OARE NU TE-AM TRIMIS EU?

Mulţumesc, frate. Domnul să te binecuvânteze. Bună seara, prieteni. Este un privilegiu să fiu în biserica aceasta mică şi confortabilă. Sunt sigur că Duhul Sfânt este aici şi că El îi cunoaşte pe toţi din adunarea aceasta. Noi suntem bucuroşi că suntem aici şi stăm în locurile cereşti în Hristos Isus, în această părtăşie minunată.

Vrem să vă anunţăm că mâine seară va începe convenţia la hotelul Ramada. Da, domnilor, şi cine poate să vină, este aşteptat la fiecare serviciu. Eu cred că fratele Williams a trecut deja prin toate procedurile şi ştie ce a avut loc şi ce trebuie să mai aibă loc. Uneori, la aceste întâlniri se petrec lucruri de care noi nu ştim nimic. Ultima dată, noi am avut un timp minunat acolo, la Westward.

După cum a fost anunţat, dacă va fi cu voia Domnului, mâine seară va vorbi fratele nostru iubit Oral Roberts. Vor fi mulţi alţii. Veţi auzi nişte oratori minunaţi, unii dintre ei fiind oameni de afaceri şi predicatori din toate părţile. Eu nu cunosc mulţi oratori, dar îl ştiu pe fratele Gardner. Ei vor avea un timp de acum până luni seara, iar noi ne aşteptăm să avem o mare sărbătoare gastronomică duhovnicească, aşa că vom veni să ne înfruptăm din bunătăţile Domnului. Eu cred că voi avea serviciul de sâmbătă dimineaţa şi probabil duminică seara.

Trebuie să spun că aceasta a fost una din cele mai măreţe perioade pe care le-am petrecut vreodată în Phoenix. De obicei când sunt în Phoenix, merg într-un singur loc, dar de data aceasta, cred că am fost deja în vreo nouă locuri diferite. Nouă locuri diferite înseamnă nouă predicatori cu care am dat mâna şi părtăşie cu diferite organizaţii.

De obicei, când vin aici fraţii sunt foarte amabili, îşi întrerup serviciile şi vin la aceste adunări. Cred că este bine, mai ales pentru evanghelişti, care vin şi petrec acest timp încercând să ajute biserica, apoi merg şi vizitează şi alte biserici, pentru că păstorii sunt întotdeauna dornici să coopereze. În felul acesta, oamenii au părtăşie împreună și se cunosc unii pe alţii. Unii predicatori spun: „Ei bine, frate Cutare sau Cutare, dacă mergi în districtul acela, să te duci la fratele Cutare pentru că am fost în biserica lui şi este un slujitor deosebit al lui Dumnezeu.”

Voi ştiţi că mie îmi place aceasta. Este bine să ne cunoaştem unii pe alţii pentru că vom petrece o veşnicie împreună, aşa că de ce să nu ne cunoaştem aici ca să vedem cum este? Frate păstor, atunci va fi un lucru minunat, pentru că nu vom avea întâlniri pentru rugăciune şi nu vom avea nici un serviciu de vindecare, nu vom avea nici o limită la timp şi voi putea să predic aşa cum îmi place de obicei, de la şase la opt ore.

Oh, aş vrea să vorbesc cu cei la care le-am predicat! Eu obişnuiesc să le spun oamenilor că mi-ar plăcea să am cel puţin un mileniu cu fiecare. Din câte ştiu, în timpul acestor servicii mici pe care le-am ţinut, s-au întors la Hristos în jur de două milioane de oameni. Fără îndoială, câţiva vor ajunge până la capăt, să zicem că în jur de o sută. Şi uite cum voi avea nevoie de o sută de milenii numai ca să ajung să-i cunosc pe toţi oamenii pe care i-am condus la Hristos. Apoi, când voi termina, voi avea un moment mai puţin decât atunci când am început.

Veşnicia nu începe şi nu se termină niciodată. Tu nu poţi s-o explici, dar tot ce are un început, are şi un sfârşit. Voi ziceţi: „Dar cum este cu noi, frate Branham?” Ei bine, câtă vreme eşti o fiinţă umană născută aici pe pământ, tu ai avut un început. Dar dacă eşti născut din ceruri, eşti parte din Dumnezeu; acel duh nu a avut niciodată un început, pentru că este parte din Dumnezeu, este veşnic. Singura cale ca tu să trăieşti veşnic este să ai Viaţă veşnică. Aşa este. Dar orice are început are şi sfârşit. Isus a spus: „Adevărat, adevărat vă spun că, dacă nu se naşte cineva din apă şi din Duh, nu poate să intre în Împărăţia lui Dumnezeu.” (Ioan 3.5). Înseamnă că tu nu poţi intra prin înţelepciune, ci trebuie să ai acea Viaţă veşnică.

Desigur, eu nu sunt un învăţat şi abia ştiu să vorbesc engleza, dar când găsesc anumite versete în Biblie, eu le studiez din ebraică sau greacă să văd ce înseamnă. Cuvântul grecesc folosit pentru Viaţa veşnică este acelaşi cuvânt care este folosit şi pentru Viaţa lui Dumnezeu, şi se scrie: „Z-O-E”, Zoe. Cel care are Viaţa veşnică, are ZOE, însăşi Viaţa lui Dumnezeu. Aceasta te face fiul sau fiica lui Dumnezeu: faptul că eşti născut din El. În tine este Viaţa Lui şi nu mai poţi pieri, pentru că Dumnezeu nu poate pieri. Deci tu ai Viaţa veşnică, iar Dumnezeu a spus: „Eu îl voi ridica în ultima zi.” Nu este minunat acest lucru?

Mă gândeam la zilele de început când Dumnezeu a spus: „Să fie asta şi cealaltă…” şi toate au venit la viaţă după soiul lor, iar tu poţi să hibridezi toate acestea. Aşa cum am predicat odată aici în Phoenix, când am vorbit mesajul „Religia hibridă”. Ei încearcă s-o hibrideze cu denominaţiunile în loc s-o lase aşa cum a fost. Tu vrei un hibrid din acesta dar orice este hibrid nu se poate înmulţi de la sine.

Când oamenii aceia le spun copiilor voştri la şcoală că noi am venit dintr-o singură celulă, şi toate acele teorii ale lui Darwin, ei nu ştiu despre ce vorbesc. Dacă tu iei un măgar şi îl încrucişezi cu o iapă, ei vor produce un catâr, dar catârul nu se mai poate încrucişa ca să producă un alt catâr. Linia se termină acolo. Tu poţi hibrida porumbul, dar dacă însămânţezi acel porumb, nu va răsări nimic, nu-i aşa?

Dacă noi am evoluat dintr-o singură celulă, unde am ajuns? Vedeţi? Chiar cercetarea lor ştiinţifică dovedeşte că sunt greşiţi. Vedeţi? Voi nu puteţi face aceasta. Tu poţi amesteca violetele albastre cu cele albe şi vei obţine violete africane, dar dacă le laşi în pace, ele vor merge înapoi la violetele albastre originale. Aşa este, nu pot continua aşa.

Când Dumnezeu a vorbit şi a făcut omul, iar sufletul omului s-a pierdut, Dumnezeu a trebuit să vorbească Cuvântul din nou. Aceasta face Viaţa veşnică. Orice altceva în afară de aceasta: aderarea la o biserică şi orice altceva este hibridare. Când Dumnezeu sădeşte Viaţa în tine, aceea este iarăşi Viaţă veşnică, dar orice în afara ei este o viaţă hibridă. Înţelegeţi? Diavolul a amestecat credinţa cu necredinţa şi a făcut un hibrid, dar când a vorbit Dumnezeu şi a pus acolo Duhul Sfânt şi l-a pecetluit, aceea este pentru veşnicie.

Efeseni 4.30 spune: „Să nu întristaţi pe Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, prin care aţi fost pecetluiţi pentru ziua răscumpărării.” Pecetea arată că un lucru este terminat. Este ca atunci când încarci un vagon. Eu am lucrat la căile ferate, iar acolo trebuia să încărcăm tot felul de lucruri în vagoane. Când eram gata, venea inspectorul şi verifica încărcătura. Vagonul acela urma să străbată locuri râpoase, aşa că nu avea voie să se mişte nimic în el. Inspectorul nu punea sigiliul pe vagonul acela până când nu era atât de plin încât nu se putea mişca nimic în el. Când totul era în ordine, punea sigiliul şi vagonul acela nu mai putea fi deschis până la destinaţie. Aşa este.

Când Dumnezeu vine şi ne găseşte neserioşi, nu ne va pecetlui încă. El nu ne va pecetlui nici dacă vede necredinţă. Dar când suntem plini de Evanghelie, El ne pecetluieşte până la destinaţie. Nu este El minunat?

Eu sunt atât de fericit pentru că sunt unul din voi! Când eram copil, mi-am dorit tot timpul să fiu iubit de oameni. Eram greu de iubit, fiindcă eram oaia neagră a familie, cum se spune. După cum ştiţi din povestea vieţii mele, toţi din jurul meu beau în afară de mine.

Ceva îmi spunea că undeva exista un Dumnezeu, pentru că tot timpul auzeam un Glas sau ceva care mă chema. În familie am fost nedorit. Când am mers la şcoală s-a întâmplat la fel, pentru că eram atât de rău îmbrăcat încât toţi râdeau de mine. Apoi când am ajuns predicator, am crezut că Cuvântul era Adevărul, dar curând am ajuns un străin pentru biserica mea baptistă. Toţi îmi spuneau: „Într-o zi vei ajunge un holly-roller!” iar când am aflat că mai era cineva care credea ca mine, a fost ca şi cum mi-aş fi tras o mănuşă pe mână. Se potrivea perfect. Domnul mi-a spus: „Dacă laşi totul şi Mă urmezi pe Mine, Eu îţi voi da mame, taţi, fraţi, surori şi Viaţă veşnică.” Eu vă iubesc pe toţi pentru că am venit între voi în felul acesta.

Uneori, sunt mai dur când predic, dar fac aceasta pentru că văd cum cineva iese din rând. Vedeţi, uneori trebuie să faci aceasta; şi un tată adevărat face aceasta. El te va scutura şi va spune: „Vino înapoi în linie!” Deci, uneori păstorul trebuie să vă certe, dar voi trebuie să-l iubiţi cu atât mai mult, pentru că el este un păstor adevărat care încearcă să vă ţină în linie. El veghează asupra sufletelor voastre, pentru că Duhul Sfânt l-a făcut supraveghetorul bisericii, iar voi trebuie să luaţi întotdeauna aminte la aceasta.

Eu mă rog ca Dumnezeu să binecuvânteze biserica aceasta micuţă şi s-o ajute să crească şi să propăşească. Fie ca din ea să iasă mulţi predicatori deosebiţi şi să meargă peste tot pe câmpul Evangheliei. Rugăciunea mea este ca numele acestei biserici să fie veşnic. Fie ca Dumnezeu să-i binecuvânteze păstorul, diaconii, şi pe toţi cei care au legătură cu această adunare. Fie ca Dumnezeu să fie cu voi toţi, cu toţi membrii care lucrează împreună. Mă rog ca Duhul Sfânt să lucreze cu voi şi să confirme Cuvântul cu semne şi minuni care îi vor urma pe cei ce cred Cuvântul predicat de la acest amvon. Dumnezeu să vă binecuvânteze.

Am vorbit cu fratele Williams şi i-am spus că mâine dimineaţă voi merge la Ajo şi în alte câteva oraşe. Eu încerc să-mi găsesc un loc aici, în Arizona, unde să mă mut. Un frate scump de aici are înregistrarea predicii „Sămânţa împărătească,” aşa că dacă aveţi un aparat la care s-o ascultaţi, încercaţi s-o procuraţi.

Fratele Fuller s-a ridicat de la amvon când i-am întrebat pe oameni dacă pot veni să preiau biserica, şi a spus că el şi soţia lui vor fi oameni de serviciu. Ei bine, a fost foarte frumos din partea lor, dar eu nu am venit în Phoenix să încep o biserică, ci am venit să ajut ce este deja început. Eu sunt misionar şi merg tot timpul prin lume. Astfel, dacă m-ar invita păstorul, aş veni într-o duminică să-l ajut, apoi în duminica următoare aş merge să-l ajut pe altul şi tot aşa. Aş merge să-i ajut pe toţi, toate denominaţiunile, şi am trăi în părtăşie.

Eu am vrut întotdeauna să vin în vest. Cred că ultima legătură care m-a ţinut în est a fost mama mea care s-a dus Acasă cu câteva săptămâni în urmă, ca să fie cu Isus. Şi mama soţiei s-a dus acum un an. Astfel, acum suntem amândoi orfani, fără mamă sau tată pe acest pământ, fiindcă au plecat să locuiască cu Domnul.

Noi ne planificăm să venim să locuim în vest, aşa că rugaţi-vă pentru noi.

Acum, înainte de a ne apropia de Cuvânt, aş vrea să citim ceva din Scriptură. A împărţit Billy numere de rugăciune în seara aceasta? Bine. Locul acesta va fi cam mic pentru o întâlnire de rugăciune, dar aşa cum a spus păstorul acela care avea o biserică de o sută sau două sute de locuri: „Oh, frate Branham, biserica mea nu este destul de mare…” vă spun că este suficient de mare. Singurul lucru care ne trebuie este Cuvântul de la Dumnezeu. Aceasta este tot.

Eu nu las niciodată ca întâlnirile mele să devină prea mari sau să intru în obligaţii cu radioul, televiziunea, presa sau ceva de genul acesta, pentru că aşa te legi singur. Eu vreau să ajung acolo unde nu trebuie să am nici un ban. În viaţa mea nu am luat nici o colectă, pentru că nu trebuie să am bani şi cred că nici un loc de rugăciune nu este prea mic: este bine şi dacă avem întâlnirea de rugăciune într-o colibă.

Nu demult am ţinut o trezire duhovnicească într-o biserică plină, care avea doar douăzeci de locuri. Da, aşa a fost. Dacă aş fi fost implicat în ceva mare, şi ar fi trebuit să am la dispoziţie câteva mii de dolari pe zi, n-aş fi putut să merg într-un loc ca acela. Vedeţi? Eu cred în călăuzirea Duhului Sfânt, oriunde te-ar duce El.

Apoi m-am dus peste ocean, în Bombay, India, unde am predicat la cinci sute de mii de oameni odată şi în Africa de Sud, unde am predicat la două sau trei sute de mii de oameni. Voi spuneţi: „Cum faci rost de bani pentru asemenea adunări?” Dacă mă trimite, Dumnezeu are grijă să trimită și pe cineva cu bani pentru aceasta. Vedeţi? Noi trebuie să trăim prin credinţă. Viaţa prin credinţă este o viaţă minunată, nu-i aşa? Numai să-L credeţi pe El.

Eu pot să spun că unele din cele mai bune întâlniri pe care le-am avut, au fost cele ţinute în biserici mai mici decât aceasta. Acolo ne-am adunat laolaltă şi Duhul Sfânt S-a pogorât între noi. Acolo se naşte şi Viaţa. Aşa este.

Acum, înainte de a ne apropia de Cuvântul Lui, haideţi să ne plecăm capetele. Noi ne simţim puţin mai apropiaţi şi ne cunoaştem puţin mai bine unii pe alţii. Dacă în seara aceasta aveţi vreo cauză pentru care aţi vrea să mă rog, ridicaţi mâinile şi spuneţi: „Frate Branham, roagă-te pentru mine.” Dumnezeu să vă binecuvânteze. Tatăl ceresc vede totul, de jur împrejur.

Doamne scump, Dumnezeule Atotputernic, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, Cel care l-ai adus pe cel mort între cei vii, atunci când L-ai ridicat pe Isus Hristos dintre cei morţi, noi suntem atât de fericiţi în seara aceasta să ştim că El S-a ridicat dintre cei morţi şi că este viu în vecii vecilor. Au trecut două mii de ani de atunci, iar în seara aceasta noi suntem cu El, la fel de real cum a umblat prin Galileea, în zilele când a fost aici. Noi ştim că El S-a ridicat dintre cei morţi, şi ni S-a făcut cunoscut în forma Duhului Sfânt. Îţi suntem atât de recunoscători pentru aceasta, Doamne!

Dumnezeu trăieşte în Cuvântul Său chiar şi în această zi întunecată în care trăim, şi când necredincioşii şi oamenii de ştiinţă, încearcă să taie valoarea Cuvântului. Noi Îl vedem pe El cum Se manifestă pe Sine însuşi atât de clar şi simplu, şi Îţi suntem recunoscători pentru aceasta, Doamne. Oare ce se întâmpla cu noi dacă în seara aceasta eram în afara corăbiei şi nu ştiam unde ne aflăm? Eram nişte suflete rătăcite ca şi corbul care a fost trimis de pe arcă. El era mulţumit să trăiască cu cadavrele găsite pe apă, dar micuţul porumbel a trebuit să-şi găsească drumul înapoi spre arcă şi a bătut în fereastră până când tata Noe l-a lăsat să intre. Noi suntem atât de bucuroşi în seara aceasta să ştim că Dumnezeu Tatăl ne-a lăsat să intrăm în Corabia aceasta.

În seara aceasta, noi suntem aici în siguranţă şi ne odihnim deplin în răscumpărarea pe care a făcut-o Domnul nostru, ştiind că atunci când va veni judecata, noi vom pluti deasupra ei. Noi vom fi scoşi din această lume şi nu va mai fi nevoie să stăm în faţa judecăţii, pentru că Domnul nostru ne-a promis în Ioan 5.24: „Adevărat, adevărat vă spun că cine ascultă cuvintele Mele şi crede în Cel ce M-a trimis, are Viaţa veşnică şi nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la viaţă.”

Noi nu suntem nişte suflete rătăcitoare când murim, ci mergem în prezenţa lui Dumnezeu. Nu suntem nişte rătăciţi și pierduţi prin veşnicia fără sfârşit, ştiind că trebuie să ne întoarcem să fim judecaţi după faptele pe care le-am făcut în acest trup, fiindcă noi am rezolvat aceasta la altar. Astfel, păcatele pe care le-am săvârşit au plecat de dinaintea noastră, iar noi suntem mântuiţi prin Sângele lui Isus Hristos, având dovada aceasta prin faptul că Dumnezeu Şi-a turnat Duhul Sfânt peste noi şi suntem deja pecetluiţi pentru destinaţia noastră veşnică.

Doamne, noi avem nevoi în timp ce umblăm prin lume. Trupul acesta fizic este născut în păcat. Într-o zi va fi născut din Dumnezeu, dar astăzi este născut din păcat. De aceea ne luptăm în timp ce mergem prin această lume întunecată, privind în sus, singurul loc de unde vine lumina. Tată ceresc, Te rog să-Ți aduci aminte de fiecare din oamenii aceştia care şi-au ridicat mâinile. Ascultă-i, Tată, de la cel mai mic la cel mai mare şi de la cel mai tânăr la cel mai bătrân, pentru că Te rog să le asculţi cererile.

Acum vom întoarce paginile Bibliei. Oricine poate să-I întoarcă paginile, dar numai El, Cel care a fost înjunghiat de la întemeierea lumii, poate să le deschidă. Noi vedem că El a luat Cartea din mâna Celui ce şedea pe scaunul de domnie. Mielul a putut să ia Cartea şi să-i rupă Peceţile. Mare Miel al lui Dumnezeu, Te rugăm să vii în seara aceasta la noi, în timp ce citim din Cuvânt. Deschide-o inimilor noastre ca să ne dai credinţă pentru călătoria ce ne stă în faţă, pentru că o cerem în Numele lui Isus. Amin.

Eu mi-am notat câteva texte, iar unora le place să ne urmărească şi să le citească. În seara aceasta aş vrea să mergem în cartea Judecătorilor, capitolul 6 şi să citim câteva versete. Voi încerca să nu vă ţin prea mult în seara aceasta, pentru că mâine seară va începe convenţia. La sfârşit ne vom ruga pentru bolnavi, apoi vom încheia, ca să vă puteţi pregăti pentru mâine seară. Unii dintre voi staţi în picioare şi ştiu ce înseamnă aceasta.

Azi după-amiază mi-am dus maşina la mecanic să fie unsă, dar băiatul acela a fost atât de încet, încât i-au trebuit vreo trei ore ca s-o termine. Eu cred că am cules ce am semănat, pentru că vă ţin atât de mult. Eu am început să mă plâng, dar am tăcut când mi-am dat seama de aceasta. Mi-am zis: „Nu, ei nu au spus niciodată nimic, aşa că nu voi spune nici eu.” Şi l-am lăsat în pace.

Judecători 6.12-14:

„Îngerul Domnului i S-a arătat şi i-a zis: „Domnul este cu tine, viteazule!”

„Ghedeon I-a zis: „Rogu-Te, domnul meu, dacă Domnul este cu noi, pentru ce ni se întâmplă toate aceste lucruri? Şi unde sunt toate minunile acelea pe care ni le istorisesc părinţii noştri când spun: „Nu ne-a scos oare Domnul din Egipt?” Acum Domnul ne părăseşte şi ne dă în mâinile lui Madian!”

Domnul S-a uitat la el şi a zis: „Du-te cu puterea aceasta pe care o ai şi izbăveşte pe Israel din mâna lui Madian; oare nu te trimit Eu?”

Fie ca Domnul să-Și adauge binecuvântările la aceste cuvinte citite. Toată lumea cunoaşte aceste versete pe care le-am citit din Scriptură. A fost o vreme când Dumnezeu avea judecători, şi de fiecare dată când reuşea să-i corecteze, toţi încercau să facă lucruri bune, pentru că El trimitea judecata sau ceva de felul acesta. Dar nu mult după toate acestea, oamenii cădeau din nou. Aceasta este ceva normal pentru oameni, este uman ca ei să cadă din nou. Şi de îndată ce ei decădeau, venea din nou judecata lui Dumnezeu. Vedeţi? Tu nu poţi face rău şi să mergi totuşi mai departe, pentru că Dumnezeu este drept.

Şi ca să fie drept, El trebuie să-Și ţină Legile, iar Legea fără pedeapsă nu este lege. Vedeţi? Dacă pe stradă este un semafor, şi spune: „STOP!” atunci legea spune că tu trebuie să te opreşti. Dacă totuşi treci mai departe şi nu te opreşti, iar legea nu te penalizează, atunci aceea nu este lege. Nici măcar n-ar trebui să atârne acolo. Dacă Dumnezeu începe să fluture ceva înaintea ta şi să-ţi spună că faci ceva greşit, iar tu încalci Legea cu privire la care te-a avertizat Dumnezeu, va trebui să plăteşti pentru aceasta, deoarece „Plata păcatului este moartea.” (Romani 6.23). Deci, dacă un om încalcă iar şi iar Legea lui Dumnezeu, să nu-L învinuiască pe Dumnezeu dacă i se va întâmpla ceva. Vedeţi? Dacă eşti pierdut, nu poţi spune: „Ei bine, a fost vina lui Dumnezeu.” Am spus adesea că un om trebuie să se lupte pe drumul lui către iad; el poate merge în iad uşor, şi cu siguranţă se luptă să ajungă acolo.

Băieţi, vă amintiţi prima ţigară făcută din mustăţi de porumb pe care aţi fumat-o? Vă era teamă că mama va simţi mirosul acela de fum în respiraţia voastră, aţa că mestecaţi cafea, sau altceva, ca ea să nu poată simţi mirosul. Mama zicea: „Mamă, totul este în ordine cu mine.”

Care este primul lucru greşit? Când minţi pentru prima dată, începe să se aprindă o lumină roşie: „Copile, fii cinstit şi spune adevărul, pentru că aşa te-a învăţat mama!” Dar vezi, tu te lupţi să treci prin acea barieră, deşi lumina roşie te avertizează să n-o faci. Vedeţi?

Îţi aminteşti când ai filtrat pentru prima dată cu prietena ta? Îţi aminteşti când te-ai răţoit prima dată la soţia ta, sau soţia la soţul ei? Îţi aminteşti când ai auzit pentru prima dată acea cântare la biserică şi Ceva a bătut la inima ta, dar tu te-ai scuturat, I-ai întors spatele şi ai zis: „Am s-o fac altădată.” Toate acestea au fost lumini roşii de avertizare, dar tu ai trecut peste toate. „Nu te duce pe acolo, băiatule sau fetiţo! Întoarce-te la Mine, căci Eu sunt Creatorul tău!” Dar tu ai continuat să mergi mai departe aşa.

Nu te poţi aştepta la altceva, aşa că nu da vina pe Dumnezeu! Dacă treci pe roşu, nu poţi spune: „Oraşul este de vină!” Nu, domnule, tu eşti de vină! Lumina aceea este acolo ca să te apere, dar ca să te poată ajuta, trebuie s-o respecţi. Tot aşa nu este vina oraş ului, pentru că tu trebuie să te opreşti când eşti avertizat de semnalul semaforului.

Ar fi bine ca atunci când simţi în inima ta acel tremur care te avertizează, să te opreşti şi să-ţi faci inventarul. Eu am predicat multe nopţi oamenilor care s-au îndepărtat de Dumnezeu, şi pot spune că este bine să vii imediat înapoi când auzi Cuvântul. Dacă sună un clopoţel mic, să-L asculţi imediat pentru că este Cuvântul lui Dumnezeu. Să nu calci peste El, pentru că nu vei mai putea înainta, până nu te întorci înapoi de unde L-ai lăsat.

Hristos te-a lăsat acolo unde L-ai lăsat tu prin neascultarea faţă de Cuvântul Lui. Nu El te lasă, ci tu Îl laşi pe El. Vezi, întotdeauna tu eşti cel care Îl părăseşte pe El; El este Cel care te conduce pe cărare, Cel care încearcă să te îndrume. Dar când Îl laşi, trebuie să vii înapoi unde L-ai lăsat şi să începi din nou.

Eu am avut un prieten care a fost preot în al doilea război mondial şi el mi-a povestit că a cunoscut un căpitan care a fost împuşcat în piept cu o mitralieră de calibru 50. Fiind pe moarte, căpitanul l-a chemat să vorbească cu el. Nu putea fi salvat pentru că avea o puternică hemoragie internă.

Când a ajuns la căpitan, preotul l-a întrebat:

„Căpitane, eşti creştin?”

„Am fost cândva,” a răspuns căpitanul.

„Ai fost cândva? Atunci trebuie să fii chiar acum, pentru că acum eşti pe moarte.”

„Da, domnule, ştiu aceasta.”

„Căpitane, trebuie să te gândeşti şi să-ţi aminteşti repede, pentru că nu ai mult timp la dispoziţie. Trebuie să-ţi aminteşti unde L-ai lăsat pe Hristos, şi apoi trebuie să începi de acolo, pentru că Îl vei găsit exact în locul în care L-ai părăsit.”

Poate L-ai lăsat în urma neascultării vreunei învăţături din Biblie; poate după ce ţi s-a spus: „Să nu furi!” ai trecut peste aceasta şi ai mers mai departe. Poate, deşi ţi s-a spus: „Să nu minţi!” ai călcat peste aceasta. Dar acum trebuie să vii înapoi şi să începi de acolo.

Căpitanul acela avea hemoragie internă, iar sângele îi umplea deja plămânii. Respira foarte repede şi ştia că este pe ducă. Preotul a insistat:

„Căpitane, grăbeşte-te! Gândeşte-te repede!”

„Nu îmi amintesc exact,” a răspuns acesta. Apoi, deodată faţa i s-a luminat şi a spus: „Îmi amintesc, îmi amintesc unde L-am părăsit.”

„Bine, căpitane. Începe chiar de acolo.”

După aceea, căpitanul a spus: „Acum mă întind să dorm şi Îl rog pe Domnul să-mi păstreze sufletul. Dacă voi muri înainte să mă trezesc, Îl rog pe Domnul să-mi ia sufletul la El.” Apoi a trecut.

Unde L-a părăsit El pe Hristos? Când era doar un băieţel, şi a trebuit să se întoarcă până acolo. Acolo poţi să-L găseşti şi tu: unde L-ai părăsit.

Israel ieşea tot timpul din armonia cu Dumnezeu, dar nimic nu merge bine până nu intri înapoi în armonia cu El. Ei tocmai fuseseră eliberaţi din mâna unei armate duşmane, dar în loc să se întoarcă la Domnul, s-au îndepărtat iar de El. Nu este acest lucru ciudat? Ne îmbolnăvim, sau se îmbolnăveşte atât de rău copilul, încât nu ştim ce să facem. Mama îşi freacă mâinile neputincioasă, apoi spune împreună cu tatăl copilului: „Oh, Dumnezeule, Te vom sluji toată viaţa dacă ne vindeci copilaşul!” Copilul se face bine, dar ei uită ce au promis. Vedeţi? Este atât de uşor să uiţi! Da, domnilor.

Apoi ai un accident în care aproape că ţi-ai pierdut viaţa, şi spui: „Oh, dacă muream… Doamne, Îţi mulţumesc că mi-ai cruţat viaţa, şi Îţi promit că de acum înainte te voi sluji.” Vedeţi? Dar apoi uiţi de aceasta şi tot aşa până când într-o zi te prinde una şi atunci este prea târziu. De obicei, oamenii Îl uită pe Dumnezeu. Ei nu fac întotdeauna aceasta. Uneori Îi mulţumesc pentru ceea ce face, dar de cele mai multe ori Îl uită, mai ales atunci când le merge bine. Vedeţi? Dar El spune că dacă Îl vei neglija şi nu Îl vei sluji, atunci când va veni necazul, îţi va râde în faţă. Vedeţi? Tu trebuie să-ţi aminteşti că trebuie să-L păstrezi întotdeauna pe Dumnezeu pe primul loc.

În zilele acelea, oamenii s-au îndepărtat de Dumnezeu şi L-au părăsit, aşa că madianiţii, filistenii şi alte popoare au venit şi i-au cotropit. Acum noi nu mai avem madianiţi şi filisteni, dar avem ceva cu mult mai rău: lumea vine, ne înghite şi ne trage în jos. Vedeţi? Necredinţa. Astfel, ne îndepărtăm de partea de Duh a bisericii, apoi de partea de Duh a lui Dumnezeu şi devenim formali. Şi ce facem? Ne mulţumim să spunem: „Ce mai faci, păstorule? Aş vrea să-mi iau scrisoare din biserica aceasta, pentru că nu mai vorbesc cu sora Cutare sau Cutare.” Vedeţi? Oh, da, chiar aşa este! Apoi ne trimitem doar scrisori. Dar când eşti scris în Cartea Mielului, te afli acasă. Vedeţi? Aşa este.

Noi vedem că aceste lucruri se întâmplă cu adevărat. Apoi vine timpul când trebuie să treci la acţiune, pentru că madianiţii vin ca lăcustele peste toată ţara. Israeliţii trebuiau să sape peşteri în munţi, ca să-şi ascundă acolo proviziile de hrană, ca să aibă cu ce să trăiască, pentru că duşmanii lor veneau ca puhoiul şi le luau tot.

Ei le luau oile, vitele şi taurii şi le mâncau toată recolta; le luau totul şi plecau. Nu îi omorau, dar le mâncau tot ce aveau. Apoi, în anul următor îi lăsau să semene din nou, iar pe când recolta era coaptă, veneau şi le luau totul.

Dar vedem că în vremea despre care vorbim, în Israel era un bărbat puternic şi de valoare, dar el nu se considera aşa. Biblia spune că el îşi măcina grâul şi încerca să pună ceva deoparte pentru familia lui. Numele lui era Ghedeon, iar mai târziu a devenit judecător în Israel.

Aş vrea să prindeţi ideea aceasta. Înainte ca Dumnezeu să-i salveze pe copiii Lui, trimite întotdeauna un proroc ca să-i înştiinţeze, pentru că de multe ori ei nu citesc şi nu învaţă Cuvântul Lui. Ei merg, aderă la o biserică şi sunt mulţumiţi cu aceasta, dar nu stau jos să citească.

Duhul Sfânt Se hrăneşte din Cuvântul lui Dumnezeu. Astfel, Isus a spus: „Omul nu trăieşte numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.” (Matei 4.4). Deci, cel mai bun lucru pe care poţi să-l faci după ce eşti mântuit, este să stai jos şi să citeşti tot timpul din Biblie. Aceasta te întăreşte. Nu este ca şi când citeşti un roman, ci citeşti ca să-ţi ancorezi sufletul de fiecare virguliţă din Ea. Aşa este, pentru că este Cuvântul lui Dumnezeu. Ştiţi cum întăresc eu fiecare Cuvânt pe care Îl spune Dumnezeu? Cu un „Amin”. Aşa este. „Aşa să fie!” Ceea ce a spus El este adevărat.

Aşadar, noi ar trebui să întărim fiecare Cuvânt al Lui cu „Amin”. Când Dumnezeu spune: „Tu să faci sau să nu faci…” şi aşa mai departe, tu să răspunzi: „Amin”. Să nu spui: „Eu cred că ar trebui să fie aşa şi aşa!” ci spune doar „Amin”, la tot ceea ce spune El.

Dumnezeu a fost bun cu ei, dar ei nu au meritat aceasta. Totuşi, înainte ca acest eveniment mare să aibă loc, Dumnezeu le-a trimis un proroc care le-a vorbit Cuvântul Domnului, iar el le-a spus: „Eu sunt Dumnezeul care te-a scos din Egipt; Eu sunt Cel care ţi-a dat ţara în care trăieşti. Eu am făcut toate aceste lucruri pentru tine.”

Vedeţi, un profet adevărat, un predicator adevărat, arată întotdeauna spre Dumnezeul cel mare şi supranatural. Predicatorul este un profet al timpurilor moderne. Deci, un profet adevărat arată înapoi, la Cuvântul Domnului, la promisiunea Lui. El nu arată spre ceea ce a spus o biserică, ci spre ceea ce spune Cuvântul lui Dumnezeu. Vedeţi? Înapoi la Cuvântul Domnului!

Madianiţii au luat tot ce aveau copiii lui Israel, iar ei mureau de foame, dar Dumnezeu i-a vorbit acestui proroc şi le-a spus: „Nu vă amintiţi că Eu sunt Dumnezeul care v-a scos din Egipt? Nu ştiţi că Eu am deschis Marea Roşie înaintea părinţilor voştri şi că i-am hrănit timp de patruzeci de ani în pustiu? Eu i-am bătut pe toţi duşmanii din jurul lor. Nu i-am bătut Eu pe amaleciţi și pe ceilalţi de dinaintea voastră? Eu sunt Dumnezeu! Întoarceţi-vă la Mine! Urmaţi-Mă!”

Amintiţi-vă că întotdeauna după mesajul profetic, Dumnezeu trece la treabă. După ce profetul spune Cuvântul, Dumnezeu trece la treabă în Cuvânt. Mai întâi trebuie să vină Cuvântul, mai întâi trebuie predicat Cuvântul pentru că „Credinţa vine în urma auzirii; iar auzirea vine prin Cuvântul lui Hristos.” (Romani 10.17). Profetul adevărat stă pe Cuvântul adevărat al lui Dumnezeu şi nu Îl compromite în nici un fel, ci spune: „Tu trebuie să te naşti din nou, căci făgăduinţa aceasta este pentru voi şi pentru copiii voştri, în oricât de mare număr îi va chema Domnul Dumnezeul nostru.” Aşa va spune dacă este un profet adevărat.

Dar dacă nu este un profet adevărat, va spune: „Noi credem aşa şi aşa…” Dar cine sunt aceşti „noi”? Nu sunt Dumnezeu şi profeţii Săi, Dumnezeu şi îngerii Săi sau Dumnezeu în Cuvântul Său. Isus a spus: „Cerurile şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.” (Matei 24.35). Aşa este. „Dacă cineva adaugă sau scoate ceva din Cuvântul acestei prorocii, Dumnezeu îi va scoate partea lui de la Pomul vieţii.” Deci un profet adevărat stă pe Cuvânt.

Apoi a început să le arate ce urma să se întâmple şi imediat după mesajul profetic, Dumnezeu a intrat în scenă. Întotdeauna a fost aşa. Dacă profetul a avut Cuvântul Domnului, Dumnezeu S-a mişcat în spatele Lui, pentru că este scris: „Cuvântul Meu, care iese din gura Mea, nu Se întoarce la Mine fără rod, ci va face voia Mea, şi va împlini planurile Mele.” (Isaia 55.11). Întotdeauna va exista un grup care se va comporta ca şi cum ai arunca apă pe spatele unei raţe, dar se va găsi şi cineva care să creadă, pentru că Dumnezeu a trimis acel Cuvânt. Amin. Vedeţi? Cuvântul nu Se va întoarce fără rod, ci va împlini ceea ce are de împlinit.

Acest profet a stat acolo şi a profeţit. Motivul pentru care Dumnezeu trimite un profet este că oamenii se îndepărtează de El prin tradiţiile bătrânilor şi aduc în biserică tot ce este lumesc. Astfel, fac compromis şi aici şi dincolo şi înainte să-ţi dai seama, te trezeşti că eşti într-o organizaţie. Nu este nimic altceva decât o colibă. Oamenii vin acolo şi au tot felul de mese, jocuri, dansuri şi aşa mai departe, apoi biserica nu este mai mult decât o colibă. Aşa este.

Apoi vezi că totul este departe de Cuvânt şi că multe suflete cinstite stau în acele morgi şi se gândesc: „Aceasta este tot.” Dar, înainte ca Dumnezeu să-Şi trimită judecata, înainte de a se întâmpla orice, şi să vină eliberarea bisericii, El este drept şi trimite prin ţară un glas care vesteşte Cuvântul lui Dumnezeu. Apoi, de îndată ce-Şi vesteşte Cuvântul, Dumnezeu, Cel care este în Cuvântul Său şi Îl face real, Îşi manifestă Cuvântul vorbit.

Dumnezeu este drept. El nu poate fi nimic altceva decât un Dumnezeu drept. Vedeţi? El stă chiar în spatele Cuvântului Său. Isus a spus: „Dacă rămâneţi în Mine şi dacă rămân în voi cuvintele Mele, cereţi orice veţi vrea, şi vi se va da.” (Ioan 15.7). El trebuie să se împlinească pentru că este Cuvântul lui Dumnezeu.

Acum, Dumnezeu nu vine să ne vorbească cu Glasul Lui din ceruri, ci a scris Cuvântul pe hârtie şi aşteaptă ca tu şi eu să primim Duhul Sfânt, să credem acel Cuvânt. Apoi, când vorbim acel Cuvânt, dacă este Cuvântul adevărat al lui Dumnezeu, Dumnezeu va sta în spatele Lui. Aşa este. Dumnezeu va face minunile prin mâinile copiilor Săi. Aşa cum am spus într-o seară într-una din aceste biserici, El este Viţa, iar noi suntem mlădiţele. Viţa nu produce roade, ci mlădiţele sunt cele care poartă roadele, dar ele îşi primesc viaţa şi puterea de la viţă. Isus Hristos, Duhul Sfânt, vine într-un trup omenesc, Se leagă de Cuvânt şi Îl mişcă, arată vedenii vorbeşte în limbi, proroceşte. El face tot felul de lucrări ca să-Şi confirme Cuvântul prin fiinţa umană. Aceasta este ceea ce a făcut El.

„Voi sunteţi martorii Mei. După ce veţi primi Duhul Sfânt, după ce veţi primi puterea de sus, Îmi veţi fi martori.” Vedeţi? Mai întâi trebuie să îndreptaţi lucrurile, „Şi iată că voi trimite peste voi făgăduinţa Tatălui Meu; dar rămâneţi în cetate până veţi fi îmbrăcaţi cu putere de sus.” (Luca 24.49). Apoi veţi fi martorii Mei. Numai în Ierusalim? Nu! „Și-Mi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria și până la marginile pământului.” (Fapte 1.8).

Acum, dacă viţa produce o mlădiţă originală, aceea trebuie să poarte aceeaşi viaţă care este în viţă. Deci, un profet al lui Dumnezeu va spune că Cuvântul lui Dumnezeu este corect de la „A” la „Z”. Fiecare iotă din El este adevărată.

Dumnezeu îi trimite pe aceşti bărbaţi din cauză că oamenii nu studiază Cuvântul. Ei nu citesc Biblia, nu o studiază şi nu se roagă mult, ci spun o scurtă rugăciune de dimineaţă, sau trec nişte mărgele printre degete şi zic un „Ave Maria” sau ceva de felul acesta. Dar aceasta nu este corect. Vedeţi? Astfel, Dumnezeu trimite un profet adevărat, iar Cuvântul Domnului vine întotdeauna la profet.

Apoi, Cuvântul Domnului este în profet, iar oamenii Îl pot vedea pe Dumnezeu în acţiune. Cuvântul lui Dumnezeu din profet în acţiune, pentru că astfel, Dumnezeu Îşi confirmă propriul Cuvânt.

Uitaţi-vă la Petru. El L-a văzut pe Dumnezeu la lucru. Uitaţi-vă la Pavel. Şi el L-a văzut pe Dumnezeu la lucru. Uitaţi-vă la profeţii Vechiului Testament: ei toţi L-au văzut pe Dumnezeu la lucru. Aşa este. Dacă astăzi iei un om, un predicator care predică Evanghelia deplină şi botezul cu Duhul Sfânt, şi te uiţi la el, Îl vei vedea pe Dumnezeu în el. El va avea o viaţă impecabilă, mai presus de orice reproş. Vedeţi? Este Dumnezeu la lucru, iar oamenii pot să vadă aceasta. „Voi sunteţi epistole vii…” Ce fel de epistole? O epistolă a lui Dumnezeu, o dovadă a faptului că te-a trimis El.

Deci, noi vedem că El îşi trimite profeţii, iar ei sunt cei care luminează şi le arată oamenilor Evanghelia. Dă-I slavă lui Dumnezeu! Îmi place aceasta. Să vii de la seminarul din ceruri. Da, domnule, iar Dumnezeu să confirme că vii de acolo. Dar pentru aceasta nu trebuie să ai multe cunoştinţe de genealogie, ci mai degrabă de genunchiologie. Aşa este.

Acum observaţi! Ghedeon era într-o situaţie îngrozitoare. El era la treieratul grâului când a auzit mesajul acelui profet. Voi puteţi vedea aceasta în versetele 7-10. Profetul a venit şi a adus mesajul, spunându-i să-şi amintească faptul că Dumnezeu este Dumnezeu, că El este Cel care i-a eliberat şi că ei trebuie să se întoarcă la El. Nu acelaşi mesaj ar trebui să fie şi astăzi? Sigur că da.

Dumnezeu este încă Dumnezeu; El este acelaşi Dumnezeu de la Rusalii; este acelaşi Dumnezeu din rugul aprins; acelaşi Dumnezeu care a deschis Marea Roşie. Atunci ce ne mai pasă de bombele cu hidrogen, buncăre în pământ sau orice altceva poate să facă omul? „Dumnezeu este adăpostul şi sprijinul nostru, un ajutor care nu lipseşte niciodată în nevoi.” (Psalmul 46.1). El este încă Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi Iacov, Dumnezeul lui David. Desigur, El este încă Dumnezeu. Noi vrem să auzim doar Cuvântul lui Dumnezeu şi suntem recunoscători că am auzit Cuvântul. Da, domnilor, El este o Stâncă, un Turn puternic şi un Adăpost în vreme de furtună. El este Adăpostul nostru, iar „cel neprihănit fuge în el şi stă la adăpost.” (Proverbe 18.10). Da, el este în siguranţă. Aşa este. Judecătorul suprem spune că el este în siguranţă. Aşa este. „Cei ce se încred în Domnul îşi înnoiesc puterea.” (Isaia 40.31). El este Cetatea de scăpare a fugarului, a celui refugiat.

În timp ce îşi treiera grâul, fără îndoială că mesajul profetic trecea prin inima lui Ghedeon: „Eu sunt Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi Iacov. Eu sunt Cel ce v-a scos din Egipt. Eu sunt Cel care v-a dat ce aveţi. Întoarceţi-vă la Mine!” Ghedeon era împreună cu tatăl său şi îşi treierau grânele, când a venit la el un Înger, sau mai bine zis, aşa se gândea el. La urmă s-a dovedit să de fapt nu era un Înger, ci era Dumnezeu însuşi, pentru să este scris cu literă mare: „Domnul”. Vedeţi?

Când El i-a vorbit lui Ghedeon, acesta a fost foarte surprins. El l-a numit: „Viteazule…” dar Ghedeon nu ştia că este un viteaz. Poate că în seara aceasta sunt mulţi viteji printre noi. „Te referi la biserica aceasta mică, la grupul acesta neînsemnat?” Acolo erau numai doi: Ghedeon şi tatăl lui, iar aici sunt tot doi: tu şi Hristos. Aceasta este tot ce trebuie ca să fii un viteaz. Aşa este.

Probabil că El arăta ca un om bătrân şi chel, care stătea acolo sprijinit de un tufiş, îmbrăcat cu o haină făcută din piele de miel şi cu un toiag în mână. Nu era cineva care să atragă privirea, dar a venit să-l însărcineze să meargă să elibereze poporul Israel. Profetul i-a transmis mesajul și i-a spus: „Eu te trimit să faci aceasta!” dar Ghedeon a răspuns: „Nu, nu! Poate că profetul a spus aceasta şi cealaltă, dar nu se poate.”

„Dumnezeu este cu tine.”

„Dacă Dumnezeu este cu noi, unde sunt toate minunile Lui?” a întrebat Ghedeon. Aici este întrebarea.

Dacă el răspundea: „Oh, desigur, organizaţia noastră a crescut cu zece mii, anul acesta. Dumnezeu este cu noi. Am prosperat atât de mult, încât fiecare dintre noi are două maşini Cadillac.”

În zilele noastre nu eşti considerat duhovnicesc, până nu deţii trei sau patru maşini Cadillac, sau ceva de felul acesta; trebuie să ai cele mai mari lucruri din ţară. Dar ascultaţi-mă!

Nu, el nu a spus aceasta, dar astăzi spunem: „Cum poţi spune că Dumnezeu este cu noi? Pentru că creştem în număr şi avem mai multe biserici decât am avut vreodată. Până şi primarul oraşului vine la biserica noastră. Noi suntem cea mai mare biserică de aici şi ştim că Dumnezeu este cu noi, pentru că oamenii prosperă, poartă haine mai bune şi au case mai bune.” Aşa este. Noi suntem recunoscători pentru aceasta, dar nu este dovada că Dumnezeu este cu voi.

Ghedeon ştia despre ce vorbeşte. Astfel, a zis: „Domnule, dacă Dumnezeu este cu noi, atunci unde sunt toate acele minuni puternice? Profetul acela ne-a spus că El este Dumnezeul care ne-a scos din Egipt. El a lovit pământul şi i-a eliberat; El este un Dumnezeu al eliberării, iar dacă a făcut odată aceasta, El este şi astăzi acelaşi Dumnezeu.”

Eu spun la fel în seara aceasta. Dacă El a fost vreodată Dumnezeu, trebuie să rămână întotdeauna acelaşi Dumnezeu. Dacă El a fost vreodată Cel Atotputernic, este şi astăzi acelaşi Atotputernic. Sigur că este, pentru că Biblia spune că „Isus Hristos este Acelaşi ieri, azi şi în veci.”

Ghedeon a spus: „Dacă El este Dumnezeu, şi Dumnezeu este cu noi, unde sunt toate acele minuni? Unde sunt toate semnele pe care le face El?” Poate că ei au avut tot felul de semne şi multe altele, dar acelea nu erau semne biblice. Tu trebuie să ai un semn biblic.

Unii spun: „Păi, noi avem mai mulţi membri! Dacă avem o organizaţie mai mare, oameni mai bine îmbrăcaţi, dacă bisericile noastre cresc, iar predicatorii noştri sunt mai bine pregătiţi, nu este acesta un semn că Dumnezeu este cu noi?” Nu, domnilor, aceasta nu are nici o legătură, pentru că Isus nu a spus niciodată: „Ei vor avea organizaţii mai bune în timp ce vor creşte şi Mă vor servi,˝ ci a spus: „Iată semnele care îi vor însoţi pe cei ce vor crede: „în Numele Meu vor scoate draci; vor vorbi în limbi noi; vor lua în mână şerpi; dacă vor bea ceva de moarte, nu-i va vătăma; îşi vor pune mâinile peste bolnavi şi bolnavii se vor însănătoşi.” (Marcu 16.17-18). Aşa este. Acestea sunt semne biblice. Da, domnule. Dacă Isus Hristos este Acelaşi ieri, azi şi în veci, atunci unde este El? Noi avem dreptul să întrebăm aceasta.

Când Elisei l-a urmărit pe Ilie, i-a spus: „Voi cere un singur lucru, şi anume o dublă măsură din Duhul care este peste tine.” Apoi când i-a fost aruncată mantaua, s-a dus, a luat-o, a lovit Iordanul cu ea şi a spus: „Unde este Dumnezeul lui Ilie?” şi Iordanul s-a deschis din nou.

Dacă Isus Hristos este Acelaşi ieri, azi şi în veci, noi avem dreptul să-L chemăm şi să spunem: „Unde este promisiunea pe care a făcut-o Isus Hristos când a zis: „Şi iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului.”? (Matei 28.20). Unde este promisiunea Lui? Lasă-mă să-L văd făcând lucrările Lui.”

Primul lucru care trebuie să vină este Cuvântul. Deci nu te duce acolo pe nepusă masă crezând că tu poţi face ceva. Tu trebuie să te întorci la Cuvânt, să faci condiţiile prielnice; tu trebuie să crezi Cuvântul şi să acţionezi în funcţie de fiecare Cuvânt pe care L-a spus El, ca să poţi vedea lucrarea puternică a lui Dumnezeu. Ţineţi minte! Voi trebuie să credeţi Cuvântul pe care L-a spus El şi să faceţi totul conform acestui Cuvânt. Credeţi aceasta?

Tu nu poţi merge să dai mâna cu predicatorul, apoi să fii stropit cu puţină apă şi să zici: „Acum totul este în ordine. Dă-ne mâna dreaptă de părtăşie!” Aşa ceva nu este biblic. Nu, nu este bine şi nu poţi face aceasta. Tu trebuie să urmăreşti Cuvântul şi să face exact ce ţi-a spus Dumnezeu să faci. Aşa este.

Tu nu poţi spune: „Eu cred că Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu şi cred că am primit Duhul Sfânt când am crezut.” Biblia nu spune nicăieri aceasta. Nu, domnule, nu este biblic. Tu poţi crede în Viaţa veşnică şi poţi crede că este bine, dar apoi trebuie să-L ai pe Dumnezeu care să te pecetluiască cu Duhul Sfânt. Pavel i-a întrebat pe acei ucenici: „Aţi primit voi Duhul Sfânt când aţi crezut?” (Fapte 19.2). Vedeţi? Tu nu primeşti Duhul Sfânt când crezi, ci după ce ai crezut. Scriptura spune că eşti pecetluit cu Duhul Sfânt făgăduit numai după ce crezi. Aşa este. Dar mai întâi trebuie să crezi şi să acţionezi conform Cuvântului.

Tu nu poţi spune: „Oh, dar sunt mulţi care simpatizează şi spun: „Biblia are dreptate. Da, frate Branham, eu cred că Biblia are dreptate.” Dacă faci aşa eşti ca o capră bătrână care dă din cap: „Bine, dar păstorul nostru nu crede aşa ceva. Este în ordine, dar eu nu cred că se poate întâmpla aceasta.” Vezi? Tu eşti tot în acelaşi loc, şi ca urmare nu vei vedea niciodată acest lucru întâmplându-se. Trebuie să iei poziţie, să acţionezi; trebuie să faci ceva. Apoi, când vei lua promisiunea lui Dumnezeu, când ştii că este promisiunea Lui şi acţionezi conform ei, vei vedea marile minuni ale lui Dumnezeu întorcându-se înapoi în Biserica Dumnezeului celui viu. Aşa este. Atunci vei vedea toate acestea întâmplându-se.

Gândiţi-vă, prieteni: Cum ar putea să mintă Dumnezeu? Tu vei crede o biserică? Nu demult, când mama mea era pe moarte, i-a spus lui Dolores, sora mea mai mică: „Dolores, tu eşti cea mai tânără. Tu m-ai iubit şi m-ai ajutat, ai venit aici, ai spălat pentru mine, şi ai avut grijă de mine de când am îmbătrânit.” Apoi mi-a zis mie: „Billy, tu eşti primul meu fiu. Tu m-ai hrănit şi ai avut grijă de mine de când am îmbătrânit. Demult, chiar înainte de moartea tatălui tău, cu cincisprezece sau douăzeci de ani în urmă, tu ai avut întotdeauna grijă de mine; te-ai îngrijit să am mâncare, combustibil şi aşa mai departe. Billy, tu ai fost un îndrumător spiritual pentru mine şi m-ai condus spre Domnul Isus. Astăzi voi pleca şi sunt fericită. Doresc atât de mult să merg Acasă, încât nu ştiu ce să fac.”

Eu stăteam lângă ea şi i-am zis: „Mamă, tu ştii că noi am fost catolici, iar când eram doar un băieţel mic, Glasul acela mi-a vorbit şi mi-a spus: „Să nu fumezi, să nu bei şi să nu te întinezi cu nimic, pentru că voi avea cu tine o lucrare atunci când vei fi mare,˝ aşa că m-am dus la biserica catolică să aflu despre ce era vorba. Preotul de acolo mi-a spus: „Noi suntem biserica, noi suntem trupul de oameni, iar Dumnezeu este în biserica Lui.”

Când am auzit aceasta, m-am gândit: „Ceva nu este în ordine, sunt prea multe biserici diferite. Trebuie să merg să văd ce spune şi alta.”

Astfel, m-am dus la luterani, dar ei au spus: „Oh nu, noi suntem biserica!” iar eu am aflat ce fel de biserică şi ce fel de oameni erau. Ei bine, luteranii arătau într-o direcţie, catolicii într-alta, baptiştii într-alta, metodiştii şi prezbiterienii arătau fiecare în altă direcţie, iar eu nu am putut să mă încred în niciuna din ele. Care din ele este biserica, fiindcă fiecare avea ceva care suna bine.

Ştii ce am făcut, mamă? M-am dus înapoi la Biblie, fiindcă este scris: „Dumnezeu să fie găsit adevărat, şi toţi oamenii să fie găsiţi mincinoşi.” (Romani 3.4). Apoi am urmat Biblia întocmai cum este scris şi am avut acelaşi rezultat ca cei de la început.”

Pe aceasta ne odihnim noi, fiindcă avem aceleaşi rezultate. Vedeţi? Dumnezeu trebuie să Se ţină de cuvânt. Aşa este. Noi trebuie doar să credem, să ne supunem, să acceptăm şi să acţionăm în această privinţă.

Noe a avut o promisiune de la Dumnezeu. Dumnezeu a fost Cel care i-a vorbit, dar înainte ca să vadă minunea lui Dumnezeu, Noe a trebuit să construiască arca. El a trebuit s-o construiască ţinând la Cuvânt; a trebuit să taie lemnele, să amestece smoala şi s-o toarne pe lemne. El a trebuit să facă arca atunci când acest lucru părea o nebunie pentru toţi ceilalţi. Dar ce a făcut el? A lucrat la arcă oricum, şi a trebuit s-o facă mai bine de o sută douăzeci de ani. Nu avea nici un alt semn, dar a continuat să ţină de Cuvânt şi a lucrat în funcţie de însărcinarea primită. Amin.

„Duceţi-vă în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia la orice făptură.” (Marcu 16.15). Acţionează în funcţie de însărcinarea pe care o ai! „Aceste semne îi vor urma pe cei ce vor crede…” Vedeţi? Lucrează după însărcinarea pe care o ai!

Tu spui: „Eu am primit Cuvântul lui Dumnezeu.” Tu te-ai rugat şi Duhul Sfânt ţi-a promis vindecarea. Astfel, nu contează cât timp trebuie să treacă până când vine, tu să continui să lucrezi în slujba ta! Să te porţi ca şi când eşti vindecat şi să mergi mai departe dându-I slavă lui Dumnezeu. Aşa este. Tu zici: „Ei bine, frate Branham, eu nu am primit încă Duhul Sfânt.” Acceptă promisiunea şi du-te mai departe, dar să nu spui că L-ai primit deja, pentru că aceasta nu va ţine.

Ce s-ar fi întâmplat dacă după ce au spus: „Isus a zis să mergem acolo sus şi să aşteptăm, fiindcă ne va trimite ceea ce a făgăduit,˝ ucenicii ar fi spus după vreo nouă zile, poate Matei sau Filip sau altul dintre ei: „Petre, nu crezi că L-am primit deja? Nu crezi că Îl avem? El ne-a poruncit să stăm aici şi să aşteptăm, iar noi facem aceasta de nouă zile. Ieri am avut un fel de simţământ că El ni L-a dat deja. Astfel, cred că mai bine Îl acceptăm prin credinţă şi mergem mai departe.” Vedeţi?

Nu, domnilor, ei nu au făcut aşa ceva, ci au stat acolo şi au aşteptat până când a venit dovada. Amin. Ei au mers acolo şi au aşteptat până când au văzut ceva pe care au putut să se sprijine şi să spună: „Aceasta este!” De ce? Pentru că au primit o dovadă biblică pentru aceasta.

De unde au ştiut ei că Îl vor primi? În Isaia 28.9-11 scrie: „Căci dă învăţătură peste învăţătură, învăţătură peste învăţătură, poruncă peste poruncă, poruncă peste poruncă, puţin aici, puţin acolo.

Ei bine! Prin nişte oameni cu buze bâlbâitoare şi cu vorbirea străină a vorbit poporului acestuia, Domnul.”

La rândul lui, Ioel a spus în capitolul 2.28-29: „După aceea, voi turna Duhul Meu peste orice făptură; fiii şi fiicele voastre vor proroci, bătrânii voştri vor visa vise, şi tinerii voştri vor avea vedenii.

Chiar şi peste robi şi peste roabe voi turna Duhul Meu în zilele acelea.” Ei aşteptau ceva la care puteau să se uite şi să vadă. Astfel, dacă Isus Hristos este Acelaşi ieri, azi şi în veci, haideţi să vedem ce a promis că va face şi să stăm cu aceasta până când vine. Da.

Noe construia arca ţinând de promisiune; predica tot timpul; stătea în uşa corăbiei, predica şi construia în acelaşi timp. Aşa este un profet adevărat al lui Dumnezeu din ziua de astăzi, care stă chiar în Corabia care este Isus Hristos, fiindcă El a spus: „Dacă rămâneţi în Mine şi dacă rămân în voi cuvintele Mele… (Ioan 15.7), continuaţi să construiţi, bătând în fiecare loc unde se află ei şi acoperind fiecare gaură. Nu-i lăsa diavolului nici o ieşire pe nicăieri! Nu, domnule! Stai chiar în uşă şi predică! Uşa corăbiei este Hristos. Aşa este. „Eu sunt Uşa oilor.” (Ioan 10.7). Aşa că, stai acolo şi predică!

Înainte ca să vadă minunea puternică a lui Dumnezeu şi să cunoască faptul că El era Dumnezeu, Noe a văzut mai întâi promisiunea; a primit promisiunea, a ţinut de ea şi a acţionat în această promisiune până când a văzut minunea puternică a lui Dumnezeu. Amin. Da. Vedeţi? Abia după aceea a văzut minunea puternică a lui Dumnezeu.

După cum am spus şi aseară, Moise mergea pe drumul lui, cu un băţ în mână. Un singur om, înarmat cu un băţ uscat, mergea să invadeze un Imperiu. Vedeţi? Dar el a făcut aceasta. Sigur că da. De ce? Pentru că era în acţiune, era în timpul slujbei. De unde ştii aceasta? „Ei bine, când vei ajunge acolo, Faraon te va spânzura, pentru că te caută de patruzeci de ani. Când te va găsi, eşti pierdut, fiindcă ai omorât un egiptean. Tu ştii că este suficient să loveşti un egiptean şi aceasta înseamnă moarte, iar tu ai omorât unul, l-ai ascuns şi ai fugit. Astfel, când vii înapoi, vii la moarte.” Dar ce a făcut el? A acţionat. Amin. Nu ştiu câte zile i-au trebuit să facă din Midia până în Egipt, dar s-a dus. Oh, el s-a dus acolo cu toiagul acela în mână, pentru că acţiona conform promisiunii lui Dumnezeu.

Dacă Dumnezeu îţi dă o dovadă a Duhului Sfânt, ca atunci când i-a apărut lui Moise în rugul aprins şi i-a spus să arunce toiagul jos, iar acesta s-a transformat într-un şarpe, ştii că o va face încă o dată; dacă L-ai văzut pe Dumnezeu vindecându-i pe alţii, ştii la fel ca Moise, că El este Dumnezeu, şi că dacă a făcut-o o dată, poate s-o facă încă o dată. Este întocmai cum i-a spus profetul lui Ghedeon: „Dumnezeul părinţilor voştri, care i-a scos din Egipt şi a făcut toate acele minuni, le va face din nou.” Aşa este. Dumnezeul care a vindecat bolnavii este Dumnezeul care poate să te vindece şi pe tine. Dumnezeul care a dat Duhul Sfânt atunci, este Dumnezeul care poate să ţi-L dea şi ţie. Dumnezeul care a vindecat-o pe Hattie Waldrop care stătea în rândul de rugăciune aproape moartă din pricina cancerului, este acelaşi Dumnezeu care te va vindeca şi pe tine. Desigur. El este Dumnezeu şi aceasta este tot. Dacă vrei să-I vezi minunile şi puterea, trebuie să Îi accepţi Cuvântul şi să faci ce spune Acesta. Desigur.

Aşa a făcut şi Moise: mai întâi a acţionat, apoi a văzut minunile puternice ale lui Dumnezeu. Astfel, dacă Dumnezeu i-a spus să meargă spre mare, el a trebuit să meargă spre mare ca să-I vadă minunile puternice. Moise a trebuit să se supună în totul lui Dumnezeu şi să facă tot ce a spus El ca să-I poată vedea marile minuni. Aceasta este ceea ce trebuie să facem şi noi.

Când s-a dus pe vârful acelui munte, Ilie i-a chemat pe toţi şi a spus: „Haideţi să vedem cine este Dumnezeu! Acela să fie Dumnezeu, care va răspunde prin foc!” Spunea aceasta, fiindcă ştia că Dumnezeu este un Foc mistuitor. „Cel care este Dumnezeul cel adevărat, să răspundă prin foc!” Şi ei au răspuns: „Aceasta este o idee bună. Vom merge acolo.”

De ce a făcut el aceasta? Pentru că ştia că păgânii aceia nu aveau nimic şi ca urmare nu se temea de ei. Astfel, când au început să-l strige pe Baal, să se taie şi să sară în jurul altarului, el se plimba liniştit în sus şi-n jos şi le zicea: „Strigaţi mai tare, poate că o să vă audă. Poate acum trage un pui de somn, s-a dus la pescuit sau ceva de felul acesta. Strigaţi mai tare!” Ilie ştia pe ce stă. Da, domnilor. Un om care a avut contact cu Dumnezeu şi are o slujbă din partea Lui, nu poate fi mişcat nici de toţi diavolii din iad. El ştie pe ce stă. Cu siguranţă. Astfel, se plimba în sus şi-n jos, iar când a venit rândul lui, şi-a adus jertfa spre seară. Şi-a zidit altarul folosind douăsprezece pietre ca să arate legătura cu cele douăsprezece seminţii ale lui Israel, apoi a spus: „Doamne Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi Israel (l-a chemat după numele nou: Israel, prinţul), lasă să se cunoască astăzi că Tu eşti Dumnezeu, că eu sunt profetul Tău şi că am făcut toate aceste lucruri la Cuvântul Tău.”

Aceasta este: să acţionezi la Cuvântul Lui. Şi ce s-a întâmplat? Focul a căzut, da, domnilor, şi a mistuit jertfa. Atunci când a acţionat conform Cuvântului lui Dumnezeu, Ilie şi toţi ceilalţi oameni au văzut lucrarea Lui puternică.

Haideţi să vorbim şi despre Iosua. El a înconjurat zidurile cetăţii întocmai cum i-a spus Căpetenia oştirii. Într-o după-amiază, el a ieşit la plimbare, fiindcă se întreba cum o să poată doborî acele ziduri puternice. El ştia că vrăjmaşii lui erau învinşi, pentru că se aflau înăuntrul zidurilor. Dar cum putea să intre acolo? Astfel, s-a dus la o plimbare de după-amiază ca să mediteze. Acesta este un lucru bun: să te îndepărtezi de toată lumea şi să fii singur pentru o vreme. Deodată a văzut un Om care stătea acolo cu sabia scoasă. Iosua s-a gândit că ar putea fi unul dintre vrăjmaşi, aşa că şi-a scos şi el sabia şi a alergat spre el, întrebându-l:

„Eşti dintre ai noştri sau dintre vrăjmaşii noştri?”

Dar acel Om i-a răspuns: „Nu, ci Eu sunt Căpetenia oştirii Domnului…” (Iosua 5.14). Apoi El i-a spus ce să facă.

Sună cam ciudat să te gândeşti că poţi suna din trâmbiţe şi zidurile acelea puternice să cadă, dar el aşa a făcut. Dumnezeu face totul atât de simplu şi banal, încât trece drept peste capetele celor învăţaţi. Cei care nu sunt învăţaţi şi nu ştiu multe, înţeleg. Aceasta este tot. Dar dacă încerci să înţelegi cu mintea ta, nu vei reuşi. Tu trebuie să iei Cuvântul Domnului pe Cuvânt, să iei felul în care a spus El să se facă; nu cum credem noi că trebuie făcut, ci felul în care spune El că trebuie făcut. Aceasta este tot. Fă aşa cum a spus El să faci! Astfel, Iosua a mărşăluit întocmai cum i s-a spus, şi ce s-a întâmplat? El L-a crezut pe Dumnezeu pe Cuvânt şi a acţionat ca atare, apoi a văzut cum au căzut zidurile şi cum au murit duşmanii.

Copiii evrei au acţionat pe baza Cuvântului lui Dumnezeu, fiindcă Dumnezeu le spusese să nu se închine la nici un chip. Astfel, când împăratul a spus: „Ori vă închinaţi, ori vă voi arunca în cuptorul încins,˝ ei au răspuns: „Staţi puţin! Dumnezeul nostru este în stare să ne elibereze. Noi nu ştim ce va face El, dar nu ne vom închina la acel chip.” Ei au acţionat după Cuvântul lui Dumnezeu, iar Dumnezeu a făcut o minune şi a trimis al patrulea Om care a stat cu ei în cuptorul aprins şi a ţinut focul departe de ei. Ce au făcut cei trei? Au acţionat conform Cuvântului lui Dumnezeu şi au văzut minunea puternică a lui Dumnezeu.

Putem să mai aducem unul: pe Daniel. Daniel a acţionat conform Cuvântului lui Dumnezeu. El s-a închinat cu faţa spre Templu, şi nu a ţinut seama de oricine ar fi spus altceva. El nu s-a ruşinat de religia lui şi s-a rugat de trei ori pe zi, acţionând conform Cuvântului lui Dumnezeu, apoi a văzut minunea.

Ghedeon nu era atât de sigur. Acolo era un Om care stătea rezemat de copac şi îi spunea ce să facă, dar Ghedeon i-a răspuns: „Nu ştiu, cum o să fac aceasta?”

Apoi a zis: „Aşteaptă numai puţin!” şi s-a dus să aducă un dar de mâncare. El a luat darul şi l-a aşezat pe altar, iar Omul acela a întins vârful toiagului pe care-l avea în mână şi a atins jertfa, care a fost mistuită imediat de focul care s-a ridicat din stâncă. Jertfa a fost primită, iar Ghedeon a fost gata de acţiune. De ce? Pentru că L-a văzut pe Dumnezeul cel viu în acţiune. Amin. El a văzut Cuvântul viu al lui Dumnezeu şi a ştiut că Dumnezeu locuia în chipul acelui Om, aşa că L-a numit: „Doamne.” Bineînţeles că El a dispărut imediat. Ghedeon L-a numit mai întâi: „Un înger al Domnului,˝ care este numai o manifestare a Lui, aşa cum a fost şi Isus, Fiul lui Dumnezeu; dar cu toate acestea, El era Dumnezeu; Dumnezeu era în El. Deci aceea a fost o manifestare, un Înger al lui Dumnezeu, ca Cel care l-a vizitat pe Avraam.

Cu toate că la înfăţişare arăta ca un Om, Avraam L-a numit „Domn˝ cu litere mari: „Elohim.‟ Oricine citeşte Biblia greacă sau ebraică ştie că Elohim este Dumnezeul cel Atotputernic. Vedeţi, El a fost acolo manifestându-Se în acel trup mic de lut. Un Om bătrân care stătea rezemat de un copac ca şi când ar fi fost obosit. Dar apoi, El a întins toiagul şi a atins acea jertfă care a fost cuprinsă imediat de flăcări. Vedeţi? Astfel, Ghedeon a ştiut că Acela a fost Cuvântul viu al lui Dumnezeu şi a fost gata de acţiune. Amin.

Apoi, când a fost gata de acţiune, El i-a dat în mână câteva mii de oameni, dar i-a spus: „Sunt prea mulţi fricoşi aici!” Ghedeon i-a tot triat, pentru că Domnul îl îndemna să facă aceasta. Aşa este. Uneori când vedem că lucrurile merg rău, poate că Dumnezeu Îşi pregăteşte o armată sau nişte luptători. Tu nu ştii niciodată ce face El. Când Ghedeon a văzut Cuvântul viu al lui Dumnezeu, a fost gata să acţioneze. Când Îl vedem pe Dumnezeu locuind în Cuvântul Său, haideţi să fim gata să acţionăm pe baza Lui.

Dacă vedem o femeie care este atât de decăzută încât nici câinii nu se uită la ea, iar Duhul Sfânt o ia, o îndreaptă şi face din ea o doamnă, atunci ar trebui să fim gata să acţionăm pe baza acelui Cuvânt viu. (Fratele Branham bate în amvon).

Într-o seară, în timpul unei campanii mari, am fost într-o cameră de două ori mai mare decât aceasta, care era plină cu oameni nebuni, unii în cămaşă de forţă şi aşa mai departe. Când am intrat acolo, am întâlnit una din cele mai frumoase femei pe care le-am văzut vreodată.

„Ce mai faci?” am întrebat-o eu.

„Ce mai faci, frate Branham?” a răspuns ea.

„Ei bine, nu ştiu de unde să încep.”

„Poate cu mine,” a spus ea.

„Cu tine?” Ea era o fată drăguţă, curată, cu nişte ochi mari căprui şi cu părul lung pe spate. Arăta foarte bine, aşa că i-am zis: „Tu nu eşti pacient, nu-i aşa?”

„Ba da, sunt pacient,” a spus ea.

„În locul acesta nebun?”

„Da, domnule.”

„Dar ce s-a întâmplat?”

„Ei bine, m-aş bucura dacă mi-ai asculta povestea.

„Spune, soră, fiindcă mi-ar plăcea s-o ascult.”

Şi ea a început: „Ei bine, frate Branham, eu am fost crescută de nişte părinţi creştini care credeau cu adevărat în Dumnezeu. Mergeam la biserică, dar la un moment dat am început să ies cu un băiat care fuma, şi curând am aflat că şi bea. Într-o seară, a încercat să mă facă şi pe mine să beau, dar nu am vrut. Pur şi simplu nu voiam să beau, dar într-o noapte, el mi-a dat să beau cola, în care pusese ceva. Din clipa aceea nu am mai fost o fată morală. Şi atunci mi-am zis: „La ce folos? Şi mi-am aruncat viaţa pe fereastră. Am devenit o prostituată de stradă şi apoi am făcut tot ce se putea face rău, am început să beau şi am devenit o alcoolică.

Apoi cineva mi-a spus să-mi schimb religia, aşa că m-am dus la „Casa bunului Păstor,˝ în biserica catolică şi mi-am schimbat religia. Ei m-au trimis acolo pentru doi sau trei ani şi am fost bine, dar când am ieşit afară, m-am întors la vechile obiceiuri. Am continuat în felul acesta timp de un an, apoi m-a prins legea şi m-a trimis la închisoarea de femei, unde am stat doi ani pentru delicvenţă. Acum două sau trei luni am ieşit de acolo, dar îţi spun, frate Branham, că m-am întors din nou la vechile obiceiuri.”

„Ei bine, aceasta este o ruşine. O fată drăguţă ca tine? Nu te gândeşti uneori să ai un soţ, copii, ca orice doamnă care are ceva demnitate în ea?”

„Oh, ba da, frate Branham, dar cine m-ar lua? Ce aş putea să-i ofer unui bărbat? Nu mai am nimic altceva decât o viaţă crudă, decăzută, căci m-am îmbătat şi am făcut atâtea lucruri murdare. Ce aş putea face?”

„Dumnezeu poate să îndrepte aceasta,˝ am spus eu.

„Domnule Branham eu m-am rugat, am întors pagini noi şi aşa mai departe, dar pur şi simplu nu ştiu ce este cu mine.”

Eu încercam să-i prind duhul ca să văd care era problema. Vedeţi? Am tot încercat timp de câteva minute, apoi am zis: „Poate ar fi bine dacă ne-am ruga împreună.”

„Bine, frate Branham,˝ a spus ea, şi am început să ne rugăm.

„Acum te rogi tu,˝ am spus eu.

Şi ea s-a rugat. A zis: „Dumnezeule….” Şi s-a rugat, şi s-a rugat. După o vreme s-a ridicat, m-a privit şi a zis: „Ei bine, frate Branham…”

Eu mi-am pus mâna pe umărul ei şi i-am zis: „Dumnezeu să te binecuvânteze, soră.”

„Cred că acum totul este gata. Voi pleca de aici şi voi încerca să trăiesc o viaţă diferită.”

Dar eu i-am spus: „Soră, te vei duce şi vei trăi exact aceeaşi viaţă pe care ai trăit-o. Acum întorci doar o nouă pagină. Vino să ne rugăm, pentru că încă nu este în ordine.”

Ne-am pus jos şi am continuat să ne rugăm. După o vreme, ea a atins ceva. Oh, s-a schimbat cum se schimbă un copil mic care fredonează un cântec, şi ajunge un adevărat compozitor. Da, domnilor. Avea ritm. După o vreme, ea a început să se roage cu adevărat, iar lacrimile îi curgeau pe obrajii fardaţi. La sfârşit, când şi-a deschis ochii aceia mari şi căprui, m-a privit şi a spus: „Frate Branham, s-a întâmplat ceva…”

„Da, doamnă.” Da, domnilor.

Acum ea este căsătorită şi are trei sau patru copii. Ce s-a întâmplat? Ea L-a luat pe Dumnezeu şi a stat cu El până când s-a întâmplat ceva. Aceasta este. S-a întâmplat ceva. Cuvântul viu a devenit o realitate vie pentru ea.

Când Dumnezeu Îşi seamănă promisiunea Lui în tine şi devine o realitate vie, atunci este ceva diferit. Atunci nu te duci să spui: „Da, eu cred aceasta,˝ pentru că şi diavolul crede în felul acesta. Tu începi să vezi ce este numai atunci când Cuvântul este confirmat şi devine viu în tine. Da.

Ioan Botezătorul era un ciudat. Tatăl lui a fost preot; noi ştim că el a fost preot. Cred că pentru părinţii lui a fost foarte greu să ştie că atunci când va creşte Ioan va fi un slujitor puternic al lui Dumnezeu, dar ei nu vor trăi să vadă aceasta. Ştiau aceasta pentru că erau deja bătrâni şi au murit când Ioan avea vreo nouă ani. Iar el, în loc să meargă să studieze preoţia, în loc să meargă la şcoală şi să-şi ia diploma de facultate şi doctoratul sau alte studii, pentru că ştia că trebuie să-L anunţe pe Mesia, s-a dus în sălbăticie, pentru că mesajul trebuia să vină de la Dumnezeu. El ştia că trebuiau să fie tot felul de semne şi lucruri din acestea, pentru că aşa a fost întotdeauna, ca să ascundă lucrul real care se întâmpla.

Unde sunt puse sperietorile? Nu sunt puse la mărul acru, ci la mărul bun. Aşa este. Tot aşa, diavolul pune tot felul de sperietori pe lângă lucrul real. El nu trebuie să se îngrijoreze pentru celălalt, fiindcă acolo nu va fi deranjat. Dar când ajungi la lucrul acela adevărat, încep să se ridice sperietorile. Din cauza aceasta dolarul fals este atât de aproape de cel adevărat, ca să-i înşele, dacă ar fi cu putinţă, chiar şi pe cei aleşi. Aşa a spus Isus. Vedeţi? Acolo trebuie să fii atent, pe acea linie.

Ioan nu voia să fie încurcat, aşa că a aşteptat până când a auzit ceva de la Dumnezeu. Dumnezeu i-a spus ce fel de semn trebuia să aibă Mesia, aşa că Ioan a acţionat după Cuvântul lui Dumnezeu.

Ei au venit şi l-au întrebat:

„Ioane, eşti Mesia?”

„Nu.”

„Eşti prorocul?”

„Nu.”

„Eşti Ieremia, Isaia, Ilie sau un alt proroc?”

Nu,˝ a spus el. „Nu eu sunt Acela, dar El este deja printre voi. Printre voi este Unul pe care voi nu-L cunoaşteţi.” Cum de era atât de sigur de aceasta? Pentru că ştia că era timpul împlinirii Cuvântului lui Dumnezeu. Amin.

Şi acum este timpul împlinirii Cuvântului lui Dumnezeu. Este timpul ca semnele să-l urmeze pe credincios; este timpul să strălucească Luminile serii; este timpul ca Isus Hristos să Se manifeste ca Acelaşi ieri, azi şi în veci. Aceasta nu este o învăţătură, ci un cuvânt. Luaţi aminte şi lăsaţi-mă să repet încă o dată: nu o învăţătură, ci un cuvânt, ca să fac o parabolă. Dumnezeu a scris trei Biblii. Una din ele a fost în ceruri. Astfel, omul putea să privească în sus şi să vadă că Creatorul său vine de acolo, din Zodiac. Care este primul semn din Zodiac? Fecioara. Dar ultimul? Leul.

La prima Sa venire, Isus a venit printr-o fecioară, iar a doua oară va veni ca Leul din seminţia lui Iuda. Dacă citeşti cartea lui Iov, vei vedea că el a vorbit despre peştii încrucişaţi, timpul cancerului şi aşa mai departe. Acum, bineînţeles că şi diavolul se foloseşte de aceste lucruri.

Apoi avem următoarea Biblie pe care unii o numesc „Învăţătura piramidei.” Voi să nu vă luaţi după această învăţătură pentru că aveţi Biblia. Următoarea este piramida, dar tu trebuie să înţelegeţi semnificaţia reală a acesteia. Urmăriţi piramida în legătură cu epocile Bisericii. Aveţi cumva o bancnotă de un dolar? Uitaţi-vă pe spatele ei. Acolo este o piramidă, iar pe partea cealaltă este pecetea Statelor Unite ale Americii. De ce Statele Unite recunoaşte Marea Pecete de sub piramidă? Uitaţi-vă numai deasupra pietrei din vârf, care încheie piramida, şi o veţi vedea cu lumina strălucind de jur împrejur. De ce este ea acolo sus? Pentru că este Marea Pecete.

Eu am vizitat piramida aceea şi am văzut că nu i-au pus piatra de încheiere. De ce nu au pus-o? Pentru că a fost respinsă. Este vorba de Piatra de căpătâi, unde se întâlnesc toate celelalte pietre. Acestea vorbesc despre epocile Bisericii. Uitaţi-vă la epoca luterană, care este cea mai mare. În vremea aceea era suficient să-L mărturiseşti pe Isus Hristos şi erai creştin, pentru că era epoca neprihănirii.

A urmat Wesley cu sfinţirea, într-un număr mai mic, iar după el au venit penticostalii cu botezul Duhului Sfânt. Ce era aceasta? Formarea bisericii. Neprihănire, sfinţire şi botez cu Duhul Sfânt.

Ce face El cu aceasta? Totul trebuie să se potrivească perfect, iar biserica trebuie să se afle în locul hotărât, astfel încât Piatra care trebuie să vină în vârf să se potrivească perfect. Acesta este un tablou pentru biserică. Eu am făcut doar o mică parabolă aici, dar voi să nu încercaţi să mergeţi mai departe în aceasta.

Următoarea Biblie este Biblia reală, Cuvântul scris. Gândiţi-vă numai la semnele şi lucrurile pe care le aveau în timpul acela.

Observaţi cât de perfectă este acea piatră, dar ea a fost respinsă. Ei nu au pus-o niciodată în vârf. De ce? Dacă mergeţi acolo, veţi vedea cum acele pietre din piramidă, care cântăresc mii de tone, se potrivesc atât de bine, încât nu poţi introduce nici măcar o lamă de bărbierit între ele. Deci, dacă aşa trebuia să fie şi cu epocile bisericilor, ca să se potrivească atât de bine, mă întreb cum va trebui să fie la venirea Lui?

Puteţi vedea cum se formează biserica? Luther cu neprihănirea prin credinţă; Wesley cu sfinţirea şi apoi vine Duhul Sfânt. Biserica vine împreună în mod desăvârşit, fără pată sau zbârcitură pentru ca El, care este fără pată sau zbârcitură să poată veni să conecteze totul împreună pentru înviere, pentru ca Biserica Dumnezeului celui viu să-şi ia zborul în slavă. Vedeţi? Noi trăim în acea zi.

Ioan aştepta să se întâmple aceasta. El a spus: „Eu nu-L cunosc, dar este undeva pe aici. Nu ştiu unde este, dar stă deja în mijlocul vostru.” Poate vreun episcop a păşit în faţă şi a zis: „Ştii, am avut un simţământ ciudat. Poate eu sunt Mesia.” Dar Ioan i-a spus: „Du-te de aici! Nu eşti El.” Foarte bine.

Apoi vine altul şi zice: „Ştii ceva? Eu sunt Caiafa, marele preot, şi am titlul cel mai înalt. Dacă este vreun om uns ca Mesia, acela trebuie să fiu eu.”

„Nu, nu, nu, nu eşti el!” a răspuns Ioan. „Cel care mi-a vorbit în pustie şi mi-a spus să merg să botez cu apă, a spus că Acela peste care voi vedea Duhul pogorându-Se, este Cel care botează cu Duhul Sfânt şi cu foc.”

Amintiţi-vă că nimeni altcineva nu a văzut aceasta în afară de Ioan. A fost un semn de recunoaştere pe care l-a primit numai Ioan, şi pe baza acelui semn a putut spune: „Acesta este Mesia!”

„Cum poţi fi sigur de aceasta?”

„Pentru că urmez Cuvântul lui Dumnezeu.” Dumnezeu a spus: „Aceste semne îi vor urma pe cei ce cred,˝ nu pe cei care au o diplomă de facultate sau au doctoratul sau masteratul; nici pentru că cineva este preot, episcop, cardinal sau papă. Vedeţi? Toate acestea nu au nici o legătură, fiindcă sunt tradiţii făcute de mâna omenească. Aleluia! Biblia spune: „Iată semnele care îi vor însoţi pe cei ce cred: în Numele Meu vor scoate draci; vor vorbi în limbi noi; vor lua în mână şerpi; dacă vor bea ceva de moarte, nu-i va vătăma; îşi vor pune mâinile peste bolnavi, şi bolnavii se vor însănătoşi.” (Marcu 16.17-18). Isus a mai spus: „Cine crede în Mine, va face şi el lucrările pe care le fac Eu.” (Ioan 14.12).

Ce fel de lucrări a făcut El? Aici este ideea. A organizat El vreo şcoală? I-a trimis El pe ucenici la vreo şcoală? L-a educat El pe Petru? Petru nu ştia nici măcar să-şi scrie numele. Biblia spune că el şi Ioan nu erau numai necărturari, ci şi ignoranţi, dar aveau Ceva să le ofere oamenilor. Ei nu erau interesaţi nici de educaţie, nici de aur şi argint: „Atunci Petru a zis: „Argint şi aur, n-am; dar ce am, îţi dau: În Numele lui Isus Hristos din Nazaret, scoală-te şi umblă.” (Fapte 3.6). Aleluia! Aceasta era diploma lor. De aceasta aveau ei nevoie; ei urmau Cuvântul Domnului, iar când au făcut aceasta, au văzut minunea lui Dumnezeu.

Pavel predica odată şi a văzut că un om avea credinţă, aşa că a zis: „Văd că ai credinţă pentru vindecare. Ridică-te!” şi aceasta a fost tot. Da, domnule. Vrei să vezi o minune a lui Dumnezeu? Urmează Cuvântul lui Dumnezeu.

Marta. Oh, femeia aceea mică avea inima frântă! Ea şi Maria au lăsat în urmă biserica lor mare şi au lucrat pentru Isus, pregătindu-I un loc micuţ în Betania. El nu avea nici un loc unde să stea, iar ei I-au oferit un cămin ca să stea colo cu ei: Marta, Maria şi Lazăr. Desigur, ei credeau că El era Mesia, dar iată că într-o zi, fratele lor s-a îmbolnăvit.

Vedeţi cum lasă Dumnezeu să se întâmple lucrurile? El te rupe în bucăţi ca să te încerce. „Preaiubiţilor, nu vă miraţi de încercarea de foc din mijlocul vostru, care a venit peste voi ca să vă încerce, ca de ceva ciudat, care a dat peste voi.” (1Petru 4.12). Acestea sunt date ca să vă încerce credinţa. Vedeţi?

Isus a plecat, iar ei au trimis după El să-I spună că Lazăr s-a îmbolnăvit. Ei I-au trimis vorbă: „Cel pe care îl iubeşti este bolnav,˝ dar Isus nu a dat nici o importanţă la aceasta şi S-a dus mai departe, în alt oraş. Curând au venit tot mai mulţi mesageri care I-au spus: „Lazăr este bolnav, este pe moarte. Vino înapoi.” Dar Isus a ignorat şi aceasta şi S-a dus mai departe ca şi cum nu s-ar fi întâmplat nimic. Vedeţi?

El văzuse deja ce voia să facă Tatăl, pentru că în Ioan 5.19 este scris: „Adevărat, adevărat vă spun, că Fiul nu poate face nimic de la Sine; El nu face decât ce vede pe Tatăl făcând; şi tot ce face Tatăl, face şi Fiul întocmai.” El nu a minţit şi nu poate minţi. El n-a făcut niciodată vreo minune până când nu I-a arătat Tatăl într-o vedenie. Dacă nu este aşa, înseamnă că versetul acela este greşit, iar atunci ce fel de Biblie citim noi? Vedeţi? Toată Biblia este inspirată. El şi toţi profeţii au făcut întocmai cum le-a arătat Dumnezeu să facă.

Astfel, El S-a dus acolo şi l-a vindecat pe bărbatul acela care avea probabil o boală de prostată, TBC sau ceva de felul acesta. El era bolnav de treizeci şi opt de ani, iar boala de care suferea nu îl omora, ci doar îl făcea neputincios. Totuşi, Isus a lăsat mii de bolnavi întinşi acolo, orbi, şchiopi şi uscaţi şi S-a dus mai departe. El a ştiut de cât timp era bolnav omul acela. Vedeţi? Iar când a fost tras la răspundere cu privire la vindecarea lui, El a spus: „Eu nu pot să fac nimic până când nu-Mi arată Tatăl ce trebuie să fac.”

„Desigur, acesta este un mare neajuns,˝ au gândit ei. Dar El făcea totul numai ca să-I fie pe plac lui Dumnezeu. Aşa este.

Se spunea că Marta era prinsă cu treburile casei, dar când s-a ivit prilejul, ea şi-a arătat adevăratele culori. Da, domnilor. Maria stătea acolo şi plângea pentru că murise fratele lor, dar Marta s-a dus să întâlnească Cuvântul viu. „La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu. şi Cuvântul era Dumnezeu… Şi Cuvântul S-a făcut trup, şi a locuit printre noi, plin de har, şi de adevăr.” (Ioan 1.1,14). Cuvântul lui Dumnezeu manifestat. Deci nu este de mirare că El putea să deosebească gândurile oamenilor. Tu zici: „Oh, Acela este Cuvântul?” Da, domnule. Nu cunoşti Biblia? În Evrei 4.12 scrie: „Căci Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi lucrător, mai tăietor decât orice sabie cu două tăişuri: pătrunde până acolo că desparte sufletul şi duhul, încheieturile şi măduva, judecă simţirile şi gândurile inimii.” Cuvântul lui Dumnezeu care este în tine. Da, domnilor. Cuvântul lui Dumnezeu S-a manifestat în El.

Astfel, Marta a venit, a căzut la picioarele Lui şi a zis: „Doamne…” Aceasta era El, „Domnul˝, „…dacă erai aici, n-ar fi murit fratele meu.” Vedeţi? Şi a continuat: „Dar chiar şi acum cred că orice Îi ceri lui Dumnezeu, Dumnezeu îţi va da.” Oh, aici suntem acum!

„Nu contează ce ai făcut şi ce atitudine ai avut. Tu faci întocmai ce-Ţi spune Dumnezeu să faci. Indiferent ce ai spus, chiar dacă ai venit sau nu ai venit, ştiu că orice Îi ceri lui Dumnezeu, Dumnezeu Îţi va da.”

„Fratele tău se va ridica din nou.”

„Da, Doamne,˝ a răspuns ea, „el se va ridica din nou în timpul sfârşitului. A fost un om bun şi se va ridica din nou la învierea generală.”

Atunci Isus i-a zis: „Eu sunt învierea şi viaţa. Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi.” Nimeni nu putea spune aceasta în afară de El.

„Şi oricine trăieşte, şi crede în Mine, nu va muri niciodată. Crezi lucrul acesta?”

„Da, Doamne, cred că Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, care trebuia să vină în lume.” (Ioan 11.25-27). Aceasta este. Ce se întâmplă?

Marta acţionează; ea doreşte să vadă o minune, aşa că vrea să afle ce spune Cuvântul. „Eu cred Cuvântul. El stă acolo în chipul Fiului lui Dumnezeu. Dar Cuvintele Lui nu sunt ale Lui, fiindcă El a spus: „Cuvintele pe care vi le spun Eu, nu le spun de la Mine; ci Tatăl, care locuieşte în Mine, El face aceste lucrări ale Lui.” (Ioan 14.10). Eu cred că orice Cuvânt iese de pe buzele Tale, este trimis de Dumnezeu, fiindcă Tu eşti Mesia.” Cine este Mesia? Cel uns, Cel ales. „Eu cred că Tu eşti Unsul lui Dumnezeu.”

Dumnezeu a avut odată un uns, dar ungerea lui era într-o măsură mai mică. Numele lui era Ilie. În zilele lui era o femeie care avea un copil, iar la un moment dat copilul ei a murit. Atunci femeia s-a dus la el şi i-a zis: „Tu eşti omul lui Dumnezeu.” Ea l-a recunoscut. Apoi, unsul lui Dumnezeu a venit şi s-a suit în odaia de sus, s-a întins peste trupul băiatului, iar copilul a strănutat de şapte ori şi a venit la viaţă.

Dacă Dumnezeu a făcut aceasta prin profetul Său ales, cu cât mai mult o va face prin Emanuel? „Eu cred că Tu eşti Fiul lui Dumnezeu.” Dacă vrei să primeşti ceva de la Dumnezeu, tu trebuie să-l crezi pe slujitorul lui Dumnezeu. Vedeţi? Şi El a fost Cuvântul. „Eu cred, spune-mi numai ce să fac.”

„Unde l-ai pus?” El S-a dus spre cimitir plângând ca un om. Dar ce ţi-a spus să faci când a ajuns acolo? Vezi? Şi tu trebuie să faci ceva. El a spus: „Dă piatra la o parte dacă vrei să vezi o minune!”

Voi, oameni bolnavi, dacă vreţi să vedeţi în seara aceasta o minune, daţi piatra la o parte. Dă piatra la o parte, păcatul care stă la uşă. Ce este? Tu zici: „Frate Branham, eu nu fac nimic.” Dar dacă nu crezi, nu se poate întâmpla. Dă la o parte piatra aceea a necredinţei şi vei vedea ce se va întâmpla. Dă numai piatra aceea la o parte. Când a putut să se supună Cuvântului Domnului, ea a văzut o minune. Desigur.

Femeia de la fântână nu ştia ce să spună când l-a văzut pe iudeul acela stând acolo. „Este ciudat că iudeul acela vorbeşte cu mine, fiindcă eu sunt o femeie din Samaria. Mă întreb care o fi problema cu El?” Apoi a zis: „Ei bine, voi iudeii vă închinaţi la Ierusalim, iar părinţii noştri s-au închinat pe muntele acesta.”

„Femeie,˝ i-a zis El, „îţi spun că acum închinarea nu se mai face nici în Ierusalim, nici pe acest munte. Dumnezeu este Duh, iar cei care I se închină, trebuie s-o facă în Duh şi în Adevăr.”

Ea ştia că aceasta suna corect. Dacă Dumnezeu este Dumnezeu pentru unul, atunci El este Dumnezeu pentru toţi, pentru toată creaţia Lui. Da, domnilor. Femeia se uita la El. Voi ştiţi că rasele şi culoarea pielii nu contează în faţa lui Dumnezeu, pentru că El le-a făcut pe toate. Dumnezeul unui sigur om a făcut toate neamurile din Adam. Aici vedem că nu contează nici culoarea pielii, nici tradiţiile şi nici aderarea la o biserică, fiindcă El se uită la o inimă cinstită.

El a privit-o, a contactat-o şi a aflat care era problema ei: ea trăia cu un alt bărbat, aşa că El i-a zis:

„Du-te, ia-ţi bărbatul şi vino aici.”

„Eu nu am bărbat,˝ a răspuns ea.

„Aşa este, pentru că ai avut cinci bărbaţi, iar cel cu care trăieşti acum, nu este bărbatul tău.”

Ce? Ea a întâlnit Cuvântul viu, aşa că a zis:

„Doamne, văd că eşti proroc. Noi nu ştim de nici un proroc care să se fi ridicat în zilele acestea. Dar ştim că atunci când va veni Mesia, El ne va arăta un semn; El ne va spune toate aceste lucruri.”

Şi El i-a zis: „Eu, Cel ce vorbesc cu tine, sunt Acela.”

Ce a văzut ea? Un întreg oraş care se întoarce la Dumnezeu. De ce? Pentru că ea a urmat Cuvântul Domnului. „Eu, Cel ce vorbesc cu tine, sunt Acela.”

Atunci femeia a alergat în cetate şi a spus: „Haideţi să citim Scripturile! Nu spune Biblia că acesta va fi semnul lui Mesia? Veniţi să vedeţi un Om care mi-a spus tot ce am făcut.”

Cum ştii tu aceasta? La fel cum a ştiut Ioan. Cum ştii tu că El stă între noi? Fiindcă este timpul pentru aceasta. De unde ştii că este? Pentru că El este Mesia cel adevărat, şi este timpul ca El să apară.

Puteţi vedea ce vreau să spun? Este timpul ca biserica aceasta să stea pe picioarele ei. Este timpul ca mişcarea penticostală să se trezească. Scuturaţi-vă de tradiţiile în care vă scăldaţi! Scuturaţi-vă şi căutaţi modelul vechi! Scuturaţi-vă praful ecleziastic de pe voi! Ridicaţi-vă în Numele lui Isus Hristos! Ridicaţi-vă, luaţi-L pe Dumnezeu pe Cuvântul Său şi mărşăluiţi înainte!

Dacă Dumnezeu este cu noi, unde sunt minunile Lui? Unde sunt? Unde putem vedea acele semne? Dacă Dumnezeu este în toate aceste biserici, în aceste mari turnuri ecleziastice, în toate aceste doctorate şi alte lucruri, arătaţi-mi minunile Lui. Unde este Dumnezeu? Glorie! Aceasta este. Unde este Dumnezeu? Unde sunt minunile Lui? Acolo unde apare Dumnezeu, apare supranaturalul. Semnele Lui supranaturale Îl urmează pe Dumnezeul supranatural. Unde sunt toate minunile Lui?

Femeia a văzut minunile lui Dumnezeu, semnul lui Mesia, şi s-a dus şi a spus în tot oraşul. Astfel, Isus nu a mai trebuit să spună nimic, pentru că ei au crezut mărturia femeii. Ea a avut privilegiul de a conduce întregul oraş la Hristos, pentru că a urmat Cuvântul Lui şi a văzut că El a putut face o minune.

Creştinii de la Rusalii, cei o sută douăzeci, după ce L-au crezut şi I s-au supus, au mers în camera de sus şi au aşteptat până au primit puterea de sus. Fiind fricoşi, ei au tras jaluzelele peste ferestre şi au baricadat intrarea în camera aceea mică în care au stat timp de zece zile şi zece nopţi în aşteptare.

Fraţilor, când S-a manifestat Cuvântul, ei s-au dus la ferestre, la uşi şi au ieşit afară. S-a întâmplat ceva. De ce? Pentru că au văzut o minune. Ei au văzut nişte lumini care semănau cu nişte limbi de foc, care stăteau deasupra fiecăruia dintre ei şi au simţit puterea Duhului Sfânt scuturându-i. Ei au văzut şi au simţit cu toţii. Au simţit şi au auzit deopotrivă, şi au ştiut că s-a întâmplat ceva. Astfel, au alergat afară şi au încercat să mărturisească despre aceasta, dar nici măcar nu puteau să vorbească în limba lor. Ceva s-a întâmplat.

Numărul trei este numărul martorilor. Ei L-au simţit, L-au văzut şi L-au auzit. Amin. Trei martori. Ei L-au văzut manifestându-Se pe Sine însuşi. El a fost acolo şi ei L-au văzut. Acum este la fel şi sunt aceleaşi promisiuni. Dacă vrei să le vezi manifestându-Se, tot ce trebuie să faci este să păstrezi Cuvântul Lui. Ascultă-I Cuvântul şi El va împlini aceste promisiuni. Aşa este.

Credeţi că este timpul să Se arate Mesia? Credeţi că este timpul ca biserica să arate prezenţa lui Hristos? Dacă mergi la o biserică şi aderi acolo spunând: „Noi suntem prezbiterieni, baptişti, metodişti, penticostali; noi avem aceasta şi cealaltă,˝ trebuie să ştii că acea zi este moartă ca miezul nopţii. Aşa este. Numai pentru faptul că faci aceasta.

Dar acum este timpul să strălucească luminile serii, după cum spune cântarea: „Va fi lumină în timpul serii.” Este timpul ca acele Lumini să strălucească. Acesta este timpul. Ce le opreşte să strălucească? Dacă mergi în oricare dintre zile şi dai la o parte norii, vei vedea că soarele străluceşte tot timpul acolo sus. El este acelaşi Dumnezeu care vindecă; Acelaşi Dumnezeu care umple cu Duhul Sfânt; acelaşi Dumnezeu care împlineşte fiecare promisiune. Fiul lui Dumnezeu străluceşte tot timpul, tu trebuie doar să dai la o parte norii necredinţei. El este Acelaşi ieri, azi şi în veci.

Noi avem o grămadă de nori ecleziastici care Îl umbresc în faţa noastră. O mulţime de absurdităţi denominaţionale care Îl ţin pe Hristos departe de noi. Suflă la o parte norii aceia vechi, prin rugăciune, şi vezi dacă nu apare acelaşi Hristos la fel cum a fost întotdeauna, în aceeaşi Lumină, cu aceeaşi putere, cu aceleaşi semne şi cu aceleaşi minuni. Vezi dacă nu este Acelaşi Mesia. Amin. Dă numai la o parte toţi norii, dintr-o parte în alta, şi vezi dacă nu este aşa. Dar primul lucru pe care trebuie să-l faci este să crezi şi să acţionezi. Aşa este.

Viteazul Ghedeon a avut dreptate. Dacă Dumnezeu este cu noi, atunci lăsaţi-ne să-I vedem minunile. Unde sunt toate minunile? Unde sunt semnele? Dacă Isus Hristos este Acelaşi ieri, azi şi în veci, unde este semnul că El este Acelaşi? Ce a promis El?

În Ioan 14.12 El spune: „…cine crede în Mine, va face şi el lucrările pe care le fac Eu.” Unde sunt? El a promis: „Cum a fost în zilele lui Lot, aidoma va fi şi în zilele Fiului omului,˝ când Dumnezeu S-a coborât pe pământ. Noi nu ştim unde este trupul acela.

Acolo au fost trei Îngeri. Unul dintre ei a fost Dumnezeu însuşi, care a venit în formă umană şi a mâncat cu Avraam. Aşa este. El a stat acolo şi a vorbit cu Avraam despre diferite lucruri. Apoi Domnul a zis: „Să ascund Eu oare de Avraam ce am să fac? Am auzit că oamenii din Sodoma sunt foarte răi, aşa că voi merge acolo ca să mă conving.” (Geneza 18.17).

Avraam I-a dat să mănânce lapte, pâine de porumb şi carne de viţel, şi El a mâncat. Aşa este. Tu zici: „Dumnezeu a mâncat?” Da, Isus a mâncat după învierea Sa. Sigur că da, El a stat acolo şi a mâncat. Cineva a spus: „Acela nu a fost Dumnezeu.” Înseamnă că Avraam a greşit când L-a numit „Elohim˝. El a ştiut că El era Dumnezeu.

Ce făcea Dumnezeu? Arăta ceva. El a îndepărtat-o pe femeia roabă şi copilul ei, de femeia slobodă şi copilul ei. Din cauza aceasta Avraam nu a vrut s-o ia pe Agar, dar El i-a spus: „Ascult-o pe Sara şi ia-o pe Agar.” De ce? Pentru că toate aceste umbre trebuie să se împlinească.

Profetul trebuie să aştepte multă vreme pentru un semn, iar acolo El a arătat un semn. Dumnezeu S-a arătat în trup. Isus a spus când a fost pe pământ: „Cum a fost în zilele lui Noe: mâncau, beau, se căsătoreau, se despărţeau, şi cum a fost în zilele lui Lot, aidoma va fi şi la venirea Fiului omului.” După cum am spus aseară, întotdeauna sunt trei feluri de oameni: necredincioşii, formaliştii şi credincioşii adevăraţi. Acolo erau sodomiţii care îi reprezentau pe necredincioşi, Lot, care era formalistul şi Avraam, biserica adevărată şi chemată afară. Vedeţi?

Aici suntem noi astăzi. Aici sunt sodomiţii, necredincioşii. Uitaţi-vă la ei: femei care umblă pe stradă în pantaloni scurţi, fumează, îşi taie părul şi totuşi se numesc creştine. Da, domnilor. Merg la petreceri, la dansuri şi se pervertesc, iar homosexualitatea este în creştere. Eu am citit statistica guvernului în această privinţă şi am văzut că a crescut cu 30% faţă de anul trecut. Aceasta este o perversiune, natura normală a vieţii omului este pervertită. Uitaţi-vă la aceşti formali reci care sunt la fel şi se bălăcesc împreună ca porcii.

Uitaţi-vă la cei doi mesageri care au mers acolo: un Billy Graham modern, care predică şi îi orbeşte cu Cuvântul.

Dar acolo mai era o biserică, ce nu era cu ei şi care a fost chemată afară, biserica aleasă. Glorie! Ce a apărut în faţa lui Avraam şi a grupului său, a bisericii alese? Mesagerul, Cel care l-a chemat pe Avraam pe numele pe care i-l dăduse Dumnezeu cu câteva zile în urmă. El i-a schimbat numele din Avram în Avraam şi din Sarai în Sara, iar acum El l-a întrebat: „Unde este nevastă-ta, Sara?”

„Ea este în cortul dinapoia Ta.”

Şi El a continuat: „Avraame, te voi vizita după promisiunea pe care ţi-am făcut-o, că vei avea un copil cu Sara.” Când a auzit aceasta, Sara a râs în sinea ei, iar El a întrebat imediat: „De ce a râs Sara?” Cine a fost Acela? Dumnezeu. (Fratele Branham bate cu mâna în amvon).

Acum penticostalii nu sunt un grup. Voi, cei de la „Ansamblul penticostal˝, Penticostalii unitarieni, Biserica lui Dumnezeu penticostală, Cele patru colţuri penticostale, şi aşa mai departe, vă înşelaţi. Eu n-am nimic împotriva acelei organizaţii, este în ordine, dar voi nu sunteţi un grup. Mişcarea penticostală este o experienţă pe care toate aceste biserici metodiste, baptiste, prezbiteriene, şi aşa mai departe, ar putea s-o aibă dacă ar fi supuşi Cuvântului lui Dumnezeu şi L-ar urma pe El. Ei vor vedea cum minunile lui Dumnezeu le vor schimba vieţile, lucrurile vechi vor cădea şi ei vor deveni creştini adevăraţi. Metodiştii, catolicii, prezbiterienii, oricine, pot avea aceasta. Ridicaţi mâna cei care aţi fost catolici. Pot catolicii să aibă aceasta?

Isus a spus: „Cum a fost în zilele Sodomei, aidoma va fi şi la venirea Fiului omului.” Este timpul serii. Unde este Dumnezeu? Dacă Dumnezeu este cu noi, unde sunt minunile? Evrei 13.8 spune că „Isus Hristos este Acelaşi ieri, azi şi în veci.” Credeţi aceasta?

Haideţi să ne plecăm capetele. Tată ceresc, aici se află un grup minunat de oameni, şi s-ar putea să nu mai am prilejul să le vorbesc din nou sau să-i mai întâlnesc. Oh, Dumnezeule, s-ar putea să nu mai vedem dimineaţa. Ştiinţa încearcă să ne spună că vor cădea cinci stele în acelaşi timp. Ei spun că din cauza aceasta, toată partea aceasta a lumii continentale, va îngheţa. Aici, în Phoenix, au fost ploi şi vreme rea cum nu am mai văzut. Unii spun că cele cinci stele se mişcă împreună acolo, în spaţiu, în timp ce alţii spun că pământul va exploda ca o lubeniţă. Noi nu credem aceasta, Doamne, pentru că trebuie să mai urmeze un Mileniu. Unii spun că vor avea loc cutremure care vor scufunda casele; alţii spun că în zilele următoare se vor ridica valuri uriaşe de până la o sută de metri înălţime.

Lumea se frământă. Tu ai spus că în zilele din urmă „Vor fi semne înfricoşătoare.” „Semne în ceruri şi jos pe pământ, foc, şi stâlpi de foc, cutremure în diferite locuri, vremuri tulburi, neînţelegeri între naţiuni, inimile oamenilor vor tremura de frică.” Dar Tu le-ai spus aleşilor Tău din acele zile: „Ridicaţi-vă privirea în sus, pentru că izbăvirea voastră este aproape.”

Tată, în seara aceasta ne vom ridica deasupra organizaţiei noastre. Eu îmi voi ridica privirea deasupra grupului de care aparţin, Oamenii de afaceri creştini, şi doresc ca fiecare om, fiecare metodist, să-şi ridice capul deasupra organizaţiei lui, şi la fel fiecare baptist, fiecare creştin de la Adunarea lui Dumnezeu, din Cele patru colţuri, din biserica unitariană şi din orice altă biserică. Doamne, ridică-le capetele deasupra tuturor acestor biserici, fiindcă Isus a spus: „Şi după ce voi fi înălţat de pe pământ, voi atrage la Mine pe toţi oamenii.” (Ioan 12.32).

Oh, Dumnezeule, lasă-ne să-L vedem pe El stând la dreapta majestăţii lui Dumnezeu, stând în seara aceasta pe tronul lui Dumnezeu, Marele Preot care mijloceşte pe baza mărturisirilor noastre, Marele Preot care poate fi atins de infirmităţile noastre.

Doamne, tocmai am terminat de predicat, iar dacă un profet sau un predicator predică Cuvântul şi acesta nu se împlineşte, atunci Cuvântul Tău spune să nu ascultăm de acel profet, dar dacă ceea ce spune el, se împlineşte, să-l ascultăm pentru că Tu eşti cu el.

Doamne, eu le-am spus oamenilor prezenţi în seara aceasta aici, că Tu eşti Acelaşi Isus ieri, azi şi în veci. Timpul Tău este aproape, pentru că Luminile serii strălucesc şi toate lucrurile pe care le-ai spus se întâmplă. Tată, dă-i acestui grup credinţă ca să creadă. Lasă ca gândul şi credinţa care a fost în Hristos să vină şi la noi, pentru că dacă avem gândul Lui, dacă eu pot avea în seara aceasta gândul care era în El, poate pe aici pe undeva se găseşte o femeie micuţă care are o scurgere de sânge şi poate să-L atingă pe Marele Preot care poate fi atins de neputinţele noastre.

Apoi, dacă gândirea Lui este în noi, Se va comporta în acelaşi fel, pentru că El este Marele Preot, este Cuvântul lui Dumnezeu. Şi dacă Cuvântul lui Dumnezeu locuieşte în noi, este ca o Sabie cu două tăişuri care predică lucruri ce taie de la rădăcină, ca un topor care se împlântă la rădăcina unui copac, fiind în acelaşi timp un Cuvânt care deosebeşte gândurile inimii.

Tată, lasă ca Cuvântul Tău să fie cunoscut. Noi Îl credem; această biserică micuţă Îl crede, Doamne; aceşti oameni Îl cred şi la fel păstorul acesta. În seara aceasta, noi suntem împreună în locurile cereşti în Isus Hristos. Tu ai spus că „unde sunt doi sau trei adunaţi în Numele Meu sunt şi Eu în mijlocul lor. Şi lucrările pe care le fac Eu, le veţi face şi voi. Peste puţină vreme lumea nu Mă va mai vedea, dar voi (credincioşii) Mă veţi vedea şi Eu voi fi cu voi până la sfârşitul lumii.” Eu Te cred, Doamne, cred că eşti Acelaşi ieri, azi şi în veci.

Tată, acum voi chema un rând de rugăciune ca să mă rog pentru oameni, şi Te rog să vindeci fiecare persoană bolnavă prezentă în seara aceasta aici. Îngăduie aceasta, Doamne. Fă ca predicatorii care stau pe platformă şi cei din sală, slujitorii lui Dumnezeu, bărbaţii chemaţi de El, bărbaţii şi femeile separaţi de lume, de rock şi de toate murdăriile lumii, aceste femei micuţe şi aceşti gentlemeni care sunt cu adevărat plini cu Duhul Sfânt, să răspândească pretutindeni Lumina Ta. Toţi aceşti oameni sunt credincioşi lui Hristos şi la fel aceste femei care nu ar fuma nici o ţigară şi nu ar face nimic rău, şi aceşti soţi care sunt credincioşi familiilor lor.

Doamne Dumnezeule, Avraam Ţi-a stat credincios Ţie şi promisiunii Tale. Ca sămânţă a lui Avraam, care suntem prin credinţa în Hristos, suntem credincioşi promisiunii. Tu Te-ai făcut cunoscut lui Avraam, chiar înainte de apariţia fiului promis. Fiul promis a venit imediat după acel semn, iar noi, Tată, suntem în aşteptarea Fiului promis. Îngăduie să apară semnul, împlineşte aceasta, Doamne. Tocmai atunci a căzut focul, iar noi aşteptăm ca ultimul semn să vină în orice moment. Doamne, îngăduie ca aceasta să se întâmple în timp ce-Ţi încredinţăm vieţile Ţie.

Eu iau această biserică mică sub controlul Duhului Sfânt, şi ne prezentăm în faţa Ta în Numele lui Isus Hristos. Noi credem că s-ar putea să Te vedem aici, Doamne, ca o dovadă vizibilă a faptului că Isus Hristos trăieşte încă. Împlineşte aceasta, Doamne.

Binecuvântează biserica aceasta mică şi pe păstorul ei. Mă rog ca prezenţa Ta să rămână aici pentru totdeauna, iar puterea lui Dumnezeu să măture oraşul începând de aici. Îngăduie aceasta, Doamne, pentru că Te rugăm în Numele lui Isus. Amin.

Îmi pare rău că vă ţin atât de mult. Acesta este un lucru greu de suportat, tăios şi aşa mai departe. Oricine mă aude predicând, ştie că eu nu sunt predicator, că nu am educaţia necesară ca să fiu sau ca să mă numesc predicator. Dar, frate şi soră, eu Îl iubesc cu adevărat pe Domnul Isus, şi El mi-a dat încă o dovadă ca să vă arate că vă spun adevărul. Cât de puţin ştiu eu despre El! Eu nu ştiu multe despre El, dar ce ştiu este real, foarte real! Aş fi vrut să ştiu cum L-au cunoscut şi alţi oameni şi mă gândesc că dacă aş şti aceasta, poate L-aş cunoaşte în alt fel. Dar din câte Îl cunosc eu, ştiu că Îşi ţine fiecare Cuvânt pe care L-a promis. Ştiu că acesta este adevărul. Dumnezeu să vă binecuvânteze.

Haideţi să cântăm numai corul de la cântarea „Eu Îl iubesc.” Câţi din voi o ştiu? Atunci haideţi să-L cinstim în Duhul:

Eu Îl iubesc, eu Îl iubesc,

Pentru că El m-a iubit întâi

Şi mi-a răscumpărat mântuirea

Acolo, pe Golgota.

Acum, în timp ce surorile cântă atât de frumos, haideţi să ne gândim la El (Fratele Branham cântă: „Eu Îl iubesc˝).

Într-o zi, Cleopa şi prietenul lui au pornit spre Emaus, iar pe drum li s-a alăturat dintr-o dată El. Ei au umblat toată ziua cu El, fără să ştie Cine era, dar când au intrat în casă şi El a făcut ceva ce făcuse şi înainte de-a fi crucificat, L-au recunoscut. Vedeţi? Nimeni nu putea face acel lucru la fel ca El, aşa că ei şi-au dat seama că era El, dar chiar atunci El a dispărut din faţa lor. Vedeţi? Ei au ştiut că Domnul înviase. Fie ca şi în seara aceasta El să facă ceva ce a făcut înainte de a fi răstignit, apoi vom şti, în această generaţie, că El este înviat din morţi. El este Acelaşi Isus, aşa că Se va comporta la fel ca atunci.

Acum, în timp ce fredonăm acest cântec, vreau să strângeţi mâna persoanei de lângă voi şi să-i spuneţi: „Frate, soră, mă voi ruga pentru tine ca să fii vindecat (vindecată) în seara aceasta şi ca să primeşti toate binecuvântările lui Dumnezeu pe care le doreşti. (Fratele Branham merge în mulţime şi strânge mâinile altora). Dumnezeu îţi împlineşte toate dorinţele inimii. Dumnezeu să te binecuvânteze.

Eu Îl iubesc, eu Îl iubesc,

Pentru că El m-a iubit întâi

Şi mi-a răscumpărat mântuirea

Acolo, pe Golgota.

Acum împreună. (Fratele Branham spune rugăciunea Domnului Isus împreună cu adunarea):

„Tatăl nostru care eşti în ceruri!

Sfinţească-Se Numele Tău;

vie Împărăţia Ta; facă-Se voia Ta, precum în cer şi pe pământ.

Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi;

şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri

şi nu ne duce în ispită, ci izbăveşte-ne de cel rău. Căci a Ta este împărăţia şi puterea şi slava în veci. Amin.” (Matei 6.9-13).

(O soră vorbeşte cu fratele Branham şi spune o mărturie). Da, doamnă, mulţumiri lui Dumnezeu. Mulţumesc. El este prezent întotdeauna. Nu este El minunat? Eu Îl iubesc. Nu este El minunat pentru că a vindecat-o pe doamna aceea?

Şi mi-a răscumpărat mântuirea

Acolo, pe Golgota.

Oh, El este minunat, nu-i aşa? Slavă lui Dumnezeu. El este atât de minunat! Ei bine, am împărţit numere de rugăciune de la unu la cincizeci, nu-i aşa? Haideţi să luăm câteva din ele. Haideţi să luăm de la unu la zece. Cine are biletul cu numărul unu? Ridică mâna. De la unu la cinci, puneţi-i în rând aici.

Voi, copii, puteţi să staţi aici, lângă uşă? Veniţi aici, iubiţilor. Voi vreţi să veniţi aici, pe platformă? Cred că este în ordine. Aliniaţi-vă aici de la unu la cincisprezece. Frate, este un privilegiu să te văd în seara aceasta aici.

Câţi din sală nu au număr de rugăciune, dar vor ca Domnul Isus să-i vindece? Ridicaţi mâinile. Sunt peste tot. În timp ce oamenii îşi ocupă locurile, aş vrea să faceţi ceva. Ţineţi minte! Dacă acesta nu este Cuvântul lui Dumnezeu, atunci eu nu Îl cunosc. Aceasta este o promisiune.

Dacă Isus Hristos este Acelaşi ieri, azi şi în veci, trebuie să se poarte aşa cum S-a purtat şi înainte. El, cu trupul Său de carne, trebuie să fie cale în fiecare privinţă. Trupul Lui de carne este încă o Jertfă pe tronul lui Dumnezeu. El stă acolo, iar haina Lui însângerată este înfrânarea păcatelor noastre. El este Marele Preot care mijloceşte pentru noi atunci când mărturisim lucrarea pe care a făcut-o El. Vedeţi, aceasta nu se întâmplă prin simţire, ci prin credinţă. Tu poţi să baţi din picioare, să plângi, şi aşa mai departe, dar aceasta nu va face nici o diferenţă, nu va funcţiona niciodată. Isus nu a spus niciodată: „Ai simţit?”, ci a spus: „Ai crezut?” Vedeţi? „Ai crezut?”

Tu trebuie să crezi, pentru că nu poţi face Cuvântul să se contrazică pe Sine însuşi. El trebuie să se potrivească perfect ca un joc de puzzle. Fiecare piesă trebuie să se potrivească cu alta, şi nu poţi să le suprapui. Hristos este desăvârşit, deci şi Cuvântul este desăvârşit. Acum El este Marele Preot care mijloceşte pe baza mărturiilor noastre. Noi mărturisim tot ce a făcut El pentru noi, iar El stă înaintea Tatălui pentru noi.

Uitaţi-vă la Iona, acolo, în burta balenei, cu mâinile şi picioarele legate, cu algele în jurul gâtului, stând în sputa aceea a balenei, poate la optzeci de metru adâncime, într-o mare cuprinsă de furtună, fugind de Dumnezeu. El putea să se uite în jur şi să vadă situaţia în care se afla, dar cu toate acestea îşi zicea să sunt minciuni goale. „Dar iarăşi voi vedea Templul Tău cel sfânt.” (Iona 2.4). Iar Dumnezeu l-a ţinut în viaţă timp de trei zile şi trei nopţi în burta acelui peşte. Credeţi că acest lucru a fost adevărat? Biblia spune că aşa a fost, iar Isus a întărit aceasta.

Acum priviţi, Isus a spus în Scripturi, că un neam preacurvar şi viclean se va uita după un semn, nu-i aşa? Şi ei vor primi un semn, semnul lui Iona. „Căci după cum Iona a stat trei zile şi trei nopţi în pântecele chitului, tot aşa şi Fiul omului va sta trei zile şi trei nopţi în inima pământului.” (Matei 12.40). Apoi Iona a ieşit afară din burta peştelui, nu-i aşa?

Nu este generaţia aceasta vicleană şi preacurvară în ambele privinţe: atât fireşte cât şi duhovniceşte? „Un neam viclean şi preacurvar cere un semn˝. Ce semn este acesta? „Căci după cum Iona a stat trei zile şi trei nopţi în pântecele chitului, tot aşa şi Fiul omului va sta trei zile şi trei nopţi în inima pământului.” Deci semnul pe care îl va primi generaţia aceasta adulteră, este semnul învierii. Nu-i aşa? Semnul învierii. Acum, ce va fi, de fapt? Va fi Hristos înviat din morţi, la fel de viu şi după două mii de ani, lucrând cu copiii Lui, Acelaşi ieri, azi şi în veci. Nu-i aşa?

Câţi din cei aflaţi în rândul de rugăciune ştiu că eu nu-i cunosc deloc? Cei care sunteţi în rândul de rugăciune şi ştiţi că nu vă cunosc deloc, ridicaţi mâinile. Câţi din audienţă ştiu că nu-i cunosc deloc? Vedeţi? Eu nu vă cunosc pe niciunul din cei aflaţi în rândul de rugăciune.

Eu cunosc câţiva oameni din audienţă. Îi cunosc pe cei din rândul acesta, pe fratele şi sora Dauch, şi pe cei din spatele lor. Dacă nu greşesc, aceia sunt fratele şi sora Outlaw, din biserica „Numele lui Isus.” Cei de aici sunt fratele şi sora Sothmann, el fiind diacon în biserica mea din Jeffersonville, unul din bătrânii adunării.

Cred că în colţul acesta este cumnatul fratelui Norman, dar am uitat cum îl cheamă. Aşa este. Acolo este fratele Williams şi fratele Rose, iar pe fratele celălalt tocmai l-am cunoscut. În afară de aceştia, nu mai cunosc pe nimeni. Cred că cea de acolo este sora Ungren Downing din Memphis, nu-i aşa? Ei bine, în afară de aceştia şi fiul meu, nu cunosc pe nimeni.

Cine este prima persoană din rând? Tu de aici? Bine. Vrei să stai puţin aici, în picioare? Aici stă o femeie pe care nu am văzut-o în viaţa mea. Dacă în faţa mea ar sta un om aflat într-un scaun cu rotile şi ar părea paralizat sau aşa ceva, iar eu i-aş zice: „Aici stă un om într-un scaun cu rotile care se ţine de mână şi este infirm,˝ aceasta ar putea spune oricine. Dacă aş spune că omul acela este infirm, toată lumea ar putea vedea aceasta. Vedeţi? Dar aici este o femeie care pare puternică şi sănătoasă. Unde este problema ei? Vedeţi? Aici este partea unde intervine minunea.

Dacă aş vedea o persoană care arată obosită, cu pieptul adâncit şi tuşind mereu, aş spune că are TBC, dar aceasta ar fi numai o presupunere. Vedeţi? Persoana aceea ar putea spune: „Oh, nu, eu nu am TBC.”, şi s-ar putea dovedi că nu are TBC. Vedeţi? Tu nu poţi face aceasta, dar când spune Dumnezeu ceva, aceea este corect. Întotdeauna este corect. Aşa este. Femeia aceasta poate să se prefacă, poate că nu are nimic, şi zice doar aşa că este bolnavă. S-ar putea să nu fie nimic în neregulă cu ea. Eu nu ştiu aceasta şi nu pot să spun. Dacă ea stă numai acolo, fiţi fără grijă că se va clarifica în câteva minute. Vedeţi? Ea va şti. Câţi dintre voi aţi mai fost în adunările mele şi aţi văzut aceasta întâmplându-se? Oh, Doamne, ai milă! Eu am văzut mai mult de două sau trei sute murind aşa.

Cunosc un om care astăzi este paralizat şi se află în această stare de câţiva ani. Când am fost în oraşul Zion, în spate stătea un bărbat care încerca să mă hipnotizeze în faţa acelor oameni. Eu încercam să conduc un rând de rugăciune, iar el stătea acolo. El obişnuia să meargă prin tabere militare şi să-i hipnotizeze pe acei băieţi, ştiţi voi, să-i facă să latre ca şi câinii şi alte lucruri de felul acesta. Eu am avut tot timpul o senzaţie ciudată peste mine, apoi am aflat că ei l-au chemat să vină acolo.

Doar cu o noapte înainte de aceasta, acolo a venit un om care aparţinea unei anumite denominaţiuni. El a venit şi şi-a scris pe numărul de rugăciune: „Eu am TBC˝ şi aşa mai departe, fiindcă se gândea că aceasta este telepatie. El a dat numărul de rugăciune la uşier şi a venit pe platformă. Omul a venit, iar eu i-am spus: „Nu este nimic în neregulă cu tine.”

„Oh, ba da, uită-te pe biletul tău!” a răspuns el.

„Mie nu-mi pasă ce scrie pe biletul tău de rugăciune. Cu tine nu este nimic în neregulă.”

„Eu am TBC şi aşa mai departe,˝ a insistat el. „Uită-te pe biletul meu de rugăciune.”

„Eu nu mă uit pe biletul acela de rugăciune, ci în ceruri.” Vedeţi?

„Păi, ce este în neregulă cu mine?”

„Poate ai avut aceasta înainte, iar dacă ai avut, acum nu mai ai nimic. Poate te-ai vindecat acolo, dar acum nu mai ai nimic.”

„Oh, ha, ha! Aceasta crezi tu, că am fost vindecat acolo!” Atunci m-am gândit: „Oare care este problema cu omul acesta?” M-am întors şi l-am privit iarăşi, iar atunci s-a deschis o vedenie înaintea lui. „Tu eşti un înşelător. Tu aparţii unei anumite biserici, iar aseară ai stat la o masă cu omul acela cu costumul negru şi cravată roşie de acolo. Cea din colţul acesta este soţia lui, iar aceasta este soţia ta. Voi aţi stat la o masă acoperită cu o faţă de masă verde, iar tu ai pus la cale să vii aici şi să demonstrezi că aceasta este telepatie. Lucrurile pe care le-ai scris pe acel bilet sunt acum asupra ta.” Şi a murit cam şase săptămâni mai târziu.

Câteva seri mai târziu de la întâmplarea aceasta, stătea acolo omul acela şi încerca să mă hipnotizeze. Eu am simţit duhul acela ciudat şi am spus: „Vă rog să vă plecaţi cu toţii capetele şi să fiţi respectuoşi.” Voi m-aţi auzit spunând aceasta de multe ori. Când fac aceasta, urmăresc un duh. Vedeţi? El tot încerca să facă lucrul acela, iar la un moment dat s-a întors aşa. Atunci i-am zis: „Cum ţi-a pus diavolul pe inimă să faci aşa ceva? Ai intrat aici pe picioarele tale, dar vei ieşi împachetat.” Şi s-a întâmplat chiar aşa.

El este paralizat până în ziua de astăzi. Aşa este. El a fost înţepenit şi abia se mai mişca, aşa că a scris scrisoare după scrisoare şi m-a chemat la el: ˝Vino!”, dar eu nu pot să fac nimic în privinţa aceasta. Acela este păcatul lui şi trebuie să se pună în ordine cu Dumnezeu. În ce mă priveşte, nu mi-aş pune mâna pe el pentru aceasta pentru nimic în lume. Vedeţi?

Dar bărbatul acela din Phoenix care a venit când am fost prima dată aici? Vă amintiţi că nici el nu voia să-şi plece capul? Ei m-au chemat de multe ori în California să mă rog. El stătea acolo cu barba crescută pe toată faţa şi scotea doar nişte sunete: „Oh, oh!”, fără noimă. Un demon care a fost scos afară dintr-o persoană, a intrat în el. Aşa este. Aceasta s-a întâmplat chiar aici în Phoenix, când am venit prima dată. Vedeţi? Voi trebuie să fiţi foarte atenţi, pentru că noi nu ne jucăm de-a biserica. Este la fel ca în vremea lui Ghedeon. Timpul jocului de-a biserica s-a terminat. Noi trebuie să ne pregătim să-L întâlnim pe Dumnezeu. Da, domnilor. Toate acele lucruri, ca: umblatul dintr-un loc în altul, trecerea numelui într-un registru, etc., sunt departe acum. Amintiţi-vă că aceste lucruri vor merge de la unul la altul. Desigur.

Eu nu o cunosc pe femeia aceasta, nu am văzut-o în viaţa mea. Nu ştiu dacă este bolnavă sau doreşte rugăciune pentru altcineva. Numai Dumnezeu poate descoperi aceasta, iar dacă Dumnezeu va spune ceva, ea va judeca dacă este adevărat sau nu.

Credeţi că venirea lui Hristos este aproape şi că Duhul Sfânt, care este Dumnezeul care a fost în Sodoma, este Acelaşi Dumnezeu care vine aici, în aceşti bărbaţi şi femei? Credeţi aceasta? Să credeţi!

Acum aş vrea să privesc lucrurile aşa cum le priveşte ea. Oamenii spun că citesc gândurile, dar oricine crede aceasta este curată… De ce? Telepatie este atunci când te gândeşti la un număr, iar eu încerc să-l ghicesc. Vedeţi? Aici nu există aşa ceva. Dumnezeu nu este telepatie. Ei L-au numit pe Isus Beelzebul, ghicitor şi drac, pentru că El a făcut aceste lucruri, dar El le-a zis: „Oricui va vorbi împotriva Fiului omului, i se va ierta; dar oricui va huli împotriva Duhului Sfânt, nu i se va ierta.” (Luca 12.10). Puteţi vedea unde suntem? Înţelegi aceasta, nu-i aşa, soră? Noi toţi înţelegem.

Eu nu spun că El va face aceasta, ci cred că o va face, pentru că nu te cunosc pe tine şi tu nu mă cunoşti pe mine, dar amândoi stăm în seara aceasta aici. Dacă eşti bolnavă şi aş avea putere să te vindec, aş face-o, dar dacă ţi-aş spune aceasta, aş fi un mincinos. Singurul lucru pe care pot să-l spun eu, este ce spune Cuvântul, şi anume că ai fost vindecată prin rănile Lui. Aşa este. Tu ai fost vindecată.

Pot să spun că femeia nu este o necredincioasă. Ea este o credincioasă. Da. Are o vibraţie minunată în duhul ei. Vedeţi? Ea este creştină şi suferă de artroză. Este adevărat? Da, domnilor. Iar operaţia pe care ai avut-o este de fiere. Tu te-ai îngrijorat tot timpul că starea pe care o ai se datorează acelei operaţii, fiindcă ai tot felul de complicaţii. Crezi că Dumnezeu te va vindeca şi te va face bine? Du-te de pe platformă şi spune: „Mulţumesc, Doamne.” Amin.

Ce mai faci, doamnă? Noi nu ne cunoaştem, dar Dumnezeu ne cunoaşte pe amândoi. Dacă Dumnezeu îmi va spune care este problema ta, vei crede că sunt slujitorul Lui? Nu ai venit pentru tine, ci pentru altcineva, pentru nepoata ta. Du-te şi crede. Crezi din toată inima ta? Crede şi nu te îndoi.

Acum a început în audienţă. Vedeţi? A început să crească credinţa. Voi puteţi să simţiţi aceasta. Ceva vă trage, vedeţi? Eu privesc acolo şi văd cum începe să se lumineze clădirea; este o lumină aurie-portocalie de jur împrejur.

Poate zici: „Frate Branham, pe tine nu te afectează la fel?” Dacă atunci când acea femeie micuţă s-a atins de haina lui Isus, puterea Fiului lui Dumnezeu a slăbit, ce îmi va face mie, care sunt un păcătos mântuit prin harul Lui? Aveţi numai credinţă.

Noi suntem străini unul faţă de altul. Nu te cunosc, dar dacă Domnul Isus îmi va descoperi care este problema ta, vei crede că sunt slujitorul Lui? Crezi că ceea ce am spus este o confirmare a promisiunii lui Dumnezeu? Bine. Problema ta este lângă coaste. Aşa este. Tu ai avut o operaţie de cancer, iar de atunci mergi numai în jos şi te întrebi ce poate fi greşit. Dar acum vei fi bine. Dumnezeu să te binecuvânteze. Este adevărat? Ei bine, dacă ceea ce ţi-a spus despre trecut este adevărat, înseamnă că este adevărat şi ceea ce-ţi va spune despre viitor.

Ce mai faci? Noi suntem străini unul pentru altul. Este pentru băiat? În ordine. Aşteaptă numai puţin. Fii foarte respectuoasă şi crede din toată inima că Isus Hristos este Acelaşi ieri, azi şi în veci, şi El va împlini restul. Tu trebuie doar să crezi.

Soră, tu ai plâns şi te-ai rugat, iar problema intestinală te-a părăsit. Crede din toată inima. Ai credinţă. Te simţi deja altfel, nu-i aşa? Dacă este aşa, ridică mâna ca să te vadă şi audienţa.

Pe cine a atins femeia aceasta? Ea nu m-a atins pe mine, pentru că eu sunt prea departe de ea. Vedeţi? Ea L-a atins pe Marele Preot.

Tu eşti îngrijorată din pricina băiatului, care are ceva probleme cu rinichii sau vezica. S-a rugat soţul tău pentru el? Trebuia s-o facă, pentru că este predicator. Nu te îngrijora, pentru că va fi bine. Nu este Isus Hristos Acelaşi ieri, azi şi în veci?

Vedeţi Lumina care stă deasupra omului de acolo care se roagă? Durerile de cap pe care le ai te vor părăsi şi vei fi bine. Nu te îndoi, ci crede. Ele vor trece, se vor îndepărta cu totul. Te-ai rugat ca El să facă aceasta, nu-i aşa? Aşa este. Ai spus: „Doamne Isuse, fă ca fratele Branham să mă cheme.” Este adevărat? Ridică mâna. Acum totul este trecut.

Aceasta a făcut ca şi bărbatul din spatele tău să creadă. Problema pe care o ai la picioare va dispărea, frate.

El poate să vindece şi astma, nu-i aşa? În ordine. Du-te şi crede-L din toată inima. Nu te îndoi. Crede din toată inima. Bine. Tu crezi aceasta? Nu te îndoi.

Aici se mişcă un duh ciudat, dar cred că Domnul Isus va face totul bine. În ordine. Du-te şi crede, soră.

Ei bine, da, du-te înainte şi boala aceea îl va părăsi pe băiat şi va fi bine. În ordine.

Tu crezi, soră? Crede din toată inima şi problema femeiască pe care o ai va trece. Să ai credinţă!

Vino, soră. Crezi că Dumnezeu vindecă şi problemele de inimă? El poate vindeca şi problema ta, nu-i aşa? Du-te şi crede.

Ce mai faci, domnule? Vrei să mergi să-ţi mănânci cina? Du-te şi mănâncă. Dumnezeu să te binecuvânteze. Problema nervoasă de la stomac a plecat şi totul este bine acum. Crede şi nu te îndoi. Crede din toată inima.

Tu eşti un om prea mare şi bine făcut ca să suferi de nervozitate, dar aceasta ai. Du-te, crede din toată inima şi te va lăsa.

Bărbatul care stă acolo cu acea umbră neagră deasupra lui, şi băiatul din spate cu epilepsie… Băiete, crezi că Dumnezeu te va face bine? Vrei să crezi? Foarte bine. Ai credinţă în Dumnezeu şi vei fi bine. Aleluia! Credeţi? Amin.

Femeia aceea mexicană se roagă pentru fiul ei care are cancer şi nu este mântuit. Dacă crezi, Dumnezeu va avea grijă de aceasta. Să ai credinţă în Dumnezeu şi să nu te îndoieşti. Da, da.

Crezi că Dumnezeu Se va îngriji de inflamaţia pe care o ai? Voi, care staţi împreună, să credeţi cu toată fiinţa şi puteţi avea ceea ce cereţi. Credeţi din toată inima.

Băiatul de acolo, cel cu epilepsie, crezi că Dumnezeu va avea grijă de aceasta? Domnule, pune-ţi mâna peste el. Satană, ieşi afară din el, în Numele lui Isus Hristos! Tu nu te poţi ascunde! Satan nu poate ascunde nimic, pentru că prezenţa Domnului este aici. Credeţi din toată inima? Este Isus Acelaşi ieri, azi şi în veci? Ce este? Dacă vrei să vezi minunile, crede şi acţionează în Cuvântul Lui! Dacă Dumnezeu este cu noi, unde sunt minunile? Sunt aici. Amin. Dumnezeu este cu noi. Amin. Dumnezeu este cu noi. Semnul că El este viu, este aici: sunt aceleaşi lucruri pe care El le-a făcut înainte să moară. Apoi S-a înălţat pentru totdeauna.

Sunteţi credincioşi? Ridicaţi mâinile. Oh, minunat! Puneţi-vă mâinile unul peste celălalt şi nu vă rugaţi pentru voi înşivă, ci rugaţi-vă pentru persoana de lângă voi. Rugaţi-vă simplu: „Doamne, vindecă persoana aceasta.” Aşa, Acum credeţi.

Oh, Doamne Dumnezeule, Creatorul cerurilor şi al pământului, în Numele lui Isus Hristos cerem ca puterea lui Dumnezeu să treacă prin această clădire ca un vânt puternic, şi să umple casa aceasta şi pe toţi cei prezenţi cu Duhul Sfânt, ca să creadă că Dumnezeu trăieşte şi astăzi şi stăpâneşte.

Satană, ieşi din locul acesta! Ieşi din oamenii aceştia, fiindcă îţi poruncesc aceasta în Numele Dumnezeului celui viu. Amin.

Lăsaţi să se prindă, lăsaţi să se înfiripe. Credeţi-L. Cum poate El să greşească? Nu se poate. Dacă El poate să stea aici pe platformă şi să facă aceasta, cu cât mai mult o poate face pentru tine? „Frate Branham, cum faci aceasta?” Acesta este Cuvântul Lui; Este Cuvântul însuşi manifestat. Cuvântul Se va manifesta pe Sine însuşi în tine, dacă Îl crezi. Dă la o parte norii necredinţei şi lasă Soarele să strălucească. Fiul străluceşte ca soarele. Puterea Lui este aici, în această cameră, ca să vă facă bine pe toţi. Amin.

Credeţi aceasta? Din toată inima? Atunci ridicaţi-vă în picioare în Numele lui Isus Hristos şi acceptaţi vindecarea Lui. Ridicaţi mâinile şi slăviţi-L. Daţi-I slavă! Amin.

– Amin –