NUMĂRĂTOAREA INVERSĂ

Mulţumesc, frate Neville.

Domnul să vă binecuvânteze. Tot timpul sunt pe grabă. Fratele Moore m-a întrebat la telefon dacă voi veni pentru sărbătorea de cincizeci de ani a Rusaliilor. Eu încercam să fac nişte programări cu Oamenii de afaceri pentru un alt loc, aşa că am întins telefonul şi l-am întrebat: „Auzi acest „Crede numai”? Ştii ce înseamnă”, după care i-am dat telefonul lui Billy şi am ieşit din cameră. Deci, nu ştiu cum vor ajunge…

Mie îmi place să merg în Louisiana, la sudiştii aceia adevăraţi, dar cam în acelaşi timp trebuie să fiu în Florida, la Convenţia regională a oamenilor de afaceri şi este cam complicat să le legi pe toate împreună. Noi ne bucurăm cu toţi că suntem aici, printre cei care pot spune: „Amin”.

Aşa este. Îmi pare rău pentru că suntem atât de înghesuiţi. Mi s-a spus că unii au condus până aici, dar s-au întors înapoi. Aceasta este tot ce putem face în prezent şi cred că înţelegeţi situaţia.

V-a plăcut aseară? Cred că da, pentru că Domnul ne-a binecuvântat. Se pot spune atât de multe lucruri despre Mesaj, dar m-am gândit că poate puteţi să studiaţi şi să ştiţi să înţelegeţi printre rânduri ceasul în care trăim. Eu cred că suntem chiar la sfârşitul timpului şi cred că fiecare om s-a gândit aceasta de când a promis Isus că Se va întoarce. Să ştiţi că într-una din zile, El va veni oricum. Înţelegeţi? Eu nu văd ce altceva se mai poate întâmpla decât răpirea Bisericii.

Înainte de a ne apropia de Mesaj, vreau să vă anunţ titlul: „Numărătoarea inversă”, iar subiectul de deseară este: „Trăind în prezenţa Lui”. Vom încerca să ne grăbim ca să puteţi pleca devreme şi să ajungeţi la serviciu luni dimineaţa. Suntem recunoscători pentru voi toţi. Nu ştiu ce m-aş face fără voi, nu aş putea propăşi.

Aş vrea să-i mulţumesc în mod deosebit sorei Williams. Eu abia o cunosc, dar dimineaţă când m-am trezit, fratele Cox era acolo şi treptele din faţa uşii erau pline de bunătăţi conservate şi alte lucruri. Cât trebuie să se fi ostenit această femeie ca să conserve toată vara acele bunătăţi, roşii şi altele! Aceasta înseamnă atât de mult pentru mine!

Soră Williams, mă rog ca Dumnezeu să te binecuvânteze. Aş vrea să te pot răsplăti pentru aceasta, fiindcă sunt sigur că te-ai ostenit mult pentru ele. Îţi mulţumesc mult, deşi ştiu că este foarte puţin, dar vreau să aduc un Cuvânt din Scriptură care spune:

„…Adevărat vă spun că, ori de câte ori aţi făcut aceste lucruri unuia din aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie Mi le-aţi făcut.” (Matei 25.40).

Fie ca acest lucru să se întoarcă la tine ca şi cum ar fi fost pus în mâinile Lui. Dumnezeu să te binecuvânteze pentru tot.

Vă mulţumesc  la toți. Când voi sunteți aici, eu aflu despre zeciuielile şi lucrurile pe care voi le plătiți, aceea arată încrederea pe care o aveţi în noi că ele vor merge pentru Împărăţia lui Dumnezeu. Noi suntem răspunzători pentru aceasta şi ştim că va trebui să dăm socoteală, ceea ce înseamnă că trebuie să avem grijă la tot ce facem, astfel ca totul să se mişte cât se poate de bine, aşa cum vrea Dumnezeul nostru, pentru că nu ştim când ne va chema să dăm socoteală pentru tot ce am făcut. Cred că de aceea Pavel avea numai o haină, aşa cum am văzut aseară. Putea să aibă mai mult, dar nu a avut. Acea haină era tot ce folosea odată, aşa că a păstrat-o. Eu nu cred că i-a păsat de bogăţiile lumii sau de popularitate, ştiţi ce vreau să spun, aşa cum este în fiecare din marile mişcări religioase de astăzi.

Ştiu că ceea ce spun este înregistrat şi nu se ascultă numai în această adunare, ci în toată lumea, deoarece aceste benzi merg în foarte multe ţări, chiar şi în triburile din Africa, unde predicatorii le pun să meargă, iar traducătorii le traduc pentru oamenii aceia care nu deosebesc stânga de dreapta.

În Australia erau oameni care… ei îşi iau zahărul din nişte furnici pe care le scot din pământ cu ajutorul unei scoici. Aşa îşi iau zahărul. Nu au haine, nu au nimic. Pun pe foc un cangur cu tot ce are în el, îl frig şi îl mănâncă aşa.

Benzile pe care le înregistrăm aici sunt ascultate şi acolo. Mesajul pe care-l ascultaţi aici, ajunge la ei cu ajutorul a sute de misionari care le duc acolo şi le traduc oamenilor de acolo. Vă daţi seama ce va fi pe umerii mei în ziua judecăţii? Înţelegeţi? Gândiţi-vă la sufletele acelea dacă le-aş călăuzi spre ceva greşit!

De aceea trebuie să-l aud pe fratele meu din aceste organizaţii. Mulţi sunt oameni cumsecade şi mă bucur pentru aceasta, dar de obicei, liderii ajung într-un punct în care trebuie să combine mai multe lucruri şi totul devine ca şi în politică. Ei fac politică în biserică, însă prin aceasta se îndepărtează de Cuvântul lui Dumnezeu.

Dar eu vreau să rămân pe Cuvânt; trebuie să stau pe El; trebuie să merg mai departe cu El. Aceasta-i tot. Cred că cunoaşteţi cântarea:

Noi plutim pe curgerea timpului

Nu mai avem mult de stat (Aţi auzit aceasta).

Norii negri ai întunericului

Vor schimba strălucirea zilelor (Aşa este).

Haideţi să fim curajoşi

Căci nu suntem părăsiţi.

Corabia Vieţii soseşte curând

Să ducă giuvaierele Acasă.

Atunci nădăjduiesc să am haina care nu se va uza niciodată. Aşa este, o haină veşnică. Dar trebuie să-I fiu credincios lui Dumnezeu, fără să dau atenţie lucrurilor de pe pământ, pentru că numai lucrurile de Acolo vor dăinui.

Acesta este motivul pentru care în aceşti treizeci şi doi de ani am încercat să stau credincios pe Cuvânt. Nu ştiu nici un lucru pe care să îl fi stricat, fiindcă am citit din Biblie şi am spus numai ce spune Ea. Deci, nu a trebuit să retrag nimic şi nici să corectez, pentru că am spus numai ce spune Biblia.

Am descoperit că dacă Dumnezeu spune ceva, noi trebuie să mergem cu acel Cuvânt ca să poată fi împlinit. Noi am văzut aceasta, aşa cum am vorbit şi aseară despre o vedenie recentă… Trebuia să fiu acolo, şi El m-a avertizat cu şase luni înainte să fiu în locul acela şi să spun de trei ori: „Du-te acolo cu ei!”

M-am dus cu celălalt bărbat şi vedenia s-a împlinit exact, partea lui Dumnezeu, şi am fost lăsat singur. Deci, amintiţi-vă că trebuie să staţi cu Cuvântul şi pe Cuvânt, şi să mergeţi oriunde vă călăuzeşte El, pentru că atunci veţi ieşi bine. Sunt sigur.

Ştiu că sunteţi aici de la ora opt şi acum este probabil zece, aşa că haideţi să ne rugăm Domnului nostru.

Este vreo cerere specială? Văd o mulţime de batiste aici. Ridicaţi mâna toţi cei care aveţi cereri.

Dumnezeu să vă binecuvânteze. Îl cunosc destul de bine şi pot să spun că El vede fiecare mână ridicată şi cunoaşte fiecare inimă, aşa că tot ce trebuie să faceţi este să Îi cereţi şi să credeţi că se va întâmpla. Deci, credeţi în timp ce ne rugăm.

Tată ceresc, ca făpturi muritoare în aceste trupuri de carne, ne apropiem de tronul Atotputernicului Dumnezeu şi credem că glasurile noastre ajung până la Tine, într-o altă dimensiune, pentru că Isus a spus: „…orice veţi cere de la Tatăl, în Numele Meu, vă va da.” (Ioan 16.23). El ne-a spus să nu ne îndoim, ci să credem că am şi primit ceea cerem, şi ni se va da. El a mai spus: „…dacă va zice cineva muntelui acestuia: „Ridică-te şi aruncă-te în mare” şi dacă nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că ce zice se va face, va avea lucrul cerut.” (Marcu 11.23).

Tată, noi ştim că acest lucru este adevărat pentru că îl vedem zi de zi şi nu este nici o greşeală în Cuvântul Tău. Dar noi suntem slabi şi îndoielnici, aşa că uneori credinţa noastră nu se duce până acolo sus.

Doamne, în dimineaţa aceasta venim la Tine cu un nou început şi apucăm Firul Vieţii lui Hristos şi a făgăduinţei Lui. Da, noi venim în prezenţa lui Dumnezeu prin Numele „Isus”.

Doamne, sunt sigur că Tu cunoşti toate cererile care stau în spatele fiecărei mâini ridicate. Şi eu am ridicat-o şi este ridicată constant spre Tine, fiindcă am nevoie de ajutorul Tău. Te rog să răspunzi fiecărei cereri. Priveşte spre ei, Doamne, şi răspunde cererilor lor de la cel tânăr, la cel bătrân şi până la cei din urmă, pentru că Îţi cer aceasta în Numele lui Isus. Adu-Ţi aminte şi de cererea mea,Te rog şi Îţi mulţumesc pentru că ai dat odihnă trupurilor noastre, că ne-ai dat înţelegere asupra Cuvântului Tău şi a Duhului, şi Te rog constant să ne dai o înţelegere mai mare, ca să nu ne îngâmfăm, ci să fim un popor umil, pentru ca Duhul Sfânt să poată locui în noi, să putem împlini Cuvântul lui Dumnezeu şi să primim tot ce avem nevoie pentru acest timp, fiindcă trebuie să fim la locul potrivit ca să se împlinească. Şi vrem să fim, Doamne.

Dacă este o casnică în casă, dacă este un muncitor cu ciocanul în mână, dacă este la amvon, dacă este diacon sau administrator, dacă este un copil de şcoală sau un adolescent, oriunde am fi, Doamne, ajută-ne să putem fi acolo la timpul potrivit, pentru că ştim că ai făgăduit şi se va împlini întocmai. Aceasta este credinţa noastră, Doamne.

Noi simţim că nu mai avem mult; timpul este aproape şi simţim ceaţa care vine. Doamne, ştim că judecata lui Dumnezeu este gata să vină şi îi simţim apropierea, de aceea Te rugăm să ne ajuţi. Te rog să mă ajuţi şi pe mine cu mesajul micuţ din dimineaţa aceasta, pe care l-am intitulat: „Numărătoarea inversă”. Doamne, ajută-ne să înţelegem corect unde ne aflăm.

Sfinţeşte-ne, Doamne, şi ia păcatele şi nelegiuirile noastre. Fă să nu mai fie printre noi nici unul pierdut, ci toţi să fim pregătiţi, să fim în acel mare cerc, când ne vom întâlni pe partea cealaltă. Îngăduie ca atunci când se vor striga numele, să auzim: „Prezent!”, după fiecare nume strigat.

Atunci bătrânul va fi tânăr pentru totdeauna; într-o clipă va fi transformat într-un nemuritor, după asemănarea Lui. Atunci vom străluci ca soarele şi ca stelele, aşa cum a văzut Daniel:

„Cei înţelepţi vor străluci ca strălucirea cerului şi cei ce vor învăţa pe mulţi să umble în neprihănire vor străluci ca stelele în veac şi în veci de veci.”, după care i-ai spus: „…tu du-te până va veni sfârşitul; tu te vei odihni şi te vei scula iarăşi.” (Daniel 12.3,13).

Doamne, fă să fim număraţi în rândul celor găsiţi vrednici prin Sângele lui Isus; nu prin meritele noastre, ci să fim găsiţi vrednici prin meritele Lui, după ce ne-am mărturisit greşelile, pentru că vrem să stăm în neprihănirea Lui, împreună cu marele profet Daniel şi cu toţi ceilalţi care aşteaptă să primească răsplătirea.

Până atunci, fă-ne unelte în mâna Ta, Doamne. Fă-ne urechile unelte de ascultare a Cuvântului Tău, şi fă buzele mele instrumente de vorbit, pentru că Te rog aceasta în Numele lui Isus, şi ajută-ne să înţelegem voia lui Dumnezeu. Amin.

Este greu să încep pentru că sunt foarte multe lucruri pe care aş vrea să le spun într-un timp atât de scurt.

Aşa cum am spus aseară, poate că în toamna aceasta sau la iarnă, vom avea o ocazie să trecem prin una din aceste cărţi ale Bibliei, înainte de a pleca peste ocean. Dacă va fi cu voia Domnului, voi pleca imediat după Crăciun.

Acum aş vrea să deschideţi la Evrei 11, de unde vom citi versetele 2 şi 3:

„Pentru că, prin aceasta, cei din vechime au căpătat o bună mărturie.

Prin credinţă pricepem că lumea a fost făcută prin Cuvântul lui Dumnezeu, aşa că tot ce se vede n-a fost făcut din lucruri care se văd.”

Poate vi se pare un text ciudat pentru subiectul pe care l-am ales, căci : „…tot ce se vede n-a fost făcut din lucruri care se văd.”

Acum aş vrea să vorbesc despre subiectul „Numărătoarea inversă”, fiindcă vreau să fac o paralelă în felul profetic.

Aseară am vrut să aduc un pic de învăţătură, în dimineaţa aceasta aduc un mesaj profetic, iar deseară voi aduce un mesaj evanghelic.

Deci, „…tot ce se vede n-a fost făcut din lucruri care se văd.” De-a lungul timpului, eu am învăţat că toate lucrurile naturale sunt un tip, un simbol spre cele spirituale. Aşadar, când priviţi la ceva natural, să vă amintiţi că este un tip, o umbră a ceva spiritual. Înţelegeţi? Toate lucrurile pe care le vedem sunt făcute după lucrurile care nu se văd, ceea ce înseamnă că naturalul trebuie să reflecte spiritualul.

Când am venit din Canada, am auzit la radio afirmaţiile unui om de ştiinţă de aici din Statele Unite, care susţinea că omul are patruzeci de milioane de ani de evoluţie. El spunea că în anii 1800, în Italia s-au descoperit nişte oase despre care se crede că sunt oase umane vechi de patruzeci de milioane de ani. Acest doctor mai spunea că şi-a dedicat toată viaţa studierii acelor oase.

Ce nonsens! Cum şi-a irosit omul acela viaţa încercând să combată Cuvântul lui Dumnezeu, dar nu a obţinut decât o destinaţie fără sfârşit. Oricine ştie că dacă îngropi un os în pământ, după douăzeci de ani se transformă. După o sută de ani, vor mai rămâne numai fragmente din el, iar după o mie de ani ce va mai rămâne? Dar după zece mii de ani? Dar după un milion de ani? Dar după patruzeci de milioane de ani? Este fără sens şi să te gândeşti la aceasta. Nici un os nu se poate păstra patruzeci de milioane de ani, indiferent în ce condiţii ar fi păstrat. Poate a găsit ceva care arăta ca un os sau ceva. Dar cum a stabilit că osul acela avea patruzeci de milioane de ani? Vedeţi? Adevărul este că Dumnezeu l-a făcut pe om pe pământ cu şase mii de ani în urmă şi aceasta-i tot.

Odată am vorbit cu cineva despre evoluţia omului şi  i-am spus că omul este numai de şase mii de ani. Atunci el mi-a spus:

„Frate Branham, eu pot să-ţi dovedesc că Pământul este vechi de milioane de ani, ceea ce înseamnă că ceea ce susţii tu este greşit.”

„Tu nu crezi Biblia?” l-am întrebat eu.

„Eu cred că Biblia a fost scrisă de oameni.”

„Sigur că mâna omului a scris acele litere, dar în spatele acelei mâini a fost Duhul Sfânt, fiindcă aşa spune Biblia.”

„Dar trebuie să admiţi că ei s-au înşelat în ce priveşte Pământul.”

„Biblia nu greşeşte niciodată, absolut niciodată.”

„Dar se poate observa că munţii s-au format în urma unor erupţii vulcanice, iar Biblia spune că Dumnezeu a făcut pământul în şase zile”, a continuat el.

„Nu aşa spune Biblia. Aceasta este părerea ta, dar nu scrie aşa. Haide să mergem la început, în Geneza 1.1 şi vei vedea că acolo scrie: „La început, Dumnezeu a făcut cerurile şi pământul.” Punct. Apoi, în versetul 2 scrie: „Pământul era pustiu şi gol” (în limba engleză scrie: „Pământul era fără formă”). Punct. Eu nu ştiu în cât timp l-a făcut, pentru că nu ne spune. Dar la început, El a făcut cerurile şi pământul. Punct. Apoi scrie că Pământul era fără formă. Atunci a început să-l folosească Dumnezeu. Vedeţi cum îşi bat ei capul cu nimicuri?

Dumnezeu a făcut Pământul. Poate a durat o sută de miliarde de ani, dar El l-a făcut. Nu scrie în cât timp l-a făcut şi oricum nu este treaba noastră. Biblia spune doar că „La început, Dumnezeu a făcut cerurile şi pământul.” Punct. Aceasta-i tot. Apoi, a început să apară creaţia, în alt timp, şi eu cred că tot ce este aici pe pământ, reflectă cerul.

Cred aceasta pentru că tot ce se vede zbătându-se şi luptând pentru viaţă, dovedeşte că există o Viaţă pe care cea de aici o reflectă. Eu cred că atunci când a făcut omul, Dumnezeu a început să reflecte lucrurile mici, cum este viaţa animală, după care a creat ceva diferit. Exact aceasta spune Biblia că a făcut.

El a creat mai întâi pomii, viaţa botanică, şi apoi l-a creat pe om. Ultimul lucru pe care l-a făcut pe pământ, ultima creaţie a fost omul; nu a fost creat nimic mai superior decât omul. De ce? Pentru că omul a fost reflectarea desăvârşită a cerurilor înalte, în care Dumnezeu este un Om. Înţelegeţi? Dumnezeu este un Om şi El o dovedeşte. Când a venit jos şi a locuit printre noi, Dumnezeu a fost un Om. Vedeţi? Un Om. Aceasta arată că desăvârşirea evoluţiei este Dumnezeu, care este un Om.

Dacă luaţi un pom, acesta reflectă Pomul vieţii care este în cer. Toate aceste lucruri reflectă desăvârşirea. Şi aşa cum spune Pavel în Evrei, „tot ce se vede a fost făcut din lucruri care nu se văd.” Cu alte cuvinte, sunt supranaturale. Aşadar, naturalul reflectă supranaturalul. Înţelegeţi?

Lucrurile naturale ar fi trebuit să fie veşnice împreună cu supranaturalul, dar păcatul a pervertit totul. Deci, dacă este aşa, şi cred că este, tot ce se întâmplă pe pământ este un tip spre lucrurile spirituale. Vedeţi? Realizările omului trebuie să reflecte ceva.

Aici este trupul natural şi el a fost făcut să se reproducă, să nască copii. La naşterea naturală a unui copil vedem că prima dată vine apa, apoi sângele şi la urmă viaţa.

În trupul duhovnicesc al lui Hristos este la fel: prima dată vine apa, apoi Sângele şi Viaţa: neprihănire, sfinţire şi botez cu Duhul Sfânt. Vedeţi cum le reflectă lucrurile naturale pe cele spirituale?

Naşterea naturală…

Să luăm de exemplu unirea în căsătorie. Pentru căsătorie vedem mai întâi curtarea, apoi învoiala şi urmează căsătoria care trebuie să rămână până la sfârşit. La fel este şi cu Hristos şi Biserica. Vedeţi?

Curtarea – Dumnezeu vorbeşte inimii noastre, iar noi Îl primim şi ne predăm Lui (învoiala), după care urmează ceremonia căsătoriei: Mireasa ia Numele Mirelui. Înţelegeţi? Aceasta face mireasa:  ia întotdeauna numele mirelui.

Sunt atât de multe lucruri despre care am putea vorbi aici. Am o listă care mi-ar lua cel puţin două ore ca s-o dovedesc cu Scriptura. Aşa cum arată şi 1Ioan 5.7-8, naşterea naturală este la fel ca cea spirituală: „apă, sânge şi Duh.” Aici scrie că trei sunt care mărturisesc în ceruri: „Tatăl, Cuvântul şi Duhul Sfânt, şi aceştia trei sunt una”. Şi „trei sunt care mărturisesc pe pământ: apa, sângele şi Duhul, dar aceştia trei sunt una în mărturisirea lor.”

Vedeţi, „apa, sângele şi Duhul” ca un tip spre naşterea naturală.

Astfel, dacă un om se fixează pe faptul că tot ce trebuie să ai este neprihănirea, se înşeală. Este greşit. Biserica ce crede ca mulţi dintre voi, penticostalii, că tot ce ai de făcut este să te căieşti şi să primeşti Duhul Sfânt, este tot greşit, pentru că tu trebuie să treci prin sfinţire, care include curăţirea, înainte ca să vină Duhul Sfânt. Dacă nu treci prin aceste etape, ai sărit peste Sânge. Înţelegeţi? Oamenii spun că botezul cu Duhul Sfânt este naşterea din nou, dar o asemenea părere este tot greşită.

Botezul cu Duhul Sfânt este diferit de naşterea din nou. Naşterea din nou este atunci când te naşti din nou, dar botezul cu Duhul Sfânt este când vine puterea în lucrare în acea naştere. Acesta este botezul cu Duhul Sfânt.

Tu ai naşterea din nou când crezi în Domnul Isus Hristos. Înţelegeţi? Când crezi şi Îl accepţi ca Mântuitorul tău, eşti născut din nou fiindcă ai trecut de la moarte la Viaţă. Dacă vreţi să dovediţi lucrul acesta, luaţi Ioan 5.24: „Cine aude Cuvintele Mele şi crede în Cel ce M-a trimis, are Viaţa veşnică.” Vedeţi? Tu ai Viaţa fiindcă crezi, dar trebuie să te întorci la Cincizecime ca să fii botezat cu Duhul Sfânt. Exact.

Duhul Sfânt este puterea pentru slujbă. Aşadar, când se spune că trebuie să fiţi născuţi din nou şi aplicaţi aceasta pentru botezul Duhului Sfânt, greşiţi. Nu poate fi aşa pentru că nu se potriveşte cu Scriptura de aici.

Tu iei lucrurile dintr-o parte, dar trebuie să le iei aşa cum le-a aşezat Scriptura. Vedeţi?

„Aţi primit voi Duhul Sfânt de când aţi crezut?” Ce? Nu. Dar cum? „…voi veţi primi o putere, când Se va coborî Duhul Sfânt peste voi.” Vedeţi? Ei credeau deja în Viaţa veşnică şi aşa mai departe, dar trebuiau să primească Duhul Sfânt pentru putere. „Ci voi veţi primi o putere, când Se va coborî Duhul Sfânt peste voi, şi-Mi veţi fi martori” (Fapte 1.8), pentru că Duhul Sfânt este un martor al învierii, arătând că ai devenit un om mare în Hristos.

Cum am spus, toate lucrurile naturale sunt un simbol spre cele supranaturale. Eu am fost la Târgul internaţional care s-a ţinut aproape de Spokane şi m-am gândit să-mi duc şi familia cu mine. Am fost o singură dată într-un astfel de loc, în Chicago. Aceasta s-a întâmplat cu mulţi ani în urmă şi am fost împreună cu Hope. Nu am stat acolo decât o zi, din cauza hoţilor de buzunare şi a celorlalte lucruri. Ea purta o agrafă de păr primită de la verişoara mea şi cineva i-a furat-o. Oh, a fost groaznic! Am stat doar o zi şi ne-am întors.

Târgul acela internaţional nu era diferit de târgul de aici din Louisville. Dacă vezi „Space Needle” de care tot vorbesc ei, nu este altceva decât o clădire ca „Brown building”, unde mergi cu liftul opt sau zece etaje şi apoi cobori înapoi. Aceasta a fost tot, dar acolo am observat ceva ce mi-a atras atenţia.

Germania avea expoziţia ei şi la fel Rusia şi alte ţări, pentru că era un târg internaţional.

Expoziţia germanilor, a francezilor şi a celorlalţi expozanţi nu era mai mare decât pupitrul acesta. Şi oamenii de ştiinţă aveau exponatele lor. Dar lucrul cel mai important care mi-a atras atenţia a fost în legătură cu folosirea tutunului. Mă gândesc că dacă cineva care fumează intră acolo şi continuă să fumeze şi după ce iese, nu este întreg la minte.

Am văzut cum au luat o ţigară, au pus-o într-un dispozitiv şi au extras din ea fumul de tutun, pe care l-au băgat într-un tub de chimicale: s-a umplut de cancer alb după o singură ţigară. Omul acela a spus: „Mulţi afirmă că ei nu inhalează tutunul”, după care a luat ţigara, a tras un fum în gură şi nu l-a suflat afară pe nări sau pe altundeva, după care a suflat din nou în tubul acela cu chimicale. Nu a mai fost nici un cancer. Dar unde s-a dus? A rămas în gura lui, iar când înghite merge în stomac, desigur.

Atunci m-am gândit: „De ce spun medicii că ţigările nu sunt dăunătoare?” Păi, ei pot să-şi retragă spusele pentru că fabricile de ţigarete le vor da destule dovezi ca să o facă. De fapt, ei îşi vând dreptul de întâi născut, fiindcă au jurat să nu facă asemenea lucruri şi totuşi le fac.

Omul acela a continuat: „Aici este maşinăria, dar vă voi dovedi ştiinţific aceasta.” Acolo era şi Yul Brynner, starul de cinema. El a luat un pachet mic de nicotină şi a spus: „Ei spun că este un filtru.”

Un om care face aceasta, arată ce stare mintală are, pentru că nu obţii nici un fum dacă  nu ai gudron, pentru că gudronul produce fumul. Dacă fumezi o ţigară cu filtru, îţi vor trebui trei sau patru ca s-o egaleze pe cealaltă, fiindcă ai nevoie de atâta gudron ca să fii satisfăcut. Vedeţi? Dacă nu ai fum, nu ai gudron. Deci, trebuie să ai gudron ca să obţii fum. Aşadar, el a spus: „Dacă vreţi să fumaţi, alegeţi una fără filtru, pentru că o singură ţigară va avea gudronul cât trei ţigări cu filtru.” Înseamnă că este vorba de vânzare de păcăleli. Toată naţiunea aceasta este plină de păcăleli, murdării şi alte lucruri.

În continuare, el a arătat cum fumul acela tras în gât sau în plămâni, este la început alb, după care se face roz şi apoi vânăt. Acele celule puteau fi văzute numai cu nişte lentile puternice.

Şi omul de ştiinţă a spus: „Când devin violete, ai cancer. Cine fumează un pachet de ţigări pe zi, are cu 70% mai multe şanse să moară de cancer decât un nefumător. Ar fi o nebunie să alegi aceasta.

Apoi a mai făcut ceva. A luat o ţigară, a pus-o într-o maşinărie şi a tras-o de-a lungul a ceva care semăna cu marmura albă; a luat nicotina scoasă dintr-o singură ţigară şi a pus-o pe spatele unui şoarece alb. A repetat acest experiment cu mai mulţi şoareci, timp de şapte zile. Unii dintre ei nici nu au trăit şapte zile. Unul nici nu se mai putea mişca. Nu mai mânca de două sau trei zile, fiind deja plin de cancer pe spate şi avea o umflătură de o jumătate de inch (1,27 cm). Dar credeţi că aceasta îi opreşte pe fumători?

Lângă mine stătea un tip mare şi plin de sudoare pe faţă. El a zis:

„Este impresionant, nu-i aşa?”

„Eşti fumător?” l-am întrebat eu.

„Sigur că da”, a răspuns el.

„Păi, aceasta ar trebui să te convingă să nu mai fumezi!”

În timpul prohibiţiei, când era bine dacă puteai vinde o sticlă de whisky, am spus că dacă va continua civilizaţia, va fi de zeci de ori mai profitabil să vinzi ţigări, dar ele sunt  de zece ori mai rele decât whisky. Cu siguranţă. Este un ucigaş… dar poţi să le spui cât vrei, fiindcă nu-ţi vor da nici o atenţie, ci vor zice: „Oh, este un predicator holly-roller!” Vedeţi, ei nu iau aminte.

Ideea mea este că la târgul acela, lumea ştiinţifică a arătat ce a realizat pe plan firesc, natural, dar aici, noi arătăm prin cercetarea duhovnicească ceea ce a putut să realizeze Dumnezeu cu oamenii care cred Cuvântul Său.

Ca să ai realizări ştiinţifice, trebuie să lucrezi pe tărâmul ştiinţei, dar ca să ai realizări duhovniceşti, trebuie să lucrezi pe tărâmul spiritual.

Şoarecele acela arăta groaznic; ar fi trebuit să-l vedeţi. Aş fi vrut să am o fotografie cu el, dar nu te lăsau să-i fotografiezi. Şoarecele acela a mai trăit câteva ore, dar altul nici nu a mai apucat a şaptea zi. Era mâncat tot de cancer, dar ar trebui să vedeţi cum arată un suflet care a respins Evanghelia. Ar trebui să vedeţi cât este de hidos, cum este în ochii lui Dumnezeu.

Poate fi de şase picioare înălţime, cu umerii atât de laţi şi cu părul ondulat, fiindcă aceasta nu înseamnă nimic. Ceea ce este în interior durează, fiindcă ceea ce este la exterior este oricum ţărână.

Acolo, la expoziţia aceea, ei au arătat ce realizări au obţinut în domeniul atomului şi alte lucruri. Aveau şi o previziune despre cum va arăta Chevroletul în viitor. General Motors îl aveau pe un ecran ca să arate cum va arăta Chevrolet în secolul viitor. Mie mi s-a părut că arăta o ţeavă de benzină cu un acoperiş pe ea, şi arătau cum va funcţiona şi cum i se va face aprinderea cu putere atomică, cu un fel de aripi care se ridică una peste cealaltă şi vor controla maşina. Acesta era un mare avantaj.

Dacă în dimineaţa aceasta am deschide paginile Cărţii lui Dumnezeu, am vedea cum va arăta Biserica în timpul acela, am vedea realizările făcute de Dumnezeu.

Ceea ce se petrece pe pământ simbolizează ceva ce vine din altă parte, dar pământul este într-o stare pervertită, fiindcă este o lume a întunericului şi a păcatului.

Vedeţi? Acolo este adevărata reprezentare a tabloului duhovnicesc, într-o altă dimensiune. De la tridimensional la reprezentaţia a şase dimensiuni. Oh, sunt atât de bucuros pentru aceasta!

Haideţi să privim puţin realizările pe care le-am avut în ultimii ani. Să începem cu ceva ce s-a întâmplat. Nu vă voi ţine mult, ci voi termina foarte repede, cu ajutorul Domnului.

Oh, când a venit aceasta, am crezut că zbor!

Observaţi! Cu câţiva ani în urmă, transportul se făcea cu cai şi căruţe, iar aceasta nu a fost demult. Şi eu am călătorit cu trăsura dar şi călare pe cal. Când aveam cincisprezece sau şaisprezece ani, am mers cu calul şi şareta în oraş, am venit chiar până la această biserică. Era un drum plin de noroi, iar mai încolo era o mlaştină cu buruieni înalte cât casa. Dar acum am venit cu maşina. Ce diferenţă!

Timpul calului şi al căruţei a trecut şi a venit timpul automobilului. Apoi a venit timpul avionului care nu a mai umblat pe pământ, ci în aer. Acestea sunt realizările ştiinţei, iar dacă cineva are înţelegere duhovnicească, toate acestea sunt un simbol spre realizările făcute de Dumnezeu cu Biserica Sa. Să nu uitaţi că mesagerul unei epoci vine întotdeauna la sfârşitul mesajului precedent. Noi ştim aceasta din epocile Bisericii.

Al cui a fost timpului calului şi al căruţei? A fost sfârşitul epocii luterane. Vedeţi, acesta a fost timpul calului şi al căruţei, timpul în care ei au crezut în neprihănire. Atunci Dumnezeu a adus biserica de la romanism, de la catolicism, pe tărâmul realizărilor duhovniceşti, pentru că ei vor trăi prin credinţă.” Acesta a fost sfârşitul timpului calului şi al căruţei.

Următoarea realizare în domeniul transportului a fost automobilul. Poate aţi observat că automobilul îşi măreşte tot timpul puterea. În epoca lui Wesley a fost adusă o altă realizare duhovnicească, sfinţirea. Deci, biserica s-a ridicat de la starea de neprihănire la starea de sfinţire.

Aş vrea să spun că ceea ce numim „biserică” nu este Biserica. Biserica este Biserica adevărată, duhovnicească. Problema este că de zeci de mii de ori mii de luteranii care mergeau la biserică, nu ştiau despre neprihănire mai mult decât ştie un porc despre o şa. Ei nu au ştiut nimic despre aceasta.

În epoca wesleiană, mii de oameni au „profesat” sfinţirea, dar nu au ştiut nimic despre puterea de sfinţire a lui Dumnezeu, nu au ştiut mai multe decât ştie un iepure despre cizmele de zăpadă. Ei nu au ştiut absolut nimic.

Dar acolo era un popor care a obţinut ceva. Aleluia! Înţelegeţi unde vreau să ajung. Era cineva care ştia ce înseamnă neprihănirea în ochii lui Dumnezeu, să ai pace cu Dumnezeu prin Domnul nostru Isus Hristos. Câţiva dintre luterani au fost credincioşi şi au crezut. Nu a contat ce a spus biserica catolică, ei au crezut Cuvântul lui Dumnezeu şi au stat pe El, fiindcă mesagerul acelei epoci a propovăduit că ei vor trăi prin credinţă, şi ei au crezut aceasta, au crezut că neprihănirea se primeşte prin credinţă. Astfel, prin harul lui Dumnezeu, au putut să trăiască neprihănirea, să aibă pacea prin Domnul nostru Isus Hristos.

Apoi, observăm că au venit metodiştii cu sfinţirea. Erau mulţi care erau sfinţiţi cu adevărat, dar erau şi care doar pretindeau că sunt sfinţiţi deşi nu ştiau nimic despre sfinţire. Ei spuneau că s-au plecat jos, au plâns şi s-au ridicat zicând: „Slavă lui Dumnezeu că sunt sfinţit!”, după care au plecat şi au trăit la fel ca până atunci.

Dar unii din acei bărbaţi şi femei au fost sfinţiţi cu adevărat faţă de lucrurile lumii şi au trăit o viaţă predată, punând deoparte viaţa lor veche. De ce? Pentru că aceea a fost epoca automobilului care avea mai mulţi cai putere.

Vechiul automobil  Ford „T” avea probabil cincisprezece sau douăzeci de cai putere. Vedeţi, cincisprezece sau douăzeci de cai putere adunaţi într-un motor mic ca acesta: sfinţirea. Când ştiinţa a realizat ceva pe plan natural, Dumnezeu a realizat ceva pe plan spiritual. Vedeţi, tot timpul are loc ceva. Şi după epoca sfinţirii…

Să luăm bărbaţi ca bătrânul Beverington, sau uitaţi-vă la John Wesley, George Whitfeld, Finney, Knox şi ceilalţi metodişti vechi care s-au ostenit. Ei au trecut ca prin iad când au fost pe pământ, şi au fost chinuiţi pentru că credeau Cuvântul lui Dumnezeu care învăţa sfinţirea, al doilea pas al harului, au stat pe ea, au crezut şi au făcut minuni.

Aşa cum Henry Ford şi ceilalţi au trecut de la calul cu căruţă la vechiul Ford model „T”,  şi Wesley s-a dus mai departe după epoca luterană.

Apoi a venit Cincizecimea. Şi aşa cum lumea ştiinţifică a putut să realizeze „maşina zburătoare”, fraţii Wright au fabricat avionul care era cu mult mai departe decât maşina care rula pe străzi, fiindcă zbura prin aer. Ceea ce au făcut fraţii Wright pe pământ, arăta că era pe cale să se petreacă un lucru spiritual cu mult mai mare.

Când fraţii Wright au realizat avionul, omul a putut să-şi ridice picioarele de pe pământ, iar Cincizecimea s-a revărsat şi a luat-o în sus cu un dar duhovnicesc, cu botezul Duhului Sfânt. O, aleluia! A luat-o în sus, şi-a dezlipit picioarele de pe pământ şi a „înotat” în aer. Oh, cât era de departe de cal şi de căruţă; cât de departe era de automobil. El era în aer! Bubuia şi pufăia, dar zbura.

Vedeţi, ceea ce realizează omul pe pământ este făcut din lucruri care nu se văd. Dumnezeu a fost în stare să realizeze ceva printr-un popor plin de Duhul Sfânt, care flămânzea, înseta şi stătea pe Cuvânt.

Acum, dacă Wesley n-ar fi păşit afară, în Cuvânt, şi nu s-ar fi ales cu un renume rău din cauza aceasta, fiind numit nebun şi în toate felurile, n-ar fi putut să aibă nici o realizare. Dar el a fost unul din marii „savanţi” ai lui Dumnezeu. Şi Luther a fost unul din marii „savanţi” ai lui Dumnezeu. Lor nu le-a păsat ce spuneau bisericile, ce spuneau organizaţiile. Lui Luther nu i-a păsat ce au spus catolicii, ci a luat „chimicalele” lui Dumnezeu din Cuvânt, le-a pus împreună şi biserica s-a mişcat prin credinţă.

Wesley le-a pus împreună cu Sângele şi biserica a fost sfinţită.

Penticostalii au crezut că botezul cu Duhul Sfânt, că făgăduinţa este pentru voi, pentru copiii voştri şi pentru cei ce sunt departe, au pus „chimicalele” împreună cu Cuvântul lui Dumnezeu şi au luat-o în sus. Aleluia! Ei s-au ridicat pentru că au fost în stare de o asemenea realizare.

Cum au făcut oamenii aceştia? Cum a descoperit Luther? Cum a descoperit Wesley? Dar ceilalţi?

Pentru că lucrurile materiale erau chiar aici pe pământ, lucrurile cu care au putut face modelul „T”.

Acolo era electricitatea care să pună maşina în mişcare. Acolo era benzină, erau pistoane, carbon pentru generator şi tot ce le trebuia pentru a fabrica această maşină. Oamenii care au crezut în tărâmul ştiinţific natural, au exploatat aceasta şi nu au acceptat nici un „Nu!” Ei au crezut. Au avut în inima lor o descoperire şi au stat pe ea până când au putut dovedi că aveau dreptate.

Aşa a dovedit şi John Wesley sfinţirea. Materialul era acolo, fiind adus de Cuvântul lui Dumnezeu şi el L-a crezut. Nu a contat faptul că întreaga biserică anglicană l-a pus deoparte, el a stat cu convingere şi a dovedit-o. Şi penticostalii au venit şi au dovedit, fiindcă aveau materialul care dovedea că Duhul Sfânt avea dreptate. Ei au privit în sus.

Aţi observat cum aceste realizări l-au însoţit pe unul şi au fost un dar pentru celălalt? Era într-o formă mai înaltă. Vedeţi? Automobilul era o formă mai înaltă de transport, mai avansată, decât cea cu calul, iar avionul era o formă de transport mai înaltă decât automobilul, dar pe toţi i-au însoţit „caii putere”. Amin.

Dacă a fost aşa cu caii putere, cum este cu puterea lui Dumnezeu? Cum este cu Duhul Sfânt şi cu puterea Sa?

Puterea Duhului Sfânt poate să te ducă la neprihănire, la fel cum te poate şi sfinţi; şi aceeaşi putere a Duhului Sfânt care te sfinţeşte, poate să te umple cu Prezenţa Sa, şi ştiinţa a găsit-o. De ce? Pentru că erau „savanţi” duhovniceşti. Amin. Ei au văzut lucruri şi au crezut.

Oamenii de ştiinţă au făcut-o prin educaţie, dar savanţii duhovniceşti au făcut-o prin descoperire. Unul a făcut-o prin educaţie, dar celălalt a făcut-o prin descoperire. Oh, dacă aţi putea vedea aceasta! Acolo sunt materiale diferite. Aşa este.

Deci am văzut cum merge, cum a realizat Dumnezeu aceasta… la Cincizecime, ei au fost ridicaţi în aer. Atunci au fost restituite bisericii: vindecarea, vorbirea în limbi, descoperiri, darurile Duhului, despre care Luther şi Wesley nu au ştiut nimic. Ei nu au învăţat despre aceste lucruri, pentru că nu ştiau nimic despre ele; nu erau pentru epoca lor.

Ce a ştiut Henry Ford despre avion înainte de a fi fabricat de fraţii Wright? Nu a ştiut nimic. Aşa cum oamenii care au trăit cu cinci sute de ani înainte de apariţia automobilului, nu au ştiut nimic despre „căruţa fără cai”,  doar că Biblia scria despre aceasta.

Deci, oamenii au avut aceste realizări în urma cercetărilor ştiinţifice. Dar când aceste lucruri se întâmplau pe pământ, Dumnezeu le reprezenta printr-o realizare în Biserica Sa. „Aşa că tot ce se vede n-a fost  făcut din lucruri care se văd, ci din lucruri care nu se văd.” (Evrei 11.3).

În ultimii cincizeci de ani, epoca Cincizecimii a trimis în jurul lumii o trezire însoţită de tot felul de lucruri: bolnavii erau vindecaţi, şchiopii şi orbii erau vindecaţi. Credeţi că au fost crezute de lume? Nu, domnilor. Ei nu l-au crezut nici pe Luther şi nici pe Wesley; şi nu i-au crezut nici pe cei de la Cincizecime.

Dar un bărbat care a vrut să cerceteze, a luat Biblia şi a dovedit că avea dreptate. Amin. Acum trebuie să ne amintim şi să credem când vedem toate aceste lucruri care sunt un simbol. Noi am trăit epoca Cincizecimii, şi aşa cum am dovedit aici, epoca rusalistică a trecut în epoca laodiceană.

Dar acum s-a întâmplat ceva: avem un astronaut. John Glenn  a fost primul nostru astronaut şi vedem că lucrul acesta este mult mai înalt decât avionul. Avionul poate să zboare numai unde este presiune, dar aici este o putere atomică, o putere mai mare care propulsează mult mai sus decât avionul. Aşa este. Ei au putut să facă aceasta şi iată că în epoca naturală avem un astronaut.

Să nu uitaţi că mesagerul vine întotdeauna la sfârşitul  mesajului anterior. Noi am dovedit aceasta, iar acum suntem în timpul astronautului. Amin şi Amin.

Ştiinţa a dovedit că poate avea un astronaut care merge atât de departe încât nu mai poate fi văzut cu ochii naturali; care poate merge acolo sus unde nu este presiune. El poate merge acolo pentru că are o capsulă presurizată. Astfel, poate naviga în jurul Pământului şi să vadă toată lumea, de sus. Un astronaut. Oh, ce epocă vine! Da, domnilor, să treci dincolo de lucrurile naturale şi să vezi acele lucruri!

Ce simbolizează aceasta? O epocă duhovnicească, un timp duhovnicesc în care Dumnezeu are astronauţi duhovniceşti. Amin. Ei sunt chiar acum aici, aleluia, vulturi care pot merge în văzduh, mai sus decât orice altă pasăre. Ei pot naviga deasupra tuturor, astronauţi duhovniceşti, glorie, care pot lua Cuvântul lui Dumnezeu şi să dovedească faptul că El este Acelaşi ieri, azi şi în veci. Oh, Doamne, glorie! Aceasta mă face să mă simt bine pentru că trăiesc în epoca aceasta. Ce lucru minunat pentru un astronaut spiritual. Vedeţi?

Ce au făcut savanţii fireşti? Au avut aceste realizări. Dar şi Dumnezeu are prin aceşti oameni care stau pe Biblie şi spun: „El este Acelaşi ieri, azi şi în veci”, fără să le pese ce spune cineva… Ce este aceasta? Tu devii un astronaut care poate merge mult mai departe de gândirea denominaţională. Este dincolo de orice, este dincolo de lucrurile bisericii, iar tu vei sta acolo cu Dumnezeu şi doar cu El. Astronauţi.

Dar să nu uităm că pentru a fi astronaut, trebuie să intri într-o capsulă şi să nu mai ai control. Acolo eşti controlat de puterea radarului; o putere atomică ce te ridică în spaţiu şi care este controlată de la turn. Amin. Glorie!

Astronauţii lui Dumnezeu sunt la fel. Ei intră într-o capsulă, într-un Trup care este Trupul lui Hristos, iar după aceea nu mai sunt ei. Nu a fost John Glenn, ci capsula în care se afla, era racheta. El a stat doar acolo şi nu a făcut nimic. El a avut curajul să urce acolo şi să spună că este în ordine, pentru că ştiinţa a dovedit că este în ordine.

Dumnezeu vrea oameni care să vină în Hristos şi să creadă că El este Acelaşi ieri, azi şi în veci; vrea oameni care nu mai folosesc propria lor gândire, ci se lasă mutaţi în locurile cereşti, controlaţi de Duhul Sfânt. Amin. Astronauţi.

Cât de departe sunt astronauţii de cal şi de căruţă! Cât sunt de departe chiar şi de avion. Cât este de departe de neprihănire, sfinţire şi botez cu Duhul Sfânt. Acestea vin la vulturi.

Întâi au fost şopârle, apoi au fost găini, ciori, dar acum sunt vulturi şi nu pot fi urmaţi de nimeni. Vulturul este o pasăre deosebită. El poate zbura mai sus decât orice altă pasăre. El este făcut să vadă şi are privirea ageră când ajunge sus.

Unii oameni pot sări sus de tot, dar când ajung acolo nu ştiu unde se află, şi aceasta din cauză că nu pot vedea mai departe decât pot sări. Dar sunt unii care pot privi înapoi şi să vadă ce se întâmplă. Aceştia sunt vulturii. Vulturul poate vedea tot şi aşteaptă până când aude un mesaj care îi spune ce să zică. Acesta este astronautul lui Dumnezeu. Înţelegeţi? Au urmat toate celelalte realizări, şi atunci de ce să nu urmeze şi aceasta? Astronauţi pentru Isus… Amin. Astronautul nu pleacă prin puterea lui, ci este aprins. Tot ce are de făcut el, este să intre înăuntru. Aceasta-i tot ce trebuie să facă, să intre înăuntru şi Dumnezeu va face aprinderea.

Nu este vorba de puterea benzinei, aşa cum nu este vorba de vreun crez bisericesc. Este puterea atomului lui Dumnezeu care vă împinge sus în spaţiu. Amin. Oh! Ce este cu aceşti astronauţi? Ei au luat cuvântul „neprihănire”, doar cuvântul „neprihănire” şi au intrat în toată Biblia. Amin. El a intrat în tot pentru că ştie că Dumnezeu este în stare să împlinească fiecare făgăduinţă pe care a dat-o. El stă acolo şi aşteaptă. Oh, vai! Pentru că Cuvântul Se manifestă singur. Dacă eşti astronaut şi eşti bolnav, nu uita: intră în Hristos şi aşteaptă numărătoarea inversă. Aceasta-i tot. Nu te îngrijora pentru că El va aprinde Focul. Ei au realizat aceasta pentru că aşa a făgăduit Dumnezeu.

Deci, cu cât este mai mare puterea astronautului decât vechea putere a calului, decât puterea automobilului sau a avionului.

Vedeţi, astronautul este atât de sus încât poate vedea lucruri pe care omul aflat în căruţa trasă de cal, nu le poate vedea. El este atât de sus încât poate vedea lucruri pe care omul din automobil nu le poate vedea; este atât de sus încât poate vedea lucruri pe care omul din avion nu le poate vedea. El iese din simţuri. Amin! Glorie! Aceasta este. Astronautul este dincolo de orice realizare la care s-ar gândi omul firesc, organizaţia sau denominaţiunea.

Ei spun: „Oh, tu trebuie să fii metodist, să fii baptist sau să aparţii de aceştia sau de ceilalţi”, dar el este astronaut şi navighează afară de … Amin. Oh, cât Îi sunt de recunoscător pentru aceasta!

Şi nu uitaţi: astronautul este controlat de puterea radarului. Aţi văzut cum a intrat John Glenn înăuntru. Eu am văzut marele radar de la Cape Canaveral. Tu nu puteai să-l vezi pe astronaut nicăieri, dar puteai să ştii unde este după cum arăta radarul. Acolo era el. Vedeţi?

Dar şi noi avem un radar, iar acesta este rugăciunea. Rugăciunea este puterea radarului care îndrumă astronautul. „…orice veţi cere de la Tatăl, în Numele Meu, vă va da.” (Ioan 16.23). Vedeţi? Urmăriţi cum se desfăşoară rugăciunea şi puteţi vedea încotro arată. Amin. Urmăriţi cum se roagă biserica şi veţi vedea încotro se îndreaptă proiectilul. Poţi să vezi unde merg astronauţii după felul cum se roagă biserica.

Dacă se roagă: „Doamne, noi nu credem în lucrurile acestea…”, oh, astronautul acela vine în jos! Aceasta-i tot. Oh, frate!

Dar când toate lucrurile sunt posibile: „Doamne, toarnă Duhul Sfânt peste biserică şi dă-ne ce avem nevoie. Revarsă Duhul Sfânt peste noi şi îndepărtează orice gând de argumentare, fiindcă credem că Cuvântul are dreptate şi noi vom sta numai pe El.” Atunci urmăriţi ecranul şi veţi vedea că începe să se ridice aşa. Vedeţi? Astronautul merge mai departe şi mai departe în văzduh. Hmm! Ce minunat! Se ridică deasupra oricărei denominaţiuni, a oricărui crez.

Să nu uitaţi că neprihănirea corespunde unui crez. Aşa este. Tu crezi neprihănirea la fel ca luteranii sau unii din sateliţii lor. Aceasta sunt, nişte sateliţi, dar nu au plecat încă de pe pământ. Apoi este sfinţirea şi sateliţii lor.

Tu zici: „Care sunt sateliţii luteranilor?” Ei bine „Biserica lui Hristos” şi cei de acolo.

„Care sunt sateliţii pentru Wesley pentru metodişti?” Nazarinenii, sfinţii pelerini. Apoi sunt penticostalii şi sateliţii lor, ai avionului: unitarienii, trinitarienii, cei cu doi dumnezei, „Adunarea lui Dumnezeu”, toţi aceştia sunt prinşi în crezuri denominaţionale.

Dar astronautul trece de bariera sunetului, merge dincolo de toate acestea şi nu aude nimic. Oh, vai! El merge dincolo de toate; este în cer, unde toate lucrurile… şi trăieşte în prezenţa lui Dumnezeu.

Da, domnilor. El a promis, Cuvântul Lui spune că El este Marele Preot. Vedeţi cum stă acolo Marele Radar şi se mişcă? Urmăriţi-L în adunare. Puteţi observa cum vine Duhul Sfânt jos în forma unui Stâlp de Foc aşa cum a făgăduit, dar un credincios adevărat nu va sta să argumenteze despre aceasta. Ce este El? El este Ecranul Radarului. Urmăriţi-L cum începe să arate în jur. Amin. Şi astronautul îl prinde pe acesta şi pe celălalt: „Tu ai cancer. Tu ai cutare… Tu eşti din locul cutare… Domnul Isus te face bine.” Aleluia! Astronauţii decolează. O, ce biserică ar trebui să fie aceasta, fiindcă este aici!

Realizările au fost dovedite cu ştiinţa. Au arătat aceasta la târgul acela internaţional. Amin. Epoca astronautului, în care trăim, a fost dovedită pretutindeni. Vedeţi: „…făcute din lucruri care nu se văd.”

Vedeţi, toate lucrurile sunt făcut din ceva venit din cer. Este Dumnezeu însuşi în acea a şasea dimensiune. Este puterea lui Dumnezeu. Noi suntem în locurile cereşti, am fost ridicaţi sus, în acea dimensiune, dincolo de aceste lucruri care merg cu lacrimi în mormânt. Aleluia!

Noi am intrat în Astronaut, am navigat acolo sus, am văzut unde este şi ne-am întors înapoi. Glorie! Acolo bătrânul va fi schimbat într-o clipeală de ochi. Acolo îi vom vedea pe cei bătrâni, din nou tineri.

Voi ziceţi: „De unde ştii?” Aşa învaţă Biblia. Dumnezeu a trimis acolo sus un Astronaut şi ştim ce se întâmplă pentru că a venit înapoi. De aceea nu ne facem griji pentru că murim. Moartea este nimic; moartea este Viaţă. Da, domnule. Îţi ridici picioarele de pe pământ şi poţi pleca. Oh, cât este de minunat!

El ne-a promis toate aceste lucruri în Cuvântul Său, deoarece Evrei 13.8 spune că El este Acelaşi ieri, azi şi în veci. Aceste lucruri au putut fi realizate de Dumnezeu printr-un Om care S-a predat Lui, Cuvântului lui Dumnezeu, fiindcă El va sta întotdeauna pe Cuvânt, aşa cum am spus şi aseară.

Să ştiţi că astronauţii nu sunt ceva nou. Ce ziceţi de Ilie? Dacă el nu a fost un astronaut, atunci nu am văzut niciodată vreunul. Ilie s-a dus acolo unde John Glenn nici nu s-a gândit să meargă.

Dar a mai fost o decolare, mai devreme. Numele lui era Enoh. El s-a dus sus pentru că era un astronaut. Desigur. El era presurizat şi nu a avut trebuinţă să fie schimbat. El era deja presurizat când a început să umble, aşa că a ieşit afară din această dimensiune şi lucrurile ei şi a mers în prezenţa lui Dumnezeu.

Mai era un bătrân care nu mai putea să umble foarte bine. El se certa cu Izabela din pricina părului ei scurt şi a feţei vopsite, iar Dumnezeu a trimis jos un car de foc şi i-a zis: „În după-amiaza aceasta, am să te iau sus pe nori!” Astronaut.

Odată, a venit Unul ca să moară pentru noi toţi, iar Dumnezeu L-a ridicat a treia zi. Cinci sute de oameni au stat şi au privit cum a fost luat în nori însoţit de un Glas care spunea: „Mă voi întoarce.” Şi în timp ce stăteau şi priveau uimiţi, s-a arătat un înger care le-a spus: „Acelaşi Isus care a fost luat sus, Învăţătorul astronaut, Se va întoarce în acelaşi fel, într-un trup nemuritor.” Aleluia! Şi noi vom avea un trup asemenea Lui, pentru că Îl vom vedea aşa cum este. Oh, aleluia! El a trecut de orice barieră a sunetului, de orice raţionament, de orice gândire, de tot.

Orice om care trăieşte pentru Dumnezeu va trebui să meargă dincolo de cele cinci simţuri, dincolo de orice educaţie şi de orice realizare omenească, să-L creadă pe Dumnezeu, să pună totul deoparte şi să se îndrepte spre cer. Amin.

Ceea ce au reuşit să realizeze astronauţii pe plan firesc, Dumnezeu poate să facă spiritual prin Biserica Sa, prin oamenii duhovniceşti care cred. Orice bărbat sau femeie care are curajul să-L creadă pe Dumnezeu pe Cuvânt, în orice situaţie, este un astronaut.

Ceilalţi vor spune: „Oh, oamenii aceştia sunt nişte dezechilibraţi! Îi auziţi cum plâng şi strigă? Auziţi? Oh, sunt nişte dezechilibraţi!” Vedeţi? Ei nu înţeleg.

Cineva m-a întrebat: „Frate Branham, când ai văzut locul acela, ai visat?” Nu am visat. Eu stăteam acolo sus şi mă vedeam cum stăteam în pat. Poate visam, dar mă uitam înapoi şi mă vedeam acolo jos. Înţelegeţi? În dimineaţa aceea, El mi-a făcut parte de o călătorie de astronaut…

… arată că radarul tău te va îndruma afară, exact unde este. Acum, nu eu sunt Acesta, ci este El. Este duhul vostru care crede acest Mesaj şi este Duhul Sfânt care stă aici unde sunt eu, iar voi credeţi, vă conectaţi şi iată cum răspunde înapoi. Astronaut. Amin. Oh, ce minunat! Da, domnilor.

Oamenii de ştiinţă au făcut un lucru mare; l-au făcut atât de mare încât au început să se teamă de el. Aşa este. Au obţinut aşa rezultate încât se tem de ele. Cu doi ani în urmă au spus că mai sunt trei minute până la miezul nopţii. Ei sunt speriaţi. După realizările pe care le-au obţinut pe plan firesc în domeniul astronauticii, se gândesc să dacă Rusia va arunca în aer aceasta ţară, vor zbura pe lună.

Zilele trecute am auzit ceva foarte drăguţ. Erau doi indieni micuţi care vorbeau unul cu altul. Aveau acele pene în păr, şi-au strâns mâna unul celuilalt şi unul dintre ei a zis:

„Frate, în curând ne vom recăpăta ţara înapoi pentru că omul alb pleacă pe lună.”

Acum, ei vor să facă o mulţime de capsule pentru astronauţi în care să stea. Vine epoca atomică, iar atunci vor arunca pământul în aer. Ei se gândesc că vor avea aceste capsule, vor merge cu ele pe lună şi vor începe o nouă civilizaţie acolo. Dar nu vor ajunge acolo! Cred din toată inima că nu vor ajunge acolo.

În acelaşi timp adevăratul credincios în Hristos a intrat în Astronautul lor. Amin. Printr-un singur Duh, noi toţi suntem botezaţi într-un singur Astronaut. Oh, într-un sigur Trup care poate rezista la orice presiune. Ei L-au încercat în cuptorul încins şi a rezistat, nu s-au aprins. Era de şapte ori mai fierbinte, dar El poate rezista oricărei presiuni. Ei L-au încercat peste tot, dar întotdeauna a ieşit biruitor.

Deci, savanţii spirituali au putut  dovedit că puteau să reziste la orice. Vedeţi? Credinciosul adevărat şi duhovnicesc L-a însoţit şi a intrat în Astronautul lui Dumnezeu, în Hristos, crezând toate lucrurile şi punând deoparte toate crezurile: crezul penticostal, crezul baptist, crezul metodist. El a intrat în Astronaut spunând: „Doamne, când este gata?” Oh, vai! Ce face El? Vine în aceste adunări mici şi ascultă numărătoarea inversă a Cuvântului lui Dumnezeu.

Când John Glenn a stat acolo în dimineaţa aceea, toţi ascultau numărătoarea inversă: „10, 9, 8, 7, 6, 5, 4, 3, 2, 1, 0!” Vedeţi? Şi acum au ajuns într-un punct în care au spus: „Mai sunt trei minute până când ceva îşi va lua zborul!” Ei nu ştiu ce este aceasta. „Trei minute până la ora „zero”.”

Fiţi atenţi! Credinciosul adevărat este în Hristos, iar pentru cel ce este în Hristos nu este nici o osândire.

Credincioşii adevăraţi propovăduiesc Cuvântul şi stau pe Cuvânt. Indiferent ce vor spune denominaţiunile, ei vor crede; vor sta neclintiţi pentru că este Cuvântul.

Denominaţionalii vor provoca o mare ceartă şi îi vor excomunica, îi vor da afară şi vor spune că sunt nebuni, dar ei stau drept pe Cuvânt. Cât timp este făgăduit de Dumnezeu, ei vor sta acolo pentru că sunt astronauţi. Ceilalţi vor căuta să se scape de ei, dar ei vor pleca oricum, aşa că lăsaţi-i în pace!

Ei stau în locurile cereşti în Hristos Isus şi ascultă numărătoarea inversă: epocile Bisericii şi aşa mai departe. Glorie! Aceasta vă face să vă simţiţi bine, nu-i aşa?

Ascultaţi numărătoarea inversă!

 Ce este numărătoarea inversă? „Toate aceste lucruri făgăduite s-au împlinit aici. Aici este făgăduinţa, aici s-a împlinit. Ceea ce a promis pentru astăzi, este aici printre noi.”

Ce fac ei? Ascultă numărătoarea inversă De unde vine? De departe, de la Luther: neprihănire, sfinţire… 10, 9, 8, 7, 6, 5, 4, 3, 2… Sus. Ce fac ei? Aşteaptă plecarea, ora Zero. Amin.

Biserica este gata să urmeze această mare orbită şi marele timp al numărătorii inverse… Aş vrea să vă explic ce este numărătoarea inversă. Cred că am mai explicat aceasta aici, în biserică.

Observaţi! Când astronautul firesc este gata să părăsească pământul, începe o numărătoare inversă de la „10” la „0”. Eu nu am încercat să împart acest Mesaj şi să-i dau o aplicaţie spirituală, pentru că mi-ar fi luat prea mult timp azi-dimineaţă, dar aş vrea să vă explic.

„Zece” este un număr lumesc, omenesc; „şapte” este numărul desăvârşirii lui Dumnezeu. El a făcut cerurile şi pământul în şase zile, iar în a şaptea zi S-a odihnit. Lumea, mai bine zis, biserica luptă de şase mii de ani împotriva păcatului, iar „şapte” este Mileniul, Sabatul.

„Şapte” este numărul desăvârşit al lui Dumnezeu. El ne-a dat numărătoarea inversă corectă, iar numărătoarea Lui nu este de la „zece”, ci de la „şapte”. Noi tocmai am trecut prin cele şapte Epoci ale Bisericii şi ştim din Apocalipsa că prima în numărătoarea inversă, a fost prima epocă. A doua a fost cea de-a doua epocă din cele şapte şi aici, aşa cum vedem pe desen, se vede clar că noi am avut această numărătoare. Prima în această numărătoare a fost Efes, apoi Smirna, Pergam, Tiatira, a cincea a fost Sardes, a şasea a fost Filadelfia şi a şaptea a fost Laodicea, ultima epocă a Bisericii. Apoi vine ora „Zero”, când Biserica trebuie să plece, după ce epocile Bisericii şi-au împlinit perioada lor.

Noi ştim că epoca Tiatira a venit şi s-a terminat; epoca Efes a venit şi s-a terminat, epoca Filadelfia a venit şi s-a terminat. Acum suntem în epoca Laodicea, la sfârşitul ei. Şi aceasta este numărătoarea inversă.

Dacă aţi observat în lecţiile anterioare despre Biserici, El ţinea în mâna Sa, şapte stele, care  sunt şapte slujbe în cele şapte epoci ale Bisericii. Fiecare este identificat în mod desăvârşit aşa cum a făcut Dumnezeu numărătoarea Lui. De când a plecat şi până când Se reîntoarce, Domnul Îşi adună un popor pentru Numele Lui.

Numărătoarea a început în ziua Cincizecimii. Prima epocă a Bisericii, Efes, l-a avut ca stea-mesager pe sfântul Pavel. El a venit şi a început numărătoarea. A doua epocă a Bisericii, Smirna, l-a avut pe Irineu; a treia epocă a Bisericii a fost Pergam şi l-a avut ca mesager pe sfântul Martin din Tours, Franţa.

În timpul epocii întunecoase a prigoanei, în a patra epocă din numărătoare, Tiatira, l-am avut pe Columba. Mesagerul pentru epoca a cincea, Sardes, a fost Martin Luther; în epoca a şasea a numărătorii a fost John Wesley, iar acum suntem în epoca a şaptea, în epoca Laodicea. Noi aşteptăm acel mare mesager al celei de-a doua veniri a lui Elisei. Imediat ce acesta se va arăta este ora „Zero” şi Biserica pleacă Acasă, merge în cer, dincolo de lună şi stele, dincolo de toate şi se întâlneşte cu Isus.

De unde au venit aceştia şi unde s-au dus? În acest Astronaut. Şi cum au intrat oamenii prima dată în Astronaut? Aşa vor trebui să intre de fiecare dată. Aşa este. Trebuie să intre în acelaşi fel cum a intrat primul, fiindcă pe această mare orbită a acestui Trup mare de oameni…

În zilele lui Noe a fost o singură uşă şi acea uşă a fost singura intrare. Toţi care au intrat înăuntru, fie că s-au dus la primul etaj, sub neprihănire, la al doilea sau la al treilea etaj, toţi au intrat pe o singură uşă; toţi au intrat la fel.

La fel este şi în această zi a astronauţilor. Noi trebuie să intrăm la fel, să venim la fel, prin acelaşi Mesaj, prin acelaşi Hristos, prin aceeaşi putere pe care au primit-o cei din ziua Cincizecimii. La fel. Tot timpul a fost Acelaşi, pentru că este aceeaşi Uşă. Şi cum intrăm în acest Trup? Prin Uşă, iar Uşa acestui Trup este Isus.

Deci, noi intrăm şi suntem  născuţi în Împărăţia lui Dumnezeu, prin Uşă, prin Isus Hristos. Acum, Uşa este atât de aproape în epoca Laodicea, ultima din numărătoare, iar Biserica este gata s-o ia pe orbită înainte să înceapă toate necazurile şi lucrurile care vor veni şi îşi urmează calea spre cerurile cerurilor. El va duce Biserica în sânul lui Dumnezeu. Amin…

În dimineaţa când a decolat John Glenn, toată lumea era cu feţele în palme, plângea şi se ruga, întrebându-se dacă va reuşi. Apoi, când au început să iasă flăcările din acei atomi şi racheta a început să se ridice din Cape Canaveral, toţi strigau şi se întrebau plângând ce se va întâmpla cu astronautul lor?

Oh, dar şi Biserica va împărţi nişte Foc. Glorie! Amin. Numărătoarea inversă se apropie. Amin. Neprihănire, sfinţire, botez cu Duhul Sfânt, epoca Laodicea. Suntem la sfârşit! Isus Hristos este Acelaşi ieri, azi şi în veci. „10, 9, 8, 7, 6, 5, 4, 3, 2, 1, 0!” Ei nu vor mai plânge, pentru că atunci când Biserica va urma Astronautul în cer, ca să fie cu Isus Hristos, vor fi numai cântece, bucurie şi laude lui Dumnezeu. Amin.

În realizarea firească, ei îşi iau zborul spre lună, dar în realizarea duhovnicească, ne vom lua zborul spre cer. Amin.

Astronautul firesc încearcă să găsească un loc pe lună, dar noi avem pregătit deja un loc în cer.

„În casa Tatălui Meu sunt multe locaşuri. Eu Mă duc să vă pregătesc un loc şi voi trimite înapoi un Astronaut să vă ia.” Numărătoarea inversă a început. Credeţi? Amin. „10, 9, 8, 7, 6, 5, 4, 3, 2, 1, 0!” şi Focul începe să se împartă, slujba este încununată cu slavă. Aleluia!

Bătrâna Rachetă începe s-o ia din loc, dar nu se îndreaptă spre lună, ci merge în Slavă. Ea este acolo, împrăştiind Focul lui Dumnezeu.

Puterea Duhului Sfânt o ridică în sus, dincolo de lună şi de stele, dincolo de orice realizare a omului. Într-una din aceste dimineţi, Biserica îşi va lua zborul spre sânul lui Dumnezeu, în ceruri. Prieteni, omul a avut realizări prin lucrurile care se văd, dar Dumnezeu a arătat aceasta duhovniceşte.

Haideţi să intrăm repede în Astronaut pentru că a început numărătoarea inversă şi Uşa Se va închide în curând.

Ştiinţa spune că mai sunt numai trei minute. Poate se va spune imediat „una”. Haideţi să intrăm înăuntru! Credeţi că numărătoarea inversă a început?

Haideţi să ne plecăm capetele pentru un moment.

Tată, 10, 9, 8, 7, 6, 5, 4, 3, 2… Dumnezeule!

Popoarele se destramă, Israel se trezeşte

Semnele au fost spuse de proroci

Zilele neamurilor sunt numărate

Întoarceţi-vă la ai voştri, voi, cei împrăştiaţi.

Oh, ce timp! Lumina de seară străluceşte. Oh, Dumnezeule, Te rog să faci ca orice neputincios să pună deoparte gândirea lui educaţională, ideile contrare Cuvântului şi în dimineaţa aceasta să intre în acest Astronaut glorios, pentru că suntem născuţi în El, să fim o parte din Astronaut.

Tată ceresc, Te rog să-i botezi pe credincioşii de astăzi în acest mare Trup al lui Hristos, prin Duhul Sfânt. Îngăduie ca bazinul să fie plin de oameni care-şi mărturisesc păcatele şi sunt îngropaţi în Numele lui Isus Hristos pentru a intra în Astronautul care merge dincolo de lună şi de stele, dincolo de crezuri şi denominaţiuni.

Noi am văzut numărătoarea. Tu ne-ai spus ce va fi, cele trei stadii, ce va fi cu aceste epoci ale Bisericii: cu prima epocă, cu a doua, a treia, a patra, a cincea, a şasea, iar acum suntem la a şaptea. A şaptea, epoca în care suntem acum este ultima.

Numărătoarea merge. Epocile au fost numărate, epoca luterană, epoca wesleiană, epoca penticostală şi acum, Domnul îi adună în Astronaut şi ne-a pus în faţă o „Lupă” ca să putem vedea slava, să-L vedem pe El în toată puterea Lui, să-L vedem în toate făgăduinţele Lui. Îţi mulţumim, Tată, pentru că tot ce a promis se reflectă asupra noastră.

Dumnezeule, fă ca Biserica să intre degrabă în zona de siguranţă fiindcă în curând vine ora „Zero” şi Uşa marelui Astronaut va fi închisă, iar atunci ne vom duce ca Noe, când a intrat în astronautul lui şi a plutit deasupra apelor judecăţii.

Tată, noi vrem să intrăm în Tine ca să putem pluti deasupra curenţilor vremii, să trecem de Marte, de Jupiter, de Venus, de Calea Lactee şi mai departe şi mai departe, în Locul despre care astronautul firesc nu ştie nimic. Noi vedem că Tu îl laşi să facă aceasta, ca semn că noi putem fi gata să plecăm. Noi plecăm de pe pământ. Îndură-Te, Doamne, şi ajută-ne, fiindcă Îţi cer aceasta în Numele lui Isus Hristos.

Doamne, aici sunt puse batiste care au fost trimise de oamenii bolnavi. Ei cred, Doamne. Ajută-i să devină astronauţi în dimineaţa aceasta.

Fie ca puterea Atotputernicului Dumnezeu, care spune în Biblia Sa că ei au luat de pe trupul sfântului Pavel batiste şi şorţuri şi bolnavii şi suferinzii s-au vindecat când au fost atinşi de ele, să vină şi în mijlocul nostru. Fie ca astronautul credincios care va fi atins, s-o ia din loc şi boala să rămână în urmă.

Doamne, fie ca fiecare bolnav care este aici, să intre drept în Hristos prin Cuvântul Lui, prin făgăduinţa Lui care spune: „Orice veţi cere de la Tatăl, în Numele Meu, vă va da.” Fă ca ei să înceapă să numere: „10, 9, 8, 7, 6, 5, 4, 3, 2… 0. Plecăm, Doamne!”

Îngăduie să se ridice de pe tărgi, paturi sau unde sunt. Fă-i să se ridice din starea lor şi să meargă sus în spaţiu, în Locul despre care doctorii şi savanţii nu ştiu nimic; acolo unde conform făgăduinţei Bibliei, Dumnezeu a fost întotdeauna Dumnezeu şi rămâne Dumnezeu. El va fi întotdeauna Dumnezeu; El este infinit, Omniprezent, Atotputernic şi Îşi poate ţine Cuvântul. El poate face orice şi ne-a promis că pentru cel ce crede toate lucrurile sunt cu putinţă. Îndură-Te, Dumnezeule.

Fie ca bărbaţii şi femeile, băieţii şi fetele care nu sunt aici, să audă numărătoarea inversă a Cuvântului lui Dumnezeu, ştiind că a fost rostit şi ultimul număr, iar acum este gata să se strige: „Zero!”, şi Biserica va pleca.

Noi vedem că Mesajul se termină şi se ridică persecuţia, aşa cum am spus aseară. Noi ştim că timpul este aproape şi numărătoarea se încheie.

Tu ne-ai ajutat să aducem pe platformă epocile Bisericii şi să dovedim că se poate întâmpla oricând. Dumnezeule Atotputernic, care ai creat cerurile şi pământul, revarsă-Ţi îndurarea peste oameni şi dă-le ce ai pregătit pentru ei, fiindcă o cerem în Numele lui Isus.

În timp ce sunteţi cu capetele plecate, dacă în dimineaţa aceasta este cineva care nu-L cunoaşte pe Hristos ca Mântuitor, dar doreşte să-L cunoască şi să intre în starea de astronaut a harului lui Dumnezeu, ca să poată merge în răpire, vrea să ridice mâna şi să spună: „Frate Branham, roagă-te şi pentru mine, fiindcă vreau să fiu gata pentru răpire.” Prin aceasta, voi spuneţi: „Dumnezeule, ia-mă înăuntru!”

Dumnezeu să vă binecuvânteze. Spuneţi: „Vreau să aud numărătoarea. Vreau s-o aud; vreau să ştiu că sunt în siguranţă, astfel ca atunci când va începe focul, să nu fiu găsit într-o căruţă trasă de cal, nici conducând un automobil şi nici ridicându-mă de la pământ, sărind în sus şi-n jos şi făcând multă gălăgie, ci vreau să fiu în Ceva care mă va duce dincolo de lună şi de stele. Vreau să aud numărătoarea inversă, şi nu un crez al vreunei organizaţii. Vreau să fiu în Hristos, unde pot naviga dincolo de orice gândire omenească. Vreau să plec!”

Mai este cineva? Dumnezeu să te binecuvânteze, tânără! Dumnezeu să te binecuvânteze, tinere. Dumnezeu să vă binecuvânteze şi pe voi, acolo în spate. Îţi văd mâna acolo în spate şi cu siguranţă o vede şi Dumnezeu.

Spuneţi: „Dumnezeule, ajută-mă să pun deoparte orice povară, pentru că vreau să fiu în acea numărătoare.” Dumnezeu să te binecuvânteze, frate.

„Vreau să las deoparte orice păcat. Frate Branham, sunt nervos şi ştiu că aşa nu pot intra înăuntru. Roagă-te, ca Dumnezeu să ia aceasta de la mine.” „Frate Branham, eu beau, dar nu vreau să fac aceasta, de aceea, roagă-te să n-o mai fac.” „Eu fumez, dar vreau să n-o mai fac. Dumnezeu ştie că nu vreau s-o fac, dar lucrul acesta m-a legat atât de tare, încât nu mai pot să scap. Ştiu că nu este bine şi că nu ar trebui să-l fac. M-am îndoit de Cuvânt, m-am întrebat dacă este cu adevărat aşa. Ajută-mă, Dumnezeule. Ajută-mă să-mi aduc aminte de tot ce este bine şi să cred. Vreau să aud această numărătoare; vreau să ajung într-un punct în care atunci când aud Cuvântul lui Dumnezeu, să-L întăresc cu „Amin” şi să spun: „Tu eşti, Doamne.”Dumnezeu să vă binecuvânteze pe toţi.

Dacă cineva este bolnav, să spună: „Frate Branham, eu sunt creştin… am primit Duhul Sfânt. Am ieşit din avion şi sunt gata pentru numărătoarea inversă. Eu am mers la tot felul de denominaţiuni ca să aud numărătoarea inversă, dar acum vreau să-ţi spun, frate Branham, că sunt bolnav. Eu am încă de făcut o lucrare pentru Domnul. Ascult numărătoarea, dar aş vrea să fiu bine.”

Ce este numărătoarea inversă? Cuvântul lui Dumnezeu. Ea numără. El este Acelaşi ieri, azi şi în veci.

Spuneţi: „În dimineaţa aceasta vreau să-L ascult pe Mântuitorul meu. Vreau să ridic mâna şi să spun: „Roagă-te pentru mine, frate Branham.” Dumnezeu să te binecuvânteze. Păşeşte chiar acum.

Altarul este plin şi aici în jur. Nu am putea să avem un rând de rugăciune pentru că este plin şi pe lângă pereţi.  Avem o mulţime amestecată. Voi trebuie să faceţi aceasta… sunteţi astronauţi.

Tu eşti un astronaut şi vei merge mai sus decât Luther. Luther nu a crezut tot. Wesley şi-a pus mâinile şi penticostalii au uns cu untdelemn, dar tu eşti un astronaut, eşti dincolo de orice gândire. Eu merg mai departe pentru că aşa a spus Cuvântul.

Voi ziceţi: „Luther nu a crezut? Nu a fost Cuvântul?” Ba da, dar Wesley a mers mai sus decât el.

„Dar Wesley a uns cu untdelemn. Nu crezi aceasta?” Ba da, este în ordine.

„Penticostalii au scos draci, şi-au pus mâinile peste bolnavi şi toate celelalte lucruri.” Da, ştiu şi este în ordine, dar du-te mai departe.

Du-te! Wesley nu s-a uitat înapoi la Luther, penticostalii nu s-au uitat înapoi la Wesley şi noi nu ne uităm înapoi la penticostali. Noi suntem astronauţi, suntem dincolo de toate acestea. Haideţi să mergem mai departe pentru că aşa a spus Hristos.

Cum o faci? „Vino, pune-Ţi mâinile peste fiica mea şi se va face bine”, a spus evreul, și Isus a făcut aceasta pentru el. Aşa este. Dar când a venit romanul, astronautul, el a spus: „Doamne, nu sunt vrednic să intri sub acoperişul meu, dar spune un Cuvânt,” şi El L-a spus. Aşa este.

Acum, haideţi să ne ridicăm inimile spre Dumnezeu. Indiferent de ce aveţi nevoie: de salvare, de sfinţire, botez cu Duhul Sfânt, vindecare divină, orice ar fi, ridicaţi mâinile, ţineţi-vă inima în prezenţa lui Dumnezeu şi realizaţi că staţi în locurile cereşti în Hristos Isus, şi că sunteţi un astronaut al aceleaşi credinţe. De ce? Iată că se aude numărătoarea: „10, 9, 8, 7, 6, 5, 4, 3, 2…” Oh, Isuse, vino acum! Noi ne încredem în puterea Numelui Său.

Aşa cum am văzut aseară, Pavel a lovit cu orbire un om, iar pe alţii i-a lăsat să treacă peste el. Apoi, am văzut că Isus a putut să facă tot felul de lucruri, şi totuşi, la capătul drumului a fost bătut, scuipat şi I s-au făcut toate celelalte lucruri. Oamenii nu înţelegeau, dar Dumnezeu confirmă că este Adevărul, iar după aceea încearcă credinţa oamenilor.

Doamne, noi am stat aici şi am văzut un orb primind vederea, am văzut oameni umbriţi de cancer, care au fost vindecaţi. Am văzut morţi de câteva ore care au revenit din nou la viaţă. Noi ştim că Acesta este marele nostru Hristos în Trupul căruia suntem astronauţi.

Numărătoarea inversă este în desfăşurare, iar noi credem în dimineaţa aceasta pentru salvarea noastră şi pentru tot ce avem nevoie, şi o cerem în Numele lui Isus Hristos care a dat făgăduinţa.

„Orice veţi cere de la Tatăl în Numele Meu, vă voi da.”  Tot ce trebuie să facem este să chemăm Numele Lui şi vom primi. Noi ascultăm la numărătoarea inversă.

Doamne, unii care sunt păcătoşi, au ridicat mâna. Ei aşteaptă numărătoarea inversă, aşteaptă o schimbare în inimile lor, ca să fie îndepărtat tot acel rău. Mulţi fumează, dar sunt gata să renunţe. Mulţi au făcut lucruri pe care nu ar fi trebuit să le facă, dar acum sunt gata să renunţe, pentru că Îl rugăm pe Atotputernicul Dumnezeu, în Numele lui Isus Hristos, să ia de la ei tot ce împiedică Biserica, în dimineaţa aceasta, de la boală, la păcat, astfel încât să fie eliberată.

Fie ca puterea Evangheliei şi Focul Duhului Sfânt să înceapă să se răspândească, în Numele lui Isus Hristos, iar astronauţii lui Dumnezeu să primească ceea ce doresc în inimile lor. Îndură-Te, Atotputernicule Dumnezeu, fiindcă sunt ai Tăi. Dă-le vindecarea, salvarea şi orice au nevoie, fiindcă Ţi-i încredinţez împreună cu rugăciunea, pe altarul unde este Sângele lui Isus Hristos. Îngăduie să primească tot ce au cerut, în Numele lui Isus Hristos. Amin.

Credeţi? Amin. Aşa să fie. Eu cred. Amin. Eu ştiu că El este Dumnezeu. Suntem gata pentru marea realizare a lui Dumnezeu. Care este realizarea Lui? Să plece de pe pământ.

Astronautul pleacă pe lună, pe un alt tărâm, dar Biserica lui Dumnezeu, pleacă spre o altă Lume, care este în cer, ca astronaut. Numărătoarea este în desfăşurare. Amin.

Îl iubiţi? Amin. Atunci să ridicăm mâinile şi să cântăm.

Îl iubesc, Îl iubesc,

Pentru că El m-a iubit întâi. (Lăudat să fie Domnul).

Dumnezeu să vă binecuvânteze până ne vom revedea. Amin.

– Amin –