PLANTÂND VIȚA

20 Septembrie 1959 – Jeffersonville, Indiana

Doamne Isuse, noi avem mai multe lucruri pe care dorim să Ţi le spunem, dar Tu cunoşti inimile noastre şi ştii de ce avem nevoie. Suntem atât de bucuroşi pentru că avem privilegiul să le aducem la Tine, prin rugăciune, fiindcă ştim că le vei înţelege şi în bunătatea Ta, ne vei ajuta. Noi nu suntem demni de aşa ceva, nu este meritul nostru, dar Tu ai promis că ne vei ajuta. Sunt sigur că în dimineaţa aceasta sunt multe cereri din partea celor care sunt bolnavi şi în nevoi. Le aducem înaintea Ta cu umilinţă şi Te rugăm să le dai îndurarea Ta, şi prin puterea Ta să aduci vindecare pentru fiecare dintre ei. Te rugăm şi pentru cei aflaţi în convalescenţă, pentru cei care n-au putut veni în dimineaţa aceasta aici, dar şi pentru cei prezenţi. Mulţi dintre ei sunt bolnavi şi în nevoi, pentru că îi vedem stând aici în cârje sau în scaune cu rotile. Doamne, ei au nevoie de mila Ta, de aceea Te rugăm să le-o dai din belşug. Îngăduie să plece de aici bucurându-se, pe deplin vindecaţi şi într-o stare bună. La mulţi dintre ei nu se văd bolile, dar poate au probleme cu inima, au cancer, sau sunt posedaţi de vreun demon îngrozitor, pe care Te rugăm să-l alungi în dimineaţa aceasta, astfel ca acel om să plece din locul acesta fericit şi eliberat.

Doamne, ne amintim şi de băieţelul care este pe moarte. Cineva ne-a spus că are cancer şi va muri astăzi, dacă Tu nu Te înduri de el să-l eliberezi. O, Doamne, ai milă de el! Dacă aceasta este voia Ta divină, dăruieşte-i eliberarea. Noi ne bucurăm de mărturia lui, fiindcă a acceptat sângele Tău şi l-a rugat pe tatăl lui să-l învelească în roşu, ca să se ştie că este acoperit de sângele Tău. Îţi mulţumim, Doamne, pentru o asemenea credinţă nobilă! Este credinţa acestor eroi care merg înainte pentru a întâlni sfârşitul acestei vieţi cu crucea în inimile lor, ca să arate semnul Sângelui Tău. Doamne, dacă este voia Ta, vindecă-l pe băiatul acesta, curăţă-l, şi lasă-l să trăiască. Te rugăm aceasta şi pentru alte suflete.

Doamne, Te rugăm şi pentru serviciul din dimineaţa aceasta. Poate printre noi sunt suflete care nu Te cunosc ca Salvator al lor. Dacă este aşa, îngăduie ca aceasta să fie ziua în care să Te accepte ca Salvatorul lor personal, iar cei care au nevoie de vindecare, să Te accepte ca Vindecătorul lor.

Doamne, vino şi la slujitorul Tău, în dimineaţa aceasta. Îngăduie să Te găsesc şi eu, ca Predicator, deoarece punem totul la picioarele Tale şi Te rugăm să ne răspunzi în Numele lui Isus Hristos. Amin.

Întotdeauna suntem bucuroşi să venim în Casa Domnului, la adunarea întâilor născuţi. Şi astăzi, am întârziat, ca de obicei. De fapt nici nu credeam că voi mai ajunge, dar am rugat pe cineva să mă aducă. Soţia mea este aici, iar azi dimineaţă când a plecat de acasă, eu eram la subsol şi studiam. Ea mi-a zis: „Am luat cheile, Billy,” dar mai târziu şi-a dat seama  că luase şi cheile de la garaj, aşa că nu am mai putut intra în casă. După câtva timp, a ajuns Billy acasă şi s-a întrebat: „Oare de ce nu este tata acasă?”  Atunci m-a strigat, iar eu i-am răspuns: „Vino repede, pentru că trebuie să ajungem la biserică!” Şi iată-ne aici, ca să ne bucurăm împreună.

Am întârziat puţin, dar vedeţi voi, când vom trece pe Ţărmul celălalt, unde timpul nu mai este timp, începem să uităm de existenţa lui. Totul merge spre veşnicie, iar acolo nu va mai exista timp sau limitele timpului. Cred că aceasta avea în minte Pavel când a predicat toată noaptea; iar un băiat a adormit, a căzut de la etaj şi a murit. Dar Pavel s-a pus cu trupul peste trupul băiatului, iar viaţa a revenit în el.

Mi-a spus păstorul că este o pereche de credincioşi care doreşte să-şi închine copilaşul Domnului, în dimineaţa aceasta. Dacă mama va aduce copilaşul aici, îl vom închina Domnului. Mie îmi plac aceste slujbe. Te rog să vii în faţă, frate Neville.

Bună dimineaţa, soră. Cum se numeşte băiatul? Frank Wayne Dabney. Sunteţi rude cu Robert Dabney?  Cât timp are băieţelul? Opt săptămâni. Nu este de multă vreme în lumea aceasta crudă. El este rodul unirii dintre tine şi soţul tău şi ai vrea să-l închinăm Domnului, ca să fie un slujitor al Lui. Este adevărat, soră? Domnul să te binecuvânteze. O, am o comoară în braţe! Este foarte drăguţ. Priviţi-l pe micuţul Frank Dabney.

Să ne rugăm.

Tată ceresc, în zilele când ai umblat pe pământ în chipul unui Bărbat, ca Isus Hristos, la Tine au fost aduşi mulţi copilaşi, iar Tu Ţi-ai pus mâinile peste ei şi i-ai binecuvântat spunând: „Lăsaţi copilaşii să vină la Mine şi nu-i opriţi, căci Împărăţia cerurilor este a celor ca ei.” (Matei 19.14). Această mamă a venit în dimineaţa aceasta aici şi şi-a adus copilaşul în faţa Ta, iar eu Te rog să-l binecuvântezi şi să-i binecuvântezi casa. Îngăduie să fie crescut într-o casă creştină şi în frică de Dumnezeu. Iar dacă va mai fi o zi de mâine, îngăduie să predice Evanghelia, dacă este ales de Tine pentru aceasta. Te rog să-i dai o viaţă lungă şi plină de sănătate. Binecuvântează-i părinţii şi dăruieşte-i fiecare lucru bun pe care l-ai făgăduit. Mama lui l-a pus în braţele noastre, ale mele şi ale bătrânilor acestei biserici, iar noi dorim să-l punem în braţele Tale, şi Te rugăm în Numele lui Isus Hristos să-l binecuvântezi. Amin.

Domnul să te binecuvânteze, micuţule. Cred că este un băieţel foarte dulce.

Când ungerea va veni peste mine, mă voi ruga şi pentru aceste batiste. Aş vrea să fac aceasta, atunci când mă voi ruga şi pentru bolnavi, pentru că atunci va veni ungerea. Mă simt mai bine dacă mă voi ruga atunci peste ele.

Mă bucur să-i văd aici pe mulţi dintre prietenii mei. Cred că-l văd pe fratele Charlie Cox, pe fratele John O´Bannon din Louisville şi pe mulţi alţi prieteni de acolo.

Mă bucur pentru că ne-am adunat în dimineaţa aceasta aici, ca să-L slujim pe Domnul nostru. Gândul nostru este să începem o trezire de câteva zile. Dacă Domnul nu va aduce o trezire sau dacă nu o va pune peste inimile noastre, înseamnă că este doar efortul nostru de a face ceva. Dar dacă Domnul vine şi ne arată că este timpul începerii unei treziri, El va pune aceasta în inimile noastre şi noi vom simţi că avem o trezire.

Mai văd doi prieteni care sunt aici. Este vorba de tatăl şi mama fratelui Wood, care este unul dintre administratorii acestei biserici. Ne bucurăm să-i avem printre noi în dimineaţa aceasta. Ieri, în timp ce coboram pe stradă, am întâlnit un suflet care a locuit aici în oraş. Mi-a plăcut întotdeauna de el, pentru că era o persoană drăguţă, iar soţia mea a fost vecină cu el. A fost cântăreţ, iar când cânta la vioară obişnuia să dea din picior. Îmi amintesc că într-o zi s-a întâmplat ceva care a rămas întipărit în mintea mea. Avea o soţie încântătoare şi mai mulţi copii, dar erau foarte săraci. Tatăl lor lucra la un birou administrativ, iar într-o zi, copilaşii aşteptau nerăbdători ca şeful tatălui lor să treacă pe la ei să lase nişte bani. A doua zi erau Paştele, iar ei voiau să cumpere nişte bomboane din banii care i se cuveneau tatălui lor pe munca depusă. Dar nu a trecut nimeni pe la ei, iar eu am văzut dezamăgirea de pe feţele acelor copilaşi. Dezamăgirea lor m-a mişcat foarte tare.

Eu nu l-am mai văzut de multă vreme pe bărbatul acesta, iar ieri când veneam de la magazin, l-am întâlnit pe stradă. Când am vorbit cu el, printre altele mi-a spus că a devenit creştin şi că nu a mai băut de ani de zile. Mă bucur, domnule Logston, că te avem printre noi, în biserică, în dimineaţa aceasta. El este membru la biserica „Junior Cash” din Charlestown. Este mai bine să fii creştin decât să fii în lume, nu-i aşa? Cred că acum cântă spre slava lui Dumnezeu şi că are un loc în biserica de acolo. Este un alt trofeu al harului lui Dumnezeu. Ai vrea să te ridici puţin, frate Logston? Acest bărbat a fost un beţiv care cânta la vioară, prin baruri, şi făcea multe alte lucruri rele, dar acum aparţine Împărăţiei lui Dumnezeu şi strigă: „Îţi mulţumesc, Doamne!”

Ieri am vorbit cu domnul Wood şi i-am zis. „Când tu şi doamna Wood veţi trece dincolo şi veţi primi o casă, iar dimineaţa veţi ieşi afară fericiţi, dacă aş fi în locul vostru, eu aş cânta atât de tare încât s-ar auzi peste tot:

Măreţul har, ce dulce este sunetul lui.

A salvat un păcătos ca mine,

Am fost pierdut, dar m-a găsit

Am fost orb, dar acum văd.

I-am zis domnului Wood: „S-o baţi pe doamna Wood pe umăr şi să-i spui: „Laudă-L pe Domnul pentru că bătrânul frate Branham a reuşit. Uite că şi el are domeniul lui.” Dacă voi ajunge vreodată acolo, este numai prin harul Domnului Isus Hristos.

Acum să ne plecăm puţin capetele, înainte de a intra în Cuvânt.

Doamne, noi suntem un grup de copilaşi; suntem oameni cu simţul umorului, dar avem şi o părtăşie aici. Acum ne apropiem de partea cea mai sfântă a fiecărui serviciu şi anume, de citirea Cuvântului infailibil al Dumnezeului celui viu. Doamne, Te rog să ne vorbeşti prin fiecare Cuvânt, şi să îngădui să pătrundă adânc în inimile oamenilor şi să aducă la suprafaţă recolta pentru care a fost semănat.

Îngăduie ca marele Duh Sfânt să vină printre noi şi să ia aceste cuvinte citite şi să le împartă printre noi aşa cum avem nevoie. Ascultă-ne, pentru că Te rugăm aceasta în Numele lui Isus şi spre proslăvirea Numelui Său. Amin.

Aş dori să citesc câteva versete din Psalmul 80.1-8:

„Ia aminte, păstorul lui Israel, Tu care povăţuieşti pe Iosif ca pe o turmă!

Arată-Te în strălucirea Ta, Tu care şezi pe heruvimi!

Trezeşte-Ţi puterea, înaintea lui Efraim, Beniamin şi Manase, şi vino în ajutorul nostru!

 Ridică-ne, Dumnezeule, fă să strălucească faţa Ta, şi vom fi scăpaţi!

Doamne Dumnezeul oştirilor, până când Te vei mânia, cu toată rugăciunea poporului Tău?

Îi hrăneşti cu o pâine de lacrimi şi-i adapi cu lacrimi din plin.

Ne faci să fim mărul de ceartă al vecinilor noştri, şi vrăjmaşii noştri râd de noi între ei.

Ridică-ne, Dumnezeul oştirilor! Fă să strălucească faţa Ta, şi vom fi scăpaţi!

Tu ai adus o vie din Egipt, ai izgonit neamuri şi ai sădit-o.”

Dacă va fi cu voia Domnului, subiectul din dimineaţa aceasta este: „Plantând viţa şi în ce loc trebuie plantată.”

Este ciudat faptul că Dumnezeu Şi-a simbolizat tot timpul poporul în diferite feluri. Nu demult, am spus că El ne-a reprezentat printr-un vultur. Atunci am spus că El S-a simbolizat şi pe Sine prin vultur, iar noi suntem puişorii Lui. Ultima dată când am vorbit despre aceasta, am primit o scrisoare. Mulţi dintre voi ştiţi că aceasta s-a întâmplat în Ohio.

Asociaţia predicatorilor de acolo s-a adunat şi au condamnat slujba mea, pentru că am afirmat că Dumnezeu ne-a chemat la viaţă înainte de întemeierea lumii. Eu cred că Dumnezeu este Dumnezeu, cred că El a fost întotdeauna Dumnezeu şi va fi întotdeauna Dumnezeu. Dacă El nu m-ar fi cunoscut înainte de întemeierea lumii, nu este Dumnezeu. Mulţi dintre voi aţi citit ce au spus ei despre aceasta şi ştiţi că au adus multă batjocură asupra slujbei mele.

Dacă aţi avut posibilitatea să citiţi mitologia, ştiţi că  mitul este ceva ce pare a fi real, dar este doar o fabulaţie. Biblia spune că Iane şi Iambre s-au ridicat împotriva lui Moise făcând aceleaşi lucruri pe care le-a făcut el: şi-au aruncat toiegele la pământ şi li s-au transformat în şerpi, la fel ca toiagul lui Moise. Apoi, Moise a chemat o urgie şi ei au făcut acelaşi lucru, dar nu au fost în stare s-o îndepărteze. Ei nu au putut vindeca, pentru că numai Dumnezeu este Vindecătorul. Dar până la un punct au putut chema orice urgie pe care a chemat-o Moise. Apoi a venit confruntarea finală, când nu au mai putut imita ceea ce a făcut Moise la porunca Domnului.

Eu ştiu că şi astăzi se va ajunge la o confruntare finală, pentru că Biblia spune: „După cum Iane şi Iambre     s-au împotrivit lui Moise, tot aşa şi oamenii aceştia se împotrivesc adevărului, ca unii care sunt stricaţi la minte şi osândiţi în ce priveşte credinţa.

Dar nu vor mai înainta; căci nebunia lor va fi arătată tuturor, cum a fost arătată şi a celor doi oameni.” (2Timotei 3.8-9). Este o prorocie care trebuie să se împlinească, şi voi puteţi vedea că ambele părţi se ridică acum.

Moise a făcut ceea ce i-a poruncit Dumnezeu să facă: şi-a aruncat toiagul jos, iar acesta s-a transformat în şarpe. Imediat au venit aceşti vrăjitori, şi-au aruncat şi ei toiegele jos, şi au devenit şi ele şerpi. Moise era la capătul puterii sale, dar aceasta vrea să facă Dumnezeu şi cu noi: să ne aducă la capătul drumului, iar atunci să păşească El în scenă. Aşa procedează El. Poate sunteţi atât de bolnavi încât doctorul spune că nu mai puteţi trăi. Din punct de vedere omenesc, noi nu putem face multe, dar când se ajunge într-un punct în care nu mai este nici o speranţă, cine crede în vindecarea divină, va birui. Este singura nădejde.

Moise era la capăt; nu mai putea face nimic, dar atunci, când se părea că nu se mai poate face nimic, a păşit Dumnezeu în scenă şi a făcut ca şarpele lui Moise să-i mănânce pe şerpii celorlalţi.

Înainte de a intra în tema noastră, aş vrea să lămuresc ceva cu ajutorul Domnului. Diavolul poate face ca unele lucruri să pară în ordine, dar în realitate să nu fie aşa. Niciodată nu a fost făcută o fotografie a unui duh rău care apare, dar când Dumnezeu a dovedit că este Dumnezeu, a îngăduit ştiinţei să-I facă o fotografie, iar aceasta va dăinui pentru totdeauna. Specialistul a spus că lumina a lovit lentila; Lumina era de fapt acolo, nu este nici o psihologie, cum s-a crezut până atunci. Vedeţi voi, ceea ce face Dumnezeu durează pentru totdeauna. Şarpele lui Moise a înghiţit ceilalţi şerpi, apoi el l-a prins de coadă şi l-a luat în mână, iar ceilalţi şerpi au rămas în interiorul toiagului lui. Ceea ce face diavolul este un mit, dar ceea ce face Dumnezeu este real.

Aş vrea să pătrundă adânc în inimile voastre. Când Dumnezeu salvează un om, el este salvat pentru totdeauna. Să nu vă îngrijoraţi că veţi cădea, pentru că voi nu puteţi cădea. Tot ceea ce face Dumnezeu este veşnic. Diavolul poate lucra şi el şi să te facă să crezi că eşti salvat, dar când eşti salvat cu adevărat de Dumnezeu, eşti salvat pe toată durata existenţei tale, pentru totdeauna, deoarece ai Viaţa veşnică. Aşa a spus Isus: „…cine ascultă cuvintele Mele şi crede în Cel ce M-a trimis are viaţa veşnică şi nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la viaţă.” (Ioan 5.24). Aceste cuvinte sunt veşnice, precum este şi Dumnezeu; Cuvântul Lui este veşnic.

Dumnezeu este Dumnezeu. El nu Se poate amesteca cu alte lucruri şi nu poate fi împărţit. Dumnezeu este Dumnezeu şi prima poruncă pe care a dat-o, a fost: „Să nu ai alţi dumnezei afară de Mine!” (Exod 20.3). Noi nu putem amesteca apa cu uleiul şi să le facem să funcţioneze bine. Trebuie să fie ori apă, ori ulei. Tot aşa, Dumnezeu este încă Acelaşi Dumnezeu. Dacă avem o religie care spune: „Dumnezeu a făcut cândva aceasta, dar astăzi nu o mai face!”, este ca şi cum am încerca să punem împreună uleiul cu apa.  Scriptura spune că El este Acelaşi ieri, azi şi în veci.

Credinţa nu se poate amesteca cu necredinţa. Noi avem credinţă în Dumnezeu, avem o credinţă veşnică, pe când necredinţa a început în grădina Eden. Dumnezeu a vrut întotdeauna ca poporul Său să creadă în El; a dorit ca ei să aibă credinţă, iar El să se arate printre ei. Dumnezeu este Duh.

În Ioan 15.5, Isus a spus: „Eu sunt Viţa, voi sunteţi mlădiţele.” Viţa şi mlădiţele sunt legate unele de altele. Dumnezeu a încercat întotdeauna să aibă un popor în care să poată locui şi printre care să-Şi poată arăta slava.

Am citit că David a plâns şi a spus: „O, Doamne, am păcătuit şi ne-am întors de la Tine, dar vino din nou printre noi. Tu, Cel care locuieşti între altar şi heruvimi, arată-Ţi strălucirea din nou.” El ştia că Dumnezeu a fost printre ei şi că era încă Acelaşi Dumnezeu, dar pentru că poporul s-a depărtat de El, Dumnezeu nu Şi-a mai arătat slava printre ei. Acest lucru nu s-a întâmplat din cauză că El nu Îşi mai putea arăta slava, ci din cauza lor şi a păcatului. Aceasta a făcut ca El să nu-Şi mai poată arăta îndurarea printre ei. Atunci, David a rostit cuvintele din Psalmul 80 şi a spus:

„Tu ai adus o vie din Egipt, ai izgonit neamuri şi ai sădit-o.” (v. 8). Acesta era Israelul, poporul lui Dumnezeu care fusese în Egipt. Ei erau o vie bună, erau aleşii lui Dumnezeu, dar dacă o vie bună nu este sădită într-un pământ bun, nu va aduce roade bune. Recolta depinde de locul în care este plantată via, iar Dumnezeu l-a scos pe Israel dintr-un pământ arid.

La fel este şi astăzi. Pe pământ există mulţi credincioşi, dar ei sunt amestecaţi în tot felul de biserici denominaţionale. Ei provin din diferite denominaţiuni şi au avut drumuri diferite în viaţă, de aceea pe parcursul slujbei mele, nu am încercat niciodată să dobor o persoană sau o denominaţiune, pentru că în ele sunt oameni buni. Ei sunt poporul chemat şi ales de Dumnezeu. Aţi putut condamna Israelul în zilele când se afla în Egipt? Ei o luaseră pe o cale greşită, iar păcatele lor i-au despărţit de Dumnezeu şi au fost sădiţi în Egipt.

De aceea, astăzi mulţi oameni sunt în diferite biserici. Ei sunt oameni buni, dar sunt plantaţi în locuri greşite. Dacă un credincios adevărat este adus în Hristos şi este sădit într-o denominaţiune care nu crede în semne şi minuni sau în alte miracole ale Domnului, acea persoană poate fi totuşi un creştin adevărat. În acea biserică, se poate găsi Viţa originală a lui Dumnezeu, dar crezurile denominaţionale i-au tăiat Viaţa şi nu mai poate aduce roade. Ce roade poţi obţine dintr-o vie a cărei creştere a fost oprită sau care nu a fost pusă într-un pământ bun? Doar roade rele. Vor fi la fel ca merele cu noduri sau care sunt mâncate de viermi. Ele devin hrană pentru toate insectele.

O vie bună şi sănătoasă nu trebuie stropită. Ea este atât de sănătoasă încât poate să-şi alunge toţi duşmanii. Aşa este şi creştinul născut din nou. Pe el nu trebuie să-l lauzi tot timpul şi să-l baţi cu mâna pe umăr. El este atât de sănătos duhovniceşte încât poate arunca afară toate lucrurile lumii. El trăieşte cu o hrană adevărată.

O plantă care a crescut în locuri uscate, deşertice, şi care n-a avut suficientă umiditate, va rodi fructe micuţe şi noduroase, care nu arată ca roadele provenite de la vie. Aceasta se întâmplă în bisericile de astăzi, fratele meu şi sora mea. Păcătosul vine înăuntru, citeşte Biblia, vine la biserică, dar în loc să găsească nişte mere mari şi delicioase, sau struguri de soi, fiindcă este de aşteptat ca Viaţa lui Dumnezeu să fie în biserică, găseşte nişte roade denominaţionale mâncate de viermi şi pline de noduri: „Noi suntem baptişti şi avem totul. Alţii n-au nimic a face cu aceasta!” sau: „Noi suntem metodişti; noi avem totul.” Îndurarea lui Dumnezeu poate ajunge de la o mare la alta şi de la un ţărm la altul, şi poate salva un suflet care se află la marginile pământului, dar acestea sunt lucrurile pe care le găsim în locurile în care mergem.

Este aşa cum a spus David în Psalmul 1:

„Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor răi, nu se opreşte pe calea celor păcătoşi şi nu se aşează pe scaunul celor batjocoritori!” (v. 1). Vedeţi, este vorba despre cei care nu au nici o legătură cu oamenii care spun: „Zilele minunilor au trecut!” sau: „Botezul cu Duhul Sfânt este doar o poveste inventată.”

Ferice de omul care nu face aceasta! Ferice de omul care stă departe de astfel de lucruri. El nu vrea să se unească cu asemenea lucruri; nu vrea să amestece Adevărul cu minciuna. Ferice de omul care nu se uneşte cu cei care tăgăduiesc puterea lui Dumnezeu! Biblia spune: „Ieşiţi din mijlocul lor şi despărţiţi-vă de ei,” pentru că sunt „obraznici, îngâmfaţi, iubitori mai mult de plăceri decât iubitori de Dumnezeu; având doar o formă de evlavie, dar tăgăduindu-i puterea. Depărtează-te de oamenii aceştia.” (1Corinteni 6.17; 2Timotei 3.4-5).

Ferice de omul care nu se uneşte cu asemenea batjocoritori, cu oameni care se amuză şi numesc biserica, „un grup de fanatici.”

„El este ca un pom sădit lângă un izvor de apă, care îşi dă rodul la vremea lui şi ale cărui frunze nu se veştejesc; tot ce începe duce la bun sfârşit.” (Psalmul 1.3). Dumnezeu l-a pus într-un loc ales şi roadele lui nu se vor usca. Un astfel de om va aduce frunze şi roade la vremea potrivită.

David a spus că este ferice de un asemenea om, pentru că el este sădit, nu doar pus undeva. Mie îmi place să văd un pom care este sădit. Când a fost în Egipt, Israelul nu a fost sădit, ci doar pus acolo pentru o perioadă de timp. Nu acolo era casa lor. Aşa este şi un creştin care îşi stabileşte destinaţia finală într-un crez denominaţional: el nu este la locul potrivit. El s-a născut să fie liber, să fie un copil al lui Dumnezeu şi să-L slăvească pe Dumnezeu, dar a ajuns sub un crez şi nu poate aduce roade bune.

Dacă va ieşi de acolo, el va fi ca un pom sădit lângă izvoarele unei ape: izvoare la plural şi apă la singular; sunt multe izvoare care ajung în aceeaşi albie. Cu alte cuvinte, el va crede tot Cuvântul lui Dumnezeu, iar puterea lui Dumnezeu şi cele nouă daruri duhovniceşti se pot revărsa în cele mai lăuntrice locuri ale fiinţei sale.

Oamenii nu cred în strigare. Problema este că ei nu au bucuria duhovnicească; bucuria izvoarelor Vieţii nu se poate revărsa peste ei. Necredinţa care vine din lume, i-a legat în aşa fel încât nu mai pot avea nici o creştere duhovnicească. Aceasta este problema cu bisericile noastre. Ele nu mai au bucurie; bucuria Domnului a plecat din mijlocul lor şi acolo este scris acelaşi cuvânt care a fost scris odată în Scriptură: „I-Cabod” care înseamnă „Nu mai este slavă.” (1Samuel 4.21). Aceasta se întâmplă în bisericile noastre pentru că am părăsit temelia originală, ne-am stabilit pe crezuri denominaţionale şi am permis ca lucrurile lumii să ne usuce experienţa cu Dumnezeu.

Veniţi cu mine în Arizona şi lăsaţi-mă să vă duc în deşertul pe care l-am străbătut mulţi ani. Toate plantele de acolo au ţepi. Dacă vezi o plantă, să nu te apropii de ea pentru că te va înţepa. Ce este în neregulă cu ea? De ce planta aceea este făcută din ţepi? Din pricina lipsei de apă. Ţepii aceia sunt de fapt frunzele care s-au strâns aşa din pricina lipsei de apă.

Aceasta se întâmplă şi cu biserica. Atunci când se îndepărtează de Viaţă, când se îndepărtează de bucuria mântuirii, când se îndepărtează de Domnul Dumnezeu, vezi că oamenii din ea sunt plini de ţepi şi întotdeauna găsesc vină în orice şi încearcă să înţepe. Imediat va spune: „Sunt prezbiterian, sunt metodist, etc. Nu-mi vorbi mie despre acele lucruri.” Sunt plini de ţepi şi nu produc roade.

Dacă luaţi cactusul acela şi îl puneţi într-un pământ bun în care este apă, după mai multe generaţii ţepii aceia se vor desface şi vor deveni frunze, şi planta va rodi.

Ce s-a întâmplat cu biserica de astăzi? A fost pusă într-o denominaţiune şi umplută de crezuri denominaţionale. Acolo nu există bucurie, ci doar câte un strop din când în când, pentru o mică trezire. Este nevoie să fie scoasă afară din mijlocul batjocoritorilor şi a necredincioşilor şi să fie sădită lângă izvoare de apă. Acolo este o fântână plină cu Sânge ce curge din venele lui Emanuel, unde păcătoşii şi necredincioşii au ocazia să se scufunde ca să scape de murdăria vinovăţiei.

David vorbeşte despre un pom sădit lângă izvoare de apă… O, Dumnezeu nu poate să Se reverse într-un cactus. Apa reprezintă Viaţa. Noi ştim că Moise a lovit stânca pentru a aduce Apa vieţii unui popor care era pe punctul să piară, iar Isus a spus că aşa cum a lovit Moise stânca în pustie, aşa trebuie să fie lovit şi înălţat Fiul omului. Şi El a fost omorât.

Viaţa este în celula de sânge, dar acea viaţă nu poate ieşi decât dacă este spartă celula de sânge. Când a eliberat Israelul, Dumnezeu i-a încercat ca naţiune. El i-a scos dintre necredincioşii din Egipt şi i-a adus în grija Lui, pe aripile unui vultur mare, Moise, care i-a condus din loc în loc şi a încercat să-i aducă în starea potrivită ca să poată trece dincolo. El i-a condus şi i-a hrănit timp de patruzeci de ani în pustie. El a hrănit pământul care era un pământ bun, un pământ ales şi le-a arătat semnele şi minunile Sale. Timp de patruzeci de ani, El a făcut semne şi minuni prin profetul Său, ca să le arată că El este Dumnezeu. Cine altcineva putea să despice Marea Roşie în două în afară de El? Cine a putut nimici Egiptul? În mijlocul tuturor, El era Dumnezeu şi a dovedit că este Dumnezeu. El a dorit ca poporul Său să-L urmeze, apoi a udat pământul Palestinei cu sângele caprelor, al juncilor, al taurilor şi al oilor. Dar nu a fost destul, pentru că aceea era o viaţă animală şi nu putea veni peste viaţa umană.

Dar, într-o zi, a venit El însuşi ca să salveze viaţa poporului Său, a Bisericii alese. A trebuit să facă El însuşi aceasta, pentru că aşa a hotărât înainte de întemeierea lumii. Omul a eşuat întotdeauna; a eşuat de la început şi va eşua tot timpul. Dar, în marea Sa îndurare, Dumnezeu a gândit încă înainte de întemeierea lumii un plan pentru a pune aici jos o Viţă adevărată. Şi a sădit-o aici pe pământ, El a sădit acea Viţă adevărată, nu o denominaţiune, nu o biserică sau un crez, ci un Bărbat făcut din carne, în care ne-a arătat mila şi puterea Sa. Marele Înger al lui Dumnezeu, marele IaHVeH era cu El; în El a locuit trupeşte toată plinătatea dumnezeirii. Oamenii nu au crezut în El pentru că nu era de acord cu crezurile lor, iar în cele din urmă, L-au dus la Calvar. Acolo acea celulă de Sânge a fost spartă. Era celula Fiului lui Dumnezeu, a trupului în care a trăit IaHVeH. Acolo a păşit în faţă o Viţă care avea rădăcinile în slavă şi mlădiţele pe pământ, pentru a da naştere Bisericii Dumnezeului adevărat care Şi-a arătat puterea şi ne-a adus mântuirea.

Cine poate nega că Biserica este mlădiţa Dumnezeului celui Viu şi că Domnul Isus este nelipsit din Biserica Sa, pentru a aduce la suprafaţă mlădiţele alese înainte de întemeierea lumii şi pe care El a jurat că le va ridica? Astăzi, El trăieşte în Biserica Sa, în puterea învierii Sale. „Eu sunt Viţa, voi sunteţi mlădiţele.”… De fiecare dată când bate inima, sângele pulsează în fiecare mădular al Trupului Său. De fiecare dată când bate inima Împărătească a lui Dumnezeu, pulsează în Biserică Sângele Său, prin Numele lui Isus Hristos.

„…orice veţi cere de la Tatăl, în Numele Meu, vă va da.” Şi: „Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului. Amin.” (Ioan 16.23; Matei 28.20).

Nu-i de mirare că Petru a spus în ziua de Rusalii: „Pocăiţi-vă şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos spre iertarea păcatelor, apoi veţi fi umpluţi cu Viaţa din Viţă.”  Duhul Sfânt Şi-a făcut cunoscut Numele, ca să putem avea părtăşie cu El. Isus avea părtăşie cu Dumnezeu deoarece El era Rădăcina şi Vlăstarul lui Dumnezeu. El a venit pe pământ, iar pământul a fost făcut prin El. El a venit în lume, dar lumea nu L-a cunoscut. Iar astăzi, după moartea Sa prin care celula de sânge a fost ruptă, prin Sângele lui Isus Hristos, Biserica poate fi sfinţită şi pusă în rânduială, pentru ca Marele Duh Sfânt, care este Viaţa Viei, Viaţa veşnică a Viţei, să poată pulsa în fiecare mădular al Bisericii Dumnezeului celui Viu. Nu-i de mirare că ei sunt oameni ciudaţi şi se poartă ciudat. Ei nu mai au nimic cu lumea aceasta pentru că sunt morţi şi îngropaţi în Hristos şi s-au ridicat pentru o viaţă nouă, ca să fie primele roade care se bucură de învierea duhovnicească. Duhul Sfânt va curge prin fiecare mădular şi va arăta gloria lui Dumnezeu, ca atunci când Dumnezeu a arătat-o în Egipt şi a adus la suprafaţă Viţa. Dar există şi o viţă sălbatică, iar Biblia vorbeşte despre ea în 2Împăraţi 4.39-40.

Dacă aţi observat, când acel predicator s-a dus să adune verdeţuri de pe câmp, a dat peste viţă sălbatică. Viţa aceea sălbatică creştea desigur undeva pe lângă un seminar, deoarece acolo era şcoala prorocilor. Astfel, el a luat o poală de castraveţi sălbatici, i-a pus într-o oală şi a încercat să facă cu ei o mâncare, deşi nu-i cunoştea. Dar când au vrut să mănânce, cineva a strigat: „Omule al lui Dumnezeu, moartea este în oală!” (v. 40).

Frate, există o viţă sălbatică, dar aceasta creşte în jurul crezurilor şi denominaţiunilor, şi opreşte toată bucuria duhovnicească. Primul lucru care se întâmplă atunci este că Viţa moare. Dar Dumnezeu a spus că Viţa Lui nu va muri, aşa că a scos-o afară din acele crezuri şi a umplut-o cu Duhul Sfânt, ca să poată veni în Numele lui Isus Hristos. O asemenea Biserică va pulsa, va trăi şi se va bucura, va simţi prezenţa Dumnezeului celui Viu şi Îl va privi cum trăieşte şi Se mişcă prin ea, făcând aceleaşi lucruri pe care le-a făcut atunci când a fost pe acest pământ. De ce? Pentru că sunt mlădiţele Lui, legăturile Lui, rădăcinile Lui, începutul Lui, iar El este Dumnezeu. El este Mielul care a fost junghiat înainte de întemeierea lumii. Înainte ca să fie lumea, El era cu Dumnezeu. El a fost Rădăcina şi Vlăstarul lui David, Steaua dimineţii, Crinul din Vale. Rădăcinile Lui sunt înfipte în jurul lui Dumnezeu, în jurul tronului, în jurul Împărăţiei lui Dumnezeu. Rădăcinile Sale sunt înfipte acolo, iar Viaţa Sa s-a răspândit pe pământ. El Şi-a dat Viaţa ca să Se poată întoarce la rădăcini, ca să pulseze din nou, ca să dea naştere mlădiţelor, Bisericii Sale care iese din acea Viţă, ca să aducă la suprafaţă aceleaşi roade pe care le-a arătat când a fost pe pământ, ceea ce Îl face să fie Acelaşi ieri, azi şi în veci.

O, Biserică a Dumnezeului celui Viu, crede aceasta pentru că este Adevărul! Când adevăratul Duh Se mişcă peste un credincios, îl va face să spună „Amin!”, la orice spune Scriptura. De ce? Pentru că Duhul Sfânt care a scris Biblia este în el şi astfel, în acel om pulsează Viaţa Sa. Pe el nu-l interesează cine sunt cei ce stau în jurul lui, nici ce spun ceilalţi despre el: el stă întotdeauna de partea Cuvântului.

Dar aşa cum am spus, există şi o viţă sălbatică. Este o viţă, un fals, care acoperă tot pământul, dar este moarte. Smulgeţi-o şi plantaţi-o într-un loc bun care este Isus Hristos.

Orice ar spune Cuvântul Lui, pentru voi să fie „Amin!”, fiindcă atunci Duhul lui Dumnezeu şi bucuria duhovnicească vor curge ca un Râu. Un asemenea creştin va fi ca un pom sădit lângă izvoarele de apă. Frunzele lui nu se vor veşteji şi nu va mai sta la un loc cu batjocoritorii, cu necredincioşii sau cu cei fireşti care trăiesc după plăcerile lumii. El va aduce roade la vremea potrivită. Ce fel de roade? Dacă eşti sădit în Hristos, vei aduce roade spirituale, roadele spirituale ale Duhului Sfânt, pentru că El trăieşte în tine.

Uitaţi-vă la femeia de la fântână. Când L-a întâlnit, El arăta ca un om obişnuit, aşa că nu a văzut nimic deosebit la El. Vorbind despre El, Biblia spune: „…N-avea nici frumuseţe, nici strălucire ca să ne atragă privirile şi înfăţişarea Lui        n-avea nimic care să ne placă.” (Isaia 53.2).

Oamenii de astăzi fac la fel. Astfel, dacă nu rămân în jurul roadelor spirituale ale Duhului, la lucrările lui Dumnezeu, Hristos arată ca ceva urât şi respingător pentru ei. „O, sunt un grup de nebuni care şi-au pierdut minţile!”

Dar credinciosul îmbrăţişează aceasta, pentru că ştie că este Viaţa veşnică. Astfel, nimic nu ne poate despărţi de dragostea lui Dumnezeu, nici necazul sau moartea, nici foametea sau altceva. Noi suntem asiguraţi pentru veşnicie în îndurarea Sa. Da, acolo suntem noi.

Când El i-a spus femeii de la fântână: „Dă-Mi să beau!”, ea I-a răspuns: „Nu se cuvine ca Tu, un evreu, să ceri ceva de la mine, care sunt o femeie samariteană.” Şi atunci El i-a zis: „Dacă ai şti tu… Dacă ai şti cât eşti de aproape de Fântâna Vieţii, tu Mi-ai cere să-ţi dau să bei, iar atunci nu va mai trebui să vii până aici ca să scoţi apă, pentru că Eu ţi-aş da o Apă vie.”

„Păcătosule, dacă în dimineaţa aceasta M-ai lăsa să te smulg din locul necredinţei, te-aş sădi lângă un izvor de apă! Prin botezul Duhului Sfânt, te-aş pune într-o poziţie în care ai crede că fiecare Cuvânt pe care-L spun este Adevărul. Dacă M-ai lăsa să te smulg în dimineaţa aceasta, vei fi o mlădiţă bună, pentru că nu aparţii de viţa sălbatică. Tu eşti de aici, aşa că lasă-Mă să te smulg şi să te sădesc în Numele Meu, lângă izvoare de apă, acolo unde fiecare Cuvânt al lui Dumnezeu şi fiecare făgăduinţă sunt dovedite ca Adevărate. Eu te voi sădi lângă izvoarele unei singure Ape, lângă izvoarele unui singur Dumnezeu, iar atunci vei aduce rod la vremea potrivită. Frunzele tale nu se vor veşteji şi vei propăşi în orice vei face. Vei sta acolo unde îţi va spune El, pentru că ştii că Dumnezeu a făcut o promisiune.”

El îi spune fiecăruia dintre voi: „Lăsaţi-Mă să vă smulg de acolo şi să vă sădesc lângă această Apă… nu trebuie să fugiţi în acele denominaţiuni pline de crezuri! Lăsaţi-Mă să vă iau de lângă aceste fântâni vechi şi secate, unde trebuie să mergeţi cu găleţi şi să faceţi gălăgie pentru a bea puţin, pentru ca apoi să trebuiască să vă întoarceţi din nou ca să mai beţi puţin. Eu vă voi da Viaţă veşnică şi bucurie, şi vă voi umple ca o fântână. Lăsaţi-Mă să fac aceasta pentru voi!”

Isus i-a spus aceasta, femeii păcătoase de la fântână, şi acelaşi lucru îl spune bisericii, în dimineaţa aceasta.

Voi ştiţi că este un singur Dumnezeu, credeţi aceasta, şi simţiţi că ceva nu este în ordine în locul în care vă aflaţi. Voi sunteţi într-un deşert, într-un loc unde nu există bucurie duhovnicească, dar doriţi să simţiţi ceea ce au simţit creştinii în ziua de Rusalii. V-ar plăcea să aveţi bucuria pe care au avut-o ei?

Când Dumnezeu a turnat Viaţa Sa în prima mlădiţă a pomului, pomul acela s-a comportat ca un om beat. Ei s-au clătinat ca nişte oameni beţi, sub impactul Duhului Sfânt. Era acolo şi femeia aceea micuţă, fecioara Maria,  şi se comporta ca o femeie beată deoarece era umplută cu Duhul Sfânt… Ea încerca să vorbească, dar nu putea; buzele ei se bâlbâiau pentru că era atât de plină de Duhul Sfânt încât nu putea vorbi. (Fratele Branham imită o femeie care se bâlbâie). Toţi aveau buze bâlbâitoare, dar dintr-o dată au început să vorbească în alte limbi, iar un predicator neînsemnat, care abia dacă ştia să-şi scrie numele, s-a urcat pe o cutie de carton sau ceva, a luat Scriptura, nu o carte de crezuri, ci Scriptura, şi a spus:

 „Bărbaţi iudei şi voi toţi cei care locuiţi în Ierusalim, să ştiţi lucrul acesta şi ascultaţi cuvintele mele!

Oamenii aceştia nu sunt beţi, cum vă închipuiţi voi, căci nu este decât al treilea ceas din zi.

Ci aceasta este ce a fost spus prin prorocul Ioel:

„În zilele de pe urmă, zice Dumnezeu, voi turna din Duhul Meu peste orice făptură…” (Fapte 2.14-17).

Aceasta este ceea ce pulsa în el. Necredincioşii spuneau: „Oamenii aceştia sunt beţi! Sunt un grup de holly-rollers!”

Nu aţi vrea să fiţi luaţi dintr-un crez vechi şi să fiţi puşi lângă Fântâna Vieţii unde este pace? Un băiat căruia medicii îi spuseseră că va muri deoarece avea cancer, a primit Duhul Sfânt, iar când tatăl lui l-a întrebat: „Nu ţi-e frică?”, a răspuns: „Sunt gata. Ca să las o mărturie în lumea aceasta, să mă îngropaţi învelit în roşu, ca semn că Isus Hristos m-a acoperit cu Sângele Său.”

Bucuria aceasta este ca un Râu care merge şi stă în faţa morţii, în faţa lumii, în faţa ispitelor şi a criticilor, şi străluceşte ca un Înger. De ce? Pentru că viaţa ta nu mai este a ta, nu-ţi mai aparţine. Tu eşti mort, îngropat în Numele lui Isus Hristos şi ridicat la o Viaţă nouă, iar El poate să pulseze binecuvântările Sale prin tine şi să scoată la suprafaţă o mlădiţă care este legată de Viţă.

„Îi voi pune într-un loc ales.”, iar acel loc ales este Hristos. Cum ajungi în Hristos? Ce a spus Petru în ziua de Rusalii? Cum trebuie să intrăm în Hristos? El a spus: „Pocăiţi-vă şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre, apoi veţi primi darul Sfântului Duh.

Căci făgăduinţa aceasta este pentru voi, pentru copiii voştri şi pentru toţi cei ce sunt departe acum, în oricât de mare număr îi va chema Domnul, Dumnezeul nostru.” (Fapte 2.38-39). Aceasta vă include şi pe voi, pentru că şi voi aţi fost chemaţi: „Pocăiţi-vă şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre, apoi veţi primi darul Sfântului Duh.” Atunci, promisiunea Duhului este şi pentru voi.

O, frate, adevăratul Duh al lui Dumnezeu va pulsa prin aceasta, deoarece este Adevărul! El vrea să fie sădit într-un loc ales.

Ce s-a întâmplat când Isus a vorbit cu femeia aceea? Ea a acceptat ce a spus El şi a spus: „Doamne, dă-Mi şi mie acea Apă, fiindcă o doresc.”

Atunci El i-a zis: „Lasă-ţi vasul acolo, pentru că nu mai ai nevoie de el!” Nu mai aveţi nevoie de crezul vostru! Lăsaţi la o parte căile voastre baptiste, metodiste, prezbiteriene, etc., şi veniţi la Fântâna aceasta, fiindcă atunci vă voi umple cu bucuria care curge ca un Râu.”

Este aşa cum a spus odată un om de culoare:

„Am pace ca un râu care curge zi şi noapte.

În faţa morţii, curge la fel.”

Pavel a spus: „Unde îţi este biruinţa, moarte? Unde îţi este boldul, moarte?”

Dar mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne dă biruinţa prin Domnul nostru Isus Hristos!” (1Corinteni 15.55,57). Aşa este.

Femeia L-a privit şi a început să vorbească cu El despre locul în care trebuia să se aducă închinarea, iar la un moment dat, El i-a zis:

„Du-te şi adu-l aici pe bărbatul tău. (Îţi voi arăta că Dumnezeu este încă viu, că Eu sunt Viţa).”

„Nu am bărbat”, a răspuns femeia.

„Aici ai spus adevărul, pentru că ai avut cinci bărbaţi, iar cel cu care eşti acum, nu este bărbatul tău.”

Când a auzit aceasta, ea s-a întors.

„Doamne, ştiu că eşti profet. Ştiu că Scriptura spune că atunci când va veni Mesia, El va face aceste lucruri.”

„Eu sunt Acela”, a răspuns Isus.

Femeia a lăsat crezul ei acolo şi s-a grăbit să răspândească vestea: „Veniţi să vedeţi un Om care mi-a spus tot ce am făcut. Nu cumva El este Mesia?” Mesia este Dumnezeu uns, iar ea L-a recunoscut ca fiind Dumnezeu, Emanuel, Profetul.

„Eu sunt Viţa, iar voi sunteţi mlădiţele.”

„Voi evreii, vă închinaţi la Ierusalim. Aveţi acolo o biserică mare şi crezuri.”

„Da, ştiu aceasta,” a răspuns El. „Dar vine vremea şi a şi venit, când toate crezurile Iudeilor şi cele ale samaritenilor nu vor mai fi de folos, pentru că Dumnezeu este Duh, iar cei care I Se închină, trebuie s-o facă în Duh şi Adevăr.”

Aceasta este mlădiţa care a ieşit la suprafaţă: Adevărul. „Pocăiţi-vă şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre,” şi veţi fi legaţi de Viţă. Veţi face aceleaşi lucruri deoarece Duhul lui Dumnezeu va pulsa în voi şi vă va duce la izvoare de bucurie, pace, credinţă, bunătate şi blândeţe. Dintr-un lup va face un miel, dintr-un pui va face un porumbel. Vedeţi, Duhul Dumnezeului celui viu este Cel care vă schimbă natura şi ceea ce sunteţi. Veniţi la El ca să fiţi altoiţi acolo şi ca să deveniţi una din mlădiţele Sale. Dumnezeu va veni într-o zi aici. El îi va lua pe toţi cei care au murit în Hristos, pentru că va ridica din nou acel pom care a fost sădit lângă izvoarele Vieţii, unde pomul va fi veşnic verde, nu va păli şi nu-şi va pierde frunzele…

Prietene, dacă vreuna din mlădiţele Sale ajunge în dimineaţa aceasta la tine, primeşte-o şi ieşi din păcat, ieşi din îndoială, ieşi din crezuri. Eu nu spun să-ţi părăseşti biserica; rămâi acolo, dar vino în Hristos. Aceasta este. Mie nu-mi pasă la ce biserică mergi, cât timp te duci la Fântâna care este plină de sânge. Primeşte Viaţa Sa şi las-o să te ridice, să te îndepărteze de lucrurile lumii, să te ţină departe de ele până când vor muri, pentru că dragostea lui Dumnezeu nu este în cel care iubeşte lumea şi lucrurile din ea. Tu nu poţi să pui viaţa unui dovleac într-o viţă de vie şi să culegi struguri. Înţelegeţi? Dacă eşti în Hristos, iubeşti lucrurile lui Hristos şi eşti plin de Duhul Sfânt. El este Viţa, iar voi sunteţi mlădiţele. Fie ca El să vă primească în dimineaţa aceasta aşa cum a primit-o pe femeia din Samaria şi să pună Viaţa Sa în voi, ca să deveniţi un om nou, în timp ce ne plecăm capetele pentru un moment.

Înainte de rugăciune, aş vrea să ştiu dacă sunt suflete care doresc să ridice mâna şi să spună: „Roagă-te pentru mine, frate, fiindcă vreau să fiu legat de Hristos.”

Dumnezeu să vă binecuvânteze inima. O, aceasta este bine! „Vreau să fiu atât de legat de Hristos încât viaţa mea să strălucească pentru El. Scapă-mă de toată frica şi îndoielile mele, de crezurile mele şi sădeşte-mă în El, deoarece acela este singurul loc în care pot avea pace asemenea unui Râu. Sunt atât de agitat şi nu ştiu încotro să mă îndrept, pentru că nu ştiu unde mă aflu. Pune-mă Tu, acolo.”

În timp ce stăm cu capetele plecate, aş vrea să se ridice în picioare, cei care au ridicat mâinile. Vă rog să vă ridicaţi pentru un moment de rugăciune. Ne vom ruga pentru voi, dar mai întâi ridicaţi-vă în picioare şi rămâneţi pe loc.

Doamne Isuse, Te rog să ai milă de oamenii aceştia, să iei de la ei toate îngrijorările şi să-i ajuţi să păşească de azi înainte, într-o viaţă nouă. Tu ai spus: „Cereţi şi vi de va da; căutaţi şi veţi găsi; bateţi şi vi se va deschide.” (Matei 7.7).

Doamne, Te rog să le dai ceea ce cer, pentru că ei bat la uşa Ta. Îngăduie ca această zi să le schimbe în aşa fel vieţile, încât să nu mai existe îndoială în minţile lor şi să vină Acasă, la Tine. În dimineaţa aceasta, ei stau aici pentru Tine, deoarece ai spus: „…pe oricine Mă va mărturisi înaintea oamenilor, îl voi mărturisi şi Eu înaintea Tatălui Meu, care este în ceruri;

dar de oricine se va lepăda de Mine înaintea oamenilor, Mă voi lepăda şi Eu înaintea Tatălui Meu, care este în ceruri.” (Matei 10.32-33).

Doamne, faptul că sunt aici, arată că ei nu se ruşinează, de aceea Te rugăm să-Ţi ţii Cuvântul. Umple-i cu Duhul Sfânt şi dă-le o viaţă în slujba Ta, pentru ca lumea care vine să se poată bucura de prezenţa Domnului Isus.

Ne încredinţăm în totul Ţie, în Numele lui Isus. Amin.

Dumnezeu să vă binecuvânteze. Daţi mâinile unii cu ceilalţi. Mesajul din dimineaţa aceasta, s-a încheiat. Închideţi ochii şi lăudaţi-L pe Domnul!

Există o Fântână cu Sânge

Care provine din venele lui Emanuel (Dumnezeu era în acest Om).

Păcătoşilor, grăbiţi-vă şi afundaţi-vă sub acest şuvoi.

Spălaţi-vă petele păcatului şi ale vinovăţiei.

Lăudaţi-L pe El în Duhul! Eliberaţi-vă inima! Indiferent de care biserică aparţineţi, spuneţi în inima voastră: „Mulţumesc, Doamne.”

Păcătoşii să se pună sub şuvoiul de sânge.

Spălaţi-vă petele vinovăţiei.

Voi, creştinii, credincioşii, ridicaţi mâinile şi cântaţi împreună cu mine:

Prin credinţă am văzut acest şuvoi.

El va vindeca rănile (Nu un crez, amintiţi-vă).

Dragostea răscumpărătoare este preocuparea mea

Aşa va fi până voi muri,

Aşa va fi până voi muri.

Dacă sunteţi sinceri în faţa lui Dumnezeu, spuneţi: „Amin!” (Adunarea spune: „Amin”). Aşa să fie.

Credinţa mea priveşte la Tine.

Câţi dintre voi sunteţi bolnavi şi în nevoi? După sănătatea duhovnicească, aveţi nevoie şi de sănătatea fizică. Ridicaţi mâinile, vă rog. Ridicaţi-le şi spuneţi: „Sunt în nevoie, frate Branham. Stau aici şi sunt bolnav. Am fost la medic, am făcut tot ce s-a putut, dar nu pot să obţin vindecarea. Însă cred că Dumnezeu poate să mă vindece.”

Credeţi aceasta? Aceasta este făgăduinţa Lui. Sunteţi sădiţi lângă un izvor de apă? Care apă? Cea cursă din Stâncă, din Hristos. Deci, aşa cum din stâncă a curs apă pentru a salva poporul însetat, Hristos a fost lovit, iar din trupul Lui a ieşit Duhul Sfânt, pentru ca poporul Său să nu moară, ci să aibă Viaţă veşnică. Dumnezeu a promis că El ne va vindeca, pentru că „El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El, şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi.” (Isaia 53.5). Izvoarele unei singure ape, Duhul Sfânt. Izvoarele unei singure ape: apostoli, proroci, învăţători, evanghelişti şi păstori. Apoi, sunt diferite daruri: unii sunt chemaţi să prorocească; altora le-a fost dat darul vindecării; unii au înţelepciune; unii au cunoştinţă; unii vorbesc în limbi, iar alţii le tălmăcesc, dar toate aceste daruri vin din acelaşi Duh (1Corinteni 12). Ce sunt aceste daruri? Izvoarele unei singure Ape, ale Duhului Sfânt care revarsă pretutindeni multe binecuvântări şi daruri. El aduce daruri bogate pentru voi: darurile vindecării, ale salvării; darurile Duhului Sfânt care vine în biserică să lucreze printre oameni, izvoare care aduc atâta bucurie. Ce frumos!

Credinţa mea priveşte la Tine,

Miel al Calvarului,

Salvator divin.

Ascultă-mi rugăciunea,

Iartă-mi păcatul şi îndepărtează-l.

O, de aici înainte

Vreau să fiu al Tău!

Doamne, aceasta este rugăciunea noastră. Nu ne vom grăbi, pentru că acesta este un Sabat, este ziua pe care ai lăsat-o ca să Te lăudăm.

Poetul a spus:

„Toată ziua şi toată noaptea

Îngerii continuă să vegheze asupra mea.”

Noi simţim că ei sunt aproape.

Doamne Tată, am fost aspru în vorbire, dar cercetează-mi inima, Doamne, iar dacă am făcut aceasta cu răutate, Te rog să mă ierţi. Eu ştiu că am făcut-o cu dragoste pentru mlădiţele Tale, pentru Viţa Ta. Dacă este printre noi cineva care aparţine unei denominaţiuni mari, eu nu încerc să-l scot afară de acolo, ci doar îi cer să nu se lege de crezurile lor, ci să vină la Tine ca să fie curăţit şi sădit, astfel încât Duhul Sfânt să fie turnat acolo. Atunci, biserica lor va deveni o biserică mai bună, o biserică duhovnicească, pentru care vei veni, o biserică fără pete, spălată în Sângele Mielului. 

Tată, lumea intelectuală de astăzi s-a îndepărtat de aceasta şi caută mulţimi mari, biserici mari şi viţă sălbatică. Dar noi dorim, Doamne, să stăm lângă roada dulce a Duhului care aduce dulceaţă sufletului nostru.

Te rog să-i binecuvântezi pe bolnavii care vin aici ca să mă rog pentru ei. O, Doamne, pot să Te mai rog o dată? Te rog să sfinţeşti această mlădiţă nedemnă prin sângele Tău şi să torni Duhul Tău în ea; arată puterea Dumnezeului celui Viu şi că Tu eşti Acelaşi Dumnezeu care a vorbit cu femeia de la fântână. Te rugăm să faci aceasta pentru ca oamenii aceştia să nu mai fie confuzi, ci să vadă unde trăieşte Duhul lui Dumnezeu cu adevărat. El trăieşte în inima credinciosului, nu într-o biserică. Acum, Te aşteptăm, Tată, să Te arăţi aşa cum Te-ai arătat în vechime, aşa cum Te-ai arătat prin Isus, care a murit pentru ca noi să putem fi curăţaţi şi Acelaşi Duh care a fost în El, să vină şi aici ca să aducă aceeaşi biruinţă. Te rugăm să ne dai aceasta, Tată, pentru că fac toate lucrurile în Numele Fiului Tău, Isus. Amin.

Nu mă lăsa niciodată să mă îndepărtez de Tine.

Billy a spus că a împărţit câteva numere de rugăciune. Suntem puţin aglomeraţi, de aceea aş vrea să-i rog pe străini să se ridice în picioare şi să-L lase pe Duhul Sfânt să meargă pe la ei. Noi am făcut aceasta de mai multe ori.

Cu câteva săptămâni în urmă, cineva a spus: „Este greu pentru oameni să cuprindă aceasta. Ei vor un număr de rugăciune.” Câţi dintre voi aţi fost aici când Duhul Sfânt a mers prin mulţime şi s-a oprit la fiecare persoană? Da. I-am spus lui Billy să împartă numere de rugăciune, ca să putem chema aici mai multe grupuri şi să ne rugăm pentru ele. Imediat după aceea va fi şi un serviciu de botez.

Noi am vorbit despre Viţă, despre moştenirea lui Dumnezeu. Dacă acesta este adevărul, dacă suntem o mlădiţă aleasă a acelei Viţe, atunci trebuie să vină şi la noi acelaşi Duh Sfânt. Iar dacă face aceasta, va face aceleaşi lucruri pe care le-a făcut prin El, deoarece El este Viţa, iar noi suntem mlădiţele. Viaţa care este în Viţă trebuie să fie în mlădiţe, pentru ca ele să trăiască. Dacă o mlădiţă aduce ceva diferit ce ceea ce a adus Viţa, este o mlădiţă falsă. Aceasta este ceea ce vreau să înţelegeţi. Trebuie să fie aceeaşi Viaţă.

Cine are numere de rugăciune să ridice mâna. În ordine. De unde să începem? De la unu la cincizeci, sau de la unu la o sută? Cine are numărul unu? Este cineva care are acest număr? Sau să începem de la cincizeci? În ordine. Să ridice mâna numărul unu. Numărul doi? În ordine, ridică-te. Numărul trei? Te rog să vii aici, doamnă. Numărul patru. Cine are numărul patru? Numărul cinci? Şase, şapte, opt, nouă. Unii oameni au plecat, deci s-ar putea să fi luat cu ei numerele de rugăciune. Nouă, zece, unsprezece, doisprezece, treisprezece, paisprezece, cincisprezece. Cred că lipsesc patru numere.

Poate au plecat doar pentru o clipă. Frate Taylor, dacă se întoarce cineva, te rog să verifici dacă are număr de rugăciune. Dacă au, se pot alătura rândului de rugăciune. Poate au ieşit să meargă la baie.

Acum, aş vrea să vă rog să fiţi respectuoşi. Aş vrea ca cei care sunteţi bolnavi, dar nu aveţi număr de rugăciune, să ridicaţi mâinile şi să spuneţi: „Sunt bolnav şi în nevoie şi nu am număr de rugăciune.” În ordine. Vă rog să credeţi. (Frate Teddy, foarte încet).

Dacă oamenii aceştia nu vin înăuntru, vom continua cu rândul de rugăciune, dar vom mai aştepta puţin, poate se întorc. Acesta este momentul când se dovedeşte dacă ceea ce v-am spus este adevărat sau fals. Biblia spune: „…cercetaţi toate lucrurile şi păstraţi ce este bun.” (1Tesaloniceni 5.21). Dacă Isus este Viţa lui Dumnezeu înfăşurată în jurul tronului lui Dumnezeu şi a adus Viaţă veşnică Bisericii, iar noi suntem mlădiţele acestei Viţe,  vom aduce aceleaşi roade… Vedeţi, El a sădit Israelul în Palestina, dar nu a mers, pentru că roadele lor s-au uscat. Dar roadele care sunt în Isus Hristos vor rămâne pentru totdeauna. Aşa trebuie să fie! Iar dacă Duhul Lui este viu şi astăzi, va aduce aceeaşi Viaţă pe care a adus-o El. Credeţi aceasta? Viaţa Lui este cea adevărată.

Să credeţi şi să nu vă îndoiţi nici un pic, deoarece Dumnezeu este aici ca să vindece bolnavii. Cei care nu aveţi numere de rugăciune, rugaţi-vă şi credeţi din toată inima, fiindcă atunci Dumnezeu vă va da ceea ce cereţi. Câţi dintre voi cred aceasta?

Aş vrea să vă mai rog un singur lucru. Să văd dacă cunosc pe cineva în acest rând. Da, este sora Logston. Eşti sora Logston? O, tu nu eşti în rând! Înseamnă că toţi cei care sunteţi în rând, sunteţi nişte străini pentru mine. Este adevărat? Nu ştiu nimic despre voi. Ridicaţi mâinile dacă este adevărat. Cum s-a întâmplat aceasta? Prin faptul că am venit aici şi am împărţit numere de rugăciune la cei care au dorit să aibă un număr, chiar şi la cei care se pare că lipsesc.

Celor care nu aveţi număr de rugăciune vreau să vă spun că odată, o femeie s-a strecurat prin mulţime şi s-a atins de haina Lui, fiindcă şi-a zis: „Nu mă interesează ce spun preoţii sau ceilalţi oameni despre El. Eu cred în El şi ştiu că dacă voi reuşi să mă ating de haina Lui, voi fi vindecată.” Cunoaşteţi întâmplarea aceasta din Biblie? Ea s-a atins de haina Lui, iar El S-a întors spre ea şi i-a spus că scurgerea de sânge de care suferea, s-a oprit. Credinţa ei a vindecat-o.

Ştiţi că acesta este adevărul? El este şi în dimineaţa aceasta, Acelaşi Mare Preot. El este la tronul lui Dumnezeu. Cuvântul Lui care este în mlădiţele Sale, a fost sădit la tronul lui Dumnezeu încă înainte de întemeierea lumii. Credeţi aceasta? Viţa a adus la suprafaţă mlădiţe care poartă aceeaşi Viaţă care este la tron. Este adevărat? El stă acolo, iar Rădăcinile Sale sunt la dreapta Majestăţii Sale, în ceruri, şi aduc la suprafaţă aceeaşi Viaţă, prin Biserica Sa.

El este Marele Preot care poate fi atins prin simţirea neputinţelor noastre. Este adevărat, nu-i aşa? Să credeţi din toată inima! Câţi din voi Îl veţi accepta dacă El va face aceasta? Toţi?

Aici este o femeie care a ridicat mâna şi a spus că nu mă cunoaşte, iar Dumnezeu ştie că din câte îmi amintesc, nici eu nu ştiu s-o mai fi întâlnit vreodată. Poate este din oraşul acesta, nu ştiu, pentru că eu nu cunosc nici o treime din oamenii de aici, pentru că mulţi sunt veniţi din alte părţi. Mai demult, obişnuiam să merg în partea de jos a oraşului, pentru că acolo îi cunoşteam pe toţi, dar acum aproape că nu mai cunosc pe nimeni, pentru că foarte mulţi s-au mutat. Pe femeia aceasta nu o cunosc, şi nici ea nu mă cunoaşte pe mine. Dar Viţa a promis că aceeaşi Viaţă care a fost în Ea, va fi şi în mlădiţe şi că ele vor aduce aceleaşi roade: „Cine crede în Mine, va face şi el lucrările pe care le fac Eu…” Scrie aceasta în Scriptură? Sigur că da. Ioan 14.12. În ordine.

Noi ştim că El a vorbit cu femeia de la fântână şi i-a spus acel lucru ascuns din viaţa ei. Dacă Acelaşi Duh Sfânt lucrează în dimineaţa aceasta şi în biserica de aici, poate să-i spună aceste femei motivul pentru care este aici sau ceva în legătură cu viaţa ei, ceva ce nu ştie nimeni altcineva decât ea şi El. Eu nu o cunosc pe femeie şi nu ştiu nimic despre ea, dar dacă Duhul Sfânt Îşi va arăta infailibilitatea… fiindcă aici este Cuvântul lui Dumnezeu care a promis că va face aceasta.

Noi stăm aici. Nu ne-am văzut niciodată şi nu ne cunoaştem deloc. Dacă Duhul Sfânt va arăta ceva, atunci aceeaşi Viaţă care era în Viţă, este încă vie şi pulsează şi prin mlădiţe. Fie ca Domnul să ne dea aceasta. Acum, iau fiecare duh de aici sub controlul meu, în Numele lui Isus Hristos, pentru gloria Împărăţiei lui Dumnezeu. Vă rog să fiţi respectuoşi.

Noi ne întâlnim pentru prima dată: un bărbat şi o femeie. Este la fel ca în povestirea din Scriptură. Dumnezeu îngăduie aceasta pentru ca oamenii să nu aibă nici o scuză în ziua judecăţii. Dacă cineva pleacă în dimineaţa aceasta fără să fie sădit în Hristos şi fără să cunoască bunătatea şi îndurarea Sa, cred că va avea o şansă foarte mică în ziua judecăţii, pentru că a fost predicat Cuvântul Lui. Dacă El este Acelaşi Dumnezeu care a lucrat de-a lungul timpului, atunci a procedat la fel. Astfel, dacă El este cu adevărat Viţa, iar noi suntem mlădiţele, atunci Viaţa care este în Viţă, va pulsa prin mlădiţe. Înţelegeţi?  Şi atunci, mlădiţele ar trebui să facă aceleaşi lucruri, pentru că El a promis: „Cine crede în Mine, va face şi el lucrările pe care Le fac Eu.”

Dacă sunteţi bolnavi, eu nu pot să vă vindec pentru că a făcut-o deja El. Dacă El este aici, vă va arăta că este aici, iar aceasta vă va mări credinţa ca să-L puteţi accepta. Vedeţi? Aşa va face cu audienţa. Ceea ce va face pentru femeia aceasta, va face şi pentru voi. Să credeţi aceasta, pentru că El a fost zdrobit pentru păcatele noastre şi prin rănile Lui suntem vindecaţi. Noi am primit vindecarea şi salvarea, în urmă cu două mii de ani.  

Poate spuneţi: „De ce vorbeşte fratele Branham?” Pentru că ştiu ce va spune Duhul Sfânt. Adevărul este că cele mai grele adunări sunt cele de aici, deoarece Hristos a spus că nici un proroc nu este preţuit în patria sa. Noi ştim că El a mers în oraşul natal, dar nu a putut face multe lucruri din pricina necredinţei lor. Aceasta nu se întâmplă din pricina grupului de aici, deoarece biserica mea mă iubeşte şi are încredere în mine. Problema sunt cei de afară, iar Cuvântului Domnului întăreşte aceasta. Voi mai aştepta puţin ca să văd dacă mă va unge Duhul lui Dumnezeu…

Femeia are un duh şi un trup de carne. Într-o zi, duhul va pleca, iar atunci trupul se va duce în ţărână. Duhul va merge la Duhul care l-a dat. Astfel, dacă aceste duhuri sunt agăţate de Viţă, vor aduce aceleaşi roade ca ea.

Când a fost El aici, înaintea Lui a venit un duh, şi iată că ceva nu era în ordine cu el, iar Duhul care era în Isus, a descoperit aceasta. Înţelegeţi? Când El a făcut acea descoperire, femeia a acceptat-o şi a spus: „Trebuie să fii Mesia. Noi ştim că El va veni şi ne va spune astfel de lucruri.”

Când Andrei s-a dus la Petru şi i-a spus despre Isus că El este Mesia, l-a urmat sceptic, dar când a ajuns în faţa lui Isus şi El i-a spus: „Tu eşti Simon, fiul lui Iona.”, aceasta i-a fost suficient lui Petru. Înţelegeţi? Petru a ştiut că Isus nu îl cunoştea şi nu ştia nimic despre el.

Nici eu nu ştiu nimic despre tine, dar El ştie. Duhul lui Dumnezeu este aici, la altar, iar tu ştii că s-a întâmplat ceva. Tu eşti aici deoarece ai o problemă nervoasă. Aşa este. Ai şi artrită. Crezi? Eu n-am văzut-o niciodată pe femeia aceasta. Văd un bărbat care vine încoace. Este fratele tău. Tu te-ai rugat mult pentru el. Văd un bărbat mai tânăr. Cred că este predicator. Este fiul tău şi are o problemă spirituală. Ai parcurs un drum lung să vii până aici, pentru că eşti din Tennessee şi te numeşti doamna  Haybor.

Vedeţi, eu nici nu m-am atins de femeia aceasta, dar a făcut-o Duhul Sfânt. Nu aşa s-a întâmplat în Biblie? Când femeia de la fântână a spus: „Tu eşti Mesia…” Eu nu vreau să spun că sunt Mesia, ci vreau să spun că Duhul Lui este aici. Eu sunt un bărbat şi ea este o femeie, dar Cel ce face aceasta este Duhul lui Mesia. Dacă aţi primit aceasta, ieşiţi din acea necredinţă veche şi fiţi sădiţi lângă El. Înţelegeţi?

Acum ridicaţi-vă şi spuneţi: „Doamne Isuse, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, Marele Preot. Fratele Branham a spus că ai fost hotărât înainte de întemeierea lumii ca să fii junghiat pentru mine, un credincios pe jumătate care încearcă să creadă şi poate fi întregit prin credinţă. Îngăduie să mă ating de haina Ta.” Spuneţi şi cei din audienţă acelaşi lucru: „Tu eşti Acelaşi ieri, azi şi în veci. Îngăduie să Te pot atinge prin credinţa mea, în timp ce pun deoparte orice gând de necredinţă.”

Cred că şi tu ai ridicat mâna. În ordine. Noi nu ne cunoaştem, dar dacă Domnul Isus mi-ar descoperi ce este în neregulă cu tine sau altceva…

 Isus a zis: „În ziua aceea, veţi cunoaşte că Eu sunt în Tatăl Meu, că voi sunteţi în Mine şi că Eu sunt în voi.” (Ioan 14.20). Vedeţi, este Viaţa lui Dumnezeu care curge aici jos prin Numele lui Isus Hristos şi vine chiar în Biserică. Înţelegeţi? Ne face să fim una. Noi suntem mlădiţele, suntem reprezentanţii Lui.

Dacă crezi aceasta, nu vei mai avea problema pe care o ai la picior. Crezi aceasta? În ordine. Tu poţi avea aceasta, iar soţul tău care stă acolo, poate fi vindecat şi el. Crezi aceasta, domnule? Crezi că poţi fi vindecat? Tu ai o fiică, şi ea are o problemă sufletească.

Domnişoară, tu vii din nord, din Austin şi te numeşti domnişoara Wyatt. Aşa vorbeşte Domnul: Du-te înapoi pentru că eşti vindecată şi vei fi bine. Dumnezeu împlineşte dorinţa inimii tale.

Dacă aţi crede că toate lucrurile sunt posibile, Viaţa lui Isus Hristos este în mlădiţă. Dar mlădiţa nu este doar tabernacolul Branham, nu este doar William Branham; mlădiţa este oricine iese din necredinţă şi este sădit în El.

Cred că ai ridicat mâna pentru a confirma că nu ne cunoaştem, că suntem doi străini unul pentru celălalt. Eu nu te cunosc, dar Dumnezeu te cunoaşte. Tu nu eşti aici pentru tine, ci pentru copilul tău. Eu văd că Lumina este deasupra lui. Dacă Dumnezeu îmi va descoperi ce este în neregulă cu copilul tău, vei crede că sunt profetul Lui? Vei crede că îţi spun adevărul? Da? Copilul tău are o problemă la inimă. Doctorul a spus că este ceva în neregulă cu o valvă. L-a examinat şi vrea să te trimită urgent la o clinică. Aşa este. Eşti din Jeffersonville şi locuieşti pe strada Fulton. Aşa este. Te numeşti Irene Berkhart. Du-te, crede şi copilul tău se va face bine.

Dacă credeţi, toate lucrurile sunt posibile.

Femeia care stă aici, are o problemă nervoasă. Du-te acasă, fiindcă vei fi bine.

Tu, cel care ai ridicat mâna, ai probleme. Crezi că Isus Hristos te poate vindeca? Eşti gata să accepţi vindecarea? Atunci du-te acasă pentru că Isus Hristos te-a vindecat. Ai avut probleme cu rinichii, dar du-te înainte pentru că vei fi bine. Dumnezeu să te binecuvânteze. Aveţi credinţă în Dumnezeu! Nu vă îndoiţi!

Femeia de culoare… sunt două acolo, dar vorbesc cu cea din spate, cu cea care are o excrescenţă în gât. Crede din toată inima! Crezi, doamnă? Cea cu boneta pe cap. Crezi? Ridică mâna. În ordine. Du-te acasă, fiindcă problema pe care ai avut-o a dispărut chiar acum. Amin.

Acolo este o doamnă mai tânără decât doamna de culoare. Eu nu te cunosc, dar Dumnezeu te cunoaşte. Crezi că El te poate face bine? Atunci întoarce-te la New Albany şi vei fi bine, domnişoară Pearl Allen. Isus Hristos te-a vindecat. Crezi din toată inima? Aveţi credinţă în Dumnezeu. Credeţi din toată inima? O, acolo se întâmplă ceva! Dacă aţi crede, prieteni!

Ce faci, domnule? Crezi în Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu? Crezi că sunt profetul Lui? Crezi că nu eu am spus aceste lucruri?… Tu ştii dacă sunt adevărate sau nu. Crezi că ceea ce am predicat în dimineaţa aceasta este adevărul? Crezi? Eşti aici pentru un lucru bun. Eşti aici pentru că vrei să scapi de un obicei vechi, de fumat. Văd că te uiţi la acest lucru, îl condamni şi vrei să stai departe de el. Aşa este. Doreşti să ne rugăm şi pentru soţia ta, pentru că are ameţeli.

Domnule Carlock, întoarce-te la Owesboro, Kentucky, de unde vii, căci Isus Hristos te-a vindecat. Du-te în Numele Domnului.

Voi, credeţi? Domnule care ai venit aici, pune-ţi mâna în mâna mea. Tu nu mai ai problema cu spatele. Du-te, mulţumeşte-I Domnului şi crede că El te-a vindecat.

Vrei să mergi să-ţi mănânci cina? Problema pe care o ai la stomac, va fi rezolvată dacă crezi. Crezi aceasta? Du-te, laudă-L pe Domnul şi spune: Mulţumesc, Doamne.”

Câţi dintre voi cred din toată inima? Dumnezeu să vă binecuvânteze.

Problema ta cu spatele va dispărea. Du-te, laudă-L pe Domnul şi spune: „Mulţumesc, Doamne.”

Tu ai o problemă pe care o au mulţi oameni de aici. Este nervozitatea.  Aceasta îţi provoacă tensiune şi probleme la inimă. Câţi dintre voi au probleme cu inima? Ridicaţi mâna. Dacă credeţi din toată inima, veţi fi vindecaţi.

Tu crezi din toată inima? Şi tu? În ordine. Atunci du-te deoarece ai fost vindecat în Numele lui Isus Hristos. Nu te îndoi, ci crede că ceea ce ţi s-a spus este adevărul. Crede că eşti vindecat şi vei avea ceea ce ceri. Faceţi toţi la fel.

Cei care aveţi nevoie de Dumnezeu, ridicaţi mâinile. Eu nu pot vindeca pe nimeni, fiindcă sunt doar un om. Dacă nu ar fi El aici, nu aţi putea fi vindecaţi niciunul dintre voi. El a dat o Lege şi aceea cere ca voi să credeţi că El a murit pentru voi şi prin aceasta puteţi fi vindecaţi. Aceasta este singura cale. Este credinţa capabilă de vindecare. Credinţa crede că Hristos a plătit preţul pentru voi. Câţi dintre voi înţeleg aceasta? În ordine. Câţi dintre voi acceptaţi aceasta?

În ordine. În timp ce ne rugăm, puneţi mâinile unul peste celălalt. Puneţi-vă mâinile unii peste alţii şi fiecare dintre voi să se roage.  Mergeţi la locurile voastre. Domnul să vă binecuvânteze.

Începi să te simţi diferit, este adevărat? Domnule, tu ai fost vindecat.

Aţi văzut cum a coborât scările? Vezi? Acum eşti bine. Domnul să te binecuvânteze. Poţi merge acasă pentru că eşti vindecat.

Nu mai avem mult timp. Este aproape amiaza şi avem şi un serviciu de botez. Aşa este, fraţilor. Marea Viaţă a lui Dumnezeu, marele Duh Sfânt dovedeşte în mod infailibil că este prezent, arată că Viaţa care vine de la tronul lui Dumnezeu pulsează prin mlădiţele Sale. Credeţi aceasta?

Nu, eu nu am vindecat pe niciunul din cei care au venit aici. Credinţa lor a făcut aceasta,  pentru că li s-a spus ceva ce este adevărat. Dacă aţi fi fost voi aici, s-ar fi întâmplat la fel, pentru că El vă arată şi vă dă ceea ce aveţi nevoie.

Acum, în timp ce ne rugăm împreună, credeţi că fiecare Cuvânt este Adevărul şi priviţi ce se va întâmpla: veţi fi vindecaţi. Nu vă rugaţi pentru voi, ci rugaţi-vă pentru persoana peste care v-aţi pus mâinile, iar persoana aceea să se roage pentru voi. Rugaţi-vă unii pentru alţii.

Biblia spune: „Lucrările pe care le fac Eu, le veţi face şi voi,” şi: „Aceste semne îi vor însoţi pe cei ce vor crede: îşi vor pune mâinile peste bolnavi şi bolnavii se vor vindeca.” (Ioan 14.12; Marcu 16.17-18).

Dacă Dumnezeu face o promisiune, El se ţine de ea. Dacă eşti sădit lângă izvoarele de apă, aceasta va aduce prezenţa divină a lui Isus şi fiecare promisiune îţi va aparţine. Voi sunteţi ca un copac plantat lângă izvoarele unei singure Ape, iar acea singură Apă este Hristos, Duhul Său cel Sfânt. Acolo avem vindecare, salvare,  bucurie, îndelungă răbdare, blândeţe, bunătate, răbdare şi alte daruri care se regăsesc în acest Nume scump.

„Adevărat, adevărat vă spun că, orice veţi cere de la Tatăl, în Numele Meu, vă va da.” (Ioan 16.23).

Acum rugaţi-vă pentru persoana peste care v-aţi pus mâinile, în timp ce eu mă voi ruga pentru toţi. Şi fie ca Duhul Sfânt care este prezent, să vă vindece pe toţi.

Doamne, Te rugăm să-Ţi arăţi bunătatea şi îndurarea faţă de noi. Fiecare se roagă în felul lui, dar toţi L-au văzut pe Duhul Dumnezeului celui Viu la fel de real cum a fost în Galilea, atunci când Petru a venit pe malul lacului, iar Isus i-a spus cine era şi cum se numea tatăl lui; la fel ca atunci când a venit Natanael în faţa Lui, iar Isus i-a spus ce făcuse cu o zi înainte; la fel de real ca în acea zi când a stat de vorbă cu femeia de la fântână. Toţi pot spune că Acesta este Duhul Dumnezeului celui Viu. Doamne, dă-ne credinţă, pentru ca fiecare suflet care se roagă, s-o facă cu credinţă.

Cer aceasta pentru cei care şi-au pus mâinile peste alţii. Te rog să le dai o credinţă neschimbătoare în timp ce se roagă pentru acea persoană, şi desigur, fă ca acea credinţă să lucreze şi pentru ei.

O, Doamne, dă-ne aceasta, dă-ne aceasta, Te rugăm. Aş putea să-i aduc unul câte unul aici pe platformă, dar şi aşa avem nevoie de credinţa în Dumnezeu. Tu ai spus că „Aceste semne îi vor însoţi pe cei ce vor crede: îşi vor pune mâinile peste bolnavi şi bolnavii se vor vindeca.”

O, Doamne, ţine-Ţi promisiunea faţă de fiecare credincios şi fie ca Duhul Sfânt să se oprească la trupul fiecărui bolnav şi să îndepărteze fiecare boală sau neputinţă. Îngăduie ca inimile oamenilor să tresalte de bucurie şi să creadă că Dumnezeu i-a vindecat deja. Fie ca ei să plece din acest tabernacol, cântând şi plini de bucurie pentru vindecarea primită, iar când se vor întoarce, să mărturisească cu bucurie despre puterea Ta vindecătoare, aşa cum fac sute de oameni peste tot în lume.

Noi facem această rugăciune în Numele lui Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Fie ca Lumina lui Dumnezeu să Se coboare peste toţi şi să aducă vindecare. Amin.

Eu pot să cred, eu voi crede, eu cred;

Eu pot să cred, eu voi crede, eu cred;

Eu pot să cred, eu voi crede, eu cred

Că Isus mă vindecă acum.

Credeţi şi voi? Ridicaţi mâinile.

Eu pot să cred, eu voi crede, eu cred;

Eu pot să cred, eu voi crede, eu cred;

Eu pot să cred, eu voi crede, eu cred

Că Isus mă vindecă acum.

Credeţi aceasta. Eu am fost în vizită la mulţi şi ei au pregătit o cină bună. Dar pentru mine au trebuit să fiarbă nişte ierburi în apă, deşi erau atât de multe bunătăţi pe masa. Aceasta s-a întâmplat în vremea când eram bolnav cu stomacul. Dar într-o zi, I-am spus Domnului: „Eu cred, eu cred”, o, Doamne, iar El m-a vindecat, aşa că am păşit pe stradă plin de bucurie, cu stomacul plin şi cântând:

Eu pot să cred, eu voi crede, eu cred…

Când am înghiţit pentru prima dată, după multă vreme mâncare solidă, a încercat să vină înapoi, dar eu am înghiţit-o iar şi iar, până când a rămas în stomac.

Eu pot să cred, eu voi crede, eu cred;

Eu pot să cred, eu voi crede, eu cred;

Eu pot să cred, eu voi crede, eu cred

Că Isus mă vindecă acum.

Da, domnilor. Aceasta mi s-a întâmplat cu douăzeci şi cinci de ani în urmă. De atunci, El este real pentru mine, şi Îi sunt plin de recunoştinţă pentru aceasta. Fie ca şi cu voi să se întâmple la fel.

Dumnezeu să vă binecuvânteze.

În câteva minute va fi un serviciu de botez pentru cei care doresc să se boteze în Numele lui Isus Hristos.

Vă rog să ridicaţi mâinile toţi cei care doriţi să fiţi botezaţi în Numele Domnului Isus Hristos.  Dacă nu este nimeni, vom încheia serviciul de astăzi. Unu, doi, trei, patru… În ordine. Femeile să meargă în partea aceea, iar bărbaţii în partea cealaltă, pentru a se pregăti. Eu voi continua să cânt…

– Amin –