PENIEL

Doamne, Isuse, Îți mulțumim încă odată pentru mila și harul Tău care este atât de evident în viețile noastre, când ne aduci din nou împreună, fiindcă știm că dacă nu ne atragi Tu, nimeni nu poate veni la Tine. Dumnezeule, Tu ești Cel care ne-ai atras la Tine, prin puterea Ta de însuflețire care a adus Sămânța Ta la viață în noi, și Dumnezeule, Tu ești Cel care ai așezat-o acolo înainte de întemeierea lumii și tot Tu ne ajuți, Doamne, să Te cinstim.

Acum, Te rog să-Ți iei locul și să ne frângi Pâinea Vieții în timp ce privim la Tine, Capul tuturor lucrurilor, Capul Trupului, ca să ne dai Cuvântul de care avem nevoie.

Dumnezeule, Te rog să Te faci cunoscut prin frângerea Pâinii și să iei acest vas sub controlul Tău, ca să rostești prin el Cuvintele veșnice ale Vieții.

Dumnezeule, dă-ne urechi să auzim în inima noastră și să percepem tot ce ne spui ca să fii proslăvit în tot ce spunem și în tot ce facem, în Numele lui Isus Hristos. Amin.

Să deschidem împreună Biblia la Geneza 32.30:

„Iacov a pus locului aceluia numele Peniel (Fața lui Dumnezeu); „căci,” a zis el, „am văzut pe Dumnezeu față în față, și totuși am scăpat cu viață.”

Astăzi aș vrea să vorbim despre acest subiect, Peniel. Noi știm bine povestea lui Iacov, iar în săptămâna aceasta m-am întors și am meditat la lucrurile care s-au predicat aici în timpul întâlnirilor de Ziua Recunoștinței și la ceea ce au vorbit frații, și m-am gândit să vă împărtășesc câteva lucruri.

În versetul 30, am citit că Iacov a pus acelui loc numele „Peniel”, care înseamnă, „Fața lui Dumnezeu”; „căci, a zis el, „am văzut pe Dumnezeu față în față, și totuși am scăpat cu viață.”

Știm că Iacov, prin subtilitatea lui, prin înșelătorie, a obținut dreptul de întâi născut și a obținut și binecuvântarea cu ajutorul mamei sale. Apoi, el a fost urât de fratele său care l-a disprețuit și a vrut să-l omoare. Din această cauză, Iacov a fugit la Laban, în Haran, și acolo  și-a luat două soții și câteva concubine cu care a avut copii, apoi, la porunca lui Dumnezeu, s-a întors în țară.

Fratele Branham ne-a spus că Iacov a ajuns în necazuri acolo, a făcut șiretlicuri; l-a înșelat pe Laban acolo cum a înșelat familia lui dincoace, iar acum înșelătoriile lui îl ajungeau din urmă, și a ajuns într-un punct în care a fost blocat; el se afla între Esau, pe care l-a înșelat, și Laban față de care a făcut câteva șiretlicuri. Astfel, Laban venea după el, iar Esau venea înaintea lui, și când a intrat în încurcătură, Dumnezeu a venit la el.

Cred că este uimitor că Dumnezeu știe exact unde suntem.

Uneori, noi simțim că lucrurile ne scapă de sub control și nu putem găsi calea ca să ieșim din unele situații, dar Dumnezeu știe exact unde suntem. Dumnezeu știa unde era Iacov pentru că nu l-a pierdut din vedere niciodată. Noi știm că Iacov a avut câteva lucruri pe care a trebuit să le învețe.

Vreau să revin la Geneza 28, de unde voi citi puțin. Iacov a fugit de Esau și s-a dus la familia mamei sale, în Siria. Să citim din Geneza 28.10-15:

„Iacov a plecat din Beer-Șeba, și și-a luat drumul spre Haran.

A ajuns într-un loc unde a rămas peste noapte, căci asfințise soarele. A luat o piatră de acolo, a pus-o căpătâi, și s-a culcat în locul acela.

Și a visat o scară rezemată de pământ, al cărui vârf ajungea până la cer. Îngerii lui Dumnezeu se suiau și se coborau pe scara aceea.

Și Domnul stătea deasupra ei, și zicea: „Eu Sunt Domnul, Dumnezeul tatălui tău Abraham, și Dumnezeul lui Isaac. Pământul pe care ești culcat, ți-l voi da ție și seminței tale.

Sămânța ta va fi ca pulberea pământului; te vei întinde la apus și la răsărit, la miază-noapte și la miază-zi; și toate familiile pământului vor fi binecuvântate în tine și în sămânța ta.

Iată, Eu Sunt cu tine; te voi păzi pretutindeni pe unde vei merge și te voi aduce înapoi în țara aceasta; căci nu te voi părăsi, până nu voi împlini ce-ți spun.”

Ce promisiune! Iacov fugea de Esau, de la care a furat dreptul de întâi născut și binecuvântarea, obținându-le prin înșelătorie, adică nu pe calea corectă de a obține lucrurile pe care le avea. Mă gândesc că Dumnezeu trebuia să-l corecteze, să vină la el în vis și să-i spună: „Cum ai îndrăznit să-i faci aceasta fratelui tău când era în nevoie? Ai profitat de nevoia lui. Cum ai îndrăznit să-l înșeli pe tatăl tău?”, și toate acestea. Dar Dumnezeu nu a vorbit așa cu Iacov deoarece Iacov era Sămânța care avea promisiunea. Dumnezeu știa cine era Iacov. Iacov nu înțelegea pe deplin cine era, dar Dumnezeu știa cine era Iacov.

Tu credeai că Dumnezeu va coborî, îl va urmări și-l va corecta, dar Dumnezeu știa că va fi pedepsit; El știa că Iacov va merge în casa lui Laban și că Laban îl va înșela, așa că Iacov va primi ceea ce avea nevoie pentru corectare. Dar Dumnezeu S-a coborât pentru a-i confirma promisiunea: „Eu voi fi cu tine cum am fost cu Abraham.” El i-a făcut o promisiune și i-a spus: „Sămânța ta va fi ca pulberea pământului; te vei întinde la Apus și la Răsărit; la Nord și la Sud.” Vreau să citesc încă odată ce a spus Dumnezeu:„ Iată, Eu Sunt cu tine; te voi păzi pretutindeni pe unde vei merge și te voi aduce înapoi în țara aceasta; căci nu te voi părăsi, până nu voi împlini ce-ți spun.”

Dumnezeu îi face lui Iacov o promisiune care este solidă și sigură: „Eu voi fi cu tine oriunde vei merge și te voi aduce înapoi; și Eu voi confirma Cuvântul pe care ți l-am spus.” Aceasta este cât se poate de sigur, așa că, Iacov se putea ridica de acolo liniștit știind că totul este sub control: „Va fi bine pentru că Dumnezeu Își va ține Cuvântul!” Dar Iacov a trebuit să învețe mai întâi câteva lucruri despre Dumnezeu.

Priviți răspunsul lui Iacov când se trezește din somn:

„Iacov s-a trezit din somn, și a zis: „Cu adevărat, Domnul este în locul acesta, și eu n-am știut.”

I-a fost frică, și a zis: „Cât de înfricoșat este locul acesta!” Aici este casa lui Dumnezeu! Aici este Poarta cerurilor!”

Și Iacov s-a sculat dis de dimineață, a luat piatra care o pusese căpătâi, și a pus-o ca stâlp de aducere aminte, și a turnat untdelemn pe vârful ei.

A dat locului acestuia numele, „Betel”, dar mai înainte, cetatea se numea Luz.

Iacov a făcut o juruință și a zis: „Dacă…”

Priviți la cuvântul acesta, „Dacă…” „Dacă va fi Dumnezeu cu mine...” Ce vrea să spună? Dumnezeu i-a promis deja că va fi cu el, dar Iacov era încă imatur în umblarea lui cu Dumnezeu, încă nu era sigur pe Dumnezeu.

Dumnezeu a venit la el în vis și i-a făcut această promisiune, iar el s-a trezit din somn, și a zis: „Dacă Dumnezeu…”

Ascultați. Iacov știa istorisirile, știa istoria familiei lui; știa ce a făcut Dumnezeu pentru Abraham, știa ce a făcut pentru Isaac; știa promisiunea făcută lui Abraham, știa că el era în linie pentru a avea acea promisiune, iar Dumnezeu a venit în vis conform Cuvântului Său pentru a-i confirma: „Tu ești în linie! Eu Sunt Dumnezeul tău. Îmi amintesc de promisiunea Mea și o voi ține.” Dar când Iacov s-a trezit, a spus:

„Dacă Dumnezeu va fi cu mine și mă va păzi în timpul călătoriei pe care o fac, dacă îmi va da pâine să mănânc și haine să mă îmbrac,

și dacă mă voi întoarce în pace în casa tatălui meu, atunci Domnul va fi Dumnezeul meu;

piatra aceasta, pe care am pus-o ca stâlp de aducere aminte, va fi casa lui Dumnezeu, și Îți voi da a zecea parte din tot ce-mi vei da.”

Iacov încă făcea afaceri, el încă nu și-a pierdut vechea natură și încă gândea în felul lui, încă făcea înțelegeri spunând: „Dacă Dumnezeu face aceasta; dacă Dumnezeu mă păzește; dacă Dumnezeu îmi dă pâine și haine; dacă Dumnezeu mă aduce înapoi în pace, atunci Domnul va fi Dumnezeul meu și atunci piatra aceasta va fi casa lui Dumnezeu, și Îți voi da a zecea parte din tot ce am. Dumnezeule, dacă Îți ții promisiunea, Îți voi da a zecea parte din tot ce am.”

Dumnezeule! Știți, aceasta este mentalitatea creștinului din zilele noastre. Adică, s-ar putea ca oamenii să nu spună chiar așa, s-ar putea să nu fie chiar cuvintele folosite de Iacov: „Dacă Dumnezeu va face aceasta, dacă va face aceea, El va fi Dumnezeul meu și eu Îl voi sluji cu tot ce am.” Nu în felul acesta o spun ei, dar când lucrurile nu merg bine, ceea ce le iese din gură, arată că au aceeași mentalitate.

Tu îl întrebi: „Cum de ți-ai pierdut încrederea?” „Păi, m-am rugat, dar nu a mers. M-am dus pentru vindecare și nu s-a întâmplat nimic. Am încercat să trăiesc Mesajul, dar nu am reușit.” Vedeți? Este aceeași mentalitate; exact aceeași mentalitate: „Dacă Dumnezeu va face aceasta, atunci El va fi Dumnezeul meu și eu Îl voi sluji și Îi voi da zeciuială.”

Vedeți? Ei pleacă atunci când lucrurile nu merg cum vor. Își pierd încrederea atunci când rugăciunea lor nu primește răspuns, când nu văd Cuvântul lucrând, când nu văd că lucrurile se schimbă. Ei pleacă arătând că au mentalitatea lui Iacov de a-I sluji lui Dumnezeu. „Dacă Dumnezeu vrea, voi face…” dar această mentalitate trebuie să se schimbe, noi trebuie să ne maturizăm ca să-L întâlnim pe Dumnezeu față în față. Noi trebuie să știm că, dacă Dumnezeu spune că va face ceva, nu contează cum arată lucrurile, nu contează prin ce trec, nu contează cât timp durează, nu contează circumstanțele, dacă Dumnezeu a spus că va face ceva, El o va face, iar eu voi sta chiar aici până când o va face.

Aceasta este o schimbare total diferită, este o schimbare care vine atunci când Îl întâlnim pe Dumnezeu față în față. Așadar, înainte de a se întâlni cu Dumnezeu față în față…

Ascultați. Iacov L-a întâlnit pe Dumnezeu la Peniel. El s-a luptat cu Îngerul Domnului, iar noi vom intra în acest subiect. Înainte de-a ajunge aici, el era în Mesaj, era în biserică; Iacov era nepotul lui Abraham, și fiul lui Isaac; el a văzut fântânile care au fost săpate de ei, a văzut altarele care au fost ridicate pentru închinare, jertfele; știa toate poveștile. Știa despre Dumnezeul care l-a chemat pe bunicul lui, știa povestea despre jertfirea tatălui său: cum a fost așezat pe altarul de jertfă, știa promisiunea și toate aceste lucruri, dar cu toate acestea, avea un duh de a face înțelegeri cu Dumnezeu.

Oh, eu nu vreau să am un duh de a face înțelegeri cu Dumnezeu. Dumnezeu este Dumnezeu și tot ce spune El este Adevărul. Eu nu vreau să-L condiționez pe Dumnezeu cu nimic din ceea ce voi face; eu o voi face oricum și Îl voi sluji din toată inima pentru că El este Dumnezeu. Cuvântul Său este Adevărul, așa că, nu am de gând să spun: „Dacă va face… dacă va face… dacă va face… atunci Îi voi da zeciuială. Atunci voi veni la biserică, voi crede Mesajul; atunci voi face aceasta și aceea, atunci Îi voi onora Cuvântul și voi face…” Nu! Nu! Nu! Aceasta este o umblare imatură.

Deci, acolo era Iacov. Noi știm că a ajuns să fie înșelat de socrul său care i-a dat de soție pe fiica lui mai mare, în locul celei pe care și-a dorit-o Iacov, apoi a trebuit să slujească încă șapte ani pentru fiica din înțelegerea inițială, și toate aceste lucruri. Laban i-a schimbat simbria de zece ori, dar și el a încercat să-l păcălească pe Laban și să obțină cele mai bune turme. Vreau să spun că, cu toate aceste necazuri, Iacov este un copil al lui Dumnezeu, este Sămânța lui Dumnezeu cu promisiunile lui Dumnezeu, are dreptul de întâi născut iar Dumnezeu i-a spus deja: „Eu Sunt cu tine și te voi păzi oriunde vei merge. Eu Sunt cu tine!”

Cu toate șmecheriile lui, prin toate suișurile și coborâșurile lui, în toate înșelăciunile lui, Dumnezeu era încă cu el pentru că Iacov era încă un copil al Lui Dumnezeu, era încă Sămânța lui Dumnezeu, alesul lui Dumnezeu, iar descendența și toate promisiunile erau încă cu el.

Este uimitor că Iacov era atât de încrezător în sine, avea încredere în sine, în abilitatea lui de a înșela; „Un înșelător,” acesta era numele lui, și aceasta a funcționat cu fratele lui, cu tatăl lui, dar în casa lui Laban, Iacov este cel înșelat. Dar după aceea, Iacov îl înșală pe Laban și toate acestea.

Apoi, când a sosit timpul să plece, când Dumnezeu i-a spus că este timpul să plece, Iacov s-a dus la soțiile lui și le-a spus: „Voi știți că tatăl vostru mi-a schimbat simbria de zece ori, dar Dumnezeu m-a binecuvântat și mi-a dat toată turma tatălui vostru.” Iacov era un înșelător care câștiga prin orice mijloace și nu-și dădea seama că motivul pentru care avea cele mai bune turme, era din cauza binecuvântării primite de la tatăl său, Isaac, când a furat binecuvântarea fratelui său. Tatăl său i-a zis: „Dumnezeu să-ți dea grăsimea pământului, grâu și vin din belșug.” Deci, nu micile lui trucuri au lucrat pentru el, ci binecuvântarea pe care i-a dat-o tatăl său.

Știți, uneori ne considerăm înțelepți în noi înșine și credem că noi am făcut ceva: „Eu am muncit din greu, eu am planificat, eu am făcut aceasta și aceea; eu am o afacere și am economisit bani, uită-te la casa pe care am construit-o, și bla, bla, bla,” dar nu știi că, de fapt, este binecuvântarea pe care o ai peste viața ta din cauza a cine ești. Nu este înțelepciunea ta, nu este puterea ta, nu este vorba despre toate lucrurile pe care le-ai făcut; nu pentru că am fost credincios și loial. Cine te-a făcut credincios și loial? „Am avansat în muncă, am studiat din greu…” Știți ce cred eu? Dacă pui mâna pe plug, nu mai privi înapoi, și orice îți cere Dumnezeu să faci, fă-o cât poți de bine, dar înțelege că nu abilitatea ta te duce oriunde, ci este harul lui Dumnezeu.

Deci, noi avem o mentalitate de Iacov când suntem imaturi în Domnul. Poate am crescut puțin cu povestea lui Abraham și Isaac, dar avem încă această încredere prostească în noi când ne gândim: „Eu pot face aceasta; pot să fac o înțelegere, pot să fac aceea…” Tu nu poți face nimic, ci este binecuvântarea lui Dumnezeu asupra vieții tale.

Dacă ai fost crescut de părinți evlavioși care au făcut sacrificii pentru acest Mesaj și au lăsat totul pentru a rămâne fideli Cuvântului, există o binecuvântare care se revarsă în viața ta. Nu sunt studiile tale, nu este capacitatea ta, nu este munca ta grea, ci este Dumnezeu care revarsă asupra ta o binecuvântare. Dar când ajungi prea încrezător în acest sine al tău, te pregătești pentru o capcană. 

Deci, toate acele binecuvântări primite de Iacov, au venit pentru că Dumnezeu a spus: „Eu voi fi cu tine oriunde vei merge,” așa că, nu a fost Iacov, ci a fost Dumnezeu. Dar Iacov privea la capacitatea lui și făcea eforturi încercând să câștige, încercând să se păzească, încercând să aibă grijă de el însuși dar nu trebuia, pentru că Dumnezeu deja spusese că El o va face. Dumnezeu spusese deja că va avea grijă de Iacov și-l va aduce înapoi în pace.

Astfel, noi înțelegem unde era Iacov, înțelegem că aceasta era mentalitatea lui, că aceasta era viața lui la întoarcerea în țară. El a trecut prin necazuri; Laban l-a înșelat și fiii lui au vorbit împotriva lui Iacov, iar acum, el fugea. Iacov și-a luat tot ce avea și a fugit, dar Laban l-a ajuns din urmă, dar Dumnezeu i-a vorbit lui Laban, și i-a spus: „Ferește-te să-i spui o vorbă rea lui Iacov sau să-i faci rău.” Dacă nu s-ar fi întâmplat aceasta, Iacov ar fi avut probleme iar micile lui înșelăciuni nu l-ar fi ajutat. Toate planurile, toată puterea și abilitățile lui, nu l-ar fi ajutat la nimic, pentru că Dumnezeu a fost Cel care l-a ajutat; Dumnezeu a intrat în lucrare și i-a spus lui Laban: „Să nu te atingi de el, și să nu faci nimic rău împotriva lui!” Dacă nu era Dumnezeu, ce putea să facă Iacov?

Așadar, Iacov a pornit spre țară. Să ne întoarcem la Geneza 32.9-11:

„Iacov a zis: „Dumnezeul tatălui  meu Abraham, Dumnezeul tatălui meu Isaac! Tu Doamne, care mi-ai zis: „Întoarce-te în țara ta și în locul tău de naștere, și voi îngriji ca să-ți meargă bine!

Eu sunt prea mic pentru toate îndurările și pentru toată credincioșia, pe care ai arătat-o față de robul Tău; căci am trecut Iordanul acesta numai cu toiagul meu, și iată că acum fac două tabere.

Izbăvește-mă, Te rog, din mâna fratelui meu, din mâna lui Esau! Căci mă tem de el, ca să nu vină și să mă lovească pe mine, pe mame și pe copii.”

Iată-l pe Iacov întorcându-se în țara promisă al cărei moștenitor era, dar când a primit vestea că Esau venea spre el cu patru sute de oameni, i-a fost frică, așa că a strigat spre Dumnezeu și a zis: „O, Dumnezeul tatălui meu Abraham, Dumnezeul tatălui meu Isaac…” Este minunat că Îl cunoștea pe Dumnezeul tatălui său Abraham, și al tatălui său Isaac, dar acest Dumnezeu trebuia să devină Dumnezeul lui, și în Iacov trebuia să aibă loc o schimbare, astfel încât, Dumnezeu să nu mai fie doar, „Dumnezeul tatălui meu Abraham, Dumnezeul tatălui meu Isaac, Dumnezeul care a făcut aceasta, Dumnezeul care a făcut aceea…”, Dumnezeul care a lucrat în slujba fratelui Branham; Dumnezeul care lucrează în fratele acesta sau în fratele acela.

Iacov trebuia să realizeze că acum, „Acesta este Dumnezeul meu! Tu ești Dumnezeul meu! Tu ești Dumnezeul meu personal! Tatăl meu!”

Așadar, Iacov a cerut ajutor Domnului, spunându-I: „Mi-e frică de Esau. Scapă-mă din mâna lui pentru că mi-e frică de el.” Lui Iacov îi era frică de Esau pentru că se afla într-o situație pe care nu o putea controla, și nici o înșelăciune nu mai funcționa. Astfel, el a încercat calea păcii, a încercat să-l îmbuneze pe Esau, așa că, a trimis înaintea lui slujitori cu daruri, în timp ce el încerca să se ascundă, să stea departe de Esau. El voia ca Esau să vadă  slujitorii cu acele daruri, apoi să vadă soțiile și copiii, și la urmă să-l vadă pe Iacov, sperând că până atunci, mânia lui Esau se va potoli și nu-l va ucide. Iacov era îngrozit și încerca să se protejeze îmbunându-și fratele. Tot ce făcea Iacov, erau propriile lui eforturi.

Haideți să intrăm puțin în această poveste, și pentru aceasta să începem de la versetul 13, la 32:

„Iacov a petrecut noaptea în locul acela. A luat din ce mai avea cu el, și a pus deoparte , ca dar pentru fratele său Esau:

două sute de capre și douăzeci de țapi; două sute de oi și douăzeci de berbeci;

treizeci de cămile alăptătoare cu mânjii lor; patruzeci de vaci și zece tauri, douăzeci de măgărițe și zece măgăruși.

Le-a dat robilor săi, turmă cu turmă deosebit, și a poruncit robilor săi: „Treceți înaintea mea, și lăsați o depărtare între fiecare turmă.”

A dat celui dintâi porunca următoare: „Când te va întâlni fratele meu și te va întreba: „Al cui ești? Unde te duci? Și a cui este turma aceasta dinaintea ta?”

tu să răspunzi: „ A robului tău Iacov; ea este un dar, trimis domnului meu Esau; și el însuși vine în urma noastră.”

A dat aceeași poruncă celui de-al doilea, celui de-al treilea și tuturor celor ce mânau turmele: „Așa să vorbiți domnului meu Esau, când îl veți întâlni.

Să spuneți: „Iată, robul tău Iacov vine și el după noi.” Căci, își zicea el: „Îl voi potoli cu darul acesta, care merge înaintea mea; în urmă, îl voi vedea față în față, și poate că mă va primi cu bunăvoință.”

Astfel, darul a trecut înainte, iar el a rămas în tabără în noaptea aceea.

Tot în noaptea aceea s-a sculat, a luat pe cele două neveste ale lui, pe cele două roabe și pe cei unsprezece copii ai lui, și a trecut vadul labocului.

I-a luat, i-a trecut pârâul, și a trecut tot ce avea.

Iacov însă a rămas singur. Atunci un om s-a luptat cu el, până în revărsatul zorilor.

Văzând că nu-l poate birui, omul acesta l-a lovit la încheietura coapsei, așa că i s-a scrântit încheietura coapsei lui Iacov, pe când se lupta cu el.

Omul acela a zis: „Lasă-mă să plec, căci se revarsă zorile.” Dar Iacov a răspuns: „Nu Te voi lăsa să pleci până nu mă vei binecuvânta.”

Omul acela i-a zis: „Cum îți este numele?” „Iacov,” a răspuns el.

Apoi a zis: „Numele tău nu va mai fi Iacov, ci te vei chema Israel (Cel ce luptă cu Dumnezeu), căci ai luptat cu Dumnezeu și cu oameni, și ai fost biruitor.”

Spune-mi, te rog, Numele Tău.” El a răspuns: „Pentru ce Îmi ceri Numele?” Și l-a binecuvântat acolo.

Iacov a pus locului aceluia numele, „Peniel,” (Fața lui Dumnezeu); „căci,” a zis el, „am văzut pe Dumnezeu față în față, și totuși am scăpat cu viață.”

Răsărea soarele când a trecut pe lângă Peniel, însă Iacov șchiopăta din coapsă.

Iată de ce, până în ziua de azi, Israeliții nu mănâncă vâna de la încheietura coapsei; căci Dumnezeu a lovit pe Iacov la încheietura coapsei, în vână.”

Așadar, vedem că acum Iacov se temea, și că în acea noapte, era foarte neliniștit, așa că s-a sculat, și-a luat nevestele, concubinele și copiii și i-a trecut Iordanul iar el a rămas singur. Și atunci când a rămas singur, nu a mai avut opțiuni, nu a mai avut trucuri, nu a mai avut nici un plan, nici o înșelăciune, nu a mai avut nimic; și în acea situație, când a ajuns la capătul mijloacelor lui, după ce a pus la punct cel mai bun plan pe care-l avea, și care totuși nu era bun, când nu mai avea nici o cale de scăpare, a venit un Om și S-a luptat cu el toată noaptea. De unde a venit Omul acela? Unde L-a găsit Iacov? El era Dumnezeu! Îngerul Domnului a venit să-l prindă pe Iacov și să-l schimbe într-un timp în care Iacov era în nevoie, când Iacov era într-un timp de necaz și suferință, când Iacov era singur; când nu mai avea alte opțiuni și planuri; atunci Dumnezeu a venit la Iacov.

Iacov nu a putut să meargă la Dumnezeu, ci Dumnezeu a venit la Iacov. Este uimitor cum Dumnezeu Se ține de Cuvânt! Iacov a spus: „Dacă Dumnezeu…” Dar la Dumnezeu nu există, „Dacă.” Niciodată nu există posibilitatea unui, „Dacă,” cu Dumnezeu. Dumnezeu spune că face, și El o face. Astfel, când Iacov a ajuns în punctul în care avea nevoie de Dumnezeu, Dumnezeu a venit în scenă.

Oh, dacă Iacov ar fi putut să creadă aceasta de la început, s-ar fi oprit din toate planurile și înșelăciunile pe care le-a făcut, și toate lucrurile ar fi mers mult mai ușor.

Noi știm că mâna Domnului l-a purtat prin toate, și acum, Iacov a ajuns într-un punct în care era disperat și avea nevoie de ajutor pentru că nu putea să se scape singur. Toate aptitudinile și abilitățile lui, nu i-au mai folosit la nimic. Și vă spun că, dacă ajungeți vreodată în acel loc, sunteți într-un loc bun. Când ajungi în locul în care nu te poți ajuta pe tine însuți, și când ești gata să arunci la gunoi orice la care credeai că ești bun…

Ați fost vreodată în situația aceasta? „Am crezut că sunt bun la aceasta, dar am eșuat. Am crezut că pot să fac aceasta, dar am eșuat. Am crezut că mă pot păzi singur…m-am gândit că aș putea câștiga ceva…” Dar toate eforturile tale au eșuat.

Prieteni, vă spun că atunci sunteți într-un loc bun. Atunci când tot ce poți face tu, a dat greș, dacă ești un copil al lui Dumnezeu, în viața ta există o promisiune. Nu, „Dacă…” atașat de Dumnezeu. Dacă există vreodată un, „Dacă,” noi l-am pus acolo, nu Dumnezeu.

Nu Dumnezeu, ci Iacov a zis: „Dacă Dumnezeu…” Dumnezeu nu a zis: „Dacă Iacov…” ci Iacov a zis: „Dacă Dumnezeu mă va păzi...” Iacov a fost acela care spera că Dumnezeu o va face. El voia ca Dumnezeu s-o facă, și a spus: „Dacă…” Dacă Iacov ar fi știut că Dumnezeu o va face, ar fi spus: „Atunci când Dumnezeu mă va aduce înapoi în acest loc, voi face…”, nu, „Dacă Dumnezeu…” Aceasta arată că în mintea lui Iacov era o îndoială. Eu cred că Dumnezeu vrea să scoată orice îndoială din mintea noastră, a copiilor Săi; cred că Dumnezeu vrea să scoatem afară din vocabularul nostru cuvântul, „Dacă”, și să ajungem în punctul în care să știm sigur că El Se va ține de Cuvânt. Nu știm cum o va face, nu știm când o va face, nu cunoaștem împrejurările, dar trebuie să ajungem în punctul în care să fim siguri că El Își va ține promisiunea.

Așadar, Dumnezeu era la fel de credincios ca întotdeauna, iar când Iacov a ajuns la capătul funiei și era disperat, a apărut un Om. De unde a venit? Acela era Dumnezeu care  a venit la Iacov. Dumnezeu a venit la copilul Său, pentru că El Își ține întotdeauna Cuvântul și El știe exact unde ne aflăm, El nu ne-a pierdut din vedere. Indiferent ce încercare ai, indiferent de împrejurările care se aliniază, Dumnezeu știe unde ești și cum să te întâlnească.

Dumnezeu l-a întâlnit pe Iacov și au început să lupte. Noi am mai trecut prin aceasta, dar vreau să vă reamintesc câteva lucruri. Eu cred (aceasta este părerea mea), poate voi nu credeți așa, dar eu cred că Îngerul putea să Se elibereze din strânsoarea lui Iacov; cred că Îngerul Domnului avea putere, pentru că era supranatural; cred că avea putere să Se elibereze pentru că atunci când a vrut s-o facă, l-a lovit pe Iacov la încheietura coapsei și i-a scrântit-o, iar Iacov a rămas șchiop. Ce fel de putere a fost aceasta? El ar fi putut să-l lovească la cap sau ar fi putut să-i atingă ochii, dar l-a lovit în coapsă și l-a lăsat șchiop.

Aici scrie că: „El nu a putut să-l biruiască pe Iacov,” dar aceasta este un alt fel de biruință; aceasta nu era o putere fizică; nu era puterea din mușchii brațelor lui Iacov, ci în Iacov era Ceva ce acel Înger nu a putut să biruiască. În Iacov exista Ceva care a putut triumfa asupra Îngerului, dar nu era intelectul din mintea lui, nici mușchii lui, ci era o Sămânță Genă a lui Dumnezeu acolo jos în Iacov,  era o parte din Dumnezeu, și acea parte din Dumnezeu a putut să biruiască; a putut să-L apuce pe Dumnezeu, să se țină de El și să nu-L lase să plece.

Când acest Înger a văzut că nu-l poate birui, l-a lovit pe Iacov la încheietura coapsei, și i-a spus: „Lasă-Mă să plec!” Dar Iacov a răspuns: „Nu Te voi lăsa să pleci, până nu mă vei binecuvânta.” Omul acela l-a întrebat: „Cum te cheamă?” Iacov I-a cerut o binecuvântare iar Îngerul l-a întrebat cum îl cheamă; și când el a spus: „Iacov,” Îngerul i-a zis: „Tu nu vei mai fi numit Iacov, ci Israel.” Voi citi versetul 28:

„Numele tău nu va mai fi Iacov, ci Israel, (Cel ce luptă cu Dumnezeu), căci ai luptat cu Dumnezeu și cu oameni și ai fost biruitor.”

El i-a spus: „Îți schimb numele pentru că toată viața ai fost numit, „Înșelător, Înlocuitor,” dar nu știi că, cu adevărat ai putere cu Dumnezeu. Tu nu știi cine ești cu adevărat.” Iacov nu știa cine era. Știa din ce neam vine, știa despre promisiune, știa cine au fost Abraham și Isaac, știa ce a făcut Dumnezeu în trecut; știa chiar și ce a promis Dumnezeu pentru el, dar cu toate acestea, el chiar nu știa cine era. Și acum, a intrat în acea luptă cu Îngerul Domnului, și s-a luptat cu El. De ce s-a luptat? Pentru că nu avea alte opțiuni. El a intrat în contact cu Cineva despre care știa că l-ar putea ajuta.

Eu nu știu de unde a știut el că Acesta era răspunsul, de unde a știut că Acesta era soluția? Tot ce știu, este că el a știut. Iacov a știut că nu trebuia să-I dea drumul până când acel Înger nu-l binecuvântează. Gândiți-vă la aceasta. El avea alte lucruri în minte, apoi când era singur, s-a întâlnit cu Omul acela și s-a luptat cu El toată noaptea. Soțiile și copiii lui erau dincolo de râu, avea o mulțime de slujitori bărbați și femei, avea daruri pe care le-a trimis lui Esau care venea înaintea lui ca să-l omoare. El credea că are toate acestea, dar iată că a întâlnit un Om cu care s-a luptat. Ori de câte ori a intrat în contact cu Dumnezeu în trup, el a știut că Acesta îl putea scăpa, știa că acea manifestare a lui Dumnezeu putea să-l salveze. Știa că Acesta era răspunsul, așa că L-a prins și nu L-a lăsat, și deși Îngerul i-a zis: „Lasă-Mă să plec..,” el I-a zis: „Nu Te las!” Cu toate că l-a chinuit în luptă și l-a lovit la încheietura coapsei, Iacov nu I-a dat drumul. Iacov era acum un om care a trecut dincolo de, „Dacă,” și a zis: „Trebuie s-o faci pentru că nimeni altcineva nu o poate face.”

El nu a plecat spunând: „Dacă mă binecuvântezi, voi face aceasta.” Nu, ci el a spus: „Acum este momentul când trebuie să schimbe ceva în viața mea.”

În mesajul Disperări, fratele Branham a spus:

„Iacov a plâns ca niciodată înainte. El a strigat cu disperare până când L-a apucat pe Dumnezeu.”

Voi știți că acest cuvânt, „Peniel,” înseamnă, „Fața lui Dumnezeu.” Iacov a fost în fața lui Dumnezeu, iar eu vreau să vorbesc puțin despre aceasta, despre, „Fața lui Dumnezeu.”

Iacov auzise despre Dumnezeu, a văzut jertfele de la altar, a auzit mărturiile, L-a auzit pe Dumnezeu vorbindu-i într-un vis, a experimentat anumite lucruri, dar acum era în fața lui Dumnezeu. De data aceasta, când era în fața lui Dumnezeu, Iacov se confrunta cu Dumnezeu singur, nu mai era implicat nimeni altcineva, nu era decât el și Dumnezeu.

„Iacov a plâns ca niciodată înainte. El a strigat cu disperare până când L-a apucat pe Dumnezeu. Și când L-a apucat, nu s-a luptat cu El cincisprezece minute, pentru că el s-a luptat să-L țină în sufletul lui…”

Gândiți-vă că el s-a luptat toată noaptea ca să-L țină în sufletul lui, dar știa că încă nu are binecuvântarea și a fost în stare să-L țină până când a primit binecuvântarea. El s-a luptat cu disperare până când a venit binecuvântarea, până când a venit Dumnezeu în scenă, și cu disperare I-a zis: „Nu Te voi lăsa să pleci,” până când a început să simtă binecuvântarea venind peste el.

Mulți oameni spun: „Glorie lui Dumnezeu! Îl am!” Acolo sunteți înșelați. Da, cineva spune: „Oh, frate Branham, eu mă simt foarte bine. M-am dus acolo jos și m-am născut. Prin mine au trecut fiori.” Aceasta ar putea fi Dumnezeu. „Am văzut o lumină mare înaintea mea.” Și aceea ar putea fi Dumnezeu, dar nu despre aceasta vorbesc. În Evrei 6, Biblia spune că ploaia care peste cei drepți și peste cei nedrepți, la fel.

„Luați grâu și neghină și semănați-le în câmp. Ploaia este trimisă, de fapt, pentru grâu, dar ea cade și peste neghină la fel ca peste grâu, iar neghina este la fel de fericită pentru ploaie ca și grâul, și este chiar aceeași ploaie.

Același Duh Sfânt poate cădea peste un necredincios și-l face să acționeze la fel ca un credincios, dar prin roadele lor sunt cunoscuți. Despre aceasta vorbesc, acesta este Semnul.

În disperare, Iacov a zis: „Știu că Te-am simțit. Tu ești aici cu mine, dar nu Te voi lăsa să pleci.”

Vedeți? Iacov nu era doar după senzații, nu era doar după a simți prezența lui Dumnezeu, el avea nevoie de Ceva care să-l schimbe; nu era numai pentru partea emoțională, nu era doar în partea sentimentală. El a spus: „Știu că Te-am dezamăgit, dar pur și simplu, nu Te voi lăsa să pleci.” Iacov avea nevoie de ceva mai mult decât a simți prezența lui Dumnezeu, el avea nevoie să-L întâlnească pe Dumnezeu față în față și să rămână acolo până când ceva se schimbă în el.

Să mergem mai departe. Voi citi din nou ultima frază:

„Știu că Te-am simțit. Tu ești aici cu mine, dar nu Te voi lăsa să pleci.”

Cineva vede bine. Prima senzație, ei sar în sus și-n jos, aleargă pe interval și spun: „Îl am! Îl am! Îl am!” Oh, nu! Iacov a stat acolo până când s-a întâmplat ceva ce l-a făcut să umble diferit, l-a făcut o persoană diferită, pentru că a stat acolo până când s-a întâmplat aceasta. El a fost în stare… Biblia spune: „El L-a ținut până când a biruit.” Cum poate un om să-L biruiască pe Dumnezeu? Dar voi puteți s-o faceți. Voi puteți s-o faceți. Un om poate să-L biruiască pe Dumnezeu.”

Ascultați. Este minunat că profetul spune că un om poate să-L biruiască pe Dumnezeu. Cum? Cu ce putere? Cu ce minte? Cu ce vorbire? Cu ce poate o ființă umană să-L biruiască pe Dumnezeu? Dar nu este ființa umană, ci în interior există Ceva la care Dumnezeu răspunde; în interior există Ceva care se poate agăța de Dumnezeu; în interior există Ceva care poate striga spre Dumnezeu și poate să-L tragă pe Dumnezeu în acțiune.

Tu spui: „Este corect, frate?” Aceasta este corect, o învață toată Biblia. Într-un anumit grup de oameni era Ceva care putea să se întindă, să se agațe de Dumnezeu și să-L tragă pe Dumnezeu în acțiune.

Moise a putut să facă aceasta atunci când era în Egipt; David a putut s-o facă atunci când s-a rugat pentru Israel ca să se oprească ciuma; în poporul lui Dumnezeu era Ceva care putea birui cu Dumnezeu, dar nu era puterea lor, nu era mintea lor, nu erau abilitățile lor, nu era grupul lor, ci în ei era Ceva; nu erau ei, ci în ei exista Ceva iar acel Ceva din ei era o parte din Dumnezeu. Acel Ceva era Dumnezeu care se prindea de Dumnezeu, era Dumnezeu care se agăța de Dumnezeu; era Dumnezeu întorcând ochii la Dumnezeu.

Înainte de a predica mesajul acesta, eu am spus aici, nu-mi amintesc cu cât timp în urmă, dar am dramatizat puțin lupta dintre Iacov și Îngerul Domnului, care era o manifestare a lui Dumnezeu. Această manifestare a lui Dumnezeu care luptă cu Iacov, la un moment dat, spune: „Lasă-Mă să plec!” Dar Îngerul nu voia ca Iacov să-L lase să plece, El ar fi fost dezamăgit dacă Iacov L-ar fi lăsat să plece și I-ar fi spus: „Bine, du-Te în drumul Tău!” Îngerul nu a coborât să lupte cu Iacov, și El a vrut să fie eliberat, a vrut să plece mai departe, dar Iacov a fost cel care s-a prins de Înger. În această manifestare, Dumnezeu a venit la Iacov, și atunci când Iacov L-a prins, El a spus: „Lasă-Mă să plec!” Dar Iacov I-a zis: „Nu! Nu Te voi lăsa să pleci!” Când dramatizăm și spunem că El a zis: „Lasă-Mă să plec!”, ne putem gândi că El a putut s-o spună cu o voce înfiorătoare, sau Îngerul a zis: „Lasă-Mă să plec!”, dar, de fapt, El Se gândea: „Nu Mă lăsa să plec! Nu Mă lăsa să plec pentru că Eu sunt aici pentru schimbarea ta; Eu sunt aici ca să-ți rezolv problema. Eu am venit în scenă în această manifestare ca să te eliberez de tine însuți, ca să-ți schimb umblarea, ca să-ți schimb viața și să te eliberez.”

El a spus: „Lasă-Mă să plec!”, dar Dumnezeu nu voia ca Iacov să-L lase să plece. De fapt, Cel care-L ținea, era Dumnezeu ținându-se de Dumnezeu.

Fratele Branham a spus: „Iacov a stat acolo până când s-a întâmplat ceva.”

Vreau să privesc la ceva, vreau să privesc puțin la, „Fața lui Dumnezeu,” pentru că aceasta a experimentat Iacov când L-a întâlnit pe Dumnezeu față în față și totuși a rămas în viață, și El a numit locul acela, „Peniel”.

Haideți să mergem la Deuteronom 5, și vreau să privim doar ce înseamnă să-L vezi pe Dumnezeu față în față, pentru că, uneori primim păreri greșite sau avem propriile păreri sau citim ceva ce propria noastră imaginație alege, o imagine, și dacă vă spun că trebuie să-L întâlniți pe Dumnezeu față în față, primul gând care vă trece prin minte, este că trebuie să mergeți în pădure și să stați în post și rugăciune până când coboară Stâlpul de Foc sau apare o manifestare vizibilă, iar tu te prinzi de aceasta și astfel Îl întâlnești pe Dumnezeu față în față. Dar nu aceasta se întâmplă întotdeauna, de aceea vreau să citim. Ar putea fi multe manifestări, dar să vedem ce spune Biblia și Mesajul.

Deuteronom 5.2. Aici, Moise face o recapitulare a istoriei lui Israel. În acel moment, ei se pregăteau să intre în țara făgăduită, iar el le făcea o recapitulare a călătoriei lor, și spune:

„Domnul, Dumnezeul nostru, a încheiat cu noi un legământ la Horeb.

Nu cu părinții noștri a încheiat Domnul legământul acesta, ci cu noi, care suntem toți vii astăzi aici.

Domnul v-a vorbit față în față pe munte, din mijlocul focului.”

Dumnezeu S-a coborât și S-a întâlnit cu Israel față în față.

„Eu am stat atunci între Domnul și voi, ca să vă vestesc Cuvântul Domnului; căci vă era frică de foc, și nu v-ați suit pe munte.”

Acolo, tot Israelul L-a întâlnit pe Dumnezeu față în față, dar nu au văzut nici o Persoană; nu au văzut o asemănare sau o formă de Om, ci tot ce au văzut, a fost un fum negru și un Foc care a coborât pe munte, iar ceea ce au auzit, a fost Glasul lui Dumnezeu care le-a vorbit Poruncile, Legământul. Când Dumnezeu a apărut pe munte în acel Foc fumegând, muntele s-a cutremurat, iar Dumnezeu a început să le vorbească direct, și ei au auzit cu urechile lor Cuvintele pe care Domnul le spunea. Aici, Moise spune: „Atunci, L-ați întâlnit pe Domnul față în față.” Așadar, „față în față,” nu este neapărat ceea ce credem noi că ar fi, „față în față”, că este ca doi oameni care se întâlnesc față în față. Dumnezeu S-a prezentat acolo într-o manifestare, le-a dat Cuvântul și i-a întâlnit față în față.

Să mergem la Exod 33.9-11. Voi citi mai mult, pentru că există un lucru la care vreau să ajungem ca să putem înțelege.

„Și când intra Moise în cort, Stâlpul de Nor se cobora și se oprea la ușa cortului, și Domnul vorbea cu Moise.

Tot poporul vedea Stâlpul de Nor oprindu-se la ușa cortului; tot poporul se scula și se arunca cu fața la pământ la ușa cortului lui.

Domnul vorbea cu Moise față în față, cum vorbește un om cu prietenul lui. Apoi Moise se întorcea în tabără, dar tânărul lui slujitor, Iosua, fiul lui Nun, nu ieșea deloc din mijlocul cortului.”

Deci, Moise intra în cort, și aici scrie: „Domnul vorbea cu Moise față în față, cum vorbește un om cu prietenul lui.”

Să citim de la versetul 12: „Moise a zis lui Dumnezeu: „Iată, Tu îmi zici: „Du pe poporul acesta!” Și nu-mi arăți pe cine vei trimite cu mine. Însă, Tu ai zis: „Eu te cunosc pe nume și ai căpătat trecere înaintea Mea!”

Acum, dacă am căpătat trecere înaintea Ta, arată-mi căile Tale, atunci Te voi cunoaște, și voi avea trecere înaintea Ta. Și gândește-Te că neamul acesta este poporul Tău.”

Ce face Moise aici, față în față cu Dumnezeu? El se luptă cu Dumnezeu. Ce face el? El se luptă cu Dumnezeu și încearcă să biruiască. De ce a mers la cort? Aceasta s-a întâmplat după ce copiii lui Israel au păcătuit, când Moise a stat patruzeci de zile pe munte. Atunci, el a coborât de pe munte și i-a găsit păcătuind, așa că a spart tablele de piatră, iar leviții i s-au alăturat și au ucis pe mulți din popor pentru că s-au închinat la vițelul de aur.

Apoi Moise și-a luat cortul și l-a mutat în afara taberei și a mers acolo. Și ce a făcut Moise acolo? El s-a luptat cu Dumnezeu și a încercat să-L biruiască pe Dumnezeu pentru a-L face să Se răzgândească. Ce fel de persoană era Moise? Orice a fost în Moise, era și în Iacov, și ceea ce a fost în Iacov, a fost și în Moise. Să citim mai departe:

„Acum, dacă am căpătat trecere înaintea Ta, arată-mi căile Tale, atunci Te voi cunoaște, și voi avea trecere înaintea Ta. Și gândește-Te că neamul acesta este poporul Tău.”

Domnul a răspuns: „Voi merge Eu Însumi cu tine, și îți voi da odihnă.”

Moise a zis: „Dacă nu mergi Tu Însuți cu noi, nu ne lăsa să plecăm de aici.”

Deci, Moise a zis: „Dacă nu mergi Tu Însuți cu noi, nu ne lăsa să plecăm de aici.” El spunea aceasta pentru că Dumnezeu îi spusese: „Eu nu Mă voi sui în mijlocul tău.” „Dacă nu mergi Tu Însuți cu noi, nu ne lăsa să plecăm de aici.” Cum a putut Moise să-I vorbească lui Dumnezeu așa? Acesta nu era Moise, ci era o altă parte a lui Dumnezeu din interiorul lui Moise, care vorbea cu Dumnezeu; care se putea prinde de Dumnezeu și-L putea întoarce pe Dumnezeu din hotărârea Lui.

„Dacă nu mergi Tu Însuți cu noi, nu ne lăsa să plecăm de aici.

Cum se va ști că am căpătat trecere înaintea Ta, eu și poporul Tău? Oare nu când vei merge Tu cu noi, și când prin aceasta vom fi deosebiți, eu și poporul Tău, de toate popoarele de pe fața pământului?”

Domnul a zis lui Moise: „Voi face și ceea ce-Mi ceri acum, căci ai căpătat trecere înaintea Mea, și te cunosc pe nume!”

Tot ce a putut să facă Iacov cu Îngerul, a putut să facă și Moise cu Dumnezeu. Dumnezeu i-a zis: „Prezența Mea nu va fi acolo, Eu nu voi fi în tabără, nu voi fi în mijlocul vostru.” Dar Moise I-a zis: „Dacă nu mergi Tu Însuți cu noi, nu ne trimite. Vino Tu cu noi și adu-Ți aminte de poporul Tău.” Și atunci, Dumnezeu a spus: „Voi face ceea ce-Mi ceri acum.!”

Ce succesiune uimitoare de evenimente!

„Moise a zis: „Arată-mi slava Ta!”

Domnul a răspuns: „Voi face să treacă pe dinaintea ta toată frumusețea Mea, și voi chema Numele Domnului înaintea ta; Eu Mă îndur de cine vreau să Mă îndur, și am milă de cine vreau să am milă.”

Domnul a zis: „Fața nu vei putea să Mi-o vezi, căci nu poate omul să Mă vadă și să trăiască.!” (versetele 18-20).

În versetul 11, am citit: „Domnul vorbea cu Moise față în față, cum vorbește un om cu prietenul lui.” Deci, când Moise vorbea cu Dumnezeu față în față, nu a văzut niciodată Fața lui Dumnezeu, pentru că, atunci când Moise a zis: „Arată-mi slava Ta,” Domnul i-a zis: „Nici un om nu poate să-Mi vadă Fața și să trăiască.” Înseamnă că nu este ceea ce gândim noi când vorbim despre a sta față în față cu Domnul. Când vorbești față în față cu Dumnezeu, înseamnă că ești în Prezența lui Dumnezeu, ești tu și EL, și vorbești direct cu Dumnezeu. Dar aceasta nu înseamnă că ai văzut o Persoană, că ai stat în fața unei Persoane. La fel s-a întâmplat când Dumnezeu a vorbit cu Israel. Ei nu au văzut înfățișarea unui om, ci au văzut un Foc,  fumul care se înălța ca fumul unui cuptor, și I-au auzit Glasul.

Așadar, vreau ca noi să avem o idee corectă despre aceasta.

Să mergem la 1 Corinteni 13, pentru că vreau să vedem că putem vorbi cu Dumnezeu față în față, putem intra în contact cu Dumnezeul cel viu, putem veni în Prezența lui Dumnezeu și putem vorbi cu Dumnezeu față în față. De fapt, noi trebuie să-L întâlnim pe Dumnezeu personal; trebuie să avem o întâlnire personală cu Dumnezeu Însuși pentru a fi schimbați; trebuie să avem calitatea de a-L întâlni față în față.

Dar pe ce munte veți merge? Lângă ce pârâu veți sta? Cât veți posti? În câtă stăruință de rugăciune veți sta? Vei merge într-o peșteră sau într-un pod? Ce veți face? Noi trebuie să găsim cum putem intra în Prezența Lui Dumnezeu, cum putem să-L întâlnim față în față.

1Corinteni 13.9-12: „Căci cunoaștem în parte, și prorocim în parte;

dar când va veni ce este desăvârșit, acest, „în parte,” se va sfârși.

Când eram copil, vorbeam ca un copil, simțeam ca un copil, gândeam ca un copil; când m-am făcut om mare, am lepădat ce era copilăresc.

Acum, vedem ca într-o oglindă, în chip întunecos…”

Această expresie; „…vedem ca într-o oglindă, în chip întunecos,” înseamnă că, „vedem printr-o oglindă care este obscură”. Este o definiție literală, „vedem printr-o oglindă care este obscură.” Mă privesc într-o oglindă, dar este obscură nu pot privi imaginea corectă din ea. Corect?

„…dar atunci, vom vedea față în față. Acum, cunosc în parte; dar atunci, voi cunoaște deplin, așa cum am fost și eu  cunoscut pe deplin.

Acum dar rămân acestea trei: credința, nădejdea și dragostea; dar cea mai mare dintre ele, este dragostea.”

Aici ni se spune: „…când va veni ce este desăvârșit…” Acum căutăm în Cuvânt, acum vedem ca într-o oglindă, în chip întunecos sau obscur, dar când va veni ce este desăvârșit, vom privi înăuntru, vom avea o viziune clară și-L vom vedea față în față. Ce vom vedea? Ne vom uita la Cuvânt și vom vedea că nu mai este nici o obscuritate pe Cuvânt, ci va fi ca și cum vom privi într-o oglindă, față în față. Este atât de bine, dar sunt câteva lucruri pe care vreau să le citim, pentru a auzi ce spune fratele Branham.

În mesajul, Întrebări și Răspunsuri, din august, 1964, sunt o serie de lucruri pe care fratele Branham le spune, așa că vă voi da numărul paragrafelor în care face referire la aceleași lucruri. În paragraful 57, el spune:

„1Corinteni 13, spune aceasta: „Când va veni ce este desăvârșit, ceea ce este în parte, se va sfârși. Deci, toate aceste lucruri mărunte, de a sări în sus și-n jos ca un copil; de a încerca să vorbească în limbi, și toate celelalte lucruri, când ceea ce este desăvârșit…Și astăzi, cu ajutorul lui Dumnezeu, noi avem interpretarea perfectă a Cuvântului, cu legitimare divină!”

Deci, ce este? Fratele Branham spune: „…când va veni ce este desăvârșit…” Ce este desăvârșit? Când a venit interpretarea perfectă a Cuvântului, noi avem Cuvântul perfect. „…atunci, ce este în parte, se va sfârși. Când eram copil, vorbeam ca un copil, simțeam ca un copil, gândeam ca un copil; când m-am făcut om mare, am lepădat ce era copilăresc.”

Apoi, mai jos, la paragraful 97, fratele Branham spune:

„Pavel a zis: „Chiar dacă aș vorbi în limbi omenești și îngerești, chiar dacă mi-aș da trupul să fie ars ca jertfă, chiar dacă aș înțelege toate tainele Cuvântului, chiar dacă mi-aș da toate bunurile la săraci, și toate aceste lucruri, și nu am dragoste, încă nu sunt nimic. Dacă am credință încât să pot muta munții, și așa mai departe, încă nu sunt nimic…” Apoi, el a spus: „Când ceea ce este în parte se va sfârși, și când va veni ceea ce este desăvârșit sau când va fi făcut cunoscut ceea ce este desăvârșit.”

Acum fratele Branham adaugă mai mult la afirmația sa: „…când va veni ce este desăvârșit sau când va fi făcut cunoscut ce este desăvârșit.” Ascultați ce spune în continuare:

„Acum, eu am o întrebare despre aceasta, și sper să ajung la ea în seara aceasta. Este despre ce s-a întâmplat când s-au deschis Pecețile.”

El leagă, „când va veni ce este desăvârșit sau când va fi făcut cunoscut ce este desăvârșit,” cu deschiderea Peceților, le leagă pe toate împreună. Apoi mergem la paragraful 164, unde răspunde la o întrebare care i-a fost pusă. Iată întrebarea:

„Te rog să explici 1Corinteni 13.8-12. (aceasta este porțiunea pe care am citat-o). Acum, când Cuvântul perfect este restituit Bisericii, sunt împlinite aceste versete?”

Fratele Branham a răspuns:

„Cred că tocmai am trecut prin aceasta, nu-i așa? Când a venit ceea ce este desăvârșit, ceea ce este în parte s-a sfârșit. Pavel a spus: „Chiar dacă aș vorbi în limbi omenești și îngerești, și eu fac toate aceste lucruri aici…Dar când ceea ce este perfect a venit…Acum, există ceva perfect în afară de Dumnezeu?…”

Vreau să vedeți unde merge, și veți vedea că rămâne la aceeași idee. Ei l-au întrebat: „Acum, când Cuvântul perfect este restituit, s-au împlinit aceste versete din 1Corinteni 13.8-12?” Și fratele Branham a început să explice aceasta, și a spus: „Cred că tocmai am vorbit despre aceasta…” (aceasta fiind porțiunea pe care am citit-o). „…Când a venit ceea ce este desăvârșit…Acum, există ceva perfect în afară de Dumnezeu? Nu, domnule! Dumnezeu este Cel perfect.”

Răspunsul este: „Da! La început era Cuvântul, și Cuvântul era cu Dumnezeu, și Dumnezeu era Cuvântul.” Și Cuvântul este încă Dumnezeu. Înțelegeți? În ordine. Când ceea ce este perfect a venit, ceea ce este în parte s-a sfârșit.”

Despre ce vorbește el? El vorbește despre deschiderea Cuvântului. La deschiderea Cuvântului a venit ceea ce este desăvârșit, sau a fost făcut cunoscut ceea ce este desăvârșit, și ceea ce este desăvârșit, este acum descoperit, iar ceea ce era, „în parte,” înțelegerea parțială, înțelegerea denominațională, s-a sfârșit, a fost îndepărtată toată gândirea noastră greșită.

La deschiderea Cuvântului, a venit ceea ce era desăvârșit, aceasta este 1Corinteni 13. Apoi, mai departe ne spune că acum privim ca într-o oglindă întunecată, dar când vine ce este desăvârșit, când sunt deschise Pecețile, când este deschisă Cartea și Tragerea a treia, atunci Îl vom vedea față în față. Atunci, noi putem veni față în față cu Cuvântul, cu Persoana Cuvântului.

Priviți ce spune fratele Branham în mesajul, Dumnezeu  este bogat în îndurare:

„Eu am auzit o poveste asemănătoare. Sper că nu va suna ca un sacrilegiu, despre o rață care a fost scoasă de o găină…”

Iubesc poveștile fratelui Branham. Pentru mine nu sunt sacrilegii, ci sunt felul simplu în care fratele Branham ne face să înțelegem ceea ce vrea să spună.

„O rață mică a fost clocită odată, de o găină. Ea nu putea înțelege nimic, era un tip ciudat, cu aspect amuzant, care nu putea înțelege scormonitul în țărână și orice lucru. Ei se jucau în curtea hambarului, dar într-o zi, bătrâna găină, a condus puișorii în spatele hambarului și rățușca a simțit miros de apă. Ei bine, ea a plecat cât a putut de repede spre acea apă. De ce? Ea nu fusese niciodată înainte pe un lac, nu mai fusese niciodată în apă, dar ea era de la început o rață. Singurul lucru pe care trebuia să-l facă, era să-și vină în fire. La fel este cu credinciosul; în el există Ceva care, atunci când Îl întâlnește pe Dumnezeu față în față, își vine în fire.”

Când Îl întâlnește pe Dumnezeu față în față, își vine, în ce? Își vine în fire! Eu am crezut că am venit deja la Dumnezeu; dar atunci când vin față în față cu Dumnezeu, cu acest Cuvânt deschis, îmi vin în fire.

 Până acum, ne uitam la Cuvânt și priveam ca într-o oglindă întunecată și nu eram capabili să înțelegem ceea ce vedem, dar la deschiderea Peceților, totul s-a clarificat, și acum privim în Oglinda Cuvântului, ne uităm la Persoana Cuvântului și este ca și cum Îl privim față în față.

Ce față vezi când privești în oglindă? Ce ar trebui să vezi când privești Persoana lui Isus Hristos? Ar trebui să-L vezi pe Hristos, nădejdea slavei, în tine. Aceasta ar trebui să facă venirea desăvârșită a Cuvântului desăvârșit și venirea față în față cu Dumnezeu; ar trebui să-ți dea identificarea corectă.

Exact aceasta s-a întâmplat cu Iacov care a fost un înlocuitor, și trăia ca un înlocuitor, acționa ca un înlocuitor și supraviețuia ca un înlocuitor. El a fost un membru al bisericii, dar era nominal din toate punctele de vedere; el avea un anumit nivel de înțelegere, dar înțelegerea lui nu era atât de adâncă și încă se învârtea și spera că lucrurile se vor rezolva, dar când a venit față în față cu manifestarea lui Dumnezeu pentru ziua lui, acea manifestare i-a schimbat numele, i-a dat o identificare și i-a schimbat umblarea, i-a schimbat viața, a schimbat totul cu privire la el.

Astfel, Iacov stătea acolo și El l-a întrebat: „Cum îți este numele?” „Numele meu este Iacov.” Și El i-a spus: „Numele tău nu va mai fi Iacov pentru că te-am schimbat, numele tău va fi Israel (un prinț al lui Dumnezeu), pentru că ai luptat cu Dumnezeu și cu oameni și ai fost biruitor.”

Deci, Iacov a primit o schimbare a numelui. Apoi, el L-a întrebat pe Înger: „Care este Numele Tău?” Și El a răspuns: „Nu aceasta este important în această luptă,” dacă aș putea spune aceasta cu propriile mele cuvinte.

„De ce Îmi ceri Numele? Nu aceasta trebuie să știi, ci ceea ce trebuie să știi, este cine ești tu.”

Scopul venirii noastre față în față cu Dumnezeu, este ca să știm cine suntem noi. Noi am trăit în această viață…Poate ai crescut fiind într-o biserică la Mesaj, sau poate ai crescut într-o tradiție bisericească, indiferent unde ai crescut, într-o familie evlavioasă ca și Iacov; poate înțelegi promisiunile și ce s-a întâmplat înainte, dar ceea ce trebuie să faci acum, este să vii față în față cu Dumnezeu, cu Dumnezeul cel viu, cu Persoana lui Dumnezeu Însuși care îți va arăta cine ești tu. Nu cine sunt părinții tăi sau cine a fost fratele Branham, ci îți va arăta cine ești tu și îți va schimba viața, și astfel să umbli diferit.

Rățușca aceea credea că este un pui de găină, dar într-o zi a simțit miros de apă și imediat a fugit la ea; și fratele Branham spune:

„La fel se întâmplă cu credinciosul. În el există Ceva care, atunci când Îl întâlnește pe Dumnezeu față în față, își vine în fire. Acea Sămânță este în el și este în viață. O, vai! Acesta este adevărul și el fuge departe de lucrurile lumii, ele devin moarte pentru el. Vai! Îmi amintesc că noi toți am avut viața noastră în trecut, în lucrurile lumii, dar odată ce am apucat acel lucru Real, Ceva ne-a înviat, o mică Sămânță vie a venit la viață, și atunci toate lucrurile lumii au putrezit chiar acolo, nu am mai avut nici o dorință pentru ele.”

În mesajul, Dumnezeul neschimbător, fratele Branham spune:

„Ce modalitate de a-L întâlni pe Dumnezeu într-o luptă! Dar a fost Dumnezeu! Indiferent dacă El a fost într-un Rug aprins sau într-o luptă, a fost Dumnezeu. Și lucrul principal a fost că Iacov…El avusese vise, vedenii și așa mai departe, dar de data aceasta, el a putut să pună mâna pe Ceva și să spună că este Dumnezeu; și a putut să se țină de El până când a venit binecuvântarea.

Oh, dacă am putea face aceasta! Dacă am putea găsi un loc în care să-L putem vedea pe Dumnezeu, fie că este în Cuvântul Său sau oriunde s-ar afla, și să recunoaștem că este Dumnezeu! Apoi ține-te de EL până când vine binecuvântarea…Luptă-te cu Dumnezeu! Dumnezeu a promis că o va face. Dumnezeu a spus: „Căutați și veți găsi, cereți și vi se va da, bateți și vi se va deschide.”

Fiecare Cuvânt este adevărat. Când Iacov a prins Ceva la care putea să se uite, L-a ținut cu mâinile, și văzând că era Dumnezeu, nu L-a lăsat să plece.”

Oh, Doamne! Deci, ce este acest Mesaj? Ce este Cartea deschisă? Fratele Branham a spus:

„Ce este deschiderea Peceților? Dezvăluirea lui Hristos, pentru că acele Peceți sunt Hristos. Este El! Acest Cuvânt este El! Deschiderea Cărții este dezvăluirea lui Dumnezeu, și atunci când putem pune mâna pe Ea, putem să ne întâlnim față în față cu Dumnezeu în descoperirea Cuvântului Său; putem să venim în contact cu Dumnezeu și să-L recunoaștem drept Dumnezeu.”

 Profetul a spus că Iacov a văzut viziuni, a avut vise și așa mai departe, dar când a intrat în contact cu Ceva pe care a putut să pună mâna, nu I-a mai dat drumul. Ceea ce a făcut Dumnezeu pentru noi, pentru Sămânță, în această zi, este că El ni S-a prezentat și ni S-a pus la dispoziție; a venit înaintea noastră la fel ca acel Înger la Iacov. Iacov nu știa unde să meargă, nu știa unde să găsească o Ființă supranaturală, ci acea Ființă a venit la Iacov, iar Iacov s-a ținut de acea Ființă.

Cum Îl vei găsi pe Dumnezeu? Unde vei merge? Pe ce munte vei urca? La ce Templu te vei duce? Încotro îi vei îndruma pe oameni? Vedeți? Dumnezeu este Cel care S-a descoperit, Dumnezeu a venit și El a trecut pe acolo. Întrebarea este: „Îl vedeți?” Vedeți că este mai mult decât un om? Vedeți că este mai mult decât un grup de oameni și mai mult decât o biserică? Vedeți că este mai mult decât niște cărți tipărite și mai mult decât niște înregistrări audio? Mai mult decât hârtie și cerneală, mai mult decât sunet, este mai mult decât toate acestea; este Dumnezeu care Se descoperă. Acesta este Dumnezeu care Se prezintă pe Sine unui popor care se poate întâlni față în față cu Dumnezeu în această generație.

Ceea ce este desăvârșit a venit ca să înlăture întunecimea oglinzii la care ne-am uitat, astfel încât să putem obține o identificare clară despre cine suntem. Cine va pune mâna pe Aceasta, nu o va lăsa până când nu va fi schimbat. Întrebarea este: „Cine va pune mâna pe Aceasta și n-o va lăsa până când va fi schimbat?”

Tu spui: „Frate Chad, eu am ridicat Mesajul deasupra vieții mele, dar nu m-a schimbat.” Apucă-L și nu-i da drumul! Du-te și imploră-L pe Dumnezeu, vorbește cu Dumnezeu așa cum a vorbit Moise: „Doamne, dacă nu mergi Tu cu mine, nu mă lăsa să fac niciun pas, pentru că nu vreau să mai trăiesc nici o zi fără Tine.” Du-te și vorbește cu EL, așa cum a vorbit Moise cu EL. Dar tu nu poți merge la EL cu mintea ta și nu poți schimba gândirea Lui, pentru că cuvintele minții tale sunt doar vorbe, sunt doar aer peste corzile vocale, dar înlăuntrul tău există o Sămânță care strigă după Ceva și dacă este autentică poate întoarce Capul lui Dumnezeu și El va asculta ceea ce-I spui.

Avem o Biblie întreagă plină de povestiri care dovedesc că este Adevărul, așa că nu spune: „Bine, știi că am fost în Mesaj toată viața, de când eram copil, dar pentru mine nu a funcționat niciodată.” El trece pe lângă tine, de ce nu-L prinzi, omule? Pune mâna pe EL și spune-I: „Nu mă las de Acesta până când nu mă schimbă!” Nu spune: „Doar voi merge la biserică și voi fi ca toți ceilalți. Voi fi cinstit și bun și fac toate acestea; și dacă merge, merge. Dacă nu merge, nu merge.” Aceasta este gândirea lui Iacov. „Dacă merge și totul este bine, atunci voi continua să-L slujesc pe Dumnezeu și voi da zeciuială.” Nu! Faci tu parte din Sămânța promisă?  Ești tu unul dintre cei pe care i-a găsit acest Mesaj? Dacă ești confuz în privința aceasta, du-te și ține-te de Dumnezeu, și spune-I: „Doamne, trebuie să știu dacă acest Mesaj este pentru mine sau nu; trebuie să fiu altfel decât sunt, nu mai pot trăi așa! Nu mai pot accepta nici o zi să fiu așa cum sunt, nu mai pot trăi așa!”

Cred că uneori suntem mult prea pasivi, mai ales când suntem bine. Suntem înconjurați de oameni care au luptat ca să biruiască, adică auzim mărturii, stăm și vorbim unii cu alții. Sunt oameni care au luptat pentru a birui, au trecut prin tot felul de suferințe; s-au luptat cu necredința și împrejurări teribile; au trecut prin batjocură, idei și circumstanțe fizice; au trecut prin toate acestea, au luptat cu propria lor minte și cu propriile lor îndoieli, dar au luptat și au perseverat până când s-a schimbat ceva în viața lor și au trăit o transformare. Noi suntem înconjurați de acești oameni care creează o atmosferă minunată, dar această atmosferă nu este același lucru cu o întâlnire față în față cu Dumnezeu.

Iacov a intrat în medii minunate; sunt sigur că atmosfera din casa lui Isaac a fost minunată; sunt sigur că atmosfera din jurul lui Abraham era minunată, și Iacov știa atât de multe dar el trebuia să intre în contact cu Dumnezeu; a trebuit să se întâlnească față în față cu Dumnezeu; față în față cu Realitatea lui Dumnezeu. Nu un concept, ci Realitatea; și el nu L-a lăsat să plece până când nu l-a schimbat.

Vă spun că acest Mesaj este Hristos, și dacă Îl apuci și-L ții, te va schimba.

Isus le-a spus ucenicilor Săi: „Cine va răbda până la sfârșit, va fi mântuit.” Nu cei care au încercat un timp, apoi au spus că nu a mers, ci aceia care sunt convinși că acest Mesaj este Adevărul, pun mâna pe El și stau acolo, până când sunt schimbați. Intelectul lui Iacov trebuie să dispară.

Poate că uneori, Dumnezeu va permite să ajungem în strâmtorări în care nu avem opțiuni; intrăm în necazuri și trecem prin diferite împrejurări, dar aceasta este mila și îndurarea lui Dumnezeu. Eu nu vreau să văd pe nimeni nevoit să meargă așa, dar dacă trebuie să mergi așa pentru a-L întâlni pe Dumnezeu față în față, atunci acesta este lucrul de care ai nevoie. Eu spun: haideți să recunoaștem Cine este aici.

Fratele Branham a spus: „Dumnezeu a coborât și a avut o luptă; și Iacov a rămas cu Dumnezeu și a rezistat până când a primit binecuvântarea.” Îmi place Iacov. În acest fel, când a văzut Ceva care era corect, când a pus mâna pe Ceva care era adevărat, el a rezistat până când a obținut rezultate. O, Doamne! Nu: „Dacă aceasta, dacă aceea, apoi voi face aceasta și sper că va funcționa.”

Ascultați, acesta nu este un mod de a trăi. Nu trăiți așa. Nu doar veniți la biserică și recunoașteți că Mesajul este corect și este mai bun decât orice altceva am auzit, și, „Voi merge cu El pentru că pare să producă o viață bună.” Nu merge totul așa, prieteni! Nu continuați să mergeți tot așa, ci trebuie să ajungeți într-un loc în care să spuneți: „Doamne, trebuie să se schimbe ceva în mine. Nu vreau doar să merg cu curentul, să fiu prins de curent și să merg împreună cu toți ceilalți, ci chiar dacă nu mai este nimeni altcineva, eu trebuie să știu unde mă aflu. Trebuie să Te întâlnesc personal față în față, să avem o întâlnire personală.” De aceasta avem nevoie cu toții.

Ascultați: eu nu cred că Dumnezeu vrea să aibă o conferință cu noi doar odată în viața noastră. Nu știu despre voi, dar eu am avut conferințe cu Dumnezeu; eu am avut momente în care am ajuns în situații și circumstanțe, și m-am împiedicat din nou, și din nou, și am ajuns într-un loc în care nu am avut nici o soluție, am fost disperat, și atunci am strigat la Dumnezeu, și m-am rugat toată noaptea. De aceea aveam nevoie pentru a intra în contact cu o parte nouă a lui Dumnezeu, cu o nouă descoperire a cine sunt și în ce direcție merg. Sunt multe conferințe cu Dumnezeu, dar noi trebuie să avem acea singură conferință cu Dumnezeu în care știm că am întâlnit un Dumnezeu viu, și de atunci, ceva în noi este diferit, nu mai suntem așa cum am fost.

Vreau să merg la Isaia 6, care este o parte foarte familiară a Scripturii. Noi știm că Isaia a fost un profet care l-a admirat pe Ozia, un împărat evlavios, dar la sfârșitul vieții lui, a alunecat, iar Isaia a fost acolo și a văzut ce s-a întâmplat. Isaia a fost un profet al lui Dumnezeu care L-a slujit pe Dumnezeu, dar la un moment dat, Dumnezeu a trebuit să-l ducă la un alt nivel.

Când a văzut necazul cu împăratul Ozia, Isaia a fost tulburat, dar Dumnezeu a folosit toate acele necazuri pentru un scop. În Isaia 6.i-5, citim:

„În anul morții împăratului Ozia, am văzut pe Domnul șezând pe un scaun de domnie foarte înalt și poalele mantiei Lui umpleau Templul….”

Fratele Branham spune că Dumnezeu trebuia să-i ia ochii lui Isaia de la Ozia, astfel că, Dumnezeu l-a luat pe Ozia de pe scenă.

Ascultați, nu vă puneți ochii pe vreun mare predicator, nu vă puneți ochii nici măcar pe un alt mare credincios, pentru că Dumnezeu vrea să te întâlnească față în față, fără nimeni altcineva din grup, fără nimeni altcineva între voi; așa că, nu te uita la un frate sau la o soră în care ai încredere, la un soț sau la ceva de genul acesta, pentru că trebuie să-L întâlnești singur pe Dumnezeu față în față. Așadar:

„În anul morții împăratului Ozia, am văzut pe Domnul șezând pe un scaun de domnie foarte înalt și poalele mantiei Lui umpleau Templul.

Serafimii stăteau deasupra Lui, și fiecare avea șase aripi: cu două își acopereau fața, cu două își acopereau picioarele, și cu două zburau.

Strigau unul la altul, și ziceau: „Sfânt! Sfânt! Sfânt este Domnul oștirilor!”

Când Isaia a intrat în contact cu Însuși Dumnezeul cel viu, el a recunoscut că nu era nimic. „Nu sunt nimic și nu mă mai încred în Ozia, nu mă mai încred în preoție, nu mă mai încred în nimeni.” Nu înseamnă că preoții au greșit, nu înseamnă că Isaia a greșit, ci înseamnă că toți oamenii, carnea, sunt un eșec. Toată făptura laolaltă este un eșec de la început, și nu te poți încrede în nimic din toate acestea.

Isaia a spus: „Când L-am văzut pe Dumnezeu, am zis: „Vai de mine, căci sunt un om cu buze necurate și locuiesc în mijlocul unui popor cu buze necurate.” Ei au crezut că au Cuvântul lui Dumnezeu și vorbeau Cuvântul lui Dumnezeu ca profeți ai lui Dumnezeu, și au fost, dar nu și-au dat seama cât de sărmani erau. Și Isaia a spus: „Vai de mine!”

Când L-a întâlnit pe Dumnezeu față în față…Ascultați, când Isaia L-a întâlnit pe Dumnezeu față în față, nu a ieșit de acolo cu pieptul scos, și nu a spus: „L-am întâlnit pe Dumnezeu, și acum cine este profetul? Cine este cel mai puternic?” Acesta nu este un om care l-a întâlnit pe Dumnezeu față în față.

Când Moise L-a întâlnit pe Dumnezeu față în față în Rugul aprins, a spus: „Eu nu pot să vorbesc, trimite pe altcineva.”

Când Iacov L-a întâlnit pe Dumnezeu față în față și a devenit Israel, când a fost convertit, a plecat mai departe șchiopătând, din acel moment a plecat mai departe cu un defect fizic. Iacov nu a mai fost același om, nu a mai avut putere, și nu a mai avut încredere în abilitățile lui.

Când Isaia L-a întâlnit pe Dumnezeu față în față, și-a dat seama de aceasta și a spus: „Sunt un om cu buze necurate și locuiesc în mijlocul unui popor cu buze necurate.” Eu am mai spus că atitudinea mândră și duhul arogant nu se găsesc la un om care L-a întâlnit pe Dumnezeu față în față. Noi nu am văzut aceasta niciodată la profetul lui Dumnezeu; nu am văzut aceasta niciodată la personajele din Biblie, și nu ar trebui să le vedem nici la noi înșine.

Tu nu poți spune: „Bine, eu știu Mesajul; eu sunt aceasta; eu sunt Mireasa; eu sunt aceasta și aceea.” Hei, dacă vei obține vreodată o recunoaștere a cine ești, aceasta va face ceva pentru trupul tău care îl va slăbi până în punctul în care nu vei mai avea încredere în trupul, carnea ta. Aceasta s-a întâmplat cu Iacov și cu Isaia, așa că, dacă vei veni vreodată față în față cu Dumnezeu, ne vom pierde încrederea în noi înșine și vom câștiga încrederea lui Dumnezeu.

Ați putea crede că dacă luăm acea Scriptură din 1Corinteni 13, și spunem că ne uităm ca într-o oglindă acum întunecată, Cuvântul este o Oglindă, apoi te uiți față în față și îți dai seama că, „Eu sunt Cuvântul,” ai crede că această descoperire ar îngâmfa pe cineva.

Când Dumnezeu a venit la Moise și i-a spus: „Mă duc să-i eliberez pe copiii lui Israel, și acum te trimit pe tine”, Moise nu a spus: „Bună alegere, Doamne”. Când Moise a intrat în contact cu Dumnezeul cel viu, aceasta l-a îngrozit.

Când Dumnezeu a vorbit față în față cu poporul Israel, la care trebuia să vină și când le-a vorbit, ei au fost îngroziți, au fugit și au spus: „Noi nu putem să ne apropiem de Dumnezeu! Nu putem face aceasta,” iar Moise a spus: „Sunt îngrozit și tremur.” Când intri în contact cu un Dumnezeu viu față în față, nu ești îndrăzneț, nu mai ești încrezător în tine însuți, nu ești un încrezut, nu ești o cămașă umflată, o persoană îngâmfată. Nu! Dacă El face ceva, te ajută să realizezi cât de rea este firea ta, cât ești de oribil și ce nevoie disperată ai de Dumnezeu în fiecare părticică din viața ta.

Apoi, dacă ai încredere în cineva, ai încredere în Cine este EL, în Acela care te-a chemat să fii ceea ce ești, și că El va face totul.

În mesajul, Setea, fratele Branham a spus:

„Și Isaia a avut acea sete mare. Poate că el era învățat, probabil avea o educație bună; el avea o concepție minunată despre ceea ce ar trebui să fie Dumnezeu…”

Isaia a avut o mulțime de experiențe, era în preajmă de multă vreme.

„…el avea o concepție minunată despre ceea ce ar trebui să fie Dumnezeu. El a auzit preoții, a fost în Templu, a fost crescut pentru a fi credincios, dar vedeți, el nu a venit niciodată față în față cu Dumnezeu. Vedeți? El a avut dorința să facă bine, a vrut să fie corect, dar a avut numai partea educațională, numai partea teologică, dar în ziua când a ajuns în Templu, și i-a văzut pe acei heruvimi mișcându-și aripile înainte și înapoi, și-a dat seama că acei îngeri slujeau în fața lui Dumnezeu. Acei îngeri nici măcar nu știau ce este păcatul, dar când stăteau în prezența lui Dumnezeu, trebuiau să-și acopere fețele sfinte ca să poată sta în prezența lui Dumnezeu.

Atunci, acel profet a strigat: „Vai de mine! Sunt un om cu buze necurate! Toată teologia mea, teologia și lucrurile pe care le-am învățat, toată concepția mea minunată pe care am avut-o despre Dumnezeu, acum sunt față în față cu ea.” El a zis: „Sunt un om cu buze necurate și locuiesc în mijlocul unui popor cu buze necurate.” Toată învățătura lor, legile și lucrurile pe care le-a făcut, nu l-au adus niciodată în Prezența lui Dumnezeu, unde L-a văzut pe Dumnezeu cu proprii săi ochi, și mantia Lui, când stătea sus în ceruri. Acolo era față în față cu Realitatea, și a strigat: „Sunt un om cu buze necurate și locuiesc între oameni cu buze necurate.”

Atunci un heruvim a luat cu cleștele un cărbune de foc de pe altar, a atins cu el acele buze necurate și l-a schimbat dintr-un fricos sau dintr-un om educat, dintr-un învățător, într-un profet care putea vorbi Cuvântul lui Dumnezeu.

Cu siguranță, în timp ce era în Prezența lui Dumnezeu, era ceva diferit. Setea pe care a avut-o l-a adus în locul acela, și atunci a fost umplut cu Acela.

Dă-mi voie să-ți spun, prietene, că nu contează la câte biserici aparții, câte nume îți pui, pe care drum mergi; dacă ești stropit, botezat sau orice ești; până când întâlnești acea Persoană, Isus Hristos. Acesta este singurul lucru care te va satisface cu adevărat. Emoția nu o va putea face; ați putea sări în sus și în jos și să strigați cât vreți. Și acele lucruri sunt bune și sfinte, nu spun nimic împotriva lor, dar până când nu întâlniți acea Persoană, acea Porție satisfăcătoare, acel Ceva care ia fiecare fibră din trupul vostru, nu prin emoție, ci prin satisfacție.”

De aceasta avem nevoie pentru a ne întâlni cu Realitatea. Nu conceptul, ci Realitatea de care avem nevoie pentru a întâlni Persoana Cuvântului. Nu numai litera, ci Cuvântul viu.

În zilele noastre, El este aici! El este aici!! El a venit! A venit un Om care vorbește la figurativ; a venit un Om pe care poți să-L apuci și să-L ții până când El te va binecuvânta, până când îți schimbă numele, până când îți schimbă identitatea, până când te face să-ți pierzi toată încrederea în tine, în carne.

Aici este un Om, este Domnul Isus Hristos! El este aici! Unde este El? El este aici să-ți vorbească față în față. De unde știi că nu-ți vorbește chiar acum? Ce cauți tu? Ce îți spune imaginația ta? Dacă El este aici prin predicarea Cuvântului și ți se prezintă? Da! Dacă El este aici folosind un vas de lut și corzile vocale ale unei ființe umane? Dacă El este prezent acum și Își expune Planul Său, Cuvântul Său și identificarea Lui în tine? El este aici să te întâlnească față în față! Ce vei aștepta? Ce vei căuta? Ce altă manifestare vrei înainte să-I cedezi?

Dumnezeu Se prezintă prin deschiderea Cuvântului! El Se prezintă prin Cuvânt pentru că El este Cuvântul; El este Persoana Cuvântului. Vălul a fost ridicat de peste Cuvânt, și El este dezvăluirea lui Dumnezeu. El este aici! Hristos este Taina lui Dumnezeu descoperită! Aceasta este Pecetea a șaptea! El este acum aici prezentându-Se pe El Însuși. El este disponibil, poți să-L apuci, să te lupți cu El și să-I vorbești așa cum a  făcut-o Moise care I-a spus: „Dumnezeule, dacă nu mergi Tu Însuți cu mine, nu mă trimite. Nu mă lăsa să merg mai departe, nu mă lăsa să continui așa, nu mă lăsa să mă comport ca un credincios al Mesajului, ci fă-Mă Mesajul.”

Eu nu vreau să fiu un membru al bisericii, ci vreau să fiu fiul Tău, fiica Ta, vreau să fiu Mireasa Ta. Am nevoie de o schimbare a numelui, am nevoie să atingi Ceva din mine care să mă facă să-mi pierd încrederea în această carne și să mă schimbe. Să schimbe felul în care umblu, felul în care vorbesc, să schimbe felul în care gândesc. Dumnezeule, Iacov nu a putut face aceasta de la sine, Iacov nu a avut doar o reformă, ci Iacov a fost transformat, și acea transformare, acea schimbare a  primit-o când s-a întâlnit cu Dumnezeu față în față. Schimbarea lui a primit-o la Peniel, atunci când L-a întâlnit pe Dumnezeu față în față.

Cum mergem să-L întâlnim pe Dumnezeu față în față? El a luat vălul de pe Cuvântul Său și S-a descoperit El Însuși. El a rupt vălul denominațional de pe Cuvânt, astfel încât să-L putem vedea.

În ziua când Dumnezeu a fost în forma lui Isus Hristos, Mielul lui Dumnezeu și a fost ucis pentru păcatele lumii fiind atârnat pe cruce, Dumnezeu S-a întins în jos și a rupt vălul din Templu, de sus în jos, deoarece voia ca ei să vadă unde era El, că El nu mai era Acolo, ci Tronul îndurării era atârnat pe crucea aceea. Ce a fost? Cuvântul făcut trup atârna acolo pe cruce, iar Dumnezeu a rupt vălul ca să arate că El nu mai era în Templu, că era gol. Acum, El a mers mai departe, și în această zi, El a rupt vălul din nou, a rupt vălul denominațiunilor, vălul neînțelegerii omului asupra Cuvântului; L-a rupt pentru a arăta că El nu este acolo, că nu este în spatele acelei teologii, a acelei interpretări. Dar unde este El acum? El este aici, în deschiderea Cuvântului. El este aici! Este Isus Hristos! Ce fac eu? Aceasta nu înseamnă că trebuie să te prinzi de cărțile tale, de mesaje, ci înseamnă să iei acest Cuvânt, acest Cuvânt promis pentru astăzi, și să spui: „Doamne, aceasta este promisiunea Ta; aceasta este ceea ce ai spus Tu, și dacă este adevărat, trebuie să fie în mine, trebuie să fiu identificat. Eu nu trebuie doar să-L identific pe El, ci eu trebuie să fiu identificat cu El. Nu este suficient să spui: „Acel profet, a fost Maleahi 4.” Este minunat să spui aceasta, este o descoperire minunată pentru mine, dar mesajul a venit să mă identifice pe mine, astfel încât, cu Oglinda clară a Cuvântului, să pot privi în Cuvânt și să-L privesc față în față pentru a intra în contact cu Dumnezeul cel viu și să recunosc că Dumnezeu vrea să fie un Dumnezeu viu în mine.

Tu spui că este un Dumnezeu viu. Unde este un Dumnezeu viu? El este un Dumnezeu viu care trăiește acolo; este un Dumnezeu viu în biserica aceea, în aceea; este un Dumnezeu viu în credincioșii aceia. El vrea să fie un Dumnezeu viu care trăiește în tine.

În mesajul, Hristos este Taina lui Dumnezeu descoperită, profetul lui Dumnezeu a spus:

„Priviți! Hristos în voi, Îl face Centrul vieții, al descoperirii. Vedeți? Hristos în voi Îl face centrul descoperirii. Hristos în Biblie, face Biblia descoperirea completă a lui Hristos. Hristos în voi, vă face descoperirea completă a întregii lucrări. Vedeți ceea ce încearcă Dumnezeu să facă?”

Ce încearcă să facă Dumnezeu? „Hristos în voi, vă face descoperirea completă a întregii lucrări.” Ce este descoperirea din Aceasta? (Fratele Ghad, ridică Biblia). Hristos în voi!

Noi putem studia și citi, studia și citi, studia și citi, și nu ajungem niciodată să înțelegem ceea ce încearcă să facă El, El încearcă să te facă să te vezi pe tine însuți  prin fiecare povestire, prin fiecare lucru; El încearcă să te facă să vezi că ești așa, și ești așa; că ești același fel de persoană, că ești același tip de Sămânță; că ești din același fel de descendență; ești în aceleași circumstanțe. „Eu Sunt același Dumnezeu, nu s-a schimbat nimic. Eu vreau să te vezi pe tine însuți în Estera; vreau să te vezi pe tine însuți în Rut; vreau să te vezi pe tine însuți în Maria; vreau să te uiți și să vezi strălucirea Lui față în față și să recunoști cine ești.”

Să citim mai departe:

„Atunci ce este nașterea din nou? Voi ziceți: „Bine, frate Branham, ce este nașterea din nou?” Este descoperirea lui Isus Hristos pentru tine personal. Vedeți? Nu că te-ai atașat la o biserică, ai strâns o mână sau ai făcut ceva diferit; ai spus un crez, ai promis că vei trăi după un cod de reguli. Hristos, Biblia, El este Cuvântul care v-a fost descoperit, și indiferent ce spune oricine altcineva, ce se întâmplă, este Hristos, Preot, Păstor, orice ar putea fi; este Hristos în voi care este descoperirea pe care a fost zidită Biserica.”

Aceasta vrea El să înțelegem.

Când Iacov a venit în contact cu Cuvântul manifestat, când el a intrat în contact cu acel Ceva, a știut că Acela putea să-l elibereze. În tine există Ceva care știe că acest Cuvânt descoperit, acest Mesaj este lucrul care poate să te elibereze. Este? Ce altceva există? Ce biserică? Ce formă de teologie? Ce înțelegere? Unde veți mai găsi ceva care să vă elibereze din această stare?

Noi suntem în acest Cuvânt care a fost descoperit în această zi, la deschiderea Peceților, Cuvântul, Taina lui Dumnezeu care a fost descoperită, și descoperirea lui Dumnezeu care este prezentată aici, este chiar Acela care ne poate elibera.

Când Iacov a intrat în contact cu Acela în vremea lui, L-a prins și a refuzat să renunțe până când a fost schimbat. Dacă în tine este Ceva care îți spune că acest Mesaj este singurul lucru care poate să te elibereze, te încurajez să te ții de El și nu lăsa pe altcineva să-L apuce. Prinde-te de El și ține-L până când te schimbă. Spune: Doamne, trebuie să mă schimbi, trebuie să mă schimb, trebuie să fiu diferit, trebuie să fiu schimbat!

Când acest Cuvânt este deschis, când se întoarce și se dezvăluie… Toată eroarea denominațională, cei două mii de ani de concepte și de idei ale omului, aduce națiunea ruinată la biserică, dar când acest Cuvânt este deschis, când Cuvântul se întoarce, arată o doctrină falsă, un conținut fals, și oameni sinceri care Îl iubesc pe Dumnezeu. Vă dați seama că ei nu-L urau pe Dumnezeu, ci Îl iubeau pe Dumnezeu, erau sinceri și doreau să-L cunoască pe Dumnezeu. Ei făceau tot ce puteau pentru a studia Cuvântul lui Dumnezeu și să predea înțelegerea pe care o aveau despre lucrarea lui Dumnezeu, dar au făcut-o greșit pentru că vălul nu fusese încă luat de pe acea parte a Cuvântului.

Când Dumnezeu ne duce înapoi prin istorie, prin deschiderea Cuvântului și ne arată eșec după eșec; eșec după eșec, este la fel ca atunci când Dumnezeu l-a atins pe Iacov și l-a lovit la coapsă. „Îți dai seama că nu pot face aceasta! Eu nu pot să-mi dau seama, nu pot să fac nimic drept în carnea mea.” Dar există o înțelegere care vine odată cu această descoperire și atunci vezi cât de nebun este omul și cât de mult a stricat Planul lui Dumnezeu, așa că, niciodată, pentru tot restul vieții tale, nu te mai încrezi în tine; pentru tot restul vieții tale nu mai ai încredere în gândirea ta. Și primul lucru pe care-l faci, este să spui ce a învățat Dumnezeu prin profeți, pentru că acum șchiopătezi, nu mai ești atât de sigur pe stabilitatea ta, nu ești atât de sigur că poți înțelege această Biblie.

Tu citești și auzi pe cineva spunând: „Oh, aceasta sună bine. Cred că înseamnă aceasta.” Apoi te întorci la Mesaj și găsești că Mesajul învață complet diferit, și spui: „Mulțumesc Doamne, că nu mai am încredere în carne și sânge. Niciuna din vechile mele abilități nu mă va salva.”

Așa i s-a întâmplat lui Iacov când L-a întâlnit pe Dumnezeu față în față, și aceasta se întâmplă cu noi atunci când Îl întâlnim pe Dumnezeu față în față. Atunci nu ne mai sprijinim pe propria noastră înțelegere, nu ne mai sprijinim pe propriile noastre abilități, pe propriile noastre concepții și pe propria noastră putere. „Îți dai seama că eu nu am putere să trăiesc acest Mesaj.” Vorbim doar din partea cărnii: „Nu am putere să trăiesc acest Mesaj.” Care este chemarea acestui Mesaj? Să trăiești Însăși Viața lui Isus Hristos în trupul tău. Ce va spune El, vei spune tu; ce va face El, vei face tu, și îți dai seama cât de imposibil este acest lucru dacă nu este de la El. El trebuie să vină și să trăiască în noi; El trebuie să mă schimbe.

Dacă El, acest Mesaj pune un  handicap în carnea mea… „Acest Mesaj mi-a distrus viața.”

Dacă aș putea, te-aș duce înapoi cu douăzeci și ceva de ani în urmă, când m-am căsătorit. Am fost crescut în biserica penticostală și știam, știam Biblia…Păstorul meu era unchiul meu, și bunicul meu a fost unul din slujitorii acelei biserici, deci am fost crescut acolo și am trăit curat, am avut standarde morale, credeam versiunea Bibliei King James, am predicat din Ea și toate aceste lucruri. Am avut totul în ordine și totul a fost bine în viața mea.

M-am căsătorit, am avut un copil, mi-am cumpărat o casă nouă și totul a fost perfect, dar mergeam prin propria mea putere.

Apoi, Dumnezeu mi-a adus Mesajul care mi-a distrus toată viața, a bătut jos orice suport de sub mine, mi-am pierdut încrederea în tot ce am fost învățat vreodată; mi-am pierdut încrederea în capacitatea mea de a gândi moral, de a trăi o viață curată; mi-am pierdut încrederea în tot ce am crezut despre sine și în tot ce folosisem înainte ca să fiu un membru bun al bisericii; un băiat bun într-o biserică penticostală bună.

Dumnezeu a scos imediat totul de sub mine, și din acel moment am șchiopătat în carnea mea, pentru că știam că eu nu pot face nimic. Eu știu cum am fost înainte, și știu cum am eșuat înainte; știu ce a făcut Dumnezeu pentru mine și nu mai vreau să fiu puternic în trupul meu.

Când Pavel a venit la Domnul, când L-a întâlnit pe Domnul pe drumul spre Damasc, Pavel era un om puternic; Pavel era deștept, inteligent și avea o poziție bună în biserică. Dar ce a făcut Dumnezeu? Dumnezeu l-a lovit, i-a pus un țepuș în carne și l-a făcut slab. Pavel a vrut să scape de acel țepuș, dar Dumnezeu i-a spus: „Puterea Mea este făcută desăvârșită în slăbiciunea ta.” Astfel, Pavel nu s-a mai încrezut în educația lui, nu s-a mai încrezut în abilitățile lui, nu s-a mai încrezut în descendența lui sau în legătura lui cu marele preot. Pavel a renunțat la tot și a umblat slab prin această lume, dar puternic în Dumnezeu.

Fratele Branham nu a avut niciodată nimic pentru el; nu a avut niciodată putere fizică și a fost chinuit de boală de la începutul slujbei sale. El nu a avut niciodată finanțe, nu a avut educație, dar exact în acestea a vrut să Se arate Dumnezeu.

Acest profet al lui Dumnezeu nu avea încredere în trupul său, ci avea încredere în Cuvântul lui Dumnezeu.

Pavel nu avea încredere în trupul său, ci avea încredere în Cuvântul lui Dumnezeu, iar noi nu trebuie să avem încredere în trupul nostru, ci în Cuvântul lui Dumnezeu.

Dumnezeu spune că ne lovește. Lovește-ne, Doamne, ca să nu mai credem că putem merge fără Tine, ca să nu mai credem că putem face ceva ce nu putem face fără Tine.

Cel mai mare dar pe care Dumnezeu i l-a făcut lui Iacov, a fost că l-a oprit din umblarea lui, și când Iacov nu a mai avut putere, atunci a devenit puternic.

Vreau să mergem la Geneza 33, apoi vom încheia. Geneza 33.1-3:

„Iacov a ridicat ochii, și s-a uitat; și iată că Esau venea cu patru sute de oameni. Atunci a împărțit copiii între Lea, Rahela și cele două roabe.

A pus în frunte roabele cu copiii lor, apoi pe Lea cu copiii ei, și la urmă pe Rahela cu Iosif…” Priviți aici!

„…El însuși a trecut înaintea lor; și s-a aruncat cu fața la pământ de șapte ori, până ce s-a apropiat de tot de fratele său.”

În loc să fie ultimul, acum era primul. Ce s-a întâmplat cu Iacov? Fricosul a trecut acum în față șchiopătând. Înainte i-a fost frică și a vrut să stea în spatele tuturor; el a vrut ca Esau să vadă femeile, copiii și totul înaintea lui, și el venea la urmă; dar acum, după ce a fost lovit, după ce a intrat în contact cu Dumnezeu, nu se mai temea de Esau, pentru că acum nu mai avea încredere în puterea lui sau în abilitățile lui. Acum nu mai era capabil să înșele, nu mai avea nimic, așa că, acum a ieșit în față, și-a ocupat locul, „…și s-a aruncat cu fața la pământ de șapte ori, până ce s-a apropiat de tot de fratele său.”

În mesajul, Mesagerul timpului de seară, fratele Branham a spus:

„Într-o zi, Iacov a primit inspirația să se întoarcă acasă și s-a întâlnit cu fratele său. Înainte de aceasta, într-o noapte, el s-a luptat cu Dumnezeu. Până atunci i-a fost frică să-și întâlnească. fratele, dar în dimineața următoare, el era un neînfricat prinț șchiop.”

Ați auzit? Iacov era, „…un neînfricat prinț șchiop. „Eu nu am nevoie de Esau, nici de armata lui sau de altceva.” Dumnezeu a pășit în față. Vedeți? El o face într-un fel deosebit.”

Să privim la versetul 8:

„Esau a zis: „Ce ai de gând să faci cu toată tabăra aceea pe care am întâlnit-o?” Iacov a răspuns: „Voiesc să capăt trecerea cu ea înaintea domnului meu.”

Esau a zis: „Eu am din belșug, păstrează, frate, ce este al tău.”

Și Iacov a răspuns: „Nu, te rog, dacă am căpătat trecere înaintea ta, primește darul acesta din mâna mea; căci m-am uitat la fața ta cum se uită cineva la fața lui Dumnezeu, și tu m-ai primit cu bunăvoință.

Primește darul meu, care ți-a fost adus, fiindcă Dumnezeu m-a umplut de bunătăți, și am de toate.” Astfel, a stăruit de el, și Esau a primit.”

Vreau să privesc la aceasta. Iacov nu a spus niciodată până acum că are de toate, el a vrut întotdeauna mai mult și a lucrat mereu pentru a obține mai mult, dar acum L-a întâlnit pe Dumnezeu și lucrurile care înainte contau pentru el, acum nu mai erau importante.

Esau este bun cu Iacov și-i refuză darurile, dar Iacov i-a zis: „Primește-le, pentru că eu am destul.” De ce? Iacov Îl avea pe Dumnezeu.

Versetele 12-16:

„Esau a zis: „Haidem să plecăm și să pornim la drum; eu voi merge înaintea ta.”

Acum Esau se oferea să-l conducă pe drum. Ascultați, Iacov s-a temut întotdeauna; i-a fost frică să-l întâlnească pe Laban; i-a fost frică să-l întâlnească pe Esau, i-a fost frică întotdeauna, iar când Esau i-a oferit o escortă de pază, Iacov a zis: „Domnul meu vede că copiii sunt micșori, și am oi și vaci fătate; dacă le-am sili la drum o singură zi, toată turma va pieri.

Domnul meu s-o ia înaintea robului său; și eu voi veni încet pe urmă, la pas cu turma, care va merge înaintea mea, și la pas cu copiii, până vom ajunge la domnul meu în Seir.”

Esau a zis: „Vreau să las cu tine  măcar o parte din oamenii mei.” Și Iacov a răspuns: „Pentru ce aceasta? Îmi ajunge să capăt trecere înaintea ta, domnul meu!”

În aceeași zi, Esau a luat drumul înapoi în Seir.”

Acest bărbat căruia  i-a fost frică pentru că s-a uitat la el însuși, după ce a intrat în contact cu Dumnezeu, nu se mai temea să fie singur; nu se mai temea să continue drumul cu el însuși (singur); nu se mai temea să meargă fără să fie condus de Esau; nu-i era frică să meargă fără oamenii înarmați pe care Esau a vrut să-i lase cu el, pentru că intrase în contact cu Dumnezeul cel viu și nu se mai temea să fie singur.

Fratele Branham a spus: „Iacov a stat toată noaptea…. Într-o noapte s-a luptat cu Prințul toată noaptea. El îl ocolise pe ici-colo pe Esau și era speriat de moarte, și când a auzit că Esau vine, și-a dus soțiile dincolo de rău, a trecut pe partea cealaltă și a îngenuncheat. Știți, Dumnezeu a coborât, l-a prins pe Iacov și s-au luptat toată noaptea. El nu era pe deplin convins să înceapă, dar când Dumnezeu a reușit cu el, a fost convins. Da, el a stat și a rezistat până când a fost convins că a dispărut. Frate, lui Iacov nu i-a mai fost frică de Esau! Apoi a traversat râul, dar era slab și șchiopăta; era cel mai rău moment în care putea fi și părea mai slab decât fusese vreodată, și schilod.

Esau i-a zis: „Lasă-mă să trimit o armată cu tine să te ajute.” Dar el nu avea nevoie de ajutor. De ce? El era convins că Dumnezeul care avea stăpânire, Dumnezeul pe care Îl ținuse, putea să aibă grijă de el.”

Eu spun: mulțumesc, Doamne Isuse! Eu vreau o asemenea experiență prin care să pot pune mâna pe Dumnezeul cel viu, și să nu am nevoie de un grup în jurul meu ca să fiu sigur, să nu mai am nevoie de protecție, să nu mai avem nevoie de armate sau de apărare, nici pentru noi înșine și nici pentru altcineva. Noi putem ajunge într-un loc în care, deși suntem slabi și recunoaștem că nu avem nici o capacitate, știm că totul este în ordine pentru că L-am întâlnit pe Dumnezeul cel viu, și știm că promisiunea Lui nu mai este, „Dacă.” Aceasta a recunoscut Iacov.

În mesajul, Putere desăvârșită în slăbiciune desăvârșită, fratele Branham a spus:

„Oh, ce predicator! Acest bărbat mare! El L-a căutat pe Dumnezeu și a spus: „Dumnezeule, eu sunt slab și nu știu ce să fac, (vorbește despre apostolul Pavel), dar Te rog Dumnezeule, să mă întărești. Ia de la mine neputințele mele, slăbiciunile mele, ca să pot fi mai puternic.”

Dumnezeu i-a răspuns: „Pavel, puterea Mea este făcută desăvârșită în slăbiciunile tale.” Atunci Pavel a spus: „Când sunt slab, atunci sunt tare!” Da, el a spus: „Mă voi lăuda mai bucuros cu slăbiciunile mele…” Îi mulțumesc lui Dumnezeu că m-am eliberat de aceasta. Și când mă dau pe mine la o parte, când nu mai am nimic, atunci Dumnezeu poate să intre. Dar atâta timp cât am ceva din mine, Dumnezeu nu poate să intre. Aceasta este! Noi Îl sufocăm. De la cel mai sărac dintre noi, până la cel mai bogat; de la cel mai mic până la cel mai mare, noi Îl ținem pe Dumnezeu departe de viețile noastre, din pricina eului nostru.”

Eu spun: „Dumnezeule, ajută-mă să mă dau la o parte din drum.”

În același mesaj, fratele Branham a vorbit despre momentul când a mers la biroul lui Oral Roberts și a pășit în campusul acela măreț. El a văzut clădirile acelea impunătoare și s-a gândit: „Poate că Dumnezeu nu ar putea să-mi încredințeze atâția bani, poate că pur și simplu nu ar avea încredere în mine.” Mai departe, în același mesaj, el spune: „Îmi aduc aminte că odată stăteam lângă o biserică mare și am spus: „Doamne, nu mi-ar plăcea deloc ca ei să vină la mine și să-mi vadă biroul.” Și EL mi-a spus: „Eu Sunt partea ta! Eu Sunt partea ta!”

Cine are nevoie de un birou? Cine are nevoie de o facilitate? Cine are nevoie de un salariu mai bun și de toate celelalte, când Dumnezeu Însuși a spus: „Eu Sunt partea ta? Eu Sunt partea ta!  Eu Sunt partea ta! Puterea Mea este mare! Voia Mea desăvârșită se poate face (Pavel, Ilie sau oricine-ai fi), atunci când tu te dai la o parte. Vedeți? Puterea Mea este desăvârșită în slăbiciunile voastre. Eu Sunt Acela, Eu Sunt Cel puternic care vine și umple…”

Vreau să-L întâlnesc pe Dumnezeul cel viu! Vreau să mă întâlnesc față în față cu Dumnezeul care S-a prezentat în această zi și S-a făcut accesibil credinciosului în această zi! Eu vreau acea întâlnire cu El pentru că vreau să mă schimbe, vreau să fiu slăbit. Vreau să spun că aceasta sună teribil, dar nu vreau să mai am încredere în mine însumi. Aceasta a făcut întâlnirea cu Dumnezeu: noi nu mai avem încredere în  trup. El este atât de mare iar eroarea omenirii este atât de expusă ca și natura căzută a omului din grădina Edenului. Eu am fost atât de expus încât nu mai vreau să am încredere în trupul meu, și vreau să fie slăbit, pentru că, dacă sunt slăbit în trup, El poate fi puternic, deoarece puterea Lui este desăvârșită în slăbiciunea mea.

Eu vreau să intru în contact cu Dumnezeul cel viu! Dar aceasta nu mă face să mă simt, știți, „Eu sunt aceasta…eu sunt omul…eu pot face aceasta. Voi merge acolo și voi prelua controlul, și voi face aceasta și aceea.”

Eu vreau să intru în contact cu Dumnezeu și să-I spun: „Eu am încercat totul și am eșuat în tot, așa că, dacă se va întâmpla ceva, nu voi fi eu, ci va fi El și eu.” Vreau să merg în felul acesta de smerenie pe care a avut-o Pavel și fratele Branham, și la care au venit Isaia și Iacov.

Vreau o întâlnire față în față cu Dumnezeu care îmi dă adevărata identitate a cine sunt eu cu adevărat.

Iacov a fost numit, „Domnul înlocuitor”, dar el era Israel. Eu am fost numit oricum, am fost numit cu nume rele, cu nume bune, băiat bun, Chad, și oricum, dar există un nume pe care mi-l doresc mai mult decât orice, există o singură identificare care schimbă totul în viața mea, și aceasta este că El m-a numit, „Mireasă”. Când El m-a numit, „Doamna Isus Hristos,” aceasta a schimbat totul. Acum știu cine sunt și știu de ce sunt aici.

Eu nu sunt aici pentru toate acele motive egoiste pe care le aveam înainte, nu aceea este viața pe care o dorește de la mine, dar întâlnirea cu Dumnezeu mi-a slăbit trupul și nu mă mai încred în mine. Laudă lui Dumnezeu! El mi-a dat identitatea cu privire la cine sunt eu cu adevărat și m-a adus în contact cu Isus Hristos cel viu astăzi. Aceasta este întâlnirea de care avem nevoie cu toții.

Vreau să vă spun că Acela cu care vreți să vă întâlniți, este aici, este accesibil. Nu trebuie să alergați la munte; nu trebuie să mergeți în pustiu; nu trebuie să mergeți la o anumită biserică, la o anumită clădire sau la o anumită slujbă, ci trebuie să veniți la Hristos, Cuvântul care S-a manifestat în această zi.. Vino la Cuvântul viu! Vino față în față cu Dumnezeul cel viu și lasă-L să te schimbe! Cât de multă nevoie avem de El!

Ai putea crede că aceste întâlniri cu Dumnezeu pe care le-au avut toți acești oameni, i-ar fi făcut înalți de câțiva metri și anti-glonț, dar pe Moise l-a făcut să-i fie teamă să plece fără El; pe fratele Branham l-a făcut să-și dea seama cât este de mic; pe apostolul Pavel l-a făcut să-și dea seama că tot ce a învățat vreodată, a trebuit să considere un gunoi și că tot ce a avut, nu valora nimic; pe Iacov l-a făcut să-și dea seama că era un eșec. Prin întâlnirile lor cu Dumnezeu, ei au avut o modalitate de a se schimba în bine, dar nu prin puterea lor omenească, firească. Tu nu te poți ajuta singur să fii o persoană mai bună; eu vin în contact cu Dumnezeul cel viu și recunosc că sunt un nimic fără El. Eu nu mă pot mântui singur, nu pot să mă ajut singur. Acesta este singurul Adevăr care există și nu mă voi lăsa de El, până când nu mă schimbă. Aceasta doresc pentru toată lumea, pentru fiecare persoană, pentru fiecare copil al lui Dumnezeu. Vreau ca toți să avem aceeași experiență oricum ar veni și indiferent în ce fel te întâlnește Dumnezeu, oricum îți vorbește inimii tale și indiferent cum te prinzi de El.

Pe mine nu mă interesează dacă este în biserică sau în afara bisericii, nu mă interesează dacă vine cu senzații sau fără senzații, dar când intri în contact cu Dumnezeu, tu știi că ești în contact cu Dumnezeul cel viu, și El te schimbă; El îți schimbă felul în care umbli și felul în care crezi. De aceasta avem nevoie.

Eu spun: Dumnezeule, fă ca aceasta să fie o realitate în viața noastră, în locul acesta astăzi. Aceasta ne dorim. Să ne rugăm.

O, Tată cresc, Îți mulțumesc, Doamne, pentru Cuvântul pe care ni L-ai dat. Îți sunt atât de recunoscător pentru că în această generație le vorbești față în față copiilor Tăi! Doamne, acum nu mai există întunecime, nu mai există neclaritate, pentru că Tu ai luat vălul înțelegerii denominaționale și l-ai rupt, ca să ne arăți că ești aici. Tu ești aici în descoperirea Cuvântului Tău, ești prezent în Cuvântul Tău și continui să fii prezent pentru că acest Cuvânt trebuie să Se manifeste într-un popor. Dorința Ta în această zi, este să obții întâietate în Mireasa Ta, acesta este Cuvântul făcut trup în această zi. Dumnezeule, ajută-ne să îmbrățișăm aceasta!

Dumnezeule, iartă-ne pentru prostia, pentru nebunia noastră; iartă-ne pentru mentalitatea noastră care a fost asemenea cu a lui Iacov, „Dacă Tu…” Dumnezeule, adu-ne în acel contact personal cu Tine!

Moise nu a fost capabil să Te găsească, Tu l-ai găsit pe El; Pavel nu a fost în stare să Te găsească, Tu l-ai găsit pe el, și Tu ai știut să-Ți găsești oamenii prin toată lumea, iar când a sosit vremea să-Ți trimiți profetul, Tu ai venit la el; de aceea Doamne, Te rog să vii la copiii Tăi. Dacă aici este cineva care nu a intrat în contact cu Tine și nu a fost născut din nou prin Duhul Tău, Te rog să vii la ei acum, și ei vor recunoaște că ești aici. Vino la ei, Doamne, și dă-le șansa să Te apuce.

Te rog să-Ți împlinești promisiunea în fiecare dintre noi, în viața mea, în viața familiei mele și în viața tuturor celor din această biserică. Doamne, împlinește-Ți această promisiune în viața noastră și adu-ne înapoi în casa Ta, pentru că aceasta I-ai spus lui Iacov: „Voi fi cu tine oriunde vei merge și te voi aduce înapoi în acest loc, înapoi la Betel, înapoi la casa lui David!”

Dumnezeule, Tu ne-ai promis că ne vei aduce înapoi Acasă, iar eu cred această promisiune. Doamne, pentru mine nu este, „Dacă…”, pentru mine este o realitate, fă-o să fie o realitate pentru toți copiii Tăi, Doamne, pentru că ne aduci Acasă prin propria Ta voință, ca să slujim scopului Tău, și să nu avem încredere în noi înșine, ci să avem încredere absolută în Cuvântul Tău.

Te iubesc, Doamne, și Îți mulțumesc, Isuse, căci ai calea Ta în mine, ai calea ta în noi, în tot restul zilelor.

În timp ce plecăm, fă să mergem în siguranță și fă ca aceste lucruri să fie realități pentru fiecare din noi. Nu predici frumoase, nu cuvinte, nu tipuri interesante, ci totul să devină realitate în viața noastră.

Te iubim, Tată, și cerem binecuvântările Tale, în Numele Domnului Isus Hristos. Amin.