OMUL DIN INTERIOR

Mulţumesc mult, frate Boze.

          Bună seara, prieteni. Mă bucur foarte mult pentru că pot să fiu printre voi în seara aceasta, ca să-L slujim pe Domnul.

          Îmi pare rău că v-am dezamăgit aseară, dar nu a fost vina mea, ci pur şi simplu nu am fost lăsat să vorbesc. Totuşi, mă bucur că în seara aceasta sunt aici şi mă rog ca Dumnezeu să mă ajute şi să ne dea două servicii frumoase în aceste două seri în care voi fi printre voi.

Sunt cam obosit pentru că venim tocmai din Florida, unde am avut o adunare joi, şi după şase săptămâni de servicii….Dacă nu greşesc, cred că într-o singură noapte am parcurs o mie o sută de mile alături de Billy, într-o camionetă Chevrolet. Am trecut pe acasă, iar de acolo am venit aici.

          Aseară am fost foarte obosit. Am ajuns aici la ora șapte şi am venit direct la adunare. Am aflat că au fost câteva probleme din cauza unor denominaţiuni, însă eu sunt interdenominaţional. (adunarea aplaudă). Vă mulţumesc, dar spun aceasta din toată inima.

          Dacă spunem că suntem interdenominaţionali, atunci aşa trebuie să fim, acest lucru fiind valabil pentru orice denominaţiune, indiferent care este aceea. Nu putem spune că suntem interdenominaţionali, apoi să fim cu cutare biserică, ci trebuie să fim cu toţii.

Eu cred în autoritatea lui Dumnezeu şi în frăţietatea oamenilor; cred că noi toţi suntem fraţi şi aşa trebuie să rămânem, pentru că Dumnezeu Îşi are peste tot copiii.

Poate că unii dintre ei sunt ciudaţi pentru credinţa noastră, pentru credinţa voastră sau pentru credinţa mea, dar Dumnezeu Îşi acceptă copiii, aşa că şi noi trebuie să-i acceptăm ca fraţi şi surori ale noastre, nu-i aşa? Desigur.

Când am fost în Suedia, am fost primit şi tratat mai bine decât în orice altă parte. Au fost foarte iubitori şi drăguţi cu mine, dovedind că sunt oameni deosebiţi.

Eu nu am nici o denominaţiune, pentru că aşa cum am spus adesea, fac parte din familia Branham de peste patruzeci de ani, dar nu m-au rugat niciodată să ader la familia lor, ci m-am născut un Branham. Şi încredinţarea mea este că la fel stau lucrurile şi cu creştinii, nu sunteţi de aceeaşi părere? Noi suntem născuţi creştini şi asta-i tot.

Să nu credeţi că am ceva împotriva denominațiunilor, dar părerea mea este că nu ar trebui să separăm frăţietatea. Amin. Eu cred că noi toţi ar trebui să-L iubim pe Domnul şi să-I slujim. În toată viaţa mea, am încercat să am în jurul meu o astfel de părtăşie.

Dacă nu pot avea un simţământ plăcut al prezenţei Duhului lui Dumnezeu în jurul meu, înseamnă că ceva nu este în ordine.

Eu n-aş vrea să fiu amestecat în ceva, astfel încât acel simţământ plăcut să mă părăsească, ci doresc să-L am tot timpul ca să pot ajuta poporul Domnului.

Cred că vi s-a întâmplat să staţi cu unii oameni a căror prezenţă s-o puteţi suporta cu greu. Ei nu au nimic, însă sunt sub ungerea acelui duh.

Mie îmi place felul de om liniştit, drăguţ, prietenos, iubitor ca un frate. Acesta este felul în care văd eu un creştin.

Mă gândesc că noi suntem purtătorii roadelor lui Dumnezeu, pentru că Isus a spus în Ioan 15.5: „Eu sunt Viţa, voi sunteţi mlădiţele.”

Viţa este cea care face roadele, dar mlădițele le poartă. Dacă mlădița îşi are viața din viță, înseamnă că are acelaşi fel de viaţă ca şi viţa, sunteţi de acord? Desigur, aşa trebuie să fie.

Aceasta înseamnă că mâinile noastre, buzele şi ochii noştri, sunt mâinile, buzele şi ochii lui Dumnezeu de pe pământ. De ce spun aceasta? El S-a dus înapoi la Dumnezeu, iar acum Îşi trimite Puterea Duhului Sfânt ca să ne ungă şi să locuiască în noi. Astfel, dacă ne predăm Lui şi El locuieşte în noi, mâinile noastre reprezintă mâinile Lui. Acesta-i motivul pentru care Isus a spus:

„…îşi vor pune mâinile peste bolnavi şi bolnavii se vor însănătoşi.” Înţelegeţi?

După primirea Duhului Sfânt, apostolii îşi puneau mâinile peste oameni şi acolo se întâmpla imediat ceva.

Vrăjitorul Simon a putut să-şi dea seama de acest lucru atunci când Petru şi-a pus mâinile peste samariteni şi ei au primit Duhul Sfânt; au primit Darul lui Dumnezeu care este cu adevărat Ceva.

Care mamă de aici nu ştie ce înseamnă să îţi pui mâinile? Când copilaşul este agitat şi plânge, lăsaţi ca mâna mamei să-l atingă numai puţin şi el se va linişti imediat. Va înceta să mai plângă şi se va strânge lângă ea.

Vedeţi, aceasta arată că punerea mâinilor este un contact.

Câţi dintre voi au avut vreodată un cal supărat şi nervos? Lăsaţi ca un om care iubeşte caii, să-l bată puţin pe un picior şi să vorbească cu el şi veţi vedea cum animalul se va linişti.

Aşa este şi cu punerea mâinilor peste bolnavi. Dacă avem ungerea lui Dumnezeu ca să facem aceasta, mâinile noastre reprezintă mâinile Lui. Acestea sunt singurele mâini pe care le are aici: mâinile noastre. Şi noi ne rugăm pentru bolnavi.

De multe ori şi doctorii au ungerea Duhului şi se roagă pentru pacienţii lor. Ei au studiat ştiinţa medicală şi au obţinut rezultate foarte bune, care ne-au ajutat în spitale şi în celelalte lucruri.

De exemplu, acum ei au acele aparate cu raze X, cu ajutorul cărora pot să vadă diferite organe, oase rupte, etc. din corpul omenesc. Ce mult ajută aceste lucruri comparativ cu ceea ce avea medicina în trecut!

Mai demult, oamenii credeau că nu există altă lumină decât cea care vine de la soare, dar Biblia spune că tot trupul nostru este plin de lumină, razele X dovedind că acesta este adevărul. Pentru că trupul nostru posedă lumină, lasă o umbră care îi ajută pe medici să vadă (cu razele X) ce este înăuntru.

Eu cred că astăzi avem medici, spitale şi medicamente foarte bune, motiv pentru care îi spunem foarte recunoscători Domnului. Eu recunosc ajutorul lor şi apreciez eforturile pe care le fac să-i ajute pe bolnavi, dar uneori sunt depăşiţi de problemele care apar, iar atunci avem dreptul să mergem la Dumnezeu şi să cerem ajutorul Său, pentru că El este gata să ne ajute, fiindcă aşa a făgăduit.

Doctorii nu pretind că sunt nişte vindecători; nu spun că pot vindeca pe cineva, ci asistă natura, singurul Vindecător fiind Dumnezeu.

De exemplu, dacă vă rupeţi braţul, medicul poate să-l pună la loc, dar nu poate vindeca acea ruptură. Tot ce poate face el este să pună oasele la loc şi să aştepte. Ceea ce numesc ei „natură” este de fapt Dumnezeu, adică Cel care vindecă oasele sau orice boală.

Doctorul poate scoate un dinte bolnav, dar nu poate vindeca rana rămasă. Înţelegeţi ce vreau să spun? Medicina curăţă locul, în timp ce Dumnezeu ţese ţesuturile la loc. El este singurul Creator care există; El creează toate celulele şi toate celelalte, ca să vă mărească credinţa.

Nu ar fi minunat dacă întreaga lume ar lucra într-o armonie frăţească cu Dumnezeu?

Dacă ştiinţa medicală, toate denominaţiunile existente, diferitele rase şi culori de oameni, ar putea înlătura toate diferenţele din mintea lor şi ar accepta că noi toţi ne tragem dintr-un singur om…. O, ce ar fi atunci?

Fiţi atenţi la ceea ce vă spun, căci s-ar putea ca un frate să fie căzut. Nu-i faceţi mai mult rău, ci ajutaţi-l să se ridice şi aduceţi-l înapoi în frăţietate, în prezenţa lui Dumnezeu!

În viziunea mea, cred că de aceasta are nevoie lumea de astăzi: de o întoarcere la Dumnezeu. Acesta este motivul pentru care doresc să fac tot ce pot ca să îi aduc pe oameni înapoi la Dumnezeu; ca să trezesc în inimile lor dragostea şi simţirea lui Hristos.

Ultima adunare pe care am ţinut-o în locul acesta a fost sponsorizată de baptiştii din Florida. Atunci am avut servicii pentru toate denominaţiunile şi pentru diferiţi oameni, însă vreau să vă spun ceva: necazul este că de multe ori punem accent prea mare pe emoţiile noastre.

Iertaţi-mă că spun aceasta, dar printre voi mă simt ca acasă şi pot spune deschis ceea ce gândesc.

Problema este că punem prea mult accent pe emoţiile noastre. Probabil facem aceasta pentru că ne gândim că atâta vreme cât Îl lăudăm pe Dumnezeu şi strigăm, este bine. Sau poate că avem putere să vorbim în limbi. Eu n-am nimic împotriva acestor lucruri, dar ştiţi de ce are nevoie cel mai mult biserica de astăzi? De o zdrobire a sufletului.

Oamenii nu sunt frământaţi de nimic; se pare că nu au nici o grijă. Arătaţi-mi un singur om care este atât de întristat din pricina sufletelor pierdute, încât strigă şi geme pentru ele, şi nu poate mânca în aşteptarea unei treziri. Vedeţi?

Dacă veţi citi Istoria şi Istoria Bisericii, veţi constata că întotdeauna a fost nevoie de un anumit spirit care să aducă trezirea. Voi trebuie să fiţi rupţi în bucăţi. De ce? Pentru că este nevoie de o anumită atmosferă.

De exemplu, dacă în biserică este cineva care nu ascultă şi se poartă urât, dând naştere la tot felul de probleme, nu veţi avea niciodată o trezire câtă vreme printre voi este atmosfera aceea. Sau dacă vă învârtiţi într-un mediu unde sunt o mulţime de argumentări, veţi intra în acea atmosferă. Înţelegeţi?

Dacă observaţi, când Duhul Sfânt S-a revărsat la cincizecime, toţi erau adunaţi într-un singur loc, într-o inimă şi un gând, aşteptând făgăduinţa Tatălui.

Frate Boze, când ajungem să fim şi noi aşa, trezirea este aici. Aşa este.

Astăzi, avem o mulţime de adunări atractive. Acesta este un cuvânt pe care ei îl folosesc îl loc de trezire: adunări atractive şi extinse. Părerea mea este însă, că ei au adunări alungite, nu o trezire.

Adevărul este că noi nu avem nici o trezire în ţară. Eu nu văd nici una. Dacă am avea o trezire adevărată, aceea ar trebui să fie ca trezirea din Scoția, ca cea din timpul Welshilor sau ca cea din zilele lui Wesley.

În timpul slujbei mele, şi chiar de curând, am observat că unii oameni umpluţi cu Duhul, aşteaptă ca Dumnezeu să facă semne mari sau ceva care să-i facă pe oameni să se mire şi să spună: „Păi, este foarte frumos!” Dacă observaţi, Dumnezeu face tot felul de lucruri minunate, dar ei spun: „A fost de datoria lui Dumnezeu să facă aceasta! Şi-a făcut doar datoria!” Astfel, în viaţa lor nu se întâmplă nimic şi merg mai departe tot aşa.

Dacă ar fi fost vreo trezire în atmosferă, când s-ar fi întâmplat unul din aceste lucruri fiecare suflet s-ar fi agăţat repede şi nu s-ar mai fi terminat. Trezirea ar fi trecut de la unul la altul şi ar fi continuat.

Eu sunt american, ca şi voi, dar Africa, un continent păgân, ne-ar face de ruşine la orice oră prin felul cum primeşte Evanghelia.

A fost suficient să vadă un singur lucru supranatural şi treizeci de mii de oameni L-au primit imediat pe Isus Hristos ca Mântuitor personal. Acolo nu s-a ridicat nici o întrebare, ci totul a fost clar.

Problema noastră este că ne sprijinim mai mult pe educaţie şi pe teologie, care au luat locul Duhului Sfânt.    Daţi-mi însă voie să vă arăt ceva ce scrie în Ezechiel capitolul 9.

Este vorba de un Om îmbrăcat în alb, care are o călimară la brâu. Însărcinarea primită de la Dumnezeu era să treacă prin cetate (fiţi atenţi, vă rog) şi să facă un semn (Pecetea Duhului Sfânt) pe fruntea oamenilor care suspină şi gem din pricina tuturor urâciunilor de acolo. (v.4).

Acum aş vrea să vă întreb ceva: Dacă El ar veni în seara aceasta prin Chicago, câte locuri ar găsi în care oamenii suspină după o trezire, iar sufletele lor sunt atât de chinuite din pricina aceasta, încât nu mai pot suporta răul din jur? Din cele cinci milioane de oameni care sunt în Chicago, câţi ar fi pecetluiţi? După părerea mea, ar putea fi număraţi pe degete. Nu sunteţi de aceeaşi părere? De ce? Pentru că El îi va însemna doar pe aceia care suspină şi gem. Înţelegeţi ce vreau să spun?

Noi trebuie să ne înmuiem în prezenţa lui Dumnezeu.

Domnul să vă binecuvânteze. Acum aş dori să citesc ceva din Cuvântul lui Dumnezeu pentru că cuvântul meu este la fel ca al oricărui om, dar Cuvântul Lui nu poate cădea niciodată.

Mâine seară ne întâlnim din nou, aşa că aduceţi-vă bolnavii şi suferinzii ca să ne rugăm pentru ei, căci Dumnezeu va face cu siguranţă ceva pentru noi.

Din câte ştiu, este ultima adunare pe care o ţin înainte de a merge peste ocean, aşa că voi avea nevoie de rugăciunile voastre.

Sunt încredinţat că Dumnezeu va face lucrări mai mari peste tot unde vom merge.

Nici nu ştiţi cât de bine mă simt atunci când sunt provocat şi când ştiu că voi mă purtaţi în rugăciune, fiindcă îmi zic: „Acum fraţii din Chicago se roagă pentru mine, şi la fel cei din Miami şi din Palm Beach.”

Acest lucru îmi dă putere să pot spune: „Satană,  uită-te aici, căci peste tot în jurul meu sunt numai rugăciuni.”

V-aţi gândit vreodată că în interiorul trupului vostru este un alt om? Acela este un duh.

Te-ai gândit vreodată la aceasta, frate Ryan? Dacă acest om din interior este de la Dumnezeu, atunci este Duhul lui Dumnezeu (este adevărat?) şi El este în interiorul fiinţei voastre.

Degetul meu nu s-ar mişca dacă nu l-ar face ceva să se mişte. Este vorba de o inteligenţă care-l coordonează.

Poate mă gândesc să vin aici, dar înainte ca s-o fac trebuie să mă gândesc. Înţelegeţi?

Înainte să citesc din Scriptură, aş vrea să le spun ceva celor bolnavi.

Există un conştient şi un subconştient.

De exemplu, când mergem cu vaporul, sus stă cel care dă ordinele. Omul care stă jos nu vede unde merge, dar primeşte ordine de la cel de sus şi ştie ce trebuie să facă. Astfel, cel aflat sus, spune: „Cârma la dreapta!” sau: „Încetiniţi!” sau: „Mai repede!” aşa că cel aflat jos lucrează doar după ordine.

Tot aşa, în inima noastră, deci în interior, este subconştientul care preia ordinele de sus.

Poate m-aţi auzit spunând de pe platformă: „Nu te îndoi!”

Tocmai am ascultat o bandă înregistrată la o adunare din Owesnboro, unde a fost vindecată o persoană oloagă, şi am auzit ce spune Duhul Sfânt.

Acum priviţi! Omul vine sus pe platformă cu acest conştient şi spune: „Frate Branham, lăudat să fie Domnul pentru că cred!”, dar jos, în subconştientul vostru ceva spune: „Ştii bine că nu ai vindecarea.”

Dacă tu poţi avea conştientul şi subconştientul în armonie, şi unul şi celălalt vor spune „DA”. Dar ce se întâmplă? Tu vrei să spui da, însă acolo înăuntru este o umbră micuţă. Dacă veţi lua aminte la această şoaptă, curând veţi observa că-i va face plăcere să vă conducă.

Adevărul este că cel aflat sus conduce vaporul, pentru că el dă ordinele, însă cel din interior le execută. El face treaba, iar dacă spune: „O, da, este în ordine! Sigur că da!”, înseamnă că cei doi sunt într-un acord şi atunci noi primim ceea ce cerem.

Dacă însă nu sunt într-un acord, nu va merge! Unul va da ordin să meargă într-o parte, iar celălalt va merge în partea cealaltă, aşa că vaporul va fi împins încoace şi încolo şi nu va putea ieşi din port. Vedeţi? Sunteţi tot acolo.

Aşadar, trebuie să-i aducem pe cei doi într-un acord încât să spunem: „Dumnezeu este drept!” Dacă vom face aceasta, vom înainta. Înţelegeţi? Atunci nu vă mai poate sta nimic în cale; şi cu toate simptomele pe care le aveţi, nu va mai exista nici o îndoială.

S-ar putea ca în dimineaţa următoare să mergeţi la spital şi medicii să spună: „Păi, braţul tău este ţeapăn!” sau: „Cancerul este tot acolo!” Toate acestea nu vă vor afecta însă deloc, pentru că cei doi sunt într-un acord. Aşa este, iar credinţa face orice.

În cei care aveţi Duhul Sfânt, locuieşte Dumnezeu, credeţi aceasta? Când s-a arătat ucenicilor, după înviere, Isus a suflat peste ei şi a zis: „Luaţi Duh Sfânt!”  (Ioan 20.22).

Prieteni, daţi-mi voie să vă arăt prin harul lui Dumnezeu slăbiciunea bisericii.

Biblia spune că Isus le-a dat ucenicilor Săi putere să scoată dracii afară. Nu El, ci ucenicii aveau putere să scoată dracii.

Mai mult, în Marcu 16.17 scrie că cei ce vor crede, „vor scoate draci în Numele Meu; vor vorbi în limbi noi; vor lua în mână şerpi; dacă vor bea ceva de moarte, nu-i va vătăma.”

Mă gândesc la apostolul Pavel care odată a naufragiat pe o insulă. El era prizonier şi pentru că se făcuse frig, barbarii de pe insulă făcuseră un foc mare la care i-au invitat şi pe cei scăpaţi de pe corabie. Pavel a adunat o grămadă de mărăcini şi i-a pus pe foc, dar chiar atunci a apărut un şarpe veninos care l-a muşcat de braţ. Muşcătura acelui şarpe era atât de otrăvitoare încât persoana muşcată murea într-un minut sau două.

Când au văzut aceasta, băştinaşii s-au uitat la lanţurile cu care era legat şi s-au gândit: „Cu adevărat omul acesta este un ucigaş, căci „Dreptatea” nu vrea să-l lase să trăiască, măcar că a fost scăpat din mare,” dar Pavel a scuturat şarpele în foc şi nu a simţit nici un rău. (Fapte 27.1-6).

Vedeţi? În cazul lui Pavel cei doi erau într-un acord, de aceea în inima lui nu era nici o umbră de îndoială sau de teamă. El ştia că Isus spusese: „vor lua în mână şerpi şi nu-i vor vătăma.”

Astfel, s-a uitat la muşcătura mortală fără nici o teamă şi a mers mai departe. Dacă te temi, Satana va păşi înainte pentru că teama vine de la el.

Dragostea desăvârşită înlătură orice teamă! De aceea Pavel şi-a zis: „Şarpele stă atârnat acolo, dar eu sunt slujitorul lui Dumnezeu, iar în inima mea nu este nici o urmă de îndoială.” Totul era în armonie, de aceea s-a uitat la şarpe, l-a scuturat în foc şi s-a dus să mai aducă lemne.

„Păi, Pavele, nu te temi că vei cădea mort?”

„Sigur că nu, pentru că Duhul Sfânt este în mine.”

Acelaşi Duh Sfânt care a făcut cerurile şi pământul, l-a umplut cu atât de multă Putere, încât colţii şarpelui nu au putut intra în carnea lui să-şi lase veninul. Da, trupul lui Pavel era tot atât de plin cu Duhul, pe cât era de plin cu sânge. De ce aceasta? Pentru că fiecare celulă de sânge este o viaţă şi acela este locul în care sunteţi umpluţi de Duhul Sfânt.

Păi, nu-i de mirare că bărbaţii aceia au mers pe ape şi au făcut semne mari şi minuni. De ce? Pentru că erau într-o armonie desăvârşită cu Dumnezeu. Mă refer la biserica primară. Iar noi, prieteni creştini, trebuie să ne întoarcem acolo!

Nu putem să ne certăm şi să ne contrazicem unii cu alţii, apoi să ajungem acolo. Nu este posibil. Denominaţiunile nu ne vor duce acolo, ci ceea ce ne poate duce în acea stare este dragostea desăvârşită şi încrederea neclintită în Dumnezeu.

Noi putem striga, putem vorbi în limbi, putem ajunge mari învăţători în teologie şi putem avea pereţii plini cu diplome, dar toate acestea nu ne vor duce la acea mare armonie.

Este ca în cazul curentului electric. Dacă întrerupeţi unul dintre cele două fire: cel pozitiv sau cel negativ, nu veţi mai avea lumină. Vedeţi? Este nevoie ca firele să fie în ordine şi la fel împământarea şi atunci veţi obţine lumina de care aveţi nevoie.

Dacă noi suntem bine ancoraţi în Hristos, prin Duhul Sfânt, dacă suntem bine înrădăcinaţi în credinţa în Dumnezeu, atunci cu siguranţă vom duce Lumina Evangheliei în lume. Desigur. Bolnavii se vor vindeca şi vom face lucruri mari şi puternice.

Domnul să vă binecuvânteze.

Acum aş vrea să citesc un text din Numeri 21. Este un text cunoscut, în care este vorba despre Moise şi copiii lui Israel, iar nădejdea mea este că Domnul va binecuvânta Cuvântul Său în timp ce-L vom citi.

Să păstraţi în inima voastră ceea ce v-am spus până acum.

Într-o zi, Isus a trecut pe lângă un pom, s-a uitat la el şi când a văzut că nu avea nici o roadă, a zis: „În veac să nu mai mănânce nimeni rod din tine!” (Marcu 11.14). După ce a spus aceste cuvinte, a trecut mai departe şi s-au dus în Ierusalim. Acolo, iudeii s-au certat cu El şi pentru că nu au putut suporta atmosfera aceea, a plecat de acolo şi a doua zi, dimineaţa cam pe la ora 11.00, au trecut din nou pe lângă pom, iar Petru s-a uitat la el şi a zis:

„Învăţătorule, uite că smochinul pe care l-ai blestemat, s-a uscat.” (v.21).

Atunci Isus le-a zis: „Aveţi credinţă în Dumnezeu!” apoi a adăugat:

„Adevărat vă spun că, dacă va zice cineva muntelui acestuia: „Ridică-te şi aruncă-te în mare”, şi nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că ce  va zice se va face, va avea lucrul cerut.”  (v.22-23).

Dacă nu vă îndoiţi, trebuie să primiţi lucrul cerut! Trebuie!

Haideţi deci, să aducem într-o deplină armonie conştientul şi subconştientul, căci atunci se va întâmpla cu siguranţă ceva.

Să citim din Numeri 21.4-10:

„Au plecat de pe muntele Hor pe drumul care duce spre Marea Roşie, ca să ocolească ţara Edomului. Poporul   şi-a pierdut răbdarea pe drum

 şi a vorbit împotriva lui Dumnezeu şi împotriva lui Moise: „Pentru ce ne-aţi scos din Egipt, ca să murim în pustie? Căci nu este nici pâine, nici apă, şi ni s-a scârbit sufletul de această hrană proastă.”

Atunci Domnul a trimis împotriva poporului nişte şerpi înfocaţi, care au muşcat poporul aşa încât au murit mulţi oameni în Israel.

Poporul a venit la Moise şi a zis: „Am păcătuit, căci am vorbit împotriva Domnului, şi împotriva ta. Roagă-te Domnului să depărteze de la noi aceşti şerpi.” Moise s-a rugat pentru popor.

Domnul a zis lui Moise: „Fă-ţi un şarpe înfocat şi spânzură-l de o prăjină; oricine este muşcat, şi va privi spre el, va trăi.”

Moise a făcut un şarpe de aramă, şi l-a pus   într-o prăjină; şi oricine era muşcat de şarpe şi privea spre şarpele de aramă, trăia.”

Fie ca Domnul să adauge binecuvântările Sale la Cuvântul citit.

Voi ştiţi că întotdeauna când poporul lui Dumnezeu a ajuns în vreun necaz, El a venit şi l-a izbăvit pentru că a făgăduit că le va da tot ce le trebuie.

De multe ori ei au greşit şi au făcut lucruri rele, dar cu toate acestea când au avut nevoie de vindecare, Dumnezeu i-a ascultat şi a făcut cu ei un legământ pentru vindecare, deşi nu era încă nici un astfel de legământ.

Prieteni, dacă vom avea credinţă şi ne vom încrede în El, Dumnezeu va face o cale de scăpare din orice dificultate în care am putea ajunge.

Israelul era acolo afară, iar Moise era probabil doctor. El fusese învăţat în toată înţelepciunea egipteană şi probabil cunoştea multe remedii împotriva muşcăturii de şarpe, dar de data aceasta nu i-au folosit la nimic.

Oamenii erau nemulţumiţi şi s-au certat cu el, zicând: „De ce ne-ai adus în pustia aceasta?” Ei se plângeau tot timpul, iar cârtirea a adus păcatul. Noi ştim că boala este cauzată direct sau indirect de păcat.

Înainte să fi fost păcatul, nu era nici o boală, dar imediat ce păcatul a fost înfăptuit, a apărut şi boala. Deci boala este un atribut al păcatului. Ea poate veni nu doar pentru ceea ce aţi făcut voi, ci şi pentru ceea ce aţi moştenit, deoarece Dumnezeu a spus că blestemul va merge până la a treia şi a patra generaţie, din pricina neascultării părinţilor faţă de El.

Dacă, de exemplu, mergi la un doctor şi îi spui: „Doctore, mă doare capul”, dacă acela este un doctor bun, interesat de pacientul său, nu-ţi va spune: „Du-te acasă şi ia o aspirină”, ci va căuta să găsească unde este cauza durerii. Undeva trebuie să fie ceva care provoacă acea durere.

Dacă ar spune: „Poate ai apendicită, te vom opera”, şi ar face aceasta fără să examineze pacientul, este greşit. El trebuie să găsească mai întâi cauza şi apoi să acţioneze.

Aşa este şi cu Dumnezeu. Voi aţi observat că în timpul acestor adunări eu merg foarte încet cu pacienţii, deoarece există o anumită cauză care le-a provocat boala.

Dacă doctorul nu poate face nimic pentru tine, trebuie să găseşti tu cauza ca să te poţi scăpa de acea boală.

Voi, care participaţi la adunări, înţelegeţi că Duhul Sfânt vine şi descoperă păcate ascunse pe care oamenii le-au făcut cu ani în urmă sau poate descoperi ceva ce ar fi trebuit să facă şi nu au făcut.

Aceasta o face Dumnezeu, care Îl trimite pe Duhul Sfânt să descopere tainele inimii oamenilor.

Când a fost aici Isus Hristos, aceasta a fost slujba Lui. El a descoperit tainele inimii femeii care însetase cu adevărat după apa vieţii. Credeţi aceasta?

În Ioan 4, El a purtat o discuţie cu ea şi pentru că era samariteană şi nu evreică, atunci când El i-a zis: „Dă-Mi să beau” ea a răspuns: „Cum, Tu, evreu, ceri apă de la mine, o femeie samariteană? Nu se obişnuieşte aşa ceva.”

Atunci Isus i-a zis: „Dacă ai şti cu cine vorbeşti, tu  Mi-ai cere să bei.” De îndată ea a dorit acea apă, dar El i-a zis:

„Du-te şi adu-l pe bărbatul tău.”

Vedeţi ce a făcut El? S-a dus direct la motivul  pentru care ea nu putea bea din apa Lui. Acolo era un motiv, o cauză care o oprea.

Şi femeia a răspuns: „Nu am bărbat.”

„Bine ai zis că nu ai bărbat. Pentru că cinci bărbaţi ai avut; şi acela pe care-l ai acum, nu-ţi este bărbat.” a zis Isus.

„Doamne, văd că eşti proroc. Noi ştim că atunci când va veni Mesia, El ne va spune aceste lucruri.” Şi El i-a răspuns:

„Eu sunt Acela.” Cu alte cuvinte: „Eu, Cel care-ţi vorbesc, sunt Mesia.”

Când a auzit aceste cuvinte, femeia a alergat în cetate; şi nu numai că a fost iertată de păcatele săvârşite, dar prin mărturia ei a făcut ca o mulţime de oameni din cetate să creadă în Isus.

Conform Cuvântului, Isus nu a făcut nici o minune cât a stat în Samaria, ci doar le-a vorbit despre Împărăţia lui Dumnezeu.

Totuşi, oamenii i-au spus femeii: „Acuma nu mai credem din pricina spuselor tale, ci din  pricină că L-am auzit noi înşine şi ştim că acesta este în adevăr Hristosul, Mântuitorul lumii.” (Ioan 4.42).

Ei au avut probabil un timp când îşi spuneau: „Noi ştim că Mesia este pe pământ şi că totul va fi bine acum.”

Apoi s-a dus Filip să predice acolo, iar atunci s-au făcut vindecări, semne şi minuni. Imediat după el, s-au dus în Samaria, Petru şi Ioan, care şi-au pus mâinile peste ei, botezându-i în trupul de credincioşi. Duhul Sfânt a venit peste ei şi de acolo a pornit Biserica. Vedeţi cum lucrează Dumnezeu?

Ei diagnostichează cazul, îndepărtează tot răul, iar apoi vine El şi face vindecarea.

Prieteni, aceasta este ceea ce vrea să facă Dumnezeu în seara aceasta, aici. El vrea să îndepărteze tot păcatul din grupul acesta. Rugăciunea mea este să nu fie nici un păcat printre noi, dar dacă totuşi este, să-l îndepărteze El.

„Ce este păcatul, frate Branham? Ştii, astăzi mi-am pierdut cumpătul.”

Stai puţin. Păcatul este necredinţa. Nu există nici un alt păcat, decât necredinţa.

Faptul că bei, fumezi, joci jocuri de noroc sau te prostituezi, nu este păcat, ci este rezultatul păcatului. Tu faci toate aceste lucruri pentru că eşti necredincios, ele fiind atributele păcatului.

Isus a spus: „…cine ascultă cuvintele Mele, şi crede în Cel ce M-a trimis, are viaţa veşnică, şi nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la viaţă.” (Ioan 5.24).

Dacă crezi, nu vei mai face aceste lucruri pentru că nu poţi face dintr-un fir de grâu un scaiete, nu-i aşa? Nu, domnilor. Nu este posibil aşa ceva.

Viaţa din interiorul acelui fir este grâu va produce tot grâu.

Tot aşa, dacă eşti creştin, nu poţi purta decât roadele unui creştin. Asta-i tot.

Desigur, dacă vei face alte roade, nu trebuie să uiţi că Isus a spus: „După roadele lor îi veţi cunoaşte.” Este corect? Nu după fapte, nici după asta sau cealaltă, ci după roade.

Să zicem că semeni grâu într-un ogor, dar când te duci acolo, nu vezi nici o roadă de grâu. Desigur, aceasta te face să te îndoieşti puţin, dar îţi vei zice: „Am semănat grâu, aşa că tot grâu trebuie să iasă!” Aceasta este bine, pentru că roadele vor dovedi că pe acel ogor ai grâu.

Prieteni, necredinţa este singurul lucru care vă poate îndepărta de Împărăţia lui Dumnezeu, pentru că ea este singurul păcat care există.

Poate spui: „Păi, frate Branham, eu nu mai beau şi nu mai umblu în căile rele.”

Ei bine, tu ai făcut aceasta dintr-un motiv. Ceea ce  te-a determinat să procedezi aşa, este că ai devenit creştin.

Poate spui: „Eu nu sunt credincios, dar am încetat să fac aceste lucruri.” Aceasta înseamnă că nu eşti creştin, oricât de moral ai fi. Chiar dacă ţii cele zece porunci sau eşti cât se poate de moral, totuşi nu eşti creştin. Eşti încă mort, iar când va veni ziua să pleci de aici, nu vei putea intra în Împărăţia lui Dumnezeu.

Eu cred că orice om, fie că este păcătos sau credincios, ar trebui să fie moral.

De multe ori, în preajma Anului Nou, oamenii spun: „Voi întoarce o nouă pagină.”

Aceasta nu-ţi foloseşte la nimic. De ce nu vrei să întorci o pagină acolo sus? Şi nu să iei pagină cu pagină, ci să iei o carte; să schimbi cărţile, căci dacă vei face aceasta, din clipa aceea Dumnezeu va avea grijă de tine. Dacă vom face aceasta, Duhul Sfânt va veni în noi şi ne va face reprezentanţii sau martorii Săi. Atunci nu vom mai putea purta altceva decât roade creştine, căci vom fi călăuziţi de Duhul creştin. Este adevărat? Iar Duhul creştin este Duhul lui Dumnezeu. Şi ce a spus Isus? Că „lucrările pe care le fac Eu, le veţi face şi voi,” este adevărat? Aceleaşi lucrări, „ba altele şi mai mari decât acestea, pentru că Eu Mă duc la Tatăl.” (Ioan 14.12).

El a mai spus: „Peste puţină vreme lumea (adică necredincioşii. Cosmos = ordinea lumii) nu Mă va mai vedea; dar voi Mă veţi vedea (credincioşii), pentru că voi fi cu voi, chiar în voi, până la sfârşitul veacului.” (Ioan 14.19, Matei 28.20 – parafrazare).

Atributele vieţii creştine desăvârşite vor fi într-un grup de oameni care vor trăi până la a doua venire a lui Isus Hristos.

Cred că v-am spus care este concepţia mea cu privire la Dumnezeu. Pentru mine, Dumnezeu a fost întotdeauna „triunic”; sau ca regula de trei simplă: astfel: primii doisprezece inch este Dumnezeu – Tatăl; următorii doisprezece inch este Dumnezeu în Fiul şi ultimii doisprezece inch este tot Dumnezeu – Duhul Sfânt, dar nimeni nu poate spune că este un Dumnezeu Tatăl, un tip mai tânăr – Dumnezeu Fiul şi un alt bărbat: Dumnezeu Duhul Sfânt, căci dacă am spune aşa, acesta este păgânism.

Corect este spus că există un singur Dumnezeu descoperit în trei ipostaze diferite.

Astfel, când Moise s-a urcat pe Muntele Sinai ca să primească poruncile, El era în Stâlpul de Foc. Apoi, oricine ştie că Dumnezeu Tatăl S-a arătat ca Îngerul legământului. Îngerul legământului era Isus Hristos. Este corect? Aşa spune Biblia.

Când S-a arătat în Stâlpul de Foc, nimeni nu putea să se apropie de El şi să-L atingă, pentru că El este Sfânt.

Apoi, când a coborât pe acel munte, gata să scrie cu propriul Lui deget poruncile pe care Moise avea să le aşeze în chivot, fulgerele străluceau peste tot şi muntele se cutremura cu putere. Era o privelişte atât de înfricoşătoare încât şi Moise s-a temut.

Atunci oamenii au spus:  „Să nu ne mai vorbească Dumnezeu, ca să nu  murim. Să ne vorbească Moise.”

Porunca Domnului era că: chiar dacă şi un animal s-ar fi atins de munte, ar fi fost străpuns de săgeată; ar fi fost ucis. De ce? Pentru că Dumnezeu coborâse pe munte şi ca urmare era un loc sfânt.

Priviţi dragostea lui Dumnezeu! Cred că ar trebui să vă facă să începeţi să vă rugaţi pentru o trezire.

Dumnezeu a coborât pe munte ascuns în Stâlpul de Foc, dar următoarea dată când S-a arătat, a făcut-o într-o formă vizibilă, în Fiul Său Isus Hristos. Pentru aceasta, a preumbrit o fecioară, a creat o celulă de sânge în pântecele ei, iar din aceea s-a născut Fiul lui Dumnezeu. Şi „Dumnezeu era în Hristos, împăcând lumea cu Sine.” (2 Corinteni 5.19).  Este adevărat?

Isus a spus: „Nu Eu fac aceste lucrări, ci Tatăl care locuieşte în Mine; El face aceste lucrări ale Lui.” (Ioan 14.10)

Atunci când a trecut pe lângă toţi nenorociţii de la scăldătoarea Betesda şi l-a vindecat doar pe bărbatul acela de treizeci și opt de ani, care avea probabil prostată sau ceva de felul acesta, ei L-au întrebat: „De ce nu îi vindeci şi pe ceilalţi?”

Aceasta este la fel cum spun unii de astăzi: „Vindecă-l şi pe acesta şi pe acela şi voi crede.” Aceleaşi critici se pot auzi şi acum.

Şi El le-a răspuns: „Eu nu fac decât ce Îmi arată Tatăl să fac. El este în Mine şi Îmi spune tot ce trebuie să fac.”

Acela era Dumnezeu pe pământ, pentru că Biblia spune că va fi numit Emanuel adică „Dumnezeu este cu noi.” Aşa este.

Acela era Dumnezeu coborât pe pământ în chipul unui om.

Acum priviţi. El trebuia să se facă asemenea unui om, pentru că trebuia să dea acel sânge neprihănit. Din cauza aceasta a trebuit să vină prin fecioară, fără sex. Apoi Şi-a dat Sângele ca să curețe inimile femeilor și bărbaților ca mine și ca voi, adică născuţi prin sex.

El face această curăţire a păcatelor noastre, pentru ca însuşi Dumnezeu să poată veni să locuiască în noi, în inima oamenilor, prin Duhul Sfânt.

O, inima mea arde când mă gândesc cât de mult Îşi iubeşte Dumnezeu creatura.

IeHoVaH a văzut la sute de milioane de ani lumină în spaţiu, acele lumi şi sisteme solare în spatele cărora sunt alte lumi, stele şi sori.

Şi acel IeHoVaH care a creat toate aceste lucruri, S-a adus pe Sine jos, ca să trăiască în inima mea şi a ta. Dar înaintea ca s-o poată face, a trebuit să-Şi cureţe calea; a trebuit să dea legi şi porunci.

Apoi a trebuit să vină jos şi să-Şi arate dragostea faţă de om, iar la urmă trebuia să vină şi să locuiască El însuşi în inima omului.

Prieteni, acum Dumnezeu este în noi. Aşa este. Astfel, noi suntem mâinile Lui pe pământ; suntem Evanghelia Lui pe pământ şi Evanghelia este Cuvântul manifestat. Dar Evanghelia nu înseamnă numai Cuvânt, ci şi puterea şi demonstraţia Duhului Sfânt.

„Mergeţi în toată lumea şi demonstraţi Puterea Duhului Sfânt la toate naţiunile!” Dar vedeţi, în loc să facem aceasta, noi învăţăm teologie.

Au trecut două mii de ani de când Isus a fost pe pământ şi 2/3 din oameni nici n-au auzit de El. Gândiţi-vă la aceasta.

Poate spuneţi: „Aceasta este valabil pentru ţările păgâne.”

Cu patru luni în urmă, în oraşul New Albany s-a făcut un  recensământ şi s-a constatat că un sfert din populaţie nici măcar nu merge la biserică; nu aparţine de nici o biserică şi nici n-au intrat vreodată în una.

Eu i-am auzit pe analiştii din Boston vorbind despre delicvenţă în rândurile minorilor. Căpitanul Al Farror, unul din  şefii de la FBI, îmi este prieten bun. El a primit Duhul Sfânt în adunarea mea. După aceea mi-a spus că mă urmărea de doi ani  ca să mă prindă cu ceva „şmecherii”, să vadă ce fac.

El a venit la o adunare mare din Dallas şi a spus: Misiunea mea este să fac să înceteze tărăboiul acesta pe care îl urmăresc de doi ani.”

„Acesta nu este tărăboi”, am răspuns eu, „ci este Puterea Dumnezeului celui Atotputernic.”

A doua zi, el a venit la mine, m-a dus în hol şi mi-a spus: „Vreau să primesc şi eu Duhul Sfânt. Vreau să fiu născut din nou.”

Acuma mai are un an până la pensie şi doreşte să vină cu mine în adunări. Dar revenind la minori, sunt zeci de mii care nici n-au intrat în vreo biserică. Ei nu ştiu nimic despre Dumnezeu, dar în schimb ştiu să înjure şi să vorbească murdar. Da, asta-i tot ce ştiu.

Vedeţi, aceste lucruri nu se petrec într-o ţară păgână, ci în Statele Unite.

Prieteni, la început Dumnezeu le-a dat ucenicilor Săi cheia biruinţei, le-a dat Putere şi le-a zis: „Duceţi-vă şi demonstraţi această Putere în toată lumea, căci Eu voi fi cu voi.”

Biserica primară, creştinii de la început, au întors lumea pe dos, aşa că într-o singură epocă lumea a fost aproape încreștinată, dar în generația următoare ei au început să se organizeze; pentru ca în cea de-a treia, în epoca întunecoasă, să se formeze Biserica Catolică.

De acolo a început teologia. De acolo au ieşti apoi, Martin Luther, John Wesley, Calvin, Knox, şi toţi ceilalţi, dar totul era bazat pe teologie. Acesta este adevărul.

Acum ei nu mai vor să se întoarcă înapoi, ci fac în Numele lui Isus Hristos chiar ceea ce Dumnezeu le-a cerut să nu facă.

Nu educaţi lumea, ci predicaţi Evanghelia şi demonstraţi Puterea lui Dumnezeu!

Începeţi să faceţi aceasta în biserici şi veţi vedea ce se va întâmpla.

Dacă o veţi face ei vă vor arăta uşa, dar „cheia” este chiar ceea ce au părăsit: Piatra din capul unghiului. Când zidarii au început să ridice zidirea, acea Piatră a fost în toată lumea.

Înţelegeţi acum de ce sunt un interconfesional?

Voi ştiţi că atunci când a fost zidit Templul lui Solomon pietrele erau tăiate în carieră. Cedrii din Liban erau tăiaţi şi prelucraţi departe de Ierusalim şi aduşi apoi cu boii, iar când toate acele materiale au fost puse împreună, s-au potrivit perfect, aşa că în cei patruzeci de ani cât a durat zidirea Templului, nu s-a auzit nici măcar un bâzâit de fierăstrău sau o lovitură de ciocan. Fiecare piatră s-a potrivit perfect la locul ei. Oh, şi aşa cred că sunt şi credincioşii lui Dumnezeu: fiecare din noi are un loc în această zidire.

S-ar putea să nu fim ca celălalt, dar avem un loc aici: fiecare creştin născut din nou.

Dar ce s-a întâmplat? Zidarii au dat de o piatră care părea ciudată, aşa că au zis:

„Piatra aceasta nu este bună, n-o putem folosi, este dubioasă,” şi au aruncat-o într-o grămadă de buruieni. Apoi au zidit mai departe până au ajuns într-un loc unde n-au mai putut înainta. De ce? Pentru că tocmai piatra pe care o aruncaseră, era piatra principală, piatra din capul unghiului.

Aceasta este problema şi astăzi, frate şi soră: noi am luat teologie; am luat şcolarizare; am luat educaţie.

Educaţia este bună, însă ea a fost marea piedică pe care a avut-o întotdeauna Evanghelia. Desigur, prin aceasta eu nu spun că trebuie să fiţi analfabeţi, dar problema este că omenirea a dat totul pentru educaţie, pentru teologie, şi uitaţi-vă unde am ajuns.

Ei nu pot avea nici o dovadă a învierii lui Isus Hristos; nu sunt mai buni decât mahomedanii care te provoacă în faţă.

Nu cu mult timp în urmă, dr. Reedhead care răspundea de Misiunea din Sudan, a primit botezul Duhului Sfânt. El este un om minunat.

Într-o zi, a venit la mine acasă şi mi-a spus: „Au greşit oare învăţătorii mei? Am fost la adunările celor pe care oamenii îi numesc Holly-rollers şi am văzut cum îşi aruncau mobila şi celelalte lucruri. Dar ceea ce mă pune cel mai mult pe gânduri, este că deşi am un perete plin de diplome, inima mea însetează după Dumnezeu.”

Acela era unul de pe treapta cea mai înaltă a fundamentalismului, dar m-a întrebat: „Există Duhul Sfânt pe care să-L primesc după ce am crezut?”

Sigur că există, şi L-a primit……………………………….

…Priviţi la Buda. El a murit cu două mii trei sute de ani în urmă. Acel bărbat a fost un mare religios şi a trăit în China, iar când a murit a spus câteva cuvinte:

          „Înainte ca lumea să se sfârşească, zeul dragostei îşi va trimite aici slujitorii lui, prorocii lui, şi ei vor veni în aşa fel încât nu vor lăsa numai o urmă înapoia lor.”

          Cu avionul… Ei aveau un fel de a vorbi şi dădeau o anumită tentă cuvintelor lor, negând Adevărul, dar singurul lucru care rămâne este Sângele lui Isus Hristos.

Dr.Reedhead a stat de vorbă cu un mahomedan şi i-a zis: „De ce nu-l respingi pe prorocul vostru, pe Mahomed, şi să-L primeşti pe Domnul Isus cel înviat, pe care-L avem noi?”

Şi mahomedanul, un tip deştept şi şiret, i-a spus:

„Domnule, ce ar putea face mai multe pentru mine, Isus cel înviat al tău, decât prorocul nostru cel mort?”

„Păi, să vezi, noi avem o mângâiere.”

„Dar şi noi avem.”

„Păi, noi avem bucurie şi fericire.”

„Şi noi avem, dar ce-i cu asta?”

„Păi, El vine din nou.”

„Dar şi prorocul nostru vine.”

„Isus al nostru ne-a promis viaţă după moarte.”

„Dar şi Mahomed al nostru ne-a promis acelaşi lucru, aşa că şi noi suntem plini de bucurie pentru aceasta. Dacă spui că Isus al tău este viu, fă un singur lucru pe care eu, care am un proroc mort, nu pot să-l fac. Arată-mi un singur lucru pe care voi îl aveţi iar noi nu, dar până nu poţi face aceasta, nu mai veni să-mi predici aşa ceva.”

Vedeţi? Omul avea dreptate. El a mai zis:

„Ştiu că Isus a spus că cei ce cred vor fi urmaţi de semne mari şi minuni, iar voi învăţaţi aceasta. Să te văd deci, făcând semnele pe care Le-a promis şi voi crede şi eu că a înviat din morţi.”

„Noi propovăduim Evanghelia pretutindeni în lume.” Şi mahomedanul a mai spus:

„Dă-mi voie să-ţi spun ceva. Deşi religia voastră are două mii de ani, noi suntem mai cunoscuţi în lume decât voi.”

Aşa este.

Mahomedanii sunt mai răspândiţi, în timp ce creştinii sunt doar 1/3.

El a mai spus: „2/3 din lume nu ştie nimic despre Isus al vostru, deşi spuneţi că este viu, dar staţi să se ridice Mahomed din morţi şi întreaga lume va şti aceasta!”

Dr. Redhead spune că a fost biruit de acel om şi acesta este adevărul, iar această înfrângere l-a făcut să înseteze după Dumnezeu.

Frate şi soră, în seara aceasta eu stau aici să vă spun că Isus Hristos a înviat din morţi, că este viu şi că face exact aceleaşi lucrări pe care le-a făcut când era pe pământ.

Da, El este acelaşi Domn şi este viu, iar dacă va face aceleaşi lucrări, le va face nu prin mine, ci prin harul Său suveran.

Eu sunt doar slujitorul Său şi sunt la fel ca oricare din voi, pentru că în Împărăţia lui Dumnezeu nu sunt oameni mari şi oameni mici, ci toţi suntem fraţi şi  surori, doar că unul are slujba asta, celălalt o are pe alta şi aşa mai departe.

Eu am citit de curând o carte despre Charles G. Finney, unul din marii evanghelişti ai timpului său; era un avocat convertit. Acolo scria că în oraşul lui era un bătrân pe moarte din cauza tuberculozei. El s-a rugat şi a plâns, după care s-a ridicat şi a spus:

„M-am rugat cu credinţă pentru cutare şi cutare oraşe, iar Dumnezeu va trimite o trezire în fiecare din ele.” Apoi, a notat cam treizeci de oraşe şi a murit.

Finney a trecut pe acolo şi a luat lista făcută de acel om, iar puţin mai târziu, trezirile au venit întocmai cum a spus el.

De ce aceasta? Pentru că un suflet s-a rugat cu toată sinceritatea înaintea lui Dumnezeu, iar rugăciunea lui a făcut mai mult decât toate şcolile din lume. Şi aceasta s-a întâmplat la rugăciunea unui singur suflet.

Şi vă spun ceva: marea trezire care a avut loc în Africa cu mulţi ani în urmă, nu a venit datorită învăţăturilor din şcolile lor, căci africanii erau oameni săraci şi analfabeţi, ci pentru că un biet om de culoare, s-a pus cu faţa la pământ şi zi şi noapte s-a rugat până când Dumnezeu a trimis acea trezire care a dus toată Africa de Nord în Împărăţia lui Dumnezeu.

O, ce mare trezire au avut ei! Dar ce a stricat-o? Învăţătorii care au venit din Anglia şi s-au aşezat acolo învăţând teologii care i-au îndepărtat de Puterea lui Dumnezeu. Aceasta a făcut ca întreaga lucrare să intre în haos, exact acelaşi lucru întâmplându-se şi în Statele Unite.

Fraţilor, haideţi să ne întoarcem la Dumnezeu, la Dumnezeul cel viu, la Cel înviat, la Cel ce este dragoste, la Cel ce nu are nici o denominaţiune, dar care iubeşte fiecare creatură a Sa şi doreşte s-o salveze. El a făcut totul ca să-Şi croiască o cale spre inimile oamenilor şi a dat o cale prin care şi omul să se apropie de El.

Prin şarpele de aramă, El a arătat o cale ce avea să fie deschisă prin Isus Hristos în care găsim totul. Tot ce avem nevoie cât timp ne aflăm în călătoria aceasta de la pământ spre cer.

Noi nu puteam face nimic prin educaţia noastră, nici prin teologie şi nici prin crezurile noastre, ci totul ne este dat în Isus Hristos.

Priviţi la El cu o credinţă simplă şi smerită, apoi spuneţi: „Dumnezeule, curăţă-mă de tot egoismul şi ia toată murdăria de la mine, astfel ca începând de astăzi să fiu cu totul al Tău,” şi veţi vedea ce va face Dumnezeu pentru voi.

Rugăciunea mea este ca El să vă binecuvânteze  pe toţi, în timp ce ne vom pleca pentru rugăciune.

Bunul nostru Tată ceresc, Te rog pentru oraşul acesta plin de păcat, deoarece mă gândesc că odinioară, îngerii au venit jos să vadă dacă era adevărat ce se spunea despre Sodoma.

Dumnezeule, eu ştiu că ne apropiem de ceva, de aceea mă rog pentru Chicago. Cred că micile adunări ale credincioşilor adevăraţi sunt singurul lucru care ţine pe loc mânia Ta şi opreşte revărsarea judecăţii Tale chiar acum.

Mă gândesc la preşedintele nostru, care este în Rusia şi mă gândesc că ei sunt atât de dotaţi în ce priveşte armamentul, încât ar putea face ca locul acesta să explodeze şi să rămână fără nici o formă de viaţă pe el, chiar înainte de ivirea zorilor.

O, Dumnezeule, oare ce-o opreşte să n-o facă? Doar faptul că aici sunt nişte oameni neprihăniţi care se roagă. Ai milă de noi, o Tată!

Îndură-Te în seara aceasta de biserica aceasta micuţă, căci este un loc al Luminii, în care un grup de oameni şi-au dat de bună voie inimile şi vieţile în slujba Ta, pentru că cred în Tine.

O, Tată, umple-i cu marea Ta putere şi cu multă credinţă. Îndepărtează din mintea lor orice gând care este contrar Cuvântului şi voii Tale, şi fii cu noi.

Ajută-mă şi pe mine, nevrednicul, căci sunt conştient că într-o zi va trebui să stau în prezenţa Ta şi să dau socoteală pentru fiecare cuvânt pe care-l spun şi pentru fiecare gând care-mi trece prin minte. Te rog să mă cureţi şi să mă păstrezi în voia Ta, ca să pot vorbi semenilor mei, căci îi iubesc şi aş vrea să-i văd intrând în marea Ta Împărăţie de o mie de ani, care vine în curând. Ai milă de fiecare din ei, Te rog.

Binecuvântează-i şi pe bolnavii care se află printre noi în seara aceasta, căci atunci când ai fost pe pământ, ai făgăduit că lucrările pe care le-ai făcut Tu, le vor face şi credincioşii Tăi, de aceea Te rog să trimiţi Duhul Tău, ca El să vină şi să se împartă peste fiecare credincios aflat în această audienţă. Îngăduie să-Şi descopere Prezenţa prin semne şi minuni, ca atunci când vom pleca de aici, la sfârşitul acestui serviciu, toţi să fie sănătoşi.

Dă-ne aceasta, Doamne.

Îngăduie ca credinţa lor să ajungă la o asemenea înălţime, încât să fie valabile şi pentru ei cuvintele spuse de Tine: „Facă-ţi-se după credinţa ta!”

Dă-ne aceasta, Te rugăm.

Ajută-ne să fim cu toţii o inimă şi un gând, urmărind acelaşi scop, ca să putem primi ceea ce cerem.

Te rog să ne dai aceste lucruri în Numele lui Isus Hristos, Fiul Tău preaiubit. Amin.

Inima mea însetează după acea atmosferă care Îl aduce printre noi, căci dacă fiecare persoană din locul acesta ar intra într-o armonie perfectă, L-am avea aici.

Este exact ca în cazul oului pus sub cloşcă: el are nevoie de o anumită atmosferă, de căldură, ca să se clocească. Chiar dacă îl puneţi sub o pătură sau într-un incubator, el se va cloci din cauză că i se asigură temperatura optimă. De ce? Pentru că atmosfera este cea care aduce rezultatele.

O, dacă am putea înlătura toată îndoiala şi să dăm la o parte orice obstacol ce ne stă în cale!

Fără îndoială, printre noi sunt oameni aflaţi pe moarte, iar unii dintre ei au boli de inimă, aşa că haideţi să ne rugăm cu toţii şi să fim într-un singur gând.

Lăsaţi ca atmosfera divină să se instaleze printre noi, pentru că atunci Duhul Sfânt va veni înăuntru şi va face lucruri minunate pentru noi. Fie ca El să ne dea aceasta.

Avem şi numere de rugăciune, aşa că vom chema un rând, dar nu prea mulţi.

Haideţi să-i aliniem pe primii zece sau cincisprezece. Nu văd pe nimeni care să pară a fi grav …….………………………………………………………………………………….

…Vreau să ştiţi că eu nu sunt vindecător, ci sunt doar fratele vostru. Dumnezeu este Vindecătorul, ceea ce înseamnă că eu pot face un singur lucru: să mă rog pentru bolnavi.

Biblia spune că Dumnezeu a aşezat în biserica Sa: apostoli, proroci, învăţători, evanghelişti, pe cei care au darul vindecării, al minunilor, diferite limbi şi tălmăcirea lor, etc. Toate acestea ne-au fost date pentru desăvârşirea bisericii, este adevărat?

Deci, Dumnezeu le-a pus acolo şi trebuie să fie acolo, pentru că dacă a făcut fiinţa umană ca să vadă şi să audă, atunci i-a pus şi urechi ca să poată auzi. Tot aşa, El nu a făcut un om fără gură sau fără nas, căci toate acestea sunt mădulare ale trupului şi deci trebuie să fie în el.

Dumnezeu mi-a făcut această mână ca să fie a mea. Tot aşa, El a pus în biserica Sa, în Trupul Său, darul vindecării (care este rugăciunea cu credinţă, desigur), a pus învăţători, evanghelişti, etc.

Dar ce am făcut noi? Am pus deoparte celelalte mădulare ale trupului şi am spus:

„Trebuie să fie doar învăţători şi evanghelişti!” omiţând celelalte daruri şi slujbe: proroci, apostoli, darul vindecării, vorbirea în limbi şi tălmăcirea, darul minunilor, etc.

Ele au însă rolul lor în cadrul bisericii, aşa  cum gura mea, nasul şi celelalte organe ale mele îşi au rolul lor în cadrul trupului. Nu a spus Pavel aceasta în 1 Corinteni? Sigur că a spus-o, pentru că ele fac parte din trup.

Voi v-aţi născut în lumea aceasta cu ele, prin alegerea suverană a lui Dumnezeu. Partea mea în această lume a fost să văd vedenii, care aşa cum v-am explicat mai înainte, lucrează în subconştient.

Tu nu ai putea visa un vis dacă nu ar fi cineva care să te facă să-l visezi, deoarece el vine din subconştient, iar tu nu poţi ajuta cu nimic la aceasta.

De exemplu, visezi un vis pe care ţi-l aminteşti după ani şi ani. Ce aport ai avut tu la acel vis, de îl ţii minte? Vedeţi, este o parte a voastră.

Un văzător, un proroc, nu trebuie să doarmă ca să intre în subconştient, ci o face fiind treaz. El trece dintr-unul în celălalt.

Acelaşi lucru s-a întâmplat cu Isus Hristos când a fost pe pământ, este adevărat? Astfel, El cunoştea gândurile oamenilor din audienţă.

De exemplu, când a venit Natanael la El, Isus i-a spus simplu: „Te-am văzut mai înainte să te cheme Filip, când erai sub smochin.” Ceea ce a făcut ca acel bărbat să spună: „Rabi, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, Tu eşti Împăratul lui Israel.” (Ioan 1.48-49).

Dar Isus a mai spus: „Eu nu fac nimic de la Mine, ci fac numai ceea ce Îmi arată Tatăl; şi tot ce face Tatăl, fac şi Eu.” (Ioan 5.19 – parafrazare).

Prieteni, acum El este înviat din morţi şi trăieşte în Biserica Sa.

Uitaţi, aici stă o doamnă pe care, din câte îmi amintesc, nu am mai văzut-o niciodată până acum. De fapt, în toată audienţa cunosc doar câţiva oameni.

Da, iată-l pe dr. Lee. Ai vrea să te ridici puţin în picioare ca să te vadă cu toţii? El este unul din fraţii baptişti alături de care am ţinut campania din Miami, Florida, care tocmai s-a încheiat.

Mă uitam după soţia mea. Unde eşti, dragă? Ridică mâna. O, da. Tocmai mă gândeam la ea. Stă acolo în spate, şi fiind micuţă, normal că nu am văzut-o.

Acum staţi cu toţii în rugăciune.

Voi începe cu doamna aceasta micuţă, de aici. Nu ne cunoaştem, este adevărat? Bine.

Haideţi să ne facem puţin timp, pentru că astăzi este sâmbătă, ceea ce înseamnă că mâine nu trebuie să vă treziţi devreme.

Cum ar fi dacă în seara aceasta Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, nu ar fi fost crucificat şi proslăvit, şi nu ar sta la dreapta majestăţii cerului, ci ar sta aici, îmbrăcat în costumul acesta pe care l-am primit din Norvegia, şi ar privi spre fereastră?

În ce priveşte vindecarea ei, nu ştiu nici măcar dacă este bolnavă sau nu, însă Dumnezeu îi cunoaşte problema. Ea nu şi-ar putea ascunde viaţa de Isus Hristos, nici dacă ar vrea s-o facă, este adevărat?

Dar dacă Dumnezeu nu I-ar fi descoperit toate lucrurile, Isus nu ar fi ştiut nimic, este corect? Pentru că El făcea numai ceea ce-L vedea pe Tatăl făcând.

Dacă vă amintiţi, ei I-au pus o cârpă în jurul ochilor, L-au lovit peste faţă şi I-au zis: „Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, proroceşte-ne cine Te-a lovit?” însă El nu şi-a deschis gura.

Irod a zis: „Fă o minune ca să văd şi eu!” dar El nu a făcut pe clovnul în faţa oamenilor, ci a făcut numai ceea ce-I arăta Tatăl.

În ce-o priveşte pe femeia aceasta, câţi dintre voi cred că Isus Hristos a vindecat-o cu o mie nouă sute de ani în urmă? (Amin). Ei bine, aceasta dovedeşte că cunoaşteţi Evanghelia. Tot aşa, dacă este o păcătoasă, El a salvat-o acum o mie nouă sute de ani, este corect? El nu vine s-o salveze acum, ci a făcut-o deja. Tot ce faceţi voi, este să acceptaţi salvarea şi vindecarea pe care El a înfăptuit-o deja pentru voi.

Atunci ce face El acum? Încearcă să vă aducă cu credinţa în punctul în care puteţi accepta că aţi fost vindecaţi. Este corect? Este biblic? Dumnezeu să vă binecuvânteze.

Acum mă rog ca Îngerul lui Dumnezeu, care a venit la mine, şi a cărui prezenţă S-a arătat la numai trei minute după naşterea mea, stând  ca o Lumină  deasupra mea, să vină aici.

Primul lucru de care-mi amintesc, este o vedenie care m-a urmărit toată viaţa, iar dacă la terminarea acestui serviciu va trebui să stau înaintea lui Dumnezeu şi să dau socoteală, El, care priveşte jos, ştie că este adevărul pentru că mi-a arătat vedenii.

Mulţi dintre voi aţi văzut fotografia care s-a făcut cu acea Lumină, şi care este expusă la Washington, la secţia de „Religie”.

Fie ca El să mă ajute în seara aceasta şi să-mi dea har ca să vi-L pot arăta pe Fiul Său Isus Hristos.

Prin Duhul şi Cuvântul Lui, prin Ungerea care este peste mine acum, iau sub stăpânirea mea fiecare suflet din locul acesta, în Numele lui Isus Hristos.

Vino aici, doamnă, căci vreau să vorbesc puţin cu tine. Noi suntem două fiinţe umane: tu ai un suflet şi la fel eu, şi amândoi ştim că într-o zi va trebui să ne întâlnim să dăm socoteală de viaţa noastră.

Nu ne cunoaştem, dar dacă Dumnezeu îmi va descoperi care este problema ta, vei crede că ţi-am spus adevărul şi că eu Îl reprezint pe El? Tu ştii că Duhul Lui, Puterea divină care cunoaşte viaţa ta, este aici. Dacă El îmi va descoperi problema ta, vei accepta vindecarea? Este acelaşi Duh, ca în ziua când femeia samariteană a vorbit cu Isus. Tu eşti de culoare, iar eu sunt alb, şi după cum ştii şi în toate zilele acelea era discriminare rasială la fel ca acum,  de aceea atunci când El i-a cerut apă să bea, ea i-a zis: „Nu se cade ca Tu, un iudeu, să ceri apă de la un samaritean.”

Vedeţi, ea stătea de vorbă cu Acela înaintea căruia nu era nici o deosebire între oameni; cu Acela care i-a făcut pe toţi la fel. Apoi s-a dus direct la problema ei şi a    descoperit-o. El dorea să facă din acea femeie o credincioasă, dar ea se afla într-un păcat groaznic.

El este şi astăzi acelaşi Domn Isus, este adevărat? Sigur că da.

Tu nu ai venit aici pentru tine, ci pentru un bărbat care se află la spital. Chiar acum, lângă el sunt nişte medici. Omul are TBC şi este soţul tău, nu-i aşa?

Tată, Dumnezeule, fie ca sora noastră, care stă aici pentru soţul ei, să-i mărturisească ce s-a întâmplat când a fost aici, iar el să primească vindecarea şi să plece pe deplin sănătos, pentru că Te rog aceasta în Numele lui Isus Hristos. Amin.

Dumnezeu să te binecuvânteze, soră şi să-ţi dea ceea ce ceri.

Credeţi în Domnul nostru Isus Hristos? Fie ca El să trimită marea şi sfânta Sa Putere binecuvântată peste fiecare. Ar trebui ca toţi cei prezenţi aici, să creadă.

Un moment….Tu plângi. Doamna de culoare cu pălărie albă. Şi tu ai pe cineva drag care este bolnav. Este un bărbat, probabil tatăl tău. Este adevărat? A avut de curând o operaţie de prostată, este adevărat?

Când mergi acasă, pune-ţi mâinile peste el şi fie ca Domnul să-l vindece în Numele lui Isus Hristos. Dumnezeu să te binecuvânteze. Să crezi din toată inima şi să nu te îndoieşti deloc.

Ce mai faci, domnule? Cred că nu ne cunoaştem, nu-i aşa? Eu nu te-am văzut niciodată în viaţa mea, dar Domnul nostru Isus Hristos ne-a hrănit pe amândoi şi ne-a făcut prin harul Său aşa cum suntem astăzi.

Tu ai urcat pe platformă. Ei bine, aici este Ceva. Vedeţi, Duhul lui Dumnezeu trebuie să fie reprezentat în ceva.

Odată a fost într-un Stâlp de Foc; apoi a coborât în apă în Ceva, iar cel care intra primul în acea apă era vindecat. Într-o zi a fost reprezentat în Isus Hristos. Şi tot El a promis că va fi reprezentat în credincioşii din toată lumea, până când va veni din nou.

În îndurarea Sa iubitoare, El a aşezat în biserica Sa diferite lucruri pentru diferite scopuri, iar noi – eu şi tu -, venim ca doi oameni care nu ne cunoaştem. Cred că nu    ne-am văzut niciodată, şi chiar dacă ai mai fost la adunările mele, eu nu te cunosc. (Fratele spune: „Da, am mai fost”.) Deci ai mai fost.

Ei bine, eu ştiu un singur lucru: că eşti credincios. Şi nu doar atât, ci eşti predicator. Este adevărat? Da, domnule. Văd o femeie care poartă pe cap o bonetă. Este menonită. Eşti predicator menonit, este adevărat? Da, domnule.

Vii din Iowa, este adevărat? Da, şi suferi de hernie şi o boală la rect. Crezi că sunt prorocul lui Dumnezeu?

Haideţi să ne rugăm.

Doamne, acum, în timp ce Duhul Tău este peste slujitorul Tău ca să descopere aceste lucruri, procedez conform Bibliei şi îmi pun mâinile peste fratele meu, pentru vindecarea trupului său bolnav.

Fie ca aceşti demoni de boală şi suferinţă să-l părăsească, pentru că le poruncesc în Numele lui Isus Hristos. Amin.

Binecuvântarea lui Dumnezeu să fie peste tine, frate. Du-te şi fii sănătos.

Haideţi să rămânem în rugăciune şi să credem din toată inima în Dumnezeu. Încercaţi să fiţi respectuoşi şi rămâneţi în rugăciune, pentru că dacă veţi crede din toată inima, Dumnezeu vă va face bine.

Un moment, frate, numai un  moment, căci este ceva. Dumnezeul cel Atotputernic, care cunoaşte şi descoperă toate lucrurile, îmi arată că este ceva…

O, da, este peste doamna de acolo. Şi tu ai probleme cu rectul, este adevărat? Ai avut un simţământ ciudat când bărbatul acela a trecut pe lângă tine, nu-i aşa? Atunci ai fost vindecată. Du-te mai departe.

Fiţi plini de respect. Voi, cei de acolo, nu trebuie să fiţi pe platformă, ci trebuie doar să credeţi, pentru că Dumnezeu se îngrijeşte de restul. Tot ce vă trebuie, este să aveţi credinţă.

Ce mai faci, doamnă? Crezi că sunt slujitorul lui Dumnezeu? Te întreb aceasta, pentru că atunci când Petru şi Ioan  au trecut pe la „poarta frumoasă”, i-au spus acelui om: „Uită-te la noi!” ca să-l determine să fie atent la ei, iar Îngerul Domnului mi-a spus că trebuie să-i fac pe oameni să creadă. Deci întrebarea pe care ţi-am pus-o este ca cea pe care ar pune-o păstorul de aici, când ar întreba: „Credeţi că sunt un păstor trimis de Dumnezeu?”

„Da, pastore, cred aceasta”. Şi atunci el ar spune: „Atunci te pot ajuta.”

Vezi? Dacă nu ai crede că este păstorul pus de Dumnezeu, nu te-ar putea ajuta. Înţelegeţi? Tu trebuie să crezi, pentru că Dumnezeu ne-a dat o „cheie”: credinţa. Ea este singurul lucru care poate deschide. Dacă crezi, El vine, intră şi aduce izbăvire.

Cred că nu ne cunoaştem, pentru că din câte îmi amintesc nu ne-am văzut niciodată. Ai probleme cu capul, este adevărat? Auzi tot timpul un zgomot ca un muget. Văd o tânără care stă lângă tine şi se roagă. Este fiica ta. Tu eşti îngrijorată din cauza ei. O, da…este în divorţ cu soţul ei, la mijloc fiind doi copii, nu-i aşa?

Soţul tău se află şi el aici. Este alcoolic şi se luptă să scape de această patimă, este adevărat? Vrea să fie eliberat şi să devină creştin.

O, Tată, te rog să fii îndurător şi să răspunzi la cererile noastre, astfel ca necazurile pe care le are sora noastră să înceteze chiar din seara aceasta. Fii milostiv, Te rugăm…

Noi nu ne cunoaştem, dar Dumnezeu ne cunoaşte. Continuă să crezi, soră, şi toată durerea va dispărea. Crezi că sunt slujitorul lui Dumnezeu? Tu nu eşti din oraşul acesta, ci vii din Illinois, este adevărat?

Numele soţului tău este James Wittcoff, da? Eşti foarte bolnavă, ai ceva la oase. Este o tumoare, iar doctorul ţi-a spus că nu te mai poate ajuta cu nimic. Crezi că Dumnezeu o poate îndepărta şi că te va vindeca? Accepţi vindecarea Sa?

Crezi că Duhul Sfânt care este aici şi cunoaşte toate lucrurile, Duhul care mi-a descoperit problema ta, poate să osândească acest duh şi să-i poruncească să plece? Crezi că El poate face ca atunci când doctorul te va consulta din nou, să constate că eşti bine? Vino aici.

Tată îndurător, Te rog să ai milă de sora mea şi să-i dai eliberarea Ta divină, astfel ca din seara aceasta să scape de această boală îngrozitoare.

Slujitorii Tăi, doctorii, nu mai pot face nimic, dar Tu poţi, Doamne. Tu eşti Creatorul şi prin marea Ta putere ai creat toate lucrurile, nimeni nefiind în stare să facă ceea ce faci Tu, pentru că nouă ne-ai dat Duhul cu măsură. Tu poţi crea vedenii şi să aduci atmosfera cerească a Duhului Tău, care este prezent aici.

Ca slujitor al Tău, Te rog să depărtezi tumoarea din aceste oase şi să creezi înapoi ţesuturile distruse de ea, în timp ce îmi pun mâinile peste această femeie, în semn că-L reprezint pe Fiul lui Dumnezeu.

Osândesc această boală şi fie ca marele Creator să-i facă sorei noastre un trup sănătos, în Numele lui Isus Hristos. Amin.

Soră, nu te teme, ci du-te mai departe şi să-mi scrii mărturia ta, mâine. Dumnezeu să te binecuvânteze. În ordine.

Crezi că boala de inimă te-a părăsit în timp ce stăteai acolo? Crezi că Dumnezeu te va face bine? Da? Vino aici.

Atotputernicule Dumnezeu, fie ca binecuvântările Tale să Se odihnească peste acest om care ştie că Satana vrea  să-l arunce mai devreme în groapă, dacă ar putea.

Osândesc această afecţiune îngrozitoare şi fie ca Tu, Creatorul, să creezi acele ţesuturi distruse de ea, astfel ca el să se facă bine în Numele lui Isus Hristos. Atitudinea ta este suficientă ca să-ţi aducă vindecarea. Dumnezeu să te binecuvânteze.

Iată! Este credinţa voastră. Dacă puteţi crede, totul vă aparţine.

Amintiţi-vă ceea ce vă spun acum: Aceasta este numai o umbră a ceea ce stă gata să se întâmple. Credeţi-mă, pentru că v-o spun prin Duhul lui Dumnezeu şi am simţit-o în ultimii ani.

Ştiu că se va întâmpla ceva şi că Dumnezeu va vindeca.

În ordine. Vino, soră! Haide să-L rugăm pe Dumnezeu să te scape de acea tumoare ca să poţi mânca.

O, Dumnezeule, Creatorul cerurilor şi al pământului, îmi pun mâinile peste sora, pentru că încerc să Te reprezint înaintea oamenilor.

Tată ceresc, Tu, Cel care poţi crea vedenii; Tu, care poţi crea duhul şi viaţa şi prin a cărui Putere trăim, Te rog să primeşti rugăciunile slujitorului Tău pentru această femeie pe moarte.

Satana i-a pus această tumoare în stomac, dar Tu eşti aici ca s-o îndepărtezi, de aceea osândesc această tumoare în Numele lui Isus Hristos.

Doamne, dacă rugămintea slujitorului Tău a primit trecere înaintea Ta, fie ca această tumoare să fie moartă de azi înainte; să dea înapoi şi să plece. Amin.

Dumnezeu să te binecuvânteze, soră. Aşa se primeşte vindecarea. Du-te şi ai credinţă în Dumnezeu.

Crezi că dacă Îl voi ruga, te vei face bine? Vreau să crezi din toată inima. Bine. Să ne plecăm  capetele  pentru un moment.

Tată îndurător, dă-ne mila şi îndurarea Ta şi dă-i acestei femei ceea ce i-a luat Satana. Vrei, Doamne? Fie ca în Numele lui Isus Hristos să fie eliberată de acest blestem. Amin.

Acum mă poţi auzi spunându-ţi că te vei face bine? Bine, totul s-a dus de la tine: răul de la ochi, de la urechi, totul.

Doamnă, tu ai avut o boala femeiască veche, care   te-a deranjat de multă vreme, dar acum totul a plecat de la tine şi poţi fi sănătoasă. Domnul să te binecuvânteze.

Vino, doamnă. Crezi din toată inima? Da? Crezi că El L-a dat pe singurul Său Fiu ca să moară pentru vindecarea ta şi că El Se va descoperi din nou aici, în Biserica Sa, astfel încât ea să producă aceleaşi roade ca şi El? Ei bine, dacă crezi aceasta, starea de anemie pe care o ai te va părăsi.

Crezi? Atunci te va părăsi. Dumnezeu să te binecuvânteze. Pacea Lui să fie cu tine.

Tată drag, Tu L-ai trimis pe Isus Domnul, ca să vindece bolnavii şi suferinzii, de aceea Te rog să Te înduri şi s-o ajuţi pe această femeie şi s-o vindeci în Numele lui Isus Hristos. Amin.

Dumnezeu să te binecuvânteze, soră. Du-te şi crede din toată inima şi vei fi bine. Ai credinţă în Dumnezeu şi El va face aceasta pentru tine.

Cred că toată lumea din clădire ar trebui să fie bine chiar acum.

Deasupra unei femei care a fost binecuvântată mai înainte, stă încă un duh. Este o femeie cu pălărie. Tu mai ai ceva…O, tu Îl cauţi pe Dumnezeu pentru că doreşti să ai o umblare mai apropiată de El, este adevărat? Vrei să trăieşti mai aproape de El. La aceasta te gândeai. Dumnezeu să te binecuvânteze. Vei primi ceea ce ceri.

Crezi că boala de inimă te va părăsi şi că vei fi bine? Crezi că dacă voi cere binecuvântarea în Numele Lui, ţi-o va da?

Tată, mă rog pentru această biată mamă, în Numele lui Isus. Ea stă aici şi suferă de boala cea mai îngrozitoare, care îi ucide pe majoritatea oamenilor, de aceea Te rog să ai milă de ea, Dumnezeule. Mă gândesc că odinioară când ai urcat dealul cu acea cruce care Te apăsa greu pe umeri, în timp ce sângele curgea şiroaie, Te-ai prăbuşit sub greutatea ei, iar atunci a venit Simon şi Te-a ajutat s-o duci. Priveşte la unul din copiii lui din seara aceasta, care încearcă să se mişte pe tărâmul credinţei ca să mai trăiască puţin pe pământul acesta şi să Te slăvească.

Fie blestemată boala din trupul acestei femei! În timp ce Duhul Sfânt care poate crea este aici, fie ca inima ei să se facă bine, pentru că Îţi cer aceasta în Numele lui Isus Hristos. Amin.

Eu am menţionat inima, dar tu ai şi alte probleme: astm, şi multe altele, însă Dumnezeu te-a eliberat de toate şi te-a făcut bine.

Vino, doamnă. Duhul Sfânt este aici şi vrea să vindece. El încearcă să ajungă la inimile oamenilor, de aceea, credeți-L!

În ordine, doamnă. Aş vrea să te uiţi la mine şi să crezi că sunt slujitorul lui Dumnezeu. O, aceasta este clipa după care ai tânjit mult! Tu ai o umflătură în piept şi o boală de inimă. Văd că ai făcut o călătorie şi te-ai dus într-un loc… Este o adunare a mea. Ai mers peste tot, încercând să ajungi la mine, iar acum a sosit timpul. Vino aici.

Dumnezeul cerului, Tu, care ai făcut toate lucrurile, eu stau aici şi binecuvântez această femeie ca reprezentant al Tău şi osândesc boala din trupul ei. Tu eşti Dumnezeul cerurilor, Dumnezeul lui Avraam, al lui Isaac şi al lui Iacov, şi eşti aici ca să Te proslăveşti, dovedind că Cuvântul Tău a fost manifestat.

Sora noastră a venit smerită, aşteptând chemarea Adâncului care cheamă adâncul, aceasta fiind dorinţa ei de ani de zile, iar acum este aici.

O, Tată ceresc, în prezenţa Ta osândesc boala din trupul ei şi-i cer s-o părăsească, pentru ca ea să trăiască, să fie tare şi sănătoasă ca să Te slujească pe Tine.

O binecuvântez pe ea şi osândesc boala, în Numele lui Isus Hristos.

Dumnezeu să te binecuvânteze, soră. Trebuie să primeşti acest lucru, după cât ai fost de credincioasă şi de statornică.

Ce mai faci, soră? Eşti credincioasă şi suferi de o boală de inimă, dar El te va face bine ca să trăieşti. Da, El a murit, pentru ca tu să poţi trăi, crezi aceasta? Vreau să te binecuvântez în Numele Lui …………………….……………………….

          …cred că El mărturiseşte în faţa acestei audienţe că spun adevărul, pentru că m-a trimis cu un scop.

El a spus: „Dacă vei lega ceva pe pământ, va fi legat în ceruri.”

Deci, dacă Îl reprezint sincer, El mi-a dat autoritatea să fac acest lucru cu adevărat. Şi aceasta nu pentru că aşa am spus eu, ci pentru că El este aici ca să dovedească Adevărul cuvintelor Sale. Aceasta înseamnă că dacă voi spune să fii dezlegată de această boală de inimă, Dumnezeu o va confirma în ceruri, nu-i aşa?

În ascultare de Cuvântul Său, îmi pun mâinile peste mâinile tale şi în Numele lui Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, te eliberez de această boală de inimă ca reprezentant al Lui.

Satană, tu ai legat-o şi încerci s-o tragi mai devreme în mormânt, dar Dumnezeul nostru nu se uită la asta. Eu vin să slujesc drept garanţie, ca slujitor al lui Dumnezeu. Tu nu poţi să mai locuieşti în această casă, ci trebuie s-o părăseşti, pentru că Duhul Sfânt, Detectivul lui Dumnezeu este aici şi ţi-a descoperit ascunzătoarea secretă.

Prin urmare, trebuie s-o părăseşti, pentru că blestem această boală de inimă în Numele lui Isus Hristos, pentru ca această femeie să fie eliberată şi cuprinsă de pacea lui Dumnezeu.

Du-te în Numele lui Isus Hristos şi bucură-te.

Aveţi credinţă în timp ce ne plecăm capetele pentru un moment.

O, Dumnezeule, care L-ai ridicat pe Isus din morţi, această femeie surdă stă în faţa mea, Doamne, şi un duh de surzenie trăieşte în ea. Ea doreşte să fie bine; doreşte să primească această binecuvântare ca să Te preamărească.

Tu ne-ai făcut ucenicii Tăi şi ne-ai trimis în toată lumea ca să vindecăm bolnavii, de aceea vin împotriva acestui duh, reprezentând amara Ta suferinţă de la Calvar, căci prin rănile Tale am fost vindecaţi. Peste sora mea a venit acest lucru rău, dar eu îl osândesc în Numele lui Isus Hristos şi-i spun: ieşi afară din această femeie în Numele lui Isus Hristos.

Mă poţi auzi? Dar acum mă poţi auzi? Acum? Am şoptit cât am putut de încet. Deci eşti vindecată, auzul tău este normal.

Dumnezeu să te binecuvânteze, soră.

Haideţi să spunem cu toţii: „Mulţumim lui Dumnezeu!” (Mulţumim lui Dumnezeu).

Ce este surzenia? Un duh. Este ca şi cum ceva ar întrerupe puterea din mâna mea.

Un medic înalt şi slab, cu ochelari, a consultat-o şi i-a spus că nervul nu reacţionează deloc. El nu a văzut nimic care să îl preseze, dar cu toate acestea era mort. Ce l-a făcut să fie mort? Biblia spune că atunci când duhul de surzenie a ieşit din om, el a putut să audă. Vedeţi? Este vorba de un duh, exact ca în cazul celorlalte boli.

Stând în prezenţa Lui, orice boală trebuie să plece, dar dacă nu veţi avea credinţă, ea va putea veni înapoi.

Dacă femeia aceasta care a fost surdă nu va continua să creadă că Dumnezeu a vindecat-o, acel duh va reveni.

O, ce ar face Tatăl ceresc dacă am avea suficientă credinţă? Ce minunat!

Haideţi să spunem: „Mulţumim lui Dumnezeu! (Mulţumim lui Dumnezeu.)”

El a spus: „Toate lucrurile sunt posibile pentru cei care cred.” Este adevărat? Toate lucrurile sunt cu putinţă celui care crede.

Dumnezeu este aici să facă ceea ce a făgăduit pentru orice bărbat sau femeie care doreşte să-L accepte şi să creadă.

Tu ai avut o boală de gât, nu-i aşa? Crezi că El te-a vindecat? Da, El a făcut-o. Dumnezeu să te binecuvânteze şi să fie cu tine, căci te-ai vindecat.

Tu ai crize astmatice destul de dese, nu-i aşa? Acel lucru s-a dus şi eşti vindecată. Dumnezeu să te binecuvânteze.

Păi, El vindecă oameni pretutindeni în clădire.

Domnule, tu ai fost vindecat de boala de rinichi chiar atunci.

Vreţi să fiţi vindecaţi şi restul? Haideţi să punem mâinile unul peste celălalt.

Atotputernicule Dumnezeu, fii îndurător şi revarsă-Ţi binecuvântarea peste fraţii noştri, vindecându-i. Îngăduie ca atunci când vor pleca de aici, să fie normali şi sănătoşi, prin Numele lui Isus.

Ceas de ceas, Domnul nostru Isus merge cu noi şi ne binecuvântează, descoperindu-Se faţă în faţă fiecare dintre noi. Ai milă de noi, Doamne.

Orice duh din locul acesta, trebuie să iasă afară  pentru că se află sub Puterea Atotputernicului Dumnezeu!

Acum, în timp ce staţi cu capetele plecate, indiferent cine sunteţi, unde vă aflaţi sau ce probleme aveţi, rugaţi-vă pentru boala cu care v-a legat cel rău.

Tatăl ceresc a dovedit că tot ce v-am spus este adevărul.

Prieteni, Isus Hristos este aici ca să vă facă bine pe fiecare dintre voi; ca să împlinească ceea ce a făgăduit în Cuvântul Său. Iar pentru aceasta, m-a trimis ca reprezentant al Său.

Indiferent cât sunteţi de bolnavi, cât de rău vă simţiţi sau se slabi, indiferent care este problema voastră, Isus Hristos vă face bine chiar acum, nu mâine dimineaţă.

Satană, te osândesc şi te mustru! Voi, duhuri de boală şi infirmitate, fiţi blestemate! Voi nu-i mai puteţi ţine pe aceşti oameni, pentru că Duhul Sfânt al lui Dumnezeu a creat în seara aceasta o astfel de credinţă încât nu mai puteţi sta aici, ci trebuie să plecaţi.

Voi nu-i mai puteţi ţine pe aceşti oameni! Ieşiţi afară din ei! Satană, te provoc să-i părăseşti în Numele lui Isus Hristos Fiul lui Dumnezeu.

– Amin –