PRIMA PECETE

CALUL ALB

Să ne plecăm capetele pentru rugăciune.

Tatăl nostru ceresc, astăzi Îţi mulţumim din nou pentru că putem veni să ne închinăm în faţa Ta.  Îţi mulţumim pentru că trăim şi posedăm această mare descoperire despre Viaţa veşnică ce sălăşluieşte în noi.

Tată, în seara aceasta venim să studiem împreună Cuvântul Tău, aceste mari taine ascunse de la întemeierea lumii, care pot fi descoperite numai de Mielul lui Dumnezeu. Rugămintea mea este ca El să vină în seara aceasta printre noi ca să ne aducă Cuvântul Său şi să ni-L descopere astfel încât să înţelegem cum să devenim slujitori mai buni ai Săi în timpul acesta al sfârşitului.

O, Doamne, ajută-ne pentru că trăim în timpul sfârşitului. Ajută-ne să vedem fiinţa noastră slabă şi să ne găsim locul potrivit în voia Ta. Fă aceasta pentru că Te rugăm în Numele lui Isus Hristos. Amin.

Cred că David este cel care a spus: „Eram bucuros când mi se zicea: „Haidem să mergem la Casa Domnului!”  Pentru noi este o mare bucurie să ne adunăm şi să ne adâncim în Cuvântul Său care ne dă o nădejde nesfârşită.

Astăzi s-a întâmplat ceva ce nu mi s-a mai întâmplat de multă vreme. Studiam Apocalipsa în legătură cu descoperirea peceţilor. Eu am mai trecut prin ele cu mulţi ani în urmă, cred că aceasta a fost acum 20 de ani, dar eram nemulţumit într-un fel, deoarece mi se părea că ele ascund lucruri deosebite pe care nu le ştiam. Spun aceasta pentru că întreaga carte a Apocalipsei este pecetluită.

Aş vrea să vă arăt ce cred eu. Aici este o pecete. Dacă o desfaceţi, la capătul ei veţi găsi o bucăţică mică ieşită în afară. Aceasta este prima pecete, prima parte a cărţii. Pecetea următoare este rulată la fel, fiind adăugată exact după prima şi tot aşa până la ultima.

În felul acesta a fost scrisă întreaga Biblie (pe suluri), iar când se vor rupe aceste peceţi se va cunoaşte întreaga taină.

Mulţi aţi văzut ieri seară cum a arătat prorocul Ieremia felul în care au fost scrise aceste suluri şi cum au fost păstrate până la întoarcerea din robia babiloneană, după 70 de ani. El a pretins că-i aparţineau, că erau proprietatea sa.

Aş vrea să vă spun că există posibilitatea de-a explica totul, deoarece avem Cuvântul veşnic al lui Dumnezeu,  Cartea Sa veşnică. Acesta este motivul pentru care putem atinge toate vârfurile.

Astăzi când m-am ocupat de această temă, mi-am notat unele texte din Biblie ca să le puteţi studia şi voi. Şi de pe benzi puteţi învăţa mult, dacă vă adânciţi în Cuvânt, căci avem atâtea lucruri aici!

O, ar fi minunat dacă aş putea să vi le descopăr în acelaşi fel în care mi-au fost descoperite mie acasă! Dar când vin aici, eu sunt tot timpul sub presiunea timpului şi de multe ori trebuie să trec peste unele probleme, încercând să le spun ascultătorilor doar esenţialul, doar cât este nevoie ca să mă poată înţelege.

Îmi place mult cântecul pe care l-a cântat fratele mai înainte: „El a venit din mărire!” Unde am fi în seara aceasta dacă nu ar fi venit El din mărirea Sa? Astfel, noi Îi suntem recunoscători şi Îi mulţumim pentru că a venit aicea jos ca să ne ajute.

Ieri am recapitulat încă o dată primele cinci capitole din Apocalipsa, iar în seara aceasta vom începe capitolul 6. În timp ce ne vom adânci în capitolul acesta, vom face referire şi la diferite texte din Noul şi Vechiul Testament, pentru că întreaga Carte este o descoperire a Domnului Isus Hristos. În cartea aceasta ni se descoperă Isus însuşi. El este descoperirea lui Dumnezeu însuşi; El a venit să ni-L descopere pe Dumnezeu însuşi, deoarece Dumnezeu şi El sunt Unul şi Acelaşi: „Dumnezeu era în Hristos, împăcând lumea cu Sine.” (2 Corinteni 5.19). Cu alte cuvinte, voi nu veţi şti cine este Dumnezeu decât prin Isus Hristos, deoarece El ni S-a descoperit numai în Hristos.

Cu ani în urmă eu credeam că Dumnezeu ar putea fi supărat pe mine, dar că Hristos mă iubeşte, dar apoi am găsit că Dumnezeu şi Hristos sunt Unul şi Acelaşi; că Hristos este inima lui Dumnezeu.

Studiind Apocalipsa, constatăm că în primele trei capitole este vorba despre cele şapte epoci ale Bisericii. Noi ştim că există şapte Biserici, şapte Peceţi, şapte urgii, şapte potire şi şapte trâmbiţe, şi toate acestea se adeveresc.

O, dacă aş avea o tablă mare să desenez aceste lucruri aşa cum le văd, astfel ca şi voi să le vedeţi la fel cum le văd eu! Am desenat totul pe o foaie de hârtie şi pot spune că felul în care se succed epocile şi cum se suprapun toate lucrurile este desăvârşit. Poate nu este totul foarte clar, dar încerc să fac totul cât se poate de bine. Dacă totuşi fac vreo greşeală, deşi încerc să evit aşa ceva, doresc ca Dumnezeu să mă ierte şi să nu mi-o ţină în seamă.

Primele trei capitole din Apocalipsa cuprind cele şapte epoci ale Bisericii, iar în capitolul patru vedem că Ioan este răpit în Duhul. În Biblie nu scrie prea mult despre cele şapte Biserici, de aceea cred că oamenii au fost surprinşi de lecţiile din serile trecute. Ei credeau că drumul Bisericii trece prin necazul cel mare şi prin lucrurile care vor urma, dar nu este adevărat.

Aşa cum am spus şi ieri, voi credeţi că mai întâi va fi necazul cel mare şi vă veţi mira că nu vine răpirea, dar se va întâmpla că răpirea a avut deja loc, iar voi nu aţi ştiut nimic.

Biserica aceasta are multe făgăduinţe, deoarece există o biserică şi o Mireasă. Trebuie să vedeţi că în lucrarea lui Dumnezeu totul se desfăşoară cu numerele: 1, 3, 12, 24, 7, 5, 40, 50, etc., în primele numere fiind explicat mesajul Lui din Biblie.

 Astfel, dacă observaţi ceva ce nu concordă cu aceste numere, trebuie să aveţi grijă deoarece la pasul următor nu va mai ieşi bine şi atunci trebuie să vă întoarceţi de unde aţi plecat.

Mă gândesc la fratele Lee Vayle care este prezent aici. Cu câteva zile în urmă am discutat cu el despre oamenii care au ieşit de pe calea cea dreaptă. Aici, noi suntem într-o situaţie asemănătoare cu tragerea la ţintă.  Astfel, dacă arma este bine reglată şi este îndreptată spre ţintă iar ochiul priveşte prin cătarea armei direct spre centrul ţintei, atunci ţinta va fi lovită în plin, cu condiţia ca patul armei să nu fie mişcat la plecarea glonţului, căci aceasta i-ar schimba traiectoria.

Eu cred că în felul acesta ar trebui studiată şi Sfânta Scriptură. Dacă studiem ceva şi nu este bine, să ştiţi că pe undeva s-a făcut o greşeală şi este necesar să vă întoarceţi din nou la punctul de plecare, deoarece nu veţi găsi niciodată miezul problemei cu ajutorul minţii voastre.

Noi am constatat, cu ajutorul Scripturii, că în cer sau pe pământ nu există nici un om care să poată face lucrul acesta. Numai El, Mielul, poate face aceasta, ceea ce înseamnă că explicaţiile unui seminar nu sunt nimic. Mielul este Cel care a luat Cartea ca să ne descopere tainele din ea, aşa că putem fi plini de nădejde că El ne va ajuta.

În capitolul patru, Ioan a fost răpit în Duhul ca să vadă ceea ce a fost, ce este şi ce va veni. Da, Biserica va ajunge la încheiere şi Hristos o va răpi; Se va întâlni cu ea în văzduh şi nu vor mai apare până în capitolul 19, când Îl vedem alături de ea, ca Împăratul împăraţilor.

Cred că într-o zi, înainte de venirea Sa, vom reuşi să trecem prin toate textele acestea, iar dacă nu vom reuşi s-o facem, nădăjduim că le vom trăi împlinirea.

În capitolul 6 găsim ruperea peceţilor.

Ieri am văzut că atunci când s-a uitat Ioan, Cartea se afla în mâna lui Dumnezeu, Proprietarul original. Vă mai amintiţi prin cine s-a pierdut această Carte? Prin Adam. El a dat Cartea Vieţii în schimbul cunoştinţei lui Satan,  pierzându-şi astfel dreptul de moştenire.

Da, el a pierdut totul şi nu mai era nici o cale pentru salvare, dar „Cuvântul S-a făcut trup” (Dumnezeu S-a făcut asemenea oamenilor), a venit jos pentru a ne elibera şi a devenit Salvatorul nostru.

Noi putem vedea aceste lucruri care în trecut erau taine, pentru că în zilele din urmă sunt descoperite. Aşa îl vedem şi pe Ioan ascultând povestirea Salvatorului care urma să vină pentru a-Şi lua în primire proprietatea, deoarece nu era nimeni altul care să poată face aceasta.  Nici un om din cer, de pe pământ sau de sub pământ, nici unul nu era vrednic să privească în Carte, iar când a văzut aceasta Ioan a început să plângă. Nu exista nici o posibilitate de mântuire; totul era pierdut.

Dar vedem că plânsul încetează când unul din bătrâni îi spune (lui Ioan): „Nu plânge; Iată că Leul din seminţia lui Iuda… a biruit…” (Apocalipsa 5.5).

Atunci Ioan s-a întors şi a văzut un Miel care stătea în picioare şi era plin de sânge.  Da, Mielul a fost junghiat, de aceea era încă plin de sânge. El a fost omorât, ţintuit pe cruce de mâini şi de picioare, iar pe frunte i s-a pus o cunună de spini. Se afla într-o situaţie îngrozitoare. Şi acest Miel S-a dus spre Cel ce şedea pe tron şi poseda actul mântuirii. Da, Mielul S-a dus şi a luat Cartea din mâna Celui ce şedea pe tron, i-a rupt Peceţile şi a deschis-o. Când s-a întâmplat aceasta, vedem că în cer s-a mai întâmplat ceva important: cei douăzeci şi patru de bătrâni, făpturile vii şi tot ce era în cer, au început să strige şi să-L laude pe Miel, în timp ce îngerii veneau şi goleau vasele care erau umplute cu rugăciunile sfinţilor. Chiar şi sufletele de sub altar strigau.

Vedeţi, aceasta s-a întâmplat atunci când Mielul a deschis Cartea. Această Carte, Biblia, a fost scrisă încă înainte de întemeierea lumii. Atunci a fost bătut şi răstignit Hristos (Mielul) şi tot atunci au fost scrise şi numele mădularelor Miresei Sale în Cartea Vieţii sau în Cartea Vieţii Mielului, după care Cartea a fost pecetluită.

Acum însă, această Carte urmează să fie descoperită. Este un lucru cu adevărat măreţ!

Când a văzut toate acestea, Ioan a strigat: „Amin! Laudă şi onoare Mielului!”

Tot ceea ce vedea era extraordinar pentru el: „Mielul era vrednic…”

Şi astăzi, în timp ce vom studia capitolul 6 din Apocalipsa, Mielul stă în mijlocul nostru. El ţine Cartea în mâna Sa şi începe să ne-o descopere, iar nădejdea mea este că cei care vor citi aceste rânduri vor fi destul de duhovniceşti ca să înţeleagă.

Astăzi aş fi făcut o greşeală foarte mare dacă, la ora 12.00, nu ar fi venit Duhul în camera mea ca să mă corecteze când am vrut să notez unele gânduri pe care voiam să le ating în predică.  Când a venit El, cercetam un vechi comentariu deoarece nu aveam nici o descoperire cu privire la acest text şi nu ştiam deloc ce înseamnă prima Pecete. Posedam doar câteva notiţe vechi din care mă inspirasem cu ani în urmă şi despre care credeam că sunt cele mai credibile. De ce? Pentru că dr. Smith şi alţi mari învăţători erau de aceeaşi părere. Astfel, mă gândeam că voi spune cam aşa: „Acum voi privi din punctul acesta de vedere…”

Dar pe la ora 12.00, Duhul a venit în camera mea şi mi-a descoperit totul. În felul acesta a fost deschisă prima Pecete. Şi aşa cum stau aici, sunt ferm convins că în seara aceasta vă voi arăta Adevărul adevărat al Evangheliei. Da, eu ştiu că acesta este Adevărul.

Dacă o descoperire este în contradicţie cu Cuvântul, nu mai poate fi numită descoperire, iar voi ştiţi că există lucruri care par desăvârşite şi totuşi nu sunt adevărate. Ele par adevărate, dar nu sunt.

În Apocalipsa 6.1-2, vedem Mielul cu cartea în mână. Deci aceasta este prima Pecete.

Prin harul lui Dumnezeu, în seara aceasta voi încerca să explic taina primei Peceţi. Părerea mea este că dacă un om încearcă să explice aceste taine fără descoperire, intră pe un teren foarte periculos.

În ce mă priveşte, eu am să v-o redau exact cum am primit-o prin descoperire. Dacă aş fi ştiut aceste lucruri prin înţelepciunea mea, v-aş fi spus, dar în timp ce stau aici vă spun sincer că le-am primit chiar astăzi de la Cel Atotputernic.

Eu nu sunt dispus să vorbesc doar aşa, de la mine, mai ales când este vorba de această parte a Scripturii. Cred că înţelegeţi ce vreau să spun.

 Voi ştiţi că nimeni nu poate vorbi despre un lucru înainte ca el să se întâmple, şi nu-l poate explica până nu se desfăşoară.

Să citim deci prima Pecete:

„Când a rupt Mielul cea dintâi din cele şapte peceţi, m-am uitat şi am auzit pe una din cele patru făpturi vii zicând cu glas ca de tunet: „Vino şi vezi!”

M-am uitat şi iată că s-a arătat un cal alb. Cel ce sta pe el, avea un arc şi i s-a dat o cunună; şi a pornit biruitor ca să biruiască.”

Cartea pecetluită de şapte ori este deschisă acum de Mielul lui Dumnezeu şi, pentru că ne apropiem astăzi de această temă, dorim ca Dumnezeu să ne ajute.

De când au fost deschise Peceţile, tainele acestei Cărţi sunt descoperite. Cartea aceasta este pecetluită de şapte ori, ceea ce înseamnă că pe verso are şapte sigilii.

Noi ştim ce înseamnă un lucru sigilat, mai ales de şapte ori. Dar de fapt nu este o carte, ci este vorba de un sul înfăşurat. Când acest sul este desfăşurat, vedem că în interior se află un al doilea sul. Este o taină. Noi am cercetat însă lucrul acesta şi vă amintiţi, desigur, că această carte sigilată este Cartea tainelor, a descoperirii; este descoperirea Domnului Isus Hristos.

Voi ştiţi că de-a lungul timpului oamenii au încercat adesea să pătrundă tainele ei. Noi toţi am încercat să facem aceasta, nu-i aşa?

După cum am văzut deja, Ioan se afla pe Insula Patmos şi încerca să adune la un loc toate scrierile prorocilor, epistolele şi evangheliile apostolilor. El era deţinut pe acea insulă, dar vedem că a fost luat de Duhul şi dus în ziua Domnului.

Astfel, după cum mărturiseşte el însuşi, Ioan a auzit în spatele său „un Glas puternic, ca sunetul unei trâmbiţe”, iar când s-a întors să vadă cine este, a văzut şapte sfeşnice de aur în mijlocul cărora stătea „cineva care semăna cu Fiul omului”.

Cartea aceasta este o descoperire, iar noi ştim cu toţii că orice descoperire face cunoscut ceva necunoscut până atunci. Să nu uitaţi aceasta!

Este ceva ce a fost închis până la vremea sfârşitului. Astfel, tainele acestei Cărţi vor fi descoperite o dată cu deschiderea peceţilor, iar când aceste peceţi vor fi deschise complet, timpul mântuirii va fi trecut. Atunci, Mielul va părăsi locul de mijlocire şi va păşi în faţă ca să-Şi ia în primire proprietatea, căci El este Mijlocitorul dintre Dumnezeu şi oameni.

Când se va împlini timpul, peceţile vor fi descoperite iar Mielul va veni din Locul preasfânt. Acest lucru este conform Cuvântului, aşa cum am văzut în textul citit aseară. Astfel, am văzut că El a păşit în mijloc şi a luat Cartea, dar în timpul acela nu va mai fi Mijlocitor. El a fost numit „Leul”, ceea ce înseamnă „Împăratul”, iar noi ştim că atunci când vine ca Împărat, nu mai este Mijlocitor.

Vreau să vă spun că persoanele prezentate în aceste peceţi îşi încep lucrarea încă din prima epocă a Bisericii.

Acum fiţi atenţi ca să puteţi cuprinde totul, deoarece am intenţia să vă prezint aceste persoane.

Prezentatorul este omul care schimbă rolurile, care îndrumă. În actul din seara aceasta, vedem că cel care-şi schimbă masca este Satan, în timp ce Hristos joacă numai rolul preluat de la început, când din Duh a devenit Om. El a îmbrăcat doar o haină de Prezentator (un trup omenesc) şi a venit printre noi în acel chip (de Om) ca să fie un Salvator înrudit.

Vedeţi? Este doar chipul Prezentatorului, de aceea aşa cum vedem aici, aceste persoane ne sunt prezentate simbolic: ca făpturii vii, ca animale.

Ca la orice reprezentare, aceste personaje încep de la început, din prima epocă a Bisericii, pentru că Domnul Isus Hristos S-a descoperit în cele şapte Epoci. Până aici aţi înţeles? Pe parcursul celor şapte Epoci   s-a făcut un mare haos, dar la sfârşitul celei de-a şaptea, îngerul Bisericii va lumina şi va descoperi aceste taine redându-le Bisericii.

Când au fost date, aceste taine nu au fost arătate în sensul lor adevărat. Astfel, în timpul când a fost scrisă Biblia existau doar tainele, iar cei care le citeau le vedeau la fel ca Ioan, care a spus: „Văd un cal alb” Dar care era însemnătatea lui? Ei nu ştiau, dar acest lucru urma să fie descoperit după ce Mielul va părăsi tronul Tatălui, pe care-L ocupă ca Mijlocitor şi Salvator înrudit.

Mielul ştie că în Carte mai sunt scrise, încă înainte de întemeierea lumii, câteva nume, şi trebuie să rămână pe tronul de Mijlocitor până când ele vor fi cunoscute pe pământ.

Înţelegeţi? Aceasta este alegerea mai dinainte. Ce desăvârşire!

El a venit să moară pentru cei hotărâţi de Dumnezeu pentru Viaţă veşnică. Dumnezeu i-a ales pe ai Săi prin buna Sa ştiinţă şi nu prin voinţa Sa, deoarece voia lui Dumnezeu era ca nimeni să nu piară, dar prin ştiinţa Sa, El a ştiut mai dinainte cine va fi primit şi cine nu. De aceea, cât timp mai există un nume care nu a fost pronunţat încă pe pământ, Hristos trebuie să rămână acolo ca Mijlocitor. Dar în clipa când ultimul nume va fi împăcat cu El, zilele mijlocirii vor lua sfârşit.

Atunci se împlinesc cuvintele: „…cine este necurat să rămână necurat; şi cine este sfânt, să se sfinţească mai departe.” (Apocalipsa 22.11).

Domnul va părăsi atunci Locul preasfânt, acesta devenind scaunul de judecată. Vai de cei ce se vor afla atunci afară din Hristos!

Observaţi vă rog, ce se va întâmpla când Domnul părăseşte locul de Mijlocitor. Atunci, El va lua Cartea pecetluită, o va deschide şi va descoperi totul la sfârşitul epocilor. Aşa se sfârşeşte mijlocirea şi epocile Bisericii.

El a venit în prima epocă a Bisericii, în epoca Efes, a descoperit şi a trimis un mesager.  Priviţi ce se întâmplă mai departe.

Iată Planul: mai întâi are loc anunţul din cer. Ce se întâmplă în continuare? Se deschide o Pecete. Ce înseamnă aceasta? Este descoperită o taină care s-a desfăşurat între timp. Când se desfăşoară taina, sună o trâmbiţă, se declară un război, urmează o urgie şi se deschide o epocă a Bisericii. Ce scop are acest război?  Îngerul Bisericii primeşte taina lui Dumnezeu, nu chiar desăvârşit descoperită, dar el cuprinde această taină şi iese cu ea la popor, vestind mesajul Evangheliei pentru timpul său. Urmarea? Are loc un război duhovnicesc. După aceea, Domnul îşi retrage trimisul împreună cu aleşii din epoca respectivă şi îi trimite la odihnă, iar peste cei care au refuzat mesajul trimite o urgie, o judecară temporară. După ce aceasta se termină, ei merg mai departe formând una sau mai multe denominaţiuni.

Urmează, de exemplu, mişcarea lui Wesley, dar curând totul este din nou putred.

După aceea apare o altă taină. Ce se întâmplă? Pe pământ se ridică trimisul pentru o altă epocă, iar când apare el, sună o trâmbiţă care declară războiul. Ce se întâmplă în continuare? Trimisul Domnului este luat din viaţă, iar peste cei care nu l-au primit vine o plagă, nimicindu-i. Slava lui Dumnezeu părăseşte aceste grupări, peste toate căzând moartea spirituală.

După aceea urmează o altă epocă a Bisericii, vine un alt trimis care adună tot ce s-a pierdut în celelalte epoci, toate adevărurile care nu au fost descoperite. El vine şi descoperă aceste lucruri în timpul său (Dacă vreţi să citiţi, acest lucru este scris în Apocalipsa 10.7).

Da, Domnul va lua Cartea pecetluită, o va deschide şi o va arăta îngerului al şaptelea (trimisului pentru epoca a şaptea), singurul scop al slujbei acestui înger fiind descoperirea tainei lui Dumnezeu. Noi am trecut deja prin cele şapte epoci al Bisericii. El descoperă toate tainele care au fost ascunse în trecut.

Astfel, „în zilele când îngerul al şaptelea va trâmbiţa cu glasul Evangheliei, se va sfârşi taina lui Dumnezeu.” După cum vom vedea, este la fel ca în epocile anterioare.

La început a apărut un gând care mai târziu a devenit învăţătură, apoi dogmă primită în biserică, rămânând aşa pe tot parcursul epocii întunecoase.

          Apoi, din epoca întunecoasă a ieşit prima reformă: Reforma lui Luther. El a adus lumină asupra multor lucruri care s-au întâmplat până în acel timp, dar nu i-a dus pe oameni până la capăt.

După aceea a venit Wesley şi a învăţat sfinţirea. El a primit mai mult decât Luther, dar nu i-a putut duce pe oameni până la capăt deoarece mai rămăseseră încă multe lucruri greşite, ca de exemplu: stropirea în locul botezului prin scufundare. Luther folosise, de exemplu, formula: „În Numele Tatălui, Fiului şi Duhului Sfânt”, în locul Numelui: „Domnul Isus Hristos” şi multe altele.

A urmat Laodicea, epoca penticostală, cu botezul Duhului Sfânt. După Laodicea nu va mai fi nici o altă epocă, dar dacă cercetăm Scriptura, vedem că trimisul Domnului a venit întotdeauna la sfârşitul epocii respective.  Astfel, Irineu a venit la sfârşitul epocii lui; Martin Luther a venit la sfârşitul epocii catolice; Wesley a venit la sfârşitul epocii luterane, iar penticostalii au venit la sfârşitul epocii sfinţirii.

Prin urmare noi credem că, conform Cuvântului, la sfârşitul epocii penticostale (Dumnezeu să mă ajute să vă arăt cât se poate de clar), vom primi de la Domnul un emisar care va lua tot ce s-a pierdut de-a lungul epocilor şi va descoperi întreaga taină a lui Dumnezeu, pentru a pregăti Biserica Mireasă în vederea răpirii.

Apoi, vor urma cele şapte tunete tainice care nici nu sunt încă descoperite. Eu cred că aceste tunete vor fi descoperite în ultimele zile, pentru a aduna mireasa şi pentru a crea în mijlocul ei credinţa pentru răpire. Trebuie să fie Ceva care să ne ajute să înaintăm în credinţă, deoarece nici măcar pentru vindecarea divină nu avem suficientă.  Dacă vrem să mergem la Domnul, trebuie să primim suficientă credinţă pentru a fi transformaţi într-o clipă.

În timp ce privim aceste peceţi, acum, la sfârşitul epocilor şi înţelegem însemnătatea lor, vedem că toţi cei răi  vor muri în necazul judecăţii; toţi aceia care au lucrat pe ascuns în biserică de-a lungul epocilor ei. Da, ei vor vedea în curând că au lucrat în numele unei biserici nominale. Mai mult, ei pretind că sunt chiar „Biserica adevărată”. Cercetaţi şi vedeţi dacă nu spun aşa.

Deci nu este de mirare de ce am fost întotdeauna împotriva denominaţiunilor, deşi nu am ştiut niciodată de ce fac aceasta.

Totul a început cât se poate de nevinovat, dar cu timpul a fost tot mai rău. Oamenii intră înăuntru şi spun: „O, dar totul este atât de bine!” însă în zilele din urmă aceste lucruri vor fi descoperite. Spre sfârşit totul va deveni atât de rău, încât la sfârşit se va merge direct în necazul cel mare.

Cum poate spune cineva că Mireasa lui Hristos va trece prin necazul cel mare?  Eu nu pot înţelege aceasta. Mireasa va fi luată înainte de începerea necazului celui mare.  Cum este posibil ca ea să mai fie judecată de Dumnezeu după ce a primit Sângele Domnului şi a fost făcută desăvârşită?

Poate veţi spune: „Nu există astfel de oameni!” dar nu uitaţi că ei nu se bazează pe faptele lor, ci pe Sângele Domnului Isus Hristos în care se odihneşte credinţa şi mărturia lor.

Aceasta o spune Biblia în 1 Ioan 1.7: „…şi sângele lui Isus Hristos, Fiul Său, ne curăţă de orice păcat.” Cum îl puteţi numi păcătos pe un om, dacă între el şi Dumnezeu se află sângele vărsat al lui Hristos? Da, sângele acesta sfânt va spăla păcatele până la ultimul. Cum mai poate rămâne atunci un singur păcat, după spălarea cu sângele curat al Domnului Isus Hristos? Este imposibil.

Domnul Isus a spus: „Voi trebuie să fiţi desăvârşiţi!” Cum ne putem gândi noi că suntem desăvârşiţi? Totuşi, Isus ne cere aceasta, iar dacă El cere ceva, trebuie să creeze şi o cale pentru a se înfăptui acel lucru. Desigur. Şi a făcut-o prin propriul Său sânge, iar acum ne descoperă toate tainele care au fost pierdute în trecut.

Mă refer la tainele descoperite în timpul din urmă, taine care şi-au avut începutul demult şi care au existat în toate epocile trecute ale Bisericii, dar vor fi descoperite numai la deschiderea peceţilor, în ultima epocă.

Timpul de mijlocire al Domnului Isus se apropie de sfârşit, iar pe urmă vine judecata pentru cei care au rămas în urmă. Da, ei intră la judecată. Aceasta se va întâmpla după plecarea miresei de pe pământ.

Să citim pentru aceasta Cuvântul din 2 Tesaloniceni 2.7: „Căci taina fărădelegii a şi început să lucreze; trebuie numai ca cel ce o opreşte acum, să fie luat din drumul ei.”

Mie îmi place mult textul acesta minunat! Desigur, nelegiuirea lucrează în taină acum, dar staţi să fie luat din calea ei ceea ce o opreşte acum! Cine este Cel care opreşte nelegiuirea? Ea a existat încă din prima epocă. Dar ce înseamnă cuvântul „nelegiuire”? Nelegiuire înseamnă să ştii că nu ai voie să faci ceva şi să faci totuşi; nelegiuirea este fărădelege.

Şi Pavel a spus că aceşti lucrători ai fărădelegii existau deja încă din timpul lui. Să citim pentru aceasta din 2 Tesaloniceni 2.3-6:

„Nimeni să nu vă amăgească în vreun chip; căci nu va veni înainte ca să fi venit lepădarea de credinţă, şi de a se descoperi omul fărădelegii, fiul pierzării,

potrivnicul care  se înalţă mai presus de tot ce se numeşte „Dumnezeu”, sau de ce este vrednic de închinare. Aşa că se va aşeza în Templul lui Dumnezeu, dându-se drept Dumnezeu.

Nu vă aduceţi aminte cum vă spuneam lucrurile acestea, când eram încă la voi?

Şi acum ştiţi bine ce-l opreşte să nu se descopere decât la vremea lui.”

Vedeţi, fărădelegea nu lucrează numai acum, ci ea a existat şi în timpul lui Pavel. Prin deschiderea peceţilor, noi ştim exact ce înseamnă aceasta şi cine este omul fărădelegii. Cine este acest om al păcatului, care lucrează nelegiuirea şi care va fi descoperit la vremea lui?

Biserica Mireasă va trebui să-i fie luată din cale, pentru că ea este aceea care opreşte nelegiuirea. Abia atunci va apare în faţă cel nelegiuit (la deschiderea peceţilor, în timpul sfârşitului).

Pavel a spus: „El nu va fi descoperit în timpul meu, ci la vremea sfârşitului (adică acum). Hristos este Adevărul şi la fel Cuvântul Său, dar ei iubesc mai mult o doctrină. Ce Cuvânt! Deci, omul fărădelegii va fi descoperit numai după ce va fi luată mireasa. Mireasa este aleasă din fiecare epocă a bisericii.

Cu puţin timp în urmă am spus că s-ar putea ca mireasa să plece Acasă fără ca cineva să observe aceasta. Imediat după aceea cineva m-a întrebat: „Frate, înseamnă cumva că este vorba despre un grup foarte mic?” Desigur.

De altfel, Domnul Isus a spus: „Cum a fost în zilele lui Noe (când au fost salvate opt suflete), la fel se va întâmpla în zilele Fiului omului.” (Luca 17.26).

Dacă astăzi ar fi răpite doar opt sute de persoane, nu aţi auzi nimic despre aceasta. Da, ei ar fi duşi iar restul oamenilor nu ar şti nimic.

Ce vreau să spun prin aceasta? Gândul meu nu este să vă înspăimânt, ci doresc doar să fiţi pregătiţi. Fiţi treji şi vegheaţi în fiecare minut! Lepădaţi-vă de toate prostiile, întoarceţi-vă la Domnul şi urmaţi-L cu toată fiinţa voastră, pentru că este mai târziu decât credeţi!

Nu ştiţi însă că în opoziţie cu Mireasa adevărată există şi o mireasă falsă. Noi putem vedea aceasta în Apocalipsa capitolele 17 şi 18.

Mireasa adevărată va fi compusă din mii şi mii de oameni aleşi din fiecare epoca a Bisericii.

Întotdeauna când a ieşit un mesaj de la Domnul, oamenii care L-au primit şi L-au urmat au fost pecetluiţi pentru ziua mântuirii. Nu spune Domnul Isus acelaşi lucru în pilda celor zece fecioare?

La miezul nopţii se va auzi o strigare. Aceasta se va întâmpla în ultima epocă a bisericii, şi atunci se va striga: „Iată, Mirele! Pregătiţi-vă să-I ieşiţi în întâmpinare!” O, parcă văd o fecioară somnoroasă care spune frecându-se la ochi: „Cred că mai am nevoie de puţin ulei! Poate ai tu ceva în plus şi pentru mine?”

Dar Mireasa adevărată răspunde: „Noi avem exact cât ne trebuie nouă, de aceea nu putem să vă dăm nimic! Dacă doriţi ceva, trebuie să vă rugaţi.”

 Şi iată că în timp ce fecioarele neînţelepte umblau după ulei, a venit Mirele iar Mireasa a intrat în camera de nuntă. Restul bisericii, cei cu talente în loc de daruri, au rămas afară unde, conform Cuvântului, „va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor.” (Matei 25.30). Numai cei aleşi vor intra înăuntru.

Când a răsunat strigarea: „Vine Mirele!” s-au trezit toţi cei ce fuseseră adormiţi, din toate epocile. Nu este aşa cum cred unii care afirmă că Dumnezeu va alege numai câteva mii de suflete din epoca aceasta, şi-i va lua la El. Nu, nu este aşa, ci acolo vor fi aleşii din toate epocile Bisericii. De aceea este nevoie ca Isus Hristos să rămână pe tronul de Mijlocitor până când va intra şi ultimul din această epocă.

Acum, trecutul este descoperit iar oamenii pot înţelege tot ce s-a întâmplat.

Observaţi, vă rog, că restul morţilor (membrii diferitelor organizaţii religioase) nu vor învia până la sfârşitul celor o mie de ani. Ei vor apărea abia atunci pentru a sta în faţa judecăţii, în faţa Împăratului şi a Miresei Lui. Apoi, Mireasa aleasă se va numi Împărăteasa cerului şi va domni pentru totdeauna împreună cu Domnul ei.

Daniel a văzut aceasta şi a spus: „Mii de mii de slujitori îi slujeau, şi de zece mii de ori zece mii, stăteau înaintea Lui.” (Daniel 7.10). Citiţi acest text din Daniel.

După aceea s-au deschis cărţile şi s-a făcut judecata, vă amintiţi? Da, El vine împreună cu Mireasa Sa, pentru că cea care-l slujeşte pe soţ este soţia lui. Tot aşa, „mii şi mii Îl slujesc pe Domnul.”

Se deschide Cartea Vieţii şi se face judecata, dar Mireasa nu este judecată. Ea a fost deja judecată iar acum este acolo, pregătită să judece toate generaţiile care au respins mesajul salvator al Evangheliei.

 Nu a spus Isus că regina din Seba se va ridica în ziua aceea împreună cu generaţia ei, pentru a o judeca? De ce? Pentru că ea a venit din altă parte a lumii pentru a asculta înţelepciunea lui Solomon, dar în mijlocul lor Se afla Unul mai mare decât Solomon. Vedeţi? Regina din Seba va sta cu mărturia ei.

Dar evreii din timpul Domnului Isus au greşit ţinta, pentru că nu L-au recunoscut pe Cel pe care-L aşteptau. Da,  a venit atât de simplu încât ei nu L-au recunoscut, ci au trecut pe lângă El, dar regina din Seba s-a speriat, a venit şi a primit mesajul.

Şi Domnul a spus: „Ea va sta la judecată pentru a judeca această generaţie…” (Luca 11.31).

Acum vom vedea aceste trei grupuri. Există o Carte după care vor fi judecaţi morţii, şi există o altă Carte, Cartea Vieţii, în care au fost scrise numele celor vii.

Cineva mi-a spus odată: „Dacă numele meu este scris în Cartea Vieţii, înseamnă că totul este în ordine!” Oh, nu! Nu este aşa! Voi ştiţi că şi numele lui Iuda Iscarioteanul a fost scris în Cartea Vieţii, nu-i aşa? În Matei 10 scrie că Domnul Isus a dat putere ucenicilor Săi şi i-a trimis să scoată draci, să vindece bolnavii, să cureţe leproşii şi să învie morţii. Ei au plecat în misiune şi s-au întors plini de bucurie, iar Iuda era printre ei, este adevărat?

Şi ce au spus? „Chiar şi dracii ne sunt supuşi…” dar Domnul le-a răspuns: „Nu vă bucuraţi că dracii vi se supun, ci bucuraţi-vă că Numele voastre sunt scrise în ceruri.” (Luca 10.20). Iată însă că atunci când a venit vremea ca gruparea aceasta să se apropie de rusalii pentru a primi Duhul Sfânt, Iuda şi-a arătat adevărata faţă. El va fi în ziua aceea acolo, pentru a fi judecat. Cărţile vor fi deschise şi Cartea Vieţii şi fiecare va fi judecat după cele scrise acolo.

Mireasa însă, va sta acolo împreună cu Hristos şi va judeca lumea. Să citim pentru aceasta ceea ce a spus Pavel în 1 Corinteni 6.1-2:

„…nu ştiţi că sfinţii vor judeca lumea?”  

Da, sfinţii vor judeca lumea. Cum va fi posibil acest lucru? Un grup aşa de mic va judeca totul? Eu nu ştiu cum se va face aceasta, dar dacă aşa a spus El, înseamnă că aşa va fi.

Acum observaţi: restul morţilor nu vor învia până la sfârşitul celor o mie de ani, când va avea loc a doua înviere. Hristos şi Mireasa Sa vor sta pe tron, iar ceilalţi vor fi despărţiţi aşa cum se despart oile de capre. Acolo vor apare şi sectanţii tuturor organizaţiilor religioase, cei care pretind că sunt „biserica”. Acolo se va vedea şi se va auzi cine a primit Adevărul şi cine L-a respins. Acolo vor fi descoperite gândurile lor cu privire la Adevăr şi totul va fi arătat ca pe o peliculă de film.

Cum credeţi că veţi scăpa de ceasul acela, când vi se vor arăta toate gândurile şi faptele voastre? Mai bine încetaţi chiar acum cu toate aceste lucruri, îndreptaţi-vă gândurile spre Dumnezeu şi păstraţi-vă inimile curate şi în ordine, vorbind întotdeauna la fel. Nu spuneţi: „Cred aceasta, dar voi cerceta ca să mă conving.”

Cauza pentru care mulţi vor muri sau vor fi trecuţi prin examenul necazului celui mare, este că ei nu au fost cu adevărat sub Sângele Mielului. Ei pretind că sunt Biserica, dar nu sunt! De ce mai este nevoie de curăţire prin necaz, dacă Sângele Domnului curăţă orice urmă de păcat? Dacă muriţi, iar viaţa voastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu; dacă sunteţi pecetluiţi cu Duhul Sfânt, de ce mai trebuie să fiţi judecaţi? De ce păcate mai vreţi să fiţi curăţaţi dacă sunteţi desăvârşiţi şi fără păcat în Hristos? De ce să mai fie nevoie de judecată?

Da, este nevoie, dar pentru fecioarele neînţelepte, pentru gruparea care a refuzat Adevărul. Ei au mers aşa ani de zile, dar acum este ceasul în care se dă descoperirea, este timpul în care va veni Mirele.

Prieteni, eu cred că totul ajunge la sfârşit. Când? Nu pot spune aceasta, dar vreau să trăiesc în aşa fel încât să fiu pregătit în orice clipă; chiar dacă s-ar întâmpla în ceasul acesta.

Da, El poate veni în seara aceasta, sau peste douăzeci de ani. S-ar putea ca viaţa mea să se termine în seara aceasta şi atunci pentru mine totul va fi încheiat, nu-i aşa? Atunci va trebui să mă întâlnesc cu El, dar cum voi sta înaintea Sa?

„Căci toţi trebuie să ne înfăţişăm înaintea scaunului de judecată a lui Hristos, pentru ca fiecare să-şi primească răsplata după binele sau răul pe care l-a făcut când trăia în trup.” (2 Corinteni 5.10).

Aşa cum se apleacă un pom, va fi şi căderea.

Poate veţi spune: „O clipă, frate Branham, căci eu nu ştiu nimic despre aceasta!”

Vă amintiţi când au plecat fecioarele nechibzuite după untdelemn? Mireasa intrase deja în odaia de nuntă, iar uşa a fost închisă. Atunci ele au început să bată şi să strige: „Deschideţi-ne, ca să intrăm şi noi!” dar au rămas afară în întuneric.

Dacă doriţi şi un exemplu, ascultaţi! Referindu-se la lucrul acesta, Domnul Isus a spus: „Cum a fost în zilele lui Noe…” Noe şi familia lui au intrat în corabie şi astfel au fost scutiţi de judecata care a urmat. Dar nu Noe este exemplul pentru Mireasă, deoarece el a trecut prin necazul potopului. El a suferit şi a murit, dar tipul pentru mireasă este Enoh, care a umblat cu Dumnezeu timp de 300 de ani şi a posedat o mărturie. El a fost plăcut lui Dumnezeu şi, pentru că avea credinţă de răpire, a mers direct la Dumnezeu fără să guste moartea. Enoh nu a murit niciodată, de aceea este tipul vechi testamentar pentru 1Tesaloniceni 4.15-17 şi Apocalipsa 20.5.

Toţi ceilalţi au trecut prin necazul potopului.

Noe a privit spre Enoh, l-a ţinut sub observaţie, iar când acesta a dispărut, a ştiut că se apropie judecata. El a fost ridicat cu corabia sa puţin deasupra pământului, dar a suportat necazul. Noe nu a fost ridicat în acelaşi loc cu Enoh, ci a trecut prin necaz şi a murit, în timp ce Enoh a fost transformat fără a gusta moartea.

Mireasa aflată în viaţă va fi ridicată o dată cu cei care dorm în Hristos, care vor fi înviaţi, pentru a-L întâmpina pe Domnul în văzduh, în timp ce restul bisericii va trece prin necazul cel mare.  Eu nu pot vedea altfel această lucrare a lui Dumnezeu.

Enoh a fost răpit fără să guste moartea.

Acum aş vrea să intrăm în prima Pecete pentru că altfel, adunarea de astăzi va ţine prea mult.

Acum răsună o trâmbiţă, pentru că trâmbiţa răsună în acelaşi timp cu deschiderea Peceţilor. Este la fel ca la prezentarea celor şapte Epoci ale Bisericii. O trâmbiţă anunţă întotdeauna un război sau o anumită nelinişte: un timp de haos în politică sau în religie, când totul pare fără început şi fără sfârşit. Atunci mai poate fi aşteptat numai un război: un război spiritual sau chiar unul fizic.

Împărăţia acestei lumi aparţine în continuare Satanei. El mai posedă partea aceasta în mâna lui, dar lucrarea de salvare a fost făcută prin Isus Hristos,; printr-un Salvator înrudit. El îi salvează pe supuşii Săi şi stă ca Mijlocitor până când şi ultimul nume care a fost scris în Cartea Vieţii va fi pecetluit. Aţi înţeles aceasta?

Apoi, El vine pe tronul Tatălui, ia Cartea din mâna lui Dumnezeu şi Îşi cere moştenirea. Mai întâi, El Îşi cheamă Mireasa Acasă. Amin. Ce va face apoi? Îi va lua pe duşmanii Săi, pe Satan şi pe toţi cei care l-au slujit, şi-i va arunca în foc.

Recunoaşteţi că aici nu este vorba de o putere politică fizică? Antihristul este un „client” foarte linguşitor. Observaţi cât se poartă de viclean. Este nevoie de Duhul Sfânt, singura Putere care-l poate doborî.

Trâmbiţele înseamnă haos politic şi război, iar Domnul Isus a vorbit despre aceasta în Matei 24.6, când a spus: „Veţi auzi de războaie şi veşti de războaie…”  Aşa a fost întotdeauna. Şi cred că vă amintiţi că Domnul Isus a spus că războiul va ţine până la sfârşit. Aceasta înseamnă sunetul trâmbiţei.

Dacă vrem să privim însemnătatea trâmbiţei, putem arăta fiecare război care a avut loc şi să dovedim că el a avut loc la încheierea unei epoci a Bisericii.

Vom arăta şi ce urmează după deschiderea Peceţilor: războaie şi veşti de războaie.

Trâmbiţa înseamnă haos politic, dar Pecetea este în legătură cu haosul şi neliniştea religioasă.

A fost deschisă o Pecete, iar mesajul ei a fost trimis oamenilor. Cu toate acestea, bisericile (şi slujitorii lor onorabili) rămân cramponate pe calea politică stabilită. Din pricina aceasta, ele se vor clătina şi se vor prăbuşi o dată cu venirea trimisului cu vestea Evangheliei, care le va scutura puternic.

Când se deschide o Pecete, urmează o nelinişte spirituală, religioasă. Aceasta s-a întâmplat deja.

Ei şi-au croit un drum uşor spre Sion. Da, biserica s-a aşezat jos, spunând: „Am făcut totul!” Aşa a făcut biserica anglicană. Acelaşi lucru l-a făcut şi Biserica Catolică. Apoi a venit Luther, iar atunci a apărut o nelinişte religioasă. Da, desigur, aşa a fost. Biserica a mers mai departe cu Zwingli şi în continuare a urmat Calvin. Dar după un timp biserica luterană s-a aşezat şi ea la odihnă, dar atunci s-a ridicat Wesley, ceea ce a provocat o nouă nelinişte.

Acum să trecem la Pecetea întâia şi să citim din Apocalipsa 6.1-2:

„Când a rupt Mielul cea dintâi din cele şapte peceţi, m-am uitat şi am văzut pe una din cele patru făpturi vii zicând cu un glas ca de tunet: „Vino şi vezi!”

Vreau să ne oprim pentru câteva minute aici. Cred că toţi aceia care aşteaptă mângâierea Duhului Sfânt, vor studia aceste lucruri cu seriozitate (şi la fel cine ascultă înregistrarea).

Când a deschis Mielul Pecetea, a răsunat un glas ca de tunet.Aceasta are o însemnătate. Da, s-a auzit un tunet, iar întrebarea este: Ce era acel tunet?

Să citim pentru aceasta din Ioan 12.23:

„Isus le-a zis: „A sosit ceasul să fie proslăvit Fiul omului!”

Vedeţi, acesta era sfârşitul unei epoci; slujba Lui se încheiase şi sosise ceasul proslăvirii.

Ce vreme, ce ceas va fi când Mireasa va pleca la cer? Îngerul cu curcubeul în jurul capului este pe punctul să pună un picior pe pământ şi unul pe mare, spunând: „Timpul s-a sfârşit!” (Apocalipsa 10.6).

O declaraţie sub jurământ, pentru biserică: „Ceasul proslăvirii Fiului omului a sosit.” (Ioan 12.24-29). Poate veţi spune: „El a ajuns la capătul drumului.”

Ce fel de gânduri vă trec prin cap când se întâmplă astfel de lucruri care vă creează greutăţi? O, frate!

Când Mielul a luat cartea şi a deschis prima pecete, a vorbit Dumnezeu de pe tronul Său veşnic, poruncind să fie deschisă, adică să fie descoperită. Priviţi. Când această pecete i-a fost prezentată lui Ioan, era numai un simbol, o taină. De ce? Pentru că în timpul acela nu fusese încă descoperită. Nu putea fi descoperită până acum, înaintea sfârşitului, aşa cum a spus El.

La început, ea a fost doar un simbol. Vă amintiţi, Glasul lui Dumnezeu era ca un tunet. Aşa Îl descrie Biblia. Oamenii credeau că tună, dar era Glasul Lui.Ioan a înţeles lucrul acesta atunci când a primit-o. Era un tunet. Când prima pecete a fost deschisă, ca simbol, s-a auzit un tunet.  Ce se va întâmpla când peceţile vor fi deschise în realitate?

În timp ce Mielul a luat pecetea, a tunat, şi ce a fost descoperit?

La început era Dumnezeu, apoi a urmat un simbol, după care se descoperă trei lucruri care vin de la tron. Atunci nu putea să vadă nimeni nimic pentru că era pecetluit. Nu se auzea şi nu se înţelegea nimic, dar Sângele Mielului a plătit răscumpărarea.

Când pecetea a fost ruptă, a tunat, iar după aceea a apărut un călăreţ pe un cal alb. Era încă un simbol, dar Dumnezeu a făgăduit că în zilele din urmă totul va fi făcut cunoscut. Aici însă, apare ca un simbol. Se ştia că există o pecete, dar taina ei, însemnătatea ei, nu era cunoscută de nimeni pentru că acest călăreţ era alb.

Taina lui putea fi cunoscută numai în zilele din urmă, când urma să fie descoperită pecetea. Pentru cine va fi deschisă? Pentru Hristos? Nu, pentru Biserică. O, aceasta mă face să mă cutremur, căci mă gândesc că adunarea mă înţelege.

Pe voi, pe oamenii care mă credeţi, care credeţi Cuvântul, vă voi numi Mireasa. Înţelegeţi aceasta? Glasul era ca un tunet. De unde venea el? De la tronul de mijlocire pe care abia îl părăsise Mielul.  Acum, El stă în poziţia Sa şi pretinde răscumpărarea proprietăţii Sale.

Tunetul venea din interiorul tronului şi răsuna în afară. Vedeţi? Tunetul a răsunat atunci când Mielul a părăsit tronul Tatălui pe care-L ocupase ca Mijlocitor, şi S-a dus să primească propriul Său tron.

Slavă Lui! Noi ştim că Dumnezeu i-a jurat lui David că Îl va învia pe Hristos, care va sta pe tronul Său şi că El va ridica o Împărăţie veşnică pe pământ.

El a făcut-o şi Domnul Isus a spus: „Celui ce va birui (pe Antihrist şi celelalte lucruri din lume), îi voi da să şadă cu Mine pe scaunul Meu de domnie, după cum şi Eu am biruit şi am şezut cu Tatăl Meu pe scaunul Lui de domnie.” (Apocalipsa 3.21).

Într-o zi El Se va ridica de pe tronul de mijlocire şi va merge să se aşeze pe propriul Sāu tron. Acum însă, vine să Îşi cheme aleşii. Cum îi va chema? El are în mâna Sa o Carte. Slavă Lui!

Noi vorbim adesea despre faptul că suntem în locurile cereşti. Cum va fi atunci când Îl vom vedea şezând acolo? O simţim deja aici, pe pământ, în starea aceasta în care ne aflăm acum şi ne bucurăm chiar înainte să fi avut loc răpirea. O, ce minunat va fi! El a părăsit tronul Tatălui şi a venit să fie Fiul lui David (aceasta se va întâmpla în curând).

Aceasta este ceea ce credeau iudeii despre El la prima Sa venire. Pentru ei, El era Fiul lui David şi aşa Îl strigau: „Isuse, Fiul lui David!”

Domnul Isus cunoştea însă planul, dar ei nu-L cunoşteau, de aceea încercau să-L silească să ia atunci tronul în primire.

Chiar şi Pilat L-a întrebat aceasta, dar El a răspuns: „Dacă Împărăţia Mea ar fi din lumea aceasta, slujitorii Mei   s-ar lupta pentru Mine! Împărăţia Mea este de sus!” (Ioan 19.36).

Ce minunată este lucrarea Lui! El a părăsit tronul pentru a-Şi lua în primire propriul tron şi pe supuşii Săi răscumpăraţi.

Apoi a vorbit făptura vie, asemănătoare cu un leu şi a spus: „Vino şi vezi!” Ştiţi ce înseamnă aceste făpturi? Una seamănă cu un leu; una cu un viţel; una cu un om şi una cu un vultur. Observaţi că de fiecare dată când apare călăreţul cu calul lui, apare o altă făptură vie.

Vedeţi, fiecare din cele patru făpturi vii vesteşte – Matei, Marcu, Luca şi Ioan.

Ioan a auzit tunetul, iar una din cele patru făpturi vii a spus: „Vino şi vezi!” Cu alte cuvinte, aici stă Mielul, iar Ioan este ca un spectator care stă şi priveşte ce se întâmplă. Mielul a venit de pe tronul mijlocirii, sângerând şi părea junghiat. El este Cel care a fost găsit vrednic şi când a întins mâna după carte, totul a început să se bucure, totul s-a pus în mişcare, pentru că ştiau că mântuirea lor a fost plătită.

Acum El vine şi Îşi pretinde proprietatea. Ia cartea din mâna Celui ce stă pe tron, în timp ce Ioan stă în faţa Sa, deschide pecetea şi o rezolvă, iar când se întâmplă aceasta, se aude un tunet. 

Fără îndoială, Ioan a sărit în sus când a auzit tunetul, iar una dintre făpturi i-a zis: „Vino şi vezi!”  Astfel, Ioan s-a dus să vadă ce era. Da, când s-a auzit tunetul, prima făptură vie i-a zis: „Vino şi vezi ce înseamnă taina de sub prima pecete!”

Da, el trebuia să ştie ce înseamnă taina de sub prima pecete. Tunetul, Glasul Creatorului, a vorbit iar Ioan trebuia să ştie ce înseamnă aceasta.

Apoi, Ioan a vrut să-şi noteze însemnătatea simbolurilor, dar când a început să scrie, ce i s-a spus? „Nu scrie!”

Mai întâi a fost însărcinat să scrie tot ce vede, dar când au vorbit cele şapte tunete din Apocalipsa 10, i s-a spus: „Nu scrie!” De ce? Pentru că aceste tunete sunt tainice. Noi nu ştim ce înseamnă, dar după părerea mea vor fi descoperite. Când se va întâmpla acest lucru, credinţa noastră va creşte pentru răpire.

Noi am studiat tot ce ne-a fost descoperit şi am văzut lucrarea lui Dumnezeu prin toate epocile; am văzut tainele lui Dumnezeu, cum va fi adunată Mireasa din zilele din urmă, şi mai există ceva dar noi nu avem nici o lumină cu privire la aceasta.

Eu cred că atunci când au început să apară aceste taine, Dumnezeu a spus: „Mai opreşte ceva! Mai aşteaptă! Nu scrie tot, Ioane, căci totul va fi descoperit în zilele din urmă!”

Tunetele nu au vorbit fără rost! Totul are scopul său şi este făcut cu un motiv. Ioan a auzit acest Glas şi a vrut să-i vadă însemnătatea, dar Mielul i-a arătat cum să scrie simbolic ( pentru ca biserica să nu ştie).

„Nu spune ce înseamnă, nu merge acolo şi nu spune: „Aceasta este aşa şi este ascunsă în cele şapte peceţi.” Nu încerca să vorbeşti despre ele, chiar dacă ţi-aş fi destăinuit totul, căci astfel tot planul va fi deranjat prin toate epocile Bisericii. Este o taină ascunsă! Nimeni nu ştie când voi veni Eu, dar voi veni.” Aşa este. Nu este treaba mea să ştiu când va veni El, ci trebuie să fiu pur şi simplu pregătit.

Apoi, El i-a spus lui Ioan: „Acum să mergem mai departe, Ioane!” Şi el a crezut.

„Acum vei vedea totul!” Dar ce s-a întâmplat! Cum a continuat, Ioan? Ce trebuia să facă? El trebuia să-şi noteze despre cele şapte Biserici: „Scrie ce vezi despre cele şapte sfeşnice de la început. Scrie aceasta pentru biserici!”

 Când a răsunat glasul ca de tunet, Ioan a ştiut că era Glasul lui Dumnezeu.Apoi, făptura care semăna cu un leu a spus: „Vino şi vezi!” şi Ioan a continuat să scrie ce vede, deşi nu înţelegea încă nimic. El vedea ceea ce urma să trimită Dumnezeu Bisericii din fiecare epocă, căci acesta este felul în care procedează întotdeauna. Apoi, când vine vremea împlinirii sau a desfăşurării, clarifică totul, dar atunci El nu a arătat aceste lucruri în întregime. De ce? Pentru ca taina să rămână taină. El a vrut ca taina să fie ţinută ascunsă până în zilele din urmă, când va răsuna glasul şi mesajul trimisului pregătit, care va cuprinde toate lucrurile ca să le facă înţelese.

Dar când s-a uitat, Ioan a văzut în vedenie un cal alb şi pe el un călăreţ, aşa că a scris întocmai ce a văzut. De aceea făptura i-a zis: „Vino şi vezi!” Şi când s-a uitat, a văzut un cal alb, iar cel ce stătea pe el avea un arc şi a pornit biruitor să biruiască, după care i s-a dat o cunună. Aceasta este tot ce a văzut Ioan şi aceasta a scris.

Vedeţi, aici este un simbol. Aşa a primit totul biserica, cu făgăduinţa că în timpul din urmă El va descoperi şi va arăta ce înseamnă aceste simboluri. Dumnezeu să ne ajute să le putem înţelege.

Încă ceva despre trimisul pentru epoca a şaptea a Bisericii. Trimisul pentru epoca a şaptea nu va înfiinţa nici o denominaţiune. Nu vedeţi că el este împotriva organizaţiilor?A fost Ilie împotriva lor? Sigur că a fost. Ioan Botezătorul care a venit în duhul lui Ilie a fost de asemenea împotriva lor! Ce fel de duh avea Ilie când a fost pe pământ? Nimeni nu ştie prea multe despre el, dar era un proroc urât de oameni. În ce timp a apărut el? Chiar în perioada când Israelul a devenit o naţiune renumită şi lumească. Ilie, care iubea singurătatea şi pustietatea, a venit din pustie, a criticat şi a urât femeile decăzute şi fără morală.

Oamenii ar fi trebuit să vadă aceasta şi în Ioan Botezătorul, care a venit tot din pustie şi era altfel îmbrăcat decât oamenii vremii. O, peste el se odihnea acelaşi Duh care fusese în Ilie!

Ceilalţi predicatori sărutau copiii mici, ţineau căsătorii, înmormântări, etc. dar omul acesta s-a ridicat ca un bărbat al pustiei, iubea singurătatea, şi mai avea o calitate: ura denominaţiunile. Astfel, el a zis: „Să nu-mi spuneţi: „Eu aparţin de cutare sau de cutare organizaţie, pentru că eu vă spus: „Dumnezeu poate ridica copiii lui Avraam din pietrele acestea.” Ioan nu era un om al compromisurilor, iar Isus a spus referindu-se la el: „Aţi ieşit să vedeţi o trestie clătinată de vânt?” Ioan nu era aşa. Ce a făcut el? A vorbit cu Irodiada aşa cum a vorbit Ilie cu Izabela. Da, el a păşit în faţa lui Irod şi i-a zis: „Nu-ţi este îngăduit s-o iei de nevastă pe femeia aceasta!” iar pentru aceasta i s-a tăiat capul.

Izabela a încercat să-l prindă pe Ilie pentru că în ea era acelaşi duh care era şi în Irodiada.

Aşa se întâmplă şi cu biserica (Izabela) de astăzi.

Să ţineţi minte ceea ce vă spun, pentru că aici găsim o mare învăţătură. De fapt toţi oamenii din timpul lui ar fi trebuit să-l recunoască pe Ioan. El începuse să predice împotriva celor cu barba lungă, aşa că ei ar fi trebuit să recunoască în el Duhul lui Ilie. Da, ei ar fi trebuit să-l înţeleagă, dar n-a fost aşa.

Noi am văzut că în toate epocile Bisericii a fost făgăduită revenirea acestui Duh înaintea timpului din urmă. Este adevărat?

Îl veţi recunoaşte după natura lui, căci atunci când va veni nu va mai urma o altă epocă, cum a fost cea a lui Luther sau a lui Wesley; nu va crea o altă biserică pentru că nu va mai fi nici o epocă a Bisericii. El se va ridica împotriva actualei orânduiri a bisericii, pentru că Duhul din el va fi exact Duhul care a fost în Ilie. Aceasta a fost voia lui Dumnezeu: să trimită acest Duh în trei epoci diferite, pentru că acesta este numărul Său; „trei”. Astfel, El L-a trimis deja de două ori, iar acum lucrează din nou prin acelaşi Duh. Desigur.

El nu s-a gândit să formeze o altă denominaţiune, pentru că epoca Laodicea este ultima epocă, iar trimisul ei este îngerul al şaptelea, adică ultimul trimis al bisericii. Acesta este omul care va descoperi prin Duhul Sfânt aceste lucruri tainice. Voi ştiţi, desigur, că această făgăduinţă este scrisă în Apocalipsa 10.7.

Reformatorii s-au ridicat pentru a îmbunătăţi epoca precedentă decăzută, dar după ce şi-au încheiat lucrarea şi au reformat Biserica, ei au fost luaţi, iar majoritatea bisericii s-a dus din nou în lume şi astfel a început epoca următoare. Aşa a fost întotdeauna, iar noi am vorbit deja despre aceasta.

Cu alte cuvinte, a fost o epocă a Bisericii Romano-catolice, apoi s-a ridicat reformatorul Martin Luther. Ce a făcut el?  A început să protesteze împotriva bisericii oficiale. Dar ce a urmat? După cum ştiţi, a creat un lucru asemănător celui pe care a vrut să-l desfiinţeze. Deci, s-a format o altă denominaţiune.

Dar trimisul pentru ultima epocă a Bisericii nu este un reformator, ci un proroc.

Arătaţi-mi unde şi când a mai fost trimis vreun proroc de-a lungul epocilor Bisericii? Acesta este motivul pentru care ei au continuat să boteze folosind formula: „Tată, Fiu şi Duh Sfânt.” De ce? Pentru că trimişii acelor epoci au fost reformatori şi nu proroci. Fiind însă bărbaţi înţelepţi, ei au văzut ce era necesar în ziua în care trăiau, iar Dumnezeu i-a uns şi i-a trimis să dărâme lucrurile vechi. Dar Cuvântul nu a venit niciodată în plinătate la ei, pentru că erau reformatori şi nu proroci. Dar în zilele din urmă trebuie să vină un proroc care va primi tainele lui Dumnezeu.Da, de aceea trebuie să vină acest bărbat.

Înţelegeţi ce vreau să spun? El nu poate fi un reformator, ci trebuie să fie un proroc care posedă daruri şi primeşte Cuvântul. Reformatorii au ştiut că ceva nu este în ordine şi au încercat să îndrepte lucrurile. Astfel, Luther ştia că pâinea nu este trupul Domnului şi a predicat despre acest lucru, învăţând că „cel neprihănit va trăi prin credinţă.” Acesta a fost mesajul lui.

Apoi a venit Wesley, care a văzut necesitatea sfinţeniei şi a predicat despre ea. Acesta era mesajul lui. A urmat mişcarea penticostală care a adus mesajul botezului cu Duhul Sfânt, etc. dar trimisul Domnului din  ultimele zile, nu se va ocupa de reformă ci va cuprinde toate tainele care au fost ascunse reformatorilor şi le va descoperi oamenilor.

Să mai citim o dată versetul 7 din Apocalipsa 10, căci sună foarte bine. Ultimul înger al Bisericii este un înger pământesc. Îngerul din versetul 1 este un Înger ceresc, dar cel din versetul 7 este un înger pământesc.

Cuvântul „înger” înseamnă „trimis cu un mesaj.”

Deci Apocalipsa 10.7:

„…ci în zilele în care îngerul al şaptelea va suna din trâmbiţa lui, se va sfârşi taina lui Dumnezeu, după vestea bună vestită de El robilor Săi, prorocilor.”

Taina este în desfăşurare. Aceasta este slujba îngerului. Vedeţi, este atât de simplu, dar oamenii se poticnesc şi trec peste lucrurile acestea! Acum însă, totul va fi descoperit ca desăvârşit şi oricine vrea să vadă, poate vedea. Când a venit Isus, El le-a zis celor din timpul Său: „Aveţi ochi şi nu vedeţi; aveţi urechi şi nu auziţi…” De ce? Pentru că aşa spusese Dumnezeu prin Isaia.

Ceilalţi erau reformatori, dar fiind oameni înţelepţi au văzut nevoile zilei. Astfel, ai au adus o reformă, dar Cuvântul lui Dumnezeu din Apocalipsa 10.7 spune că mesajul îngerului al şaptelea va aduce o descoperire şi nu o reformă. Mesajul lui va descoperi tainele, pentru că Cuvântul însuşi va locui în el. Înţelegeţi? În Evrei 4.12 scrie: „Cuvântul lui Dumnezeu este mai ascuţit decât o sabie cu două tăişuri; pătrunde până acolo că…descoperă tainele inimii.”

Deci, acest bărbat nu va fi un reformator, ci un descoperitor al tainelor inimii. El va descoperi tainele lui Dumnezeu. Acolo unde biserica a stabilit dogme, el se va ridica cu Cuvântul, ca să descopere lucrurile, pentru că trebuie să întoarcă credinţa copiilor la credinţa părinţilor, la credinţa originală.

Urmăriţi puţin textul din Maleahi 4.5-6. Acest bărbat este un proroc şi va aduce înapoi credinţa originală a părinţilor de la rusalii. Noi aşteptăm apariţia acestui bărbat, dar pentru că va fi un om simplu şi neînsemnat, milioane de oameni vor trece pe lângă el. Da, numai un grup mic va primi Adevărul.

Gândiţi-vă că atunci când trebuia să vină Ioan Botezătorul, era prorocit că el va pregăti calea lui Mesia. Da, era spus că „un glas va răsuna în pustie…” Maleahi l-a văzut şi el şi a vorbit despre venirea lui în capitolul 3.1, dar Ioan Botezătorul nu poate fi prorocul din Maleahi 4.5, deoarece Domnul a vorbit despre el în Matei 11.10: „…el este acela despre care s-a scris: „Iată, trimit înaintea feţei Tale pe solul Meu; el va pregăti calea înaintea Ta.”

Comparaţi textul acesta cu cel din Maleahi 3.1: „Iată, voi trimite pe solul Meu; el va pregăti calea înaintea Mea…”

Unii oameni încearcă să folosească textul din Maleahi 4.5 în legătură cu Ioan Botezătorul, dar aşa ceva este greşit.

Observaţi vă rog că după apariţia acestui ultim proroc, lumea va trece prin foc, intrând în Împărăţia de o mie de ani. Dacă vreţi să aplicaţi textul acesta pentru Ioan Botezătorul şi venirea lui, înseamnă că s-a scris greşit în Biblie. De ce spun aceasta? Pentru că au trecut aproape 2000 de ani de atunci, iar lumea nu a fost arsă, ba mai mult, cei nedrepţi trăiesc încă în ea. Prin urmare, acest verset se împlineşte în timpul nostru. Dacă priviţi în Apocalipsa şi vă daţi seama ce trebuie să facă trimisul Domnului la sfârşitul acestei epoci, atunci îl veţi recunoaşte. El trebuie să fie un proroc şi va cuprinde tot ce nu au văzut reformatorii. Cum poate concorda Matei 28.19 cu Fapte 2.38 fără descoperirea duhovnicească dată de Dumnezeu? Cum pot susţine unii oameni că zilele minunilor au trecut? Ei vorbesc astfel numai pentru că nu au primit descoperirea lui Dumnezeu. Aceasta este singura cale prin care poţi vedea dacă ei sunt sau nu copiii adevăraţi ai lui Dumnezeu.

Cum vedeţi, prorocul Maleahi îl vede pe cel ce trebuie să reaşeze credinţa originală a părinţilor, în capitolul 4.5.

În timpul sfârşitului vom avea o vreme de necaz, şi anume, în partea a doua a celei de-a 70-a săptămâni a lui Daniel (trei ani şi jumătate). Vă mai aduceţi aminte de aceasta în legătură cu epocile Bisericii?

Au fost hotărâte 70 de săptămâni. Vedeţi ce desăvârşire? Apoi a venit Mesia şi a fost jertfit la mijlocul săptămânii, iar jertfa zilnică trebuia înlăturată. Mai rămân deci, trei ani şi jumătate în care învăţătura mesianică va fi predicată evreilor, pentru că Dumnezeu nu lucrează în acelaşi timp şi cu evreii şi cu neamurile, iar acum, iată, ei sunt din nou acolo ca naţiune.

Eu am primit de curând o scrisoare de la Paul Bayd, în care mi s-a pus următoarea întrebare: „Frate Branham, este adevărat că evreii au şi acum o poziţie potrivnică neamurilor, indiferent ce s-a întâmplat?”

Da, aşa este. Aşa trebuie să fie. Martin Luther a cerut odinioară ca toţi evreii să fie scoşi din ţară, iar oasele lor arse pentru că sunt antihrişti. El a susţinut această idee şi în scrierile sale, iar Hitler a împlinit ceea ce a spus el. De ce a spus Luther aşa ceva? Pentru că era doar un reformator şi nu un proroc.

Priviţi. Balaam a fost îndreptat de Dumnezeu. El trebuia să-l binecuvânteze pe Israel, deoarece Cuvântul spune: „Binecuvântat să fie oricine te va binecuvânta, şi blestemat să fie oricine te va blestema.” (Numeri 24.9). Şi Balaam a spus tocmai aceste cuvinte. Cum ar fi posibil ca un proroc să se ridice şi să tăgăduiască ceea ce a spus prorocul din faţa lui? Aşa ceva nu este posibil, deoarece totul trebuie să fie în armonie.

Vedeţi, Germania este socotită o naţiune creştină, dar felul cum s-au purtat cu evreii îi face răspunzători. Nimeni nu-i poate învinui însă pe cei de azi, pentru aceasta, iar dacă în locul acesta sunt şi evrei, eu le spun: „Nu vă îngrijoraţi, căci va veni şi ziua voastră. Dumnezeu nu vă poate uita pentru că aşa a făgăduit.”

Evreii au fost orbiţi din pricina noastră.

Ieremia a strigat: „Doamne, vrei să părăseşti Israelul?”

Dar El i-a răspuns: „Ia o prăjină şi măsoară cât de departe este cerul şi cât de adâncă este marea?”

„Nu le pot măsura”, a zis Ieremia iar Domnul a continuat: „Cu cât mai puţin pot uita Eu, Israelul!” Ei sunt poporul Domnului, dar şi dintre neamuri vor ieşi unii ca să fie Mireasa Lui.

Aceste 70 de săptămâni au fost stabilite aşa cum a spus Daniel. Mesia va veni, iar la mijlocul săptămânii va fi omorât. Domnul Isus a lucrat trei ani şi jumătate, iar la mijlocul săptămânii, deci după cei trei ani şi jumătate, a fost omorât. Ultima parte a săptămânii este necazul cel mare.

Oh, aici se află lucruri mari! Să nu greşiţi! Mireasa va intra în veşnicie cu Mirele, iar cei răi vor deveni cenuşă. (Maleahi 4).

În timp ce ţinem minte acest lucru, lăsaţi-mă să vă spun ce zice Biblia. Noi nu putem spune că ea nu ar fi Cuvântul lui Dumnezeu, căci dacă am face aceasta, am dovedi că suntem necredincioşi. Deci trebuie s-o credem.

 Poate spuneţi: „Dar eu nu înţeleg!” Nici eu nu înţeleg multe lucruri, dar privesc spre El şi aştept să mi se descopere.

Maleahi 4.1 este adevărat pentru că aşa a vorbit Domnul. Cum puteţi scoate de aici un iad veşnic? Pe ce vă bazaţi? În Biblie nu există nici măcar un singur loc în care să se vorbească despre un iad veşnic. Tot ceea ce are început, va avea şi sfârşit, de aceea există o singură formă de viaţă veşnică şi noi pe aceea o căutăm.

Iadul a fost creat pentru Satan şi îngerii lui, dar el va fi înghiţit şi înlăturat. Când se va întâmpla aceasta, nu va mai rămâne nici urmă de el. Dar ce se va alege de cei fără Dumnezeu în necazul cel mare? Cenuşa. Pentru aceasta vom citi din Maleahi 4.2-3:

„Dar pentru voi, care vă temeţi de Numele Meu, va răsări soarele neprihănirii şi tămăduirea va fi sub aripile Lui.

Veţi ieşi şi veţi sări ca viţeii din grajd.

Şi veţi călca în picioare pe cei răi, căci ei vor fi ca cenuşa sub talpa picioarelor voastre în ziua pe care o pregătesc.” Amin.

Cum poate schimba cineva ceva la aceasta? Nu poate, pentru că Acesta este Cuvântul Domnului. El a făgăduit aceasta, de aceea trebuie să vină! Mireasa va intra cu Mirele, iar necredincioşii vor fi arşi ca miriştea.

După ce lumea va fi curăţată, totul va fi înnoit. Dar totul trebuie să treacă printr-un proces de curăţire. Astfel, în timpul din urmă vor apărea mulţi vulcani care vor „scuipa” foc; vor fi cutremure, iar pământul cu toată stricăciunea de pe el, se va topi! Focul lui Dumnezeu va arde orice lucru murdar, aducând totul la starea de dinainte. Apoi, va apare din nou pământul, la fel de frumos şi de curat ca în grădina Eden.

Oh, ceasul acesta mare este înaintea noastră! În timpul necazului celui mare, după ce mireasa va fi chemată iar restul bisericii trece prin necaz, vor fi chemaţi ei o sută patruzeci şi patru de mii prin cei doi proroci din Apocalipsa 11. Ei vor proroci 1260 de zile îmbrăcaţi în saci. Noi ştim că în calendarul roman luna are 28, 30 sau 31 de zile, dar calendarul adevărat numără 30 de zile în fiecare lună. Aşa este. Împărţiţi 1260 de zile la 30 şi veţi obţine exact trei ani şi jumătate. Acesta este timpul hotărât mesajului mesianic care va fi predicat Israelului, aşa cum a fost şi prima dată.

Întoarcerea lor este arătată printr-un simbol: Iosif a fost respins de fraţii săi pentru că era duhovnicesc. El avea vedenii şi era în stare să tălmăcească visele, dar cu toate acestea fraţii săi l-au luat şi l-au vândut pentru 20 de arginţi.

Iosif Îl simbolizează pe Hristos pentru că Duhul lui Hristos era în el.

Priviţi ce s-a întâmplat mai departe! În timp ce se afla în închisoare, un om a fost salvat iar celălalt a fost omorât. La fel s-a întâmplat cu Domnul Isus. Când era atârnat pe cruce, un tâlhar a fost salvat iar celălalt a mers la pierzare.

Iosif a fost aruncat într-o groapă şi toţi au crezut că a murit, dar a fost scos de acolo şi a ajuns la dreapta lui Faraon, aşa că nimeni nu putea să-l vadă pe Faraon decât prin Iosif. Isus stă la dreapta lui Dumnezeu şi nimeni nu poate veni la Tatăl decât prin El.

Iosif stătea la dreapta lui Faraon, iar când se ridica pentru a părăsi tronul se auzea o trâmbiţă şi toţi trebuiau să se închine înaintea lui. De ce? Pentru că venea Iosif. La încheierea zilelor de mijlocire, când Mielul va părăsi tronul Tatălui şi va lua Cartea salvării toţi vor îngenunchea.

După ce Iosif a fost respins de fraţii săi, Faraon i-a dat o soţie dintre neamuri, iar ea i-a născut copii care erau jumătate evrei şi jumătate egipteni. Aici este un mare simbol. Când copiii lui Iosif au fost binecuvântaţi de Iacov, de o parte stătea Manase, iar de cealaltă era Efraim. Iacov şi-a încrucişat braţele, dând binecuvântarea celui mai tânăr. Ambii copii au fost adăugaţi la seminţiile lui Israel, care atunci erau în număr de zece, şi au fost binecuvântaţi de Iacov.

Iosif, fiul său, care era un proroc, stătea acolo şi a spus: „Tată, ai greşit, căci ai pus mâna dreaptă peste cel mai tânăr, or binecuvântarea trebuie să vină peste cel mai mare.”

Tatăl său a răspuns însă: „Ştiu, fiule, dar Dumnezeu este Cel care mi-a încrucişat braţele!”

De ce? Pentru că Israelul, care avea dreptul de Mireasă, şi-a vândut dreptul de întâi născut. Astfel, binecuvântarea fiului mai mare a trecut peste cel mai mic (de la Israel la neamuri). Prin crucea de la Golgota, binecuvântarea a trecut de la Israel la neamuri.

Apoi fiii lui Israel s-au dus în Egipt pentru a cumpăra hrană, iar Iosif i-a recunoscut de îndată ce i-a văzut. El era un fiu binecuvântat, de aceea tot ce făcea îi ieşea bine.

Când va veni cerescul nostru Iosif, totul va înflori din nou pe pământ căci Fiul dreptăţii va veni cu vindecarea sub aripile Lui. Va fi minunat!

Iosif le-a jucat o mică festă fraţilor săi. Astfel, i-a întrebat: Mai trăieşte tatăl vostru?”

„Da”, au răspuns ei, „mai trăieşte.” Apoi, când a vrut să li se facă cunoscut, s-a gândit la micul Beniamin care se născuse după plecarea sa.

Beniamin îi simbolizează pe cei 144.000 de evrei care vor fi adunaţi după ce El va părăsi pământul.

Iosif îl privea pe Beniamin şi simţea că i se rupe inima. Fraţii lui Iosif nu ştiau că bărbatul din faţa lor era fratele lor şi nu ştiau nici că le cunoaşte limba deoarece vorbea cu ei prin tălmaci. El proceda ca un egiptean, iar când a vrut să li se facă cunoscut a privit numai spre fratele lui, spre Beniamin. Gândiţi-vă că el îşi lăsase soţia în palat când s-a descoperit fraţilor săi.

După ce a fost respins de poporul Său, Domnul Isus Şi-a ales dintre neamuri o Mireasă pe care o va duce în veşnicie, în casa Tatălui Său, la nunta Mielului, după care se va întoarce pentru puţin timp pe pământ pentru a Se descoperi fraţilor Săi, celor 144.000.

Vedeţi ce simboluri desăvârşite?

Când s-a întors, Iosif a văzut că fraţii săi discutau între ei: „Ruben, tu ştii de ce suntem aici! Tu ştii ce am făcut noi; ştii că l-am aruncat pe fratele nostru, Iosif, în acea groapă. O, n-ar fi trebuit să-l vindem!”

Fratele lor stătea în faţa lor, fiind aproape un împărat, dar ei nu-l recunoşteau pentru că nu sosise încă ceasul ca ei să ştie că era el. Iosif nu le-a spus că le cunoaşte limba, dar înţelegea perfect ce vorbeau ei.

Ei ziceau: „Astăzi se va întâmpla ceva rău!” iar când întâlneau privirea lui Iosif, simţeau că nu o pot suporta.

Soţia şi copiii lui erau în palat (deci lipseau de acolo), aşa cum vor lipsi şi sfinţii în timpul când El Se va descoperi celor 144.000.

El a spus: „Eu sunt Iosif, fratele vostru!”, după care a alergat şi l-a îmbrăţişat pe micuţul Beniamin, i-a căzut la piept şi a plâns. Aşa s-a făcut Iosif cunoscut fraţilor săi.

Ei spuneau: „Acum ştim de ce a trebuit să venim aici. Noi am vrut să-l omorâm, dar acum ne va omorî el pe noi!” Însă Iosif le-a zis: „Nu vă îngrijoraţi, căci aţi făcut-o numai ca să primiţi viaţă. De aceea m-a trimis Dumnezeu aici.”

Când Se va descoperi celor 144.000 (Beniaminul de astăzi), rămăşiţa evreilor, ei Îl vor întreba: „De unde ai primit rănile acestea? Cum au ajuns ele pe mâinile Tale?” , iar Domnul le va răspunde: „O, le-am primit în casa celor ce Mă iubeau; în casa prietenilor Mei!” Abia atunci ei vor recunoaşte că L-au ucis pe Mesia. Dar ce le va spune El? Exact ceea ce le-a spus Iosif fraţilor săi: „Nu vă îngrijoraţi, căci aţi făcut-o ca să vă salvaţi vieţile.”

Neamurile nu ar fi putut intra dacă nu ar fi căzut evreii în orbire. Prin orbirea lor, El a salvat Biserica dintre neamuri, iar motivul pentru care ei nu pot înţelege încă este că nu le-a sosit ceasul. Aşa nu putem înţelege nici noi aceste lucruri, până nu le vine vremea.

Acum să ne întoarcem la pecete.

„Când a rupt Mielul cea dintâi dintre cele şapte peceţi, m-am uitat şi am auzit pe una din cele patru făpturi vii zicând cu glas ca de tunet: „Vino şi vezi!”

M-am uitat şi iată că s-a arătat un cal alb. Cel ce sta pe el avea un arc; i s-a dat o cunună şi a pornit biruitor ca să biruiască.”

Haideţi să vedem însemnătatea simbolurilor.

Am văzut că tunetul  care s-a auzit în momentul în care s-a deschis pecetea, este glasul lui Dumnezeu.

Ce înseamnă calul alb? Aici avem dezlegarea acestor lucruri. Sunt convins şi ştiu precis că acesta este Adevărul din Cuvânt.

Eu am citit tot felul de cărţi despre tema aceasta, tot ce am putut găsi. În urmă cu treizeci de ani am încercat să trec prin temele acestea şi să le învăţ. Atunci, cineva mi-a spus că adventiştii au cea mai mare lumină cu privire la cea de-a doua venire a Domnului Isus Hristos. Am citit şi cartea lui Smith, pe care cred că adventiştii o cunosc.

Acest bărbat spune că acest „cal alb este Duhul Sfânt care a venit în prima biserică. El a avut în mână un arc, a tras cu săgeţile dragostei în inimile oamenilor şi a biruit.”

Da, sună foarte frumos însă nu este adevărat. Nu, în nici un caz. Noi ştim că „alb” înseamnă „dreptate”, iar învăţătorii noştri învăţau că cel ce a biruit în prima epocă a bisericii ar fi Duhul Sfânt.

Dar descoperirea dată prin Duhul Sfânt ne spune că Hristos şi Duhul Sfânt sunt de fapt Unul şi Acelaşi. Astfel, aici stă Mielul Hristos şi ţine în mână cartea pecetluită, în timp ce pecetea ne arată că acolo este cineva care călăreşte un cal alb.

Aceasta înseamnă că acest călăreţ nu poate fi Duhul Sfânt. Aici este una din tainele zilelor din urmă: cum era posibil ca Hristos să fie în trei forme de descoperire şi totuşi o singură persoană? Nu sunt trei persoane diferite: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, adică trei dumnezei, aşa cum încearcă să ne explice oamenii „sfintei treimi”, ci sunt trei forme de descoperire ale aceleaşi Persoane; trei însuşiri ale aceluiaşi Dumnezeu. Cum putea El să stea acolo pe calul alb şi să biruiască, în timp ce stă aici cu cartea în mână? Nu poate fi aşa. Călăreţul de pe calul alb nu este Hristos!

 Ţineţi minte că Duhul Sfânt este o altă formă de descoperire a Domnului; El este Hristos în noi.

Ca Fiu, El era EMANUEL, Dumnezeu cu noi. El este Mielul care deschide Cartea, Hristos. Domnul Isus nu mai apare în nici un alt text din Apocalipsa până în capitolul 19 când vine călare pe un cal alb.

Dacă vreţi să citiţi, acest lucru este scris în Apocalipsa 19.11-13:

„Apoi am văzut cerul deschis şi iată că s-a arătat un cal alb! Cel ce sta pe el, se chema „Cel credincios” şi Cel adevărat” şi El judecă şi se luptă cu dreptate.

Ochii Lui erau ca para focului; capul îl avea încoronat cu multe cununi împărăteşti şi purta un nume scris pe care nimeni nu-l ştie decât numai El singur.

Era îmbrăcat cu o haină muiată în sânge. Numele Lui este: „Cuvântul lui Dumnezeu!”

Sper că veţi înţelege mai bine.

Să mai rămânem câteva minute la această temă. Ştiaţi că numele IeHoVaH nu este corect? Traducătorii nu au putut traduce corect Numele Domnului. Se scrie IHVH sau IHVU, dar aceasta nu înseamnă IeHoVaH. Ei nu L-au putut cuprinde într-un cuvânt şi nici nu au ştiut ce înseamnă, aşa că L-au numit IeHoVaH, deşi nu acesta este Numele Lui.

Noi ştim că întotdeauna când cineva iese biruitor sau când se întâmplă ceva deosebit, are loc şi o schimbare de nume. Priviţi la zilele lui Avraam. La început, el s-a numit Avram, dar înainte de primirea fiului făgăduit, numele lui a fost schimbat în Avraam. Nici Sarai nu putea primi făgăduinţa în trupul ei aproape mort, până la schimbarea numelui în Sara.

Ştiaţi că „Iacov” înseamnă „înşelător” şi că aceasta era realitatea cu privire la el? Astfel, o dată şi-a tras o piele de oaie peste mâini şi l-a înşelat pe tatăl său pentru a primi dreptul de întâi născut. Altă dată a pus beţe în apă şi a speriat vacile şi oile ca să nască viţei şi miei pătaţi. El era într-adevăr un înşelător, dar într-o noapte s-a întâmplat ceva. Iacov ştia că are de-a face cu Adevărul, cu realitatea şi a rămas pe loc, ţinându-l până L-a biruit. Din clipa aceea, numele lui a fost schimbat în „Israel”, care înseamnă „Luptătorul lui Dumnezeu.”

Simon era pescar, dar când a primit credinţa şi a ştiut că Isus era Mesia cel aşteptat, a primit numele de „Petru”.

Saul este un nume bun; este numele pe care l-a avut primul împărat al lui Israel, dar nu era un nume potrivit pentru un apostol.  Astfel, Dumnezeu i-a schimbat numele din Saul în Pavel.

 Numele Domnului pe pământ era Salvatorul, dar după ce a biruit iadul şi S-a înălţat la cer, a primit un Nume nou. Acest Nume va fi descoperit în cele şapte tunete. Iată motivul pentru care ceilalţi vor striga şi nu vor primi nimic.Vedeţi această taină?

Aici El vine călare… trebuie să se întâmple ceva pentru ca Biserica să fie transformată.

Să citim mai departe din Apocalipsa 19.13-16:

„Era îmbrăcat cu o haină muiată în sânge. Numele Lui este: „Cuvântul lui Dumnezeu.”

oştile din cer Îl urmau călări pe cai albi îmbrăcate cu in subţire, alb şi curat.

Din gura Lui ieşea o sabie ascuţită ca să lovească neamurile cu ea, pe care le va cârmui cu un toiag de fier. Şi va călca în picioare teascul vinului mâniei aprinse a Atotputernicului Dumnezeu.

Pe haină şi pe coapsă avea scris Numele acesta: „Împăratul împăraţilor şi Domnul domnilor”

Aici vine Mesia. Aici este El si nu omul care călăreşte la începutul peceţilor.

Observaţi deosebirea.

El stă aici cu Cartea în mână. Lucrarea de mântuire s-a încheiat, dar El nu Şi-a luat încă tronul. Deci nu Hristos sau Duhul Sfânt este cel care apare în această pecete.

Totuşi vedem că pe calul alb stă cineva, dar acest călăreţ nu poate fi decât un imitator. Mai mult, după cum vedem, călăreţul de pe calul alb nu are nici un nume. El poate avea două sau trei titluri, dar nu are un nume.

Dar Hristos are un Nume. Care este acesta? CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU.(Ioan 1.1).

Călăreţul din prima pecete nu posedă săgeţi în arcul său, aţi observat aceasta? El a primit un arc dar nu se spune nimic despre săgeţi. Acesta este motivul pentru care el trebuie să fie un imitator. El poate fi ca o vreme rea şi fără fulgere, dar Hristos le are pe amândouă: şi tunetul şi fulgerul, pentru că din gura Lui iese o sabie ascuţită cu două tăişuri, pentru a cârmui neamurile.

Omul din prima pecete nu se atinge de nimeni, ci joacă rolul unui făţarnic. El călăreşte un cal alb numai pentru a birui prin şiretlicurile sale.

Hristos are o sabie ascuţită şi după cum vedeţi din gura Lui iese Cuvântul viu, Cuvântul lui Dumnezeu care este descoperit robilor Lui. Tot ce spune El se întâmplă exact.. El este Cuvântul viu. Dumnezeu şi Cuvântul Său sunt una şi aceeaşi Persoană.

Atunci cine este călăreţul tainic din prima pecete? Să ne gândim pentru aceasta la călăreţul care a început să călărească din prima epocă a Bisericii şi a continuat până la sfârşit. Călăreţul alb merge înainte. Cine este el? El este puternic în puterea lui biruitoare. Cine este acesta? ANTIHRISTUL.

Da, călăreţul din prima pecete este ANTIHRISTUL.

Domnul Isus a spus că cele două duhuri vor fi atât de asemănătoare încât dacă va fi cu putinţă, va încerca să-i înşele chiar şi pe cei aleşi. El este antihristul; este duhul anticreştin.

Vă aduceţi aminte de epocile Bisericii.

Când am privit în prima epocă, am văzut că Duhul Sfânt era împotriva acestui lucru care a pornit încă de atunci. Mă refer la „faptele nicolaiţilor”.  „Nico” înseamnă „a birui”, iar „laiti” înseamnă „laici, poporul Domnului”. Deci cuvântul „nicolait” înseamnă „a birui pe poporul Domnului”, adică predarea bisericii în mâinile unui aşa zis om sfânt. Lăsaţi-l să fie el cel mai mare şi veţi avea „faptele nicolaiţilor”.

La început, aceste fapte au fost doar o părere în biserică, dar în epoca următoare au devenit învăţătură.  În prima epocă era vorba doar de o pretenţie la putere, dar la Conciliul de la Niceea aceste fapte au primit putere de învăţătură. Ce a rezultat din aceasta? S-a format o organizaţie. Exact.

Spuneţi-mi care a fost prima biserică organizată? Biserica Romano-catolică. Nu spune Apocalipsa 17 că ea este o curvă şi la fel fiicele ei?  Fiicele au făcut la fel ca mama lor: s-au organizat.Ei au făcut din murdăria aceasta o învăţătură. Da, au luat porunci omeneşti şi au făcut din ele o lege.

Vedeţi, acest călăreţ a ieşit pentru a birui. El poseda o coroană (mă refer la călăreţul de pe calul alb); a primit un arc şi o coroană. La început el nu poseda încă o coroană, dar mai târziu i s-a dat una; i s-a dat o coroană triplă şi nu una simplă. Aceasta s-a întâmplat 300 de ani mai târziu, după Conciliul de la Niceea, când s-a înfiinţat prima organizaţie şi când părerile duhului nicolait au devenit învăţătură.

Ştiţi că Domnul Isus a spus adresându-Se Bisericii din timpul acela: „…Tu urăşti faptele Nicolaiţilor, pe care şi Eu le urăsc.” (Apocalipsa 2.6).

Da, călăreţul încearcă să biruiască. El predă Scriptura în mâinile unui om aşa zis sfânt, care (zic ei) poate să ierte sau să dezlege păcatele.

Pavel a spus că astfel de lucruri se vor întâmpla în zilele din urmă, iar omul acesta va fi descoperit în vremea sfârşitului. Atunci va fi luat din drumul  lui Cel care îl opreşte să se descopere (Duhul lui Dumnezeu). Da, după ce Duhul Sfânt va părăsi pământul, se va descoperi antihristul.

 Aici îl avem sub perdeaua unui călăreţ alb.

Observaţi cum el şi calul lui se schimbă în câteva minute. Astfel, el nu va mai fi doar un călăreţ, ci va deveni o fiară cu multe capete şi coroane. Călăreţul acesta este un înşelător, de aceea nu a fost recunoscut de oameni în tot acest timp. Dar aici avem descoperirea lucrării lui prin Sfânta Scriptură.

În sfârşit, în organizaţiile nicolaiţilor antihristul se întruchipează într-un om care va fi încoronat. Când a început în biserică era doar o părere, un duh. Un duh nu poate fi încoronat, dar mai târziu, el s-a întruchipat într-un om, a devenit papă şi astfel a putut fi încoronat. Când a luat chip de om, învăţătura nicolaiţilor a putut fi încoronată, dar câtă vreme a fost doar o părere, un duh, nu s-a putut face aceasta.

Când Duhul Sfânt, pe care-L avem în noi, Se va întruchipa; când Acela care este acum în mijlocul nostru prin Duhul Sfânt, Se va întruchipa în persoana Domnului Isus Hristos, noi Îl vom încorona ca Împărat al împăraţilor.

Vedeţi, când Şi-a început lucrarea Domnul Isus, şi-a început-o şi antihristul, prin Iuda. Şi cam în acelaşi timp când Domnul Isus a părăsit pământul, l-a părăsit şi Iuda; iar când S-a întors Duhul Sfânt pe pământ, s-a întors şi antihristul.

Ioan a spus aceasta în 1 Ioan 2.18:

„Copilaşilor, este ceasul cel de pe urmă şi după cum ştiţi că are să vină antihrist, să ştiţi că acum s-au ridicat mulţi antihrişti: prin aceasta cunoaştem că este ceasul de pe urmă.”

Aici scrie că Dumnezeu urăşte faptele nicolaiţilor şi duhul lor. Apoi duhul acesta s-a întruchipat într-un om care a putut fi încoronat. O dată apărut, duhul antihrist a adus cu sine duhul nicolaiţilor prin care s-au format organizaţiile.

Să citim ce a spus Daniel: cum va prelua acest duh puterea asupra bisericilor.

Daniel 11.21: „In locul lui se va ridica un om dispreţuit, fără să aibă putere împărătească; dar se va ridica deodată şi va pune mâna pe împărăţie prin uneltire.”

Daniel spune deja din timpul său că acest om va prelua totul. El vorbeşte despre Roma.Antihristul a făcut întocmai cum a spus Daniel. El s-a acomodat după popor şi după gustul bisericii din fiecare veac, până în zilele noastre, când ei nu Îl vor mai numi pe Hristos, Cuvântul, ci pe biserică.

Astfel, primul lucru pe care-l vor face când veţi spune că sunteţi creştini, este să vă întrebe la care biserică aparţineţi. Da, ei nu Îl vor avea pe Hristos, Cuvântul.

Când le veţi spune despre Cuvânt şi cum trebuie să ne ghidăm despre El, vor refuza să mai vorbească cu voi. Ei doresc să aparţină unei organizaţii religioase în care să facă ce vor şi să trăiască cum le place. În Apocalipsa, antihristul se identifică cu o biserică curvă care are multe fiice şi se ghidează după programul zilei, făcând ceea ce doreşte poporul.

2 Tesaloniceni 2.9-12:

„Arătarea lui se va face prin puterea Satanei, cu tot felul de minuni, semne şi puteri mincinoase,

şi cu toate amăgirile nelegiuirii pentru cei ce sunt pe calea pierzării, pentru că n-au primit dragostea Adevărului să fie mântuiţi.

Din această pricină, Dumnezeu le trimite o lucrare de rătăcire, ca să creadă o minciună,

pentru ca toţi cei ce n-au primit adevărul ci au găsit plăcere în nelegiuire, să fie osândiţi.”

Aşa a spus Duhul Sfânt.

Nu vedem cu toţii dorinţa bisericilor de astăzi? Încercaţi să-i lămuriţi pe oameni că lucrul acesta sau acela trebuie făcut după Scripturi şi veţi auzi imediat că nu pot crede aceasta, deoarece nu pot călători în aceeaşi barcă cu voi.

Acesta este motivul pentru care Dumnezeu a spus: „Dacă aceasta le este dorinţa, pot s-o primească! Îi voi aduce până acolo încât vor crede că au adevărul deşi în realitate mintea lor dezorientată Îl refuză.”

Acum înţelegeţi ce spune Scriptura prin cuvintele: „Vai de ei! Căci au urmat calea lui Cain! S-au aruncat în rătăcirea lui Balaam din dorinţa de câştig! Au pierit într-o răscoală ca a lui Core!” (Iuda 11).

Priviţi ce spune şi 2 Timotei 3.8:

„După cum Iane şi Iambre s-au împotrivit lui Moise, tot aşa aceştia se împotrivesc Adevărului, ca unii care sunt stricaţi la minte şi osândiţi în ce priveşte credinţa.”

Acum vedem unde au ajuns ei. Şi nu este aşa numai cu catolicii, ci la fel se întâmplă şi cu protestanţii. Peste tot este la fel, în toată lumea religioasă organizată. Acesta este călăreţul alb sau chipul bisericii „albe şi drepte” care în realitate este antihristul.  El trebuie să apară aproape la fel ca Hristos, care va veni pe calul alb. Da, ei sunt atât de asemănători încât dacă ar fi cu putinţă i-ar înşela chiar şi pe cei aleşi, dar aşa ceva nu este posibil.

Aici este antihristul care şi-a început lucrarea încă din prima epocă, pentru a călări apoi mai departe prin toate epocile. Priviţi-l numai!

Poate veţi întreba: „Chiar şi în timpul apostolilor?” Da, numai că atunci era doar o părere, „faptele nicolaiţilor”, dar în epocile următoare a devenit învăţătură.

Oamenii încrezuţi, cu multă şcoală, bine îmbrăcaţi şi şlefuiţi, nu doreau ceea ce se petrecea în biserică. Ei nu doreau lucrarea Duhului Sfânt, ci doreau o biserică. Astfel   s-au dus mai departe peste Niceea direct la Roma, iar după ce au ajuns acolo au preluat învăţături din Roma păgână, întorcându-se spre idolatrie. Astfel, zeiţa Astarta a devenit sfânta Maria, mama mijlocitoare. Apoi şi-au făcut icoane: chipul Domnului, mama cerului, etc. Când un catolic trece pe lângă o icoană, îşi face cruce. Lumina lumânării care arde lângă icoană îi aminteşte de puterea preotului, etc. Dar totul este numai păgânism şi nimic mai mult.

Cum este posibil să facă asemenea lucruri? Dorinţa lor a fost împlinită. Acesta este adevărul, iar dacă nu vreţi să vă întoarceţi noi nu obligăm pe nimeni. Dacă drumul vostru nu corespunde cu Calea Vieţii a lui Dumnezeu şi dacă nu vreţi să vă închinaţi numai Lui, nu trebuie s-o faceţi pentru că Dumnezeu nu obligă pe nimeni. Totuşi, vreau să vă spun ceva:

Dacă numele voastre sunt scrise în Cartea Vieţii înainte de întemeierea lumii, vă veţi bucura să faceţi acest pas şi nu veţi mai amâna nici o clipă.

Poate veţi spune: „Eu sunt foarte religios!” Asta este bine, dar cine le-ar putea reproşa preoţilor din timpul Domnului Isus că nu ar fi fost religioşi?

Sau poate ziceţi: „Dumnezeu ne-a binecuvântat adesea.” Da, aşa a făcut şi cu poporul Israel, aşa că ei nu trebuiau să muncească pentru hrană, deoarece au fost hrăniţi din cer, dar cu toate acestea Domnul a spus: Ei toţi au murit!”

Ei spuneau: „Părinţii noştri au mâncat mană în pustie”, dar Isus le-a răspuns: Totuşi au murit. Dar Eu sunt Pâinea vieţii venită din cer. Dacă mănâncă cineva această Pâine, nu va muri niciodată.”

Vedeţi, El este Pomul vieţii. Când a venit Domnul Isus, aceşti preoţi erau foarte religioşi. Nimeni nu poate spune că ei nu ar fi lucrat conform Legii, dimpotrivă, împlineau tot ce le cerea biserica lor, căci dacă nu ar fi făcut aşa ar fi fost omorâţi cu pietre. Dar ştiţi cum i-a numit Domnul şi Ioan Botezătorul? „Pui de năpârci, să nu credeţi că aveţi de-a face cu o organizaţie, căci aveţi de-a face cu Dumnezeu!”

Domnul Isus a mai spus: „Tatăl vostru este Diavolul. Ce aţi făcut de fiecare dată când Dumnezeu v-a trimis proroci? I-aţi aruncat în groapa cu lei, iar acum le văruiţi mormintele. Voi sunteţi fiii Satanei ale cărui fapte le faceţi!”

Exact aşa este.

Acest cal alb arată foarte bine, iar voi credeţi că totul este în ordine, dar priviţi ce aveţi în realitate. Tocmai aceasta înseamnă călăreţul acesta alb.

Domnul a spus că fiindcă au dorit această rătăcite, El le va da un duh şi mai mare de rătăcire.

Curva din Apocalipsa 17 este taina Babilonului, mama curvelor.

Ioan a fost foarte mirat la vederea acestui lucru, deoarece taina era că ea băuse sângele martirilor. Aici stă o biserică frumoasă, împodobită cu aur şi cu alte podoabe scumpe, dar ea ţine în mână un potir plin cu mizerie şi necurăţie. Ce este necurăţia? O viaţă în neorânduială. Aceasta este învăţătura pe care a scos-o ea. Ea a luat Cuvântul şi L-a făcut fără putere prin salutul: „Plecăciune ţie, Maria!” iar împăraţii pământului au curvit cu ea.

Poate veţi spune: „Aceasta este biserica catolică!” Aşa este, dar nu uitaţi că ea este mama curvelor şi că fiecare fiică este la fel ca mama ei. Ce s-a întâmplat?

După ce reformatorii au trecut din viaţă, a trecut şi mesajul adus de ei, iar urmaşii lor s-au organizat din nou. În grupare au intrat şi câţiva bărbaţi uşuratici şi astfel lucrarea a început să dea înapoi pentru că ei trăiau după placul inimii lor; în loc să meargă înainte cu Cuvântul, ei au rămas pe loc.

Să nu faceţi aceasta!

Vedeţi, antihristul este cel care va distruge poporul lui Daniel, pe Israel!Credeţi aceasta?

Să citim Daniel 9.26-27:

„După aceste şaizeci şi două de săptămâni, Unsul va fi stârpit şi nu va avea nimic. Poporul unui domn care va veni, va nimici cetatea şi sfântul locaş şi sfârşitul lui va fi ca printr-un potop; este hotărât ca războiul să ţină până la sfârşit şi împreună cu el şi pustiirile.

El va face un legământ tainic cu mulţi, timp de o săptămână, dar la jumătatea săptămânii va face să înceteze jertfa şi darul de mâncare, şi pe aripa urâciunilor idoleşti va veni unul care pustieşte, până va cădea asupra celui pustiit prăpădul hotărât.”

După ce Domnul Isus a fost luat de pe pământ, după cei trei ani şi jumătate de slujbă, prin cine a fost distrus Templul? Cine l-a nimicit? ROMA. Titus. Şi tot Roma L-a ucis pe Uns. Vedeţi, omul acesta apare din nou acum.

Priviţi numai. Când S-a născut Isus, pe cer s-a arătat un balaur roşu care stătea înaintea femeii pentru a înghiţi copilul după naştere. Aşa scrie? Cine era cel care a încercat să înghită copilul după naştere? ROMA, pentru că acolo era balaurul roşu.  Acolo este domnitorul, fiara. Da, fiecare are aceeaşi ţintă: să înghită copilul. Dar ce a făcut Dumnezeu?  L-a luat la cer şi L-a aşezat pe tron, iar noi ştim că Hristos va sta acolo până la împlinirea vremurilor.

Acum priviţi ce va face el. Ştim că cele mai mari bogăţii aparţin Romei, iar restul se află în mâinile evreilor.

Să citim încă o dată Daniel 9.27: „El va face un legământ trainic cu mulţi, timp de o săptămână, dar la jumătatea săptămânii, va face să înceteze jertfa şi darul de mâncare şi pe aripa urâciunilor idoleşti, va veni unul care pustieşte până va cădea asupra celui pustiit prăpădul hotărât.”

Vedeţi cât de abil este el? Acum avem un tablou complet şi ştim că este vorba despre ROMA. Noi ştim că în ea este călăreţul de pe calul alb. Mai întâi a fost numai o învăţătură, apoi Roma păgână a devenit Roma papală şi astfel a fost încoronată!

Acum priviţi.

Acest lucru se va întâmpla la sfârşitul timpului (şi nu atunci când a predicat Domnul Isus), în ultima parte a săptămânii. Hristos a lucrat trei ani şi jumătate şi au mai rămas încă trei ani şi jumătate, este adevărat?

În timpul acela, domnitorul va face un legământ cu poporul lui Daniel, adică cu evreii. Aceasta se va întâmpla după răpirea Miresei, căci ea nu va trăi aceste evenimente pe pământ. El încheie legământul numai pentru bogăţii, pentru că evreii şi catolicii posedă bogăţiile lumii.

Eu am fost la Vatican, am văzut tripla coroană şi urma să vorbesc cu papa. Am întrebat cum trebuie să mă comport cu un asemenea om şi mi s-a spus:

„Intri, îngenunchezi pe un genunchi şi îi săruţi degetul.”

Auzind aceasta am răspuns: „Nu, domnilor! Eu îl numesc frate pe oricine doreşte să fie frate cu mine. Îl numesc şi predicator dacă doreşte aceasta, dar să mă închin înaintea lui? Nu! Această cinste Îi revine numai lui Isus Hristos. Nici un om nu este vrednic să primească închinare. Nu! Categoric nu!”

Totuşi, am avut posibilitatea să vizitez Vaticanul. Cred că nu-l poate cumpăra nimeni, nici chiar cu miliarde de dolari.

Gândiţi-vă ce spune Biblia despre el: „Bogăţia lumii a fost găsită în el.”

De multe ori îi aud pe unii predicatori condamnând sistemul comunist, dar oamenii aceştia nu ştiu ce spun. Comunismul nu este rău; el este un ciocan în mâna lui Dumnezeu şi va aduce „răsplătirea” pentru sângele sfinţilor ucişi.

După luarea Miresei de pe pământ, Roma şi evreii vor încheia un legământ. De ce vor face aceasta? Naţiunea noastră este falimentară şi la fel restul lumii care se bazează pe standardul aurului. Voi ştiţi aceasta.

Bogăţiile Wall Street-ului sunt sub jurisdicţia evreilor de aici, iar restul se află la Vatican. Nimeni nu poate schimba ceva din sistemul acesta. Evreii au restul în bănci, prin comerţul mondial. Dacă s-ar putea face ceva, ce credeţi că ar face toţi aceşti fabricanţi de whisky şi tutun, care au vânzări de miliarde de dolari? Ei cumpără pământ şi mine în loc să plătească impozitele, dar dacă voi nu vă plătiţi impozitele sunteţi băgaţi la închisoare.

Ei investesc tot timpul acolo unde li se oferă posibilitatea de a scoate cele mai mari profituri.  Ce credeţi, aceşti afacerişti sunt de acord cu schimbarea sistemului financiar mondial?

Fidel Castro a rezolvat aceasta într-o singură zi, dar la noi oamenii aceştia bogaţi posedă toate conturile bancare şi se poate întâmpla un singur lucru: să le plătească Biserica Catolică. Ea este singura care are suficienţi bani s-o facă şi o va face, iar când va încerca să ajungă la aceasta, va încheia un legământ cu evreii.

Gândiţi-vă la faptul că  acest lucru este scris în Biblie. Atunci când ei vor încheia acest legământ, cum găsim scris în Daniel 8.23-24, comerţul şi industria vor înflori din nou dar totul va fi în mâinile lor.

Papa va încheia acest legământ cu evreii, dar la mijlocul săptămânii îl va rupe. Când? Imediat ce-şi va asigura banii evreilor. El va face această lucrare vicleană şi după aceea, până la sfârşitul veacului va fi numit Antihristul, deoarece el şi copiii lui sunt împotriva lui Hristos şi a Cuvântului Său. El încearcă să acapareze toţi banii şi cred că îşi va face apariţia prin aceasta. Atunci va fi numit antihristul, dar înaintea lui Dumnezeu a fost numit aşa şi până acum. Din timpul acela, el va primi însă un alt nume. După ce va avea toţi banii sub controlul său, va rupe legământul cu evreii, aşa cum a spus Daniel în capitolul 9.27:

„El va face un legământ trainic cu mulţi, timp de o săptămână, dar la jumătatea săptămânii va face să înceteze jertfa şi darul de mâncare şi pe aripa urâciunilor idoleşti, va veni unul care pustieşte până va cădea asupra celui pustiit prăpădul hotărât.”

El va controla întregul comerţ şi circulaţia din lume: este un legământ cu lumea, pentru că va poseda bogăţiile întregii lumi.

În timpul acela vor apare în scenă cei doi proroci pentru a-i chema pe cei 144.000 de copii ai lui Israel. Ce se va întâmpla atunci? Va fi aplicat „semnul fiarei”, deoarece el posedă totul în mâinile sale. Când va fi aplicată porunca cu semnul fiarei, nici un om nu va mai putea cumpăra sau vinde, în afară de cei ce l-au primit. Lăudat să fie Domnul pentru că ÎN TIMPUL ACELA MIREASA SE VA AFLA ÎN MAREA FERICIRE.  Noi nu vom trece prin aceste evenimente de pe pământ, dar ţineţi minte: în timpul sfârşitului, la sfârşitul epocilor, el şi copiii lui vor fi numiţi antihrişti pentru că tot ce este împotriva lui Hristos este antihrist. Toţi cei ce sunt împotriva Cuvântului sunt împotriva lui Hristos, pentru că Hristos este Cuvântul. Da, aici îl avem pe antihrist.

Să citim acum din Apocalipsa 12.7-10:

Şi în cer s-a făcut un război. Mihail şi îngerii lui, s-au luptat cu balaurul şi balaurul şi îngerii lui s-au luptat cu ei.

Dar nu au putut birui şi locul lor nu li s-a mai găsit sub cer.

Şi balaurul cel vechi, numit Diavolul şi Satana, acela care înşeală întreaga lume, a fost aruncat pe pământ, şi împreună cu el au fost aruncaţi şi îngerii lui.

Şi am auzit în cer un glas tare care zicea: „Acum a venit mântuirea, puterea şi Împărăţia Dumnezeului nostru şi stăpânirea Hristosului Lui: pentru că pârâşul fraţilor noştri, care zi şi noapte îi pâra înaintea Dumnezeului nostru, a fost aruncat jos.”

Când va fi ridicată Mireasa, Satana va veni jos, se va întrupa în antihrist şi va fi numit FIARA. Atunci se va aplica conform Apocalipsei 13.16-18 porunca cu semnul fiarei.

„Şi a făcut ca toţi, mici şi mari, bogaţi şi săraci, slobozi şi robi, să primească un semn pe mâna dreaptă şi pe frunte.

Şi nimeni nu putea cumpăra sau vinde, fără să aibă semnul acesta, adică numele fiarei, sau numărul numelui ei.

Aici este înţelepciunea. Cine are pricepere să socotească numărul fiarei. Căci este un număr de om şi numărul ei este: şase sute şaizeci şi şase.”

Vedeţi, de aceea a fost menţinut creştinismul în curăţie pe pământ: ca să oprească fărădelegea care va veni. După textul din 2 Tesaloniceni 2.4, antihristul se va aşeza în Templul lui Dumnezeu şi se va autointitula „dumnezeu”.

După descoperirea lui va urma răpirea, iar după plecarea Miresei el se va transforma din antihrist în FIARĀ.

Aş dori ca oamenii să poată vedea prin credinţă aceste taine. Antihristul şi fiara sunt unul şi acelaşi duh.

Aici este o trinitate. Sunt trei etape de lucrare a aceleaşi puteri demonice.  Ştiţi că duhul nicolaiţilor trebuia să se întruchipeze într-un om înainte de a fi încoronat. Iată deci care sunt cele trei etape de lucrare ale acestui duh:

1. – antihristul;
2. – prorocul mincinos;
3. – fiara.

Învăţătura nicolaiţilor sau duhul anticreştin a început să lucreze împotriva Cuvântului încă din timpul lui Pavel. Acesta era duhul lui antihrist. Apoi a devenit prorocul mincinos, care a învăţat ierarhia bisericii romano-catolice. Prorocul cuvântului fals a fost papa. A treia etapă a acestui duh este fiara: un om care va fi încoronat cu putere în ultimul timp al omenirii. Va fi exact ca Roma păgână de odinioară. Acesta este simbolul balaurului cu şapte capete.

Satana va fi aruncat din cer pe pământ şi va intra în prorocul mincinos.

Înţelegeţi acum cine este călăreţul din prima pecete? Este un supraom al Satanei. Este un geniu învăţat, iar copiii lui candidează pentru cele mai înalte funcţii. Pentru candidatura supremă se caută un om cu cea mai mare înţelepciune. El caută să vândă această înţelepciune. Mai întâi a vândut-o Evei, iar acum, în zilele din urmă, o va vinde din nou. Adevărul este că întreaga lume îşi doreşte un supraom şi îl va primi. Aşteptaţi numai să plece Mireasa şi atunci Satana va fi aruncat jos şi se va întruchipa în antihrist. Acela este supraomul Satanei, cu pregătire, înţelepciune şi teologie bisericească, care aduce cuvântul său propriu şi nu Cuvântul Domnului. El călăreşte calul alb al denominaţiunilor pentru a înşela poporul şi va înşela orice religie din lume, pentru că toţi vor intra în Federaţia bisericilor sau în Consiliul Mondial al Bisericilor. Ei au pus deja totul la punct; nu mai lipseşte nimic. Fiecare denominaţiune va intra în acest Consiliu. Cine urgentează acest lucru? ROMA. Astfel, papa vorbeşte foarte frumos şi spune: „Suntem cu toţii una! Haideţi deci să ne închinăm împreună şi să mergem împreună!”

Chiar şi unii dintre cei care pretind că respectă Evanghelia, au devenit atât de orbi în această problemă încât vor ajunge s-o tăgăduiască. Voi aţi refuzat Adevărul, iar acum aţi primit o minciună ca să fiţi judecaţi.

Antihristul va prelua totul. Desigur, pentru că Biblia spune că el îi va înşela pe toţi cei care nu au fost scrişi în Cartea Vieţii Mielului înainte de întemeierea lumii.

Ei spun: „Eu aparţin la asta sau la aceea,” şi aşa este,  deoarece peste tot este aceeaşi orânduire a curvei. Este acelaşi sistem care a început în timpul învăţăturii nicolaiţilor anticreştini. Majoritatea se află deja în mâna lui, iar până va deveni fiară el va fi tot antihrist.

Voi vorbiţi despre pedepse grele, dar aşteptaţi numai să vedeţi prin câte vor trece cei care vor rămâne pe pământ, căci atunci va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor.

Balaurul, ROMA, va scuipa apă din gură pentru a face război cu rămăşiţa femeii, care a rămas pe pământ după răpirea Miresei. Da, balaurul se va război cu cei rămaşi. Ei nu vor să intre în această unitate, dar în timpul acela vor fi obligaţi s-o facă.

Biserica adevărată nu va trece prin toate acestea pentru că ea se află sub ocrotirea Sângelui Domnului Isus. Prin harul lui Hristos, ea NU va trece prin necazul cel mare, deoarece lucrarea următoare pentru Mireasă va fi răpirea. Amin. Amin.

Noi spunem că EL va fi Biruitor, dar este deja Biruitor. Mireasa va câştiga lumea pentru Hristos, trâmbiţând Evanghelia pretutindeni.

Să vă mai spun ceva: lumea NU se câştigă prin bani, ci prin Sângele Domnului Isus Hristos. Daţi-I lui Dumnezeu bărbaţi curajoşi, care stau pe Cuvântul Lui, care trăiesc şi mor pentru Dumnezeu, căci aşa se câştigă lumea! Banii îi leagă pe oameni mai mult de tradiţiile vechi, nu de Hristos.

Antihristul este un geniu pregătit. El şi toţi cei aflaţi în jurul lui sunt foarte înţelepţi. Ei vor primi tot felul de titluri şi decoraţii. De ce? Pentru că aceasta este legea Satanei.

Orice vicleşug pregătit împotriva Bibliei îşi are originea în planul Satanei. Cu asta a înşelat-o şi pe Eva.

Ea a spus: „O, dar este scris!” însă Satana i-a răspuns: „Stai puţin! Este adevărat că Dumnezeu a spus aşa, dar dacă mă vei asculta pe mine, ochii voştri se vor deschide şi veţi fi mai înţelepţi.” Şi Eva a primit înţelepciunea lui. Şi naţiunea aceasta a primit-o, dar nu uitaţi că el va birui întreaga lume religioasă. El va încheia un legământ cu evreii şi astfel va pătrunde în mijlocul lor şi în celelalte neamuri. Noi am ajuns deja acolo.

Sistemul organizaţiilor religioase este de la Satana. El este rădăcina tuturor relelor şi nu oamenii care trăiesc în acest rău. Mulţi dintre ei aparţin poporului lui Dumnezeu, dar ştiţi ceva?Când vom ajunge la trâmbiţe şi va veni timpul următor, să ştiţi că a venit al treilea înger şi a spus: „Ieşiţi afară, poporul Meu!” Când va striga acest înger, în acelaşi timp va ieşi şi mesajul ultimei trâmbiţe; mesajul ultimului trimis care va descoperi peceţile. Totul se petrece în acelaşi timp; totul se încheie şi va trece dincolo, în veşnicie.

Vedeţi, în timpul acela va birui şi călăreţul. Dar şi Dumnezeu va face ceva atunci. Da, în timpul când are loc această lucrare care duce la unirea organizaţiilor religioase (care se face împotriva comunismului), ei NU îşi vor da seama că Dumnezeu a ridicat comunismul tocmai pentru a birui aceste organizaţii. Ce a trezit comunismul în Rusia? Cine l-a adus la suprafaţă? Tocmai necurăţia bisericii romane şi a celorlalte organizaţii. Acestea adunaseră toţi banii în Rusia, iar oamenii mureau de foame. Biserica nu le dădea nimic deşi preoţii trăiau în lux având tot ce-şi doreau.

Zilele trecute am fost în Mexic şi acolo am putut să-i văd pe copiii aceştia săraci. Nu există nici măcar o singură ţară catolică, în lumea aceasta, care să se poată descurca singură. Nici una.

Nici o ţară controlată de catolici nu se poate descurca. Nici Italia, nici Mexicul, nici una. De ce? Pentru că biserica  le-a luat totul. Acesta este de fapt motivul pentru care Rusia i-a dat afară.

Observaţi ce se întâmplă. Eu am stat şi am privit toate aceste lucruri. Clopotele băteau de parcă ar fi început „anul veseliei”. Apoi a venit o femeie săracă ce abia îşi trăgea picioarele după ea. În urmă venea soţul ei care purta un copilaş mic, iar în urma lui veneau încă 2-3 copii. Ea s-a închinat în faţa icoanei unei femei, fiind încredinţată că în felul acesta va ajunge în rai. O, ce lucru demn de compătimire!

Gospodăriile acestor oameni nu au nici un echilibru pentru că biserica adună tot ce se poate lua.

De exemplu, zidarul Pancho câştigă 20 de pesos pe săptămână, dar banii aceştia îi sunt necesari ca să-şi poată cumpăra o pereche de pantofi. Aceasta este o situaţie fericită, pentru că Chico câştigă numai 5 pesos pe săptămână şi are zece copii care cer de mâncare.

Apoi vine cineva la uşă şi îi oferă o lumânare care costă 4 pesos, o lumânare care va arde pe un altar pentru păcatele lui. Aşa este. Astfel, oamenii sărăcesc tot mai mult, acest lucru fiind valabil în toate ţările catolice. Biserica îi sărăceşte având astfel toată puterea asupra lor.

Cu banii evreilor, pe care va pune mâna prin acest legământ, ei vor aduna totul, apoi va deveni FIARA, va rupe legământul făcut cu Israel şi va nimici rămăşiţa seminţei femeii. În timpul acela va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor.

În timpul acela Mireasa va fi la NUNTA MIELULUI.

Nu întârziaţi, prieteni! Dumnezeu să vă ajute. În ce mă priveşte, eu doresc să fiu acolo. Mă gândesc la preţul vieţii de aici şi vă spun sincer că doresc să ajung acolo. Amin.

Nu uitaţi că în timpul sfârşitului, cu puţin înainte de începerea acestor dezordini, Dumnezeu a făgăduit că în timp ce organizaţiile se ceartă pentru dogmele lor, va trimite un proroc adevărat care va aduce Cuvântul Adevărat, Mesajul care va întoarce inimile copiilor spre Cuvântul original şi spre credinţa părinţilor de la rusalii. El va aduce şi puterea Duhului Sfânt în mijlocul poporului care se va ridica deasupra acestor lucruri de pe pământ. Acest Cuvânt va fi legitimat de Hristos, dovedind astfel că El este Acelaşi ieri, azi şi în veci.

El spune: „Eu sunt cu voi până la sfârşitul veacurilor. Lucrările pe care le fac Eu, le veţi face şi voi. Încă puţin şi lumea nu Mă va mai vedea, dar voi Mă veţi vedea, pentru că Eu voi fi cu voi până la sfârşitul timpului, când va fi golit potirul cu necazuri.”

Doamne, am ajuns acolo! Cine este acest călăreţ? Voi nu sunteţi orbi, aşa că sigur vedeţi cine este. Da, este antihristul, duhul înşelător care s-a infiltrat.

Dumnezeu repetă în continuu şi ni-l arată pe călăreţul de pe calul alb, care este un înşelător şi posedă putere.

Poate veţi spune: „Dar în ce constă puterea bisericii? Ce fac ei?” Ei spun: „Noi suntem biserica originală!” dar nu uitaţi că Biserica originală a scos draci, învia morţi, vindeca bolnavii, etc. Ei aveau vedenii şi multe altele, dar aceştia sunt nişte înşelători. Au arc dar le lipseşte săgeata!

Priviţi însă! Când vine Hristos, din gura Lui iese o sabie care străluceşte ca un fulger. El va veni şi-i va nimici pe toţi vrăjmaşii lui în frunte cu Satana.  Haina Lui a fost muiată în sânge, iar pe fruntea Sa este scris: „Cuvântul lui Dumnezeu.”

Călăreţul acesta de pe calul alb a fost tot timpul pe pământ. El se va transforma din antihrist în prorocul mincinos şi apoi în fiară.

La început a fost numai duhul anticreştin, dar apoi a devenit prorocul mincinos. Mai târziu, când Satana va fi aruncat pe pământ, el va intra într-un om şi va deveni fiara.

Deci el se descoperă în trei etape:

1. – duhul Satane
2. – prorocul mincinos care promovează învăţătura Satanei;
3. – fiara – atunci când Satan va fi aruncat pe pământ şi va intra într-un om.

Atunci va ieşi şi Duhul Sfânt şi va veni pe pământ pentru a Se întruchipa în cei doi proroci din Apocalipsa 11. O, ce timp! Cu voia Domnului, mâine vom trece la pecetea a doua.

Să vă mai spun ceva, fraţilor! Acum ştiu de ce m-a avertizat în continuu Duhul Sfânt cu privire la „aluatul” acesta al organizaţiilor. Îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru aceasta, pentru că mi-a arătat Adevărul. Da, acum ştim adevărul; acum avem ochii deschişi.

Îndepărtaţi-vă de lucrurile lor! Ieşiţi din Babilon şi iubiţi-L pe Domnul din toată inima voastră!

 Lăudat să fie Domnul pentru descoperirea Cuvântului Său!

– Amin –