PATRIARHUL AVRAAM

Bakersfield, California

Vom citi din cartea Genezei, capitolul 22 începând cu versetul 15:

„Îngerul Domnului a chemat a doua oară din ceruri pe Avraam,

şi a zis: Pe Mine însumi jur, zice Domnul: pentru că ai făcut lucrul acesta, şi n-ai cruţat pe fiul tău, pe singurul tău fiu,

te voi binecuvânta foarte mult şi-ţi voi înmulţi foarte mult sămânţa, şi anume: ca stelele cerului şi ca nisipul de pe ţărmul mării; şi sămânţa ta va stăpâni cetăţile vrăjmaşilor ei.

Toate neamurile pământului vor fi binecuvântate în sămânţa ta, pentru că ai ascultat de porunca Mea!” (v. 15-18).

Ce făgăduinţă, datorită ascultării! Ascultarea este ceea ce vrea Dumnezeu. De altfel, El a spus odinioară: „Ascultarea face mai mult decât jertfele.” (1 Samuel 15.22b). A-L asculta pe Domnul înseamnă mai mult decât toate jertfele pe care I le-ai putea aduce.

În seara aceasta, în faţa noastră stă un text mare: Patriarhul Avraam, care a fost numit de Dumnezeu „părintele credinţei”, prin faptul că i-a făgăduit că va moşteni pământul: el şi Sămânţa lui. Astfel, fiind morţi în Hristos, noi devenim sămânţa lui Avraam şi suntem moştenitori împreună cu El, conform făgăduinţei.

Acum, Avraam era un om simplu, nu era ceva deosebit, iar din câte ştim, Dumnezeu nu l-a chemat până la vârsta de șaptezeci și cinci de ani. Soţia lui, Sara, îi era pe jumătate soră, avea șaizeci și cinci de ani şi probabil trăiseră împreună de când erau foarte tineri, dar nu aveau copii din cauză că ea era stearpă.

Dumnezeu l-a chemat pe Avraam la o separare totală; l-a chemat să se separe de restul lumii, de rudele şi poporul său, deoarece pregătise ceva deosebit pentru el. Întotdeauna când Dumnezeu aşteaptă să faci un lucru deosebit, pretinde o separare totală de orice îndoială. Este nevoie să veniţi la o supunere totală faţă de ceea ce spune El, deoarece Dumnezeu vă cere aceasta. Nu puteţi face altfel.

Acuma, Dumnezeu dă întotdeauna un exemplu, şi acela este exemplul ce trebuie urmat: spre o separare totală de familie, de rude şi de toate celelalte lucruri şi spre o viaţă predată lui Dumnezeu.

Anii au trecut şi deşi nu s-a întâmplat nimic, Avraam nu s-a descurajat, ci a mers mai departe. „El nu s-a îndoit de făgăduinţa lui Dumnezeu, prin necredinţă, ci, întărit prin credinţa lui, a dat slavă lui Dumnezeu.” (Romani 4.20).

Cu siguranţă, an după an, cum trecea timpul, se ridicau criticii şi spuneau: „Avraam, părintele neamurilor, câţi copii ai?” dar toate aceste batjocuri nu l-au clintit. Deşi nu avea copii, iar Sara era deja în menopauză şi nu mai putea naşte, totuşi Avraam L-a crezut pe Dumnezeu cu aceeaşi credinţă. El era în aşteptarea unui copilaş, pentru că ştia şi era pe deplin convins că Dumnezeu nu poate face o promisiune fără să fie şi suficient de Puternic ca s-o împlinească.

Prieteni, sămânţa lui ar trebui să gândească la fel. Oricât de imposibil părea acest lucru, oricât de fără sens pentru mintea firească, totuşi Dumnezeu nu putea face o promisiune dacă nu era suficient de mare ca s-o poată împlini. Şi noi credem că azi este la fel.

Fiecare sămânţă adevărată a lui Avraam, crede la fel. Nu contează care sunt împrejurările, nici câtă cunoştinţă am acumulat; nu contează câte s-au întâmplat, nici cât de imposibil pare pentru mintea omenească, dacă Dumnezeu a spus ceva, asta este tot. De ce aceasta? Pentru că sămânţa lui Avraam este zidită pe „Aşa vorbeşte Domnul!”

Noi aflăm că douăzeci  și cinci de ani mai târziu, Avraam era tot fără copii. Cu toate acestea, Dumnezeu era credincios făgăduinţei date lui, şi băieţelul a venit în scenă: micuţul Isaac.

După venirea lui Isaac, observăm că Dumnezeu l-a trecut pe Avraam printr-un test ciudat, spunându-i: „Ia pe fiul tău, pe singurul tău fiu, pe care-l iubeşti, pe Isaac; du-te în ţara Moria, şi adu-l ardere de tot acolo, pe un munte pe care ţi-l voi spune.” (Geneza 22.2).

Avraam avea vârsta de o sută cincisprezece sau o sută douăzeci de ani, iar Dumnezeu îi cerea să distrugă orice dovadă pe care o avea cu privire la împlinirea făgăduinţei; să îndepărteze toate lucrurile naturale.

Totuşi, el a spus: „L-am primit ca pe unul înviat din morţi şi sunt convins că El poate să-l învieze dacă moare.”

Aşa suntem şi noi, Sămânţa lui Avraam, căci El ne-a înviat din morţi. Eram morţi în păcat şi fărădelege, dar El a putut să ne schimbe mintea, gândurile, natura; a putut să ne schimbe total şi să ne facă aşa cum Îi place Lui. Acesta este motivul pentru care eu cred tot ce spune El şi fiecare Sămânţă a lui Avraam crede la fel.

Ascultător lui Dumnezeu, Avraam şi-a luat băieţelul şi în dimineaţa aceea le-a spus slujitorilor săi: „Rămâneţi aici cu măgarul; eu şi băiatul, ne vom duce până acolo să ne închinăm, şi apoi ne vom întoarce la voi.”  (v. 5).

Oh, cum putea spune aceasta când ştia bine că merge pe vârful muntelui să ia viaţa fiului său? „…ne vom întoarce la voi.” Spunea aceasta pentru că ştia că trebuie să se întâmple ceva. Nu ştia ce va face Dumnezeu, dar ştia că El i-a făgăduit ceva şi asta era totul.

Aceasta este tot ce trebuie să ne preocupe şi pe noi: Dumnezeu a făgăduit ceva! Cum se va întâmpla? Nu vă pot spune, dar Dumnezeu a spus ceva şi aşa va fi!

El îl va trimite pe Isus Hristos a doua oară şi atunci va veni într-o formă fizică. Ce va face atunci? Îi va pretinde pe cei care Îi aparţin. Apoi va urma o domnie de o mie de ani împreună cu cei răscumpăraţi de El. Unde? Pe acest pământ. Aceasta este făgăduinţa Sa, iar noi aşteptăm sosirea acelui ceas.

El a făgăduit că va vindeca bolnavii, că va învia morţii şi va scoate dracii. Da, a promis că va face aceasta, iar Biblia spune că Isus Hristos este acelaşi ieri, azi şi în veci. Cum o va face? Nu ştiu, dar a făgăduit că o va face, şi eu Îl cred din inimă. Aceasta este tot. Când un om îl crede pe Dumnezeu, crede tot ce spune El.

Aşa L-a crezut Avraam pe Dumnezeu. În acea zi, Dumnezeu i-a cerut să distrugă dovada împlinirii făgăduinţei Sale, dar el era încredinţat că Domnul poate să i-o dea înapoi.

Acuma, El nu numai că a dat această mare făgăduinţă lui Avraam, ci a dat-o şi Seminţei lui. Avraam a fost credincios Cuvântului făgăduit de Dumnezeu şi a ştiut că El poate să îl învieze pe Isaac din morţi. Biblia spune că Avram nu şi-a cruţat propriul fiu, dar acest tablou este un simbol spre Dumnezeu care Şi-a dat propriul Fiu pentru noi. Aşa cum Isaac şi-a dus  lemnele pe munte, aşa Şi-a dus Hristos lemnul pe care avea să fie răstignit.

Desigur, noi ştim că fapta lui Avraam a plăcut lui Dumnezeu, deoarece aceasta dovedea că Îl iubeşte mai presus de orice lucru din lume, mai presus decât propriul său fiu. El L-a iubit atât de mult pe Dumnezeu, încât s-a încrezut pe deplin în Cuvântul Său. Toată Sămânţa lui Avraam îl iubeşte pe Dumnezeu la fel, şi îl crede la fel. Şi noi ştim că acest lucru i-a plăcut atât de mult lui Dumnezeu, încât a spus:

„Sămânţa ta va stăpâni porţile vrăjmaşului; sămânţa ta va stăpâni cetăţile vrăjmaşului.” (Geneza 22.17b).

Ţineţi minte că aceasta este „Aşa vorbeşte Domnul!” iar sămânţa lui Dumnezeu crede aceasta. Dacă sunteţi sămânţa adevărată a lui Avraam, veţi poseda aceeaşi credinţă pe care a avut-o Avraam în Dumnezeu şi veţi crede că dacă El a făgăduit ceva, va face întocmai.

Aş vrea să ţineţi însă minte ceva: El i-a dat această făgăduinţă lui Avraam, numai după ce l-a supus unui test, iar sămânţa lui Avraam va fi şi ea testată, ca să se vadă dacă crede într-adevăr Cuvântul.

Ţineţi minte! Singura posibilitate prin care Avraam putea să intre în posesia făgăduinţei lui Dumnezeu, era să creadă Cuvântul Său şi să treacă testul la care a fost supus.

Noi, sămânţa lui Avraam de astăzi, suntem aduşi la acelaşi text. Ce vom face? Vom lua Cuvântul lui Dumnezeu sau vom lua ceea ce spune omul despre El? Vom primi crezul „fabricat” de o denominaţiune, sau vom lua ceea ce a spus Dumnezeu? Dacă Cuvântul lui Dumnezeu este adevărat, să-L credem din toată inima, indiferent ce spune cineva, deoarece fiecare Cuvânt al lui Dumnezeu este adevărul pe când cuvântul oamenilor este minciună.

Sămânţa adevărată a lui Avraam! Înainte ca să puteţi fi acea sămânţă adevărată, trebuie să treceţi prin examen aşa cum a trecut Avraam însuşi. Şi El nu i-a făgăduit doar lui Avraam că va stăpâni porţile vrăjmaşilor ci a dat această făgăduinţa şi pentru sămânţa lui. Oh, Doamne!

Gândiţi-vă că patriarhul Avraam era convins că Cuvântul lui Dumnezeu era corect atunci când l-a trecut prin examen. Indiferent de împrejurări, el a crezut că Cuvântul lui Dumnezeu este corect.

Avraam, marele patriarh Avraam, nu s-a clătinat niciodată în credinţă pe tot parcursul încercării, ci a crezut că Dumnezeu poate să-i învieze fiul din morţi. El a crezut aceasta, pentru că Dumnezeu a făcut făgăduinţa, iar când Dumnezeu i-a făgăduit că va fi „tatăl naţiunilor”, a crezut că aşa va fi. Nu ştia cum se va întâmpla, dar dacă El i-a făgăduit aceasta, a crezut. Apoi, după 25 de ani de aşteptare a venit copilul, iar atunci Dumnezeu i-a cerut să-l ucidă, să distrugă dovada împlinirii făgăduinţei, dar cu toate acestea, Avraam ştia că ceea ce a spus El este adevărat, de aceea a fost gata să-şi dea fiul. Sămânţa lui face la fel. Făgăduinţa lui Dumnezeu este pecetea pentru toţi cei ce sunt sămânţa lui Avraam. Făgăduinţa este o pecete, un martor însemnat. Astfel, dacă credem fiecare Cuvânt făgăduit primim Pecetea care confirmă făgăduinţa. Vedeţi, testul aduce la suprafaţă dacă credem sau nu ceea ce spune Biblia. Dacă suntem sămânţa lui, noi vom crede Biblia, care este Cuvântul lui Dumnezeu; care este Dumnezeu şi vom trece cu bine încercarea.

Când cineva spune: „Zilele minunilor au trecut!” dacă accepţi aceasta ai căzut testul, deoarece o asemenea afirmaţie este contrară Cuvântului. Dacă spuneţi: „Astăzi nu mai există botez cu Duhul Sfânt. Doar cei doisprezece apostoli l-au avut!” aţi căzut testul, deoarece în predica ţinută în ziua cincizecimii, Petru a spus:

„Pocăiţi-vă şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre; apoi veţi primi darul Sfântului Duh.

Căci făgăduinţa aceasta este pentru voi, pentru copiii voştri, şi pentru toţi cei ce sunt departe acum, în oricât de mare număr îi va chema Domnul, Dumnezeul nostru.” (Fapte 2.38-39).

Aceasta este. Şi eu vă spun ceva: dacă veţi trece cu bine testul de foc al lui Dumnezeu urmând această reţetă, veţi vedea că El Îşi ţine Cuvântul. Acesta este adevărul. Trebuie să treceţi însă acest test înainte de a primi pecetea. Când îl puteţi trece, veţi intra în posesia făgăduinţei. De ce? Pentru că aceasta este „Reţeta” lui Dumnezeu; acesta este modul în care trebuie să procedăm, este cerinţa Lui.

Acum priviţi. El a spus clar că nu doar unii au parte de făgăduinţa Sa, ci „toţi, în oricât de mare număr vor fi chemaţi”, ceea ce înseamnă că este valabilă pentru toate generaţiile şi pentru toate popoarele; pentru oricine vrea să o creadă. Iar această credinţă în Cuvântul lui Dumnezeu vă aduce la această făgăduinţă. Atunci şi numai atunci veţi putea intra în posesia Peceţii, făgăduinţei. Şi făgăduinţa pe care o primim noi, Pecetea, este botezul cu Duhul Sfânt. Acesta este adevărul.

Dacă Cuvântul Său este în voi, Dumnezeu vine înlăuntrul vostru ca Duh. Când primiţi Cuvântul în voi, Duhul Sfânt este singurul care poate să-L facă viu. Atunci aveţi făgăduinţa şi stăpâniţi fiecare poartă a vrăjmaşului care încearcă să vă atace. Aşa este. Aşa a făgăduit Dumnezeu. Să nu uitaţi însă că veţi avea aceasta numai şi numai atunci când veţi trece testul Cuvântului.

Avraam a fost testat prin Cuvânt: „Avraam, crezi că vei avea un copil?” „Da”, iar când a venit fiul, i-a spus: „Acum ucide-l!”

„Avraame, mai crezi şi acum?” „Da, cred, pentru că Tu eşti în stare să îl înviezi din morţi şi să mi-l dai înapoi.” Și după ce a trecut testul, i-a spus: „Acum sămânţa ta va stăpâni porţile vrăjmaşului!” Amin. Vedeţi? După ce a trecut testul.

Noi suntem sămânţa duhovnicească a lui Avraam, dar aş vrea să privim câteva exemple din viaţa seminţei naturale a lui. Ne vom opri la câţiva care au crezut pe deplin făgăduinţa lui Dumnezeu şi nu s-au îndoit deloc cu privire la ea…………………………………………………………………………. Eu am spus: „Nu pot înţelege care este motivul pentru care o fată creştină vrea să îşi arate furoul?”

Voi sunteţi născuţi din nou, din Dumnezeu şi aveţi frumuseţea Duhului Sfânt. Arătaţi deci, ceea ce sunteţi. Voi aveţi virtutea pe care aceste „fuste scandaloase” nu o au. Acesta este adevărul.

Dacă eşti o fiică adevărată a lui Dumnezeu şi ai virtute, s-ar putea să fii de râsul lumii; s-ar putea să fii considerată de modă veche, însă tu ai ceva ce ei nu pot atinge; ai o virtute pe care ei au pierdut-o şi nu o pot avea niciodată din nou. Aşa este. Voi aveţi virtute, adică exact ceea ce caută Dumnezeu. Vedeţi?

Dacă aveţi cea mai mică îndoială în inima voastră, să nu veniţi în rândul de rugăciune. Să nu veniţi decât dacă credeţi pe deplin, dacă sunteţi convinşi că veţi primi ceea ce cereţi, căci numai aşa veţi fi vindecaţi. Numai atunci veţi părăsi platforma pe deplin sănătoşi. Voi trebuie să-L credeţi pe Dumnezeu din inimă, nu să aveţi o credinţă prefăcută.

Sămânţa lui Avraam crede pentru că aşa a spus Dumnezeu şi asta este totul. Nu contează criticile aduse de unii, nici ce spun alţii, dacă Dumnezeu spune ceva, aceasta îndepărtează toate întrebările, pentru că El are ultimul cuvânt. Când El spune ceva, aceea o stabileşte. Nu există nimic altceva care să poată vorbi împotriva Lui, deoarece este scris: „Dimpotrivă! Dumnezeu să fie găsit adevărat şi toţi oamenii să fie găsiţi mincinoşi.” (Romani 3.4).

Acum vom privi la câteva seminţe fireşti ale lui Avraam, care au trecut testul. Să ne gândim la copiii evrei care au refuzat să se închine chipului ridicat de împărat, măcar că porunca spunea că:

„Oricine nu se va arunca cu faţa la pământ şi nu se va închina, va fi aruncat chiar în clipa aceea în mijlocul unui cuptor aprins.” (Daniel 3.6).

Cei trei tineri au crezut că Cuvântul lui Dumnezeu care le cerea să nu se închine la niciun fel de chip, era adevărat, de aceea când a venit încercarea au refuzat să facă acel lucru. Când toţi ceilalţi oameni au cedat şi s-au închinat în faţa acelui chip, supunându-se poruncii împăratului şi mergând în pas cu lumea, cei trei au rămas neclintiţi pe Cuvânt.

Când au fost încercaţi să se vadă dacă vor încălca Cuvântul lui Dumnezeu şi se vor închina în faţa unui chip cioplit, ei au rămas credincioşi Cuvântului. Indiferent de împrejurări, ei au rămas devotaţi Cuvântului. O, iar când au fost aruncaţi în cuptorul aprins, făgăduinţa lui Dumnezeu a fost împlinită: ei au stăpânit porţile vrăşmaşului, aşa că alături de ei a stat un al patrulea Om, care a luat cheia şi a îndepărtat puterea focului, aşa încât nu le-a putut face nimic altceva, decât să-i elibereze de legăturile cu care erau legaţi. Amin.

Întotdeauna când un bărbat sau o femeie este pregătit să treacă încercarea de foc a Cuvântului, se întâmplă la fel.

Vedeţi, ei trebuiau să meargă în foc, iar când s-a întâmplat aceasta, focul nu le-a făcut nimic altceva decât să-i elibereze.

De multe ori Dumnezeu ne lasă până ajungem să fim legaţi bine cu lumea. El lasă încercările arzătoare să vină asupra noastră şi ne determină să luăm o decizie. O, iar când facem aceasta, singurul lucru pe care ni-l poate provoca încercarea, dacă suntem Sămânţa adevărată a lui Avraam, este să ne determine să luăm hotărârea de a-L sluji pe Dumnezeu, ceea ce duce la ruperea tuturor legăturilor şi la eliberarea noastră.

Poate că  Satana vă va lovi cu o boală; poate că vă va da una sau alta, dar de unde ştiţi că nu Dumnezeu a îngăduit aceasta ca să vadă ce hotărâre veţi lua?

Cei trei tineri au stăpânit porţile vrăjmaşului. Focul nu a putut să-i ardă. Ba mai mult, nici măcar nu au mirosit a fum, deoarece ei ştiau că sunt sămânţa lui Avraam şi au stat pentru Dumnezeu şi pentru Cuvântul Său.

A urmat încercarea lui Daniel, ca să se vadă dacă Dumnezeul pe care-L slujeşte el este adevărat sau nu. Când a venit testul, el a trebuit să hotărască dacă se închină în continuare lui Dumnezeu, sau se pleacă în faţa acelui dumnezeu păgân. Când a auzit care era porunca împăratului, Daniel a deschis geamurile şi s-a rugat de trei ori pe zi Dumnezeului său, fără să se teamă de urmări.

Aceasta a făcut ca împăratul să-l arunce în groapa cu lei; între o grămadă de lei flămânzi. Şi ce s-a întâmplat? Daniel a stăpânit porţile vrăjmaşului. Dumnezeu a trimis jos un Stâlp de foc, un înger care a stat între proroc şi lei, aşa că nu i-au putut face niciun rău. Daniel a stăpânit porţile vrăjmaşului, pentru că atunci când a fost încercat dacă se va închina lui Dumnezeu, sau acelei mulţimi de dumnezei păgâni, a rămas cu Cuvântul lui Dumnezeu. Astfel, a trecut testul şi a stăpânit porţile vrăjmaşului. Leii nici nu l-au putut atinge, deoarece Dumnezeu era cu el. Da, făgăduinţa lui Dumnezeu s-a dovedit vie în viaţa lui, pentru că Daniel era o sămânţă adevărată a lui Avraam.

Moise a fost un alt om mare al lui Dumnezeu, care a fost testat ca să se vadă dacă va sta pe făgăduinţa pe care i-a dat-o Dumnezeu: „Eu voi fi cu tine în Egipt, unde vei merge ca să-Mi eliberezi poporul.” (Exod 3).

Astfel, a coborât în Egipt, unde a stat în faţa lui Iane şi Iambre care au încercat să imite darul pe care-l primise el de la Dumnezeu. Dar Moise nu s-a descurajat când a văzut că ei făceau aceleaşi semne, deoarece ştia că este acolo pe baza însărcinării date de Dumnezeu, aşa că a făcut întocmai ceea ce îi arăta El. El a rămas devotat Cuvântului şi ca urmare a stăpânit porţile vrăjmaşului. Da, Moise a rămas credincios făgăduinţei lui Dumnezeu, indiferent câţi au încercat s-o imite.

Ce lecţie este aceasta pentru fiecare creştin! Când priviţi în jur şi vedeţi un făţarnic, amintiţi-vă că el încearcă doar să imite un creştin adevărat. Aceasta înseamnă sau dovedeşte că există şi unul adevărat. Staţi credincioşi pe Cuvântul lui Dumnezeu! Nu contează ce vine sau pleacă, El rămâne credincios făgăduinţei Sale.

Da, Moise a stat credincios pe Cuvântul lui Dumnezeu!

Nu a contat câţi au încercat să-l imite, nici câţi i-au stat împotrivă, El a stat neclintit. Moise venise acolo cu un scop: să scoată Israelul din Egipt şi să-l ducă în ţara făgăduită. Oh, iar când a sosit timpul să plece, în faţa lor a stat Marea Roşie, dar pentru că stăpânea porţile vrăjmaşului, marea s-a deschis înaintea lor, aşa că Moise a dus poporul prin pustie până la muntele lui Dumnezeu, aşa cum fusese însărcinat s-o facă. De ce a reuşit? Pentru că stăpânea porţile vrăjmaşului.

Tatăl său, Avraam, primise făgăduinţa că sămânţa lui adevărată va stăpâni porţile vrăşmaşului. Porţile apei stăteau închise înaintea lor blocându-le drumul, dar el trebuia să treacă prin ele şi să ducă poporul la muntele acela. Dumnezeu spusese aceasta, de aceea Moise a stăpânit porţile vrăjmaşului. Mai târziu, când poporul a ajuns la Cades-Barnea, la scaunul de judecată al lumii din timpul acela, vedem că Israelul a stat în faţa judecăţii. Acolo, Moise a ales 12 bărbaţi, câte unul din fiecare seminţie şi i-a trimis să iscodească ţara pe care urmau s-o primească. Când i-au văzut pe acei uriaşi, zece dintre acele iscoade s-au simţit atât de neputincioşi încât au spus poporului: „Nu o vom putea lua! Este prea puternică. Uitaţi-vă ce opoziţie avem de înfruntat!” Astfel, ei au înmuiat inima poporului, înnegrind ţara înaintea lor.

De ce au făcut aceasta când Dumnezeu le spusese: „V-am dat ţara aceasta; este a voastră!” Pe când se aflau încă în Egipt, El le spusese: „V-am dat această ţară bună în care curge lapte şi miere.” Dar când au văzut acea opoziţie puternică, zece dintre ei au dat înapoi şi au zis: „Nu o putem cuceri!”

Atunci s-a ridicat Iosua şi a potolit poporul zicând: „Noi suntem mai mult decât în stare s-o luăm!” De ce spunea aceasta? Pentru că privea la făgăduinţă. El era o sămânţă adevărată a lui Avraam şi ştia că indiferent cât este de mare opoziţia, „noi putem stăpâni porţile vrăjmaşului pentru că Dumnezeu ne-a făgăduit ţara!” Vedeţi? El stăpânea poarta.

Mai târziu, când el a condus copiii lui Israel, i-a adus jos la Iordan. Era prin luna aprilie şi apele Iordanului erau mari şi învolburate, revărsându-se peste câmpii. Se părea că Iosua alesese momentul cel mai rău pentru a trece dincolo, dar nu uitaţi că era o sămânţă a lui Avraam. El ştia că are o făgăduinţă, aşa că a stat neclintit la linia de datorie. Dumnezeu i-a dat o vedenie arătându-i cum să treacă dincolo şi el a stăpânit porţile râului. Oh, şi când porţile s-au deschis, apa s-a dat înapoi în munţi, iar Iosua şi Israel au stăpânit porţile vrăjmaşului şi au trecut în ţara făgăduită, conform făgăduinţei lui Dumnezeu. Sămânţa adevărată a lui Dumnezeu!

Fraţi şi surori, când Iosua a ajuns acolo, Ierihonul a stat împotriva lui fiind înconjurat de ziduri puternice, pe care puteau fi conduse trei cară de luptă. Cum puteau intra în acea cetate, aceşti israeliţi care aveau doar câteva săbii împrumutate, bâte şi pietre? Dar el era sămânţa adevărată a lui Avraam, de aceea Dumnezeu i-a dat o altă vedenie şi i-a arătat ce trebuie să facă.

„Sunaţi din trâmbiţe!” Amin! Aceasta este. „Mărşăluiţi în jurul zidurilor şi strigaţi cu toată puterea, căci aceste ziduri, aceste porţi ale vrăjmaşului se vor prăbuşi înaintea voastră!”

Aleluia! El era o sămânţă împărătească a lui Avraam; era un credincios adevărat al lui Dumnezeu. „Porţile vrăjmaşului vor cădea înaintea ta. Tot ce trebuie să faceţi voi, este să sunaţi din trâmbiţe şi să strigaţi!” Şi ce s-a întâmplat? Porţile au căzut şi Iosua a cucerit cetatea.

Puţin mai târziu, vedem că Iosua era în plină luptă şi din cauză că se însera, era pericolul ca vrăjmaşul să se regrupeze, aşa că chiar El a oprit soarele pe traiectoria lui. Aşa cum am vorbit ieri dimineaţă despre „Paradox”, El a oprit soarele pe loc până când Iosua a stăpânit porţile vrăjmaşului. Amin. Iosua ştia că dacă apune soarele şi se face noapte, vrăjmaşii au timp până în zori să se reorganizeze, iar atunci îi va fi foarte greu să-i biruiască. Exista o singură posibilitate de a-i birui: să oprească timpul pe loc. Şi El a făcut-o! Amin! Amin.

Exista un lucru care putea împiedica împlinirea făgăduinţei: apusul Soarelui, de aceea El a intervenit în natură şi a oprit totul pe loc. De ce? Pentru că Iosua era sămânţa lui Avraam. El a crezut făgăduinţa lui Dumnezeu, a oprit Soarele pe cer şi a stăpânit porţile vrăjmaşului. Da, domnilor.

Toţi aceştia au fost oameni mari ai lui Dumnezeu, dar când au ajuns la porţile morţii au murit. Fiecare dintre ei a trebuit să moară. Ei au fost oameni mari: au închis gura leilor, au scăpat de foc şi de sabie,  după cum ni se spune în Evrei 11; au stăpânit porţile vrăjmaşilor, dar cu toate acestea a existat un vrăjmaş pe care nu l-au putut birui şi aceasta a fost moartea. Moartea i-a înghiţit pe fiecare dintre ei.

Dar într-o zi, a apărut Sămânţa Împărătească a lui Avraam, Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu; Sămânţa lui Avraam, prin credinţă. Isaac era sămânţa naturală a lui Avraam, dar acum a venit Unul care nu S-a născut prin dorinţă firească, ci prin fecioară. O, ce Om mare a fost Fiul lui Dumnezeu, Sămânţa lui Avraam! Toţi ceilalţi s-au născut pe cale naturală, prin dorință firească, dar El a venit prin fecioară. Şi ce a făcut El când a venit pe pământ? A biruit fiecare vrăjmaş; a biruit totul; l-a biruit pe Satan.

Ce a făcut El? A stat afară şi a biruit boala. Nicio boală nu putea sta în apropierea Lui, căci era biruită. Şi ce a făcut după ce a biruit-o? Ne-a dat cheile, zicând:

„Orice vei lega pe pământ, voi lega în ceruri…” (Matei 16.19). Oh, amin! Aceea este făgăduinţa făcută de Sămânţa împărătească a lui Avraam. Acum Duhul Sfânt este în noi, ţinând boala sub „cheie”, pentru că El a biruit boala. Ea nu poate sta în prezenţa Sa, iar El ne-a spus că ne-a dat cheile ca să putem face acelaşi lucru: s-o biruim: „Orice veţi lega pe pământ, va fi legat în ceruri.” El a biruit şi ispita. Noi ştim că Isus a fost ispitit ca oricare dintre noi. Şi ce a făcut? A biruit-o. Dar ştiţi ce ne-a spus nouă? „Împotriviţi-vă diavolului şi el va fugi de la voi.” (Iacov 4.7b).

El a biruit boala pentru noi; a biruit ispita; a rupt porţile, a luat cheile de la ispititor şi i le-a dat credinciosului, Seminţei adevărate a lui Avraam, spunând: „Dacă vă ispiteşte, împotriviţi-vă diavolului şi el va fugi de la voi!” Oh, Doamne! Împotriviţi-vă lui!

El a biruit şi iadul şi moartea. Noi ştim că Isus a înviat a treia zi, spunând:

„Am biruit, şi pentru că Eu trăiesc, şi voi veţi trăi!” (Ioan 14.19b). Oh, ce făgăduinţă! Aceasta este pentru Sămânţa lui Avraam, căci El a biruit moartea, iadul şi mormântul, pentru neprihănirea noastră.

Când a înviat, El era neprihănirea noastră. Isus Hristos a biruit boala; a biruit moartea; a biruit iadul; a biruit mormântul; a biruit Ispita! Oh!

„Totuşi în toate aceste lucruri suntem mai mult decât biruitori, prin Acela care ne-a iubit.” (Romani 8.37). De ce? Pentru că suntem Sămânţa împărătească a lui Avraam. Posedând acelaşi Duh care era în El, noi suntem mai mult decât biruitori. Fiecare poartă a fost cucerită pentru noi, de aceea, tot ce mai trebuie să facem este s-o stăpânim.

Boala este biruită; moartea este biruită; iadul este biruit; mormântul este biruit; totul este biruit, iar noi ţinem cheile, prin harul Său. Vă este teamă să le introduceţi în lacăt şi să spuneţi: „Vin în Numele lui Isus Hristos!”?

„Orice veţi cere de la Tatăl, în Numele Meu, vă va da.” (Ioan 16.23).

Deşi au trecut deja două mii de ani, El este încă aici, în mijlocul nostru, Biruitorul cel puternic care a rupt perdeaua în două, a luat fiecare boală şi neputinţă asupra Sa şi a purtat slăbiciunile noastre pe cruce, apoi a triumfat asupra lor şi a înviat pentru neprihănirea noastră. După două mii de ani, El este încă viu, descoperindu-Se ca Acelaşi, în mijlocul seminţei împărăteşti a lui Avraam care este moştenitorul tuturor lucrurilor.

Oh, Doamne! Biruitorii sunt cei care trec prin încercare, rămânând pe făgăduinţa Cuvântului. Astfel, dacă puteţi crede Cuvântul, şi voi sunteţi Sămânţa lui Avraam. Aceasta arată cum veniţi la El.

Dacă nu puteţi trece testul Cuvântului; dacă simţiţi doar puţină suspiciune şi nu-L credeţi pe deplin, să nu veniţi în rândul de rugăciune. Eu nici nu m-aş apropia de altar până când nu sunt încredinţat că Cuvântul lui Dumnezeu este adevărat.

Şi nu uitaţi: când rupeţi vălul de necredinţă, aveţi în mână cheile morţii, iadului şi mormântului, deoarece aveţi un Biruitor care a biruit totul pentru voi. Atunci îl aveţi pe Evrei 13.8, care spune:

„Isus Hristos este acelaşi ieri, azi şi în veci.”

Oamenii de astăzi spun: „Păi, într-un fel El este acelaşi, dar…” Nu, El este acelaşi, pentru că aşa spune Biblia. „Da, dar astăzi El nu mai face ceea ce a făcut la început…” Ba face, iar noi vedem aceasta chiar acum, când El îşi adevereşte Cuvântul. Ce face aceasta? Îl aruncă exact în poala lor. Amin.

Sămânţa împărătească a lui Avraam Îl crede. Ea Îl cunoaşte, iar El stă în seara acesta în mijlocul ei, aşa cum l-a întâlnit pe Avraam, în zilele lui Lot, şi a înfăptuit acea minune spunând ce era în inima Sarei, care se afla în cortul de la spatele Lui.

Isus a făgăduit că Sămânţa împărătească a lui Avraam va vedea exact acelaşi lucru, chiar înainte de venirea Lui. Ce înseamnă aceasta? Că trebuie să se întâmple întocmai, deoarece aşa a promis Dumnezeu. Isus Hristos a făgăduit-o, iar după două mii de ani noi Îl vedem în mijlocul nostru ca fiind acelaşi Puternic Biruitor, care a biruit moartea, iadul şi mormântul, având supremaţia. Da.

Şi El a spus: „Dacă rămâneţi în Mine, şi dacă rămân în voi cuvintele Mele, cereţi orice veţi vrea şi vi se va da.” (Ioan 15.7). Ce este aceasta? Cuvântul lui Hristos în inimile voastre.

„Dacă rămâneţi în Mine, şi dacă rămân cuvintele Mele în voi, înseamnă că aţi biruit totul, pentru că Eu am biruit în locul vostru. Dacă rămâneţi în Mine; dacă Mă puteţi înţelege; dacă credeţi în Mine, nu cu o credinţă prefăcută, ci din inimă.” „Cine aude cuvintele Mele, şi crede în Cel ce M-a trimis, are viaţa veşnică, şi nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la viaţă.” (Ioan 5.24). De ce? Pentru că acolo stă Puternicul Biruitor.

Astăzi El este aici, Acelaşi ieri, azi şi în veci, şi stă înaintea Seminţei lui Avraam înfăptuind aceleaşi lucrări. El stă înaintea Seminţei care este chemată afară din Babilon, chemată afară din Sodoma; afară din lume şi separată. După două mii de ani, El stă aici, în mijlocul nostru, acelaşi Puternic Biruitor, Cuvântul lui Dumnezeu. Şi ce face? „Descoperă gândurile şi simţirile inimii”. Arătând ce? Că „sămânţa ta va stăpâni porţile vrăjmaşului.” Care sămânţă? Sămânţa împărătească a lui Avraam care crede Cuvântul, iar Cuvântul este Dumnezeu.

Când vedem aceasta, putem striga împreună ca poetul:

Trăind, El m-a iubit; murind, El m-a salvat

Îngropat, El mi-a dus păcatele departe;

Înviind, m-a justificat pentru vecie;

Într-o zi El vine! O, glorioasă zi!

Cineva mi-a zis: „Îmbătrâneşti, băiete!” Încă de când eram un băieţaş, singurul meu scop a fost să-l văd pe El; să văd venirea lui Isus Hristos. Mi-am închinat întreaga viaţă acestui ţel. Acum sunt un om bătrân, dar am în inimă acelaşi gând: să-L văd pe Isus Hristos venind din ceruri după ai Săi.

Nu-i de mirare că noi putem cânta:

Toţi vestesc Puterea Numelui lui Isus!

Îngerii să cadă în închinare;

Să aducă diadema împărătească

Şi să-L încoroneze Domn al tuturor.

De ce? Pentru că El este Biruitorul cel Puternic, iar dacă tu eşti în El, eşti în Cuvânt. Şi ce a făgăduit El?

„Dacă rămâneţi în Mine, şi dacă rămân în voi cuvintele Mele, cereţi orice veţi vrea, şi vi se va da.” (Ioan 15.7). De ce? Pentru că fiecare poartă a fost cucerită. Astfel, putem spune:

Căci fiecare promisiune din  Carte e a mea,

Fiecare capitol, fiecare verset şi rând;

Eu mă încred în Cuvântul Său divin, căci

Fiecare promisiune din Carte e a mea.

Prieteni, vă daţi seama ce înseamnă aceasta? Fiecare făgăduinţă pe care i-a dat-o Dumnezeu lui Avraam, fiecare făgăduinţă vestită prin proroci, fiecare făgăduinţă pe care Isus Hristos a făcut-o pentru această zi, se împlineşte sub ochii noştri pentru că El este aici ca s-o aducă la suprafaţă, dovedind că este viu pentru totdeauna.

„Sămânţa ta va stăpâni porţile vrăjmaşului.” Voi spuneţi: „Cum este când ajungi în ceasul morţii?” Chiar atunci aveţi stăpânirea, pentru că Pavel a spus:

„Unde îţi este biruinţa, moarte? Unde îţi este boldul, moarte?”

Boldul morţii este păcatul; şi puterea păcatului este Legea.

„Dar mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne dă biruinţa prin Domnul nostru Isus Hristos.” (1 Corinteni 15.55-57). Oh!

Îngerii să cadă în închinare;

Să aducă diadema împărătească,

Şi să-L încoroneze Domn al tuturor.

În seara aceasta, după două mii de ani, noi Îl vedem ca Biruitorul cel Puternic, care a rupt perdeaua ce ne despărţea de făgăduinţele lui Dumnezeu, făcându-ne şi pe noi mai mult decât biruitori prin El. Să ne rugăm.

Tată ceresc, în timp ce stăm în Prezenţa Duhului Sfânt, a lui Hristos proslăvit, care a făgăduit să vină peste Sămânţa lui Avraam, Te rugăm să faci ca dacă există printre noi un bărbat, o femeie, un băiat sau o fată care nu Te cunoaşte, să I te descoperi, şi să îndepărtezi orice îndoială cu privire la Cuvântul lui Dumnezeu.

O, Dumnezeule mare, care ai făcut făgăduinţa, vino printre noi în seara aceasta! Tu ne-ai făcut o mare făgăduinţă, Doamne, şi poţi s-o împlineşti, căci ai spus:

„Adevărat, adevărat, vă spun, că cine crede în Mine, va face şi el lucrările pe care le fac Eu; ba încă va face altele şi mai mari decât acestea; pentru că Eu mă duc la Tatăl.” (Ioan 14.12).

În seara aceasta sunt o mulţime de bolnavi care sunt copiii lui Avraam. Oh, diavolul i-a legat. A pătruns în ei, a răsucit cheia şi le-a zis: „Acum trebuie să muriţi! Aveţi o boală de inimă; aveţi asta sau cealaltă şi veţi muri!”  O, Dumnezeule, fie ca trâmbiţa jubileului să răsune în seara aceasta, astfel ca cei înrobiţi să fie eliberaţi!

Isus Hristos a biruit porţile acelea şi ne-a dat nouă cheile. Oh!

„În Numele Meu vor scoate draci…”

„Orice veţi cere de la Tatăl în Numele Meu, vi se va da.”

„Cel ce crede în Mine, va face şi el lucrările Mele; ba încă va face altele şi mai mari decât acestea.”

„Căci Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi lucrător, mai tăietor decât orice sabie cu două tăişuri: pătrunde până acolo că desparte sufletul şi duhul, încheieturile şi măduva, judecă simţirile şi gândurile inimii.”

„Ce s-a întâmplat în zilele lui Noe, se va întâmpla la fel şi în zilele Fiului omului:

mâncau, beau, se însurau şi se măritau, divorţau şi construiau clădiri mari.”

Priviţi lumea, căci „Vor fi semne în soare, în lună şi în stele (farfurii zburătoare), cutremure de pământ în diferite locuri, marea va urla (vor fi valuri mari şi puternice), iar oamenii îşi vor da sufletul de groază, în aşteptarea lucrurilor care se vor întâmpla pe pământ; căci puterile cerurilor vor fi clătinate.” (Luca 21.25-26).

„Ce s-a întâmplat în zilele lui Noe, se va întâmpla şi la venirea Fiului omului”.

O, Dumnezeule, vino în seara aceasta şi împlineşte Cuvântul Tău; vino şi onorează credinţa copiilor lui Avraam, căci Te rugăm aceasta în Numele lui Isus Hristos. Amin. Domnul să vă binecuvânteze din belşug.

Nu voi face o chemare la altar, ci las acest lucru la alegerea voastră. Biblia spune în Fapte 2.41, că „cei ce au crezut propovăduirea lui, au fost botezaţi.” Aceasta este. Toţi cei ce L-au primit.

Aş putea să vă vorbesc toată noaptea, deoarece sunteţi o audienţă plăcută, dar ceea ce spun sunt doar cuvintele unui om, pe când dacă vă spun Cuvintele Lui, acelea nu mai sunt cuvintele mele, ci ale Lui. Dacă vă spun ceva, iar Dumnezeu nu vine să legitimeze, înseamnă că sunt doar cuvintele mele, dar dacă vă spun Cuvântul Său, iar El vine şi-L dovedeşte ca Adevărat, cine este păcătosul, bărbat sau femeie, fată sau băiat, care să plece şi să spună că nu este Adevărul?

Când Isus a făcut aceste lucrări, unii spuneau: „Omul acesta este un ghicitor; scoate dracii cu ajutorul domnului dracilor.” Iar noi ştim cu toţii că ghicirea este de la diavolul. Ei spuneau: „El este un ghicitor!” dar aţi văzut vreodată un ghicitor care predică Evanghelia? Aţi văzut vreun ghicitor care să scoată draci? Nu, ghicitorii nu fac aşa ceva.

Şi ce le-a răspuns Isus? „Oricine va vorbi împotriva Fiului omului, va fi iertat; dar oricine va vorbi împotriva Duhului Sfânt (care urma să vină), nu va fi iertat nici în veacul acesta, nici în cel viitor.” (Matei 12.32). Dumnezeule, fii îndurător cu noi în seara aceasta şi lasă ca Duhul Tău să coboare ca să confirme Cuvântul în faţa acestor oameni.

Frate şi soră, eu sunt conştient că trebuie să-L întâlnesc pe Dumnezeu şi să dau socoteală pentru tot ceea ce spun. El mă va face răspunzător pentru fiecare cuvânt. Acesta este adevărul. La ce mi-ar folosi să stau aici şi să vă spun aceste lucruri dacă ele ar avea ca rezultat condamnarea mea?

„Multe căi i se par bune omului, dar la urmă duc la moarte.” (Proverbe 16.25). Dumnezeu nu are nevoie de interpreţi, deoarece El este Acela care-Şi interpretează sau îşi tâlcuieşte Cuvântul. „Sămânţa lui Avraam va stăpâni porţile vrăşmaşului.” Credeţi aceasta? (Amin).

Dacă aş putea să vă vindec, aş face-o cu bucurie, dar aţi fost vindecaţi deja de Hristos. Voi aveţi cheia în mâinile voastre, de aceea tot ce trebuie să faceţi este s-o folosiţi; să credeţi. Folosiţi cheia, care este credinţa, şi deschideţi poarta. Nu vreţi aceasta? Faceţi-o, în timp ce marele Biruitor vine în mijlocul nostru ca să dovedească faptul că El este încă Cuvântul, iar „Cuvântul este mai tăietor decât o sabie cu două tăişuri, descoperind gândurile şi simţirile inimii.”

De la ce număr am început aseară? (De la nr.1). Haideţi  să începem de la nr. 50. Cine are numărul de rugăciune B 50? Ridicaţi mâna. Cine are B50? Ţine mâna sus.  Nu este aici? A, îl ai tu? În ordine. B 52? Da. B 53, B 54, B 55. Veniţi aici, vă rog. Fiul meu vine aici chiar înainte de sosirea mea, amestecă numerele de rugăciune, iar după aceea le împarte la oameni. Vedeţi cum sunt date? Unul este aici, altul este dincolo. Când le luaţi, unul poate avea nr.1, iar următorul, nr.10, altul 25, etc.

Am ajuns la B 55? Da? Vom chema mai departe: B 56, B 57, B 58, B 59, B 60. Numără-i, frate Roy, în timp ce voi vorbi cu audienţa.

Câţi dintre voi au numere de rugăciune? Amintiţi-vă că Isus a spus: „Lucrările pe care le fac Eu, le veţi face şi voi…” este adevărat? (Amin). Credeţi aceasta? (Amin). El a spus aceasta pentru Sămânţa lui Avraam, iar Evrei 4.15 spune că „El este Marele Preot care are milă de slăbiciunile noastre şi poate fi atins prin ele”. Credeţi aceasta? (Amin).

Dacă El este acelaşi ieri, azi şi în veci, cum o va face?

Biblia vorbeşte despre o femeie micuţă, care nu avea număr de rugăciune, dar care şi-a zis în sine: „Numai să mă pot atinge de haina Lui, şi mă voi tămădui.” (Matei 9.21). Ea a cheltuit tot ce avea, cu medicii, dar degeaba, căci niciunul nu a putut s-o ajute. Cazul ei era prea grav; nu putea fi ajutată, dar ea a crezut că Dumnezeu o va ajuta şi astfel s-a atins de haina Lui.

Când s-a întâmplat aceasta, Isus a zis:

„Am simţit că a ieşit din Mine o putere.” (Luca 8.46). Este adevărat? Credeţi că El este şi în seara aceasta Acelaşi? (Amin). Credeţi că El este aici? (Amin). Câţi cred că El a înviat din morţi? Cum puteţi dovedi aceasta?

Nu demult, un renumit evanghelist baptist a venit la mine şi mi-a zis: „Frate Branham, am fost biruit de un mahomedan care mi-a spus aşa…” Acel păgân îi spusese: „El a promis că va face şi astăzi aceleaşi lucrări. Dacă a înviat, aşa cum spui tu, aş vrea să văd dovada.”

Vedeţi, ei nu cred că El a înviat din morţi, dar noi o credem din inimă. Nu există nicio altă religie în lume care să poată dovedi că Întemeietorul ei este viu, decât creştinismul. Şi singura cale prin care Dumnezeu poate dovedi aceasta, este prin credinţă. El Îşi poate împlini Cuvântul doar prin cei care-L cred. Amin.

Revenind la rândul de rugăciune, nu ştiu câţi vom chema, dar vă rog să staţi liniştiţi şi să nu vă mai plimbaţi prin sală. Priviţi încoace şi rugaţi-vă, spunând: „Doamne Isuse, eu cred din inimă…”

Amintiţi-vă că El mi-a spus atunci: „Dacă vei fi sincer şi-i vei face pe oameni să te creadă, vei primi orice vei cere, când te rogi.”

Naţiunea aceasta este martoră că în cei 15 ani de lucrare, El nu a greşit niciodată şi nici nu va putea greşi vreodată, deoarece Dumnezeu nu poate face un singur lucru: să greşească. El trebuie să-Şi ţină întotdeauna Cuvântul. Eu cred aceasta mai mult decât cred că stau aici, căci aceasta ar putea fi un vis, dar ceea ce a spus El este Adevărul. Eu cred din tot sufletul meu că Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, este viu, iar voi, care aţi murit împreună cu El sunteţi sămânţa lui Avraam.

Văd că aici sunt şi câteva batiste. Ele aduc biruinţă tuturor celor ce cred. Haideţi deci, să ne rugăm peste ele. Tată ceresc, eu ştiu că există oameni care cred că fiecare Cuvânt pe care L-ai spus în Biblie este Adevărul. Doamne, uneori ei se clatină şi nu nimeresc gaura cheii, dar cred că ea este acolo. Ajută-i să continue până vor reuşi să deschidă, căci au cheia potrivită:

„Toate lucrurile sunt cu putinţă celui ce crede…” (Marcu 9.23).

Biblia spune că „Dumnezeu făcea minuni nemaipomenite prin mâinile lui Pavel;

Până acolo că peste cei bolnavi se puneau basmale sau şorţuri, care fuseseră atinse de trupul lui, şi-i lăsau bolile, şi ieşeau duhurile afară din ei.” (Fapte 19.11-12).

Doamne, noi ştim că acum Pavel este cu Tine, dar nu el făcea acele lucrări, ci Tu; Hristos în el, deoarece în Galateni 2.20, ne spune:  „şi trăiesc, dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine”. (Galateni 2.20). Iar acum, în această generaţie, Tu eşti încă Acelaşi, făcând aceleaşi lucrări pe care le-ai făcut şi ieri. Astfel, în timp ce mă ating de aceste batiste, Te rog să-l biruieşti pe diavolul. Dă-le credinţă ca să creadă că vrăjmaşul lor este învins.

Odinioară, când Israelul a ajuns la Marea Roşie (noi tocmai am vorbit despre aceasta), porţile apei stăteau împotriva lor, iar un poet a spus: „Dumnezeu a privit cu mânie prin acel Stâlp de Foc, iar marea s-a temut şi şi-a deschis porţile, lăsându-i să treacă.” Priveşte şi în seara aceasta, prin Sângele lui Isus Hristos, astfel încât, atunci când aceste batiste vor fi puse peste cei bolnavi, vrăşmaşul să vadă credinţa lor şi să fugă, eliberându-i. Fă aceasta în Numele lui Isus Hristos. Amin. Acum doresc atenţia voastră neîmpărţită.

Dacă vine cineva şi vă spune că are putere să vindece bolnavii, să nu-l credeţi, deoarece toată Puterea I-a fost dată lui Isus Hristos. El este Biruitorul, nu eu sau voi. Noi acceptăm doar ceea ce a făcut El, căci niciun om nu are putere să vindece sau să mântuiască. El a plătit preţul pentru fiecare om din lume. Cum a făcut aceasta?

„…El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa, care ne dă pacea, a căzut peste El, şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi.” (Isaia 53.5).

Vindecarea voastră a fost plătită; mântuirea voastră a fost plătită. Aveţi credinţă să veniţi s-o acceptaţi? Asta-i tot.

Dacă sunteţi sămânţa lui Avraam, voi posedaţi totul, deoarece Dumnezeu a făgăduit aceasta. Atunci în voi este Ceva care vă spune că este acolo.

Ce este un dar? Să mergi afară ca să-i vindeci pe oameni? Nu. Darul este să te dai la o parte din cale, astfel ca Dumnezeu să te poată folosi.

El a făgăduit că ne va da un semn identic cu acela care a stat cu puţin înainte de nimicirea Sodomei prin foc. Nu mă refer la faptul că Lot a vestit Evanghelia în acel loc, nici la celelalte lucruri, ci la faptul că, chiar înainte ca cetatea să fie arsă, Dumnezeu a coborât în forma unui om şi a stat împreună cu Biserica aleasă, cu Avraam şi gruparea sa, cu cei ce aveau făgăduinţa. Amintiţi-vă că numai sămânţa lui Avraam a primit această făgăduinţă:

„Peste puţină vreme, lumea nu Mă va mai vedea, dar voi Mă veţi vedea; pentru că Eu trăiesc, şi voi veţi trăi.” Şi: „Eu voi fi cu voi şi în voi, până la sfârşitul lumii.” (Ioan 14.19; Matei 28.20).

El a făgăduit că cu puţin timp înainte de venirea Sa, lumea va fi la fel ca în zilele Sodomei. Uitaţi-vă ce primeşte Sodoma şi uitaţi-vă ce primeşte Biserica aleasă şi amintiţi-vă cuvintele Lui:

„Tot aşa va fi şi în ziua când se va arăta Fiul omului.” (Luca 17.30).

Dumnezeu arătat în chipul unui om, stând cu spatele spre cortul în care se afla Sara şi descoperind gândurile din inima ei. Toţi cei care ştiţi că acesta este Adevărul, ridicaţi mâna. Aceasta este la fel; El a făgăduit-o. Noi suntem la sfârşitul timpului. Amintiţi-vă ce s-a întâmplat atunci: Sodoma, lumea neamurilor, a fost arsă în foc, iar fiul făgăduit a venit în scenă.

Ce aşteptăm noi acum? Venirea Fiului făgăduit; venirea Fiului lui Dumnezeu. Iată-ne aici. Fie ca Dumnezeu să vă deschidă ochii. Nu pot spune nimic altceva, decât ca El să vă deschidă ochii.

Tată ceresc, eu sunt un om slab, sunt o bucată de ţărână modelată de Tine, de aceea Te rog să ne învredniceşti cu Prezenţa Ta, astfel ca aceşti „bulgăraşi de lut” să poată fi folosiţi de Tine, astfel încât toţi aceia pe care i-ai chemat pentru Viaţa veşnică şi care n-au acceptat-o încă, să poată vedea aceste făgăduinţe. Poate că au fost învăţaţi că aceste lucruri au fost valabile pentru o altă zi, dar înaintea noastră stă Biblia. Dovedeşte Tu, Adevărul, Doamne. Arată-le care este tălmăcirea Ta, căci dacă vei face aceasta, ei vor putea vedea că este Adevărul. Îngăduie aceasta, Tată, pentru că Ţi-i încredinţez în Numele lui Isus.

Lasă ca fiecare persoană din locul acesta să-şi folosească în seara aceasta credinţa. Lasă ca fiecare sămânţă a lui Avraam să creadă şi să-Ţi accepte Prezenţa, pentru că atunci Te vom lăuda cu toţii. Amin.

Este ciudat, dar am nevoie de ajutorul vostru prin rugăciune. Staţi liniştiţi, nu vă mai plimbaţi şi rugaţi-vă. Vedeţi, desigur, că slujba se schimbă: de la evanghelizare la Prezenţa Lui. Relaxaţi-vă astfel încât Duhul lui Dumnezeu să vă poată duce într-o altă dimensiune.

Vino aici, doamnă… Îţi  cer aceasta ca să nu mă depărtez de microfon, căci doresc să fiu auzit. Noi nu ne cunoaştem, suntem străini unul pentru celălalt. Eu nu te-am mai văzut niciodată şi cred că eşti cu mult mai tânără decât mine. Ne întâlnim pentru prima dată, este adevărat? Ridică mâna pentru ca audienţa să vadă aceasta.

Priviţi în Scriptură, la Ioan 4, căci este aceeaşi scenă. Prin aceasta nu vreau să spun că femeia aceasta este la fel ca cea din Evanghelie, şi nici că eu aş fi Isus Hristos, căci nu sunt. Dar El este aici prin Ungerea Duhului Sfânt şi îmi poate descoperi necazul ei, aşa cum a făcut şi atunci când a vorbit cu femeia de la fântână. Din cauză că a făcut acel lucru, preoţii şi conducătorii religioşi din zilele acelea au spus că El ar fi un ghicitor, un Beelzebul, dar femeia I-a zis:

„Doamne, văd că eşti proroc.” Şi a adăugat:

„Ştiu că are să vină Mesia (Hristosul); şi când va veni El, are să ne spună toate lucrurile.” (Ioan 4.19, 25).

Câţi ştiu că acesta este Adevărul? (Amin). Păi, dacă El este Acelaşi ieri, azi şi în veci, nu ar trebui să procedeze la fel şi în seara aceasta? (Amin). A făgăduit El c-o va face chiar înainte de sfârşit? (Amin). Înseamnă că voi puteţi vedea dacă El îşi ţine făgăduinţa referitoare la sămânţa lui Avraam.

Dacă cineva dintre voi crede că ceea ce spun este greşit, veniţi aici sus şi dovediţi, iar dacă n-o puteţi face, tăceţi.

Tânără doamnă, va trebui să vorbesc puţin cu tine. Tu ştii că Domnul nostru a vorbit cu femeia de la fântână şi i-a zis: „Dă-Mi să beau.”  Ce făcea prin aceasta?

În Ioan 5.19, Isus a spus: „Adevărat, adevărat vă spun, că, Fiul (adică trupul) nu poate face nimic de la Sine; El nu face decât ce vede pe Tatăl făcând; şi tot ce face Tatăl, face şi Fiul întocmai.”  Vedeţi? Eu nu pot face nimic de la mine însumi, în seara aceasta, ci procedez în totul aşa cum îmi arată Tatăl.

Aceasta înseamnă că Isus nu a săvârşit nicio minune până când nu a primit o vedenie de la Tatăl. El nu i-a şoptit ceva la ureche, ci I-a arătat într-o vedenie, deoarece a spus clar:

          „Fiul…nu face decât ce vede pe Tatăl făcând”, nu ce Îl aude spunând. Aceasta este ceea ce L-a făcut un Profet „ca mine”, cum spusese Moise despre El.

Biblia spune că Isus mergea la Ierihon, dar era nevoie să treacă prin Samaria ca să ajungă în cetatea Sihar, căci după cum citim, samaritenii Îl aşteptau pe Mesia. Şi iudeii Îl aşteptau, iar El le-a arătat semnul lui Mesia: l-a arătat lui Filip, lui Natanael, lui Petru, iar când L-au văzut, au spus: „Tu eşti Fiul lui Dumnezeu…” (Ioan 1.49).

Rabinii spuneau: „Acest om este Beelzebul.” Dar acei oameni simpli L-au crezut.

Noi, neamurile, nu aşteptam niciun Mesia, căci eram păgâni. Noi nu-l aşteptam, iar El vine doar la cei care-L aşteaptă. Şi pentru că samaritenii Îl aşteptau, El trebuia să meargă prin Samaria. Biblia spune că s-a aşezat lângă o fântână şi curând a venit o doamnă tânără (probabil de vârsta ta). Voi ştiţi probabil întâmplarea, iar El i-a zis: „Dă-Mi să beau!”

„Oh, Tu iudeu, ceri să bei de la mine, o femeie samariteancă?” nu se cuvine aşa ceva.

Drept răspuns, Isus i-a zis: „Dacă ai fi cunoscut tu darul lui Dumnezeu, şi Cine este Cel ce-ţi cere: „Dă-Mi să beau!” tu singură ai fi cerut să bei şi El ţi-ar fi dat apă vie.”

Conversaţia a continuat până când au ajuns la problema ei. Vă amintiţi care era necazul acelei femei? Avusese mai mulţi bărbaţi. Astfel, El i-a zis: „Du-te de cheamă pe bărbatul tău şi vino aici.” (v. 16).

„N-am bărbat” a răspuns ea, la care Isus a continuat: „Bine ai zis că n-ai bărbat, căci cinci bărbaţi ai avut; şi acela pe care-l ai acum, nu-ţi este bărbat. Aici ai spus adevărul.” – (v. 18).

„Doamne, văd că eşti proroc…

noi ştim că are să vină Mesia; când va veni El, are să ne spună toate lucrurile.”

Isus a spus: „Eu…sunt Acela.”

Când a auzit aceasta, femeia şi-a lăsat ulciorul şi a alergat în cetate, strigând:

„Veniţi să vedeţi un Om care mi-a spus tot ce-am făcut; nu cumva este acesta Hristosul?” (Ioan 4.29).

Ei nu mai avuseseră de sute de ani un proroc, iar acum apăruse un Om care pretindea că ar fi Mesia cel aşteptat; ba mai mult, dovedise că era un proroc şi arătase semnul lui Mesia.

Ai crede şi tu la fel, dacă El ar proceda şi astăzi aşa, dovedind că este Acelaşi ieri, azi şi în veci şi împlinind făgăduinţa dată? Vei crede, audienţă? (Amin).

Tu suferi de o boală de rinichi. Dacă este adevărat, ridică mâna. Oare de ce îmi apar întotdeauna în faţă cuvintele: „Cineva spune: „El a ghicit asta!”? Nu, eu nu am ghicit.

Doamna este o femeie frumoasă. Mă crezi, doamnă? Tu ştii că eu nu am ghicit, nu-i aşa? Lasă-mă să-ţi mai spun ceva: Soţul tău este cu tine şi are o boală la coloană. Este aşa? Vă însoţeşte şi fiul vostru care are o boală gravă la ochi, iar dorinţa voastră este să mă rog pentru el. Acesta este adevărul. Aveţi şi o fetită cu voi. Ea suferă tot cu rinichii, ca şi tine, este adevărat? Acum, dacă credeţi, puteţi fi bine cu toţii. Credeţi? Dumnezeu să vă binecuvânteze. Duceţi-vă în drumul vostru şi fiţi sănătoşi.

Credeţi? (Amin). El este acelaşi ieri, azi şi în veci. Ce încearcă El să facă pentru tine, sămânţă a lui Avraam? Vrea să-ţi dovedească că nu este mort. Eu nu pot face aceste lucrări, dar El poate, pentru că trăieşte, şi vrea să vă arate că aveţi dreptul să stăpâniţi porţile vrăjmaşului. Aceasta ar trebui să vă hotărască.

Vino, doamnă. Noi suntem cam de aceeaşi vârstă, dar din câte ştiu nu ne cunoaştem. Eu nu ştiu nimic despre tine. Dacă este adevărat, ridică mâna. (Este adevărat!) Cineva ţi-a dat un număr de rugăciune, şi iată-te aici.

Dacă aş încerca să iau locul lui Oral Roberts sau al unuia dintre aceşti oameni mari ai credinţei, aş zice: „Doamnă, ce este greşit cu tine?”, iar tu mi-ai răspunde: „Păi, eu am aşa şi aşa…” şi să nu fie corect ce spui. Apoi ţi-aş putea spune: „Dumnezeu m-a trimis să mă rog pentru bolnavi, crezi aceasta?” „Da”, ai spune tu. „Du-te şi crede aceasta! Slavă lui Dumnezeu!”

Aceasta este în ordine, deoarece Dumnezeu a făgăduit acest lucru, dar noi trăim într-o altă zi; suntem puţin mai departe; în ziua despre care Isus a spus:

„În ziua când se va arăta Fiul omului, va fi ca în zilele Sodomei.” Şi: „Lucrările pe care le fac Eu, le veţi face şi voi…” (Luca 17.30; Ioan 14.12).

Deci, dacă Dumnezeu poate să-mi spună ce probleme ai, vei şti dacă-ţi spun adevărul sau nu. El poate să-ţi spună cum ai fost şi ce vei fi, iar tu vei hotărî dacă este corect.

Tu vei crede, audienţă? (Amin). Ar trebui să mă opresc, deoarece El a dovedit deja că este Acelaşi, în cazul femeii care a fost aici. Voi ştiţi că în Sihar a făcut acest lucru o singură dată: cu femeia de la fântână, iar oamenii din cetate au crezut în El din pricina mărturiei acelei femei cu renume rău.

Acum, cea care a părăsit platforma este o creştină. Amin. Dar pentru că este mai târziu decât ne gândim, fie ca Domnul să continue să Se legitimeze pe Sine, ca marele Biruitor.

În cazul lui Avraam, El a dovedit aceasta, împlinindu-Şi făgăduinţa dată, dar după aceea i-a cerut să nimicească dovada. Cu toate acestea, Avraam a continuat să-L creadă.

Tu nu eşti aici pentru tine, ci ai venit pentru altcineva; pentru o doamnă, care este sora ta. (Femeia spus: „O, Doamne!”) Ea suferă de diabet! („Oh!”) şi nu este aici. (”Nu, nu este.”). Ea este dintr-o zonă mlăştinoasă, din Louisiana. („Oh, oh, oh!”) Şi-ţi mai spun ceva, pentru ca audienţa să creadă: tu ai o fiică foarte bolnavă, care doreşte să participe la această adunare. Ea are epilepsie, este adevărat? („Oh!”)

Acum crezi? (Da, Amin!) Dacă eşti sămânţa lui Avraam, du-te şi ia ceea ce-ţi aparţine. (Domnul meu! Domnul meu!) Primeşte vindecarea lor, în Numele lui Isus Hristos. Credeţi voi? (Amin). Desigur.

Amintiţi-vă că ceea ce vedeţi este făgăduinţa Lui. El a promis că va face aceasta şi Îşi ţine Cuvântul dat.

Cum vă simţiţi? Eu nu te cunosc, dar Domnul te cunoaşte. Crezi că Dumnezeu poate să îmi descopere necazul tău? Aceasta te va convinge că este vorba de o Putere duhovnicească. (Aşa este).

Când se întâmplă acest lucru, el este dincolo de orice explicaţie omenească; este un paradox; este ceva de neimaginat deşi e adevărat.

Tu vei şti dacă ceea ce-ţi voi spune este adevărat sau nu; vei şti dacă El îţi spune adevărul. Pentru că nu te cunosc, Cel ce-ţi spune aceste lucruri, este Altcineva, nu eu. Dacă vei spune ceea ce au spus fariseii: „O, acesta este un duh rău!”, vei avea răsplata pe care au avut-o şi ei, dar dacă vei crede că este Hristos, vei primi răsplata Lui.

Ceea ce te determină să crezi este El, este promisiunea pe care a făcut-o cu privire la aceste lucruri care au fost date pentru această zi; pentru timpul sfârşitului. În faţa ta apare tot timpul un bărbat cu părul cărunt: este soţul tău. („Da”).

El stă acolo şi doreşte vindecarea din pricină că este umbrit de cancer, iar tu ai o boală de rinichi şi de vezică. („Da”). Vă numiţi domnul şi doamna Little. (Aşa este.) Este adevărat? (Da). Credeţi din inimă şi fiţi vindecaţi.

Voi ziceţi: „Le spune şi numele?” Păi, desigur! Nu i-a spus Isus şi lui Petru: „Tu eşti Simon, fiul lui Iona…”?

Aici este un bărbat. Noi nu ne cunoaştem, domnule. Crezi că sunt slujitorul lui Dumnezeu? Crezi că ceea ce am spus este adevărat? (Da, domnule, cred aceasta). Dacă aş putea să fac ceva pentru tine, aş face cu bucurie, dar eu nu te pot ajuta cu nimic, pentru că a făcut-o El deja. Eu încerc doar să te conving să-L crezi. Ceea ce auzi nu vine de la mine, ci El mi-a dat un dar, iar eu mă retrag şi-L las pe El să vorbească. (Aşa este, domnule). Crezi aceasta? (Da).

Tu crezi, audienţă? (Amin).

Tu ai mai multe probleme. Una dintre ele este o umflătură la ochiul tău drept. Este problema ta principală. Văd apoi o femeie care apare tot timpul în faţa ta: este soţia ta. Crezi că Dumnezeu poate să-mi spună ce probleme are? Ea are probleme cu dinţii. Aşa este. Crezi că acelaşi Isus care a ştiut care era Simon Petru, poate să-mi spună şi mie cine eşti tu? (Da, cred). Te-ar ajuta aceasta să crezi mai mult? (Da, domnule). Numele tău este Oscar Barnes. (Aşa este.) Du-te acasă şi fii vindecat………………………………….

 Eu nu te cunosc, dar Dumnezeu te cunoaşte. Crezi că El poate să-mi spună care este necazul tău? Îl vei crede din toată inima? Problema ta este la gât şi la piept. Este o descompunere a osului. Şi se fac cocoloşi (aşa arată) şi nişte noduri înlăuntrul osului. Tu nu eşti de aici, ci vii dintr-un loc cu crânguri de portocali. Este un oraş aşezat într-o vale, iar în spatele lui sunt munţi. Acolo este un hotel numit „Antlers”. Da, este vorba de San Bernandino. Du-te înapoi căci Isus te face bine, dacă vei crede.

Există Unul care poate să vindece cancerul, şi Acela este Dumnezeu. Crezi că El te poate vindeca? (Da, cred). Crede aceasta. Du-te şi fie ca Dumnezeu să îţi redea fiecare simţ.

Din pricina stării de nervozitate pe care ai avut-o, stomacul tău a ajuns în starea în care este acum. Nu mai poate digera mâncarea şi ai senzaţia că-ţi vine înapoi în gură, iar târziu, după-amiaza te simţi foarte epuizată. Ai ulcer duodenal, dar crezi că Isus Hristos poate să te vindece? (Da). Atunci du-te şi mănâncă-ţi cina, căci Isus Hristos te face sănătoasă.

Cum te simţi? Ai multe probleme, dar cel de care ţi-e cel mai teamă, este că vei rămâne oloagă din pricina artritei. Crezi că Dumnezeu te va vindeca şi te va scăpa de aceasta?  (Da). Doamne Isuse, Te rog să faci aceasta pentru sora mea. Dă-i vederea şi îndepărtează artrita de la ea. Fă aceasta, Tată, pentru că Te rog în Numele lui Isus. Amin. Du-te şi crede, căci EL o va face. Nu te îndoi, ci crede din toată inima ta.

Boala de inimă este ceva cumplit, dar Isus o poate vindeca şi pe aceasta. Crezi aceasta? (Da). Du-te şi crede, căci El a făgăduit deja acest lucru. S-a terminat.

Te temi că vei ajunge infirmă? Eu nu cred aceasta şi nici tu. Peste tine este o umbră neagră: cancer. (Oh, Oh!) Crezi că El te va vindeca? (Da, cred). Atunci du-te şi crede, căci El te vindecă.

Pe tine te-a cam supărat inima în ultima vreme, dar crezi că în seara aceasta totul se va termina? Da? Atunci du-te şi crede că Isus Hristos te face bine.

Tu ai probleme când te trezeşti dimineaţa, din cauză că te simţi înţepenită. Abia te poţi mişca din cauza artritei. Du-te şi nu te îndoi, căci nu o vei mai avea. Crede din toată inima ta.

Tu ai mai multe probleme, dar cel mai grav este artrita. Crezi că El te poate vindeca? (Da, domnule). Du-te şi crede din inimă, căci Isus Hristos te face bine.

O agitaţie la inimă şi artrită, dar crezi că Dumnezeu te poate face bine? Crezi aceasta? Du-te şi fie ca Domnul Isus să te facă bine.

Stomacul ţi-a ridicat o mulţime de probleme în ultimii ani, este adevărat? Nu te va mai supăra. Du-te şi crede aceasta din inimă. Dumnezeu să te binecuvânteze.

Şi stomacul tău este deja vindecat. Du-te şi crede din inimă. Nu te îndoi.

Ai probleme cu respiraţia din pricina unui astm vechi, care te doboară. Crezi că El o va îndepărta? (Da). În ordine. Du-te şi crede din inimă. Amin.

Aleluia! Voi credeţi din toată inima? (Amin).

O clipă… Vedeţi Lumina aceea? Ea s-a oprit la doamna aceea micuţă, de culoare, care stă acolo în faţă şi se uită la mine. Ea are o tumoare în partea stângă; are complicaţii la rinichi. Tu ai mai multă credinţă, de aceea nici nu era nevoie să vii aici sus. Totul a trecut. Crede aceasta din inimă. Amin. Ai credinţă în Dumnezeu. Voi credeţi? (Amin).

Soră, crezi că eşti vindecată de boala pe care o ai la coloană? Crezi că El te face bine? În ordine. Nu te îndoi, căci poţi avea aceasta dacă crezi.

Bărbatul acela, care priveşte spre mine, suferă de o boală de prostată. Crezi, domnule? Dacă crezi, acesta este sfârşitul suferinţei tale.

Acolo stă un bărbat de culoare, care suferă de epilepsie. El doreşte şi botezul Duhului Sfânt. Ridică-te şi acceptă vindecarea, domnule. Fie ca Dumnezeu să-ţi dea şi botezul cu Duhul Sfânt. Amin.

Acolo stă un copil care are tot epilepsie. Credeţi că Dumnezeu îl face bine? Credeţi din toată inima? Atunci o aveţi.

Credeţi cu toţii? (Amin). Nu este El, cu adevărat, Sămânţa Împărătească a lui Avraam? (Amin). Nu este El puternicul Biruitor? (Amin). A făgăduit El că voi veţi stăpâni porţile vrăjmaşului? (Amin).

Câţi dintre voi se simt legaţi şi sub puterea vrăjmaşului? Ridicaţi mâinile. Credeţi că şi voi sunteţi sămânţa lui Avraam?

Spuneţi: „Frate Branham, pe mine mă supără stările de nervi.” Oh, în jur de 80% dintre voi au această problemă.

Puteţi vedea acum, după ce El a rezolvat 20-30 de cazuri din rândul de rugăciune şi din audienţă, că Dumnezeu nu dă greş? Aceasta dovedeşte că Isus Hristos este acelaşi ieri, azi şi în veci. Credeţi aceasta? (Amin). Atunci ce vă opreşte, ca sămânţă a lui Avraam, să luaţi chiar acum cheia în mână? Marele Biruitor care a biruit totul pentru voi, este aici. A dovedit aceasta. Îl credeţi? (Amin). Atunci luaţi cheia credinţei, ridicaţi-vă mâinile spre El şi spuneţi: „Isuse Hristoase cred că am primit vindecarea chiar în clipa aceasta.”

Ridicaţi-vă în picioare. Luaţi cheia credinţei şi deschideţi porţile: „Doamne Isuse, cred că am primit-o chiar acum!”

Puneţi-vă mâinile unul peste celălalt. Puneţi-vă  mâinile peste o altă sămânţă a lui Avraam, apoi rugaţi-vă pentru acea persoană.

Amintiţi-vă că Isus a spus:

„Aceste semne îi vor urma pe cei ce cred: dacă îşi vor pune mâinile peste bolnavi, bolnavii se vor însănătoşa.” (Marcu 16.17-18).

Satană, tu ai pierdut bătălia! În Numele lui Isus Hristos ieşi afară din ei! Eliberează-i pe aceşti oameni pentru slava lui Dumnezeu! Amin.

– Amin –