am cuprins ceea ce m-a cuprins pe mine. Acest fapt m-a cuprins pe mine, întru totul. Dar nu înseamnă că am mâinile mele înfășurate în jurul ei, ci are degetele înfășurate în jurul meu. Poate nu o înțeleg pe deplin, poate nu sunt capabil să o exprim în cuvinte pe deplin, poate nu sunt capabil să explic tot ce este inclus, nu știu, dar știu ceva: m-a cuprins, face parte din mine, iar eu fac parte din ea.
Poate eu nu cuprind tot de ceea ce sunt cuprins, dar presez înspre ea, tânjesc după ea, uit tot altceva și merg mai departe doar pentru aceasta.
Fie ca eu să mănânc Cartea și să profețesc din nou și să spun povestea Răscumpărării așa cum Pământul nu a auzit-o niciodată. Noi nu trebuie să mărturisim așa cum au făcut-o ceilalți, nu trebuie să mergem în camera veche și pe drumurile vechi. Dacă ne adâncim în Taina Răscumpărării, vom afla dacă acolo există sau nu o Sămânță pentru că vom începe să le spunem: „Ascultați, noi nu ar fi trebuit să fim așa. Ne aflăm în această stare hibridă din cauza căderii din grădină, a fost o relație sexuală care ne-a stricat fiindcă noi ar fi trebuit să venim la suprafață ca fii și fiice ale lui Dumnezeu pentru a fi Rasa lui Dumnezeu pe Pământ. Dar totul a fost stricat în Eden, iar Dumnezeu a lucrat în tot acest timp pentru a aduce aceasta înapoi. De aceea a trebuit să vină Isus Hristos și să ia înapoi ceea ce a pierdut Adam.”
Oamenii se vor uita la tine și vor spune: „Eu nu am mai auzit așa ceva!” Aceasta înseamnă să mănânci Cartea și să profețești din nou. Este Taina Răscumpărării, Taina lui Dumnezeu, este singurul Plan al lui Dumnezeu, singurul scop pe care El L-a avut. El a dorit să aibă întâietate într-un Fiu, iar El a avut aceasta în Isus Hristos, apoi a dorit întâietate într-un popor, ceea ce El obține acum, prin voi și prin mine. Cu ce scop? Pentru a ne restitui înapoi în Eden. Acesta este întregul scop, întregul Plan. De aceea Cartea se afla în Isus Hristos. De aceea, Taina Răscumpărării se află acum în Mireasă! Pentru că Hristos este în Ea.
Ce mâncăm noi prin acest Meniu cu șapte feluri? Ce mâncăm noi? Cuvântul? Este Hristos Cuvântul? Îl mâncăm noi pe Hristos? Fratele Branham a spus: „Voi nu vă hrăniți cu cuvintele unui om, ci cu Trupul-Cuvânt al Fiului omului.” Ce mâncăm noi când mâncăm această Carte? Noi Îl mâncăm pe Hristos, Îl luăm în noi pe Hristos, Îl primim pe Hristos. El vine în noi și noi devenim una cu El! Aceasta este ziua în care Cuvântul devine trup și trupul devine Cuvânt! Amin! Este ziua în care noi trăim!
Câți dintre noi doresc să se hrănească cu acest Meniu alcătuit din șapte feluri de mâncare? Amin! Să ne hrănim cu Trupul-Cuvânt a Fiului omului și să zburăm peste aceste denominațiuni și lucruri ale lumii. Amin!
Să ne ridicăm împreună. Este atât de bine să fim împreună, prieteni! Dumnezeu să vă binecuvânteze! Să ne plecăm capetele împreună și să-I mulțumim lui Dumnezeu.
Tată ceresc, Îți mulțumim Doamne Isuse, pentru că Tu ești atât de bun cu noi! Doamne, noi privim la lucruri ca acestea și strigăm: „Aleluia!”, ridicăm mâinile, dar Doamne, când ne plecăm capetele și inimile, suntem recunoscători, Doamne, dar suntem atât de nevrednici, de incapabili prin natura noastră. Noi știm cine suntem în acest trup, ce am făcut, felul în care gândim, felul în care reacționăm și suntem atât de rușinați. Dar Doamne, Tu privești dincolo de fire, Tu vezi mai mult decât acești ochi firești pentru că Tu poți vedea acea Sămânță care se află în suflet. Doamne, aceasta este partea care reacționează, care sare de bucurie, este porțiunea din Tine pe care Tu ai sădit-o adânc în sufletele noastre.
Doamne, noi nu putem face altceva decât să credem, să reacționăm la Cuvânt, pentru că este mai mult decât viața pentru noi.
Doamne, când profetul Tău se afla aici, când el predica Cuvântul, a spus: „Știu că nu înțelegeți” Și a mai spus că nici el nu înțelegea așa cum ar trebui să înțeleagă. Doamne, nici eu nu știu dacă înțeleg așa cum ar trebui să înțeleg, dar Îți mulțumesc că înțeleg mai mult decât am înțeles până acum în viața mea, iar eu cred că Tu vei continua să mi-o descoperi, că vei continua să-mi ungi ochii, că Tu o vei conecta cu ceea ce se află în mine pentru ca eu să pot vedea această descoperire pentru ca eu să nu văd altceva decât acest Adevăr, Doamne, și tot altceva să cadă jos, iar aceasta să devină concentrarea mea, viața mea, dragostea mea.
Te iubesc, Doamne. Pe măsură ce ne hrănim cu Tine, fie ca noi să devenim una cu Tine și Tu să stăpânești ființa noastră pentru ca Tu să ne folosești în lucrarea Ta finală, acest ultim Glas în această ultimă epocă. Și fie ca Duhul Tău să lucreze prin noi, Doamne.
Noi vedem acum unde este Cartea. Ea se află în Mireasă! Ea poartă Cartea Răscumpărării în ea. Doamne, dă-ne curajul să o spunem, claritatea de a vorbi, dă-ne curajul de a mărturisi despre ea în viața noastră, în cuvântul nostru și în umblarea noastră. Doamne, fie ca Tu să cauți acele oi pierdute în lumea aceasta care moare în întuneric și fie ca Tu să le aduci la Lumină. Te rugăm să ne dai capacitatea de a mărturisi.
Doamne, Te iubim și dorim să ne predăm încă o dată Ție în seara aceasta, spunând: „Ia-mă, Doamne! Ia-mă și folosește-mă!”
Suntem atât de mulțumitori pentru ceea ce ai făcut pentru noi în acest ceas! Noi nu o puteam face niciodată, nu putem întruni niciun criteriu, nu am fi putut-o avea niciodată prin propriile noastre eforturi, dar Doamne, Tu ai adus-o jos pentru noi și ne-ai dat-o nouă. Dă-ne o descoperire mai mare, Doamne! Profetul Tău ne-a învățat că mai presus de toate să ne rugăm pentru descoperire. Doamne, Te rugăm să ne dai o descoperire nemaipomenită, care să scuture pământul și ne schimbă viețile, care să ne ridice mai presus de firea noastră chiar dacă ne aflăm în acest trup, care să ne ridice mai sus în tărâmul ceresc unde să putem vedea cu vedere de vultur ceea ce Tu vezi.
Fie ca noi să trăim o viață pe care nu am mai trăit-o înainte cu încredere și credință în cine suntem noi și Cine ești Tu, în vrednicia Ta, în ceea ce Tu ai făcut și în cine suntem noi în Tine. Doamne, fie ca aceasta să ne dea îndrăzneala, credința și încrederea de a continua să mergem mai departe.
Te iubim, Doamne și cerem binecuvântările Tale. Din tot ceea ce a fost spus și făcut, fie ca Cuvântul să nu se găsească doar în urechile noastre, ci fie ca El să vină în sufletele noastre și să ajungă în pământ bun, să prindă rădăcini și să aducă la suprafață o recoltă bogată.
Fie ca Tu să primești slavă prin tot ceea ce ai predicat în seara aceasta! Cerem toate acestea în Numele lui Isus Hristos! Amin!
-AMIN-