ORDINARE

El este Dumnezeu! Aceasta-i tot. Vedeţi? El este Omniprezent, este peste tot… El este Omniprezent, iar aceasta Îl face Dumnezeu, pentru că numai Dumnezeu este Omniprezent. El a spus: „Fiul omului care este în ceruri…” Vedeţi? „Nimeni nu s-a suit în cer, afară de Cel ce S-a coborât din cer, adică Fiul omului, care este în cer.” (Ioan 3.13). El stătea pe acoperişul casei şi totuşi era şi în ceruri. Vedeţi? El este Omniprezent, iar aceasta Îl face Dumnezeu, pentru că singurul care poate fi Omniprezent este Dumnezeu.

În seara aceasta, l-am ascultat pe fratele Neville care a adus un mesaj minunat pentru biserică. Domnul l-a binecuvântat şi a adăugat la el, lăsându-vă să meditaţi la cele auzite, ceea ce este bine. Să păstraţi totdeauna în inimă aceasta.

Isus ne-a lăsat două porunci, două lucruri materiale: una dintre ele este slujba Cinei, iar cealaltă este botezul în apă. Aşadar, nu este vorba de vreo atingere sau altceva, nu este vorba de vreun canon, de umblat în genunchi şi toate acele lucruri, ci este vorba despre botezul în apă şi despre Cină, iar noi ne bucurăm întotdeauna să ajungem la aceasta.

Biblia spune că este ferice de cel ce ţine poruncile Lui, pentru că are dreptul la Pomul Vieţii şi să intre în sfânta Cetate. Afară sunt câinii, vrăjitorii şi aşa mai departe, care vor fi puşi deoparte. (Apocalipsa 22.14-15).

Slujba Cinei este ceva strict, pentru că aşa cum vom citi puţin mai încolo din Scriptură, ne aduce o preumbrire.

Îi avem printre noi pe fratele Brown, pe fratele Dauch, pe fratele McKinney. Nu îmi amintesc numele fratelui de lângă el, dar ne bucurăm să-i avem printre noi pe fraţii din Ohio. Îl văd aici şi pe fratele Pat Tyler, pe fratele Stricker şi pe fraţii lucrători din spatele meu, pe fratele Collins şi pe fratele Hickersberger.

Ce face degetul soţiei tale, frate Stricker? Este bine. În ordine. Sora a avut un accident şi m-a chemat seara trecută, dar am fost plecat în altă parte, iar când m-am întors era doisprezece sau unu noaptea, aşa că nu am mai sunat-o la ora aceea. Ea cosea la maşină şi i-a intrat acul în deget prin os sau aşa ceva. A încercat să-şi scoată cumva degetul prins de maşină, dar când a făcut aceasta, acul s-a rupt cumva, aşa că mi-a spus: „Doar roagă-te şi voi fi bine.”

Îmi place acest fel de credinţă care stă tare. Da îmi place aceasta. Sora Stricker este o creştină scumpă. Nu o văd în seara aceasta aici, aşa că pot vorbi despre ea. Oh, mai bine mă opresc pentru că este prezentă! Oricum, soră Stricker, noi credem că eşti aşa cum am spus.

Fratele McKinney mi-a spus cu câtva timp în urmă că doreşte o ordinare din partea tabernacolului. Îmi cer iertare pentru că am uitat, dar Billy Paul mi-a amintit. Am înţeles bine, fratele McKinney. Deci a primit autorizaţia.

În dimineaţa aceasta nu am ştiut că voi fi aici ca să vorbesc, dar după ce am ajuns, fratele nostru plin de har şi de iubire, m-a rugat să vin să spun ceva. Astfel, am vorbit despre ce este Biserica, despre ce este botezul cu Duhul Sfânt, despre cine Îl are, despre cine nu Îl are şi despre cum ştii când Îl ai. Vedeţi? Dacă nu aţi înţeles Mesajul, băieţii care au făcut înregistrările, au benzile pentru voi. Ele pot merge în bisericile voastre pentru că toată predica este numai învăţătură.

Eu am făcut afirmaţia că „nu există denominaţiunea bisericii”. Nu există aşa ceva! La denominaţiune aderi, dar în biserică intri numai prin naştere. Astfel, dacă spui: „Eu sunt prezbiterian”, aparţii denominaţiunii prezbiteriene. Dacă spui: „Eu sunt baptist”, aparţii denominaţiunii baptiste, nu bisericii baptiste, pentru că nu există aşa ceva.

Noi am mers înapoi în Biblie şi am văzut că şi dacă spui numai acest lucru este o hulă. Aşa este. Citiţi în manuscrisele originale din „Diaglotul Emfatic” şi veţi vedea că Biblia spune că această putere numită „biserica” este plină de nume hulitoare, că ei se numesc pe sine creştini şi se consideră creştini, dar trăiesc cum vor. Vedeţi? Cu siguranţă este comparabil cu visul pe care l-a avut o soră de aici şi pe care l-am explicat în dimineaţa aceasta.

În vremurile Bibliei, când se ordina un predicator, acest lucru însemna recunoaşterea darului lui Dumnezeu din slujba acelui predicator. Cred că aici au greşit fraţii ploii târzii, fiindcă ei şi-au pus mâinile peste oameni şi au spus: „Vă dăm darul vindecării! Vă dăm darul prorociei!” Aşa ceva nu există pentru că darurile şi chemarea sunt fără pocăinţă şi numai Dumnezeu le dă.

Dumnezeu a aşezat în biserică apostoli, proroci şi aşa mai departe. Vedeţi? Nu este posibil ca un om să-i dea un dar altui om, pentru că darurile vin numai de la Dumnezeu, iar ca să vii în biserică, trebuie să te naşti în ea. Nu există nici o altă cale! Apoi, devii un mădular al Familiei lui Dumnezeu, fiindcă eşti un fiu sau o fiică a lui Dumnezeu. Nu un membru al unei organizaţii, ci un mădular al Familiei Lui.

În zilele Bibliei… Pavel îi spune lui Timotei că lui i-a fost încredinţat darul (credinţei) care venea de la bunica sa, Lois. Vedeţi? Acest dar a locuit întâi în bunica lui, apoi a venit în el. Ei au observat că Timotei era un creştin devotat şi că avea darul vorbirii, aşa că şi-au pus mâinile peste el, recunoscându-l prin punerea mâinilor, ca să meargă şi să propovăduiască Evanghelia. Fraţii au făcut aceasta ca o recunoaştere a faptului că ei credeau că darul lui Dumnezeu lucra îl el.

La fel au făcut cu fraţii lucrători: şi-au pus mâinile peste ei şi le-au dat mâna dreaptă de părtăşie, că vor lucra împreună. Era ca un legământ făcut înaintea lui Dumnezeu, că au văzut darul lucrând în acel frate, că el a fost chemat pentru o lucrare şi că ei au crezut lucrul acesta. Astfel, şi-au pus mâinile peste el ca să fie binecuvântat de Dumnezeu.

În ce mă priveşte, unii m-au acuzat că sunt un „Jesus only”. Desigur, eu sunt de acord cu folosirea Numelui lui Isus Hristos la botez, dar nu pot să cred în botezul pentru înnoire, că apa iartă păcatele. Nu! Eu cred că Sângele lui Isus Hristos face ispăşirea păcatelor. Deci, nu există un botez spre înnoire ci este botezul mărturisirii… Botezul tău este mărturia ta că crezi că această lucrare interioară a harului a fost făcută.

Acesta este motivul pentru care merg cu baptiştii când ei spun că pentru a intra în biserica baptistă trebuie să mărturiseşti că eşti botezat în biserica lor. Aceasta ar fi în ordine în ceea ce priveşte botezul în acea biserică sau în credinţa baptistă, dar când intri în Hristos, eşti botezat prin Duhul Sfânt, eşti născut din nou. Astfel, când vii în biserică, botezul este numai o mărturie a faptului că crezi că Hristos a murit şi a înviat a treia zi, că L-ai acceptat ca Mântuitor personal, că eşti mort faţă de lucrurile lumii şi că arăţi lumii că ai murit împreună cu El şi ai înviat împreună cu El în înviere. Botezul este exprimarea exterioară a lucrării făcute de har în interior şi nu are nimic cu faptul că ai primit salvarea, fiindcă Sângele lui Isus Hristos…

Dacă tot ce trebuie să faci este doar să mărturiseşti, iar apoi să mergi şi să te botezi, înseamnă că Isus nu ar fi trebuit să moară. Dar întotdeauna este nevoie de moarte ca să aduci viaţa, fiindcă noi trăim numai prin moarte. Noi trăim cu substanţele moarte pe care le mâncăm, pentru că în fiecare zi trebuie să moară ceva ca să putem trăi fizic.

Tu spui: „Dar eu mănânc carne!”

Nu contează ce mănânci, pentru că ceva a trebuit să moară. Aşa este. Dacă mănânci cartofi, a trebuit să moară cartoful. Dacă mănânci sfeclă, aceasta a trebuit să moară; dacă mănânci grâu, a murit grâul. Orice are viaţă, trebuie să moară pentru că tu poţi trăi numai cu substanţe moarte.

Şi dacă pentru a trăi fireşte trebuie să moară ceva, cu cât mai mult este nevoie să moară Ceva ca să poţi trăi veşnic, iar Hristos a murit pentru ca omul să poată trăi din nou. De aceea, numai Hristos are Viaţa.

Noi am văzut că fratele McKinney, care este un predicator metodist ordinat, a văzut Lumina Evangheliei. Noi credem aceasta. El este un frate scump, cu o familie frumoasă şi a venit la noi. El încearcă să ţină împreună un grup din Ohio, împreună cu fratele şi sora Dauch şi cu restul fraţilor de aici. Astfel, noi îl iubim şi credem că este un om chemat de Dumnezeu.

Deci, aşa cum am făcut cu fratele Jim Sink, cu fratele Graham Snelling, cu fratele Junior Jackson, cu fratele Willard Krase şi cu toţi cei pe care i-am trimis, îl aducem şi pe fratele înaintea aceste adunări, mărturisind ceea ce aţi auzit. Noi ne-am pus mâinile peste ei cu credinţa că au o chemare de la Dumnezeu, le-am dat recunoaşterea noastră şi am cerut ca binecuvântările lui Dumnezeu să fie peste ei. Dacă găsiţi că Biblia spune altceva, atunci sunt înafara Bibliei.

Exact aceasta au făcut în timpurile biblice: şi-au pus mâinile peste ei ca însărcinare. Ei şi-au pus mâinile peste diaconi şi i-au aşezat în biserică. Toate s-au făcut prin punerea mâinilor, nu prin semnarea unor hârtii sau acceptarea unor crezuri. Ei îşi puneau mâinile peste acei fraţi, îi predau Duhului Sfânt şi îi lăsau să plece, iar Dumnezeu îi conducea aşa cum voia. Aceasta-i tot. Aşa credem că făceau.

Frate McKinney, ne bucurăm că în seara aceasta te vedem venind aşa cum ai venit şi ne bucurăm pentru că vrei să faci ceva pentru Hristos. Noi nu vrem să destrămăm părtăşia unei biserici, oricare ar fi ea: baptistă, prezbiteriană, catolică, etc. Noi credem că Duhul Sfânt lucrează cu fiecare individual şi că în orice biserică există creştini, în toată biserica din lume, cum o numim astăzi. Eu cred că sunt metodişti, baptişti, prezbiterieni, luterani care Îl iubesc pe Dumnezeu şi că ei trăiesc cât pot de aproape de El, sau cum sunt învăţaţi să trăiască.

Unii cred că tot ce trebuie să facă este să-şi treacă numele într-un registru şi să meargă la biserică. Ei spun: „Mama merge la o anumită biserică, tata merge la o anumită biserică, deci…” Vedeţi, aceasta este tot ce ştiu ei că trebuie să facă, dar Isus i-a spus acelui conducător evreu, aşa cum am văzut în predica de dimineaţă: „Dacă un om nu se naşte din nou, nu poate vedea Împărăţia lui Dumnezeu.”, indiferent la ce biserică merge. Isus vorbea despre naşterea din nou, dar el L-a întrebat: „Eu, un om bătrân, să intru din nou în pântecele mamei?” Atunci Isus i-a zis: „Tu eşti un învăţător în Israel şi nu ştii aceste lucruri?” (Ioan 3.3-4,10).

Vedeţi cât de organizată şi de sucită a ajuns biserica lumii, încât în ea nu mai sunt decât o grămadă de crezuri? Acestea sunt păreri omeneşti introduse în lucrurile duhovniceşti. Dar lucrurile duhovniceşti se vor separa tot timpul, aşa cum spune o veche zicală: „Uleiul şi apa nu se pot amesteca.” Aşa este. Nu există nici o substanţă care să le poată amesteca.

La fel este şi în cazul acesta. Noi credem că Cel care îi cheamă pe oameni este Duhul Sfânt. Nu contează câ ne punem mâinile peste fratele McKinney sau peste orice alt predicator şi îi dăm pagini întregi de crezuri pe care să le rostească ceas după ceas, toată ziua, fiindcă nu îi va folosi la nimic. Dar ia să-l atingă numai o dată Duhul Sfânt şi asta-i tot. Aceasta face totul. Nu mai trebuie să-i spună nimeni nimic. Vedeţi? Asta-i tot.

Atunci, singurul lucru pe care putem să-l facem noi este o părtăşie în care îl recunoaştem pe fratele nostru în acea poziţie.

Dumnezeu să te binecuvânteze, frate McKinney. Te rog să vii în faţă… Frate Neville, frate Collins, fraţilor lucrători, vă rog să veniţi aici pentru un minut. Haideţi aici şi întoarceţi-vă spre audienţă.

Câţi dintre voi îl cunoaşteţi pe fratele McKinney? Câţi credeţi că este un om evlavios? Ridicaţi mâna. Sigur că da.

Frate McKinney, ne bucurăm că în seara aceasta stăm de-o parte şi de alta a ta, în faţa acestei adunări, ştiind că ai acceptat părtăşia cu propovăduirea Evangheliei şi că ai fost îndemnat de harul lui Dumnezeu să ţii sus Standardele Bibliei. Indiferent ce ar spune sau ar face cineva, tu ai luat poziţie pentru Cuvântul lui Dumnezeu. Indiferent cât a încercat  organizaţia să te pună deoparte, tu ai stat exact pe ce este scris şi ai luat poziţie. Aşa se face.

Aşa credem şi aici, nu-i aşa? Noi toţi credem aşa. Fie ca harul lui Dumnezeu să fie cu voi.

Acum, rugaţi-vă fiecare cum ştiţi, ca Dumnezeu să-l primească pe fratele nostru, fiindcă Lumina de seară străluceşte şi soarele apune încet, iar venirea lui Hristos este aproape. Rugăciunea noastră sinceră este ca Dumnezeu să tragă prin acest băiat un semnal de alarmă, cu un astfel de botez al Duhului şi cu o asemenea ungere încât să salveze zeci de mii de suflete înainte de venirea Domnului, fiindcă Dumnezeu ştie că este nevoie de el în slujbă.

Frate McKinney, vrem să ştii că această biserică şi acest grup de oameni… O biserică este un grup de oameni care s-au adunat împreună fără să fie organizaţi. Este o singură cale să fii un mădular al Trupului lui Hristos, iar aceea este să fii născut în El prin Duhul Sfânt.

Noi credem că fratele nostru este născut în acest Trup şi are o chemare pentru a predica Evanghelia. Astfel, suntem martori la lucrul acesta şi îl sprijinim prin rugăciunile noastre. Dumnezeu să te călăuzească, fratele meu.

Să ne plecăm capetele.

Tată ceresc, mi se întăreşte sufletul când văd că se ridică un predicator care recunoaşte întreaga Evanghelie despre care Hristos a spus: „Cerurile şi pământul vor trece, dar Cuvântul Meu nu va trece.” (Marcu 13.31).

Şi mai ştim că ai spus că „Oricui va adăuga sau va scoate un Cuvânt din această Carte, i se va scoate partea din Cartea Vieţii.” (Apocalipsa 22.18-19).

Fratele nostru McKinney a adus Adevărul pe care l-a văzut în aceste Scripturi la grupul de fraţi cu care a avut părtăşie şi nimeni nu s-a împotrivit. Totuşi, organizaţia nu tolerează aceasta, aşa că a trebuit să ia o decizie: urmează un om sau face ce a spus Dumnezeu.

Dumnezeule, Îţi mulţumim că i-ai dat curaj să ia ce ai spus Tu, pentru că Biblia spune că orice om să fie găsit mincinos şi Cuvântul lui Dumnezeu să fie adevărat. El este hotărât să se ţină de acest lucru, iar noi vrem să-i arătăm că suntem alături de el în încercări şi ne bucurăm de biruinţele lui ca ostaşi care luptăm împreună.

Păstorul acestui tabernacol şi eu, ne punem mâinile peste el în Numele lui Isus Hristos, ca Tu să-l binecuvântezi pe fratele nostru, să-l faci viu în Duhul, să-l umpli cu putere ca să propovăduiască Evanghelia şi să-i însoţeşti slujba cu semne şi minuni. Fă-l o unealtă în mâna Ta şi ajută-L să-Ţi fie predat pe deplin în acest timp din urmă, ca să salveze mii de suflete pierdute care bâjbâie prin întunericul de astăzi. Îndură-Te, Doamne.

Aceasta este rugăciunea noastră şi nădăjduim că Tu vei răspunde rugăciunii noastre şi Îl vei ajuta pe fratele nostru în slujba lui, pentru că noi îi dăm încrederea noastră şi îl trimitem în Numele lui Isus. Amin!

Dumnezeu să te binecuvânteze, frate McKinney. Fie ca harul lui Dumnezeu să locuiască în tine şi să împlinească dorinţele sincere ale inimii tale.  Dumnezeu să fie cu tine.

Aceasta este ordinarea pe care o cunosc din Biblie, mâna dreaptă a părtăşiei. Ridicaţi mâna toţi cei care îi acordaţi fratelui nostru mâna dreaptă a părtăşiei.

Rugăciunea noastră este suport şi ajutor pentru tine. Să rămâi pe acest lucru pentru că este Cuvântul veşnic al lui Dumnezeu. „Cerurile şi pământul vor trece, dar El va rămâne, pentru că la început a fost Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu… Şi Cuvântul S-a făcut trup şi a locuit printre noi.” (Luca 21.33, Ioan 1.1,14).

Cuvântul spune: „Eu sunt viţa şi voi sunteţi mlădiţele.” (Ioan 15.5). Aceeaşi Viaţă care era în viţă, pulsează şi în mlădiţe şi aduce la suprafaţă aceleaşi roade şi aceleaşi lucrări. Eu ştiu că acesta este Adevărul pentru că L-am văzut împlinit. Amin şi amin!

Îmi place calea veche a Evangheliei. Da, domnule.

Este deja târziu, către ora nouă şi jumătate, aşa că vom avea Cina Domnului. Noi o numim Comuniune, dar nu este o comuniune, pentru că „a avea comuniune” înseamnă „a discuta.” Aşadar, comuniune înseamnă că ne oprim şi stăm de vorbă cu Dumnezeu, comunicăm cu El.

Ceea ce facem noi se numeşte „Cina Domnului.” Unii o numesc „masă”, dar este Cina Domnului, iar noi credem aşa cum scrie în Biblie. Vreau să spun că voi, metodişti, baptişti, prezbiterieni, luterani sau orice aţi fi, sunteţi fraţii şi surorile noastre dacă sunteţi născuţi din nou din Duhul lui Dumnezeu şi sunteţi invitaţi să luaţi Cina împreună cu noi.

Noi credem că Cina reprezintă trupul frânt al lui Isus Hristos şi că fiecare creştin este dator s-o ia. De asemenea, credem că un om care nu trăieşte corect, dar vine şi ia Cina fără să fi trăit corect, îşi mănâncă şi bea osânda, fiindcă nu deosebeşte trupul Domnului. Acesta este motivul pentru care Biblia spune că aceste biserici care se numesc creştine deşi nu sunt, sunt pline de nume hulitoare. Vedeţi? Ei iau Cina, apoi merg afară şi trăiesc cum vor fiind o piatră de poticnire pentru oameni.

Dacă vezi pe stradă o prostituată, ştii ce este. Te uiţi cum se comportă, cum se îmbracă şi o recunoşti. Dar un creştin nu ar trebui să se poarte aşa.

Dacă vezi un magazin pe care scrie: „Package store”, ştii că acolo găseşti vin, whiskey şi aşa mai departe. Este în ordine.  La fel este cu sala de dans, cu sala de jocuri unde se minte, se fură şi se fac toate acele lucruri. Acolo este o cuşcă cu duhuri necurate.

Dar când vezi un loc unde se presupune că sunt fii şi fiice ale lui Dumnezeu şi primul lucru pe care îl constaţi este că neagă chiar Scriptura fiindcă nu se potriveşte cu crezurile lor, când îi vezi că merg acolo, iar dacă le spui de lucrarea lui Dumnezeu, râd, aceasta este făţărnicie. Acesta este un lucru rău. Îi vezi că vin şi iau Cina, după care merg  afară şi trăiesc ca restul lumii. Aceasta este cea mai mare piatră de poticnire.

Nu demult, am predicat despre dezamăgirea de la judecată. Contrabandistul nu va fi dezamăgit când îşi va auzi sentinţa de a merge în iad. Nici mincinosul nu va fi dezamăgit şi nici hoţul, dar cei care au crezut că sunt bine, vor fi dezamăgiţi. Aşa este. Şi cu siguranţă vor fi o mulţime din aceştia. Dumnezeu să aibă milă de sufletele noastre, fiindcă acesta este un lucru cu care nu ne putem juca.

În urmă cu câteva săptămâni era printre noi un frate bun, fratele Taylor care în seara aceasta este în slavă, şi ştim că într-o zi ne vom duce şi noi… Deci, acum este timpul să trăim corect. Acum este timpul.

Vă amintiţi lecţia de dimineaţă? Înainte să fie pusă Piatra din capul unghiului, trebuie să fie acolo aceste virtuţi. O, tu poţi striga, poţi cânta, poţi vorbi în limbi sau poţi dansa, dar dacă aceste virtuţi spirituale dovedite nu sunt pecetluite în tine, nu-ţi ajută la nimic. Duhul Sfânt te pecetluieşte individual, iar când se întâmplă aceasta eşti un fiu sau o fiică.

Eu am auzit oameni care vorbeau în limbi deşi nu aveau Duhul Sfânt. Voi ştiţi aceasta. Am auzit vrăjitori care vorbeau în limbi, vraci care vorbeau în limbi, beau sânge dintr-un craniu şi chemau dracii. Da, domnilor. Am văzut cum puneau creionul jos, iar acesta sărea în sus şi-n jos, cânta acel cântec şi scria într-o limbă necunoscută, iar cineva spunea ce scria şi era întocmai. Noi toţi ştim că acela nu era Dumnezeu.

Deci, vorbirea în limbi nu înseamnă că eşti de la Dumnezeu. Faptul că faci minuni nu dovedeşte că eşti de la Dumnezeu. Roadele Duhului sunt cele care dovedesc că eşti în Dumnezeu, atunci când vezi că viaţa ta veche este îndepărtată de Duhul Sfânt.

Dacă am păcătuit, fie ca Tatăl ceresc să ne ierte.

Acum aş vrea să citesc ceva ce ne-a spus Isus prin Duhul. Voi citi din 1Corinteni 11.23-34:

„Căci am primit de la Domnul ce v-am învăţat, şi anume că Domnul Isus, în noaptea în care a fost vândut, a luat o pâine.

Şi, după ce a mulţumit lui Dumnezeu, a frânt-o şi a zis: „Luaţi, mâncaţi; acesta este trupul Meu care se frânge pentru voi; să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea.”

Tot astfel, după cină, a luat paharul şi a zis: „Acest pahar este legământul cel nou în sângele Meu; să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea, ori de câte ori veţi bea din el.”

Pentru că, ori de câte ori mâncaţi din pâinea aceasta şi beţi din paharul acesta, vestiţi moartea Domnului până va veni El.

De aceea, oricine mănâncă pâinea aceasta sau bea paharul Domnului în chip nevrednic va fi vinovat de trupul şi sângele Domnului.

Fiecare să se cerceteze dar pe sine însuşi şi aşa să mănânce din pâinea aceasta şi să bea din paharul acesta.

Căci cine mănâncă şi bea îşi mănâncă şi bea osânda lui însuşi, dacă nu deosebeşte trupul Domnului.

Din pricina aceasta sunt între voi mulţi neputincioşi şi bolnavi şi nu puţini dorm.

Dacă ne-am judeca singuri, n-am fi judecaţi.

Dar când suntem judecaţi, suntem pedepsiţi de Domnul, ca să nu fim osândiţi odată cu lumea.

Astfel, fraţii mei, când vă adunaţi să mâncaţi, aşteptaţi-vă unii pe alţii.

Dacă-i este foame cuiva, să mănânce acasă, pentru ca să nu vă adunaţi spre osândă. Celelalte lucruri le voi rândui când voi veni.”

Aş vrea să vorbesc despre aceasta la această Cină.

Motivul pentru care nu se pot uni încă Biserica catolică şi cea protestantă este subiectul acesta. Catolicul ia Cina ca o împărtăşanie şi speră că va fi iertat de păcat prin vreun merit sau prin vreo faptă bună pe care a făcut-o şi pentru că ţine acele rânduieli, în timp ce protestantul o ia cu mulţumire că i-au fost iertate păcatele pentru că a respectat poruncile.

Despre pâine, catolicii spun că este trupul literal şi folosesc textul acesta din Corinteni, unde Isus spune: „Luaţi mâncaţi; acesta este trupul Meu.” (v. 24).

Protestanţii spun că pâinea simbolizează trupul, iar catolicii spun că pâinea este trupul şi că preotul a primit putere s-o transforme în trupul literal al lui Hristos.

Dacă observaţi, trupul lui Isus nu fusese încă dat ca jertfă atunci când El a spus: „Acesta este trupul Meu”, după care a luat pâinea şi a frânt-o zicând: „Luaţi mâncaţi; acesta este trupul Meu.” Aşadar, trupul Lui nu fusese încă frânt, aşa că tocmai lucrul pe care-l folosesc aduce osândă asupra doctrinei lor. Vedeţi?

Deci, Isus a luat pâinea, a frânt-o şi le-a dat-o zicând: „Acesta este trupul Meu; luaţi şi mâncaţi.”, iar când a făcut aceasta,El stătea acolo în trupul Lui care nu fusese încă frânt. Scriptura nu minte, ci clarifică tot timpul lucrurile.

Noi credem aceasta. Credem că atunci când ne adunăm împreună… El a spus: „Aşteptaţi-vă unii pe alţii.” Noi facem aşa cum am luat din Scriptură: ne plecăm capetele şi adunarea se roagă pentru păstor, iar noi, păstorii, ne rugăm pentru adunare. Aşa ne aşteptăm unii pe alţii, slujindu-ne unii pe alţii prin rugăciune.

Tu te rogi: „Dumnezeule, iartă-l pe păstorul meu. Dacă a făcut ceva, Te rog să-l ierţi. Iartă-l, pentru că nu a vrut să facă aceasta.”

La rândul lor, păstorii se roagă pentru adunarea lor: „Dumnezeule, veghează asupra acestei turme mici pe care mi-ai dat-o, iar dacă este ceva greşit în vieţile lor, îndepărtează aceasta, Tată, ca să poată sta împreună în părtăşie, fiindcă noi am venit să împlinim rânduiala dată de Tine, de a lua Cina.”

Eu cred că acesta este un timp minunat de părtăşie.

Acum, haideţi să ne plecăm capetele şi să ne rugăm. Rugaţi-vă în linişte pentru noi, iar noi ne vom ruga pentru voi.  (Fratele Branham şi adunarea se roagă câteva momente în linişte).

Tată, această Comuniune, cum o numim noi, este în amintirea Ta. Când aceste bucăţele de pâine ating limba noastră şi intră în gură, fă să fim conştienţi că El  a fost lovit şi zdrobit pentru păcatele noastre, iar acea perdea care L-a ascuns de noi… Acum, El este în noi prin Duhul Sfânt. Apoi, când luăm vinul, să realizăm că prin rănile Lui am fost vindecaţi, că prin Sângele Lui suntem mântuiţi, prin Viaţa care era în Sânge.

Acum, Tată, adu-ne împreună pentru această ocazie solemnă şi iartă-ne păcatele, pentru că Îţi cerem aceasta în Numele lui Isus. Amin!

Să vină în faţă unul dintre bătrâni. Cred că de obicei era slujba fratelui Taylor să împartă Cina. Cine îi va lua locul? Frate Zable, vino în faţă şi îndrumă rândurile unul după altul, să vină în faţă ca să ia Cina, iar după aceea să se întoarcă la locurile lor.

Aţi ştiut că Cina are în ea vindecarea divină? Ca simbol, israeliţii au luat Cina şi au umblat patruzeci de ani… iar când au ieşit din pustie, nu a fost nici un slăbănog printre ei şi au fost două milioane şi jumătate de oameni. În Cină este puterea vindecării. Fiecare este acum binevenit.

Dacă vrea, sora să înceapă cântarea „Este o Fântână umplută cu Sânge.”

Este o Fântână umplută cu Sânge

Trasă din venele lui Emanuel

Unde păcătoşii s-au scufundat

Spălând petele de păcat.

Fie ca păcatele voastre să fie iertate, copii şi fie ca harul lui Dumnezeu să fie cu voi în timp ce ne aflăm în această călătorie. Fie să ne putem întâlni cu toţii pe partea cealaltă unde vom fi din nou tineri şi fericiţi. Amin!

În timp ce ţin această tavă… Este pâinea care reprezintă trupul Domnului nostru şi este o pâine coşer făcută de mâini creştine. Acum a venit la noi ca semn al trupului frânt al Domnului.

Haideţi să ne plecăm capetele.

Tată, în această pâine, noi vedem suferinţa şi zdrobirea trupului Tău, această scumpă Ispăşire, această Jertfă pe care ai adus-o pentru noi. O, ne doare inima până la lacrimi când vedem şi ne gândim că Dumnezeu S-a făcut trup ca să poată fi rupt în bucăţi, ca să facă o Ispăşire şi să împlinească dreptatea cerută. Apoi, noi suntem invitaţi să venim prin har, fără să facem nimic. Îţi mulţumim, Tată.

Sfinţeşte această pâine pentru cauza şi scopul pentru care a fost făcută şi fă ca oricine va lua din ea, să aibă Viaţa veşnică şi să nu piară niciodată, ci să trăiască veşnic cu Dumnezeu. Dă-le sănătate şi putere în călătorie, pentru că Te rugăm în Numele lui Isus. Amin!

Biblia spune că:

„Tot astfel, după cină, a luat paharul şi a zis: „Acest pahar este legământul cel nou în sângele Meu; să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea, ori de câte ori veţi bea din el.”

Pentru că, ori de câte ori mâncaţi din pâinea aceasta şi beţi din paharul acesta, vestiţi moartea Domnului până va veni El.” (1Corinteni 11.25-26).

Eu ţin în mână rodul viţei care reprezintă Sângele Domnului Isus.

Mulţi spun că ei nu iau vin pentru că conţine alcool şi este considerat băutură, aşa că iau must de struguri.

Noi luăm vin pentru că Biblia spune „vin”. În toate traducerile scrie; „vin.” Un alt motiv este că, cu cât vinul este mai vechi, devine mai bun şi mai tare. Mustul de struguri se acreşte în câteva ore, dar Sângele lui Isus Hristos devine mai dulce şi mai bun cu cât trec anii. El nu Se acreşte şi nu Se contaminează.

Tatăl nostru ceresc, ţin în mână acest pahar, sângele strugurilor care reprezintă Sângele lui Isus Hristos. În rănile Lui suntem vindecaţi, în Sângele Lui am fost mântuiţi. Poetul spunea:

De când, prin credinţă am văzut şuvoiul curgând din rănile Tale,

Dragostea răscumpărătoare a fost motivul meu

Şi va fi până voi muri.

Dumnezeule Tată, acesta este şi motivul nostru în seara aceasta: dragostea lui Dumnezeu care S-a revărsat în inimile noastre prin Duhul Sfânt. Sfinţeşte vinul acesta, Doamne, pentru scopul pentru care a fost adus. Noi bem din el în amintirea suferinţelor de la Calvar, când spinii cruzi ai batjocurii au apăsat fruntea Lui până I-au străpuns pielea şi Sângele a ţâşnit afară, când un bici împletit din nouă fire de piele şi cu plumb la capăt, I-a brăzdat spatele încât I s-au văzut coastele prin răni, când cuiele romane I-au străpuns picioarele şi mâinile şi o suliţă romană I-a străpuns inima. Aceea a fost dragostea Ta pentru nevrednicii de noi.

Doamne, ne plecăm plini de ruşine că răscumpărarea noastră L-a costat un asemenea preţ pe Fiul lui Dumnezeu. Acesta este motivul pentru care din adâncul duhurilor noastre, ne înălţăm adorarea spre Tine, fiindcă ne-ai dat îndurarea şi acest har ca să venim.

Tu ai spus; „Oricine mănâncă trupul Meu şi bea Sângele Meu, are viaţa veşnică; şi Eu îl voi învia în ziua de apoi.” Şi pentru că vin de pe buzele Tale, acest lucru nu poate cădea, aşa că noi vom trăi din nou.

Deci, Tată, în timp ce stăm aici prin harul Tău, în putere şi cu o sănătate mintală bună, venim să luăm Cina ca să arătăm că noi credem în moartea, îngroparea şi învierea Domnului nostru, că Îl acceptăm ca Mântuitorul nostru şi că credem că El este Dumnezeul şi Împăratul nostru.

Sfinţeşte acest vin pentru scopul pentru care a fost adus şi îngăduie ca oricine  va lua din el să primească harul divin, Duhul Sfânt, o sănătate bună şi putere să Îl slujească pe Dumnezeu de-a lungul vieţii, prin Numele lui Isus Hristos. Amin!

O Miel de la Calvar, Mântuitor divin

Ascultă-mă când mă rog,

Ia toate păcatele de la mine

Şi din această zi înainte

Să fiu pe deplin al Tău.

Citind din Scriptură, din Ioan 13, începând de la versetul 2 scrie:

„În timpul cinei, după ce Diavolul pusese în inima lui Iuda Iscarioteanul, fiul lui Simon, gândul să-L vândă,

Isus, fiindcă ştia că Tatăl Îi dăduse toate lucrurile în mâini, că de la Dumnezeu a venit şi la Dumnezeu Se duce,

S-a sculat de la masă, S-a dezbrăcat de hainele Lui, a luat un ştergar şi S-a încins cu el.

Apoi a turnat apă într-un lighean şi a început să spele picioarele ucenicilor şi să le şteargă cu ştergarul cu care era încins.

A venit deci la Simon Petru. Şi Petru I-a zis: „Doamne, Tu să-mi speli mie picioarele?”

Drept răspuns, Isus i-a zis: „Ce fac Eu, tu nu pricepi acum, dar vei pricepe după aceea.”

Petru I-a zis: „Niciodată nu-mi vei spăla picioarele!” Isus i-a răspuns: „Dacă nu te spăl Eu, nu vei avea parte deloc cu Mine.”

„Doamne”, I-a zis Simon Petru, „nu numai picioarele, dar şi mâinile, şi capul!”

Isus i-a zis: „Cine s-a scăldat n-are trebuinţă să-şi spele decât picioarele, ca să fie curat de tot, şi voi sunteţi curaţi, dar nu toţi.”

Căci ştia pe cel ce avea să-l vândă, de aceea a zis: „Nu sunteţi toţi curaţi.”

După ce le-a spălat picioarele, Şi-a luat hainele, S-a aşezat iarăşi la masă şi le-a zis: „Înţelegeţi voi ce v-am făcut Eu?

Voi Mă numiţi Învăţătorul şi Domnul, şi bine ziceţi, căci sunt.

Deci, dacă Eu, Domnul şi Învăţătorul vostru, v-am spălat picioarele, şi voi sunteţi datori să vă spălaţi picioarele unii altora.

Pentru că Eu v-am dat o pildă, ca şi voi să faceţi cum am făcut Eu.” (Ioan 13.2-15).

Cred că acesta este unul din cele mai frumoase versete: „V-am dat o pildă, ca şi voi să faceţi cum am făcut Eu.”

Noi ar trebui să facem aceasta ca aducere aminte, aşa cum a făcut această biserică, acest grup de oameni, încă de când am început. Noi am făcut spălarea picioarelor încă înainte de a fi ridicat tabernacolul, când eram în căsuţa de rugăciune. Acum, surorile se duc în camera din spate, iar fraţii se duc în camera din dreapta ca să împlinim spălarea picioarelor.

În ce-i priveşte pe cei străini, ne bucurăm să vă avem în seara aceasta printre noi în această părtăşie cu aceste porunci ale lui Dumnezeu.

Aş putea explica, aşa cum am spus cu câteva clipe în urmă, că Dumnezeu ne-a lăsat două porunci: prima a fost botezul în apă, iar cealaltă a fost Cina. Să nu uitaţi că sunt doar două, iar Dumnezeu este desăvârşit în trei, aşa că spălarea picioarelor este a treia. Vedeţi?

Unii oameni spun că nu este obligatorie. Desigur, ei nu vor să spună că picioarele oamenilor sunt nespălate. Nu este aceasta. Dar acesta este un act de umilinţă. Este un act important, la fel ca botezul în apă, pentru că El a spus aici că „V-am dat o pildă, ca şi voi să faceţi cum am făcut Eu.”

Noi am găsit că o femeie nu putea intra în rândul văduvelor dacă nu a fost primitoare de oaspeţi şi nu a spălat picioarele sfinţilor, arătând umilinţă (1Timotei 5.9-10). Dacă vrem să fim într-un fel anume, atunci să ne smerim pentru că secretul puterii este umilinţa. Şi voi sunteţi bucuroşi întotdeauna când faceţi aceste lucruri. Este o poruncă binecuvântată a părtăşiei pe care o împlinim aici în biserică.

Acum aş vrea să anunţ că duminica viitoare se va ţine aici un serviciu.  Tocmai când am venit, am fost sunat că vor veni nişte oameni tocmai din Toronto, Canada şi vor fi aici duminică seara pentru rugăciune. Tot duminica viitoare, voi avea o ordinare în biserica fratelui L.G. Hoover. Este trecută pe lista de anunţuri pentru duminica viitoare de la ora 11.00, în oraşul Elizabethtown, Kentucky. Apoi ne vom întoarce aici pentru sâmbăta următoare seara. De aici vom merge la Shreveport. Ne bucurăm să vă avem alături de noi în aceste zile. Să veniţi dacă sunteţi de aici sau din apropiere, pentru că vrem să ne adunăm împreună. Vrem să stăm sub învăţătura fratelui Neville şi să fim părtaşi la lucrurile care sunt de la Dumnezeu. Pentru că vedem că ziua este aproape, trebuie să ne adunăm tot mai des şi trebuie să dorim în inima noastră să venim la biserică. Noi nu iubim biserica, ci Îl iubim pe Dumnezeu, iar ceea ce numim „biserică” este adunarea noastră împreună în închinare. Vedeţi?

Dacă Îl iubim pe Hristos, ne închinăm împreună. Vă puteţi imagina un bărbat care spune că-şi iubeşte soţia şi care deşi nu a văzut-o de multă vreme trece pe lângă ea şi spune: „Păi, am să mă văd cu ea altădată!”? Vedeţi? Sau o soţie care spune că îşi iubeşte soţul sau un părinte care spune că-şi iubeşte copilul… Vedeţi?

Eu cred că ar trebui să dorim în mod constant să fim în închinare, să ne închinăm Domnului oriunde. Când ne adunăm împreună să ne închinăm Lui, când suntem acasă să ne închinăm Lui, când conducem maşina să ne închinăm Lui, oriunde am fi să ne închinăm Domnului.

Gândiţi-vă că Biblia spune că tot ce are suflare trebuie să-L laude pe Domnul! Şi tot Ea spune: „Lăudaţi pe Domnul!” Chiar dacă nu mai aveţi răsuflare, lăudaţi-L pe Domnul!

„Tot ce are suflare, să laude pe Domnul! Lăaudaţi pe Domnul!” Domnul să vă binecuvânteze.

În timp ce vom cânta din nou, fraţii să meargă în camera aceea, iar surorile în cealaltă, pentru spălarea picioarelor.

Dacă vreţi să plecaţi acum, puteţi pleca, dar ne-am bucura să rămâneţi cu noi la serviciul pe care îl avem. Veniţi, şi vom face tot ce este mai bine pentru voi, ca să vă îndrumăm sufletele la picioarele lui Isus Hristos.

Ia Numele lui Isus cu tine

Copil al tristeţii şi durerii

El te va mângâia şi bucurie îţi va da.

O, ia-L cu tine oriunde te duci!

Acum întoarceţi-vă şi daţi mâna cu ceilalţi.

O, Nume scump! Ce dulce!

Nădejdea pământului şi a cerului!

Să cântăm în timp ce stăm cu capetele plecate:

Ia Numele lui Isus cu tine

Ca scut de orice laţ.

Când ispita în jurul tău se adună,

Şopteşte acel sfânt Nume în rugăciune.

Scump… Nume scump… O, ce scump!

Nădejdea pământului şi bucuria cerului

Nume scump! O, ce dulce!

Acum, în timp ce ne vom pleca din nou capetele în umilinţă, îl rugăm pe fratele nostru McKinney să încheie cu un cuvânt de rugăciune. Imediat după aceea, cei care trebuie să plecaţi, puteţi pleca. Restul vom merge în cele două camere.

Dumnezeu să te binecuvânteze, frate McKinney.

– Amin –