POMUL – Partea a treia

POLONIA

04 mai 2025

Partea a treia

Amin! Nu este dorința noastră proprie ca noi să fim în conformitate cu Cuvântul Său, nu este ceea ce noi putem face, ci este cât de mult ne putem preda noi pentru ca El să poată veni să lucreze în noi. Câți dintre voi tânjesc după aceasta, pentru ca El să facă voia Sa în noi?

Cu siguranță este bine să mă aflu cu voi din nou. M-am bucurat de timpul petrecut aici, iar eu personal îl consider un privilegiu pentru posibilitatea de a mă afla aici.

Încă o dată vreau să-i mulțumesc fratelui Bogdan pentru invitație și apreciez toate eforturile depuse pentru ca această întrunire să fie posibilă. Este nevoie de un mare efort și de multe persoane care lucrează, de aceea, vreau să spun: „Dumnezeu să îi binecuvânteze pe toți cei care au lucrat pentru a face posibilă această adunare.”

Cu siguranță eu am fost binecuvântat și m-am bucurat de timpul petrecut aici. Întotdeauna trece mult prea repede, deja suntem la ultimul serviciu și este uimitor cât de repede trece timpul. Eu Îi mulțumesc Domnului pentru tot. Suntem foarte mulțumitori pentru tot ce am primit din Cuvânt, din părtășie și din atmosferă.

Aș dori să luăm Bibliile și să începem din Geneza 2, din nou. Geneza 2.8-10:

„Apoi, Domnul Dumnezeu a sădit o grădinăîn Eden, spre răsărit, şi a pus acolo pe omul pe care-l întocmise.

Domnul Dumnezeu a făcut să răsară din pământ tot felul de pomi plăcuți la vedere şi buni la mâncare şi pomul vieții în mijlocul grădinii şi pomul cunoștinței binelui şi răului.

Un râu ieșea din Eden şi uda grădina, şi de acolo se împărțea şi se făcea patru brațe.”

Amin! Să ne rugăm. Dragă Doamne Isuse, venim la Tine, Tată, și Te rugăm să vii să ne ajuți încă o dată. Doamne, profetul Tău ne-a învățat că orice om poate deschide Biblia și să citească, dar este nevoie de mai mult decât aceasta, pentru că noi avem nevoie de prezența Ta, și avem nevoie ca Tu să ne dai descoperirea divină. Fie ca Tu să ne dai acea descoperire divină, fie ca Tu să ne dai ochi să vedem și urechi să auzim, și o inimă să înțelegem ceea ce Tu încerci să ne dai astăzi. Fie ca aceasta să devină o realitate pentru noi pe măsură ce Tu sădești Sămânța Ta în inimile noastre. Te rog să binecuvântezi acest vas al meu în timp ce eu Ți-l predau Ție, în Numele lui Isus Hristos. Amin!

Dumnezeu să vă binecuvânteze.

Vineri am vorbit despre „Grădinar”, ieri am vorbit despre „Sămânță”, iar astăzi vreau să vorbesc despre POM. Noi vedem că aici la început, în grădină, El a avut un Pom al Vieții. Și de asemenea, exista un pom al cunoștinței binelui și răului.

Să mergem la capitolul 3, versetul 4:

„Atunci, Șarpele a zis femeii: „Hotărât că nu veţi muri.”

El a întrebat dacă ei pot mânca din oricare pom doreau să mănânce. Iar ea i-a spus: „Da, putem lua din orice pom, cu o singură excepție, pomul cunoștinței binelui și al răului, fiindcă în ziua în care vom mânca din acesta, vom muri.” Iar el i-a spus: „Cu siguranță nu veți muri, dar Dumnezeu ştie că, în ziua când veţi mânca din el, vi se vor deschide ochii şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul.”

Este uimitor cum el i-a promis că, dacă vor mânca, ei vor deveni dumnezei. Dar ei erau deja dumnezei. Ei erau dumnezeii pământului. Deci, el încerca să le ofere o poziție pe care ei o aveau deja. Aceasta este amăgirea diavolului. El i-a spus: „Veţi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul.” Dar Dumnezeu crease Edenul, și-a pus copiii acolo, iar El nu a vrut ca ei să cunoască binele și răul, ci El a dorit ca ei să cunoască doar binele.

„Femeia a văzut că pomul era bun de mâncat şi plăcut de privit şi că pomul era de dorit ca să deschidă cuiva mintea. A luat deci din rodul lui şi a mâncat; a dat şi bărbatului ei, care era lângă ea, şi bărbatula mâncat şi el.

Atunci li s-au deschis ochii la amândoi; au cunoscut că erau goi, au cusut laolaltă frunze de smochin şi şi-au făcut şorţuri din ele.”

Așadar, noi înțelegem căderea prin faptul că ei au mâncat din pomul greșit, și atunci ochii lor au fost deschiși iar vălul nevinovăției a fost îndepărtat. Ceea ce Dumnezeu dorise pentru copiii Săi, le fusese luat din pricina alegerii făcute de ei. 

În mesajul Edenul Satanei, fratele Branham a spus:

„Dumnezeu a știut că noi vom fi aici, apoi, El ne-a pus în trup pentru ca noi să putem fi contactați. Pentru ca El să poată fi contactat, El a devenit unul din noi când El a devenit Isus Hristos, Însuși Fiul lui Dumnezeu, plinătatea manifestării lui Dumnezeu. Așadar, acela a fost scopul lui Dumnezeu, să-și arate atributele Sale în părtășie.”

Este atât de bine să știm care este scopul lui Dumnezeu, adică, să-și arate atributele Sale în părtășie.

Fratele Branham continuă, spunând:

„Când eu eram în tatăl meu, eu nu știam nimic despre aceasta. Dar când am devenit fiul său și m-am născut din el, eu am fost un atribut, o parte din tatăl meu. Iar voi sunteți o parte din tatăl vostru.

Iar ca și copii ai lui Dumnezeu, noi suntem parte din atributele lui Dumnezeu care se găseau în El, făcute trup așa cum și El S-a făcut trup, pentru ca noi să putem avea părtășie unii cu alții, ca și Familie a lui Dumnezeu pe Pământ. Acesta a fost scopul lui Dumnezeu la început. Da, domnule. Aceasta este ceea ce Dumnezeu a dorit la început.”

Așadar, care a fost dorința lui Dumnezeu? Care a fost scopul Său? Ce a dorit El? El a dorit ca toate atributele Sale să devină trup pe Pământ și să aibă părtășie unele cu altele, ca Familie a lui Dumnezeu pe Pământ. Așadar, acesta este scopul lui Dumnezeu. Scopul Său nu s-a schimbat.

Căderea a început un ciclu al răscumpărării. A „răscumpăra” înseamnă: „a aduce înapoi, a aduce înapoi la scopul său original.” Fratele Branham a spus că noi am venit pe calea greșită, totuși am venit, dar a trebuit să fim răscumpărați pentru că am venit greșit. Dar noi încă facem parte din acel scop. Așadar, El răscumpără totul înapoi la scopul Său. Apoi, el spune:

„El a avut totul sub control. L-a pus pe om în grădina Edenului sub liberul arbitru, spunând: „Fiule, este a ta!”

Ce loc frumos! Dumnezeu era atât de mulțumit încât S-a retras și S-a odihnit de toate lucrările Sale. Niciun pom nu rodea spini și mărăcini. Fructele de pădure nu ieșeau dintr-un spin. Totul era desăvârșit. Toate semințele erau desăvârșite. Totul era în stare desăvârșită.

Apoi, când S-a retras pentru a Se odihni puțin, vrăjmașul Său s-a strecurat înăuntru cu amăgirea, și a preluat-o, prin tălmăcirea greșită a programului Său, copiilor Săi.”

Acesta este felul în care vrăjmașul a înfrânt scopul lui Dumnezeu. El a încercat să învingă scopul lui Dumnezeu prin amăgire, prin tălmăcirea greșită a Programului Său, copiilor Săi. Nu este faptul că el a schimbat ceea ce a spus Dumnezeu, sau că a schimbat natura scopului lui Dumnezeu, ci i-a dat o tălmăcire greșită. El a făcut în așa fel încât ei l-au înțeles greșit. El nu a spus niciodată: „Dumnezeu nu este Tatăl vostru, El nu este Creatorul; El nu v-a pus aici, El nu v-a însărcinat să creșteți și să vă înmulțiți”. Toate aceste lucruri erau adevărate. Dar Dumnezeu avea un Program legat de cum urma El să împlinească aceste lucruri. Iar Diavolul a tălmăcit greșit Programul Său, făcând ca ei să meargă mai departe prin rațiune și nu prin credință în Cuvânt. Iar aceasta a adus ruptura.

În cartea „Epocile Bisericii”, în secțiunea: „Ia creionul și scrie”, când Îngerul a dat un mesaj Bisericii, El a spus:

„Primul fiu, Adam, a fost Cuvântul Sămânță vorbit al lui Dumnezeu. Lui i s-a dat o mireasă pentru a se reproduce. De aceea i-a fost dată o mireasă, pentru a se reproduce, pentru a rodi un alt fiu al lui Dumnezeu. Dar ea a căzut, a căzut prin hibridare și a cauzat moartea lui.”

Ea a cauzat moartea lui Adam, pentru că Adam trebuia să se reproducă pe sine însuși, trebuia să reproducă un alt fiu al lui Dumnezeu, care ar fi fost scopul lui Dumnezeu de a deveni o Familie pe Pământ. Iar el ar fi rodit această linie a lui Dumnezeu, Rasa lui Dumnezeu. Și ce era aceasta? Dumnezeu exprimându-Se pe Sine Însuși pe Pământ, calea prin care Dumnezeu avea să exprime ceea ce se afla în inima Sa. El urma să o exprime în trup pe Pământ.

 Adam era vița, iar Eva era mlădița. Mlădița trebuia să poarte rodul vieții din viță. Dar Eva a luat mlădița sa și a conectat-o la o altă viță, aducând la viață rodul greșit. Ea a pângărit rodul prin hibridare, și în același timp, s-a pângărit pe sine însăși. Astfel, ea a căzut și a provocat moartea lui Adam, pentru că Adam nu s-a mai putut reproduce în desăvârșire, pentru că mlădița lui era pângărită. Iar Adam a eșuat pentru că a luat la sine o mlădiță pângărită. A luat-o înapoi și a conectat-o la vița sa, producându-l pe Abel. Dar nu era voia desăvârșită a lui Dumnezeu, pentru că mlădița era pângărită. Deci, și rodul era pângărit. Acesta este felul prin care noi am venit greșit. Totuși am venit, însă am venit hibridați prin pângărire, și aceasta a cauzat moartea lui Adam, iar el nu a mai putut îndeplini acel scop în puritate, ci el a venit la suprafață, stricat. Amin!

În cartea „Epocile Bisericii”, în Epoca Bisericii Efes, fratele Branham a spus:

„Dacă Pomul Vieții este o Persoană, atunci pomul cunoștinței binelui și răului este, DE ASEMENEA, o persoană.

Nădăjduiesc că gândim diferit acum, despre grădină și pomi. Acestea sunt simboluri pentru ca noi să putem înțelege Adevărul. Așadar, Pomul cunoștinței binelui și al răului, este o persoană.

„Nu poate fi altfel. Astfel, Cel Neprihănit și cel rău stăteau unul lângă celălalt în mijlocul grădinii Eden. Ezechiel 28:13: „Tu (Satan) ai fost în Eden, grădina lui Dumnezeu.”

Așadar, acești doi pomi reprezintă două vieți: Pomul Vieții, care este Hristos, și pomul cunoștinței binelui și al răului, care este Satan.

Dumnezeu oglindea în Eden ceea ce a fost în cer, pentru că în cer, la Tronul lui Dumnezeu, existau doi heruvimi care făceau acoperirea, iar aripile lor se atingeau, ei creșteau unul lângă altul. Unul era Mihail, tipul lui Hristos, iar celălalt era Lucifer. Iar când îngerii veneau să I se închine lui Dumnezeu, ei vedeau doi pomi, doi heruvimi care făceau acoperirea, două vieți. Unul era Viața, iar celălalt era cunoștința binelui și a răului. Iar noi știm că Lucifer i-a amăgit pe îngerii din ceruri cu o minciună. Așadar, el a spus ceva ce a adus pângărirea, o amăgire, o minciună, ceva contrar Adevărului. Adevărul era Cuvântul, iar minciuna era altceva decât Cuvântul, sau o pângărire a Cuvântului, pentru că aceasta este ceea ce este o minciună: Adevărul pervertit. Așadar, Unul avea Puritatea, Adevărul, Puritatea Cuvântului, Viața, iar celălalt avea raționamentul, o pervertire, care urma să aducă moartea. Îngerii din ceruri au avut liberul arbitru, iar ei au fost nevoiți să facă o alegere. Iar noi știm că mulți dintre ei au ales greșit, fiind amăgiți de Lucifer.

Fratele Branham a spus că păcatul nu a început în grădină, ci a început în cer. Iar el a mai spus că acea bătălie s-a revărsat în grădina Eden. Când Dumnezeu a stabilit Edenul ca o reflecție a cerului, în mijlocul grădinii erau doi pomi, care trăiau unul lângă celălalt, poate crengile lor se întrepătrundeau. Și atunci, copiii Săi urmau să se confrunte cu acești doi pomi. Ei trebuiau să facă o alegere, iar noi știm că femeia a ales greșit. Apoi, Adam a ales greșit pentru a salva femeia. Iată cum pângărirea a izbucnit pe Pământ. Vedeți, Satan îl copiază întotdeauna pe Dumnezeu. Prin amăgire, el încearcă să-I ia Împărăția Sa. Prin amăgire, i-a adunat pe îngeri la sine gândindu-se că poate avea o împărăție mai mare decât cea a lui Mihail.

Atunci, Dumnezeu a hotărât că urma să Se exprime pe Sine în trup de carne, pe Pământ, în copiii Săi. Acesta era locul în care Dumnezeu urma să Se Exprime pe Sine Însuși. Atunci, unde urma Satan să se exprime pe sine? El intenționa să folosească același loc, trupul copiilor lui Dumnezeu. Astfel, el a găsit o cale, prin șarpe, să se insereze pe sine în trupul uman, pentru că încerca să se exprime pe sine exact în același loc în care Dumnezeu voia să Se exprime pe Sine. Atunci, marea bătălie din Eden urma să se dea asupra vieții care urma să fie exprimată. Bătălia era asupra exprimării: Viața sau pervertirea; Hristos sau Satan. Amin!

În mesajul Eu Sunt! Nu vă temeți, citim:

„El era Pomul, Pomul Vieții din grădina Eden, în care, femeia era pomul morții, pervertirea.”

Așadar, femeia trebuia să aducă la suprafață viața. Dar ea a adus la suprafață moartea din cauza perversiunii. Astfel, ea a devenit un pom al morții. Inițial, ea nu a fost un pom al morții, dar când s-a atașat viței greșite, a devenit un pom al morții. Acum, tot ce a ieșit din acel pom, urma să moară. Noi suntem rodul pântecului mamei noastre. Femeia este un pom, dar acum, ea este un pom al morții. Dar Dumnezeu intenționa ca ea să fie un pom al vieții pentru a aduce la suprafață viața. Dar ea a devenit un pom al morții.

În mesajul Hristos este Taina lui Dumnezeu descoperită, fratele Branham ne vorbește despre triplul scop al lui Dumnezeu și anume: cel de a Se descoperi pe Sine Însuși în Hristos. Apoi, el ne-a spus: „În al doilea rând, să aibă întâietate în Trupul Său de credincioși”, acesta fiind Mireasa Sa, pentru ca El să poată trăi în oameni. Așadar, în Planul de Răscumpărare al lui Dumnezeu, El încă mai are scopul Său original în gândul Său. El vrea să Se exprime pe Sine, în trup, pe Pământ, astfel ca, acum El să poată trăi în oameni.

Fratele Branham a spus:

„El a putut face aceasta în Adam și Eva, pentru că acesta era scopul lor. Dar păcatul i-a despărțit. Așadar, acum trebuia să fie o cale ca totul să fie adus înapoi din nou.”

Despre aceasta este întreaga Scriptură. Întreaga Biblie este despre Dumnezeu sădindu-Se pe Sine Însuși pe Pământ, semănând Sămânța Sa, devenind copiii Săi, pentru a Se exprima pe Sine ca Familie pe Pământ. Dar a căzut în pângărire prin pomul greșit, iar restul Cărții este o Carte a Răscumpărării, răscumpărând înapoi ceea ce a căzut, aducând înapoi Edenul și aducând totul înapoi la scopul lui Dumnezeu, pentru ca El să Se poată exprima, pentru ca El să poată locui în poporul Său ca o Familie pe Pământ în părtășie. Amin! Acesta a fost scopul Său pentru Adam și Eva.

Din nou în mesajul Hristos este Taina lui Dumnezeu descoperită:

 „Observați, atunci, Unul ca și primul Adam și Eva, înainte ca păcatul să-i separe în moarte; acum, Hristos, al doilea Adam, în Viață, își răscumpără Mireasa Sa de la moarte; iar acum, înapoi pe calea Sa la Edenul original, restaurând Mireasa Sa în părtășie, înapoi cu Dumnezeu, ca Soț și Soție, în grădina Eden, Hristos și Mireasa Sa.”

În Evanghelismul timpului de sfârșit, citim:

„Vă amintiți Mesajul meu recent despre Pomul Mireasă, vedeți, cum ei l-au luat pe Isus? El era un Pom…”

Este Isus un Pom? În Biblie, pomii reprezintă oameni. Vă amintiți că El a spus: „Noi suntem sadul Domnului”, pomii neprihănirii, acești pomi reprezentându-i pe copiii Săi. El l-a descris pe Nebucadnețar ca un pom mare, care s-a înălțat și și-a răspândit crengile. Așadar, Hristos era un Pom.

„…Cel pe care David L-a văzut, un Pom sădit lângă râuri de ape, rodul Său la timpul potrivit, Pomul Cel mai desăvârșit. Iar ei L-au tăiat și L-au atârnat pe un pom roman făcut de om, pentru batjocoră.”

Ce au făcut ei? Au luat Pomul Vieții și L-au pus pe un pom. De aceea Isus a trebuit să fie înălțat, trebuia să stea în fața tuturor, cu mlădițele sale atârnând, stând acolo ca un pom. Pomul Vieții, ridicat înaintea tuturor pentru a-L vedea, iar ei L-au atârnat pe un pom roman, Pomul vieții, pentru a-Și da Viața Sa, pentru a putea aduce Viața înapoi, Pomului Mireasă. 

„Apoi ce a făcut El? A înviat în a treia zi. Ce altceva a mai făcut El? A ridicat un Pom Mireasă…”

Suntem noi un pom? „Amin!”

„…A ridicat un Pom Mireasă, un Bărbat și o Femeie, precum pomii care se găseau în grădina Eden, doi pomi. Unul dintre ei, Pomul Vieții, iar celălalt, pomul morții.”

Așadar, Adam era tipul Pomului Vieții pentru că din el urma să vină Viața. Iar femeia trebuia să fie parte din acel pom. Dar ea a devenit un pom al morții. Și acum, ea trebuie să fie răscumpărată, trebuie să fie curățită, trebuie să fie sfințită de Sângele lui Hristos, pentru ca ea să poată fi adusă înapoi, în Pomul Vieții. Amin!

În continuare, fratele Branham spune:

„Ce a făcut El? El a venit să răscumpere acest pom. Având în vedere că El a răscumpărat-o la Calvar, El este gata să o sădească acum. O, da! Ajung să mă simt religios când spun aceasta…”

Această afirmație îl umplea de entuziasm pe fratele Branham.

„Să-și restituie Pomul Său Mireasă, cel care trebuia să fie în Eden, dar ea a căzut acolo, pentru că nu a crezut Cuvântul. Dar aici, El va restaura un pom care va crede Cuvântul!”

Vedeți voi partea voastră? „Amin!”

În Hristos este Taina lui Dumnezeu descoperită, fratele Branham a spus:

„Acum amintiți-vă, El este Pomul vieții, contrar seminței șarpelui. Înțelegeți? El este acea Sămânță, „Sămânța Femeii”, Pomul Vieții în grădină. „Să-l împiedicăm dar acum ca nu cumva să-şi întindă mâna, să ia şi din Pomul Vieţii, să mănânce din el şi să trăiască în veci.” El este singurul Pom din care se poate lua, prin care poți trăi în veci. Cuvântul Său este Viață. Iar acesta să fie Cuvântul atunci, Cuvântul lui Dumnezeu pe care Eva L-a respins în grădina Eden…”

Ce a respins Eva? Cuvântul pentru ziua ei. Deci, ce ne-a fost restituit nouă? Plinătatea Cuvântului. Amin!

„…atunci aici se află Hristos, Cuvântul făcut trup. Iar când El a venit pe Pământ, El era Pomul Vieții. Credeți aceasta?”

Așadar, cine era Isus pe Pământ? Pomul Vieții în chipul unui om.

„…Și Roma, ce a făcut ea? El trebuia să fie tăiat. Iar El a fost pus pe un pom al rușinii. „Blestemat este cel care este atârnat pe lemn.” El S-a făcut blestem pentru rasa umană. Iar acum, prin aceasta, El a adus la suprafață un Pom Mireasă, care va fi Pomul Vieții restituit înapoi la El, ca Soț și Soție în grădina Eden…”

Ea trebuia să facă parte din Pomul Vieții, Viața care se afla în Adam, dar ea a devenit un pom al morții. Dar acum, al doilea Adam, Însuși Pomul Vieții, a venit pentru a-Și da Viața pentru ca să poată curăța Pomul Mireasă, pentru ca El să poată restitui Pomul Vieții, astfel încât El să Se poată întoarce în a fi Pomul Vieții din nou, ca Soț și Soție în grădina Edenului.

„…(Oh, glorie lui Dumnezeu!), prin același Cuvânt și același Dumnezeu manifestat în Soț și Soție, același Pom Mireasă înapoi din nou.”  

În mesajul Unirea invizibilă, fratele Branham a spus:

„Nu puteți vedea unde ne aflăm? Viața este în bob din nou. Ce este aceasta? Exact ca și bobul care a intrat în pământ, același Isus în chip de Mireasă, aceeași putere, aceeași Biserică, același lucru, același Cuvânt.”

Acest Pom Mireasă nu este ceva diferit. Este același Isus în chip de Mireasă. Nu sunteți voi, ci este Hristos în voi. De aceea a murit El, pentru că El dorea să locuiască în oameni, dar păcatul i-a despărțit. Dar El Și-a dat sângele pentru ca El să poată sfinți, curăți, purifica, pentru ca El să Se poată întoarce să locuiască în om din nou, prin botezul Duhului Sfânt. Nu un alt Duh, ci același Duh; nu o Viață diferită, ci aceeași Viață, Același Isus manifestat în trup, în chip de Mireasă. De această dată nu mai este chipul Mirelui. Isus S-a manifestat deja în chip de Mire. El a făcut aceasta la prima Sa venire. Dar acum, la a doua Sa venire, El Se manifestă în chip de Mireasă. Aceeași Persoană, aceeași Viață, același Duh. Amin!

Să mergem la Galateni 4:19, unde Pavel spune:

„Copilaşii mei, pentru care iarăşi simt durerile naşterii până ce va lua Hristos chip în voi!”

Acesta este primul înger al Bisericii. El a fost mesagerul pentru Neamuri. Pentru ce trudea el? Pentru ce simțea el durerile nașterii? Ce încerca el să rodească? Pentru ce erau toate eforturile sale? El încerca să lucreze, și simțea durerile nașterii, intra în travaliu, încercând să dea naștere la ceva. Ce încerca el să aducă la Viață? Pe Hristos luând chip în voi. Acesta a fost scopul slujbei sale, ca voi să primiți Cuvântul, Viața lui Hristos și ca Hristos să ia chip în voi, Isus în chipul Bisericii Sale. La aceasta lucra Pavel. De aceea, el a spus în Coloseni 1:27:

„cărora Dumnezeu a voit să le facă cunoscut care este bogăţia slavei tainei acesteia între Neamuri, şi anume Hristos în voi, nădejdea slavei.”

Aceasta este taina Neamurilor. Aceasta este ceea ce Pavel a predicat, și la aceasta ne-a adus înapoi fratele Branham.

Scopul morții Sale, al răscumpărării, al învierii Sale, a fost ca Viața să poată veni în chip de Mireasă, ca Pomul Vieții să poată fi restituit din nou, înapoi la Soț și Soție în grădina Eden. Despre aceasta este acest Mesaj. Aceasta este Pecetea a șaptea. Pecetea a șaptea nu este o învățătură. Pecetea a șaptea este o Persoană, este o Viață, este Planul lui Dumnezeu, scopul lui Dumnezeu, marea dorință pe care Dumnezeu a avut-o dintotdeauna, de a deveni o Familie, în Trup, pe Pământ, și să aibă părtășie împreună. Acest Mesaj nu este o doctrină, ci este Viața, scopul lui Dumnezeu, este singurul scop, singurul țel, singurul lucru pe care El încerca să-l atingă, acesta fiind că Dumnezeu urma să devină propria Sa Familie, pe Pământ. De aceea, dacă nu privim la cutia dinafara puzzle-ului, nu vom ști niciodată despre ce vorbea fratele Branham.

În mesajul Restaurarea Pomului Mireasă, el a spus:

„El a fost Pomul Profet desăvârșit al lui Dumnezeu, Pomul exemplu, Pomul Mire.”

Iar fratele Branham spune, în continuare: „Amin! Slavă! Voi spune ceva, în mod direct: dacă El este Pomul Mire, (Credeți aceasta? Din grădina Eden? Adunarea spune „Amin!”), atunci, Pomul Mire, fără Partea Feminină, nu are roade. Așadar, El trebuie să aibă un Pom Mireasă. Ea trebuie să se nască din același material, Cuvântul făcut trup în Pom. Nădăjduiesc că înțelegeți. Este aceeași Viață în acest Pom de parte Feminină, Mirele, așa cum este și în Mireasă.”

În mesajul Locul ales de Dumnezeu pentru închinare, fratele Branham spune:

„Biserica a venit prin neprihănire, prin Luther; prin sfințire, prin Wesley; prin botezul Duhului Sfânt și Penticostalii, și a intrat direct în desăvârșirea Fiului omului…”

Dar ce este „desăvârșirea Fiului omului?” Urmează să ne spună.

„…aceea când Soțul și Soția vor fi aceleași persoane cu același Sine.”

Ce este desăvârșirea Fiului omului? Unirea invizibilă. Hristos în Mireasa Sa, Pomul Vieții restaurat.

„Dumnezeu va fi atât de manifestat în Mireasa Sa, Biserica Sa, încât ei vor fi ambii același. Ei sunt una. Vedeți acum unde ne aflăm?”

Vedeți, când noi vorbim astfel, nu putem privi la omul dinafară. Omul nostru exterior nu poate face aceasta, nu poate fi aceasta, este dincolo de capacitățile noastre, noi nu o putem face, ci El trebuie să o facă. Trebuie să fie El în noi făcând lucrările. Și El nu ne cere să facem, ci să credem. Ne cere să ne predăm, să ne dăm pe noi Înșine Lui.

Când vine vremea pentru un om să se reproducă, el trebuie să aibă o soție pentru a aduce la viață rodul din pomul său. Omul este o viță, dar el are nevoie de o mlădiță, pentru că el nu se poate rodi pe sine, fără o mlădiță. Iar soția sa este mlădița sa. Dar mlădița nu poate face nimic fără viță. De aceea, când îngerul a venit la Maria, el i-a spus: „Vei avea un copil.” Iar ea a spus: „Cum este posibil? Eu nu știu de bărbat. Eu nu o pot face.” Maria nu putea rodi Cuvântul. Dar ea făcea parte din făgăduință, „o fecioară va concepe,” ea era rânduită mai dinainte, era aleasă, iar îngerul i-a spus: „Ți s-a făcut mare har.” Dar era imposibil pentru ea să rodească acea Sămânță. Era neputincioasă, fără speranță, incapabilă. Era nevoie de Dumnezeu.

Îngerul i-a spus: „Duhul Sfânt te va umbri.” Dumnezeu trebuia să Se rodească pe Sine în interiorul Mariei. De ce a avut El nevoie din partea ei? El a avut nevoie ca ea să creadă și să primească Cuvântul Vieții, iar ea a spus: „Facă-mi-se după Cuvântul Tău!” Ea nu o putea face, ci El era singurul care o putea face.

Așadar, Dumnezeu era Vița, iar Maria a devenit mlădița care a adus Rodul la suprafață, care era Isus Hristos. Înseamnă că Dumnezeu nu a putut înfăptui aceasta fără Maria. Ea nu o putea face. Doar Dumnezeu o putea face. Dar fără un pântec uman, Dumnezeu nu o putea face, pentru că El urma să Se reproducă pe Sine, pe Pământ, ca Fiu, care era El. Dar pentru ca El să poată face aceasta, trebuia să aibă un vas, iar vasul trebuia să spună: „Da”, pentru că El i-a dat liberul arbitru. El nu o putea forța, ea trebuia să se predea.

Când un bărbat are nevoie să se reproducă, are nevoie de o soție. Soția nu o poate face, bărbatul poate, dar ea nu poate, așadar, ea trebuie să se predea soțului el, iar când ea se predă, atunci el poate. Dar fără ea, el nu poate. Ambii sunt în parteneriat. Iar Dumnezeu S-a pus pe Sine în parteneriat cu omul.

Ce este parteneriatul? Să scriem un contract. Eu și fratele Samuel vom fi parteneri. Așadar, voi scrie un contract. Voi scrie acum lista care se aplică în dreptul fratelui Samuel: „Tu vei face toată munca, vei pune toți banii de la început, vei face investiția, vei face tot sacrificiul, te vei ocupa de toate problemele, apoi vom împărți banii, jumătate mie și jumătate ție.” Mie îmi place acest parteneriat. Vei semna acest contract? (Fratele Samuel răspunde: „Nu. Nu chiar.”).

Dumnezeu S-a făcut partener cu omul pe baza liberului arbitru. Dar parteneriatul nu înseamnă: „Dumnezeu face totul, iar eu nu fac nimic”, ci parteneriatul este: „Dumnezeu face ceea ce eu nu pot să fac.” Eu nu pot rodi această Viață, eu nu pot face lucrarea, nu pot face nimic din toate acestea, dar pot spune: „Amin!”. Eu Îi pot da acest vas, pot preda această minte și pot să-I dau acest trup pentru ca El să-L folosească.

Când sosise timpul ca Isus să Se nască, Dumnezeu nu putea intra în travaliu, doar Maria putea face acea parte. Dumnezeu nu-L putea împinge pe Isus afară, doar Maria putea face acea parte. Noi vrem doar să stăm în preajmă și să-L lăsăm pe Dumnezeu să facă totul. Dar Dumnezeu vrea ca noi să facem partea noastră: să credem, să ne hrănim cu Cuvântul, să ne predăm viețile, să-i dăm timpul nostru, viața noastră, eforturile noastre și tot ce putem face să-I dăm Lui. Maria s-a dat pe sine pentru ca Cuvântul să poată veni la suprafață. Ne vom preda și noi pentru ca Cuvântul să vină la suprafață? „Amin!”

În cartea „Epocile Bisericii”, în aceeași secțiune, „Ia creionul și scrie”, Îngerul spune următoarele:

„Cei din Mireasă fac doar voia Sa. Nimeni nu-i poate face să facă altfel. Ei, fie îl au pe „Așa vorbește Domnul”, fie stau pe loc. Ei știu că trebuie să fie Dumnezeu în ei făcând lucrările, îndeplinind propriul Său Cuvânt.”

Iată de ce, lucrările bisericilor sunt o pierdere de vreme, lucruri pe care noi decidem că trebuie să le facem. Dar trebuie să fie lucrările Sale, El lucrând în noi, apoi, noi doar ne predăm ca un instrument pe care El îl poate folosi.

„El nu a îndeplinit toată lucrarea Sa în timp ce Se afla în lucrarea Sa pământească. Așadar, acum El lucrează în și prin Mireasa Sa…”

Deci, ale Cui sunt lucrările? Ale Sale. Cine lucrează? El lucrează în și prin Mireasă. Deci unde lucrează El? În voi.

„…Ea știe aceasta pentru că nu era încă timpul pentru El să facă anumite lucruri pe care trebuie să le facă acum. Dar El va împlini acum prin mireasă, acea lucrare pe care a lăsat-o pentru acest timp.”

Amin! Isus a spus: „Nu sunt Eu Cel care face lucrările, ci Tatăl care locuiește în Mine.” Deci, nu El le făcea, ci Tatăl. Totuși, El era Cel care le făcea. Cine a scuipat pe pământ? Isus. Cine a făcut tină? Isus. Cine a pus-o pe ochii orbului? Isus. Și El a spus: „Nu Eu fac lucrările, ci Tatăl care este în Mine. El face lucrările.” Dar cine a scuipat pe Pământ?

Noi înțelegem că Dumnezeu, fiind Duh, nu poate scuipa. El trebuia să-Și facă un trup, să vină să locuiască în el, pentru ca trupul să poată scuipa. Isus a făcut tină, a pus-o pe ochii orbului, și a spus: „Du-te și te spală în scăldătoarea Siloamului.” Iar când a făcut aceasta, ochii i s-au deschis. Isus a spus: „Nu Eu am făcut aceasta, ci El.” Dar cine a făcut aceasta? Isus. Și El a spus: „Nu Eu am făcut-o.” Iar omul era confuz. „Tu ești Cel care mi-a uns ochii.” Dar nu a fost ideea lui Isus, nu a fost gândul Său, nu era planul Său. El a spus: „Eu nu fac nimic dacă mai întâi nu-Mi arată Tatăl.” El acționa pe baza viziunii, a Cuvântului, pentru că atunci când El făcea aceste lucrări, nu era El, pentru că era ideea lui Dumnezeu, Cuvântul Său, era Dumnezeu care lucra printr-un vas. Deci Dumnezeu făcea aceste lucruri. De aceea, nu era Isus, pentru că nu era gândul Său, conceptul Său, Viața Sa, ci era doar trupul Său. Acesta este parteneriatul cu omul.

Dumnezeu are nevoie de voi. Fratele Branham a spus: „Dumnezeu nu poate lucra fără voi.” El a spus: „Atâta timp cât noi nu facem ceea ce El ne conduce să facem…” Dar, ce înseamnă „a te lăsa condus de Dumnezeu”? Gândul Său, lucrările Sale, Viața Sa.

 „Dar, atâta timp cât noi nu facem ceea ce El ne conduce să facem, noi paralizăm programul Său.”

De aceea S-a mâniat El pe Moise. „Moise, Eu am venit jos pentru a elibera Israelul. Acum, haide, am nevoie de tine. Tu ești gura mea. Voi lucra prin tine. Așadar, Eu Însumi am venit jos pentru a izbăvi Israelul, și acum, te trimit pe tine.” Dar Moise a spus: „Nu o pot face. Nu mă vor asculta.” Iar Domnul i-a zis: „În regulă. Îți voi da două semne.” Iar Moise a spus: „Dar, nu mă vor asculta.” Dumnezeu îi vorbește din nou. Apoi, Moise a spus: „Sunt bâlbâit.” Iar Domnul i-a spus: „În ordine. Îl voi trimite cu tine pe Aaron.” Dar Moise a spus: „Trimite pe altcineva.” Iar Biblia spune: „Mânia Domnului s-a aprins.” Domnul S-a mâniat pe Moise pentru că El avea nevoie de Moise, să-I elibereze copiii.

Dumnezeu nu are planul „B”. El nu are decât planul „A”. Gândul Său a fost desăvârșit de la început și l-a rânduit mai dinainte pe Moise. Astfel, când Moise nu vrut să meargă, Dumnezeu a trebuit să Se ocupe de el. El discuta cu Moise, iar Moise întârzia, aducea scuze, iar Dumnezeu S-a mâniat pe el. Dar El nu l-a putut pune deoparte pe Moise și să ia pe altcineva. Singura Lui opțiune era Moise.  Lucrările pe care El le-a rânduit să le faceți voi, El nu are decât o singură opțiune, iar voi sunteți acea opțiune.

Domnul i-a dat lui Moise un semn și anume, semnul cu toiagul. Dumnezeu a fost Cel care a prefăcut toiagul în șarpe. Nu a fost Moise. Dar Moise a trebuit să ducă toiagul în Egipt pentru ca Dumnezeu să poată arăta semnul. Moise a trebuit să arunce toiagul jos pentru ca Dumnezeu să-L poată preface în șarpe. Acesta este parteneriatul. Deci, Acela nu a fost Moise, ci a fost Dumnezeu în Moise, pentru că aceea nu a fost ideea lui Moise. Moise nu a vrut să meargă în Egipt, el a avut o idee diferită. Așadar, Moise mergând în Egipt, era de fapt, Dumnezeu mergând în Egipt. Dar El folosea un vas. Amin! Putem vedea noi locul nostru?

Să mergem împreună la Romani 16:20:

„Dumnezeul păcii va zdrobi în curând pe Satana sub picioarele voastre. Harul Domnului nostru Isus Hristos să fie cu voi! Amin.”

Cine va zdrobi pe cine? Dumnezeul păcii îl va zdrobi pe Satan. Dar unde îl va zdrobi El? Sub picioarele voastre. Aceasta înseamnă că El are nevoie de voi. Dar voi nu o puteți face. Este adevărat? Nu o puteți face. Doar Dumnezeu poate. Nu voi trebuie să-l zdrobiți pe Satan sub picioarele voastre, pentru că Dumnezeu a spus că El o va face. Nu voi, ci El în voi. Amin! El îl va învinge pe Diavol prin Mireasa Sa.

În Alegerea unei Mirese, profetul a spus:

„Cealaltă este însărcinată cu Cuvântul lui Dumnezeu și va naște Trupul, Trupul încheiat a lui Isus Hristos, care este Mireasa. Trupul lui Hristos nu este încheiat încă. Câți dintre voi știu aceasta? Un bărbat și o femeie sunt una. Iar Hristos este un singur Trup, Cuvântul. Mireasa va trebui să fie restul acelui Trup. Iar cei doi, împreună, fac un singur Trup din nou. Așa cum a fost Adam la început: bărbatul și soția lui sunt una.”

Pomul Vieții restaurat din nou.

În Unirea invizibilă, fratele Branham a spus:

„Oh, acea unire spirituală a lui Hristos și a Bisericii Sale acum, când Trupul devine Cuvânt, și Cuvântul devine Trup, manifestat, legitimat. Este exact ceea ce a spus Biblia că se va întâmpla astăzi, se întâmplă zi de zi.”

În Hristos este Taina lui Dumnezeu descoperită, profetul a spus:

„Acum, El a sfințit cu Duhul și Sângele Său, o Biserică, pentru ca El să poată face ca fiecare făgăduință în aceste zile din urmă, să fie descoperită. Vedeți, El poate merge înapoi și să ia ceea ce ceilalți au lăsat pe dinafară, în zilele din urmă, iar prin Duhul Său Sfânt să descopere toate tainele celor Șapte Peceți. Vedeți, El Se exprimă pe Sine Însuși. Acesta este scopul Său. De aceea a murit El. Acesta este cel de-al doilea scop al triplei Sale manifestări. Primul, să se exprime pe Sine în Hristos, apoi să Se exprime pe Sine printr-o Biserică. Același lucru, Hristos era Cuvântul, iar Biserica devine Cuvântul când lasă Cuvântul să meargă prin ei.”

Atunci, cum devine Trupul, Cuvântul? Prin faptul că-L crede și își predă viața Cuvântului și lăsând Cuvântul să aibă viața noastră, lăsând Cuvântul să curgă prin noi, atunci, acest trup devine Cuvântul pentru că este Hristos în voi manifestând Cuvântul din timpul sfârșitului. Atunci, veți putea spune ca Isus: „Nu sunt Eu, ci este Hristos în Mine. El face lucrările.”

Poate El va fi nevoit să folosească mâinile voastre pentru a le pune peste bolnavi, gura voastră pentru a mărturisi Evanghelia, dar nu veți fi voi, ci Hristos în voi. Amin!

În Dumnezeul acestui veac rău, fratele Branham a spus:

„Aflăm acum că acest veac rău este pentru a-i dovedi Satanei că Ea nu este ca și Eva, că Ea nu este acel gen de femeie…”

Deci, de ce există un Eden al Satanei? Dumnezeu a îngăduit ca lucrurile să fie astfel. Acest veac rău există dintr-un motiv și anume, pentru a-i dovedi Satanei că ea nu este ca și Eva.”

„…Iar Ea va fi încercată de Cuvântul Său, Mireasa, întrucât mireasa lui Adam a fost încercată de Cuvânt. Iar Mireasa lui Adam a crezut fiecare bucățică a Cuvântului, totul, dar a fost derutată asupra unei singure făgăduințe și anume, că, „El este Același ieri, astăzi și în veci!” Astăzi, vedeți, a eșuat asupra unei singure făgăduințe, sub ispita vrăjmașului, față în față. Iar acum, poporul chemat pentru numele Său, bineînțeles, este Mireasa Sa. Ea trebuie să ajungă în contact din nou prin același lucru; nu doar prin adevăr denominațional sau ceva, ci prin fiecare Cuvânt!”

Așadar, Dumnezeu ne-a îngăduit să ajungem în vârful Edenului Satanei: cunoștință, știință, raționament, tot ce omul a învățat, vine în manifestare. Acestea sunt lucrările sale prin pervertirea Diavolului, prin raționament, știință și mintea umană. Iar Dumnezeu a îngăduit ca lucrurile să ajungă atât de rele încât, deși El a intrat în Mireasa Sa, El a adus înapoi plinătatea Cuvântului Său, iar în acest veac rău, ea va fi testată. „Vei alege mintea sau credința? Vei lua ceea ce vezi sau vei acționa prin credință în Cuvântul lui Dumnezeu? Vei merge pe calea ta sau pe calea Mea?”  Această Mireasă va fi testată așa cum a fost testată și prima mireasă. Dar am vești bune: fratele Branham a spus: „Această Mireasă nu va cădea. Ea a fost rânduită mai dinainte să nu cadă.” Nu este pentru că noi suntem mai deștepți, mai buni, că avem o voință mai puternică, ci singurul motiv pentru care nu vom cădea, este pentru că El ne-a rânduit mai dinainte să nu cădem.

Deci, pentru că El ne-a rânduit mai dinainte, El a trebuit să Se asigure că Mireasa Sa nu va cădea. De aceea El a venit jos, El Însuși, Căpetenia a venit să locuiască în Mireasă, în plinătate, Viața deplină înapoi în Mireasă, cu Cuvântul deplin, pentru a Se asigura că această Mireasă nu va cădea, pentru că nu va fi Ea ci va fi El în Ea. Amin! De aceea El S-a întors a doua oară, pentru a repara ceea ce a fost stricat în Eden, să aducă înapoi mlădițele la Viță. El Însuși face aceasta prin Însăși Prezența Sa, făcut cunoscut prin descoperirea Cuvântului.

Amintiți-vă că a fost o problemă legată de Cuvânt la început, Cuvântul lui Dumnezeu versus raționament, pofta ochilor, pofta firii, mândria vieții. A fost o problemă legată de Cuvânt la început și este o problemă legată de Cuvânt la sfârșit. Va sta Ea cu acest Cuvânt descoperit, tot Cuvântul, fiecare Cuvânt, sau se va întoarce la raționament, care este calea denominațională, omul care și-a amestecat gândirea cu Cuvântul Său? Așadar, El Însuși a venit, plinătatea Cuvântului, plinătatea Vieții, pentru a intra în Trup. Acum, nu veți fi voi, ci El în voi.

În Intervalul dintre Epocile Bisericilor și Peceți, fratele Branham a spus:

„Acum, bineînțeles, când Adam a căzut în moarte, el a adus moartea asupra întregii creații. Lui i-a fost dat liberul arbitru. Le-a fost dat lor, așa cum ne-a fost dat și nouă, pentru ca să poată face o alegere.”

În ceruri, îngerii au avut liberul arbitru. Ei au făcut o alegere. Problema a fost că ei nu puteau fi răscumpărați. Astfel, alegerea lor a fost permanentă. Apoi, Dumnezeu l-a creat pe om după chipul Său și l-a pus în trup de carne pe Pământ. Și le-a dat dreptul de a alege. Iar omul a ales greșit. Dar Dumnezeu a venit jos pentru a-l răscumpăra. Dar Dumnezeu nu a luat niciodată alegerea. Edenul a fost pierdut prin alegere, dar va fi câștigat înapoi tot prin alegere, pentru că această Mireasă va fi testată ca și prima mireasă. Prima a făcut alegerea greșită, dar aceasta va face alegerea corectă. 

„În fața lui Adam și Eva la început, exista un pom al binelui și al răului, iar același fel de pom se găsește acum în fața fiecăruia dintre noi.”

Ghiciți ce? Noi ne aflăm în Eden din nou. Noi ne aflăm în fața acelorași doi pomi.

„Voi spuneți: „Păi, este vina lor.” Nu, acum nu mai este. Este vina voastră. Nu o mai puteți pune pe seama lui Adam. Acum trebuie să o puneți pe voi înșivă, pentru că binele și răul se află înaintea voastră. Noi suntem pe aceeași temelie ca și Adam și Eva.”

Noi ne-am întors în Eden. Am ajuns în Edenul Satanei și ne-am întors la restituirea Pomului Vieții. Este Pomul Vieții Hristos? Este Hristos aici? Este Satan aici? Atunci ne-am întors în Eden din nou. Ne aflăm în fața acestor doi Pomi, la sfârșitul timpului. Iar Dumnezeu încearcă să restituie tot ce a fost pierdut. Iar pentru a face aceasta are nevoie de voi. Fiindcă Mirele a biruit deja, iar acum Mireasa trebuie să biruiască.

În Deuteronom, Moise dă instrucțiuni copiilor lui Israel. El le-a spus: „Ți-am pus înainte viața și moartea, binecuvântarea şi blestemul. Alege viaţa, ca să trăieşti, tu şi sămânţa ta.”

El a spus: „Ți-am pus înainte viața și moartea, binecuvântarea şi blestemul.” Ghiciți ce? Ei se aflau în Eden. Și ei se aflau înaintea celor doi Pomi. Ei se aflau în ceruri din nou, cu Mihail și Lucifer. Țineți minte, este aceeași poveste, din nou și din nou. Iar acum, și noi ne aflăm în același loc. Ce erau viața și moartea? A păzi Cuvântul sau a-L respinge. Aceasta este ceea ce Moise le-a adus lor: „V-am adus poruncile Domnului. V-am adus Cuvântul Domnului. Acum, alegeți: Viața sau moartea; calea Domnului sau calea voastră.” Este exact ceea ce ei au avut în Eden. Este exact același lucru pe care l-au avut în cer.

Amintiți-vă, în Lucifer s-a găsit nelegiuire. Fratele Branham ne-a spus definiția acesteia:  „A ști ce este bine și a face ceva diferit.” Așadar, aceasta este ceea ce a avut loc în cer. Cine este binele? Cuvântul lui Dumnezeu. Ce era nelegiuirea? Altceva.

Așadar, ne-am întors înapoi în ceruri din nou. Unde se află cerul? Suntem așezați în locurile cerești în Hristos Isus. Acum! Acum, ne aflăm în locurile cerești în Hristos Isus. Și unde se află Hristos? În noi. Atunci, unde este cerul? Este posibil să nu fie chiar așa departe.

Fratele Branham a spus:

„Cel mai mare vrăjmaș pe care-l am, este William Branham. El este cel care se interpune voii lui Dumnezeu. El este cel care devine leneș, el este cel care ajunge uneori într-un loc în care crede că poate face ceva în legătură cu ceva. Iar când face aceasta, Îl împinge pe Dumnezeu afară din tablou. Dar când mă voi putea debarasa de acel individ, când voi ajunge într-un loc în care el se dă la o parte, atunci, Dumnezeu poate veni și face lucruri despre care William Branham nu știe nimic.”

Așadar, fratele Branham trebuia să-l dea la o parte pe fratele Branham, pentru ca Dumnezeu să-l poată folosi pe fratele Branham. Deci, fratele Branham trebuia să plece pentru ca Dumnezeu să-l poată folosi pe fratele Branham, pentru că Dumnezeu nu putea face acele lucruri fără el. Dumnezeu avea nevoie de o gură, avea nevoie de mâini. Așadar, dorea să-l folosească pe William Branham, dar pentru a-l folosi, William Branham trebuia să se dea la o parte, pentru ca El să-l poată folosi pe William Branham, fără William Branham. Sunteți confuzi? Este un paradox. Amin! Noi trebuie să murim pentru ca El să trăiască în noi, pentru ca partea din noi care suntem „noi” să moară, pentru ca partea din noi care este „El” să poată trăi. Noi trebuie să murim ca să trăim. Amin! Slavă Domnului!

„Atunci Dumnezeu te poate folosi. Atunci, Dumnezeu poate folosi pe oricare dintre voi. El poate folosi pe oricine atunci când ne dăm la o parte. Dar atâta timp cât ne interpunem, atunci nu putem.”

În Dovedind Cuvântul Său, fratele Branham a spus:

„Acum, voi știți că eu nu pot să vă vindec. „Ce este un dar, frate Branham, ceva ce tu iei și cu care lucrezi?” Nu. Este ceva prin care știi cum să te dai la o parte. Atâta timp cât tu ești acolo, nu va funcționa niciodată. William Branham este cel mai mare vrăjmaș pe care eu îl am. Dar când îl dau pe el la o parte, atunci Isus Hristos poate folosi trupul.”

Mie îmi place aceasta. Dumnezeu spune: „Dacă tu te dai la o parte și mă lași pe Mine să fac lucrarea, Eu o voi face prin tine, iar atunci, tu vei birui. Apoi, la final îți voi da o răsplată pentru că ești un biruitor.” Acesta este cel mai bun contract pe care-l putem semna. Amin!

În mesajul Este Răsăritul Soarelui, el a spus:

„Pecetea Paștelui a frânt moartea din jurul meu, iar eu sunt viu. Pecetea Paștelui, la început, a rupt pecetea peceții romane, Pecetea Paștelui, cu care El a fost pecetluit. Oamenii, când mureau, erau duși; dar El a rupt pecetea și a descoperit taina. Iar acum Dumnezeu, prin Duhul Său Sfânt, a rupt pecetea din jurul vieților noastre, iar Hristos este descoperit întrucât El trăiește în noi pentru că acum noi suntem aduși la viață cu El.”

Așadar, acum, tu ești Edenul. În tine se află doi pomi. Prin hibridarea gândului diavolului, el a găsit o cale prin care să se insereze în umanitate. Prin hibridare. Iar acum, noi toți suntem hibrizi.

Așadar, omul vostru exterior este pomul cunoștinței binelui și al răului, dar prin nașterea din nou, omul vostru din interior Îl are pe Hristos, Pomul Vieții. Acum, voi și cu mine, ne aflăm în Eden din nou. Pe care Pom îl vom alege noi? Omul din afară: memorie, raționament, iubire, afecțiune, văz, gust, simțământ? Vom mânca noi din acest pom? Țineți minte, are binele și răul, este un pom amestecat. Nu este așa de rău. Sau vom lua noi din Pomul Vieții? Iar fratele Branham a spus că există un singur lucru acolo, iar acela este credința.

Alegerea este a noastră. Dumnezeu depinde de noi, ca noi să facem alegerea noastră. Vom alege ceea ce vedem, ceea ce simțim, ceea ce gândim, sau vom renunța la toate acestea? Putem spune noi: „Eu nu înțeleg, nu mă simt în regulă în legătură cu aceasta, doare, nu este plăcut, dar eu aleg Viața. Este în contradicție cu ceea ce vrea firea mea, dar este tot ce dorește și după care tânjește sufletul meu.”

Dacă alegem Pomul potrivit, atunci mlădițele noastre se pot conecta înapoi la Viță. Atunci vor putea purta roade.

Ce trebuie să facă unirea invizibilă? Să-L manifeste pe Fiul omului din nou, să aducă la suprafață Trupul încheiat a lui Isus Hristos, care este Trupul Miresei Sale, Trupul alcătuit din mai multe mădulare, care Îl reproduce pe El, pe Pământ, din nou. Este rodul Pomului Vieții, Fiul lui Dumnezeu, Fiul omului manifestat prin Ea. De aceea a venit acest Mesaj, pentru ca voi să puteți face alegerea voastră. Noi am fost legați în amăgire, nu știam care era Adevărul, dar Dumnezeu L-a restaurat pe Hristos, Pomul Vieții, pentru ca noi să putem alege Viața. Iar pentru a alege Viața, noi trebuie să murim față de noi înșine.

Să mergem împreună la Apocalipsa 22. Țineți minte, această Carte este o singură poveste. Începe cu o grădină și se încheie cu o grădină. Începe cu un Pom și se încheie cu un Pom. Este o Carte a restaurării. Noi o citim de la o copertă la cealaltă, dar ar trebui să o citim astfel (fratele Chad arată prima carte a Bibliei: Geneza, și ultima carte: Apocalipsa), pentru că ea se desfășoară circular, răscumpărarea este în cerc, Dumnezeu aducând totul înapoi din nou, precum era la început. Amin!

Nu este acest Mesaj glorios? Aceasta nu este o învățătură mai bună decât în denominațiuni, ci este complet diferit. Nu este o doctrină mai bună, o înțelegere mai bună, ci este un tablou diferit, complet diferit. Aceasta este ceea ce este acest Mesaj. De aceea, nu merită să contrazicem doctrinele, pentru că acest Mesaj nu este o doctrină, ci este un tablou nou. Amin!

Apocalipsa 22. Ultimul capitol al Bibliei.

„Şi mi-a arătat un râu cu apa vieţii, limpede ca cristalul, care ieşea din scaunul de domnie al lui Dumnezeu şi al Mielului.”

Exista un râu care curgea în Eden.

„În mijlocul pieţei cetăţii şi pe cele două maluri ale râului, era pomul vieţii, rodind douăsprezece feluri de rod şi dând rod în fiecare lună; şi frunzele pomului slujesc la vindecarea neamurilor.

Nu va mai fi nimic vrednic de blestem acolo. Scaunul de domnie al lui Dumnezeu şi al Mielului vor fi în ea. Robii Lui Îi vor sluji.”

Așadar, la sfârșitul Cărții, avem Pomul Vieții restituit din nou. Și ne este spus: În mijlocul pieţei cetăţii şi pe cele două maluri ale râului…” 

Pe cele două maluri. Pe cele două maluri. Dacă acesta este scaunul de domnie a lui Dumnezeu, (fratele Chad ilustrează cu mâinile sale un tron), iar acesta este un râu, Pomul Vieții se află de ambele părți: partea Bărbătească și partea Femeiască, Mirele și Mireasa, Viața și Mlădița, Pomul Vieții restaurat. Par a fi doi, dar este Unul.

Vă amintiți că Dumnezeu, în grădina Eden, l-a făcut pe om parte bărbătească și parte femeiască? I-a făcut parte bărbătească și parte femeiască și i-a numit „Adam”. Ei erau unul. Păreau a fi doi, dar cei doi erau unul. Aceasta este marea capodoperă a lui Dumnezeu: cei doi devenind una.

Iar acum, la finalul Cărții, când Pomul Vieții este restaurat, aveți Pomul Vieții, Unul, de-o parte și de cealaltă a râului, pentru că dedesubt, ei provin de la aceeași Sămânță, o singură Rădăcină, o singură Sursă, iar ei au crescut parte Bărbătească și parte Femeiască. Au crescut împreună până la vârf. Și ce se găsește în mijloc? Apa Vieții, Râul Vieții care curge prin Pomul Vieții. Pentru că aceasta este modalitatea prin care a venit Viața: de la scaunul de domnie al lui Dumnezeu prin Pomul Vieții ieșind în afară. Amin! Aleluia!

„rodind douăsprezece feluri de rod şi dând rodul ei în fiecare lună.”

Biblia engleză spune „rodul ei”, în fiecare lună.” Este atât de surprinzător că acest Pom dădea rodul ei lunar. Femeia este un pom roditor. Ea rodește. La început, ea a devenit un pom al morții. Iar rodul care a ieșit din acel pom, a murit.

Știm că femeia are un ciclu lunar. Este un ciclu al morții. În fiecare lună există o moarte. Dar când Femeia este restaurată, se schimbă dintr-un ciclu al morții într-un ciclu al vieții. Acum, în fiecare lună, acest pom aduce rodul ei. Nu mai există moarte. Nu mai există un pom al morții, acum este un Pom al Vieții, care aduce la suprafață rod în fiecare lună. Nu sunteți voi bucuroși? Aceasta este restaurarea Pomului Mireasă. Este unirea invizibilă, este Pomul care vine înapoi împreună. Cu ce scop? Să aducă Viața pe Pământ, din nou. Să aducă înapoi Edenul pe pământ. Slavă Domnului!

„şi frunzele pomului slujesc la vindecarea neamurilor.”

Neamurile sunt acei care se află în afara Cetății. Ei sunt oamenii salvați la Judecata de la Tronul alb. Nu Sămânța rânduită mai dinainte, nu Mireasa, ci cei din afară. De ce au fost salvați ei? Pentru că cumva, în timpul vieții, ei au venit în contact cu Pomul Vieții, iar ei L-au slujit, L-au iubit și au lucrat pentru El. Și acum, în Cerul și Pământul nou, ce fac ei? Aduc slava și onoarea în Cetate.

 Fratele Branham a spus că ei își aduc zeciuielile în Cetate. Ce înseamnă aceasta? Ei sprijină Viața Cetății, care este Viața lui Hristos. Este un tablou a ceea ce au făcut pe Pământ. Este același lucru care continuă în Eternitate.

Cum au ajuns ei acolo? Cum au primit acces la Cetate? Prin faptul că au lucrat pentru Pom, pentru Cetate. Astfel, acum, în tabloul pe care-l avem în Biblie, ei și-au adus zeciuielile, ei încă mai sprijină Viața lui Hristos. Iar fratele Branham a spus că, în schimb, ei vor întinde mâna și vor lua o frunză din Pomul Vieții, aceasta fiind pentru vindecarea Neamurilor. Ce ne-a spus fratele Branham că reprezintă o frunză pe un pom? Părtășie. Atunci, acești oameni se află în părtășie continuă cu Pomul Vieții. Ei se aflau în părtășie cu Pomul Vieții pe Pământ, iar răsplata lor este părtășie cu Pomul Vieții în Ceruri. Atunci, Cine este Pomul Vieții? Este Hristos. Hristos manifestat. Viața vine de la Dumnezeu, Apa vieții, curgând prin Pom și ieșind în afară. Slavă Domnului! Este acesta un tablou nou? Face ca toate piesele puzzle-ului să se așeze la locul lor.

În mesajul Restituirea Pomului Mireasă, fratele Branham a spus:

„Veți forma ceea ce Îmi este cunoscut Mie ca: Mireasă.” Înțelegeți? În regulă. „Voi veni cu voi. Iar voi veți fi parte din Mine. Veți fi Mireasa Mea. Viața Mea va fi în trupul vostru. Așa cum soțul și soția sunt o singură persoană, voi și cu Mine vom fi Una. În acea zi, veți ști că Eu sunt în Tatăl, că Tatăl este în Mine, că Eu sunt în voi, iar voi în Mine.” Oh! Eu iubesc aceasta. Satan se înfurie la aceasta. Vedeți Unitatea lui Dumnezeu?”

Când se înfurie Satan? Când voi înțelegeți ce este unitatea lui Dumnezeu. Adevărata unitate, nu doctrina unității penticostalilor, ci adevărata descoperire a unității este că voi și Dumnezeu sunteți una. Atunci se înfurie Satan. El a luptat împotriva acestei descoperiri timp de două mii de ani. Dar Dumnezeu a dat vălul la o parte la sfârșitul timpului.

„Tot ceea ce era Dumnezeu, El a turnat în Hristos; iar tot ceea ce era Hristos, El a turnat în Biserică. Iată. Îi face pe toți Una.”

Dumnezeu a fost turnat în Hristos. Atunci, Dumnezeu era în Hristos. Iar Hristos a fost turnat în Biserică. Unde S-a dus Dumnezeu? Amin!

„Acum priviți. Acum, Mireasa este un singur Pom al Vieții. Cu alte cuvinte, așa cum soțul și soția sunt una, Hristos și Mireasa Sa, sunt una.” 

Acesta a fost marele scop al lui Dumnezeu de la început: El să trăiască în Trup ca Familie a lui Dumnezeu pe Pământ. Răscumpărarea a adus aceasta înapoi. Vedeți ce loc deținem noi? Dumnezeu vrea să trăiască în voi, pentru ca să fie lucrările Sale, nu ale voastre.

Dumnezeu vrea să fie în voi. Dumnezeu vrea să Se exprime pe Sine în voi. Dumnezeu vrea să Se manifeste pe Sine în voi.

Când fratele Branham a ajuns la această mare descoperire, a început să vorbească despre ea, între Pecetea a șasea și Pecetea a șaptea.

În Întrebări și Răspunsuri la Peceți, el a spus:

„Să nu încercați să fiți ciudați pentru a fi creștini, pentru că, vedeți, voi vă veți îndepărta de Dumnezeu.”

Când a ajuns la Pecetea a șaptea, el a spus: „Să nu încercați să interpretați ceva. Să nu încercați să o descifrați. Mergeți înainte continuând să fiți creștini.”

El a spus: „Dacă eu aș fi un fermier și Dumnezeu mi-ar fi spus să plantez cartofi, știind că El vine mâine, m-aș trezi dimineața și aș începe să plantez cartofi, pentru că acolo m-a pus El. Iar eu vreau să fac ceea ce El m-a chemat să fac.” El a spus: „Mergeți mai departe continuând să trăiți o viață smerită de creștin. Dacă veți încerca să deveniți ceva, vă veți răsuci îndepărtându-vă de Dumnezeu.”

Dacă veți încerca să folosiți prea multă putere a minții pentru a înțelege lucrurile, vă veți încurca imediat. El a spus: „Rămâneți simpli și smeriți. Dacă Dumnezeu vrea să vă arate ceva, vă va arăta.” Nu trebuie să vă forțați, nu trebuie să presați pentru a primi o descoperire. Dumnezeu o dă pur și simplu. Este ușor. Nu trebuie să lucrați, să trudiți, ci ea vine pur și simplu. Iar uneori vine în cel mai neașteptat mod. Uneori, chiar când nici măcar nu citești Mesajul, ci vorbești cu cineva sau te plimbi sau vezi ceva, și dintr-o dată: „Bang! Am înțeles. Aceasta era însemnătatea!” Nu trebuie să trudiți pentru ea. Dacă Dumnezeu vrea să o aveți, v-o va da.

Așadar, fratele Branham a spus: „Să nu încercați să fiți ciudați pentru a fi creștini, pentru că, vedeți, voi vă veți îndepărta de Dumnezeu.”

Pur și simplu, fiți normali. Fiți o ființă umană normală. La finalul unui mesaj ca și acesta, simțim ca și cum ar trebui să fim super eroi, plini de viață, vorbind pentru ca lucrurile să vină la existență, dând Viață, dar Dumnezeu a dorit să fie trup. Noi încercăm să fim Dumnezeu, iar Dumnezeu încearcă să fie „noi”. Noi dorim să fim Dumnezeu, iar Dumnezeu vrea să fie „tu”. Acesta a fost scopul Său de la început. Dumnezeu vrea să fie o gospodină, un adolescent, un copil, o mamă, un tată, un muncitor, un inginer. Dumnezeu este un inginer. El a proiectat totul. Și tot ce a făcut El, funcționează.

Dar nu putem spune aceasta despre tot ce facem noi, nu este așa? Noi dorim să fim dumnezei, însă cu aceasta a ispitit-o Satan pe Eva. „Dacă vei ajunge la această înțelegere, la această cunoștință, dacă vei elucida aceasta, dacă vei cerceta Mesajul în mod științific, dacă îți vei folosi mintea, dacă vei depune eforturi, vei fi ca Dumnezeu.” Dar ei erau deja dumnezei. „Dacă vei deveni foarte duhovnicesc, dacă vei începe să manifești toate aceste daruri, dacă te rogi toată noaptea, dacă vei posti zilnic, vei fi ca și Dumnezeu.” Dar tu ești deja ca și Dumnezeu. Amin! Ești deja parte din Dumnezeu, ești deja parte din Pomul Vieții, El este deja în tine. Acesta este locul în care El Și-a dorit întotdeauna să fie. Încetați să mai încercați să fiți Dumnezeu, pentru că Dumnezeu încearcă să fie tu. Doar lăsați-L pe Dumnezeu să vă aibă. Amin!

Când Dumnezeu a vrut să ne arate marele Său Plan, El a venit ca Isus Hristos, o ființă umană. Iar Isus nu era un ciudat. Amintiți-vă, mamele și-au adus copiii la El, pentru ca El să-i ia în brațele Sale și să-i binecuvânteze. El nu era un fanatic religios de care copilașii se speriau. El era un om normal. Era bun. Mamele doreau ca El să le țină copiii în brațe. Dacă El ar fi fost ciudat, mamele nu și-ar fi dus copiii la El. Dacă El era straniu, super ciudat, și super religios, nicio mamă nu și-ar fi dus copilul la El. Dar El avea genul de personalitate încât o mamă își dorea ca El să-i ia copilul și să-l binecuvânteze.

Isus era un prieten. El îi numea pe apostolii Săi, „prietenii” Săi. Iar ei L-au iubit cu drag. Așadar, El trebuie să fi fost prietenos. Ei voiau să fie cu El tot timpul. Atunci, trebuie să fi fost o Persoană în jurul căreia îți plăcea să te afli. Fratele Branham a spus că El avea simțul umorului. Uneori spunea lucruri care-i făcea să râdă. El era un om care era Dumnezeu, felul în care Dumnezeu voia să fie.

Dumnezeu a vrut să fie un om. Încetați să încercați să mai fiți altceva. Lăsați-L pe Dumnezeu să fie ceea ce El a vrut să fie. Dumnezeu vrea să fie „voi”. Noi facem lucrurile prea complicate. Biblia nu este despre doctrină, ci este  dorința lui Dumnezeu de a fi o Familie pe Pământ și a avea părtășie împreună.

Lui Isus I se făcea foame. Burtica îi suna. Mă întreb dacă Lui i-a rămas vreodată o bucată de salată între dinți? El trebuia să facă baie deoarece transpira. Noi nu ne gândim la Isus în felul acesta. Hainele I s-au murdărit. Când Se trezea dimineața, Îi stătea oare părul în toate părțile? Noi nu ne gândim niciodată la aceste lucruri, ci noi ne gândim la desăvârșire cu o aură de strălucire în jurul ei. Dar nimeni nu-L credea pentru că era un om obișnuit, de aceea ei nu înțelegeau cum putea face lucrurile pe care le făcea. Iar El le spunea: „Nu sunt Eu, ci Tatăl care locuiește în Mine”. Iar ei spuneau: „Dar Tu nu ești decât un om.” Ei nu puteau înțelege. Dumnezeu voia să fie un om.

Ce vrea Dumnezeu astăzi? El vrea să fie o Mireasă, vrea să trăiască într-un Trup alcătuit din mai multe mădulare. Același Isus în chip de Mireasă. Lăsați-L să aibă ceea ce Își dorește. Nu încercați să vă schimbați. Nu încercați să deveniți ceva ce nu sunteți. Nu încercați să deveniți exagerat de duhovnicești sau exagerat de religioși, ci pur și simplu, fiți normali.

Isus vrea să meargă la locul de muncă cu voi. El vrea ca Pomul Vieții să treacă pe lângă colegul de la locul de muncă încât să-l atingă, dar El nu o poate face decât prin voi. El vrea să dea viață copiilor voștri, iar El o poate face printr-o mamă în timp ce ea trăiește Viața Lui în fața copiilor ei, pentru ca ei să poată intra în contact cu Viața. El vrea să trăiască în voi, iar El vrea ca voi să fiți normali și umani, pentru că aceasta este viața pe care El a dorit să o trăiască. Nu egoist, nu mândru, nu poftind lucrurile lumii. Lăsați ca acea parte să moară pentru ca El să poată veni să-Și trăiască Viața în trupul vostru.

Când El a fost pe Pământ, El a fost Pomul Vieții, iar El a fost nevoit să facă baie, a trebuit să Se spele pe dinți, a obosit și a trebuit să Se întindă undeva. A fost suprasolicitat și a trebuit să ia o pauză, mergând în pustie. El a fost un om obișnuit. Singura diferență dintre El și noi, este că El S-a născut fără hibridare. Noi ne-am născut hibridați, de aceea noi avem nevoie de o schimbare a trupului. Dar până atunci, El tot vrea să trăiască în voi.

Să ne ridicăm cu toții în picioare. Câți dintre voi doresc să plece acasă din această tabără și să-L lase pe El să trăiască în voi? Să-L lăsăm pe El să facă voia Sa în noi. Zilnic vă veți confrunta cu doi Pomi. Alegeți Viața. Alegeți Cuvântul, stați cu acest Mesaj în felul în care ne-a fost dat și respingeți orice fel de raționament. Dumnezeu să vă binecuvânteze! Amin!

                        -AMIN-