O MĂRTURIE

Bună seara, prieteni. Sunt fericit pentru că în seara aceasta  mă aflu din nou aici în slujba Împăratului, ca să-L reprezint pe Domnul Isus Hristos, pe Cel dintâi şi Cel de pe urmă, Cel ce era, Cel ce este şi Cel ce vine, Rădăcina şi Vlăstarului lui David, Steaua dimineţii, Trandafirul Saronului, Crinul din Vale şi dragostea Sa nepieritoare, puterea Sa infailibilă şi harul Său nemărginit. Acesta este El, totul în toţi, Cel Adevărat. În El, noi suntem făcuţi desăvârşiţi, este adevărat? Da, noi suntem desăvârşiţi în Isus Hristos.

În după-amiaza aceasta am vorbit în faţa voastră, iar în seara aceasta avem serviciul de vindecare pentru bolnavi. În după-amiaza aceasta a fost rândul meu să predic Evanghelia, iar în seara aceasta este rândul lui Dumnezeu să dovedească dacă am spus sau nu Adevărul. Un om poate predica, spune sau pretinde orice, dar aceasta nu înseamnă că este aşa până când nu vorbeşte Dumnezeu şi dovedeşte că este Adevărul. Iar când Dumnezeu confirmă, când El spune că este aşa, aceasta face ca cele spuse să fie Adevărul. Înţelegeţi? Atunci, acela este Adevărul.

În Evrei 11.2 scrie că Dumnezeu mărturiseşte despre darurile Sale. Acesta este adevărul. Eu cred aceasta, credeţi şi voi? El o face, El Îşi confirmă întotdeauna Darul.

În seara aceasta, în loc să predic voi aduce o mărturie; voi citi câteva versete, voi aduce o scurtă mărturie, apoi voi chema rândul de rugăciune, deoarece ştiu că mulţi dintre voi veţi merge mâine dimineaţă la serviciu.

În seara aceasta am întârziat puţin, pentru că a întârziat şi Billy când a venit după mine. Sincer să fiu, l-am întâlnit în timp ce veneam încoace pe drum. Până aici am condus eu, dar după aceea am făcut schimb de maşini şi am venit la adunare. În timp ce veneam peste deal, v-am auzit cântând: „Crede numai”…

… Întotdeauna m-am gândit că „Faptele apostolilor” sunt de fapt „Faptele Duhului Sfânt prin apostoli”, pentru că Duhul Sfânt este Cel care a lucrat prin apostoli şi a adus un exemplu pentru toate epocile, deoarece El este Acelaşi Duh Sfânt şi astăzi şi ceea ce a făcut în mijlocul acelei biserici, face şi în mijlocul nostru. Pe măsură ce Biserica aceasta va fi la fel de supusă Duhului Sfânt, ca Biserica de atunci, va aduce aceleaşi rezultate. Credeţi aceasta? Va aduce negreşit, dar totul depinde de supunerea voastră faţă de Hristos.

…Există un singur Dumnezeu în trei descoperiri: ca Tată, ca Fiu şi ca Duh Sfânt. Dacă un om Îl respingea pe Dumnezeu în zilele descoperirii Sale ca Tată, sub Moise şi sub Lege, era dat la moarte. Dacă nu-L asculta pe Dumnezeu şi încălca poruncile Sale, trebuia să moară.

Când a venit Isus, El a spus: „Oricine va vorbi împotriva Fiului omului va fi iertat, dar oricine va vorbi împotriva Duhului Sfânt, nu va fi iertat nici în veacul acesta, nici în veacul viitor.” (Matei 12.32).

Aşadar, dacă-L respingeţi în seara aceasta pe Duhul Sfânt este mult mai grav decât era dacă-L respingeaţi pe Dumnezeu Tatăl în zilele lui Moise, sau pe Isus Hristos în zilele când umbla pe pământ în trup de carne. În zilele acelea, oamenii nu înţelegeau nimic despre Dumnezeu Tatăl şi credeau că israeliţii erau nişte ciudaţi, pentru că au pus sânge pe usciorii uşii şi aşa mai departe. Ei au înfiinţat o religie care a devenit universală, dar când a venit Isus, El a zguduit toată temelia pe care se baza religia lor. Ei L-au numit un impostor şi L-au respins, Biserica L-a respins, dar Isus a fost exact ceea ce a spus Scriptura că va fi.

Apoi, după plecarea lui Isus a venit Duhul Sfânt, dar ei au avut aceeaşi atitudine de respingere şi faţă de El, aşa cum au avut-o faţă de Isus. Înţelegeţi? Cu ajutorul Domnului, în săptămâna aceasta vom cerceta aceste lucruri, ca să fiţi siguri că înţelegeţi pe deplin aceste lucruri.

Acum, aş vrea să ascultaţi cu atenţie ce scrie în Fapte 2.22. Este vorba despre ceea ce vorbeşte Petru cu privire la Isus Hristos. Evenimentul are loc în anul 33 d.Hr. în ziua de Rusalii, când a fost turnat Duhul Sfânt.

„Bărbaţi israeliţi, ascultaţi cuvintele acestea! Pe Isus din Nazaret, om adeverit de Dumnezeu (Cu alte cuvinte,  Dumnezeu Şi-a legitimat Fiul) înaintea voastră prin minunile, semnele şi lucrările pline de putere pe care le-a făcut Dumnezeu prin El în mijlocul vostru, după cum bine ştiţi.”

Eu spun că acelaşi Isus care a fost respins cu o mie nouă sute de ani în urmă de către poporul Său, face în seara aceasta aceleaşi lucrări în forma Duhului Sfânt, şi este respins la fel ca atunci: este acelaşi lucru.

Acum aş vrea să citesc din Ioan 5.28-37:

„Nu vă miraţi de lucrul acesta, pentru că vine ceasul când toţi cei din morminte vor auzi glasul Lui

şi vor ieşi afară din ele. Cei ce au făcut binele vor învia pentru viaţă, iar cei ce au făcut răul vor învia pentru judecată.

Eu nu pot face nimic de la Mine Însumi: judec după cum aud; şi judecata Mea este dreaptă, pentru că nu caut să fac voia Mea, ci voia Tatălui, care M-a trimis.

Dacă Eu mărturisesc despre Mine Însumi, mărturia Mea nu este adevărată.

Este un Altul care mărturiseşte despre Mine; şi ştiu că mărturisirea pe care o face El despre Mine este adevărată.

Voi aţi trimis la Ioan, şi el a mărturisit pentru adevăr.

Nu că mărturia pe care o primesc Eu vine de la un om, dar spun lucrurile acestea pentru ca să fiţi mântuiţi.

Ioan era lumina care este aprinsă şi luminează şi voi aţi vrut să vă veseliţi câtăva vreme la lumina lui.”

Acum fiţi atenţi!

„Dar Eu am o mărturie mai mare decât a lui Ioan, căci lucrările pe care Mi le-a dat Tatăl să le săvârşesc, tocmai lucrările acestea pe care le fac Eu, mărturisesc despre Mine că Tatăl M-a trimis.

Şi Tatăl, care M-a trimis, a mărturisit El Însuşi despre Mine.”

Isus le vorbea evreilor şi le spunea: „Voi nu trebuie să Mă judecaţi pentru că Dumnezeu v-a judecat deja prin ceea ce credeţi despre Mine.” El le-a mai spus: „Eu am venit şi am mărturisit despre Adevăr”, iar Dumnezeu a venit şi a confirmat că acesta este Adevărul. Tatăl a depus mărturie despre Fiul Său. Apoi, Martorul Său este Adevărul pentru că Scriptura a vorbit despre Fiul Său.

Isus le-a mai spus: „Nu a spus prorocul Isaia: „Aveţi ochi şi nu vedeţi? Aveţi urechi şi nu auziţi? Şi nu vă aduceţi aminte deloc?” (Marcu 8.18).

Spunea aceasta, pentru că Isaia 35.5-6 a vestit exact ceea ce avea să facă El: „Atunci se vor deschide ochii orbilor, se vor deschide urechile surzilor;

atunci şchiopul va sări ca un cerb şi limba mutului va cânta de bucurie…”

El a spus: „…faţa cerului ştiţi s-o deosebiţi, şi semnele vremurilor nu le puteţi deosebi? Dacă M-aţi fi cunoscut pe Mine, aţi fi cunoscut şi ziua Mea.”

Prieteni, în seara aceasta, acelaşi Domn Isus despre care am citit, este prezent aici ca să împlinească Cuvântul pe care L-a rostit când era pe pământ  şi despre care Dumnezeu a mărturisit că este Adevărul. Nu există nici o posibilitate de îndoială, decât dacă ei vor aceasta.

Cel mai greu lucru în lume este ca cineva care a fost învăţat un anumit lucru, să fie chemat să accepte un alt lucru care este la o sută optzeci de grade faţă de ceea ce a fost învăţat iniţial. Aceasta s-a întâmplat cu evreii care L-au respins pe Isus. Ei au fost învăţaţi ceva, iar rabinii au spus: „Noi nu putem schimba aceasta!”, dar cu toate acestea, din punct de vedere biblic, Isus era Mesia cel aşteptat. Problema lor a fost că au interpretat totul altfel.

Nu acelaşi lucru se întâmplă şi cu noi astăzi când avem propriile noastre păreri şi idei, în timp ce Dumnezeu lucrează şi Îşi înfăptuieşte minunile în felul Său minunat? El lucrează în multe feluri… şi ne trimite calea aleasă de El pentru noi, dar noi interpretăm aceasta aşa cum vrem. Primiţi calea dată de El şi bucuraţi-vă!

Acum aş vrea să depun mărturie despre El deoarece, aşa cum am spus, tema trezirilor mele este să mărturisesc în lume că Isus Hristos este Acelaşi ieri, azi şi în veci. Prin fiecare critic pe care l-a ridicat şi prin fiecare critică pe care a adus-o împotriva acestor afirmaţii pe care le fac cu privire la Isus Hristos, Satan a făcut tot ce a putut ca să distrugă totul. Dar de fiecare dată, Dumnezeu a câştigat fiecare luptă şi a adus biruinţa. Satan a verificat totul, a testat totul prin agenţii guvernamentali… pretutindeni unde am fost, în alte naţiuni… mi-a pus un ghimpe în trup, un sol al Satanei, încercând să mă lovească şi să distrugă totul, dar a fost biruit de fiecare dată de către Duhul Sfânt, iar Dumnezeu a ieşit biruitor câştigând de-a lungul timpului, sute de mii de suflete pentru Hristos.

Isus a spus: „Dacă Eu mărturisesc despre Mine Însumi, mărturia Mea nu este adevărată.

Este un Altul care mărturiseşte despre Mine…” (Ioan 5.31-32). Astfel, dacă un om vine şi spune: „Eu sunt vindecătorul…”, el mărturiseşte despre sine însuşi şi mărturia lui nu este adevărată pentru că există un singur Vindecător, iar Acela este Dumnezeu. Şi „şi este un singur mijlocitor între Dumnezeu şi oameni: Omul Isus Hristos.” (1Timotei 2.5).

El a murit pentru a readuce părtăşia dintre Dumnezeu şi om, care s-a pierdut odată. El, Isus Hristos, este Jertfa dată pentru bolile noastre şi pentru mântuirea noastră:

„…El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa, care ne dă pacea, a căzut peste El şi, prin rănile Lui, suntem tămăduiţi.” (Isaia 53.5). Când a fost aici, Isus… spun aceasta din nou, ca să fiu sigur că înţelegeţi. Când a fost aici, Isus a fost un Om de rând care umbla pe străzi la fel ca oamenii pe care îi întâlniţi zi de zi. El S-a născut ca orice copil obişnuit, a fost învelit în scutece şi pus într-o iesle.

Mă gândesc la Simeon, un om în vârstă, căruia Duhul Sfânt i-a spus că nu va gusta moartea până când nu-L va vedea pe Hristos Domnul. Puteţi citi aceasta în Luca 2.25-32. El nu s-a temut să meargă şi să le spună tuturor oamenilor că Îl va vedea pe Hristos, pentru că aşa i-a spus Duhul Sfânt.

Aşadar, nu există două Duhuri Sfinte, ci există unul singur, ceea ce înseamnă că Duhul Sfânt care a fost cu Simeon este acelaşi Duh Sfânt care este prezent în seara aceasta aici.

Acum fiţi atenţi! Un om de optzeci de ani sau mai mult, un bătrân înţelept cu părul alb şi cu barbă lungă, cu renume printre oameni, un învăţător al lui Israel, care trebuia să fie fără pată în ceea ce priveşte Legea… a fost cercetat de Duhul Sfânt, care i-a spus că nu va gusta moartea până când nu-L va vedea pe Hristos. Astfel, s-a dus în jur şi le-a mărturisit tuturor că nu va muri până când nu-L va vedea pe Hristos. Vă puteţi imagina ce credeau bisericile din acele zile despre el? Ei credeau că bătrânul individ era puţin bolnav mintal. Dar el avea un motiv bun să mărturisească aceasta, pentru că Cel ce i-a spus aceasta era Duhul Sfânt.

Prieteni, ceea ce spune Duhul Sfânt este adevărat, de aceea Simeon a continuat să mărturisească.

Dumnezeu a avut întotdeauna o rămăşiţă mică de oameni care L-au crezut pe El, iar uneori s-a ajuns la un singur om credincios: în zilele lui Noe. Uneori, chiar dacă s-a ajuns foarte jos, El a avut întotdeauna pe cineva care să-L creadă, în care a putut să aibă încredere şi peste care să-Şi pună mâinile şi să spună: „Acesta este omul Meu!” Înţelegeţi? El a avut întotdeauna o mărturie pe pământ, iar în zilele când S-a născut, a avut numai câţiva.

În zilele când S-a născut Isus, ei nu aveau nici presă    şi nici radio sau televiziune cum avem noi astăzi, aşa că veştile circulau numai prin viu grai. Când S-a născut Isus, nişte magi cercetau cerul ca să vadă când va apărea Steaua lui Iacov, iar când au văzut-o, au urmat-o din Orient şi au mers până la Betleem, unde I s-au închinat, El fiind atunci un Copil mic. Nu un bebeluş, cum spune tradiţia creştină, ci un Copilaş în vârstă de doi ani. Acesta este motivul pentru care a poruncit Irod să fie omorâţi toţi copiii sub doi ani. De ce ar fi poruncit să fie omorâţi toţi copiii sub doi ani dacă era vorba despre un sugar de câteva ore? Vedeţi? Este ciudat cât de uşor se pot rătăci oamenii, nu-i aşa? Vedeţi? El era un Copilaş. Un Copilaş nu este un bebeluş ci este un copil mic, iar El avea doi ani.

Aşadar, magii au venit din Orient şi au urmat o stea care i-a condus la un Copil. Păstorii erau pe deal cu oile, dar nu în data de 25 decembrie. Aceasta este o învăţătură catolică. În data de 25 decembrie, în Iudeea era la fel de frig ca în Indiana, ceea ce înseamnă că păstorii nu aveau cum să fie pe deal cu oile. Aceasta este o învăţătură stabilită de ei, de aceea se sărbătoreşte data de 25 decembrie, dar El nu S-a născut atunci. Ar trebui să mergeţi odată în Israel şi veţi vedea cum râd evreii când aud aceasta.

Când păstorii au auzit glasul Îngerului şi corul ceresc care i s-a alăturat, s-au dus în Betleem, L-au găsit pe Hristos şi au mărturisit ce au văzut.

Legea ebraică spunea că mama trebuia să ia copilul şi să meargă cu el în Templu ca să ofere o jertfă pentru curăţirea ei şi pentru sfinţirea şi tăierea împrejur a copilului.

Haideţi să pătrundem puţin aici, înainte de a chema rândul de rugăciune. Să aranjăm tabloul: Jos în Iudeea, se vorbea ceva despre o stea; nişte indivizi veniseră şi vorbeau despre apariţia unei stele. Îi pot auzi cum vorbeau între ei pe străzi şi ziceau: „Aţi auzit ce spuneau grupul acela de fanatici?” Vedeţi? Dar ei spuneau adevărul.

Apoi, în Templu se afla un om în vârstă. Să zicem că era luni dimineaţa, şi iată că în Templu erau o mulţime de oameni care veniseră să se închine. Probabil că în ţară erau două sau trei milioane de evrei, ceea ce înseamnă că în fiecare zi se năşteau probabil în jur de cincizeci sau o sută de bebeluşi; şi în fiecare zi stăteau la rând să aducă jertfe pentru curăţire şi pentru tăierea împrejur a copiilor.

La rând stătea o femeie care ţinea în mână un lănţişor la capătul căruia era legat un miel. Ea era o femeie bogată, îmbrăcată cu haine frumoase de mătase şi îşi ţinea în braţe pruncul, care era învelit foarte frumos. Femeia de lângă ea, mergea la aceeaşi biserică şi astfel vorbeau despre bebeluşi şi cât de drăgălaşi erau.

Să mai privim puţin de-a lungul rândului. Undeva la capătul rândului, văd o tânără în jur de optsprezece sau nouăsprezece ani, cu un văl care-i acoperea chipul, care ţine în mână două turturele. Erau jertfa unui om de rând, a celor săraci. Tânăra ţinea în braţe un prunc, iar unii dintre cei prezenţi acolo, ziceau: „Vedeţi? Aceea este Maria, iar Copilul este fiul ei nelegitim. Ea are acest Copil, deşi nici nu este căsătorită cu Iosif! Daţi-vă înapoi, nu staţi lângă ea!”

Aceasta îmi aminteşte de Biserica necăsătorită de astăzi. Ei zic: „Daţi-vă la o parte, îndepărtaţi-vă de ei!” Vedeţi? Priviţi Copilaşul din braţele ei. Bebeluşul ei nu era învelit în ţesături scumpe, ci în nişte faşe. Ştiţi ce este o faşă? Mi s-a spus că faşa este o cârpă care se pune în jurul gâtului boului atunci când ară. Jugul îl freacă pe gât şi ca să nu-i facă rană, pun acea cârpă. Aceasta este ceea ce ei numesc faşă de înfăşat. Ei n-au avut nimic cu care să înfeșe bebeluşul, aşa că au luat acele cârpe vechi care erau atârnate undeva în grajd şi L-au înfăşat cu ele.

Gândiţi-vă la aceasta. Gândiţi-vă cum ne îmbrăcăm, cum acţionăm şi cum ne comportăm, iar El, Salvatorul, Împăratul cerului, înfăşat cu o cârpă veche.

Ea Îşi ţinea Pruncul în braţe, iar în micuţa ei inimă nevinovată ştia foarte bine Cui Îi aparţinea acel Bebeluş. Indiferent ce spuneau ceilalţi, ea ştia al Cui Fiu era. 

Fiecare om care Îl are în inima sa pe Bebeluşul acela, ştie Cine este El, indiferent ce crede restul lumii. Oamenii stăteau departe de ea în timp ce stătea acolo şi îşi ţinea Bebeluşul învelit în acele faşe. Cine era El? Răscumpărătorul lumii, Dumnezeul cerului făcut trup printre noi şi învelit în faşe. Ea Îl legăna pe micuţul Bebeluş şi se juca cu El, în mintea ei fiind liniştită fiindcă ştia că a primit acel Copil prin Duhul Sfânt. Rândul a avansat puţin şi preotul a chemat pe altcineva. Înaintau ca şi cum ar fi stat într-un rând de rugăciune.

Să privim puţin în camera de rugăciune, care se afla la o distanţă de câţiva metri. Îl văd pe bătrânul predicator Simeon, stând acolo şi citind Scripturile:

„Noi rătăceam cu toţii ca nişte oi, fiecare îşi vedea de drumul lui, dar Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră, a tuturor.”

Dumnezeu îi făgăduise prin Duhul Sfânt, că nu va muri până când nu-L va vedea pe Hristos, şi acum era timpul să-l cheme. Astfel, Îl văd pe Duhul Sfânt cum îi zice: „Ridică-te, Simeoane!” Credeţi în călăuzirea Duhului? Eu pot să-l văd pe Simeon cum se ridică şi spune: „Da, Doamne.”

„În ordine, du-te!” Şi iată-l că merge, pentru că „Ascultarea face mai mult decât jertfele.” Simeon a pornit fără să ştie încotro merge, ci asculta pur şi simplu felul în care îl călăuzea Duhul Sfânt. Curând a intrat în Templu, în mijlocul mulţimii şi a fost condus exact lângă şirul de copii care aşteptau la rând. S-a oprit exact în faţa micuţei femei care purta în braţe Bebeluşul vorbit de rău, L-a ridicat pe Micuţ în braţele sale şi în timp ce lacrimile i se scurgeau pe barbă a spus:  „Acum, sloboade în pace pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău.

Căci au văzut ochii mei mântuirea Ta.” (Luca 2.29-30). Care era problema? Simeon aştepta să-L vadă pe Hristos pentru că Duhul Sfânt i-a spus că-L va vedea. De obicei, voi primiţi exact ceea ce aşteptaţi. Astfel, dacă veniţi la adunări ca să criticaţi, diavolul vă va arăta destule ca să puteţi critica. Dacă veniţi la adunare ca să fiţi binecuvântaţi, Dumnezeu vă va da o binecuvântare. De ce? Pentru că veţi primi ceea ce veţi aştepta.

Simeon aştepta să-L vadă pe Domnul, iar Dumnezeu l-a condus exact la El. Ascultaţi! Când adâncul cheamă Adâncul, trebuie să fie un Adânc care să răspundă la aceasta. Aşa este. Astfel, dacă există o creaţie aici, înainte ca să fie acea creaţie, trebuie să fie un Creator care s-o creeze. Sau cum am spus de multe ori, înainte ca să fie o înotătoare pe spatele unui peşte, trebuia să existe o apă în care să poată înota acel peşte, pentru că altfel acea înotătoare nu şi-ar avea rostul. Dacă aici există ceva care cheamă mai mult din Dumnezeu, trebuie să existe mai mult din Dumnezeu care să răspundă la aceasta. Câţi dintre voi, cei de aici, cred în vindecarea divină?

Fraţilor, dacă a fost scrisă în Biblie, trebuie să fie ceva în legătură cu ea. Deci, dacă aici există ceva care cheamă vindecarea divină, înseamnă că undeva există o fântână deschisă.

 Priviţi! Să luăm un alt tablou. O clipă. Nu vreau să încep de aici, pentru că văd un alt tablou. O clipă. Priviţi, acolo în colţ stă o bătrână prorociţă al cărei nume este Ana. Biblia spune că ea stătea zi şi noapte în Templu şi Îl slujea pe Domnul în post şi rugăciune, fiindcă aştepta răscumpărarea Israelului. În ordine. Amin. Oh, îmi place aceasta!

Duhul Sfânt  i-a zis: „Ridică-te, Ana!” Şi iată că prorociţa aceea oarbă a traversat clădirea şi şi-a croit cale printre oameni. Vedeţi? Această femeie oarbă a fost condusă de Duhul Sfânt exact în locul unde era Hristos în braţele mamei Sale, şi-a ridicat mâinile şi L-a slăvit pe Dumnezeu. Ea aştepta să-L vadă şi cu toate că era oarbă, Duhul Sfânt a condus-o la El.

Acelaşi Duh Sfânt care i-a condus pe Simeon şi pe Ana, v-a condus şi pe voi în seara aceasta aici, deoarece credeţi că Biblia învaţă vindecarea divină. Voi ştiţi că Biblia învaţă că Isus Hristos este Acelaşi ieri, azi şi în veci, şi Duhul care i-a condus pe cei doi la Isus este acelaşi Duh Sfânt care v-a adus şi pe voi în seara aceasta aici. Eu ştiu că El este aici. Credeţi în El! Dacă sunteţi aici, înseamnă că Dumnezeu v-a condus aici. Duhul Sfânt care l-a condus pe Simeon, v-a condus şi pe voi aici. Dacă sunteţi în seara aceasta aici şi sunteţi bolnavi, credeţi în El. El v-a adus la fântână; El a promis vindecarea divină. Biblia învaţă aceasta şi spune: „Cine vrea, să vină!” Voi sunteţi aici… Oh, mai am doar opt minute.

Noi am fost în Finlanda şi chiar înainte de a pleca de aici, am avut o vedenie. Mulţi dintre voi aţi fost aici şi sunteţi martori, fiindcă am spus-o în faţa a şapte sau opt mii de oameni, înainte de a pleca peste ocean. Am avut această vedenie cu aproximativ un an înainte de a pleca peste ocean, iar în ea am văzut un băieţel. Avea ochii căprui, picioarele ieşite din şosete, îi erau zdrobite şi mutilate. Fusese omorât într-un accident şi zăcea în stradă, într-un loc unde era o pădure de pini şi nişte stânci. În seara aceea, urma să merg în Miami, Florida, unde trebuia să-l întâlnesc pe fratele Bosworth, pe fratele Gordon Lindsay şi pe fratele Jack Moore, deoarece intenţionam să ţinem o adunare în cort. Eu le-am spus vedenia avută, apoi am repetat-o în faţa a zece mii de oameni sau mai mulţi, câţi erau acolo

Într-o seară, un băieţel s-a înecat într-un canal de irigaţii, iar tatăl lui n-a îngăduit să fie luat de pompele funebre, până când nu m-am dus să mă uit la el. Când m-am dus să mă uit la copil, acolo erau adunaţi o mulţime de oameni. Era frumos îmbrăcat, dar când l-am privit, am spus: „Nu, domnilor, băiatul acela avea în jur de opt ani şi avea o tunsoare în formă de oală de lut.

Este printre noi cineva care m-a auzit spunând aceasta înainte de a se împlini? Iată. Vedeţi? Aceasta s-a întâmplat în urmă cu un an sau mai mult. Eu mai am notat aici în Biblie şi altceva ce va face Dumnezeu. Vă voi spune mai multe despre aceasta, când vom avea ocazia, iar atunci veţi vedea dacă nu se va împlini întocmai. Aceste lucruri au fost spuse de Dumnezeu, deci trebuie să se împlinească întocmai.

Aşadar, m-am dus şi m-am uitat la micuţul acela şi am spus: „Nu, nu este copilul acela!” Totuşi, am făcut o rugăciune de consolare, după care ne-am întors în Indiana şi am plecat mai departe în Vest, apoi în Canada, jos în Toledo şi în Windsor. Apoi, ne-am întors şi am mers în Sud, a urmat Houston şi apoi am plecat peste ocean. Postisem mult, iar într-o zi ne-am dus sus în ţara soarelui din miez de noapte. Nu voi uita niciodată noaptea aceea! După-amiaza am mers sus în Kuopio, unde există un turn. Mi s-a spus că acolo veneau nemţii pentru a bombarda micuţele oraşe din jur. Cât de amabili şi de umili erau finlandezii aceia! Acolo este un adevărat câmp de luptă şi trebuie să se încreadă în Dumnezeu pentru tot ceea ce au. Finlandezii sunt cea mai onestă naţiune din lume. Ei îşi plătesc datoriile de război. Cum fac aceasta? Nu ştiu.

Unele dintre voi, doamnelor de aici, sunteţi îmbrăcate foarte bine. Ar trebui să le vedeţi pe finlandeze: poartă nişte fuste largi şi bocanci înalţi, fie că este vară, fie că este iarnă, iar vara ţin în mână o furcă şi adună fânul. Ele nu au timp să meargă la plajă sau să se comporte aşa cum se comportă americanele care pierd multă vreme.

Mă întreb cum vor arăta toate acestea în ziua judecăţii? Dacă veţi merge de-a lungul drumului, veţi găsi un grup stând sub un copac, mâncându-şi sandviciul sau orice ar avea. Ei îngenuncheau şi aveau o adunare de rugăciune chiar acolo. Câţiva dintre oamenii care mergeau înaintea mea, le împărţeau broşuri şi le vorbeau despre adunările mele.

Un grup de femei au pus jos furcile cu care greblau grânele, iar în jur de cincisprezece dintre ele au primit botezul Duhului Sfânt în timp ce stăteau sub un pom. Ei flămânzeau şi însetau… Tu nu poţi trezi interesul oamenilor până când nu însetează după apă. Dacă nu le este foame, nu le poţi spune ce ar putea mânca.

Acum fiţi atenţi! Acolo sus, noi ne-am urcat în turn. Chiar şi ceea ce cântă ei este adevărat. Astfel, în timp ce-i ascultam cum cântă, în inima mea a început să ardă ceva. Am coborât jos, iar un englez beat care era acolo, a început să plângă.

„De ce plângi?” l-am întrebat eu.

„Am auzit cântecele acelea. Ce fel de oameni sunt aceştia?”

„Sunt creştini, tu nu eşti?”

„Nu, domnule.”

„Nu-ţi este ruşine să-L tratezi pe Isus în felul cum o faci?”

„Cum te numeşti?” m-a întrebat el. I-am spus numele meu.

„Oh, tu eşti vindecătorul divin!”

„Nu”, am răspuns eu, „eu sunt slujitorul Vindecătorului divin. Înţelegi? Eu mă rog pentru bolnavi.”

„Eu nu vreau să fiu aşa, predicatorule.” Astfel, l-am condus la Hristos acolo.

Taxiurile lor sunt trase de cai. Benzina costă în jur de doi dolari şi optzeci şi cinci de cenţi galonul, iar un automobil folosit, un model patruzeci, ar costa cam patru sau cinci sute de dolari. Astfel, în Finlanda abia dacă vezi câteva maşini.

Noi am coborât de acolo într-o maşină americană, iar în faţa noastră, cam la o jumătate de oră, era un Ford modelul V-8, care mergea în josul străzii. Copilaşii care traversau străzile nu erau obişnuiţi cu maşinile, aşa că doi micuţi au încercat să treacă strada. Ei au văzut maşina care venea,  aşa că unul a luat-o într-o parte, iar celălalt în partea cealaltă, dar când şoferul a luat curba şi i-a văzut pe cei doi copii, a pierdut controlul maşinii şi l-a lovit pe unul dintre ei cu botul maşinii. L-a lovit în barbă şi l-a aruncat dincolo de stradă unde s-a izbit de un copac şi a căzut jos. Pe celălalt copil, l-a lovit, l-a tras sub maşină şi l-a călcat, aşa că trupul i-a ieşit de sub maşină după ce a fost tras vreo zece picioare şi a fost aruncat pe iarba de pe marginea drumului. Maşina a mai mers puţin, după care s-a oprit în nişte pietre.

Când am ajuns noi acolo, erau adunaţi deja în jur de trei sau patru sute de oameni. Eu am întrebat: „Ce s-a întâmplat?”, iar fraţii s-au dus să vadă. Este vorba de domnul Moore şi domnul Lindsay pe care îi cunoaşteţi mulţi dintre voi, iar domnul Baxter a rămas lângă mine. Cum am spus, cei doi s-au dus să vadă ce s-a întâmplat, iar când s-au întors, mi-au zis: „A fost ucis un băieţel şi zace acolo mort.”

Fratele Lindsay a început să plângă. Mulţi dintre voi îl cunoaşteţi pe fratele Lindsay care este editorul ziarului „Vocea vindecării”. PLângea pentru că şi el are un băieţel.

„Vino să-l vezi şi tu, frate Branham”, mi-au zis ei, dar eu nu voiam să mă uit la el din cauză că şi eu am un băiat. Eram plecat de acasă de două sau trei luni şi fusesem în Anglia, în Franţa şi în multe alte locuri şi am zis: „Nu vreau să-l văd pentru că nu vreau să merg cu inima frântă la adunarea care va avea loc.” Acolo mă aşteptau mii de oameni, aşa că am spus: „Nu vreau să-l văd!”

Am aşteptat puţin, dar oamenii voiau să ştie dacă vrem să-l ducem pe copilul mort la morga de la pompele funebre. Cineva îl luase pe celălalt băiat înainte ca să ajungem noi acolo şi l-a dus la spital pentru că era încă în viaţă.

„Înseamnă că trebuie să-l punem aici, pe bancheta din spate a maşinii”, şi am ieşit afară. Cineva pusese o haină peste el, iar când am mers acolo au tras haina jos, aşa că    i-am putut vedea faţa. Prieteni, simpla vedere a aşa ceva aproape că te poate omorî. Micuţul stătea acolo zdrobit, iar eu m-am gândit: „Ei mergeau undeva.”

Finlandezii locuiesc în oraş, dar lucrează undeva la ţară. Cineva s-a dus să-i aducă pe părinţii copilului.

„Ce dezamăgire! Ce vor simţi sărmanii părinţi când îşi vor găsi micuţul omorât aici?” Am început să plâng… M-am îndepărtat puţin de copil, dar în timp ce mergeam, am simţit că cineva mi-a pus mâna pe umăr. Am crezut că era fratele Lindsay, dar când m-am întors nu era nimeni în apropierea mea. Simţeam încă mâna aceea pe umărul meu şi m-am gândit: „Este ciudat, fiindcă nu este nimic în neregulă cu umărul meu.” Am pornit să merg mai departe, dar am simţit din nou mâna aceea. „Nu este ciudat ce se întâmplă?” mi-am zis din nou. Vedeţi cât de uşor vă puteţi îndepărta?

M-am uitat înapoi şi am văzut că Cineva se uita la băiat. L-am privit lung şi m-am gândit: „L-am mai văzut undeva pe copilul acesta.” M-am întors spre traducătorul nostru şi i-am zis: „Întrebaţi-i pe predicatori dacă băiatul acesta a fost în rândul de rugăciune la vreuna din adunările mele de aici?” Nu-l cunoştea niciunul dintre ei, dar eu am spus: „Este ciudat pentru că mi se pare că l-am mai văzut undeva pe copilul acesta.”

L-am privit încă o dată şi am observat tunsoarea în formă de oală de lut, cum o numim în America, şi care este o tunsoare veche, pe care o poartă băieţii. Apoi avea pantaloni scurţi şi ciorapi mari traşi până sus, cum se purtau şi în vremea când eram noi copii. Unul dintre papuci îi fusese smuls, iar piciorul îi ieşea prin şosetă. Mâinile sale micuţe erau zdrobite, gura îi era deschisă, iar ochişorii micuţi îi erau daţi peste cap. M-am uitat la pinii din jur şi la stânci şi am zis: „Ştiu cine este! Ştiu cine este!”, apoi le-am zis fraţilor: „Frate Moore, frate Lindsay, aduceţi-vă Bibliile repede!”

„Ce se întâmplă?” m-au întrebat amândoi.

„Deschideţi la pagina goală din spatele ei. Eu le-am spus oamenilor din toată America să scrie pe foaia goală a Bibliei lor această vedenie şi să urmărească dacă se va împlini întocmai. Citiţi ce aţi scris acolo. Vedeţi cedrii aceia? Vedeţi stâncile? Un băiat în jur de opt ani, cu părul castaniu, cu tunsoarea aceasta, cu ochii căprui, cu picioarele frânte cu mâinile aşa  şi un automobil…”

Fratele Moore a spus: „Acesta este băiatul. Aşa este.”

„El este!”, am întărit eu

O, vai! Iată cum Îl simţi cu adevărat pe Dumnezeu apropiindu-Se. El era acolo. În ordine.

„Vă rog să spuneţi tuturor celor prezenţi, să stea liniştiţi”, am spus eu. Oamenii au început să se liniştească, iar eu am zis: „Când eram în ţara mea, Domnul a spus printr-o vedenie că băiatul acesta va învia. Acest lucru este scris pe ultima pagină din Bibliile noastre.”

Ei au tradus cuvintele spuse de mine, iar atunci am văzut cum unii s-au uitat la alţii râzând deoarece ştiau că băiatul era mort de mai bine de treizeci de minute. Dar eu am continuat: „Dacă nu se va întâmpla aşa, veţi putea să mă numit un profet fals!” Am îngenuncheat şi le-am spus oamenilor să-şi plece capetele, apoi m-am rugat:

„Tată ceresc, Tu, Cel care mi-ai spus aceste lucruri. Tu eşti Dumnezeul cel viu şi adevărat şi eu ştiu că cuvintele Tale nu vor cădea niciodată. Doamne, Te rog să confirmi Cuvântul pe care L-ai spus slujitorului Tău. Acesta este băiatul despre care Tu ai spus că va învia. Aşadar, eliberează-l, moarte!” În clipa aceea, băiatul s-a ridicat, strigând, sărind şi alergând în toate părţile.

Câţi dintre voi aţi scris aceasta în cartea voastră? Să vă văd Bibliile. Vedeţi, „Vocea vindecării”? Dacă doriţi, puteţi veni în biroul meu unde am un document oficial eliberat în Finlanda, cu sigiliul lor oficial pe el. Aleluia! Cât de dulce este sunetul măreţului Său har! Toţi demonii suferinţei nu au putut împiedica lucrul acesta, pentru că Dumnezeu a vorbit. Vedeţi? Nu eu l-am înviat pe băiatul acela, ci Dumnezeu, Cel care a arătat mai dinainte ce avea să facă.

Numai puţin… Mai avem timp pentru încă o mărturie?

În seara aceea, când am mers în Messuhalii, am avut două mii cinci sute de oameni în sală şi un rând care se prelungea de-a lungul a cinci străzi şi încă zeci de oameni care se înghesuiau la uşă şi voiau să intre înăuntru. Era acolo poliţia şi soldaţi… iar când am plecat de acolo, am fost nevoit să merg mai multe străzi pe jos. Erau acolo câţiva soldaţi finlandezi cu puştile lor. Aproape toţi părinţii lor au fost ucişi în război, de aceea armata era formată din nişte băieţandri care nici măcar nu se bărbieriseră vreodată. Ei se plimbau încoace şi încolo încercând să-i ţină pe oamenii care stăteau în stradă, ruşi şi finlandezi care stăteau acolo şi plângeau.

Fraţilor, ceea ce-i trebuie comunismului în seara aceasta, este atingerea de modă veche a Evangheliei salvării care să fie demonstrată în faţa lor. Aceasta ar schimba tot tabloul. Ruşii se îmbrăţişau cu finlandezii şi ziceau: „Acceptăm şi noi un Dumnezeu ca acesta!”

Dacă veţi încerca să-i hrăniţi pe comunişti cu ceva vechi, cu ceva de care aparţineţi… Eu nu am nimic împotriva organizaţiei, pentru că îşi are locul ei, dar nu are locul Bisericii. Biserica este purtată de puterea lui Dumnezeu care se mişcă în mijlocul ei.

Noi am fost acolo, iar dacă tu accepţi salvarea sau orice îl face pe un rus să-l îmbrăţişeze pe un finlandez, înseamnă că acolo s-a întâmplat ceva. Aşa este. Şi dacă harul Lui a putut face aceasta cu un rus şi un finlandez, o va face şi cu întreaga naţiune şi cu întreaga lume.

Deci, ceea ce ne trebuie în seara aceasta este Isus Hristos ca răspuns la fiecare problemă, fie că este vorba de vindecare, de salvare, de aducerea naţiunilor împreună sau orice ar fi.

Îmi amintesc că în seara aceea am început adunarea cu gândul să chemăm rândul de rugăciune. Când am intrat înăuntru, oamenii stăteau acolo cu capetele plecate, dar nu pentru că treceam eu, ci din pricina Celui pe care Îl reprezentam: a lui Isus Hristos.

Cei care aveţi cartea „Un om trimis de Dumnezeu”, în ea este un capitol în care scrie cum s-a desfăşurat totul acolo.

Când am ajuns în locul unde se ţinea adunarea, pe când mă îndreptam spre audienţă, i-am auzit cum cântau cântarea „Crede numai”. Pe holul acela am întâlnit o finlandeză micuţă, cam atât de înaltă, care era invalidă şi avea nişte proteze mari în care se sprijinea. Fetiţa avea un picior mai scurt decât celălalt, iar medicii i-au făcut nişte proteze, aşa că piciorul ei se balansa liber într-un papuc mare. Când păşea, chiar la capătul degetului se auzea o pocnitură. Peste umărul ei trecea o bandă care era agăţată în spetele protezei. Avea şi două cârje, iar când păşea le punea spre lateral, apoi, îşi trăgea umărul în sus şi îşi trăgea piciorul susţinut de acele proteze. Era o imagine care stârnea mila.

Mai târziu, am aflat că micuţa era orfană de război. Ruşii îi omorâseră părinţii în masacrul care avusese loc sus la graniţă. Deci era o micuţă orfană care se întreba dacă nu era cineva care ar fi vrut s-o înfieze. Fusta ei zdrenţuită atârna în jos, iar părul blond cârlionţat îi atârna într-o parte nefiind pieptănat. Fetiţa m-a privit: era palidă deoarece era flămândă, iar eu m-am gândit: „Doamne, ai milă de fiinţa aceasta micuţă.” Fetiţa m-a privit, dar s-a dat înapoi pentru că fuseseră avertizaţi să nu vorbească cu mine… Eu nu am cerut aşa ceva, dar aşa au hotărât organizatorii.

Să vă spun ceva: Când am mers la biserică, am luat din banii care fuseseră adunaţi şi am cumpărat bomboane pe care le-am împărţit copiilor de pe stradă, care au făcut imediat un rând de-a lungul străzii. Mie îmi plac mult copiii. Şi noi avem o fetiţă care în seara aceasta este aici, şi care nu este mai mare decât un dovleac. Eu îi iubesc mult pe micuţi, dar mă tem să-i iau în braţe ca să nu-i rănesc cumva.

Cum am spus, fetiţa s-a tras înapoi gândindu-se că a făcut ceva greşit. Am privit-o, iar cei doi soldaţi care mergeau înaintea mea, s-au dus mai departe. Eu am zis: „O clipă, o clipă!”, dar nu am putut să-i fac să înţeleagă că voiam să se oprească puţin. Ştiam că fetiţa aceea dorea ceva şi am observat că buzele îi tremurau. Stătea cu capul plecat, dar ştiam că ar fi vrut să vină la mine. I-am făcut semn şi i-am zis: „Vino, scumpo!” dar pentru că avea capul plecat nu mi-a văzut mâna care îi făcea semn să vină. I-am făcut semn din nou, dar ea nu înţelegea ce voiam să-i spun.

I-am făcut semn din nou, iar ea a zâmbit şi a pornit spre mine. M-am oprit şi iată că ea venea. Soldaţii s-au oprit cu spatele la perete şi o priveau… Eu nu am făcut nimic, ci am stat nemişcat. Biata fetiţă a venit până lângă mine, apoi s-a oprit, şi-a aşezat piciorul infirm astfel încât să poată fi susţinut de proteză, şi-a pus cârjele în spate, s-a întins, m-a prins de haină şi mi-a sărutat buzunarul, după care a căzut jos. A privit în sus spre mine, în timp ce lacrimile mari curgeau pe faţă în jos din ochişorii ei albaştri de copil, apoi şi-a tras puţin fusta şi a zis: „Kiitos!” „Kiitos” înseamnă „mulţumesc”.

Oh, inima mea suspina! Am privit-o şi am zis: „Oh, scumpo…” M-am uitat şi în clipa aceea în faţa mea a început să se desfăşoare o vedenie în care o vedeam pe fetiţă umblând normal, fără cârje sau proteze, aşa că i-am zis: „Scumpo, Domnul te-a vindecat.” Dar fetiţa nu putea înţelege ce i-am spus. Am repetat: „Domnul te-a vindecat.” Atunci a apărut fratele Baxter la uşă şi mi-a zis: „Vino!” Astfel, a trebuit să plec, dar ştiam că ea va primi cândva vindecarea, că o va vedea.

În seara aceea am păşit în faţa mulţimii şi am chemat un grup mare de oameni pentru rugăciune. Am chemat numele de rugăciune: „A,B, C, D, E, F şi aşa mai departe, şi curând oamenii au putut să-L vadă pe Domnul cum se mişca prin audienţă arătând vedenii, iar când un interpret traducea o vedenie pentru o persoană, aceea se ridica şi spunea: „Acesta este adevărul, aşa este.”, apoi îşi aruncau cârjele sau ce aveau şi plecau sănătoşi. Nici nu aşteptau să mă mai rog, fiindcă ştiau că Dumnezeu era acolo şi aceasta era tot. Acesta era singurul lucru care îi interesa. La un moment dat, am spus: „Simt că trebuie să mai chem câţiva, mai cheamă cinci persoane.”

Fratele Baxter mi-a replicat: „Frate Branham nu ar trebui să faci aceasta.”

„Mă simt bine,” i-am răspuns eu şi am adăugat: „Ceva îmi spune că trebuie că continui. Următoarea are a fost chemată era o fetiţă drăguţă. Când au adus-o pe platformă, am văzut că avea cârje şi venea încet spre mine. Am privit spre sora Isaacson care traducea şi i-am spus:

„Soră Isaacson, te rog să repeţi ce voi spune.”

„Bine,” a răspuns ea.

Când fetiţa a ajuns lângă mine, i-am zis: „Binecuvântată să fie inima ta, scumpo. Tu eşti micuţa pe care am întâlnit-o pe hol cu puţin timp în urmă.”

„Da”, a răspuns ea.

„Isus Hristos te-a vindecat, eşti sănătoasă.” Apoi am continuat: „Du-te acolo şi lasă-i pe oamenii aceia să-ţi dea jos proteza pentru că nu mai ai nevoie de ea. Când ei vor face aceasta, vei vedea că picioruşul scurt va fi la fel de lung ca celălalt.”

Fetiţa s-a dus unde am trimis-o, iar eu am chemat pe altcineva. Chiar când deosebirea pentru acel om mă părăsise, am auzit un ţipăt şi iat-o pe micuţă alergând prin clădire cu cârjele deasupra capului. Fugea cât putea de tare, slăvindu-L pe Dumnezeu.

Oh, prieteni, ceas după ceas şi zi după zi, Domnul Isus Hristos a făcut lucruri măreţe acolo! Nu va fi minunat într-o zi când vom sta acolo sub copacii veşnic tineri, lângă Izvorul Vieţii, când frunzele Pomului Vieţii vor fi folosite pentru vindecarea neamurilor? Atunci nu vor mai există armate şi nici războaie, necazuri, atacuri de cord şi nici îmbătrânirea. Când picioarele noastre vor atinge acel Mal fericit, fiecare mamă cu păr cărunt şi fiecare tată cu fire albe, vor fi tineri din nou. Atomii acestui trup care va fi distrus, vor fi schimbaţi, iar când sufletul nostru se va ridica în sus, îl va aştepta un alt trup; apoi ne vom întoarce înapoi, iar când va avea loc răpirea, va fi luat fiecare din acei atomi şi vor forma din nou trupul nostru, după chipul nemuritor al lui Dumnezeu. Ce timp minunat! Amin.

Domnul Isus a spus: „…Eu am o mărturie mai mare decât a lui Ioan, căci lucrările pe care Mi le-a dat Tatăl să le săvârşesc, tocmai lucrările acestea pe care le fac Eu, mărturisesc despre Mine că Tatăl M-a trimis.”  (Ioan 5.36).

Să ne plecăm capetele.

Tată ceresc, în timp ce stau aici şi vorbesc acestei audienţe minunate, în această seară răcoroasă, Îţi mulţumim pentru acest timp minunat de părtăşie pe care ni l-ai dat în jurul Cuvântului. Îţi mulţumim pentru serviciul din după-amiaza aceasta şi pentru cei care răspund chemării. Rugăciunea din seara aceasta îi va aduce pe mulţi păcătoşi la cunoaşterea salvatoare a Domnului Isus, în timp ce mintea mea continuă să se întoarcă la băieţelul acela din vedenie.

Când am fost jos, în Africa, pe pământul păgânilor, am văzut cum Tu ai făcut lucruri minunate şi cum mii de oameni s-au întors deodată la Tine. Doamne, în seara aceasta Te rog să faci aranjamentele necesare pentru noi, ca să călătorim în Africa, în India şi jos în Palestina, fiindcă ne dăm seama că zilele sunt rele şi timpul este scurt.

Doamne, în timp ce ne aflăm în Connersville, în această parte a viei Tale, ajută-ne să lucrăm cu toată puterea noastră. Îngăduie ca în seara aceasta, toţi copiii Tăi să pună deoparte orice păcat şi orice greutate a necredinţei şi să privească drept la Tine, fiindcă Tu ai spus: „Eu nu pot face nimic de la Mine Însumi; Eu fac numai ce Îmi arată Tatăl.” (Ioan 5.19 – parafrazare). Tată, Te rog să vii în seara aceasta şi să confirmi Cuvântul Tău care spune: „Lucrările pe care le fac Eu, le veţi face şi voi; ba încă altele mai mari decât acestea, pentru că Eu Mă duc la Tatăl.” (Ioan 14.12).

Fie ca Dumnezeu Tatăl să-L trimită pe Fiul Său, sub forma Duhului Sfânt, pentru a boteza fiecare inimă. Fie ca Îngerul Domnului care a fost trimis pentru a călăuzi şi direcţiona viaţa slujitorului Tău, să vină în seara aceasta şi să confirme Cuvintele lui Dumnezeu, pentru că Îţi cerem aceasta în Numele lui Isus. Amin.

Dumnezeu Îşi va confirma întotdeauna Cuvântul Său. Să începem. Mă rog ca Dumnezeu să-mi dea călăuzirea Sa divină în seara aceasta. Fie ca Duhul Sfânt care a fost făgăduit de Domnul nostru, să vină aici.

V-am povestit despre experienţele avute în Finlanda.

Doamne, Tu cunoşti multele mii de lucruri pe care le-ai făcut pe câmpurile recoltei, când am fost acolo. Tu ai făcut aceasta pretutindeni, la mii de mile depărtare, jos în Africa, în insule şi oriunde am fost.

Tată, în seara aceasta Te rog să vii cu marea Ta putere şi să faci aceleaşi lucrări aici, în ţara noastră natală, America. Doamne, mai dă-ne încă o trezire mare înainte de a veni judecata. Ajută-ne, pentru că ne dăm seama că în seara aceasta suntem cântăriţi în balanţă. Ai milă, Doamne, şi binecuvântează-ne în seara aceasta. Au venit mulţi şi stau în jur pentru că sunt flămânzi şi însetaţi după Dumnezeu. Îngăduie ca fiecare suflet care este însetat, să plece înapoi umplut. Fă ca toţi criticii să plece ruşinaţi, iar sfinţii să fie binecuvântaţi şi bolnavii vindecaţi.  Doamne, adună-Ţi slavă prin Fiul Tău Isus Hristos, pentru că cerem toate acestea în Numele Său. Amin.

Doi? Eu nu pot să fac nimic, dar dacă va vorbi Dumnezeu, El Îşi va confirma Cuvântul. Este adevărat? În ordine. Acum, aveţi credinţă. Credeţi? Dacă credeţi din toată inima, Dumnezeu va aduce împlinirea. Dar cei care vă aflaţi pe paturi sau pe tărgi în diferite locuri? Văd acolo un pat. Cred că de când am început adunările, nu a fost nimeni să fi plecat bolnav, indiferent de boala sau problema pe care au avut-o, fie că au fost invalizi sau că au avut orice altă boală, au plecat de aici vindecaţi. Fiecare individ care a venit aici, a plecat vindecat. Surzi, neputincioşi sau cum au fost, Domnul i-a vindecat pe toţi. În ordine.

Acum aş vrea să fiţi cât se poate de respectuoşi, fiindcă vreau să vă pun o întrebare vitală. Dacă Isus Hristos ar sta aici, purtând costumul pe care mi l-a dat mie şi cu papucii pe care îi port eu, nu ar putea face cu nimic mai mult decât face acum. De ce? Pentru că atunci când a fost pe pământ, El a răscumpărat deja vindecarea voastră, prin sângele Său, şi v-a cerut să credeţi aceasta. Este adevărat? Este tot ce poate să mai facă acum. Înţelegeţi? El nu poate să vă vindece de două ori. El v-a vindecat odată şi nu poate face acelaşi lucru de două ori. El v-a vindecat toate bolile când a murit. Înseamnă că singurul lucru pe care pot să-l fac eu sau orice alt predicator, este să vă îndreptăm spre Jertfa Lui desăvârşită. Este adevărat?

Un predicator poate învăţa aceasta din Cuvânt şi apoi să spună: „Iat-o aici!”, iar acest lucru ar trebui să fie suficient, nu-i aşa? Dar uitaţi-vă la bunătatea lui Dumnezeu. El a trimis altceva ca să vă ajute: i-a trimis pe slujitorii Săi, pe profeţi şi aşa mai departe, cu deosebirea duhului şi aşa mai departe, confirmându-Se pe El însuşi printre poporul Său prin binecuvântări, putere, puterea de înviere şi prin marile Sale lucrări.

Când a fost pe pământ, Isus a spus că El nu a putut face nimic de la Sine, ci doar ce I-a arătat Tatăl. Este adevărat? El cunoştea tainele inimilor oamenilor; vorbea puţin cu un om şi ştia ce gândea şi ce făcea, pentru că le cunoştea gândurile. Înseamnă că dacă El este Acelaşi ieri, azi şi în veci, face şi astăzi aceleaşi lucrări în Biserica Sa. Veţi crede aceasta dacă El o va face? Domnul să vă binecuvânteze. Acesta este numai un dar divin. Ştiu că printre noi sunt şi sceptici, dar, scumpul meu frate creştin şi voi, criticii mei, voi puteţi pune sub semnul întrebării darul divin pe care mi l-a dat Dumnezeu. Voi aveţi dreptul să faceţi ce doriţi, dar la judecata lui Dumnezeu, veţi vedea că v-am spus adevărul. Dumnezeu a legitimat acest lucru înaintea a milioane şi milioane de oameni. Lumea ştiinţifică, America, cei mai buni oameni de ştiinţă pe care-i avem, au investigat aceste lucruri şi au spus: „Totul este pe deplin adevărat!” Ştiinţa a făcut o fotografie şi noi o avem aici… Noi nu cumpărăm şi nici nu vindem duminica lucruri ca acestea, fiindcă respectăm ziua Domnului. Noi nu am venit aici pentru bani, ci ca să vă ajutăm.

Prin dragostea lui Dumnezeu, acesta este un lucru pe care l-am ţinut curat în adunările mele. Dacă s-a întâmplat să prind vreun manager că lua bani, aceea a fost ultima lui zi alături de mine. Dacă Dumnezeu nu Se îngrijeşte de ceea ce este nevoie pentru adunări, este timpul să merg acasă.. Acesta este adevărul. Eu sunt aici numai ca să vă ajut şi fac tot ce pot pentru aceasta. În ce vă priveşte, am nevoie de ajutorul vostru în credinţă, ca să vă rugaţi pentru mine în timp ce le predic oamenilor.

În ordine. Vino, predicatorule… Presupun că nu ne cunoaştem. Ne cunoaştem? Ai fost în după-amiaza aceasta la adunare? Da. Crezi că ceea ce am vorbit aici cu privire la Isus Hristos este adevărul? Da. Crezi aceasta? Nu este ciudat? De îndată ce ai spus aceasta, te-a cuprins un simţământ ciudat, este adevărat? Acela a fost Îngerul Domnului. El este acum cu tine. Mi-ar plăcea ca fiecare dintre voi să aibă o astfel de credinţă.

Ai avut multe probleme, este adevărat, frate? Ai avut câteva operaţii în viaţa ta, iar una dintre ele este la coloana vertebrală, aşa-i? Văd că cineva ţi-a pus ceva în jurul braţului pentru a-ţi testa sângele. Tensiunea ta este mică, aşa-i? De asemenea, eşti foarte nervos din cauza problemei de la spate. Este adevărat? În ordine. Vino aici. Cunoşti pe cineva din audienţă? Pe cineva care se află acolo? În ordine. Tu, cel care-l cunoşti, ştii că acesta este adevărul cu privire la omul acesta? Eu nu l-am văzut în viaţa mea, iar dacă ar trebui să repet ce am spus despre el, nu aş şti. Este ceva în legătură cu o operaţie. Acum te întrebi ce s-a întâmplat. Vezi? Totul a intrat într-o altă dimensiune, dacă vrei s-o numeşti aşa. Eu o numesc „O altă Lume”. Poate că El nu i-a spus lucruri de acum, din viaţa sa, ci i-a spus ce s-a întâmplat mai demult, dar totul este adevărat. Este adevărat, frate?

Haide să mai vorbim puţin pentru că ai o credinţă aleasă şi tot ce s-a spus despre tine este adevărat. Acum vorbesc cu tine aşa cum a vorbit Domnul cu femeia de la fântână. El i-a zis femeii: „Dă-Mi să beau.” Făcea aceasta pentru că voia să-i prindă duhul, şi ştim că El a aflat ce făcuse; a aflat că era o femeie preacurvă, iar când i-a spus aceasta, femeia I-a zis: „Doamne, văd că eşti profet.” Vă amintiţi întâmplarea? Cu siguranţă.

Ai mai multe necazuri în casa ta. Este vorba de soţia ta, pe care o doare capul şi gâtul. Este adevărat? Amândoi sunteţi vindecaţi. Dumnezeu să te binecuvânteze. Poţi merge acasă şi să fii sănătos. Doamne Isuse, binecuvântează-l pe fratele meu. Vă rog să fiţi cu toţii mulţumitori Domnului.

În ordine. Aduceţi-o pe doamna. Vino. Presupun că nu ne cunoaştem, nu-i aşa, doamnă? Dacă Dumnezeu ştie ce a fost în trecut, ştie şi ce va fi în viitor. Dacă Dumnezeu îmi va descoperi ceea ce s-a întâmplat în viaţa ta, iar după aceea îmi va spune ce se va întâmpla, vei crede? Dacă va spune ce a fost, tu vei şti dacă este adevărat sau nu. Deci vei crede? (Sora spune: „Da, domnule.”). Mulţumesc, soră.  Tu eşti conştientă că se întâmplă ceva. Ai văzut fotografia cu Îngerul Domnului? Ai fost aici săptămâna trecută, când fraţii au adus-o şi au dat-o prin adunare? Nu cred că mai avem vreuna aici în seara aceasta. A fost făcută când mă aflam pe platformă în faţa a treizeci de mii de oameni. Asociaţia fotografilor americani a făcut-o, iar ceea ce vedeţi acolo se află pe tărâmul supranatural.

Văd că eşti foarte bolnavă. Ai cancer. Este adevărat? Este în pântec, este adevărat? Singura ta şansă este Dumnezeu, dar El nu este o şansă, ci este Remediul, Leacul. Crezi şi accepţi aceasta? Vino aici.

Tată ceresc, în timp ce-mi pun mâinile peste femeie, Te rog să laşi ca Duhul Sfânt să vină peste ea, să osândească acel cancer şi să-l omoare. Fă ca el să fie scos afară din ea în seara aceasta, în Numele lui Isus Hristos. Amin. Dumnezeu să te binecuvânteze, soră. Du-te, bucură-te şi mulţumeşte-I lui Dumnezeu pentru vindecarea ta. Nu uita serviciul de mâine…

O clipă… Este o doamnă care se roagă acolo în spate. Am văzut un amvon, deci este în legătură cu un predicator. Nu, este vorba de soţia unui predicator. Aşa este. Este soţia unui predicator şi are hernie. Este adevărat, doamnă?  În ordine. L-am văzut pe predicatorul acela stând în picioare, dar nu mi-am dat seama unde este. El se referea la soţia sa. În ordine. Dumnezeu să te binecuvânteze. Du-te şi crede, căci vei fi bine.

Să spunem: „Mulţumiri fie aduse Dumnezeului nostru!” Aveţi credinţă în Dumnezeu, oriunde v-aţi afla. În clipa aceasta, prin harul suveran al lui Dumnezeu, fiecare duh este sub controlul nostru. Fiţi respectuoşi! Ţineţi minte că un singur lucru poate cauza multe probleme. În ordine. Aduceţi-l pe următorul. Voi trebuie să aveţi cu adevărat credinţă în Dumnezeu.

Cum eşti, domnule? Pacient? Scuzaţi-mă! Nu am deviat, dar se întâmplă ceva. Domnule, crezi că sunt slujitorul lui Dumnezeu? (Fratele spune: „Cu siguranţă că da.”). Dumnezeu să te binecuvânteze. Cu siguranţă, Dumnezeu te va răsplăti pentru credinţa ta. Dacă ai spus adevărul… Un om de onoare, un predicator, ar spune adevărul. Ar fi de încredere, nu-i aşa? Aşadar, ceea ce ţi-am spus este adevărul şi anume că Isus Hristos te-a vindecat cu o mie nouă sute de ani în urmă, adică atunci când a murit pentru tine. „El a fost rănit pentru fărădelegile noastre şi în rănile Lui suntem vindecaţi.” (Isaia 53.5).  Aşadar, singurul lucru pe care-l fac în seara aceasta este să te îndrept spre El, prin darul divin… S-a întâmplat ceva şi nu părea a fi Îngerul Domnului. Nu faceţi fotografii. (Un frate spune: „Vă rog să nu mai faceţi fotografii în timpul serviciului de rugăciune”).

Luminile mă tulbură. Îngerul este o Lumină, iar eu sunt atent să văd ce face. Nu mi-am dat seama dacă Se plimba deasupra oamenilor, pentru că am văzut doar un fascicul de lumină. Eu Îl urmăresc să văd unde merge, să văd pe cineva în rugăciune. El Se opreşte unde se află cineva care se roagă, iar atunci vine o vedenie. Aşadar, fiţi respectuoşi.

Cred că vorbeam cu tine, aşa-i? Da. Aş vrea să vorbim puţin ca să pot intra în legătură cu viaţa ta. Vedeţi? Numai Dumnezeu ştie. Nu ne cunoaştem, aşa-i, domnule? Suntem doi străini, dar Dumnezeu te cunoaşte. El te-a cunoscut tot timpul, nu-i aşa? În ordine. Dacă te cunoaşte, prin harul Său poate să-mi descopere dorinţa ta sau ce este greşit cu tine, dacă eşti bolnav, dacă este pe cale să se întâmple ceva în viaţa ta, sau ceva de felul acesta. Întotdeauna, înainte de a găsi un remediu, trebuie găsită cauza. Vedeţi?

Dacă spuneţi: „Păi, nu ştiu, dar ceva este în neregulă.” Voi veţi afla despre ce este vorba. Aceasta este ceea ce face medicul. Dacă mergeţi la medic şi spuneţi: „Mă doare capul”, iar el vă dă o aspirină, acela nu este un medic foarte bun. Dacă aţi merge înapoi şi aţi spune: „Mi s-a întors durerea de cap”, iar el v-ar da o altă aspirină, aceasta nu ar fi în ordine. Vedeţi? Durerea aceea este cauzată de ceva, iar el trebuie să ajungă mai întâi la acea cauză. Abia atunci va putea găsi un leac.

Tu ai o problemă cu glanda, este adevărat? Da, este glanda tiroidă. Eşti foarte îngrijorată şi cu privire la mama ta, aşa-i? Ea are probleme cu bila. Aşa este. Îţi voi spune unde este cea mai mare problemă a ta, domnule. Cea mai mare problemă a ta este că ai nevoie de Domnul Isus, este adevărat? Tu ai un obicei şi din cauza lui eşti nervos tot timpul: fumezi. Dumnezeu nu vrea să faci aceasta, eşti gata să te opreşti? Eşti gata să-ţi predai toată viaţa lui Isus Hristos? Vino aici.

Doamne Isuse, iartă-l pentru fiecare nelegiuire a sa. Ajută-l să plece şi să nu mai păcătuiască, şi fie ca această problemă să-l părăsească. Îngăduie ca scumpa sa mamă să fie vindecată de problema de la fiere şi să se facă bine.  Doamne, Te rog să-l iei în această seară pe braţele Tale pe acest bărbat. Vindecă-l şi îngăduie să fie slujitorul Tău pentru tot restul vieţii sale, pentru că îşi dă seama că stă în prezenţa Dumnezeului celui Atotputernic, care priveşte în seara aceasta spre el. Te rog toate acestea în Numele lui Isus. Amin. Dumnezeu să te binecuvânteze.

În ordine. Vino, doamnă. Fii respectuoasă. Îl cunoşti pe El?   

Un bărbat se roagă… Ai nevoie de Domnul Isus, nu-i aşa? Bărbatul care are un trandafir pe haina sa, cel de acolo… Unde ai trandafirul exact în locul acela este şi problema ta, fiindcă ai probleme cu inima. Este adevărat? El te-a vindecat în timp ce stăteai acolo şi te rugai. Ai credinţă şi nu te îndoi, fiindcă Dumnezeu îţi va arăta lucruri mai mari.

Tu eşti pacientul, aşa-i, soră? Tu eşti următoarea persoană pentru care ne vom ruga. Presupun că nu ne cunoaştem. Aşa este. Crezi că Dumnezeu m-a trimis ca să fiu slujitorul Lui, profetul Lui? Dacă aş fi uns cu Duhul Său, ţi-ar fi foarte greu să-ţi ascunzi viaţa, este adevărat? Eu nu te pot vindeca, nu pot face nimic în legătură cu aceasta, pentru că a făcut-o deja Hristos. Tu îţi cunoşti viaţa, dar El te-a vindecat deja când a murit pe Calvar. Tu nu cauţi vindecarea pentru tine însăţi, ci pentru soţul tău, este adevărat? El are o problemă aici, la sinusuri. Ascultă! Şi soţul tău fumează. Fie ca Domnul să îndepărteze aceasta chiar acum şi să-l vindece de acele probleme de la sinusuri. Crezi că o va face?

Dumnezeule Atotputernic, Autorul Vieţii, fie ca puterea lui Dumnezeu să vină peste acest om şi în timp ce femeia pleacă de pe platformă, să fie vindecat. Binecuvânteaz-o pe această femeie şi îngăduie ca amândoi să trăiască o viaţă lungă şi fericită, în Numele lui Isus Hristos. Amin.

Dumnezeu să te binecuvânteze. Du-te, bucură-te şi fii fericită. Dumnezeu să vă binecuvânteze. În ordine. Să spunem cu toţii: „Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu!”

Noi ştim că Domnul nostru Isus Hristos este întotdeauna aproape. Credeţi aceasta? Credeţi şi nu vă îndoiţi. Voi nu trebuie să fiţi aici, dar dacă sunteţi, este în ordine. Continuaţi să vă rugaţi, continuaţi să aveţi credinţă. Înţelegeţi?

Ce faci, domnule? Văd că eşti predicator. Nici tu nu eşti aici pentru tine, ci pentru altcineva. Cred că este o soră, este adevărat? A avut accident, a fost lovită la cap sau aşa ceva. A fost rănită, iar aceasta i-a provocat stări de leşin şi de amnezie. Când îşi revine din aceste stări se simte foarte rău, este adevărat? Aparţii de „Biserica lui Dumnezeu”? Aşa m-am gândit şi eu. Du-te şi pune-ţi mâna peste sora ta şi Domnul Isus o va face bine. Amin. Fii binecuvântat.

Să spunem: „Mulţumiri lui Dumnezeu care ne dă biruinţa.” Credeţi? În ordine.

Doamnă, doreşti să scapi de problema de la piept? Dacă crezi, Dumnezeu te va face bine. Aceasta este tot ce trebuie să faci. În ordine, doamnă, vino. Îl crezi pe El din toată inima? Crezi că Dumnezeu te va face bine? Crezi?

Mă uit la bărbatul acela. Şi tu ai probleme cu inima. Aceasta este şi problema ta, este adevărat? Crezi că Dumnezeu te va face bine?

Vino aici, doamnă. Tată, Te rog pentru femeia aceasta tânără. Te rog să o binecuvântezi şi să îngădui să meargă acasă bine. Tată, o binecuvântez pentru acest scop şi pentru această cauză, cauza lui Isus Hristos care a spus: „Dacă îşi vor pune mâinile peste bolnavi, bolnavii se vor însănătoşi.” Cer vindecarea ei în Numele lui Isus Hristos. Amin.

Crezi, soră? Atunci du-te mai departe, uită de problema cu inima, fii recunoscătoare şi slujeşte-L pe Dumnezeu pentru tot restul vieţii tale.

Vino, doamnă. Crezi? Vrei să scapi de problema ta femeiască? Te deranjează de câtva timp, este adevărat? (Fratele Branham şi femeia vorbesc în privat). Este adevărat? Nimeni nu ştia aceasta în afară de tine şi de Dumnezeu, dar acesta este adevărul, aşa-i? Acum, dacă El ştie ce ai făcut, unde ai fost şi totul despre cele întâmplate, ştie ce este în neregulă cu tine. Accepţi vindecarea făcută de Isus Hristos?  Da? Dumnezeu să te binecuvânteze. Du-te şi mărturiseşte, iar Domnul Isus să te binecuvânteze şi să te facă bine.

Să spunem: „Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu.”

Fii respectuos. Vino, domnule. Poate zici: „Frate Branham, tu citeşti minţile oamenilor!” Nu, eu nu fac aceasta! Pune-ţi mâna pe umărul meu, domnule. Crezi că sunt profetul lui Dumnezeu? Din toată inima? Dacă îţi voi spune adevărul, vei ridica mâna şi vei mărturisi că este adevărul? O vei face dacă Dumnezeu îmi va arăta ce este în neregulă cu tine? Ai probleme la inimă, este adevărat? Dacă este adevărat, ridică mâna. Acum, du-te şi fii bine în Numele lui Isus. Vedeţi? Am simţit când el a spus: „Citeşte minţile!” Nu, eu nu citesc gândurile oamenilor. Este puterea lui Dumnezeu. Aşa este.

Domnul să te binecuvânteze, soră. Doamna care stă acolo, chiar la capătul rândului. Ai probleme cu stomacul, este adevărat? Vrei să fii bine? Am văzut că stăteai acolo şi te rugai. Sângerezi încă de când mă rog aici, aşa-i? In ordine. Ai avut ulcer gastric la stomac, ceea ce îţi provoca un acid acru. Este adevărat? Poţi merge acasă pentru că eşti vindecată.

Doamna care stă lângă tine a avut probleme cu ficatul. Este adevărat, doamnă? Dacă este aşa, ridică-te şi acceptă-ţi vindecarea. Domnul să te binecuvânteze. Aveţi credinţă în Dumnezeu!

Vino, doamnă. Crezi din toată inima? Dacă Dumnezeu îmi va spune ce este în neregulă cu tine, vei accepta vindecarea?  Tu ai diabet. Dacă este adevărat, ridică mâna. Acum poţi merge pentru că vei fi bine. Domnul să te binecuvânteze şi să te facă bine.

Spuneţi: „Slăvit să fie Domnul!” Aveţi credinţă.

Vino, doamnă. Nu arăţi ca şi cum ai avea tuberculoză, dar ai. Tu ştii? Zilele trecute când ai aflat că voi vorbi aici, ai îngenuncheat în camera ta şi ai spus că dacă ai putea ajunge pe platformă, ai fi vindecată. Este adevărat? În ordine. Poţi merge acasă vindecată. Şi soţul tău este bolnav, dar du-te şi spune-i că este vindecat. Dumnezeu să vă binecuvânteze. Aveţi credinţă.

Doamnă, tu ai probleme foarte grave la rinichi. Vrei să scapi de ele? Spune: „Accept vindecarea dată de Isus Hristos pentru mine.” Domnul să te binecuvânteze. Du-te acasă şi vei fi bine în Numele lui Isus Hristos.

Vino, frate. Vrei să scapi de problema de la stomac şi să fii sănătos? Crezi că sunt profetul lui Dumnezeu? Atunci du-te, mănâncă tot ce doreşti şi slăveşte-L pe Dumnezeu pentru vindecarea ta. Dumnezeu te va face bine. Aveţi credinţă şi nu vă îndoiţi deloc

Oh, şi tu ai probleme la stomac! În ordine. Poţi merge şi tu. Doamnă, tu ai avut de multă vreme aceste probleme! Ţi-au fost cauzate de o problemă nervoasă. Acum du-te mai departe, uit-o şi spune: „Mulţumesc, Doamne Isuse.” Aşa este. Aceasta este calea. Aveţi credinţă în Dumnezeu. Credeţi?  Aveţi credinţă în Dumnezeu şi El va împlini totul.

Domnul din spate… tu ai diabet, este adevărat? În ordine. Ridică-te în picioare şi spune: „Doamne, accept vindecarea mea.” Fie ca Domnul să te facă bine, tăticule. Tu ai stat acolo şi ai privit în jur, dar mulţi dintre ei s-au rugat pentru tine. Ai credinţă în Dumnezeu! Crede şi El va aduce aceasta la împlinire pentru tine.

Să spunem: „Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu!” Tu ai probleme la stomac, este adevărat? Doamna care stă acolo…Da, doamna de lângă tine are probleme la rect. Aşa este. Vreţi să fiţi vindecate amândouă? Ridicaţi-vă în picioare. Dumnezeu să vă binecuvânteze. Mergeţi acasă amândouă şi veţi fi bine. Bunul Dumnezeu să vă binecuvânteze.

Sora de acolo, vrei să treci peste problema femeiască pe care o ai? Ai şi o problemă la stomac, ai ulcer gastric. Tot supărarea ţi l-a provocat şi ţie, este adevărat? Se pare că ai şi probleme nervoase. Te văd slăbită, târându-te pe o podea. Este adevărat? Dacă este adevărat, ridică mâna. Acum, ridică-te, acceptă vindecarea şi fii bine în Numele lui Isus Hristos. În ordine.

Vino, doamnă. Doreşti să scapi de problema de la inimă? Du-te şi spune: „Mulţumesc, dragă Isuse!” Du-te şi fii bine. Dumnezeu să te binecuvânteze. Crezi? Du-te şi bucură-te. Aveţi credinţă în Dumnezeu!

Scuzaţi-mă! Văd pe cineva leşinând. O, aşa este. Sunt două surori care stau acolo, la capătul rândului. Tu ai momente în care leşini, aşa-i, doamnă? Cea de lângă tine nu este sora ta? Nu mă cunoaşteţi, este adevărat? Ea are o problemă femeiască, este adevărat?  Ridicaţi-vă amândouă în picioare şi puneţi-vă mâinile una în jurul celeilalte.

Doamne Isuse, Te rog să le vindeci pe amândouă. Îngăduie să plece în seara aceasta pe deplin vindecate de aici, în Numele lui Isus Hristos. Amin. Dumnezeu să vă binecuvânteze.

Pe rândul din spate văd un bărbat… Oh, are tuberculoză! Vrei să scapi de ea, domnule? Atunci ridică-te în picioare, flutură din batistă şi spune: „Mulţumesc, Doamne!” Dumnezeu să te binecuvânteze. Acum poţi merge acasă şi să fii bine. Amin. Credeţi?

Oh, ce s-ar putea întâmpla chiar acum în această adunare? Copii, de ce vă îndoiţi de Stăpânul vostru?

Acesta este pacientul? Vino, doamnă. Crezi că sunt profetul lui Dumnezeu? Scuză-mă, dar devin tot mai slab. Crezi că sunt trimis de Dumnezeu? Eşti aici pentru băieţelul acesta, este adevărat? Este nepoţelul tău. Este ceva ciudat. Da, este nepotul tău de la o fiică pe care ai adoptat-o. Este adevărat? Are astmă şi ceva probleme la ochi. Este adevărat? Ia-l acasă şi va fi bine, mamă. Nu te îndoi. Crezi?

Ridicaţi mâna toţi cei care doriţi să fiţi vindecaţi. Acum, puneţi-vă mâinile unii peste alţii, pentru o clipă.

O, Doamne, cer îndurare! Vindecă-i pe cei aflaţi în nevoi, Doamne. Fie ca Duhul Tău să vină cu multă putere şi ungere asupra acestei audienţe şi să Se reverse peste fiecare dintre ei. Îngăduie ca fiecare să fie vindecat chiar acum, fiindcă alung răul în Numele lui Isus Hristos. Amin.

Fraţilor, continuaţi să-L slăviţi pe Domnul pentru o vreme, în timp ce Duhul este peste voi. Amin.

– Amin –