03 septembrie 2025
Să deschidem Bibliile la Romani 13.11-12:
„Și aceasta cu atât mai mult cu cât știți în ce împrejurări ne aflăm: este ceasul să vă treziți în sfârșit din somn; căci acum mântuirea este mai aproape de noi decât atunci când am crezut.
Noaptea aproape a trecut, se apropie ziua. Să ne dezbrăcăm dar de faptele întunericului, și să ne îmbrăcăm cu hainele luminii.”
De câtva timp vorbim despre mesajul din „Ia creionul și scrie.” Încă am broșura la mine, pentru că ne vom referi la o secțiune din ea. El a vorbit despre aceasta în „Cuvântul vorbit este Sămânță originală”, mesajul pe care fratele Branham l-a predicat când a primit acest mesaj de la Duhul Sfânt, când i-a spus să ia creionul și să scrie, iar fratele Branham a împărtășit aceasta în mesajul respectiv.
Broșura pe care o avem este pasajul luat din cartea „Epocile Bisericii”, consemnată în Epoca Bisericii Pergam, de unde voi lua citatul despre PLOAIA TIMPURIE ȘI TÂRZIE:
„Acum vreau să fiți foarte atenți aici şi să vedeți aceasta. Dumnezeu a promis că în timpul sfârșitului se va împlini Maleahi 4. Aceasta trebuie să se împlinească, pentru că Acesta este Cuvântul lui Dumnezeu, însuflețit de Duhul, vorbit de profetul Maleahi. Isus S-a referit la aceasta.
Așadar, noi știm că acest profet, această împlinire a lui Maleahi 4, este fratele Branham. Știm că el este profetul epocii și al Apocalipsei, împlinirea din Apocalipsa 10.7, dar el avea să ia întreaga Biblie, de la Geneza la Apocalipsa. El a făcut aceasta: „…va începe de la sămânța șarpelui și va continua până la mesagerul din ploaia târzie.”
Deci, știm că această ploaie târzie are legătură cu slujba lui pentru că el este mesagerul, „…va continua până la mesagerul din ploaia târzie.” În continuare, vrem să vorbim despre aceasta.
În mesajul Condamnare prin reprezentare, din anul 1960, fratele Branham a spus:
„Noi credem că în aceste ultime zile va trebui să fie o Biserică ce va primi ploaia timpurie și ploaia târzie. Ea se va răspândi în toată lumea, în această epocă laodiceană. Va fi o Biserică chemată înapoi la credința originală în Dumnezeu. Va fi o Biserică care Îl va avea pe Isus Hristos umblând prin Ea, manifestându-Se pe Sine. Strigătul Împăratului va fi în Ea.”
Mie nu-mi place să spun: „va fi în Ea”, ci acum spun: „Este în Ea”. „Strigătul Împăratului este în Ea!” pentru că noi am primit aceasta. De aici vedem că va fi o ploaie timpurie și una târzie.
Acum vom privi la câteva citate din „Cuvântul vorbit este Sămânță originală.” Noi am vorbit despre acest mesaj în ultimele săptămâni, cum acesta a fost un mesaj esențial în cadrul Mesajului fratelui Branham. El a ajuns la acest moment în anul 1962, când știa că Dumnezeu a terminat cu bisericile, știa că focurile trezirii se stingeau, totul a încetinit, s-a ajuns la o lege, slujba lui a încetinit iar el știa că se va întâmpla altceva. El se afla în această stare și încerca să rezolve totul. Astfel, el a intrat în mesajul „Cuvântul vorbit este Sămânță originală”, unde a încercat să ne arate că Sămânța originală este Cuvântul vorbit al lui Dumnezeu, și că atunci când te întorci la Cuvântul original, Acesta Se va reproduce pe Sine, va reproduce exact ceea ce a fost destinat să producă, adică tot ceea ce a produs prima Biserică. Și dacă acum, la sfârșit, noi ne întoarcem la Cuvântul original, va fi exact ca Biserica ieșită din Cincizecime.
Așadar, aceasta ne-a învățat profetul în mesajul „Cuvântul vorbit este Sămânță originală”
Dar înainte de acest timp, fratele Branham, (puteți merge în urmă, de la anii 50), a început să spună: „Aceasta este ploaia târzie. Aceasta este ploaia târzie.” La fel ca toți ceilalți, el se referea la trezirea penticostală, la revărsarea Duhului și a darurilor care au fost restaurate, chiar și în slujba sa în supranatural. Și fratele Branham a spus: „Aceasta este ploaia târzie.” Dar după aceea, el a început să schimbe aceasta.
În anii 1957, 1958, 1959, el a început să înțeleagă că trebuie să existe o ploaie timpurie, așa că a început să spună: „Ploaia timpurie trebuie să vină în această ploaie târzie.” Dar când a ajuns la „Cuvântul vorbit este Sămânță originală”, în Peceți și mai departe, el s-a schimbat complet, pentru că a realizat că: „Aceea nu a fost ploaia târzie, pentru că voi nu puteți avea ploaie târzie până nu aveți o ploaie timpurie.” Și a început să predice aceasta.
Așadar, vreau ca noi să înțelegem aceasta pentru că atunci când vă întoarceți la Mesaj, s-ar putea să auziți aceste lucruri. Dar fratele Branham însuși și-a dat seama de realitatea și importanța Scripturilor și de poziția în care se afla, pe măsură ce Dumnezeu i le descoperea și înainta în slujba sa.
Astfel, el a ajuns la mesajul „Cuvântul vorbit este Sămânță originală” și a început s-o așeze. El a spus:
„Acum noi auzim foarte mult, foarte multe organizații și orice altceva vorbind că noi suntem în ploaia târzie. Prostii, nonsens. Nu mai există așa ceva acum.”
Este destul de clar. Înainte, el a spus: „Aceasta este ploaia târzie”, dar acum, pentru că Dumnezeu i-a descoperit și i-a arătat unde se afla în slujbă și ce urma, și-a dat seama că: „Noi nu suntem în ploaia târzie. Nu mai există așa ceva acum.”
În Rezumatul Epocilor Bisericii, din cartea „Epocile Bisericii”, fratele Branham a spus:
„Această epocă a început imediat după începutul secolului al XX-lea. Întrucât urma să fie epoca în care adevărata Biserică se va întoarce la a fi Mireasa care a fost la Rusalii, știm că trebuie să existe obligatoriu o întoarcere a puterii dinamice. Credincioșii au simțit acest lucru în duhurile lor și au început să strige spre Dumnezeu pentru o nouă revărsare, așa cum a fost în primul secol.
Ceea ce părea a fi răspunsul a venit pe măsură ce mulți au început să vorbească în limbi și să manifeste daruri ale Duhului. Atunci se credea că aceasta era într-adevăr mult așteptata RESTAURARE. Nu a fost, căci ploaia târzie poate veni numai după ploaia timpurie, care este ploaia de primăvară sau ploaia ÎNVĂȚĂTURII.”
Acum mă voi întoarce înapoi. Știți că nu-mi place să merg prea repede. Mă întorc aici pentru că spune ce părea a fi răspunsul când a început trezirea de pe strada Azusa, când darurile Duhului Sfânt, botezul Duhului Sfânt s-a întors odată cu darurile Duhului. Aceasta părea a fi restaurarea, părea ca și cum s-ar fi întors direct la ceea ce era Biserica de la Cincizecime. Dar el a spus că nu era aceasta. Doar părea, dar nu era. „Atunci se credea că aceasta era într-adevăr mult așteptata restaurare.”
Astfel, vreau să privim la această mult așteptată restaurare, deoarece trebuie să vină o restaurare în care Biserica adevărată se va întoarce la a fi Mireasa care a fost la Rusalii. Aceasta va face restaurarea, o va aduce înapoi la ceea ce a fost când era o Mireasa virgină, ieșită proaspătă din mâinile lui Dumnezeu, la Rusalii.
Ei au crezut că trezirea de pe strada Azusa, trezirea penticostală, a fost restaurarea mult așteptată, dar nu a fost. Ascultați ce spune fratele Branham în continuare:
„Căci ploaia târzie poate veni numai după ploaia timpurie…” (Deci, el a atașat ploaia târzie la restaurare. Vedeți aceasta?)
„…care este ploaia de primăvară sau ploaia învățăturii. Așadar, ploaia târzie este ploaia Secerișului…” Deci, avem o ploaie a învățăturii și o ploaie a secerișului.
„…Cum putea fi acesta lucrul real când Ploaia Învățăturii nu venise? Profetul-Mesager care urma să fie trimis să ÎNVEȚE oamenii și să întoarcă inimile copiilor înapoi la părinții de la Rusalii nu venise încă. Astfel, ceea ce se credea a fi restaurarea și învierea finală spre răpire, nu venise.”
Și acum, în Rezumatul Epocilor, din cartea „Epocile Bisericii”, fratele Branham a putut așeza totul. Acum, el înțelegea, și a spus: „Părea o restaurare, dar nu putea fi.” Cum putea să vină ploaia târzie, care este ploaia restaurării, până când nu venea ploaia învățăturii? Și cum putea veni ploaia învățăturii fără profetul-mesager care a fost trimis să-i învețe pe oameni și să le întoarcă inimile înapoi? Așadar, ploaia învățăturii trebuie să vină înaintea ploii târzii.
Textul biblic din care vine acest lucru și la care s-a referit fratele Branham, este Ioel 2.23-27, unde spune:
„Bucurați-vă voi copii ai Sionului, şi veseliți-vă în Domnul Dumnezeul vostru, pentru că El v-a dat ploaia timpurie cu măsură şi va face să cadă pentru voi ploaia, ploaia timpurie şi ploaia târzie în luna întâi…” (Vreau să vedeți că se va referi la „luna întâi”, dar va fi o terminologie diferită).
„…Voi aduce ploaie timpurie şi ploaie târzie în luna întâi.
Ariile vor fi pline de grâu şi teascurile se vor revărsa de vin şi de untdelemn.
Vă voi da înapoi anii pe care i-a mâncat lăcusta, mușița şi omida şi forfecarul, armata mea cea mare pe care am trimis-o împotriva voastră.
Veți mânca din belșug şi vă veți sătura şi veți lăuda Numele Domnului, Dumnezeul vostru, care a lucrat minunat cu voi; şi poporul meu niciodată nu va mai fi de ocară!”
Noi trăim în timpul acestei profeții. El ne-a spus că va restaura tot ce a fost distrus de duhul antihrist, când acesta a mâncat Biserica, Pomul Miresei, care a fost distrus în aceste patru etape. Dar Dumnezeu are o promisiune de restaurare aici, în Ioel capitolul 2. Dar o parte a acestei restaurări este o ploaie timpurie și o ploaie târzie. În ploaia timpurie și ploaia târzie El va aduce o restaurare pentru tot ce au mâncat aceste insecte ale antihristului din Biserică și o va aduce înapoi. Și când Dumnezeu va face aceasta, „veți mânca din belșug”.
Mâncați bine? „Amin!” De ce? Pentru că am trecut prin seceta secetei, seceta Bisericii. Am trecut prin foamete pentru că Amos a spus: „Va fi foamete în țară, dar nu de pâine și de apă, ci foamete și sete după auzirea Cuvântului Domnului”, deoarece Cuvântul Domnului a fost pierdut, a fost distrus în epocile întunecate. Dar acum, sub ploaia târzie, Dumnezeu va restaura tot ce a distrus omida, viermele, lăcusta. Tot ce au distrus acestea, se întoarce.
„Veți mânca din belșug și vă veți sătura, și veți lăuda Numele Domnului, Dumnezeul vostru, care a lucrat minunat cu voi.”
Puteți spune: „Dumnezeu a lucrat minunat cu mine?” Nu contează care sunt încercările noastre, greutățile cu care ne confruntăm, aceasta face parte din desăvârșirea Miresei; aceasta trebuie să facă Dumnezeu în viețile noastre, pentru că Dumnezeu a semănat Cuvântul înapoi în noi și Și-a turnat Duhul peste acel Cuvânt ca să-L manifeste. Cum veți manifesta acel Cuvânt? Într-o atmosferă de perfecțiune. Fiecare încercare, fiecare greutate este doar un obstacol pe care Dumnezeu vrea ca Cuvântul din interiorul vostru să-l biruiască, să-l depășească și să dovedească, că a fost o restaurare în această epocă.
Noi nu căutăm o viață ușoară, ci căutăm Cuvântul care S-a întors ca să ne așeze pozițional și să ne aducă înapoi gândirea corectă, înțelegerea corectă despre cine suntem, cu ungerea și puterea lui Dumnezeu, Duhul Sfânt revărsat în Mireasă pentru a face acel Cuvânt să trăiască. De aceea, eu spun că Dumnezeu S-a purtat minunat cu mine. Noi nu ar trebui să avem nimic de care să ne rușinăm. Slavă Domnului!
Să privim la ploaia timpurie și ploaia târzie, și să analizăm aceste definiții. Acest cuvânt „ploaia timpurie”, înseamnă „învățător” iar fratele Branham l-a folosit ca „ploaia învățăturii”. Apoi, când cauți „ploaia târzie”, aceasta înseamnă „ploaia de primăvară”, ploile din martie sau aprilie care maturizează recoltele Palestinei. Dar eu am scris aici „ploaia târzie”, cu albastru 3953, pentru că în Concordanță scrie că acest cuvânt provine din primul cuvânt. Acesta este rădăcina celuilalt cuvânt. Deci, când scoatem acel cuvânt rădăcină, înseamnă „a strânge, a aduna, a lua ce urmează, a lua totul.” Aceasta înseamnă că cuvântul „ploaia târzie” provine din cuvântul „a strânge, a aduna”. De aceea a spus fratele Branham că ploaia secerișului este ploaia care adună sau strânge spicele.
Acum, din nou în Rezumatul Epocilor Bisericii, unde fratele Branham a spus:
„Acum se spune că Dumnezeu va „restaura”. Epoca luterană nu a restaurat biserica, a început o reformă. Epoca wesleyană nu a restaurat. Epoca penticostală nu a restaurat. Dar Dumnezeu trebuie să restaureze pentru că El nu-Și poate nega Cuvântul. Aceasta nu este învierea Bisericii; este „Restaurarea.” Dumnezeu va duce Biserica chiar înapoi la Rusaliile de la început. Acum observați că în versetul 25 se spune de ce avem nevoie de restaurare. Oul, larva, nimfa și adultul au mâncat totul, cu excepția rădăcinii și a unei mici părți din tulpină.
Acum ni se spune că toate aceste insecte sunt una și aceeași în diferite stadii. Așa este. Ele sunt duhul antihrist manifestat în organizare, denominațiune și doctrină falsă de-a lungul veacurilor. Și acea sărmană rădăcină și tulpină vor fi restaurate. Dumnezeu nu va planta o Biserică nouă, ci va readuce plantarea Sa originală la Sămânța originală…”
Amintiți-vă că Cuvântul vorbit este Sămânță originală. Dacă se întoarce la Cuvântul original, ea va produce aceeași Viață originală.
„…va readuce plantarea Sa originală la Sămânța originală. El o face așa cum se spune în versetul 23, „prin învățătură sau ploaia timpurie”. Apoi va veni ploaia secerișului sau…” (Ce spune profetul?) „…sau credința de răpire.”
Subliniez lucrul acesta frumos și profund pentru că nu vreau să-l uit, deoarece uneori, fratele Branham spune lucruri și leagă împreună lucruri care te dau brusc, peste cap, dar apar mai târziu și începi să înțelegi ce ne-a spus, că el numește această ploaie târzie, „ploaia secerișului” sau „credința de răpire.”
Să mergem mai departe. Să nu uitați aceasta: „Ploaia târzie este ploaia secerișului sau credința de răpire.”
În Cuvântul vorbit este Sămânță originală, partea a doua, fratele Branham a spus:
„Cineva mi-a cerut să repet din nou acel cuvânt ebraic. În Ioel 2.28, unde el a vorbit despre venirea ploii timpurii și a ploii târzii, cuvântul „timpuriu” este cuvântul ebraic, m-o-u-r-e-h, „moureh”, care înseamnă „învățătură”. Cu alte cuvinte, va fi o ploaie de învățătură și o ploaie de seceriș. Acum, noi am avut ploaia învățăturii și suntem pregătiți pentru ploaia secerișului. Voi știți că prima ploaie este când semănați sămânța. Aceea începe creșterea recoltei. Apoi, chiar înainte ca aceasta să se maturizeze, acolo vine o altă ploaie. Ei o numesc ploaia secerișului. Noi știm când este aceasta. Ploile de primăvară, apoi ploile din jurul lui iunie; aceasta face recolta voastră. Acum, ploaia, noi aflăm că a fost Duhul.”
Așadar, ce este ploaia timpurie și ploaia târzie? Este o revărsare a Duhului. Este o revărsare a Duhului lui Dumnezeu. Pentru ca Sămânța care a fost semănată să crească, ea are nevoie de apă, de umiditate. Ea are nevoie de Duhul pentru a crește.
Așadar, profetul a început să ne învețe și a spus: „Acum, noi am avut ploaia învățăturii și suntem pregătiți pentru ploaia secerișului.” Priviți când a spus el aceasta. Este foarte important, pentru că știm că atunci când a ajuns la acest mesaj, și-a dat seama că s-a întâmplat ceva și că se va întâmpla ceva. El și-a dat seama că în slujba sa se schimbase ceva; și-a dat seama că anul 1962 era anul schimbării, pentru că a predicat „Cuvântul vorbit este Sămânță originală”, unde a spus: „Focurile trezirii se sting, nu mai ard prin țară așa cum o făceau înainte. Întâlnirile mele sunt cele mai proaste dintre toate.” Ce a cauzat toate acestea? El a spus: „Pentru că a fost semănată o Sămânță și acum trebuie să așteptăm să vedem ce iese din semănat.”
Și acum, în această etapă, el ne-a spus…El trecuse prin prima și a doua Tragere; a trecut prin întâlnirile de trezire care au avut loc în toată lumea dovedind că Isus Hristos este Același ieri, astăzi și în veci, cu legitimare supranaturală, vindecări și minuni. Apoi a ajuns la Epocile Bisericii și a început să lege toate capetele lăsate libere și să aducă înapoi tot Adevărul. El ne-a învățat botezul în apă în Numele Domnului Isus Hristos; ne-a învățat adevărul despre dumnezeire; ne-a învățat toate aceste lucruri, aducându-ne înapoi la Cuvântul original, și a spus: „Noi am avut ploaia învățăturii și suntem pregătiți pentru ploaia secerișului.”
Și acum, în anul 1962, în „Cuvântul vorbit este Sămânță originală”, el stătea între aceste două ploi, și spunea: „Această ploaie a căzut, dar va mai veni o ploaie.”
Este atât de emoționant, prieteni, pentru că acum stăm aici, în anul 2025, și putem spune: „Ploaia secerișului a venit.” Noi nu mai stăm între aceste două ploi, ci stăm aici ca beneficiarii ploii secerișului care a căzut deja.
În Cuvântul vorbit este Sămânță originală, partea întâi, fratele Branham a spus:
„Acum au existat trei feluri diferite de semințe semănate. Una denominațională – Billy Graham. El a fost semănătorul principal. Oral Roberts, pentru penticostali. Semințele penticostale s-au semănat. Acum vorbesc despre organizație. Apoi a fost semănat Cuvântul. Acum va trebui să înțelegeți, oamenilor. Eu nu mai spun aceasta decât dacă îmi spune Dumnezeu să spun. Vreau să înțelegeți aceasta bine și clar. Au fost semănate trei semințe. Acesta este motivul pentru care semănarea este aproape terminată. Vedeți? Este peste tot. Semințele trebuie semănate înainte de a cădea ploaia.”
Mai jos, în același mesaj, el a spus:
„Cred că suntem aproape de timpul secerișului. Semințele s-au semănat. Semințele denominaționale ale bisericilor, cum ar fi Evanghelicii, baptiștii, prezbiterienii luteranii, și semințele penticostale au fost semănate în organizația penticostală, prin oameni mari ca Oral Roberts, Tommy Hicks, și Tommy Osborn, oameni mari ai lui Dumnezeu. Vedeți? Eu cred că Cuvântul lui Dumnezeu s-a semănat neamestecat, departe de oricare dintre aceste organizații. Aceasta este problema. Vedeți?”
Ce s-a întâmplat? De ce a spus: „Aceasta este problema”? Pentru că întrebarea de la începutul mesajului „Cuvântul vorbit este Sămânță originală”, a fost: „De ce se sting focurile trezirii?” Trezirea era renașterea ploii timpurii, când Duhul Sfânt S-a revărsat în timp ce era semănată Sămânța. În loc de „renaștere” puteți spune „ploaie” pentru că sunt sinonime.
Ei spuneau: „De ce s-au stins focurile trezirii?” Și el a spus: „Aceasta este problema. Problema este că semințele au fost semănate.”
Mai departe, el a spus:
„Aceasta este problema. Vedeți? Sămânța trebuie să aibă… Sămânța semănată trebuie să aibă apă înainte să poată crește. Ea trebuie să aibă apă, să cadă înainte ca sămânța semănată să poată crește.”
Acum ascultați cu atenție ce a spus în continuare:
„Acum, sămânța trebuie să fie semănată și apoi trebuie să aibă apă pentru a crește. Acum, voi ziceți: „Ei bine, frate Branham…” Eu voi exprima gândurile voastre prin aceasta. „…Noi am avut apă.” Așa să fie. Este corect. Voi ați avut apă…” (Ce apă? Ploaia, trezirea). „…Voi ați avut apă. Ați plantat vreodată varză, ceva semințe sau altceva de felul acesta? De obicei, ei aveau apă acolo și turnau puțină apă peste ele. Vedeți? În ordine, dar acum așteptați. Ce am avut în acel timp de semănat? Ploaia timpurie.”
Acolo, în urmă o arată? Da. Noi am avut treziri? Da. Am avut o revărsare a Duhului? Da. Am avut apă? Da, dar aceasta a fost în timpul semănatului. Și acum să vedem ce vine. Și când vine acum, trebuie să fie o ploaie a secerișului, ceva care să aducă recolta la maturitate deplină.
Tot în Cuvântul vorbit este Sămânță originală, partea întâi, fratele Branham a spus:
„Care este problema acum? Acum ea așteaptă ploaia târzie. Atunci își produce roadele. Oh, sper că ați prins-o! Atunci felul de sămânță pe care l-ați plantat în câmpul vostru va fi felul de recoltă care-l veți secera…” (pentru că Cuvântul vorbit este Sămânță originală).
„…Dacă denominațiunile vor mai mulți membri, aceasta vor primi. Aceasta au primit ei. Penticostalii vor mai mulți penticostali. Aceasta vor primi. Corect. Dar Cuvântul va produce fii și fiice ale lui Dumnezeu. Și aceasta vine. Priviți! Uitați-vă la marea ploaie târzie care trebuie să aibă loc, cum vor alerga ei peste ziduri și cum vor veni ca o armată.”
Oh, Doamne! Uneori este ca și cum aș ști că aceasta este aici. Am pus-o aici, dar când o văd din nou, mă entuziasmez atât de mult, pentru că fratele Branham a spus că „vor veni ca o armată,” și aceasta ne leagă direct de oasele uscate din Ezechiel. Aceasta este armata care se va ridica din nou.
Denominațiunea va aduce mai departe o denominațiune; penticostalii vor produce penticostali, dar Cuvântul lui Dumnezeu va produce fii și fiice ale lui Dumnezeu.
Să citim mai departe din același mesaj:
„Acum, priviți! Dar acolo era Unul care era Cuvântul. El era Cuvântul, și unde a stat El? Cu cel promis, cel ales. Cuvântul a rămas cu cel ales…” (Și astăzi Cuvântul lui Dumnezeu va sta cu cel ales), „…Sămânța Împărătească a lui Avraam, prin promisiune.” (El face referire la Geneza 18, când Dumnezeu a venit în trup, pe câmpiile Mamre, să-l viziteze pe Avraam pentru a-i confirma promisiunea). Și fratele Branham a spus: „…Unul care era Cuvântul. El era Cuvântul. Și unde a stat El? Cu cel promis, cel ales.”
Câți au coborât? Trei. Doi îngeri și Dumnezeu Însuși în trup. Și Unul a rămas cu grupul ales, care era Cuvântul, în timp ce ceilalți doi au coborât să predice. Iar fratele Branham a spus: „Predicarea Evangheliei este Lumina orbitoare.” El a coborât să-i orbească pe cei din Sodoma. Fratele Branham a spus că cei doi au fost Billy Graham și Oral Roberts. El încă predica același lucru spunând aceeași poveste. Dar a fost Unul, Dumnezeu venit într-un vas de carne. În câmpiile Mamre, El a venit la cel ales care a primit promisiunea. El a venit la momentul potrivit ca să confirme promisiunea.
„Și astăzi Cuvântul lui Dumnezeu va sta cu cel ales, Sămânța Împărătească a lui Avraam, prin promisiune. Ce fel de lucrări a făcut El? Când S-a manifestat cam opt sute de ani mai târziu, în forma lui Isus Hristos, El a făcut aceleași lucrări...”
Ce a spus el? Ce lucrări a făcut Acela? Ce lucrări a făcut IeHoVaH-Elohim în trup? El S-a întors cu spatele la cort și a descoperit gândurile Sarei, care era în cort.
Ascultați, căci îmi place aceasta și vreau s-o prindeți corect:
„Când S-a manifestat cam opt sute de ani mai târziu, în forma lui Isus Hristos, El a făcut aceleași lucrări pe care le-a făcut Acela acolo, Cuvântul le-a făcut, la poarta cortului lui Avraam. El a stat cu spatele la cort și i-a spus „Avraam” căci numele lui era „Avraam”, nu „Avram.” Acela a fost întotdeauna numele lui.”
El ne-a arătat că semnul lui Mesia lucra înainte de venirea lui Mesia. Apoi, Mesia a venit ca Isus Hristos și a făcut același lucru pe care l-a făcut la Avraam, pe câmpiile Mamre. El putea deosebi gândurile lor. Dar El a venit din nou la sfârșitul dispensației neamurilor. La fârșitul Epocilor Bisericii, El a venit într-un trup de carne, într-un profet al epocii, și a făcut același lucru când s-a întors cu spatele la mulțimea de mii de oameni și a început să cheme oamenii afară. Astfel, noi am putut vedea că Aceasta este aceeași Viață, același Dumnezeu, același Cuvânt care a fost acolo, în urmă, confirmând promisiunea făcută lui Avraam, și confirmând acum promisiunea făcută Seminței lui Avraam. Slavă Domnului!
„…dar numele lui era Avraam pentru că Dumnezeu l-a întâlnit cu câteva zile înainte de aceea și i-a spus că numele lui era Avraam…” (Ce făcea El? El îi cunoștea numele schimbat, știa cine era. El i-a oferit o identificare corectă).
„…El a zis: „Unde este soția ta…nu S-a-r-r-a, ci S-a-r-a-h. Unde este soția ta, Sarah?” Ca și cum nu ar fi știut. Avraam a spus: „Este în cortul de la spatele Tău.”
El a zis: „Eu te voi vizita.” „Eu”, pronumele personal. „Eu te voi vizita conform cu timpul vieții (Oh!), și tu vei avea acel bebeluș pe care l-ai așteptat.” Ploaia târzie se pregătește să cadă…”
O,o,o!„Ploaia târzie se pregătește să cadă.” Unde? Pe câmpiile Mamre din Geneza 18, când El a venit în trup pentru a confirma promisiunea, a arătat Semnul lui Mesia și a venit la sămânța aleasă la timpul potrivit. Atunci, El a spus: „Ploaia secerișului se pregătește să cadă. De aceea am venit la tine, Avraam. Eu aduc această sămânță pe care ai ținut-o în inimă la deplina maturitate a recoltei.”
„…Ploaia târzie se pregătește să cadă. Ai ținut sămânța aceea acolo suficient, crezând. Tu aștepți un fiu, și el va veni! Aceea este adevărata Biserică astăzi. Vedeți? Acea Sămânță aleasă. „Tu l-ai așteptat și eu ți-l voi trimite.” Cine a spus aceasta? Cuvântul.”
Prieteni, noi ne-am întors înapoi. Este același lucru. Îmi place cum a făcut fratele Branham aceasta. Era în martie 1962, și atunci el nu știa ce se va întâmpla în continuare, iar noi stăm aici, privim în urmă la tot ce s-a întâmplat după aceasta și spunem: „Oh, Doamne, a fost atât de perfect! A fost atât de bine! El a așezat aceasta exact la momentul potrivit.” Dar el nu avea de unde să știe ce avea să înceapă să facă Dumnezeu la sfârșitul anului, când șase oameni diferiți i-au adus șase vise care vorbeau despre schimbarea slujbei sale și despre plecarea lui spre Vest. Toate acestea încununate de extinderea drumului și de viziunea pe care o avusese despre poarta ruptă în bucăți și despre însărcinarea dată de Dumnezeu de a merge spre Vest atunci când toate acestea se vor întâmpla. Astfel, acum el știa că trebuie să meargă spre Vest. De ce? Pentru a primi interpretarea celor șapte Tunete. Dar atunci când a spus aceasta, el nu a știut ce avea să facă Dumnezeu și nu știa ce urma să se întâmple. Este atât de remarcabil, prieteni! Suntem un popor atât de privilegiat!
În Cuvântul vorbit este Sămânță originală, partea a doua, fratele Branham a spus:
„…au trecut cam șase ore, aproape de aceasta. Cinci și jumătate sau șase ore. S-ar putea spune mult mai mult, dar cu siguranță Duhul Sfânt, până în acest moment, a scufundat aceasta așa de adânc în voi, încât știți despre ce vorbesc. Noi suntem la timpul sfârșitului. Semințele sunt semănate acum. Ploaia târzie se pregătește să vină.”
Atât știa el. Cum? Când? Unde? De ce? El știa doar că era pe cale să vină.
Să mergem din nou la Avraam, la Geneza 18. Noi am trecut de multe ori pe aici, dar nu contează, vom trece din nou pentru că aceasta este viața noastră, aceasta este identificarea noastră și aceasta este ceea ce trăim.
Vreau să înțelegeți că fratele Branham a spus: „Ploaia târzie este pe cale să cadă.” Și acum priviți încă odată la ce a spus în paragraful pe care l-am citit: „El a zis: „Eu te voi vizita…” „Eu”, pronume personal. „Eu te voi vizita conform cu timpul vieții (Oh!), și tu vei avea acel bebeluș pe care l-ai așteptat.” Ploaia târzie se pregătește să cadă. Ai ținut sămânța aceea acolo suficient, crezând. Tu aștepți un fiu, și el va veni!”Apoi, el a legat aceasta de biserica de astăzi, care așteaptă venirea Domnului.
„El a spus: „Eu te voi vizita.” „Eu”, pronume personal. „Eu te voi vizita conform cu timpul vieții (Oh!), și tu vei avea acel bebeluș pe care l-ai așteptat.” Ploaia târzie se pregătește să cadă.”
Să citim Geneza 18.9-15:
„Ei i-au zis: „Unde este Sara, soția ta?” Și el a spus: „Iat-o, în cort.”
Și El a spus: „Eu, cu adevărat, Mă voi întoarce la tine, conform cu timpul vieții; şi, iată, Sara, soția ta, va avea un fiu.” Sara a auzit aceasta din ușa cortului, care era în spatele Lui.
Acum Avraam şi Sara erau bătrâni şi mult înaintați în vârstă şi Sarei nu-i mai venea rânduiala femeilor.
De aceea Sara a râs în sinea ei, spunând: „După ce am îmbătrânit să mai am desfătare, domnul meu fiind şi el bătrân?”
Şi Domnul i-a spus lui Avraam: „De ce a râs Sara?…” (Unde scrie că a râs Sara? Biblia spune că ea a râs în sinea ei. Nici măcar nu s-a auzit. Sara a râs în sinea ei).
„…Şi Domnul i-a spus lui Avraam: „De ce a râs Sara spunând: „Cu adevărat să nasc eu, care sunt bătrână?
Este vreun lucru prea greu pentru Domnul? La timpul rânduit Mă voi întoarce la tine, conform cu timpul vieții şi Sara va avea un fiu.”
Atunci Sara a negat, spunând:„ Nu am râs: pentru că îi era teamă. Dar El a spus: „Ba da, ai râs.”
Așadar, aici Dumnezeu îi promite lui Avraam: „Avraam, Eu Mă voi întoarce la tine conform cu timpul vieții, și tu vei avea acel fiu.” Deci, în această vizită, El a promis că Se va întoarce. Și ce a făcut El? I-a întors înapoi. La ce? Înapoi la tinerețea lor. La fel cum El va readuce Biserica la ceea ce era când a ieșit de la Rusalii. Ea se întoarce la a fi Mireasa virgină, ieșită proaspătă din mâinile lui Dumnezeu, spălată în Apa Cuvântului sângerând, restaurată înapoi la condiția de virginitate nealterată, înapoi la ceea ce era și la ce a fost menită să fie la început.
Avraam și Sara au fost întorși din nou la tinerețea lor, totuși Dumnezeu le-a promis o vizită. Dar dacă vă uitați, Dumnezeu nu a mai venit niciodată la Avraam. Următoarea vizită a fost în Geneza 21.1: „Și Dumnezeu a vizitat-o pe Sara, așa cum a spus.” Când a spus El că o va vizita pe Sara? Când S-a uitat la Avraam, și a spus: „Te voi vizita conform cu timpul vieții”, pentru că Sara făcea parte din Avraam, Sara făcea parte din promisiune, și împlinirea promisiunii urma să fie prin ea. Și unde este promisiunea? Promisiunea este Hristos, iar Mireasa lui Hristos este parte din Hristos, de aceea împlinirea promisiunii va veni prin Ea.
„Și Domnul a vizitat-o pe Sara…” Domnul a venit la ea. De ce? Pentru că era timpul să fie revărsată ploaia târzie.
„…Și Domnul i-a făcut Sarei așa cum a spus…” (Ascultați mai departe). „…Căci Sara a rămas însărcinată și i-a născut lui Avraam un fiu la bătrânețe, la timpul hotărât despre care i-a vorbit Dumnezeu.”
Sara avea nevoie de ceva, ea avea nevoie de această vizită, avea nevoie de o vizită a Domnului, avea nevoie de o revărsare a Duhului, avea nevoie de ceva care să-i dea capacitatea de a concepe. Amintiți-vă că în momentul acela ea era deja întinerită din nou, deoarece în capitolul 19, ei au coborât în Gherar și acolo, împăratul Abimelec, a dorit-o pe această femeie tânără și frumoasă. Înseamnă că ea era deja tânără, dar după ce a fost întoarsă prin Cuvânt la ceea ce era, încă mai avea nevoie de ceva, mai avea nevoie de o vizită. Și în acea vizită, ea a zămislit.
Dacă mergem la Evrei 11.11, vedem ce a făcut această vizită pentru ea:
„Prin credință și Sara însăși a primit putere pentru conceperea seminței și a născut un copil, deși îi trecuse vârsta, fiindcă L-a socotit credincios pe Cel ce promisese.”
Ce i-a dat credința care i-a dat putere să conceapă o sămânță? Vizita privată din Geneza 21.1. Acea vizită i-a dat credință, iar credința i-a dat putere să conceapă sămânța, deoarece știa că promisiunea Lui este adevărată.
Acum vreau să mă întorc puțin înapoi. Vă amintiți că v-am spus să țineți minte aceasta? „Ce este ploaia secerișului? Credința de răpire.” Noi trebuie să ajungem la o credință, această Mireasă trebuie să ajungă la o credință care va schimba atomii din trupul ei, iar ceea ce are nevoie pentru a ajunge la această credință este ploaia secerișului. Ea are nevoie de o vizită ca aceea din câmpiile Mamre, dar are nevoie și de o vizită care are loc în cămăruță, când Domnul vine la ea și-i dă putere să conceapă Sămânța. Slavă Domnului!
În mesajul Semnul Seminței din timpul sfârșitului, fratele Branham a spus:
„Dar Cuvântul lui Dumnezeu a fost și El semănat. Și când Duhul lui Dumnezeu începe să cadă, Cuvântul lui Dumnezeu va trăi în oameni. Acea mireasă falsă care a comis adulter acolo, s-a adus pe sine în crezuri și și-a vândut drepturile de întâi născut, ce va secera? O confederație de biserici, care trebuie să fie legată și arsă ca spinii și mărăcinii. Dar acolo unde Cuvântul lui Dumnezeu a fost semănat în inima oamenilor, va secera o Mireasă pentru Hristos, așa cum sunt sigur că stau aici: semne ale timpului sfârșitului.”
În Epoca Bisericii Smirna, din cartea „Epocile Bisericii”, fratele Branham a spus:
„Cine are urechi, să audă ce zice Duhul bisericilor din fiecare epocă.” În fiecare epocă era același strigăt. „Ascultați ce zice Duhul!” Dacă ești un creștin, te vei întoarce înapoi la ceea ce învață Duhul. Acesta este Cuvântul acestei epoci. Fiecare mesager din fiecare epocă va propovădui acel Cuvânt. Fiecare trezire proaspătă şi adevărată se va datora faptului că oamenii s-au întors înapoi la Cuvântul din epoca lor.”
Ce este renașterea? Este ploaia târzie, este Focul care cade, este Duhul lui Dumnezeu, este trezirea revigorantă a Miresei. De ce a fost aceasta? Aceasta a fost pentru că era legată de Cuvânt. Și noi ne dorim acea renaștere, pentru că renașterea este în Cuvânt.
„Fiecare trezire proaspătă şi adevărată se va datora faptului că oamenii s-au întors înapoi la Cuvântul din epoca lor.
Strigătul din fiecare epocă este mustrarea: „Tu ai părăsit Cuvântul lui Dumnezeu. Pocăiește-te şi întoarce-te la Cuvânt.” De la prima carte din Biblie (Geneza), până la ultima carte (Apocalipsa) există numai un motiv pentru nemulțumirea lui Dumnezeu – părăsirea Cuvântului. Și există un singur remediu pentru a-I recâștiga favoarea – înapoi la Cuvânt.”
Cuvântul vorbit este Sămânță originală. Întoarceți-vă la Cuvânt! Întoarceți-vă la Viața originală, la scopul original, la gândul original! Slavă Domnului!
În mesajul Unirea invizibilă, profetul a spus:
„Dar priviți, când Mireasa spirituală începe să aibă o trezire...” (Ce este trezirea? Ploaia târzie). „…când Mireasa spirituală începe să aibă o trezire, (când începe să vină înapoi și să se alinieze cu Cuvântul lui Dumnezeu, priviți din nou), vedeți, cum în Scripturi, la momentul acela, va fi un Mesaj care va ieși afară să prindă acea Mireasă, să prindă acea Femeie aleasă.”
Eu vă spun: a fost un Mesaj care a măturat lumea și m-a prins pe mine.
În mesajul „Pecetea întâi”…Vreau să fac un mic ocol, dar fiți atenți, deoarece vorbim despre renaștere, despre ploaia secerișului și despre credința de răpire. Toate sunt același lucru. Absolut!
În Pecetea întâi, fratele Branham a spus:
„Și atunci, acolo vor veni înainte șapte Tunete misterioase care nici măcar nu sunt scrise deloc…” (El vorbește despre cele șapte Tunete din Apocalipsa 10, când Ioan le-a auzit și a luat pana să scrie, dar i s-a spus: „Nu scrie!”) Și fratele Branham spune: „…Nici măcar nu sunt scrise deloc. În acele șapte Tunete există o taină. Așa este. Și eu cred că aceste șapte Tunete vor fi descoperite în zilele din urmă pentru a aduce Mireasa împreună…” (Pentru ce?) „…pentru credința de răpire…”
Deci, aceasta înseamnă că cele șapte Tunete, care este predicarea Peceților, care sunt Tainele descoperite, au ceva de-a face cu ploaia secerișului, ploaia târzie, renașterea, „…pentru a aduce Mireasa împreună pentru credința de răpire. Deoarece, cu ce avem acum, nu am fi în stare s-o facem. Acolo este ceva cu care trebuie să pășim mai departe. Noi nu putem avea destulă credință pentru vindecare Divină, cu greu. Noi trebuie să avem credință suficientă ca să fim schimbați într-o clipă, și să fim luați repede afară de pe acest pământ.”
Așadar, ce este ploaia secerișului? Credința de răpire. Ce vor face cele șapte Tunete? Ele vor aduce Mireasa împreună. Pentru ce? Pentru credința de răpire.
Ascultați ce a spus fratele Branham în Epoca Bisericii Laodicea, din cartea „Epocile Bisericii”:
„Acum, acest mesager din Maleahi 4 și Apocalipsa 10.7 va face două lucruri. Unu: potrivit Maleahi 4, va întoarce inimile părinților la copii. Doi: El va descoperi tainele celor șapte Tunete din Apocalipsa 10, care sunt descoperirile cuprinse în cele șapte Peceți. Aceste „taine-adevăruri”, care vor întoarce literalmente inimile copiilor la părinții de la Rusalii, vor fi descoperite în mod divin.”
A făcut-o? Da, a făcut-o. Țineți minte că suntem în Peceți. Pecețile încă se desfășurau, încă nu s-au terminat de desfășurat, iar aici, el era în Pecetea a treia. El nu terminase de predicat Tainele Tunetelor, el era doar la mijlocul lor.
Pecetea a treia: „Acum, acesta este motivul pentru care trezirile pe care noi trebuie să le avem astăzi… Noi avem treziri denominaționale. Noi nu am avut o scuturare reală…” (el vorbea despre renaștere). „…o scuturare reală. Nu, nu, nu. Nu, domnule. Să nu credeți că avem treziri. Nu avem. Oh, ei au milioane și milioane și milioane de membri ai bisericii, dar nicio trezire nicăieri. Nu. Nu.
Mireasa încă nu a avut o trezire. Vedeți? Nu a existat încă o trezire acolo, nici o manifestare a lui Dumnezeu care să miște Mireasa. Vedeți? Noi așteptăm aceasta acum. Va fi nevoie de cele șapte Tunete necunoscute înapoi, ca s-o trezească din nou. Vedeți?…” (Ca să se întoarcă la ceea ce era). „…Va fi nevoie de cele șapte Tunete necunoscute înapoi, ca s-o trezească din nou. Da. El va trimite aceasta. El a promis-o.”
Așadar, descoperirea acestor șapte Tunete, este predicarea celor șapte Peceți, și totul are de-a face cu ploaia târzie, timpul secerișului, credința de răpire.
În Hristos este Taina lui Dumnezeu descoperită, profetul a spus:
„Observați Cuvântul dovedit în Trupul Său este chiar victoria și motivul morții Sale. Vedeți, moartea nu în Duhul. Când a murit, El a murit numai în trup. Duhul Lui S-a dus în locuința morților și a predicat sufletelor din închisoare. Este corect? Numai trupul Lui a murit, apoi El l-a înviat din nou și l-a trezit. „A trezi” înseamnă „a face vie” carnea Lui, care era Trupul Lui, și acela este Cuvântul. El a zăcut mort de ani de zile, dar a început să vină treptat prin reforme, iar acum Ea stă pe picioarele Ei!”
Ce? Trupul Lui, care este Cuvântul, este Ea care vine înapoi în restaurare. Înapoi la restaurare prin timpul reformei, „iar acum, Ea stă pe picioarele Ei!” Să citim mai departe să vedeți unde merge în continuare:
„Oh, cât mi-aș dori să am timp să merg înapoi în Ezechiel și să iau „oasele acelea uscate” și să vă arăt. El a spus: „Pot oasele acelea să trăiască din nou?” El a spus: „Profețește!”
Așadar, pentru ca oasele să trăiască din nou, trebuie să fie o profeție. Cineva trebuie să profețească.
„Cum poate veni profeția? Numai prin profet. Este Cuvântul Domnului. „Ascultați voi, oase uscate, Cuvântul Domnului!” Și tendoanele și pielea au venit peste ele, și ele s-au ridicat o armată puternică, și au început să mărșăluiască spre Sion. Glorie lui Dumnezeu!” Acela este El. Acela este El, victoria!”
Să mergem împreună la Ezechiel 37.1. Fratele Branham a mers direct la Ezechiel, la oasele uscate, iar în Hristos este Taina lui Dumnezeu descoperită, el a spus: „A trezi” înseamnă „a face vie” carnea Lui, care este Trupul Lui. Și acela este Cuvântul.” Carnea Lui, care este Trupul Lui, și acela este Cuvântul. Ce a fost Isus? El a fost Cuvântul făcut trup. Ce ar trebui să fie Soția Lui? Cuvântul făcut trup. Cuvântul original, Cuvântul vorbit Sămânță originală. Acel Cuvânt original pentru Mireasă trebuie să Se manifeste și înseamnă că este carnea Cuvântului făcut din nou trup pe acest Pământ.
Dar aici, el a spus: „El a zăcut mort ani de zile.” Ce a zăcut mort ani de zile? Cuvântul. În ce formă? Trupul Lui. Care trup? Trupul Său de Mireasă. „…dar a început să vină treptat prin reforme, iar acum Ea stă pe picioarele Ei.”
Oh, acum trecem la Ezechiel 37.1-8:
„Mâna Domnului a venit peste mine, și m-a luat în Duhul Domnului și m-a pus în mijlocul unei văi pline de oase.
M-a făcut să trec pe lângă ele, de jur împrejur, și iată că erau foarte multe pe fața văii, și erau uscate de tot.
El mi-a zis: „Fiul omului, vor putea oare oasele acestea să învieze?” Eu am răspuns: „Doamne, Dumnezeule, Tu știi lucrul acesta!”
El mi-a zis: „Profețește despre oasele acestea, și spune-le: „Oase uscate, ascultați Cuvântul Domnului!” (Ce a făcut ca oasele acelea să vină împreună? Cuvântul Domnului).
„Așa vorbește Domnul Dumnezeu către oasele acestea: „Iată, voi face să intre suflare în voi și veți trăi.
Voi pune tendoane pe voi și voi face carnea să crească pe voi; vă voi acoperi cu piele și voi pune suflare în voi și veți trăi; și veți cunoaște că Eu Sunt Domnul.”
Am profețit cum mi se poruncise. Și pe când profețeam, s-a făcut un vuiet și iată că s-a făcut o mișcare și oasele s-au apropiat unele de altele.
Când am privit, iată tendoanele și carnea au venit peste ele și pielea le-a acoperit pe deasupra, dar încă nu era suflare în ele.”
Ascultați, el a început să profețească, să aducă înapoi Cuvântul lui Dumnezeu și să mărturisească despre ceea ce avea să facă Dumnezeu, și El a adus aceasta în trei etape, până în punctul în care Ea stătea din nou în picioare. Totuși, nu a fost o lucrare completă, pentru că mai trebuia să vină ceva. A existat o ploaie timpurie dar trebuia să vină și o ploaie târzie. A existat o trezire pentru a aduce oasele împreună, pentru a lega Cuvântul la loc, pentru că Cuvântul a zăcut mort. Așadar, El a trebuit să lege tot Cuvântul la loc în ploaia timpurie.
Deci, a existat o profeție, a existat o mare mișcare și un cutremur care a zguduit întreaga lume și a adus Mireasa înapoi la Cuvântul lui Dumnezeu, dar trebuia să se mai întâmple ceva, pentru că acolo încă nu era suflare; ele trebuiau să se întoarcă la plinătatea Vieții pentru a finaliza însărcinarea. Aceasta nu s-a terminat în prima epocă, deci, trebuia să vină altceva.
„Atunci, El mi-a zis: „Profețește vântului, profețește, fiu al omului şi spune vântului: „Așa vorbește Domnul Dumnezeu: „Vino din cele patru vânturi, o suflare şi suflă peste acești morți, ca ei să trăiască.”
Astfel, am profețit așa cum mi-a poruncit şi suflarea a venit în ele şi au trăit şi au stat pe picioarele lor, o armată nespus de mare.” (versetele 9-10).
Ce armată este aceasta? Aceasta este aceeași armată. Aceasta nu este o armată nouă, ci este o restaurare a armatei; aceasta este o întoarcere la ceea ce era acea armată înainte de a cădea, și acum a revenit.
Fratele Branham a spus: „Și mărșăluiește spre Sion.” Undeva, pe parcurs, armata a fost învinsă și a căzut. Ea a căzut în ruină și a decăzut, dar sub profeția Cuvântului Domnului, vine înapoi sub o ploaie timpurie. El a readus acea armată în picioare aducând înapoi Cuvântul Domnului. Dar trebuia să vină suflarea, Duhul, ploaia târzie; a trebuit să fie Hristos Însuși coborând în Ea să aducă armata înapoi. Și El nu a lăsat aceasta în seama mea și a ta să terminăm lucrarea pe care prima Biserică a eșuat-o, ci a venit El Însuși să fie Viață, să fie Suflare. Suflarea reprezintă Viața, iar El a suflat în Biserică propria Sa Viață. Aceasta se întâmplă când te uiți la acel Nor de acolo, de sus, căci Acela este Conducerea, Hristos. Acela a fost Hristos.
Fratele Branham a spus: „Ce este Acela? Este Hristos, Îngerul puternic. Numai Hristos poate fi.” Apoi, ne-a spus: „Al șaptelea înger va fi pe Pământ la momentul venirii Lui.” Și când S-a întors Hristos, îngerul al șaptelea era aici. Aceea este ploaia târzie; aceea este ploaia secerișului; aceea este trezirea Miresei.
De aceea, când fratele Branham a ajuns la mesajul Hristos este Taina lui Dumnezeu descoperită, a spus: „Dacă aș putea merge la Ezechiel, dacă aș avea timp…” Mă bucur că noi am avut puțin mai mult timp, și am descoperit că au existat două etape ale acestei restaurări. În prima etapă a legat capetele libere, iar după aceea a trebuit să existe o Suflare de Viață care să Se întoarcă printr-un Cuvânt profetic.
Oh, prieteni, așa cum am spus mai înainte, mă simt cea mai privilegiată ființă umană de pe fața acestei planete! Nu contează dacă lucrurile merg bine sau rău. Cui îi pasă de aceasta, prieteni? Noi cunoaștem întregul scop și intenția Lui Dumnezeu, cunoaștem finalul. Nu înțelegem ce se întâmplă în viața noastră de zi cu zi, desigur, avem tot felul de încercări, devieri, ocolișuri, lucruri care sunt bune și lucruri care sunt rele; sunt lucruri pe care nu le putem explica, dar nu vă faceți griji pentru toate acestea, pentru că toate se încadrează în program. Acesta este programul, dar noi trebuie să ne îndreptăm privirea asupra lucrurilor care contează.
Așadar, s-a unit os cu os, apoi au venit tendoanele, iar pielea le-a acoperit și au stat în picioare. Dar trebuia să vină un alt Cuvânt profetic; ei trebuiau să primească ceva care să le dea credință, ceva care să-i învieze, ceva care să-i facă vii. Aceasta a fost când profetul, același profet care a profețit prima dată, a trebuit să aibă un alt Cuvânt profetic, deoarece știa că stă între „Cuvântul vorbit este Sămânță originală” și ploaia timpurie și ploaia târzie, știind că Sămânța fusese semănată în urmă, Cuvântul original, acum așteptând să vadă ce apare. Și acum, la deschiderea Peceților, Hristos S-a întors la armata Sa.
Vă amintiți acel citat din „Cuvântul vorbit este Sămânță originală”, partea întâi: „Dar Cuvântul va produce fii și fiice ale lui Dumnezeu. Și aceasta vine. Priviți, uitați-vă la marea ploaie târzie care trebuie să aibă loc, cum vor alerga ei peste ziduri și cum vor veni ca o armată.”
Ascultați, nu vă așteptați să faceți două salturi și să săriți peste gardul vecinului vostru, pentru că aceasta este condiția noastră spirituală. Nu există nimic care să poată opri Mireasa când vine împreună cu plinătatea Cuvântului. Ea va fi o armată care vine. Ce armată? Armata căzută este restaurată. Oh, slavă Domnului!
Să mergem acum în mesajul Recunoscând ziua voastră și Mesajul ei, din anul 1964.
Vreau să vă amintiți că în „Pecetea a treia”, profetul a spus că încă nu a existat nici o trezire care să trezească Mireasa, „să o miște.” Dar în iulie 1964, în Recunoscând ziua voastră și Mesajul ei, el a spus:
„Pretutindeni acum nu există nici o trezire. Fiecare se plânge, lucrătorii plâng. Am citit unul din ziarele proeminente care vine aici la biserică, un ziar foarte bun. Eu îl cunosc pe editor și îi cunosc pe oameni. Ei sunt oameni evlavioși, foarte buni; fratele și sora Moore de la „Vestitorul venirii Sale”. Unul dintre cele mai minunate ziare de pe câmp: „Vestitorul venirii Sale.” Dar ei abia vor tipări ceva dacă nu este vorba despre: „Postiți, rugați-vă! Postiți, rugați-vă! Sunați din trâmbiță!” Câți îl citiți? Voi știți pentru că o vedeți tot timpul. „Postiți, rugați-vă! Postiți, rugați-vă!” Este tot ce auziți: „Postiți, rugați-vă! Noi urmează să avem un mare zori de zi. Urmează să se întâmple un lucru măreț. Voi, toți rugați-vă, rugați-vă, rugați-vă! Încă nu este prea târziu.”
De ce fac ei aceasta? De ce fac aceasta? Ei vor o mare trezire. Plâng, crezând că va exista o trezire. Sunt oameni buni. De ce este aceasta? Ce au făcut? Ei nu au recunoscut trezirea Miresei.”
În „Pecetea a treia”, el a spus că: „nu a fost nimic care s-o miște încă, nimic care s-o trezească.” Dar iată-ne aici, puțin peste un an mai târziu și el spune că a avut loc o trezire a Miresei. Ce a fost aceasta? Au fost cele șapte Tunete necunoscute care au trezit-o.
„Ei nu au recunoscut trezirea Miresei. Vedeți? Fiind creștini, ei simt atracția orei, dar nu au recunoscut ce s-a făcut. Aceasta îi face să se simtă așa. Ei știu că ar trebui să se întâmple ceva, dar vedeți, ei așteaptă ca aceasta să vină cândva departe, în viitor, când s-a întâmplat deja chiar lângă voi.”
Pot să subliniez aceasta? Nu lăsați ca aceasta să fie greșeala noastră acum: „Se va întâmpla ceva într-o zi.” Eu vă spun: S-a întâmplat deja. Ploaia târzie a căzut! Hristos a venit! El este aici și Se unește cu Mireasa Sa! Noi suntem aici să facem, ce? Să pătrundem până la capăt în Cuvânt; să ne supunem și să ne predăm până la capăt Lui; să ne hrănim cu Tot Cuvântul! El este deja aici iar trezirea Miresei, renașterea Miresei, ploaia secerișului, credința de răpire, totul ne-a fost dat, prieteni! Haideți doar s-o absorbim, s-o mâncăm, să ne ospătăm cu tot ce ne-a fost dat și să ne dedicăm Lui întreaga viață iar și iar și iar.
Aceasta nu înseamnă că nu va fi ceva ce face Dumnezeu cu Mireasa.Poate vor fi și alte manifestări, eu nu știu ce va face și ce nu va face El, dar eu nu caut o trezire pentru că am văzut trezirea sau am experimentat trezirea, pentru că trezirea este restaurarea Cuvântului. Descoperirea Tainei din Mintea lui Dumnezeu a fost trezirea și renașterea Miresei. Dacă continuăm să privim spre viitor, să privim spre viitor, să privim spre viitor, pierdem ceea ce Dumnezeu a făcut deja pentru a ne duce în viitor, pentru a ne duce dincolo de viitor, acolo unde nu mai este viitor, acolo unde o facem pentru totdeauna și unde nu mai spunem niciodată „viitor”.
Deci, înțelegeți ce avem, treziți-vă la ceea ce ne-a fost dat și bucurați-vă, ospătați-vă, prețuiți, iubiți, supuneți-vă și predați-vă la ceea ce ne-a fost dat deja. Noi nu vrem să arătăm cu degetul spre viitor, și să arătăm și să arătăm, când este deja aici. Să nu căutăm o cale de plecare în viitorul care va veni, căci s-a întâmplat deja chiar lângă noi.
În mesajul Sărbătoarea Trâmbițelor, din iulie 1964, fratele Branham a spus:
„Duhul Sfânt a fost legat de aceste râuri denominaționale timp de aproape două mii de ani, dar este dezlegat în timpul serii prin Mesajul din timpul serii. Duhul Sfânt înapoi în Biserică. Hristos Însuși descoperit în trup omenesc în timpul serii. El a spus aceasta. El a promis-o.”
Deci, așteptăm o altă mișcare a Duhului Sfânt? Nu. El S-a mișcat deja, prieteni! Noi așteptăm ca acea mișcare să ne schimbe viața; așteptăm ca acea mișcare să ne ducă în fiecare altă mișcare; așteptăm ca ceea ce a spus Dumnezeu să aibă întâietate în noi, astfel încât să poată termina lucrarea pe care a lăsat-o pentru acest timp specific. El o va face, pentru că a spus că Duhul Sfânt a fost dezlegat în timpul serii, prin Mesajul din timpul serii. Aceasta înseamnă că El a fost dezlegat deja, iar Duhul Sfânt este înapoi în Biserică.
Ce este aceasta? Aceasta este ploaia. Ce este ploaia? Duhul Sfânt care cade peste oameni. Unde cade Duhul Sfânt? Înapoi, din nou, în Biserică. Hristos Însuși descoperit în trup omenesc în timpul sfârșitului. Aceasta este trezirea Miresei! Ce este trezirea, renașterea Miresei? ESTE EL! (Norul). El este renașterea mea! Duhul Lui, Viața Lui venind în noi! Renașterea Miresei! Eu cred că El are multe de făcut, dar o va face prin această renaștere, prin această trezire, prin această Mireasă cu care este unit.
În Osea 6.3, profetul a spus:
„Atunci vom ști; dacă vom continua să-L cunoaștem pe Domnul, căci El Se ivește în zorii dimineții și va veni la noi…” (Va veni Domnul la noi? Cum?) „…va veni la noi ca ploaia, ca ploaia târzie și timpurie pentru pământ.”
Restaurarea Cuvântului! Restaurarea Vieții Sale!
În Unirea invizibilă, din noiembrie 1965, el a spus:
„Promisiunea Cuvântului este aceasta: se va întâmpla înainte de a veni ziua cea mare și înfricoșată. Iată, vă voi trimite pe Ilie, profetul, și el va întoarce inimile copiilor înapoi la părinți. Și se va întâmpla în zilele din urmă, că Eu voi turna Duhul Meu de sus. Ploaia timpurie și târzie vor veni împreună în zilele din urmă.”
A spus El aceasta încă din Ioel? „În prima lună.” Aceasta înseamnă „în același timp.” Fratele Branham a spus că este același timp și același anotimp, sub aceeași slujbă profetică. „Ploaia timpurie și ploaia târzie vor veni împreună în zilele din urmă.” Și aceasta s-a împlinit.
În mesajul Lucruri care urmează să fie, din decembrie 1965, fratele Branham a spus:
„Eu cred că este același lucru pe care-l trăim și noi astăzi. Dumnezeu mărturisește Cuvântul Său adeverind ceea ce a spus că va face. Acum știm că aceasta este ziua mântuirii în care Dumnezeu cheamă oamenii din lume, dintr-o viață de păcat într-o viață de slujire. Și în ziua în care Dumnezeu Și-a turnat Duhul de sus, semne mari și minuni vor însoți slujba din această zi. Aceasta este…când ploaia timpurie și cea târzie cad împreună…” (Am înțeles? Cad împreună!). „…Și știm că ar trebui să fie semne mari și minuni, care în marile denominațiuni, sunt respinse.”
Știți că această experiență a ploii timpurii și a celei târzii a avut loc în slujba profetului, pentru că aceasta a căzut în timpul sfârșitului, a căzut prin acea slujbă profetică? „Ploaia timpurie și cea târzie au căzut împreună.” Astfel, noi stăm aici și putem spune: „Astăzi această Scriptură s-a împlinit sub ochii noștri, în auzul nostru!” S-a împlinit deja!
Dar ascultați, fiecare dintre noi are propria experiență a ploii timpurii și a celei târzii. Fiecare mădular al Miresei are o experiență a ploii timpurii și a celei târzii pentru că eu nu am fost acolo în anul 1962, 1963, ci am trăit-o mult mai târziu, în anul 1999, 2000. Dar, oh, slavă Domnului, eu am avut o trezire când am văzut restaurarea Cuvântului.
Când mi-am dat seama ce s-a întâmplat cu Biblia mea, că ce mă învăța biserica mea era greșit, și când am înțeles care era Adevărul, eu am avut o trezire. Dar după aceea am rămas blocat între două treziri. Mi-am dat seama care era Adevărul; mi-am dat seama care era Cuvântul; mi-am dat seama ce s-a întâmplat cu biserica; mi-am dat seama că a fost o restaurare, dar ce s-a întâmplat cu mine după aceea? Acum, dintr-o dată mă întorceam aliniindu-mă cu Cuvântul, m-am botezat corect, am înțeles natura lui Dumnezeu, am înțeles Epocile Bisericii și toate celelalte, dar a trebuit să am eu însumi o experiență a ploii târzii; a trebuit ca Suflarea lui Dumnezeu să coboare peste mine, a trebuit să înțeleg ce Taină se ascundea sub Peceți și că marea Taină a lui Dumnezeu de sub acele Peceți era că eu fac parte din acea Ființă; eu fac parte din acea Viață și că Viața Lui voia să Se exprime în mine.
Vorbește despre o Suflare, vorbește despre un alt Cuvânt profetic, un alt impuls. „Și acum, Ea stă în picioare și mărșăluiește spre Sion.” Și această ploaie târzie, ploaia timpurie și cea târzie, da, este istorie. Da, a căzut în aceeași zi, dar încă este disponibilă pentru oricine are nevoie de o trezire, de o renaștere. Până când toată Mireasa este trezită, voi puteți avea în continuare o experiență a ploii târzii.
Voi, tinerii, puteți avea o experiență a ploii târzii. Să nu rămâneți blocați între două treziri, căci totul se stinge, totul se usucă. Dacă sunteți în același loc și credeți Cuvântul, credeți ceea ce ați fot învățați ca să cunoașteți restaurarea Cuvântului.
Vă încurajez să continuați să vă hrăniți cu Mesajul; continuați să vă rugați pentru descoperire, pentru că există o ploaie târzie care trebuie să vină în continuare. Dacă nu, veți fi doar un membru mort al bisericii care stă în picioare arătând ca un mădular al armatei, dar fără Viață în voi.
Această trezire este încă disponibilă pentru Mireasă. Oh, mă bucur atât de mult că am avut experiența mea! Dar nu a terminat încă cu ploaia târzie. Îmi place când El suflă asupra mea proaspăt! Îmi place când El vine din nou proaspăt! Când mă întorc la Mesajul orei și descoperirea începe să curgă din nou, îmi încântă sufletul. Eu nu am terminat cu trezirea ploii mele târzii, pentru că prin această trezire, El mă va aduce în fiecare lucrare promisă și în fiecare manifestare pe care vrea s-o facă. Dar nu voi fi eu cel care va face măcar foarte puțin din aceasta, pentru că „El Și-a lăsat lucrarea pentru a o face în Ea, în acest timp specific. Și acum, El trebuie s-o facă în și prin Mireasă.” De aceea Și-a readus Viața, Suflarea, Duhul, pentru a avea un vas prin care să lucreze, iar eu vreau să fiu acel vas. Și nu vreau să stric totul adăugând propriile mele lucrări.
Eu nu știu ce vrea El să facă în continuare, nu știu cum să fac ce vrea El să facă, nu am nici o capacitate în trupul meu să fac și în mintea mea să-mi dau seama, dar vreau ca El să aibă întâietate pentru că acesta este marele Său scop pe care îl urmărește în această zi: să aibă întâietate într-un grup de oameni, astfel încât, prin acea trezire, să poată aduce manifestarea finală a Vieții Sale pe Pământ. S-o am în mine! Oh, Dumnezeule Atotputernic, s-o am în mine!
Nu vă opriți între două treziri, prieteni, ci continuați să mergeți mai departe.
Dacă te regăsești în „Cuvântul vorbit este Sămânță originală”, s-a întâmplat ceva. S-a întâmplat ceva. Mi s-a întâmplat ceva. „Eu cred aceasta, totuși pare să se stingă.” Continuă să mergi mai departe până se întâmplă altceva; până când îl auzi pe acest profet profețind din nou pentru tine; până când acest Cuvânt profetic este pentru tine.
Amintiți-vă, când acel profet a profețit din nou, el i-a profețit vântului să vină într-un loc. În ce loc? La armată. Ea avea un loc de odihnă, avea un scop în profeție, avea un scop pe care avea să-l împlinească. Și acea profeție urma să aducă Viața, Suflarea, Puterea, Ungerea, Duhul Sfânt al lui Dumnezeu într-o Mireasă. Și aceasta este pentru mine! Aceasta este pentru mine personal! Amin.
În mesajul Unșii din timpul sfârșitului, din iulie 1965, profetul a spus:
„Acum, de aceea ploaia care cade peste vegetația naturală a pământului, este un simbol pentru ploaia spirituală care dă Viața Veșnică căzând peste Biserică, pe care noi o numim „ploaie timpurie și ploaie târzie”. Este o ploaie care se toarnă din Duhul lui Dumnezeu peste Biserica Sa.”
Îmi place ploaia aceasta!
Acum priviți ce a spus fratele Branham în Întrebări și Răspunsuri, partea întâi, din august 1964:
„Care a fost ultimul semn pe care l-au avut înainte ca fiul făgăduit, pe care l-au așteptat în toți acei ani…să se întoarcă? A fost Dumnezeu care a stat în forma unui om și a putut deosebi gândurile care erau în inima Sarei. Sara fiind Biserica, reprezentând Biserica…deosebi gândurile care erau în Biserică, care era chiar în spatele Său. Este corect?…” (Fratele Branham se referea la slujba lui. Corect?). „…Imediat după aceea, ea s-a schimbat înapoi într-o femeie tânără, iar el într-un bărbat tânăr. Și Isaac a fost adus în scenă, fiul promis.
Cred că voi vedeți ultimul lucru care i se va întâmpla Bisericii înainte de răpire. Aceasta este exact. Eu cred aceasta. Ploaia s-a terminat.”
Pot să subliniez aceasta? Ascultați, să nu credeți că ploaia s-a terminat pentru voi. Voi faceți parte din Mireasă; voi faceți parte din armata aceea din Ezechiel, este pentru voi. Dar ceea ce vă spune el este să nu așteptați să vină altceva. Ploaia a venit, a fost manifestată, a fost predicată, a fost transmisă. Fratele Branham nu a spus că nu mai există trezirea Miresei, pentru că, dacă ar fi făcut-o în anul 1964, atunci mi-aș pierde timpul aici. El spune că ceea ce trebuia să vină, a venit și acum s-a terminat. Nu așteptați altceva.
În mesajul Recunoscând ziua voastră și Mesajul ei, fratele Branham a spus:
„Ca un slujitor al Evangheliei, eu nu pot vedea nici un lucru rămas decât plecarea Miresei.”
Nu o altă ploaie, nu o altă trezire, ci plecarea Miresei.
În Hristos este Taina lui Dumnezeu descoperită, profetul a spus:
„Nașterea din nou este Hristos, este o descoperire. Dumnezeu v-a descoperit această Taină mare și aceasta este o naștere din nou. Acum ce veți face când aveți tot grupul acela împreună, unde descoperirea este perfect în armonie și Dumnezeu o exprimă prin Cuvântul Său prin aceleași acțiuni, aceleași lucrări pe care le-a făcut El, făcând Cuvântul manifestat? Oh, dacă Biserica și-ar cunoaște poziția! Ea o va cunoaște într-o zi. Atunci răpirea va merge când Ea știe cine este.”
El nu a spus: „Răpirea va veni”, pentru că Răpirea va veni cu „un strigăt”. Este adunarea împreună a Miresei prin Mesaj. El a spus: „Răpirea va pleca atunci când Biserica își va cunoaște poziția.” Aceasta este ceea ce Dumnezeu încearcă să ne facă să vedem, aceasta este descoperirea care vine. De aceea ne hrănim cu acest Cuvânt.
Ascultați, nu este un Mesaj nou, ci este același Mesaj pe care l-a predicat fratele Branham cu mulți ani în urmă, dar ascultați, prieteni, noi nu vedem tot ce ne-a spus el.
Oh, noi am văzut Maleahi 4; am văzut un profet; am văzut un Cuvânt restaurat; am văzut că denominațiunile au greșit; am văzut că Roma se va ridica și Biserica catolică va prelua puterea, dar ce ne-a lipsit? Nouă ne-a lipsit venirea Miresei lui Hristos; ne-a lipsit poziția noastră și cum ar trebui să fie Biserica în timpul sfârșitului, iar Dumnezeu vrea s-o vedem, ne trezește la ea și ne-o descoperă oră de oră, zi de zi, iar când toată Biserica, toți își vor cunoaște poziția, atunci Răpirea va pleca.
„Cum o voi vedea? Nu avem nevoie de o altă mișcare a Duhului?” Noi am avut deja mișcarea Duhului care o dezvăluie, trebuie doar să ne întoarcem și să avem încrederea în ea, să ne hrănim cu ea, s-o primim, s-o iubim, s-o îmbrățișăm. Voi puteți s-o ascultați, prieteni!
„Deci, ce trebuie să fac?” De ce nu asculți din nou o casetă? De ce nu citești din nou o carte? De ce nu vii cu entuziasm plin de Cuvântul lui Dumnezeu, știind că aceasta este trezirea Miresei, că aceasta este renașterea Miresei?
Ce a adus fratele Branham nu este numai deschiderea Peceților, pentru că după deschiderea Peceților, el a spus: „Biblia mea a devenit o Carte nouă.” Dumnezeu a dat vălul la o parte chiar și pentru profet, iar ceea ce a început să predice din anul 1963 încolo, a fost Pecetea a șaptea, Mesajul Miresei. De aceea, întoarce-te și hrănește-te cu El, cu tot ce ai. Nu sta cu mâinile în sus și nu spune: „Ei bine, într-o zi se va întâmpla ceva. Într-o zi se va întâmpla ceva,” pentru că s-a întâmplat deja. Doar ia-L, hrănește-te cu El ca să devii una cu El. Aceasta este Renașterea Miresei! Aceasta este trezirea Miresei! Aceasta este întoarcerea lui Hristos, este întoarcerea Cuvântului la Mireasa Sa! Aceasta este unirea invizibilă! Este Hristos care vine în formă de Mireasă, nu-L neglijați, nu-L aruncați și să nu credeți că-L primiți doar miercurea și duminica, ci aruncați-vă în El, scufundați-vă în El cu tot ce aveți, pentru că aceasta este Renașterea.
Uneori așteptăm și credem că se va întâmpla un lucru măreț, apoi va veni o presiune și atunci vom face aceasta și vom face aceea. Dar, ascultați, dacă se va face ceva, va fi ieșirea la suprafață a ceea ce s-a făcut, a ceea ce s-a dat, a ceea ce s-a predicat și s-a descoperit, iar aceasta ne va ajuta să trecem. Aceasta se va arăta; aceasta se va manifesta. Slavă lui Dumnezeu!
Să mergem la Proverbe 16.15:
„În lumina feței împăratului este viață, și favoarea lui este ca un nor al ploii târzii.”
Ați văzut Norul ploii târzii? Îl aveți atârnat în casă? Îl aveți pe o felicitare? L-ați văzut aici, în hol? „Favoarea Împăratului este ca un Nor al ploii târzii.”
Oh, în confruntarea de pe Muntele Carmel, când Ilie i-a adus înapoi la Cuvânt și a restaurat închinarea originală, le-a spus: „Încetați să vă amestecați religia. Dacă Baal este dumnezeu, slujiți-l pe el. Și dacă Dumnezeu este Dumnezeu, slujiți-L pe El, dar nu mai amestecați lucrul acesta!” Apoi a reconstruit cele douăsprezece pietre originale și a refăcut altarul, apoi a adus semne și minuni pentru a dovedi că ceea ce spune era Adevărul, conform viziunii lui Dumnezeu.
După aceea, el a început să se roage. Pentru ce? El a început să se roage să vină ploaia. S-a așezat cu capul între genunchi și s-a rugat. Apoi l-a trimis pe slujitorul său, și i-a spus: „Vezi ceva?” Dar el nu a văzut nimic. Ilie s-a rugat din nou, iar când slujitorul s-a dus a șaptea oară…În a șaptea epocă, el spune: „Văd un nor mic ieșind din mare, cam de mărimea unei palme de om.” Iar Ilie i-a spus: „Trimite după Ahab pentru că aud o ploaie abundentă.” Și acel nor mic nu a adus doar o burniță, ci acel nor mic sub slujba lui Ilie a adus a șaptea oară, în a șaptea epocă, o ploaie abundentă. A fost o înviorare de la Domnul, prieteni! A fost trezirea Miresei! Aceasta ne-a adus credința de răpire! Aceasta este favoarea Împăratului, prieteni!
Eu mă simt foarte favorizat. Vă simțiți și voi favorizați? Eu mă simt încântat. Dumnezeu este atât de bun! Apreciați voi ploaia timpurie și ploaia târzie? Amin! Slavă Domnului!
Nu așteptați o altă trezire, prieteni, ci bucurați-vă de aceea pe care o avem. Nu așteptați să vină altceva, doar primiți ceea ce a venit și lăsați viața să ne ducă oriunde vrea El să ne ducă și să facă cu noi ceea ce vrea El să facă cu noi.
Sunt două greșeli pe care le putem face. Astfel, fie stăm pe călcâie și ne gândim: „Ei bine, când Domnul vrea să facă ceva, se va întâmpla. Iar eu stau aici răscumpărând timpul până se întâmplă ceva.” Fie ne gândim: „Trebuie să fac eu ceva să se întâmple.” Ambele sunt la fel de greșite și departe de adevăr cum este departe Estul de Vest.
Eu trebuie doar să mă dedic total Cuvântului lui Dumnezeu, apoi să las Viața Lui să facă ce vrea El să facă. Și nu este vorba despre a sta și a nu face nimic, de a pierde timpul așteptând să facă ceva; și nu este vorba despre mine să intru în acțiune prin propriul meu raționament, și prin gândirea mea să fac să se întâmple ceva, ci este vorba despre mine ca eu să mă cufund în trezirea Miresei, bucurându-mă de trezirea mea.
Ce a reînviat El? El a reînviat armata care stătea acolo moartă. Ce a reînviat El? El a reînviat Biserica, care murise în epocile Bisericii. El m-a reînviat pe mine înapoi la ceea ce m-a rânduit să fiu înainte de întemeierea lumii, ca fiu sau fiică a lui Dumnezeu. El m-a reînviat din moartea ignoranței, din moartea minții mele întunecate și înstrăinată de Dumnezeu, El m-a adus din moarte la Viață. El m-a înviat! El m-a trezit! El m-a restaurat! Slavă lui Dumnezeu! Oh, Îl iubesc!
Dumnezeu să vă binecuvânteze, prieteni! Nu sunteți fericiți? Nu sunteți încântați?
Ascultați, mâine veți avea probleme, vor fi dezamăgiri, probleme, lupte, lucruri care nu vor merge bine și nu veți înțelege de ce. S-ar putea să fiți frustrați, mintea vi s-ar putea încețoșa și s-ar putea să uitați unele lucruri pe care le-ați auzit în seara aceasta, dacă trăiți cum trăiesc eu, dar trebuie să realizați că: „El S-a trezit deja în sufletul meu; El m-a restaurat deja și m-a adus înapoi, iar totul va lucra spre bine și va servi scopului Său.”
Eu nu vreau să devin agitat, nu trebuie să-mi fie frică și nu trebuie să intru în panică, pentru că totul este sub control, totul este în ordine. Să ne rugăm.
Dragă, Tată ceresc, suntem atât de recunoscători, Dumnezeule, că ne-ai frecat ochii cu isopul acestui Mesaj! Doamne, Tu ne-ai dat ochi să vedem și urechi să auzim, pentru că aceasta ai hotărât înainte de întemeierea lumii. Doamne, Isuse, noi știm că nu am fi putut face nimic pentru a ne salva, pentru a ne trezi, dar Tu ai făcut totul pentru noi, și Îți suntem atât de recunoscători, Doamne!
Doamne, eu cred că favoarea Ta este ca Norul ploii târzii, când ai venit Tu Însuți ca să-Ți reverși Viața peste noi, ca să ne aduci în acea etapă finală de creștere, de maturizare și pentru a ne întregi. Doamne, acesta este scopul ploii târzii: să ia Sămânța la vremea secerișului și să aducă acea revărsare finală care va ține până la sfârșit. Doamne, aceasta ai făcut Tu în această epocă: Te-ai turnat în noi. Este acea porțiune finală, Tu în toți, și aceasta va dura până când grâul va fi adunat în grânar. Doamne, noi nu trebuie să căutăm alta, pentru că Tu ai trimis-o deja. Tu ești deja prezent aici pentru a o duce la împlinire.
Te iubim și cerem binecuvântarea Ta asupra noastră.
Doamne, Isuse, Dumnezeule, Tată, Te rog să-Ți binecuvântezi copiii. Și dacă este cineva aici care se află între două treziri în viața lor, fie ca Tu să-i aduci la acea trezire a ploii târzii; fie ca Tu să-i trezești la cine sunt în Tine și care este scopul lor în această viață; și fie ca Tu să Te descoperi pentru ei.
Doamne, Te rog să ne binecuvântezi pe fiecare dintre noi în timp ce plecăm de aici! Întărește-ne, folosește-ne, unge-ne pentru scopul Tău, pentru că Te rugăm aceasta în Numele lui Isus Hristos. Amin.
Ascultați, prieteni, așa cum am spus în rugăciunea mea, acea ploaie târzie…Fratele Branham a descris-o ca fiind ploaia secerișului. Când acea ploaie cade, marchează începutul sezonului secerișului, iar sezonul secerișului se va încheia când tot grâul va fi adunat în grânar. Acea ploaie oferă ultima picătură de umiditate care va aduce coacerea finală, statura completă a lui Hristos. Dar, la vremea secerișului, El nu trimite mai multă ploaie, deoarece sămânța trebuie doar să se usuce în prezența soarelui. Deci, ceea ce El ne-a dat deja, este umezeala necesară pentru a aduce această Mireasă la maturitatea deplină.
Acum există această perioadă secetoasă, nici un profet, nici o lucrare mondială, nici o întoarcere a lor înapoi și nici o deosebire a inimii; nu, pentru că El a făcut-o deja și aceasta a fost ploaia secerișului pentru a aduce toată umezeala Duhului lui Dumnezeu înapoi în noi, de care avem nevoie pentru a ajunge la maturitatea deplină a secerișului.
Acum, în această perioadă secetoasă, din momentul în care profetul a lăsat scena, există umezeală. Da, prieteni, din ploaia târzie. Întoarceți-vă la ploaia târzie, pentru că ploaia târzie aduce maturitatea deplină a secerișului.
Dumnezeu să vă binecuvânteze. Amin.
-AMIN-