Vă puteţi aşeza. Întotdeauna când revin aici este ca şi cum m-aş întoarce acasă. Păstorul vostru mi-a spus ce lucruri minunate a făcut Domnul aici, în biserică, de când am fost ultima dată aici şi până acum. Spunea că aţi avut o trezire aproape constantă de la revărsarea Duhului Sfânt. Oh, nu este minunat să poţi pipăi timpul potrivit al lui Dumnezeu? Aceasta te schimbă categoric. Am avut şi noi o trezire la Tabernacol, şi am discutat despre o mulţime de subiecte, despre cele şapte epoci ale Bisericii. Duminica trecută când am terminat cu capitolul patru din Apocalipsa… erau prezenţi în jur de patru sute sau patru sute cincizeci de oameni.
În timp ce vorbeam despre reflectarea slavei Shekinah peste cele şapte stele, peste marea de aramă unde era spălată jertfa care îi reprezintă pe păcătoşi, apa de despărţire… deci în timp ce vorbeam despre aceste lucruri şi m-am întors să mă rog pentru bolnavi, Îngerul Domnului a venit jos în faţa tuturor, a mers şi a stat acolo în colţ. Toţi cei prezenţi au stat şi L-au privit cincisprezece minute, în timp ce ţipau, plângeau şi Îl slăveau pe Dumnezeu. Toţi au putut să-L vadă. Este pentru prima dată când a venit aşa în faţa întregii biserici: a venit înăuntru, s-a aşezat într-un colţ şi a stat acolo. Eu am întrebat: „Îl puteţi vedea?” Atunci toţi au început să strige şi să cadă jos, fiindcă acolo era Lumina aceea mare şi perfect rotundă, de culoarea chihlimbarului, a Stâlpului de Foc. Apoi, a început să pălească şi a umbrit fiecare din acele epoci ale Bisericii, aşa cum le-am desenat eu. Dumnezeu ştie că acesta este Adevărul, şi Îl spun aici, înaintea Bibliei Lui. Cu siguranţă trăim în timpul sfârşitului.
Oh, sunt atât de bucuros că profetul a promis că spre seară se va arăta Lumina! În acest ceas, când este atât de întuneric în lume, să ştim că trăim şi păşim în Lumina pe care a promis El că o va trimite… Este minunat! El a promis că o va face şi iată-ne aici, oameni privilegiaţi, ca să ne bucurăm în seara aceasta de aceste lucruri măreţe din timpul sfârşitului. Ţineţi minte că Biserica Lui nu va fi mare, ci va fi doar o minoritate, aşa cum a fost în fiecare epocă a Bisericii… Noi ştim că în timpul Epocii întunecoase, aproape că a dispărut; şi nu doar atunci, fiindcă este la fel şi în această epocă, în epoca Bisericii Laodicea: aproape că nu mai există. Fratele Jack m-a invitat să predic despre cele şapte epoci ale Bisericii, şi nădăjduiesc că voi avea ocazia s-o fac într-o zi.
Oh, ne-am bucurat de descoperirea lor acasă! Cum ne-a binecuvântat Duhul Sfânt! De aici, vom merge la Beaumont şi pe Coasta de Vest; apoi ne vom întoarce şi vom merge în Ohio, apoi jos în Virginia, Carolina de Nord; de acolo ne vom întoarce şi vom merge în Bloomington, Springfield, Chicago, apoi vom pleca de acolo şi vom merge în Nord, în Columbia Britanică, Fort St. John şi Grande Prairie, Dawson Creek şi cu ajutorul Domnului, sper să mă pot întoarce acasă în luna iunie. Şi dacă va fi voia Domnului, peste şase luni aş vrea să merg peste ocean.
În seara aceasta suntem bucuroşi că putem fi aici şi că vedem atât de mulţi oameni cu feţele strălucitoare de bucurie şi cu inimile deschise. Este un timp minunat, nu-i aşa? Dacă va fi cu voia Domnului, în seara aceasta aşteptăm să ne facă cunoscută puterea şi slava Sa, să ni se arate şi nouă. Dar indiferent dacă o va face sau nu, noi Îl vom crede la fel.
Tocmai m-am despărţit de o femeie micuţă care venea din Germania. Ea mi-a spus că în urmă cu câteva săptămâni a pierdut un copil. Femeia auzise de copilul mort care a fost adus la viaţă în California. Murise pe la trei sau patru dimineaţa, iar părinţii lui au condus toată ziua, până în jurul orei şase după-amiaza, ca să ajungă la mine. Mama stătea cu copilaşul în braţe pe bancheta din spate a maşinii, iar când au ajuns la San Bernardino, unde mă aflam eu, au luat copilul şi l-au adus la mine. Eu i-am întrebat: „De cât timp este mort?” „De azi dimineaţă,” a răspuns mama copilului. Era deja rece şi ţeapăn. L-am luat în braţe şi am început să mă rog la minunatul nostru Domn. Curând am simţit că copilul devenea mai cald, aşa că am continuat să mă rog încă câteva minute; apoi a început să lovească cu picioruşele şi să plângă, şi l-am dat mamei lui. Vedeţi, noi nu facem publicitate cu aceste lucruri. Înţelegeţi? Problema este că se aleargă prea mult după acest lucruri… încercăm să avem ceva măreţ ca să facem publicitate. Dar aceste lucruri nu ne sunt date pentru publicitate, fiindcă oricum lumea nu le va primi. El vine pentru Biserică şi aceste lucruri sunt date pentru Biserică, pentru poporul lui Dumnezeu. Lucrurile care îi fascinează pe oameni nu sunt pentru Împărăţia lui Dumnezeu. Oamenii vor rămâne surprinşi când vor afla cine este credincios şi cine nu. Va fi la fel ca în zilele lui Ioan. La prima venire a lui Isus au fost doar câţiva oameni credincioşi: Ana din Templu, Ioan Botezătorul şi încă puţini care erau credincioşi cu adevărat şi L-au primit. Acum, noi aşteptăm venirea Sa.
Copilul acelei femei murise în Germania. Soţul ei era preot şi ei m-au sunat de la distanţa aceea mare, zi şi noapte, ca să mă roage să merg acolo să mă rog pentru copilul lor. Spuneau că ei ştiu că Dumnezeu le va învia copilul, dar eu le-am spus: „Lăsaţi-mă să mă rog!”, şi m-am dus şi m-am rugat toată după-amiaza şi seara. Vă voi arăta dacă medicii cred sau nu. Femeia i-a dat medicului ei cartea „Profetul vizitează Africa,” ca s-o citească şi i-a spus: „Dumnezeu îmi va învia copilul.” Ea spunea tot timpul aceasta, iar copilul era deja mort de patru sau cinci ore. Medicii l-au chemat pe tatăl copilului ca să vorbească cu el acolo unde era ţinut trupul mort al copilului lor. Copilul murise, iar după ce a discutat cu tatăl lui, a spus: „În ordine. Voi merge înăuntru, voi porni oxigenul şi vom aştepta.” Astfel, i-a lăsat copilul mort să zacă acolo cu oxigenul pornit şi a aşteptat răspunsul Domnului. Eu eram aici şi mă rugam, iar ei intenţionau să mă ducă acolo cu un avion. Puteam pleca de aici cu un avion al armatei şi să mă întorc în aceeaşi zi. Într-o dimineaţă, pe când se lumina de ziua, tocmai mă trezisem şi mai stăteam puţin întins, când am auzit Ceva venind în cameră. Ceva se mişca în cameră, aşa că am sărit în sus şi am zis: „Doamne, ce doreşti să ştie slujitorul Tău?” Şi El a spus: „Să nu te mai rogi pentru problema aceasta, pentru că acolo este mâna lui Dumnezeu.” Vedeţi? Am sunat-o imediat pe femeia aceea şi i-am spus: „Nu voi veni pentru că Dumnezeu l-a chemat pe copilul tău.”
Aşadar, acum ea a venit să ne vadă şi m-a întrebat:
„Ce s-a întâmplat, frate Branham? A fost prea slabă credinţa mea?”
„Tu ai o credinţă mare. Te-ai rugat pentru copilul tău şi, tu şi soţul tău, aţi stat pe convingerea că Dumnezeu vă va învia copilul. Dar Dumnezeu a refuzat s-o facă pentru că El ştie ce este mai bine. Cu toate acestea, voi continuaţi să-L iubiţi, ceea ce înseamnă că aveţi o credinţă adevărată. Oricine poate avea credinţă când se mută munţii şi alte lucruri, dar lăsaţi ca lucrurile să dea numai o dată înapoi şi veţi vedea ce se întâmplă. Acela este momentul în care omul dovedeşte dacă are credinţă sau nu.” Fiecare fiu care vine la Dumnezeu trebuie încercat şi curăţit de Dumnezeu.
Ţineţi minte că încercarea lucrează la răbdarea noastră, iar răbdarea lucrează la nădejdea noastră. Astfel, tot ce trebuie să facem noi este să ne ţinem de Dumnezeu. Fie că El ne binecuvântează sau nu, noi suntem aici pentru a-L crede oricum, pentru că El a făgăduit aceasta, şi noi putem vedea cum lucrează.
Înainte de a ne apropia de subiectul nostru, să citim Cuvântul pentru că credinţa vine în urma auzirii, a auzirii Cuvântului lui Dumnezeu. Nu vreau să vorbesc mult, pentru că atunci când m-a sunat şi m-a chemat aici, fratele Jack a spus că sunt mai mulţi bolnavi care au nevoie de rugăciune. Astfel, m-am gândit că înainte de a ne ruga pentru bolnavi, vă voi vorbi puţin. L-am trimis pe Billy înainte, ca să împartă numere de rugăciune, pentru că dacă avem mai mulţi bolnavi îi vom chema pe baza numerelor de rugăciune. Dar înainte de a ne apropia de cuvântul Său, să ne apropiem de El, prin rugăciune. Este cineva care doreşte să fie amintit în rugăciunea din seara aceasta? Dumnezeu să vă binecuvânteze. Dumnezeu a răspuns rugăciunilor voastre, pentru că El vă cunoaşte nevoile.
Acum, în timp ce stăm cu capetele plecate, mă întreb dacă este vreun păcătos sau vreo păcătoasă, un băiat sau o fată care doresc să spună: „Frate Branham aminteşte-mă în seara aceasta înaintea lui Dumnezeu, în timp ce te rogi.” Vreţi să ridicaţi mâna? Dumnezeu să vă binecuvânteze. Dumnezeu să vă binecuvânteze. Dumnezeu să vă binecuvânteze. Sunt mulţi. În toată încăperea s-au ridicat zece sau cincisprezece mâini. Este cineva care nu are Lumina lui Dumnezeu în sufletul lui, prin Duhul Sfânt, şi doreşte să ridice mâna şi să spună: „Aminteşte-mă, frate Branham.”?
Dumnezeu să vă binecuvânteze. Oh, peste tot sunt mâini ridicate.
Tatăl nostru ceresc, ne apropiem de tronul Tău de milă şi de îndurare. Venim umili în Numele lui Isus deoarece suntem siguri că El ne va asculta, pentru că a spus: „Orice veţi cere de la Tatăl în Numele Meu, vă va da.” Noi ştim că această făgăduinţă este adevărată. Indiferent cât de multă necredinţă încearcă s-o împiedice, ea este adevărată. Astfel, noi credem cu toată fiinţa că Tu ne asculţi, în seara aceasta. Noi credem că eşti aici şi că vei răspunde la rugăciunile noastre, îndeosebi la cele făcute pentru aceşti păcătoşi care au ridicat mâna. Ajută-i să vadă Lumina lui Dumnezeu şi să se prăbuşească la pământ, în faţa acestui altar, implorând milă pentru sufletul loc păcătos. Te rugăm să ne dăruieşti aceasta, Doamne.
Te rog pentru cei care nu au Duhul Sfânt în viaţa lor, ca să-i călăuzească. Dumnezeule, vino în seara aceasta, în turnul de control din inima lor, preia Tu conducerea şi condu-le viaţa în acest ceas întunecos, în care naţiunile nu mai ştiu ce să facă, fiindcă Tu eşti Calea, Adevărul şi Viaţa.
Doamne, suntem atât de bucuroşi pentru că Te-am găsit, cu ani în urmă, fiindcă Tu eşti un Ajutor nelipsit în timp de necaz. Mă rog pentru aceşti oameni ca să fie umpluţi cu Duhul Sfânt în seara aceasta. Binecuvântează-i pe cei bolnavi şi nevoiaşi care sunt în această clădire şi în afara ei, în convalescenţă sau oricum ar fi. Te rugăm să ai milă de ei, Tată şi să binecuvântezi biserica aceasta în continuare.
Îţi mulţumim pentru ceea ce faci pentru trupul de credincioşi de aici, pentru aceşti oameni sfinţi şi duhovniceşti care se tem de Numele Tău, Doamne, şi cred că într-o zi vei veni să ne iei sus. Chiar dacă vom dormi în ţărâna pământului, aceasta nu ne va opri, pentru că atunci când va răsuna trâmbiţa lui Dumnezeu, cei morţi în Hristos vor învia primii. Moartea nu ne poate opri, ci vom merge acolo oricum. Nu există nimic să ne poată împiedica să ne întâlnim cu El.
O, Doamne, suntem atât de bucuroşi că avem sângele lui Isus aplicat pe sufletele noastre şi că Duhul Lui cel Sfânt locuieşte în noi! În seara aceasta, Te rugăm să ne faci pe fiecare din noi cetăţeni ai Împărăţiei Tale, Doamne. Vindecă-i pe bolnavi şi ajută-i pe nevoiaşi şi adună astfel glorie Numelui Tău. În timp ce ne apropiem de Cuvântul Tău pentru un mesaj pentru această biserică, unii aşteaptă să fie binecuvântaţi, alţii să fie umpluţi, alţii să fie vindecaţi iar alţii să fie salvaţi, de aceea Te rugăm să îngădui ca Duhul Sfânt să Se îngrijească de noi şi de nevoile noastre. Cea mai mare nevoie a mea, eşti Tu, Doamne. Vino, vorbeşte-ne şi îngăduie ca Duhul Sfânt să Se mişte deasupra Cuvântului, aşa cum s-a mişcat la început pe deasupra apelor, şi să spună: „Să fie lumină!” Îngăduie aceasta în timp ce Cuvântul merge înainte, pentru că Te rugăm în Numele lui Isus. Amin.
Ultimele săptămâni le-am folosit pentru a vorbi şi pentru a însemna pasaje din Scriptură, aşa că am cam patru pagini dintre acestea aici. Nu ştiu dacă voi reuşi să le parcurg pe toate, dar dacă vreţi s-o faceţi voi, este foarte bine.
Uneori mă gândesc că sfârşitul este atât de întunecat încât poate ar trebui să vorbesc câte ceva despre acest subiect.
Acum aş vrea să mergem în primul capitol din Ioan, de unde voi citi de la versetul 40 la versetul 43, iar din capitolul patru voi citi verstele 24-26:
„Unul din cei doi care auziseră cuvintele lui Ioan şi merseseră după Isus era Andrei, fratele lui Simon Petru.
El, cel dintâi, a găsit pe fratele său Simon şi i-a zis: „Noi am găsit pe Mesia” (care, tălmăcit, înseamnă: „Hristos”).
Şi l-a adus la Isus. Isus l-a privit şi i-a zis: „Tu eşti Simon, fiul lui Iona; tu te vei chema Chifa” (care, tălmăcit, înseamnă: „Petru”).
A doua zi, Isus a vrut să Se ducă în Galileea şi a găsit pe Filip. Şi i-a zis: „Vino după Mine.” (Ioan 1.40-43).
„Dumnezeu este Duh; şi cine se închină Lui trebuie să I se închine în duh şi în adevăr.”
„Ştiu”, I-a zis femeia, „că are să vină Mesia (căruia I se zice Hristos); când va veni El, are să ne spună toate lucrurile.”
Isus i-a zis: „Eu, cel care vorbesc cu tine, sunt Acela.” (Ioan 4.24-26).
De aici vreau să iau un cuvânt din cinci litere, care va fi titlul acestui mesaj: „M-E-S-I-A”, „MESIA”. Astfel, subiectul meu din seara aceasta se va învârti în jurul acestui cuvânt, care înseamnă „Cel uns,” sau „Hristos.” Se poate spune şi „Împăratul uns.” Pentru început îl vom numi „Împăratul uns.”
Dacă doriţi să vă notaţi câteva texte din Scriptură, pentru prima dată este amintit în Geneza 3.15, unde scrie despre sămânţa făgăduită femeii, care avea să fie Cel uns. După cum vom vedea, în toate textele din Scriptură, profeţii vorbesc despre venirea Lui, a Împăratului uns. Îmi place cuvântul „uns”, „Unsul lui Dumnezeu”, iar El avea să fie Împăratul care trebuia să elibereze Israelul de toate naţiunile şi să-i facă conducători peste toate neamurile. Împăratul uns trebuia să facă aceasta, iar eu cred că Isus din Nazaret a împlinit fiecare cuvânt vorbit de proroci cu privire la El.
Când Israel a cerut un semn, Dumnezeu a spus: „Le voi da un semn veşnic,” un semn etern, un semn dat pentru totdeauna: „fecioara va naşte…” (Isaia 7.14). Acesta va fi un semn, iar Cel care Se va naşte din ea va fi numit: „Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele veşniciilor, Domn al păcii.” (Isaia 9.6). Eu cred că în Isus s-a împlinit descrierea fiecărei făgăduinţe făcute de IaHVeH cu privire la Împăratul care avea să vină, cu privire la Mesia. Mulţi cred că El a fost biruit în lucrarea Sa, dar El este încă Împărat. Da, El este Împărat şi acum. El este Împăratul sfinţilor şi are o Împărăţie. Nu sunteţi bucuroşi pentru că aparţineţi de această stăpânire, pentru că sunteţi sub stăpânirea Celui Uns? Şi nu doar atât, dar El ne-a făcut şi pe noi „împăraţi şi preoţi” ai lui Dumnezeu, unşii lui Dumnezeu.
Deşi Isus Se potrivea perfect acestor descrieri, şi evreii citiseră timp de mulţi ani aceste făgăduinţe, când a venit, au trecut pe lângă El, nu L-au recunoscut. Cum le-a scăpat aceasta, cum le-a scăpat să vadă Cine era El?
Teologii aceia au citit în Scripturi aceste făgăduinţe şi le ştiau foarte bine, dar cu toate acestea au eşuat şi nu au văzut că El era Unsul. Erau atât de bine învăţaţi încât se părea că era imposibil să nu-L vadă; se părea că era imposibil să nu-L recunoască. Dar Dumnezeu i-a orbit; aceasta arată că era mâna lui Dumnezeu. El era foarte uşor de recunoscut, fiindcă semnele lui Mesia dovedeau că El este Mesia, că El este Unsul, de aceea, faptul că au trecut pe alături şi nu L-au recunoscut, dovedeşte că mâna lui Dumnezeu a fost cea care i-a orbit; altfel L-ar fi recunoscut negreşit.
Acelaşi lucru se întâmplă şi astăzi. Evanghelia este ascunsă pentru cei care sunt orbi, iar singura modalitate de a vedea este ca Dumnezeu să le dea vederea.
În Isaia 9.6 ni se spune că El avea să fie Părintele veşniciilor, Dumnezeul cel Atotputernic. Când Dumnezeu l-a făcut pe om, în Geneza 1.27-28, vedem că l-a făcut ca să fie un dumnezeu. Omul a fost făcut să fie un dumnezeu, un dumnezeu mai mic; şi a fost făcut după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu. Astfel, el are mâini ca şi Dumnezeu, are picioare ca şi Dumnezeu, urechi, ochi, are înţelepciune ca şi Dumnezeu, toată înfăţişarea lui era ca şi a lui Dumnezeu, pentru că era fiul lui Dumnezeu, iar Isus l-a numit „dumnezeu.”
„Nu este scris în Legea voastră: ‘Eu am zis: «Sunteţi dumnezei»’?
Dacă Legea a numit dumnezei pe aceia cărora le-a vorbit Cuvântul lui Dumnezeu, şi Scriptura nu poate fi desfiinţată,
cum ziceţi voi că hulesc Eu, pe care Tatăl M-a sfinţit şi M-a trimis în lume? Şi aceasta, pentru că am zis: ‘Sunt Fiul lui Dumnezeu!’” (Ioan 10.34-36). El s-a referit la profeţi, care au fost nişte unşi mai mici. Isus a fost atât de uns, încât a fost mai mult decât un profet; a fost atât de uns încât era plinătatea dumnezeirii în trup. El a fost Dumnezeu. Profeţii au avut acelaşi fel de ungere, doar că într-o măsură mai mică.
În Geneza 1.26-28, când Dumnezeu l-a creat pe om, l-a făcut un dumnezeu pentru că i-a dat o moştenire, i-a dat stăpânire asupra pământului, l-a pus să-l conducă. Astfel, avea putere asupra păsărilor cerului, a vitelor, a vânturilor, a valurilor mării, a peştilor din mare, cu un cuvânt: avea stăpânire asupra tuturor lucrurilor. Omul stăpânea tot; a fost uns ca şi conducător pentru că a fost creat după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu şi aşezat de El să stăpânească pământul. De aceea spune Biblia că pământul suspină, geme, strigă şi aşteaptă descoperirea fiilor lui Dumnezeu. Vedeţi? Natura aşteaptă ca omul să revină la starea lui de la început. El a fost făcut după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, iar atunci când a fost creat de Dumnezeu, El i-a dat o parte din Duhul Său, o parte din Viaţa Sa.
În condiţia sa actuală, în starea în care este acum, putem vedea că omul nu este mai mult decât un animal, aşa cum se şi spune că suntem. Totuşi, deşi este în starea aceasta decăzută, deşi este un fiu căzut al lui Dumnezeu, el poate fi mai presus de orice animal. El are inteligenţă, îşi poate construi o casă mai bună, cu condiţii mai bune, în care poate trăi; îşi poate crea condiţii mai bune de a călători; poate călători în aer, cu o mie nouă sute de mile la oră, într-un avion sau cu o rachetă; şi-a creat o cale de a călători în jurul lumii doar în douăzeci şi patru de ore; poate să trimită pe orbită un mic satelit care stă nemişcat în timp ce pământul se roteşte, şi să aibă imagini cu tot ce se petrece jos; poate ieşi în spaţiu, să stea deasupra pământului care se învârte şi apoi să se întoarcă acasă. Pământul se învârte cu aproximativ două mii cinci sute de mile pe oră în jurul axei sale, în timp de douăzeci şi patru de ore, iar omul merge sus, în spaţiu şi sfidează gravitaţia; stă deasupra ei şi priveşte lumea care trece pe sub el. Vedeţi, este deştept, inteligent, pentru că a fost făcut după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, care este Lumină.
Când un om este salvat, Lumina care vine în el este ca nasturele acesta mic şi alb de pe cămaşa mea. Aceasta se întâmplă când vine Dumnezeu în partea dinăuntru a omului. Omul este făcut după modelul unui cort. Astfel, are curtea dinafară, apoi este locul sfânt şi în interior este sfânta sfintelor. Acolo, după perdea, este slava Shekinah. La porţile dinafară ale unui om sunt cinci simţuri prin care se poate intra în trup. În interior este sufletul. Sufletul este natura duhului care este în interiorul inimii sale, şi defineşte trăsăturile sufletului, ceea ce creează atmosfera din jur. El are tot cinci intrări, iar în partea din interior este o singură poartă, o singură intrare pentru a pătrunde în slava Shekinah, unde poate intra Dumnezeu pentru a prelua turnul de control. Aceasta se face prin acceptul, prin consimţământul omului. Depinde numai de voi dacă vreţi sau nu, aceasta fiind singura cale deschisă prin care Dumnezeu poate veni în inima voastră: prin liberul arbitru, prin libera voastră alegere. Este la fel ca la început, când Adam şi Eva au avut liberul arbitru. Voi puteţi alege între bine şi rău, şi va fi ceea ce doriţi.
Dacă Îl primiţi, Dumnezeu vine în inima voastră, unde este duhul. (Ulterior, Domnul l-a corectat pe fratele Branham în ceea ce priveşte ordinea acesta, spunând că sufletul este cercul din interiorul cercurilor şi nu duhul).
Când un om se converteşte, „nasturele” acela micuţ de Lumină începe să crească în inima lui. Acela este Dumnezeu. Când omul este născut din nou din Duhul lui Dumnezeu, Duhul Sfânt locuieşte în el. Omul poate lăsa acel Duh să crească şi să scoată afară toate rădăcinile răutăţii, şi astfel să ia din nou în el calea lui Dumnezeu. În felul acesta, poate reveni la starea sau condiţia în care se afla în grădina Eden, înainte de cădere, şi în viaţa lui se poate împlini ceea ce a spus Isus în Marcu 11.24: „Adevărat, adevărat vă spun că dacă spuneţi acestui munte: „Mută-te!” şi nu vă îndoiţi în inima voastră, ci veţi crede că ceea ce aţi spus se va întâmpla, veţi avea ceea ce aţi cerut.” (parafrazare). Aceasta îl pune pe om din nou în starea supremă de la început; îl pune din nou în acea condiţie.
Înăuntrul nostru este lumină cosmică, şi cu acea lumină cosmică se pot face razele X. Radiografia nu este făcută cu lumina razelor X, ci se face cu propria noastră lumină. Dacă această lumină cosmică poate fi împinsă într-un loc în care nu mai este lumină cosmică, ci Lumină veşnică… Dumnezeu ar putea locui în mod suprem în noi, iar atunci va gândi El în locul nostru, va merge El în locul nostru, va vorbi El în locul nostru; atunci nu ar mai fi omul, ci este Dumnezeu în om. Probabil vă asurzesc cu aceasta, pentru că o aud cum vine înapoi. Este o voce oribilă, dar să ştiţi că nu sunt eu cel ce vă spune aceasta, ci este El, de aceea, staţi pe ceea ce vă spun. El este Lumină şi Viaţă. Viaţa veşnică este Lumina lui Dumnezeu care locuieşte în om. Astfel, cu cât cedează mai mult în faţa Duhului, cu atât devine un om mai sfânt; un om care nu se mai aseamănă unui păcătos, ci se aseamănă lui Dumnezeu.
Cu puţin timp în urmă, s-au făcut nişte raze X unui om care se ruga pentru un bolnav şi s-a constatat că din mâna celui care se ruga, ieşea o rază de Lumină. Nu din toţi oamenii ieşea acea rază, ci doar din acela. Am citit aceasta în revista Reader’s Digest. Ei au pus o bucată de staniol sub mâna acelui bărbat şi astfel au văzut acea rază de Lumină.
În Anglia s-a permis ca „vindecătorii”, cum erau numiţi cei care se rugau pentru bolnavi, să meargă prin spitale şi s-a constatat că prin vindecarea divină au fost făcuţi bine cu 80% mai mulţi oameni, decât prin tratamentele medicale. Acest lucru a fost publicat în revistele „Ştirile săptămânale” şi „Reader’s Digest”. Vedeţi? Ei au constatat că există o rază de Lumină. Când bărbatul acela s-a rugat sincer pentru omul bolnav, fără să ştie că ei fac acel experiment, din mâna lui a ieşit o rază de Lumină care a intrat în omul bolnav. Dumnezeu ştia ce spune atunci când a zis: „Îşi vor pune mâinile peste bolnavi şi bolnavii se vor însănătoşi.” Vedeţi? El ştia despre ce vorbeşte. Oh, aş vrea să văd biserica făcând presiuni pentru a ajunge în locul în care poate fi aşa cum vrea Dumnezeu să fie!
Dumnezeu a venit în trup de carne şi a devenit Mesia, iar dacă noi putem să ne predăm Lui pentru a fi unşi aşa cum a fost uns El, am deveni nişte Mesia mici, nişte Lumini mici, pentru că aceasta trebuie să fie Biserica Lui: lumini, unşi micuţi. Aceasta este Biserica lui Dumnezeu. Lumina Sa care stă aici este Lumina lui Mesia, Hristosul înviat în copiii Săi, unşii care au dus Lumina mai departe, prin toate epocile Bisericii. Uneori, aproape că a dispărut, dar apoi a venit din nou înapoi. Unsul lui Dumnezeu, Biserica mesianică a lui Hristos… Dacă Mesia înseamnă „Cel uns” şi „Împăratul”, atunci, şi Biserica unsă de Duhul lui Mesia devine un Mesia pentru că are Lumina Sa şi reflectă puterea Sa, gloria Sa şi stăpânirea Sa. Cu alte cuvinte, este Mesia. Oh, cum Îl reflectă pe El în Împărăţia Sa, în stăpânirea Sa!
Problema este că noi, cei de astăzi, am organizat biserica aducând-o la moarte, aşa că avem o organizaţie în locul Luminii lui Mesia. Avem Ruseliţi, tot felul de adepţi şi tot felul de lumini false, dar noi avem nevoie de Lumina lui Mesia. Vedeţi? De aceasta are nevoie biserica de astăzi: de Lumina lui Mesia. Oh, Îl iubesc pentru bunătatea Sa!
Acesta este adevărul. Dumnezeu i-a chemat pe micii Mesia… ne-a chemat pe noi, şi ne-a făcut împăraţi şi preoţi ai lui Dumnezeu. Aşa cum Isus a fost Marele Preot al lui Dumnezeu, noi devenim nişte preoţi mai mici. Dumnezeu a locuit în plinătate în Isus, pentru a ilustra manifestarea Sa în Biserică. Vedeţi? Dumnezeu era în Hristos împăcând lumea cu Sine. Şi aşa cum a fost în Hristos împăcând lumea cu Sine, Dumnezeu vine în Biserica Sa şi unge nişte Mesia mici. Înţelegeţi ce vreau să spun? Acelaşi lucru pe care L-a făcut în Hristos, îl face acum în Biserica Sa; aceeaşi putere pe care a avut-o El, este în Biserica Sa. Biserica Sa devine stăpânirea Sa, iar El este Împărat peste ea, în timp ce noi suntem împăraţi şi preoţi chemaţi „să-I aducem totdeauna lui Dumnezeu o jertfă de laudă, adică rodul buzelor care mărturisesc Numele Lui.” (Evrei 13.15). Amin.
Iată: voi sunteţi micii Mesia, micii unşi. Ai cui unşi? Ai Celui Preaînalt, fiindcă am fost unşi de Cel Preaînalt.
Oh, când a fost Isus pe pământ, evreii nu au putut nega că El era Mesia, deoarece făcea semnele lui Mesia! Totuşi, ei nu L-au putut vedea şi nu au putut vedea nici semnele lui Mesia pe care le făcea El, din cauză că erau orbiţi. Aceasta este problema şi cu biserica din timpul acesta: este oarbă. Lumea de afară nu poate vedea aceasta pentru că dumnezeul acestui veac le-a orbit ochii faţă de lucrurile duhovniceşti. Oh, dacă am putea înţelege! Isus S-a dus şi a făcut semnele lui Mesia, iar oamenii L-au batjocorit. Şi dacă L-au batjocorit pe marele Împărat uns, Mesia, cu atât mai mult îi vor batjocori pe cei din casa Sa, pe cei din Împărăţia Sa. Pe El L-au numit „Beelzebul” şi în alte feluri, iar pe voi vă pot numi mai rău decât atât: „holly-rollers, săritori în sus”, etc. Ei au întotdeauna nume de batjocură pentru lucrarea Domnului, fiindcă vin de la diavolul. Dacă L-au numit pe El aşa, cum îi vor numi pe cei din casa Lui? Tot aşa.
Voi ziceţi: „Frate Branham, Isus a avut semnul lui Mesia, dar noi cum ştim care era semnul Lui?” Biblia spune că atunci când va veni Mesia, El va fi un profet şi va arăta semnele unui profet. Orice învăţător al Scripturii ştie aceasta, pentru că Moise a spus: „Domnul Dumnezeul tău îţi va ridica din mijlocul tău, profet ca mine…” (Deuteronom 18.15).
Când a făcut acel semn în capitolul patru din Ioan, când i-a spus femeii de la fântână că a avut cinci bărbaţi şi că cel cu care era atunci nu era bărbatul ei, ea a zis: „Doamne, văd că eşti proroc. Noi ştim că atunci când va veni Mesia, El ne va spune toate lucrurile.” Apoi a alergat în cetate şi le-a spus oamenilor de acolo: „Veniţi să vedeţi un Om care mi-a spus tot ce am făcut. Nu cumva El este Mesia?” (Ioan 4.16-19,29).
Isus Însuşi le-a spus: „Dacă nu fac lucrările Tatălui Meu, să nu Mă credeţi, dar dacă le fac, chiar dacă nu Mă credeţi pe Mine, credeţi măcar lucrările acestea… Nu Eu fac aceste lucrări, ci Tatăl care locuieşte în Mine, El le face.” (Ioan 10.37-38; 5.19 – parafrazare).
Aceasta a fost pentru Mesia, iar pentru micuţii Mesia, pentru Biserică, aceste lucruri sunt pe punctul de a veni. Sunteţi pregătiţi? Isus a spus în Ioan 14. 12: „…cine crede în Mine va face şi el lucrările pe care le fac Eu…”, adică micii Mesia, reprezentanţii lui Mesia pe pământ.
El a spus în Marcu 16.15-17: „Duceţi-vă în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia la orice făptură.
Cine va crede şi se va boteza va fi mântuit, dar cine nu va crede va fi osândit.
Iar aceste semne îi vor însoţi pe cei ce vor crede…”
Cât de departe? În toată lumea. La cine să propovăduiască? La orice făptură. Oh, sunt atât de bucuros! Cum veţi şterge aceasta? Cum puteţi spune: „Aceste lucruri au fost numai pentru apostoli!”? Numai pentru apostoli? Domnul a spus: „Duceţi-vă în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia la orice făptură… Iată semnele care vor însoţi pe cei ce vor crede…” Mă întreb ce fac cu aceste cuvinte cei care nu cred în semnele şi minunile care îi însoţesc pe cei ce cred?
Cum puteţi citi istoria Bisericii şi apoi să credeţi că aceste lucruri au încetat odată cu apostolii? Eu am citit„Părinţii de la Niceea”, „Conciliul de la Niceea” şi alte scrieri vechi, „Cele două Babiloane” a lui Hislop şi multe alte cărţi vechi. În primii şase sute de ani după Hristos, i-am avut pe Irineu, pe sfântul Martin, pe Columba şi pe alţi bărbaţi, toţi oameni sfinţi care au predicat botezul în Numele Domnului Isus Hristos şi iertarea păcatelor, au vorbit în limbi, au înviat morţi şi au vindecat bolnavii. Semnele şi minunile i-au urmat în totalitate pe cei credincioşi, până la Epoca întunecoasă şi de-a lungul Epocii întunecoase, pentru că tot timpul a existat o minoritate care a făcut să strălucească Lumina Evangheliei. Cine au fost aceştia? Micuţii Mesia, cei care au ţinut sus Cuvântul şi au reprezentat Împărăţia lui Mesia.
Isus nu a greşit niciodată, ci a făcut exact ce a fost însărcinat să facă. El a venit pentru a întemeia o Împărăţie şi aceasta a făcut. Astfel, Împărăţia lui Dumnezeu vine în inimă prin puterea Duhului Sfânt, Îl aduce pe Duhul lui Dumnezeu peste Biserica unsă ca să facă semnele şi minunile pe care le-a făcut El, pentru a dovedi că Mesia este Împărat în Împărăţia Sa. Amin. Simt că parcă ţip puţin.
Oh, afară sunt o mulţime de oameni cu un card de membru, care strigă: „Vino şi alătură-te la noi! Vino şi aderă la noi!” sau: „Noi avem cea mai mare biserică; avem aceasta sau cealaltă; avem cea mai bogată biserică!” Ce contează aceasta? Toate acestea sunt absurdităţi şi vor pieri. Dar Împărăţia lui Dumnezeu este zidită în inima şi în sufletul omului prin descoperirea lui Isus Hristos, care a spus: „…pe această piatră voi zidi Biserica Mea, şi porţile Locuinţei morţilor nu o vor birui.” (Matei 16.18).
„Pe această descoperire voi zidi…”, şi pentru că avem descoperirea devenim credincioşi, şi pentru că credem „aceste semne îi vor urma pe cei ce cred.”
Înţelegeţi cine este Mesia? Mesia este Împărăţia lui Dumnezeu, cei unşi cu acelaşi Duh cu care a fost uns şi El.
Cineva i-a spus într-o zi: „Porunceşte ca, în Împărăţia Ta, aceşti doi fii ai mei să şadă unul la dreapta şi altul la stânga Ta”.
„Nu ştiţi ce cereţi. Puteţi voi să beţi paharul pe care am să-l beau Eu şi să fiţi botezaţi cu botezul cu care am să fiu botezat Eu?” „Putem”, I-au zis ei.
Şi El le-a răspuns: „Este adevărat că veţi bea paharul Meu şi veţi fi botezaţi cu botezul cu care am să fiu botezat Eu, dar a şedea la dreapta şi la stânga Mea nu atârnă de Mine s-o dau…” (Matei 20.21-23).
Aceasta arată că noi putem bea acelaşi pahar al persecuţiei, să fim numiţi „Beelzebul” sau altfel, şi să fim botezaţi cu acelaşi Duh cu care a fost botezat El. El a fost numit Mesia şi era Mesia, pentru că a fost uns cu Duhul Sfânt, ceea ce înseamnă că orice biserică ce este unsă cu acelaşi Duh Sfânt este un Mesia mic, un dumnezeu mai mic. Într-o zi, când acest trup este înviat, nădăjduiesc înaintea lui Dumnezeu să fac parte din acel grup de oameni care vor manifesta puterea Sa în fiecare dimensiune în care trebuie să fie manifestată. Mesia, Cel Uns, Împăratul care aduce eliberarea… Voi sunteţi împăraţi şi preoţi: împăraţi pentru a aduce ceva şi preoţi pentru a vă îngriji de ceva, un Mesia. Semnele Lui aveau să se manifeste în fiecare epocă, reflectând Lumina şi prezenţa Sa cu poporul Împărăţiei Sale.
Voi nu trebuie să muriţi fizic pentru a avea aceasta, ci trebuie să muriţi duhovniceşte, pentru că Dumnezeu intră în partea interioară pentru a prelua controlul. Şi El a intrat înăuntrul vostru, aşa că nu lăsaţi să vă prindă nici o rădăcină de amărăciune, de răutate, de pizmă sau de dezbinare, fiindcă acestea Îl vor scoate din nou afară. Îndepărtaţi toată răutatea, toate superstiţiile şi toată necredinţa din voi. Nu uitaţi că de fiecare dată când scoateţi afară puţină necredinţă, Dumnezeu păşeşte înăuntru şi preia controlul. Scoateţi afară toată necredinţa!
El i-a spus lui Iosua: „Orice loc pe care-l va călca talpa piciorului vostru vi-l dau…” (Iosua 1.3). În seara aceasta, îi scoatem afară pe toţi necredincioşii filisteni, pe toţi amoriţii, amaleciţii şi pe oricare alţii, îi aruncăm de dinaintea noastră şi intrăm în posesia Împărăţiei, a Împărăţiei lui Dumnezeu. Amin. Îmi place aceasta.
Ei spun: „Zilele minunilor au trecut!” „Înapoia mea, amoriţilor! Eu mi-am pus piciorul aici şi am preluat controlul!”
„Nu se poate să vezi o vedenie! Nu există aşa ceva!”
„Ieşi afară, amalecitule, pentru că vin eu!”
Iată! Voi îi presaţi să iasă afară, iar El preia, de la acel buton micuţ, controlul asupra tuturor ţesuturilor din voi, se răspândeşte peste tot şi lucrează în voi şi prin voi, în jurul vostru.
Nu-i de mirare că Elisei s-a aşezat pe trupul acelui copil mort şi că mortul a revenit la viaţă. Dumnezeu era în bărbatul acela, preluase conducerea. Elisei era uns; fiecare profet al lui Dumnezeu, din Vechiul Testament, a fost uns cu Duhul Sfânt. Ei erau nişte Lumini mai mici, dar în Mesia a locuit trupeşte toată plinătatea lui Dumnezeu. Înseamnă că ei erau nişte Mesia mai mici, pentru că erau unşi cu acelaşi Duh cu care a fost uns şi El, numai că El Îl avea în plinătate.
Astăzi, fiecare om care a primit adevăratul botez cu Duhul Sfânt este uns cu acelaşi Duh cu care a fost uns şi Isus din Nazaret, care a mers în jur şi a făcut bine, vindecând bolnavii. O, vai! Acest lucru mă face să mă simt bine, fiindcă ştiu că El trăieşte şi astăzi. Există ceva în legătură cu omul: el este un dumnezeu; a fost făcut să fie un dumnezeu. Scopul pentru care a fost pus pe pământ, a fost să fie un dumnezeu, să stăpânească peste tot ceea ce există pe acest pământ.
Nu lăsaţi nimic să vă clatine, pentru că mai am câteva texte din Scriptură pe care le-am notat aici. Înţelegeţi?
În seara aceasta am văzut la televizor o emisiune cu un om care avea credinţă mentală spiritistă. El a pus în faţa sa un pahar cu apă, după care s-a dat înapoi şi s-a concentrat asupra acelui pahar până când apa a dat peste margini. Vedeţi? El a făcut aceasta prin concentrare, prin faptul că a privit în continuu la acel pahar. La un moment dat, paharul s-a spart şi toată apa s-a vărsat, şi toate acestea printr-o concentrare mentală. De ce? Aceea era ungerea lui. Şi dacă el, un păcătos, poate face aceasta, dacă posedă o putere de gândire prin care poate sparge un pahar cu apă, aceasta arată că în omul acela s-a întâmplat ceva. El este într-o stare decăzută, pervertită. Dar dacă acel om s-ar întoarce la Dumnezeu şi l-ar lăsa pe El să intre înăuntru cu puterea eliberată din Împărăţia lui Dumnezeu… el n-avea nici un conductor, era ca o armă automată şi a împroşcat apa aceea pretutindeni. Dar dacă duhul din omul acela ar putea fi convertit, şi ar fi pus Hristos în el, ar avea un Conductor… Conductorul este un fir care conduce ceva. Amin. Astfel, un om care are credinţă în Conductorul care este Cuvântul lui Dumnezeu, poate învia morţii, poate curăţa lepra şi scoate dracii. Amin. El este făcut ca un dumnezeu şi arată ca şi Dumnezeu. Cu siguranţă. De aceea Dumnezeu era în om şi omul era în Dumnezeu. Omul este fiul Său, de aceea Dumnezeu încearcă să-l apuce, să-l ia în mâna Sa.
Dar nu toată teologia este un conductor potrivit, ci există multă teologie care este un izolator. Astfel, avem o mulţime de biserici care spun: „Zilele minunilor au trecut! Nu există vindecare divină şi numai diavolii vorbesc în limbi!” Acesta este un izolator. Îndepărtaţi-vă de aşa ceva şi întoarceţi-vă înapoi la Cuvânt, pentru că Cuvântul este Conductorul lui Dumnezeu. Un om care crede Cuvântul lui Dumnezeu şi are Cuvântul lui Dumnezeu stă atât de sus când merge afară, cât sunt de înalte clădirile de aici. De ce? Pentru că acel om este condus de Stăpânul; duhul lui este condus de El. Omul a fost făcut să aibă o credinţă mare.
Nu demult, am predicat în tabernacolul acesta mesajul „Însetând după Viaţă”. Ce o determină pe o femeie să dorească să meargă şi să danseze rock? Ce-l determină pe un băiat adolescent să dorească să facă aceasta? Şi nu doar pe el, ci şi pe bunicul sau pe bunica? Ce-i determină să meargă acolo? De ce acţionează aşa oamenii care o fac? Pentru că ei au fost făcuţi să înseteze după Dumnezeu, dar încearcă să potolească acea sete sfântă, permiţându-i diavolului să aducă şi să îngrămădească acolo ceea ce numeşte el plăcere. Voi nu veţi satisface niciodată această sete până când nu vine Dumnezeu înăuntru pentru a prelua controlul asupra voastră. Puteţi dansa, puteţi bea, puteţi comite adulter, puteţi face orice doriţi, fiindcă vă veţi trezi cu dureri de cap, iar într-o zi în iad. Voi faceţi aceste lucruri pentru că aţi fost creaţi după chipul lui Dumnezeu, ca să însetaţi după Dumnezeu. Dumnezeu vrea să intre în inima voastră; El vrea să lase Cuvântul Său să vină în voi ca şi Conductor, pentru că atunci vei spune la fel ca Avraam: „Aşa a spus Dumnezeu.”
Oamenii îi ziceau: „De unde ştii că vei avea un copil?”
„Pentru că aşa a spus Dumnezeu.”
„Cum o să-l ai, doar ai o sută de ani!”
„Aşa a spus Dumnezeu şi Îl cred.” Vedeţi, el era uns. Amin. El avea Cuvântul uns, Conductorul care l-a condus până la copil.
Orice bărbat sau femeie, care va lua în seara aceasta acelaşi Cuvânt al lui Dumnezeu, va avea aceleaşi rezultate. „Prin rănile Lui, noi suntem tămăduiţi.” (Isaia 53.5). Lăsaţi ca ungerea, Mesia, să vină peste voi, fiindcă acest Conductor vă va călăuzi la vindecarea voastră; vă va conduce la salvare. Oh, cât iubesc aceasta! Voi aţi fost făcuţi pentru Dumnezeu; aţi fost făcuţi să însetaţi după El. Dar diavolul încearcă să vă pervertească, să vă facă să credeţi că vă simţiţi bine aici, încearcă să vă amăgească, aşa cum a făcut cu evreii, până când treceţi linia de despărţire, fiindcă atunci sunteţi terminaţi. Problema este unde se află această naţiune astăzi, şi nu numai ea, ci şi altele. Lumea nu va crede, pentru că Biblia spune în 2Timotei 3, că în zilele din urmă, oamenii vor fi „trufaşi, iubitori de sine, lăudăroşi, hulitori, mincinoşi, stricaţi, iubitori mai mult de plăceri decât iubitori de Dumnezeu; plini de batjocură şi de dispreţ pentru micii Mesia; vânzători, îndrăzneţi, desfrânaţi, având doar o formă de evlavie dar tăgăduind puterea lui Dumnezeu!” (v. 1-5; parafrazare). Să nu căutaţi niciodată evanghelizările acestea mari şi înalte şi să nu încercaţi să faceţi ceva de la voi înşivă, pentru că Dumnezeu nu procedează aşa. El a venit la ai Săi, dar ai Săi nu L-au primit. Înţelegeţi? De ce nu L-au primit? Pentru că era prea mic, prea neînsemnat. A trăit aproape toată viaţa în Palestina, dar cu toate acestea, optzeci la sută din oameni nu au ştiut niciodată că El era acolo. El a fost trimis la Biserică, la oamenii care aveau să-L primească, pentru că îi cunoştea pe ai Săi, şi ai Săi Îl cunosc pe El: „Eu Îmi cunosc oile Mele, şi ele Mă cunosc pe Mine.” (Ioan 10.14).
Shreveport, nu lăsaţi aceasta să treacă pe lângă voi! Vă rog să vă ţineţi de aceasta. „Oile Mele cunosc Glasul Meu prin Cuvântul Meu. Dacă cuvântul care este învăţat nu învaţă acelaşi lucru pe care L-am învăţat Eu, este greşit; este conductorul greşit.” …
……………………………………………………………………………………………………
…Vulturul Îl are. Noi ştim aceasta. Ce este omul? El are mâini ca şi Dumnezeu, are ochi ca şi Dumnezeu, are urechi ca şi Dumnezeu, are un trup ca şi Dumnezeu. Omul a fost făcut după chipul lui Dumnezeu, i-a fost dat un pământ şi o stăpânire. A fost făcut dumnezeu peste pământ, pentru a conduce pământul; un dumnezeu mai mic. Dumnezeu conduce Universul, totul, dar omului i-a fost dat pământul ca să-l conducă. El a fost un Mesia mai mic. Aceasta este omul în seara aceasta, dacă se întoarce la Dumnezeu: un Mesia mai mic, un Mesia micuţ. Dacă „Mesia” înseamnă „Cel uns”, iar voi sunteţi unşi, ce sunteţi de fapt? Un Mesia mai mic. Ne numim aşa de dragul Cuvântului, până când ne adâncim mai mult în Scriptură. În ordine.
V-aţi gândit vreodată la aceasta? Lăsaţi-mă să vă întreb ceva. Uitaţi-vă puţin la mine. Aceasta este mâna mea; acesta este degetul meu; aceasta este urechea mea; acesta este nasul meu, dar cine sunt eu? Nu eu sunt acesta! Aceste mădulare sunt ceva ce îmi aparţin, înţelegeţi? Aceasta este mâna mea, dar cine sunt eu, cel care are această mână? Vedeţi, trupul acesta este doar o casă, un cort în care locuiesc eu. Atunci, înăuntrul acestui trup trebuie să fie ceva care este numit „EU”. Acest „EU” trebuie să fie undeva, pentru că mâna aceasta este a mea. Înţelegeţi? „EU” este cineva, pentru că eu deţin ceva: am o mână, este a mea. Atunci cine este „EU”, cel căruia îi aparţine această mână? Acela este sufletul vostru. Depinde ce fel de duh este în voi, pentru că, cui îţi predai tot trupul, aceluia îi slujeşti.
Gândiţi-vă la un lucru: dacă cineva poate să spargă un pahar prin puterea minţii, prin telepatie, dacă are o anumită putere pe care o poate manifesta prin faptul că este o fiinţă umană creată după chipul lui Dumnezeu, deşi acel duh este unul osândit, unul care perverteşte fiinţa umană, ce veţi face voi când Îl lăsaţi pe Dumnezeul care v-a creat să vină în voi şi să preia controlul asupra întregii voastre fiinţe? Amin! Atunci puteţi aduce la împlinire orice făgăduinţă a lui Dumnezeu. Da, domnilor. Atunci se va împlini fiecare făgăduinţă a lui Dumnezeu. În ordine. Darul lui Dumnezeu este Cuvântul Său. Dumnezeu a făgăduit şi a dat un Dar, a trimis un Dar. Dacă luaţi acest Dar, Cuvântul Său, Acesta va fi Conductorul vostru. Dacă Dumnezeu v-a dat darul Duhului Sfânt, atunci, Cuvântul lui Dumnezeu este un Conductor prin care putem folosi puterea aceea. Credeţi aceasta? Atunci puteţi face orice v-a făgăduit Duhul Sfânt.
Vedeţi, aceasta este ceea ce eliberează Cuvântul. Cuvântul merge în faţă, iar Duhul Sfânt Îl urmează. Oriunde este predicat Cuvântul… voi îl vedeţi pe păstorul vostru predicându-L. Ptiu! Primul lucru pe care îl vedeţi, este că Duhul Sfânt Se mişcă prin clădire. Înţelegeţi? Aşa este. Vedeţi? Cuvântul este Conductorul Duhului, pentru că oriunde este predicat Cuvântul, este urmat de Duhul Sfânt. Duhul Sfânt Îl urmează, oriunde merge Cuvântul. Oh, îmi place aceasta! Îmi place sunetul învăţăturii Bibliei, fiindcă Duhul Sfânt al Bibliei vine şi confirmă învăţătura Bibliei. Dacă Duhul Sfânt nu vine s-o confirme, înseamnă că aţi încurcat firele; undeva este o încurcătură. Da, domnilor. Dar dacă puteţi conecta Cuvântul la Dinam, acel lucru mare care scoate afară plinătatea Curentului, El va aprinde acel fir pentru voi. Aşa este. Acesta va face toate lucrurile pentru voi.
Când a venit Ioan Botezătorul, el era o parte din Cuvânt, era un Mesia mic. El era unsul lui Dumnezeu, prin Cuvânt; era darul lui Dumnezeu venit în lume. Credeţi aceasta? Isaia 40.3 spune că Ioan era glasul care striga în pustie, iar când a venit şi şi-a ocupat locul, când a strigat în pustie, nu s-a temut deloc. Amin. Da, domnilor. Priviţi cât de mare a fost el, fraţilor! Când a vorbit despre venirea lui Ioan, Dumnezeu a spus că munţii vor sări ca mieii, frunzele vor bate din palme, locurile înalte vor fi plecate, iar văile vor fi înălţate.
Îmi imaginez că teologii au interpretat cam aşa aceste cuvinte: „Fraţi sfinţi, într-o zi Dumnezeu va deschide coridoarele cerului şi va lăsa jos scara lui Iacov, iar prin aer va veni jos, pe pământ, un profet atotputernic, însoţit de o escortă angelică. El va păşi în curtea Templului, iar marele preot Caiafa, îl va întâmpina, şi el va spune: „Înălţimea voastră, domnule, am venit jos.” Dar cum s-a întâmplat în realitate? Când a venit, Ioan era un om cu chipul nearanjat, venit din pustie, cu o bucată de piele înfăşurată în jurul trupului; probabil făcea baie o dată la trei luni, stătea în noroi până la glezne şi striga: „Pocăiţi-vă, pentru că Împărăţia cerurilor este aproape!” Atunci munţii au săltat ca nişte mieluşei; frunzele copacilor au bătut din palme, iar locurile înalte au fost făcute mici. Ceea ce omul numeşte măreţ, Dumnezeu numeşte nebunesc.
Mă întreb dacă evanghelismul acesta măreţ pe care-l avem astăzi, nu este numit nebunie şi absurditate de Dumnezeu, fiindcă încearcă să ridice pieptul mare şi plin de ifose al cuiva? Mă întreb ce crede Dumnezeu despre aceasta? Această Evanghelie nu a fost dată să scuture lumea, ci biserica. Chiar acum, în aceşti ultimi ani, biserica a fost scuturată mai tare ca oricând… Lumea nu ştie nimic despre aceasta, pentru că nu lumea a trebuit scuturată. Ei sunt morţi oricum, aşa că nu poţi scutura cadavrele acelea moarte de afară. Ei sunt de două ori morţi, dezrădăcinaţi.
Cum puteţi ajunge aici? „Păi, eu aparţin de cutare…”
„Du-te înainte şi continuă să aparţii de ei!” Vedeţi? Nu-i poţi scutura.
„Bunica a făcut aşa şi aşa.”
Nu contează ce a făcut bunica, întrebarea este: ce face Dumnezeu acum? Aceasta este Lumina, păşiţi în ea! Bunica a trăit zilele ei şi a fost în ordine, dar tu nu poţi trăi viaţa ei. De ce nu porţi hainele ei, soră? Poate sună puţin cam îndrăzneţ, dar… tu vrei să accepţi biserica ei, dar nu vrei să porţi hainele ei.
Toţi profeţii adevăraţi ai lui Dumnezeu au vorbit împotriva păcatului. Toţi cei unşi fac aceasta. Acesta este adevărul. Ei fac aceasta, iar Dumnezeu Se ţine de Cuvânt faţă de toţi. El face aceasta întotdeauna. Dacă veţi trece prin „camera de decontare” rusalistică, veţi primi fiecare făgăduinţă. Voi ştiţi că dacă scrieţi un CEC, acesta nu este plătit decât dacă trece mai întâi prin camera de decontare. Deci, mai întâi trece prin camera de decontare, şi apoi este plătit. Tot aşa, când spuneţi că v-aţi pocăit şi sunteţi gata să treceţi prin „camera de decontare” rusalistică a lui Dumnezeu, El va achita fiecare dar pe care l-a promis. Amin. Încercaţi Fapte 2.38 şi veţi vedea dacă nu este acesta „camera de decontare.” Voi ştiţi că Pavel le-a spus acelor oameni din Fapte 19, că ei nu au trecut încă prin „camera de decontare.” Ei aveau bucurii mari, dar când i-a întâlnit, Pavel i-a întrebat:
„Aţi primit voi Duhul Sfânt când aţi crezut?”
„Nici n-am auzit măcar că a fost dat un Duh Sfânt,” au răspuns ei.
„Dar cum aţi fost botezaţi?”
„Am fost botezaţi bine.”
„Cum? În ce Nume?”, a întrebat Pavel.
„Cu botezul lui Ioan.”
„Nu ajunge. Trebuie să treceţi prin „camera de decontare, fiindcă Dumnezeu Şi-a înfiinţat „ghişeul” Lui pentru a achita aceste făgăduinţe.”
Petru a spus în ziua de Rusalii: „Căci făgăduinţa aceasta este pentru voi, pentru copiii voştri şi pentru toţi cei ce sunt departe acum, în oricât de mare număr îi va chema Domnul, Dumnezeul nostru.” (Fapte 2.39).
Astfel, când s-au întâlnit cu Fapte 2.38, s-au dus în „camera de decontare” şi iată că aceste lucruri au venit pentru că Dumnezeu a onorat fiecare CEC: ei au început să vorbească în limbi, să prorocească şi să-L preamărească pe Dumnezeu. Când un om semnează cu numele său mărturisind că este credincios, şi trece prin camera rusalistică de decontare a lui Dumnezeu, care este botezul Duhului Sfânt, Dumnezeu achită fiecare făgăduinţă şi orice altceva. Da, Banca Lui este bună. Făgăduinţele Lui sunt reale, pentru că totul este semnat în Numele lui Isus. Nu pot fi semnate altfel pentru că nu vor funcţiona. El nu recunoaşte nici un titlu, ci doar Numele Său. Amin. Credeţi aceasta? Cu siguranţă că aşa este. Da, domnilor. El recunoaşte numai Numele Său, acesta este singurul Nume… Isus a spus: „…orice veţi cere de la Tatăl, în Numele Meu, vă va da.” (Ioan 16.23). Să nu mergeţi afară şi să spuneţi patru sau cinci nume diferite, pentru că El nu va recunoaşte aşa ceva. Cecul se va întoarce înapoi pentru că aveţi o împuternicire falsă. Dar dacă treceţi prin „camera de decontare”… Dumnezeu va îngădui să ştiţi dacă acel lucru vine sau nu prin „camera de decontare,” pentru că El a spus: „Dacă rămâneţi în Mine şi dacă rămân în voi cuvintele Mele, cereţi orice veţi vrea şi vi se va da.” (Ioan 15.7). Aşa este. Atunci aveţi ungerea. Atunci sunteţi micii Mesia, micuţii Mesia. Acelaşi dar care a fost peste El… El a fost ascultător Cuvântului, fiindcă a venit să împlinească Cuvântul lui Dumnezeu… El era Mesia. Când S-a născut, era Isus, dar când a venit Duhul Sfânt peste El, după ce a fost botezat, a fost uns cu Dumnezeu; Dumnezeu era în El, pentru că a venit să împlinească Cuvântul.
Când veniţi la acest altar, voi veniţi să împliniţi Cuvântul lui Dumnezeu, la invitaţia: „Cine vrea, să vină şi să ia…” Să nu veniţi şi să ziceţi: „Doamne, dacă mă vei vindeca de această durere de stomac, cred că Te voi sluji…” Să nu veniţi aşa! Veniţi şi spuneţi-I că sunteţi un ticălos şi că nu sunteţi buni de nimic. Doriţi să fiţi umpluţi cu Duhul Sfânt, dar nu sunteţi buni de nimic. Spuneţi-I că nu meritaţi nimic, că meritaţi să muriţi şi să mergeţi în iad. Dar pentru că El v-a invitat să veniţi, Îi răspundeţi: „Vin, Doamne! Nu aduc nimic în braţele mele. ci mă alipesc de crucea Ta!” Iată! Atunci El va onora aceasta. Jos este un bazin cu apă. Vedeţi, El Se îngrijeşte de Cuvântul Său; o face întotdeauna când trecem prin „camera de decontare.” Dar trebuie să venim prin „camera de decontare.”
Când un om spune că crede în Isus şi Îl acceptă ca Salvator personal, Dumnezeu îi dă un carnet de cecuri: poate să ceară orice doreşte. Trebuie doar să semneze jos, în colţ, Numele lui Isus. Să nu puneţi acolo nici un alt nume, pentru că nu va funcţiona. Înţelegeţi? Trebuie să mergeţi prin adevărata casă rusalistică de decontare. Când treceţi pe acolo, cecul vostru este recunoscut şi Dumnezeu Îşi va onora făgăduinţele făcute. Fiecare dintre micuţii Lui Mesia, vor primi semnul lor înapoi.
Noi trăim în zilele din urmă, la sfârşitul epocii Laodicea, una dintre cele mai întunecate epoci care au existat de la Epoca întunecoasă încoace, dar mult mai făţarnică decât aceea. Ei nu au Lumină deloc. Oricine ştie bine că amurgul este un ceas înşelător, de aceea cine călătoreşte face bine să încetinească puţin. Este adevărat? Noi trebuie să avem un mesager în acest timp de seară, sau în amurg. Ştiaţi aceasta? Dumnezeu i-a promis aceasta epocii Laodicea. Zilele trecute eram sus în munţi şi citeam Scripturile, iar Duhul Sfânt mi-a spus să merg sub un anumit copac şi să stau acolo, pentru că voia să-mi vorbească. Am stat acolo timp de o jumătate de oră, dar nu mi-a spus nimic. Atunci m-am aşezat sub acel copac şi I-am zis: „Doamne, mi-ai vorbit la o milă depărtare de aici şi mi-ai spus să vin pe muntele acesta, în peştera Sportsman, cum am numit-o eu, pentru că vrei să-mi vorbeşti.” Atunci El mi-a arătat că a deschis Biblia la Maleahi 4, unde scrie:
„Căci iată, vine ziua care va arde ca un cuptor! Toţi cei trufaşi şi toţi cei răi vor fi ca miriştea; ziua care vine îi va arde…
…Şi veţi călca în picioare pe cei răi, căci ei vor fi ca cenuşa sub talpa picioarelor voastre în ziua pe care o pregătesc Eu, zice Domnul oştirilor…
…Iată, vă voi trimite pe prorocul Ilie înainte de a veni ziua Domnului, ziua aceea mare şi înfricoşată.
El va întoarce inima părinţilor spre copii şi inima copiilor spre părinţii lor…” (v. 1-6).
Când am citit acele cuvinte, am spus: „Aşa este. Eu cred aceasta.”
După ce El a dovedit că era Mesia, ucenicii L-au întrebat: „Oare de ce zic cărturarii că întâi trebuie să vină Ilie?”, la care Isus le-a răspuns: „…Ilie a şi venit, şi ei nu l-au cunoscut… Ucenicii au înţeles atunci că le vorbise despre Ioan Botezătorul.” (Matei 17.10-13). Câţi aţi auzit aceasta vreodată, fiindcă toţi aţi citit Biblia? Ioan Botezătorul, a fost Ilie, dar nu Ilie despre a cărui venire spune Isus că va avea loc în zilele din urmă, pentru că lumea nu a ars şi Mileniul nu a început încă. Priviţi Scriptura! Fiţi atenţi la citirea ei!
Deschideţi puţin Bibliile la Maleahi 4 şi citiţi acolo. Nici eu nu am ştiut acest lucru înainte ca să mi-l arate El. Eu nu încerc niciodată să vorbesc ceva înainte să vină Duhul Sfânt să-mi arate. Deci, Maleahi 4.5-6:
„Iată, vă voi trimite pe prorocul Ilie înainte de a veni ziua Domnului, ziua aceea mare şi înfricoşată.
El va întoarce inima părinţilor spre copii şi inima copiilor spre părinţii lor…”
Fiţi atenţi! Când a venit prima dată, Ilie a întors inimile părinţilor, a bătrânilor părinţi patriarhi, a bătrânilor evrei, la credinţa copiilor care au crezut în venirea lui Mesia şi tocmai Îl primiseră. Vedeţi, „El va întoarce inima părinţilor spre copii şi…” Conjuncţia „şi” leagă două propoziţii, arătând ce va face el când va veni a doua oară: „…şi inima copiilor spre părinţii lor de la Rusalii.” Aleluia! Iată! Lumina de seară nu poate fi altceva decât întoarcerea înapoi la Faptele apostolilor. Aşa este. El a spus că înainte de a veni ziua în care pământul va arde ca un cuptor, iar cei drepţi vor păşi pe cenuşa celor răi, va veni… oh, fraţilor, noi aşteptăm să vină o Lumină. Este aici! Ţineţi mine, când va veni acest Ilie… am să vi-l descriu puţin: Când va veni Ilie, el va fi mesagerul Bisericii Laodicea. Ţineţi minte că Ilie care a mers sus într-un car de foc, nu a gustat niciodată moartea.
Mesajul acestui mare mesager care va veni la sfârşitul acestor zile, în epoca bisericii Laodicea, epoca rusalistică, va fi Acela care va duce Biserica în răpire. Exact. El a fost răpit şi simbolizează Biserica luată în răpire.
Vi-l voi descrie puţin pe acest bărbat: El va fi un urâtor al femeilor imorale. Cu siguranţă, va fi aşa. Priviţi cum a fost Ilie: el a vorbit împotriva Izabelei. Priviţi-l şi pe Ioan: el a vorbit împotriva Irodiadei. Vedeţi? Şi încă ceva: el va fi categoric împotriva denominaţiunilor. Uitaţi-vă la Ilie şi la Ioan. Ioan le-a zis: „…nu vă apucaţi să ziceţi în voi înşivă: „Avem pe Avraam ca tată!” Căci vă spun că Dumnezeu din pietrele acestea poate să ridice fii lui Avraam.” (Luca 3.8).
El va urî denominaţiunile şi femeile imorale, şi va fi un om al pustietăţii, care trăieşte în sălbăticie, şi va păşi în faţă cu Mesajul lui.
În aceste zile din urmă au fost sute de oameni care au pretins că ei sunt Ilie din timpul sfârşitului, cum a fost de exemplu: Alexander Dowie, dar adevăratul Ilie ne va întoarce la Biserica originală Rusalistică din Efes şi le va aduce oamenilor acelaşi Mesaj, fiind însoţit de semnele lui Mesia. Aşa spune Biblia.
Domnul a spus: „Va fi o zi deosebită, cunoscută de Domnul, nu va fi nici zi, nici noapte; dar spre seară se va arăta lumina.” (Zaharia 14.7). Este adevărat? Acum, priviţi! Soarele răsare în est. Voi spuneţi: „Noi suntem copiii zilei Evangheliei”, dar aceasta a fost o zi întunecoasă pentru copii.
Steaua dimineţii prevesteşte venirea soarelui, dar este chiar viceversa faţă de ceea ce se petrece literal, pentru că Steaua dimineţii care s-a ridicat acolo este cea care anunţă apariţia soarelui, iar alta anunţă dispariţia lui. Când Steaua L-a anunţat pe El, soarele natural era pe punctul să apună, iar Evanghelia tocmai păşea în faţă. Noi suntem fiii Luminii… Lumea este în întuneric acum, iar biserica a trecut prin cea mai întunecoasă epocă, prin Epoca întunecoasă. Dar Steaua din timpul de seară vesteşte Lumina; ea este cea care aduce Lumina Bisericii. Biserica a trăit în minoritate, a fost doar un grup micuţ, dar a sosit ziua în care trâmbiţa lui Dumnezeu va suna, iar timpul se va revărsa în veşnicie. Vine revărsatul zorilor, iar marele şi singurul Duh al lui Dumnezeu va veni în zilele din urmă peste cineva care va vesti acest Mesaj, întorcând inimile copiilor la credinţa părinţilor de la Rusalii.
Cum a fost scrisă cartea Faptele apostolilor? Vă rog să o citiţi şi să vedeţi cum noi am contaminat-o cu tot felul de lucruri prosteşti. Dar într-o zi, înainte de ieşirea afară va veni cineva, o Lumină, şi această uşă deschisă este pusă înaintea bisericii. Priviţi şi vedeţi dacă nu va veni într-una din aceste zile! Dumnezeu îl va trimite pe Ilie. Acest lucru este atât de sigur, cum este sigur că eu stau la acest amvon. Dumnezeu îl va trimite pe acest Ilie, iar el îi va conduce pe oameni înapoi, la credinţa originală de la Rusalii.
Întoarceţi-vă la Rusalii şi veţi vedea cum a fost. Vedeţi ce au făcut ei şi gândiţi-vă că va fi exact ca atunci. Când Petru a predicat în ziua de Rusalii, după ce toţi fuseseră umpluţi cu Duhul Sfânt şi vorbeau în limbi, bărbaţii aceia au zis: „Ce putem face ca să avem şi noi acest lucru?” Şi Petru le-a spus:
„Pocăiţi-vă, şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre; apoi veţi primi darul Sfântului Duh.
Căci făgăduinţa aceasta este pentru voi, pentru copiii voştri şi pentru toţi cei ce sunt departe acum, în oricât de mare număr îi va chema Domnul, Dumnezeul nostru.” (Fapte 2.38-39). Aceasta este Lumina de Rusalii originală. Aceasta este Steaua dimineţii, iar Steaua din timpul de seară va reflecta din nou exact aceeaşi Lumină. El va striga cu glas puternic în pustie şi va vesti venirea lui Mesia, arătând semnele venirii lui Mesia. El va fi un profet al lui Dumnezeu, un om mare, iar când va veni, să fiţi atenţi la ceea ce va face el, fiindcă Biblia spune că el va face aceste lucruri.
Înainte de venirea Lui, trebuie să fie un timp în care să se împlinească ceea ce a spus Isus: „Cum a fost în zilele Sodomei… aşa va fi şi în ziua când Se va arăta Fiul omului.” (Luca 17.30). Noi ştim cu toţii că lumea este în starea în care era şi Sodoma. Este adevărat, biserică? Lumea este în starea Sodomei. Acum fiţi atenţi! Ce fel de mesaj a primit Sodoma? Ei au avut un Billy Graham modern care s-a dus acolo jos şi le-a predicat intelectualilor. O singură familie a fost scoasă de acolo, dar soţia acelui om s-a prefăcut în stâlp de sare pentru că privea înapoi. Observaţi că un singur Înger a stat afară cu Avraam, şi El i-a zis lui Avraam:
„Avraame, unde este soţia ta, Sara?”
„În cortul de la spatele Tău.”
Biblia spune că Sara era în cortul care se afla la spatele Îngerului, care i-a spus lui Avraam:
„Ti-am promis un copil, iar la anul pe vremea aceasta te voi vizita, pentru că Eu veghez să-l primeşti.”
Când a auzit aceasta, Sara a râs în sinea ei, iar Îngerul a întrebat: „De ce a râs Sara?”
El a spus că acest lucru se va repeta înainte de venirea Domnului: „Cum a fost în zilele Sodomei… aşa va fi şi în ziua când Se va arăta Fiul omului.” Înţelegeţi, prieteni? Va fi reflectată aceeaşi Lumină pe care a reflectat-o şi Steaua dimineţii. Şi ce va face el? Va chema copiii din timpul sfârşitului înapoi la credinţa părinţilor de la Rusalii; la credinţa pe care au avut-o: Pavel, Sila, Ioan, Marcu, Irineu, sf. Martin, Columba şi toţi acei mari martiri care au predicat Evanghelia şi nu s-au lepădat de ea, ci au stat cu Ea şi au fost daţi afară şi prigoniţi din pricina Ei.
Dar când acel grup mare a început să-şi dorească o organizaţie… Observaţi că Biblia vorbeşte despre „faptele nicolaiţilor.” Dar ceea ce au fost „faptele nicolaiţilor” într-o epocă, au devenit „învăţătura nicolaiţilor” în alta. Ştiţi ce înseamnă cuvântul „nico”? „A birui, a înfrânge.” Ce au biruit? Pe laici. Aceasta se întâmplă când toată sfinţenia este atribuită numai unui anumit om; când el este considerat singurul om sfânt, iar biserica poate trăi cum vrea şi să facă ce vrea, cât timp merge şi i se mărturiseşte lui. Duhul Sfânt este pentru oricine Îl doreşte: pentru laici şi pentru toţi. Dumnezeu nu vrea un singur om sfânt, de aceea Duhul Sfânt este printre oamenii care s-au născut din nou şi sunt însoţiţi de semne şi minuni. Aceasta este Biserica, la fel ca cea de la început.
Steaua din timpul de seară va reflecta aceeaşi Lumină pe care a reflectat-o şi Steaua din timpul dimineţii, dar observaţi că atunci când va veni această Stea, va fi un timp aşa cum a spus El: „…nu va fi nici zi, nici noapte…” Va fi o zi posomorâtă, ca acelea pe care tocmai le-am avut: ploioasă şi întunecoasă. „Dar spre seară se va arăta lumina.” Vedeţi? Va veni Lumina din timpul serii. Lumina de seară, soarele din timpul de seară este acelaşi soare care răsare dimineaţa. Astfel, lumina de seară va reflecta aceeaşi lumină pe care soarele a reflectat-o dimineaţa. Doar locul este diferit: odată avem apusul soarelui, iar cealaltă dată avem răsăritul soarelui. Înţelegeţi? Acum suntem în timpul de seară.
Oh, mulţumiri să-I fie aduse lui Dumnezeu pentru Lumina de seară care reflectă făgăduinţa Sa şi o împlineşte!
Lumea este într-o stare identică cu cea din Sodoma. Oh, vulturii Săi… Am aici nişte notiţe despre când am predicat despre Lumina de dimineaţă, Steaua dimineţii, acelaşi Mesaj. A fost seară multă vreme, dar acum este un timp între zi şi seară, un timp periculos. Ţineţi minte că amurgul este timpul cel mai periculos, de aceea trebuie să fii foarte atent când călătoreşti în amurg. Aceasta este cea mai periculoasă zi în care aţi trăit vreodată. Astfel, Biblia spune în Matei 24.24 că dacă ar fi cu putinţă, în zilele din urmă ar fi înşelaţi chiar şi cei aleşi.
Zilele trecute l-am auzit pe Billy Graham cum a spus în cadrul unui mesaj pe care-l aducea, că „cei aleşi sunt deja înşelaţi.” Nu, nu! Cei aleşi nu vor fi înşelaţi. Nu, nu! Ei nu pot fi înşelaţi. Membrii bisericii vor fi înşelaţi, dar nu şi cei aleşi. Ei au fost aleşi de la întemeierea lumii şi nu pot fi înşelaţi. Evrei 6 spune că este imposibil. Ei nu vor fi înşelaţi, dar pentru biserică este un timp periculos în acest timp de seară. Priviţi! Ei vor merge la biserică şi vor fi aproape ca şi credincioşii de la Rusalii, adică: vor striga, vor dansa, vor vorbi în limbi, etc., vor fi atât de aproape încât dacă ar fi cu putinţă i-ar înşela chiar şi pe cei aleşi. Ţineţi însă minte că singurul fel prin care ştim dacă suntem pe calea cea bună este să urmăm Conductorul, Cuvântul, fiindcă numai El aduce Adevărul absolut. Înţelegeţi? Ţineţi Conductorul şi umpleţi-vă cu El! Da, domnilor.
Ce vedem că s-a întâmplat în această biserică din Laodicea când a trebuit să vină Mesajul? Dacă vreţi, puteţi citi în Apocalipsa 3.14-22. Biserica s-a organizat şi a devenit atât de lumească încât L-a dat pe Dumnezeu afară din ea. Cea mai mişcătoare parte de Scriptură pe care am văzut-o vreodată este Apocalipsa 3, epoca Bisericii Laodicea, în care Isus stă la uşa propriei Sale biserici, bate şi încearcă să intre înăuntru. În prima epocă a Bisericii, El mergea printre cele şapte sfeşnice, dar în Laodicea este dat afară şi încearcă să intre înapoi, în propria Sa biserică. Aceasta arată ce i-a făcut această biserică: L-au dat afară pe El şi Cuvântul Său. Au dat afară Biblia Sa, iar în locul ei au o carte cu crezuri, şi filozofii pe care le citesc şi le acceptă, nişte mărturii reci, în loc să-L lase pe Dumnezeu să intre înăuntru, să le dea botezul Duhului Sfânt şi să facă din ei nişte mici Mesia urmaţi de semne şi minuni. Ei au organizat totul şi L-au împins afară, aşa că acum este afară şi stă la uşă încercând să intre înăuntru. „Iată, Eu stau la uşă şi bat.” În epoca Bisericii Laodicea, El bate la uşă încercând să intre în propria Sa biserică ce L-a dat afară. Nu este vrednic de plâns? Este cel mai mişcător lucru la care mă pot gândi: la atitudinea propriei Sale biserici faţă de El, Cel care Şi-a dat viaţa pentru ea. El a trimis Lumina pentru biserică, a spus că o va face, iar ei au respins-o şi L-au scos afară, acceptând un crez sau altceva ce a inventat biserica. Astfel, iată-L stând afară şi încercând să intre.
În încheiere, permiteţi-mi să vă mai spun ceva, pentru că se face târziu. Mai am încă în jur de douăzeci de versete, dar nu voi ajunge la ele. Lăsaţi-mă să vă mai spun ceva. Mă ascultaţi? Spuneţi: ”Amin!” (Adunarea spune: „Amin”). El este în afara bisericii şi încearcă să intre înăuntru… Ţineţi minte că cei din denominaţiuni nu L-au văzut niciodată, ci doar cei ieşiţi afară L-au văzut. Ei au auzit o bătaie în uşă, dar nu L-au văzut. Înţelegeţi? Un om care nu poate vedea, merge în jur şi spune: „Eu n-am văzut. Am fost acolo, dar nu am văzut nimic.” Vedeţi, el nu poate să vadă. Este atât de orbit de organizaţia lui, încât nu poate vedea nimic. Dar dacă puteţi deveni suficient de liberi încât să ieşiţi afară ca să vedeţi Cine stă acolo bătând… Înţelegeţi ce spun? Ieşiţi afară! Nu fiţi atât de legaţi de organizaţie, pentru că nu puteţi vedea nimic! Atunci, singurul lucru pe care îl puteţi vedea este organizaţia voastră. Dar dacă puteţi ieşi afară, Îl veţi vedea pe Isus în toată măreţia şi slava Sa, încercând să intre în poporul Său. Oh, eu Îl văd cum stă acolo!
Am vorbit despre Mesia, despre micii Mesia, care sunt Lumina bisericii şi Lumina lumii. Isus le-a spus ucenicilor Săi: „Voi sunteţi lumina lumii.” (Matei 5.14). Voi sunteţi o candelă aşezată pe un munte, o Lumină care poate fi văzută de pretutindeni. Noi suntem Lumina, şi dacă suntem, reflectăm Lumina Sa mesianică, pentru că semnele lui Mesia îi urmează pe micuţii Mesia, aşa cum L-au urmat şi pe El.
Cred că aici, în minunata voastră biserică, am predicat cu puţin timp în urmă mesajul „Cum îşi scutură vulturul cuibul.” Cred că aici am predicat, aşa-i frate Jack? Da, „Vulturul îşi scutură cuibul…”
Mie îmi place să-L privesc pe marele Vultur. Ştiţi voi, pe Vulturul Tată… Voi ştiţi că Dumnezeu S-a numit pe Sine însuşi Vultur. Ştiaţi aceasta? Şi i-a numit vulturi şi pe profeţii Săi. Cu siguranţă. Deci, El Se numeşte pe Sine însuşi, Vultur, IaHVeH Vulturul şi vedem că are un grup de vulturaşi, de mici Mesia.
Îl pot vedea pe vulturul tată cum zboară pe deasupra cuibului, fiindcă îi place să-şi privească copiii. O, vai! Ce mult îi place să-i privească! Cum arată ei? La fel ca el. Ei nu sunt hibrizi; nu sunt jumătate şoim, corb sau altceva, ci sunt vulturi. Amin. Aceasta este ceea ce suntem noi astăzi. Dar cum putem fi vulturi, dacă suntem şoimi, corbi, metodişti, baptişti, de la Adunările lui Dumnezeu sau mai ştiu eu ce? Şi dacă suntem vulturi, cum este posibil ca atunci când vedem semnul lui Dumnezeu mişcându-se printre noi, să-l numim altceva? Vedeţi?
El îi iubeşte pentru că ştie că sunt pursânge. Ei sunt carne din carnea lui, au sângele lui şi duhul lui. Amin. Cât de mândru se uită vulturul peste vulturaşii lui, în timp ce merge în jurul cuibului! Amin. Iar micuţii vulturaşi se uită la el şi zic: „Ce mare eşti! Ce mare eşti!” Mă uit la mine, o, vai!
„Tată, aşa-i că într-una din aceste zile va trebui să zburăm?” Vedeţi? Oh, cum îi place să-i privească! Ei arată ca el şi se comportă ca el, pentru că sunt carnea, sângele şi duhul lui. Amin.
La fel este şi Biserica lui Dumnezeu, Vulturaşii Săi, micuţii Lui Mesia. Ei arată ca El, se comportă ca El, predică la fel ca El şi fac lucrările pe care le-a făcut El. „…lucrările pe care le-am făcut Eu, le veţi face şi voi; ba încă veţi face altele şi mai mari decât acestea, pentru că Eu Mă duc la Tatăl.” Amin. „Aceste semne îi vor urma pe vulturaşii Săi…” Amin. „Ei vor proceda la fel ca Mine. Dacă Duhul Meu este în ei, vor face lucrările pe care le fac Eu. Dar dacă nu fac lucrările pe care le fac Eu, înseamnă că Duhul Meu nu este în ei.”
Ce s-ar întâmpla dacă El s-ar uita la unul dintre acei vulturaşi şi ar vedea că are ciocul ca al ciorii? Desigur, ar spune: „O, clipă! Ceva nu este în ordine!” O cioară bătrână a sărit în cuib şi a început să spună: „Cra, cra, cra! Zilele minunilor au trecut! Cra, cra, cra! Nu mai există vindecare divină!” Ha! Cred că ar prinde-o imediat cu gheara lui mare şi i-ar rupe gâtul. Vedeţi? „Oh, aceasta este telepatie mintală! Astăzi nu mai există vindecări şi minuni!”
O, ciorilor mâncătoare de mortăciuni, Dumnezeu vrea vulturi, vrea Mesia mici! El vrea bărbaţi şi femei unşi şi însoţiţi de semne şi minuni. El vrea o Biserică umplută cu Duhul Sfânt, o Biserică prin care să Se reflecte ca Acelaşi ieri, azi şi în veci. Dumnezeu nu a murit! El a întemeiat o Împărăţie în care sunt micuţii Săi Mesia. Amin. Ei spun „Amin” la fiecare Cuvânt pe care Îl spune El. Aşa este. Da, domnilor. Ei arată ca El, acţionează ca El; cred ce spune El şi au Conductorul care este urmat de semne şi minuni.
Acesta este Mesia! El trăieşte în seara aceasta! Nu este mort, ci este viu pentru totdeauna. Credeţi aceasta? Ce a spus El că se va întâmpla?
Spre seară se va arăta Lumina,
Veţi afla calea către glorie;
Pe calea către apă este Lumina azi
Îngropată în scumpul Nume al lui Isus.
Tânăr sau bătrân, pocăieşte-te de păcatul tău
Şi Duhul Sfânt va intra înăuntru.
Luminile din timpul serii sunt aici:
Dumnezeu şi Hristos sunt Una.
Omul a fost făcut pentru a fi un dumnezeu, iar Dumnezeu S-a arătat într-un trup asemenea nouă. Oh, Mesia! Marele IaHVeH a locuit într-un trup uman; a făcut acel trup pentru Sine, ca să poată fi Om, un Mesia, pentru a stăpâni asupra pământului Său şi pentru a-l controla. Amin.
„…Lucrările pe care le fac Eu, le veţi face şi voi.” Oh, îmi place aceasta! IaHVeH merge încoace şi încolo de-a lungul tronului Său şi spune:
„Aceştia sunt vulturaşii Mei! Da, ei sunt carne din carnea Mea şi os din oasele Mele. Ei sunt născuţi din Duhul Meu şi spălaţi în sângele Meu.” Amin.
„Ei sunt ai Mei! Ei sunt ai Mei şi cred tot ce le spun Eu! De ce? Pentru că sunt vulturi. Da, ei sunt vulturi, aşa cum Eu sunt Vulturul cel mare. Ei sunt dumnezei mici, în timp ce Eu sunt marele Dumnezeu. Eu sunt IaHVeH Tatăl, iar ei sunt copiii Mei!”
Iată! Aşadar, El a făgăduit că vor avea loc aceste lucruri. Şi dacă suntem copiii Împărăţiei Sale, acele semne ar trebui să se facă cunoscute printre noi. Este adevărat? Noi putem vorbi despre ele şi putem povesti toată noaptea despre ele, dar va funcţiona? Acesta este următorul lucru: dacă funcţionează, este adevărat. Cuvântul lui Dumnezeu a făgăduit în Ioan 14.12 că „Cel ce crede în Mine, va face şi el lucrările pe care le fac Eu…” Este adevărat? Eu cred aceasta, voi, nu? În ordine. Să ne plecăm capetele pentru un moment.
Doamne Tată, a sosit ceasul. Noi vedem că nu există nici o cale şi nici un loc în care am putea merge, decât la Isus. Suntem în timpul sfârşitului şi vedem toate aceste lucruri care au loc în jur: vedem naţiunea noastră aproape de faliment; vedem lumea noastră în faliment; vedem cum se extinde comunismul, acel duh rău numit „cortina de fier.” Vedem că se mai ridică unul, numit „cortina de bambus”, şi „cortina de purpură”, cortina romană, care preia lumea.
Tată, Te rugăm să ne îngădui să ne amintim tot timpul făgăduinţele Tale. Tu ne-ai făgăduit aceste lucruri în timpul de seară şi suntem atât de bucuroşi să vedem că împlineşti Cuvântul Tău în vieţile noastre. Tată, Te rugăm să provoci o foame şi o sete în inimile oamenilor. Aceste cuvinte au fost aşezate şi spuse şi Te rog să le faci cunoscute inimilor oamenilor, pentru ca ei să vadă că este puterea lui Dumnezeu.
Hristos a fost plinătatea lui Dumnezeu; El a fost IaHVeH uns în trup, Isus din Nazaret. „Dumnezeu era în Hristos împăcând lumea cu Sine.” (2Corinteni 5.19). El a murit ca să poată sfinţi aceste fiinţe umane căzute şi să ne poată aduce înapoi la statura de fii ai lui Dumnezeu, ca să fim unşi cu Duhul Sfânt, să ieşim în lume şi să reflectăm Împărăţia Sa de-a lungul celor şapte epoci ale Bisericii, până la întoarcerea Sa. Apoi, în ultima epocă a Bisericii, Îl vedem în afara bisericii Sale şi încercând să intre înapoi. Dar El a făgăduit că în ziua aceea va trimite o Lumină, iar noi trebuia s-o găsim, Doamne. Noi am găsit-o şi vedem că este un Conductor bun, pentru că am ancorat Cuvântul pe care-L credem de Dumnezeul cerului, care ni L-a făgăduit, şi am aflat că Curentul care a făcut primele semne, S-a întors înapoi şi face din nou aceleaşi semne mesianice.
Tată, noi ştim că Cuvântul pe care Îl numim Conductor este corect pentru că aduce la împlinire fiecare făgăduinţă. Îţi mulţumim pentru aceasta, Tată. Te rugăm să-i salvezi pe cei care nu sunt salvaţi, să-i vindeci pe bolnavi, să-i umpli cu Duhul Sfânt pe cei care doresc aceasta şi să întăreşti Biserica Ta. În timp ce Te aşteptăm în serviciul de rugăciune, Ţi-i încredinţăm pe aceşti oameni în Numele lui Isus. Amin.
Ce oră este acum? Mă uit la ceas pentru că nu vreau să vă ţin prea mult, fiindcă mâine dimineaţă trebuie să începem devreme. Ce a făgăduit El? Că spre seară va fi Lumină. El a promis aceasta. înţelegeţi ce vreau să spun când zic: Mesia mici? Ridicaţi mâinile dacă înţelegeţi. Dacă Mesia înseamnă „uns”, iar El a fost Mesia pentru că a fost uns cu plinătatea lui Dumnezeu, atunci şi noi suntem unşi cu acelaşi Duh. Voi ziceţi: „De unde ştii că eşti uns cu acelaşi Duh?” Pentru că este aceeaşi Viaţă şi aceleaşi lucruri pe care le-a făcut El… „…cine crede în Mine, va face şi el lucrările pe care le fac Eu…” Ce a spus El în Ioan 5.19? „Adevărat, adevărat vă spun că Fiul nu poate face nimic de la Sine; El nu face decât ce vede pe Tatăl făcând; şi tot ce face Tatăl face şi Fiul întocmai.” Orice Mesia mic, care este adevărat, ar avea acelaşi Mesaj, este adevărat?
Amintiţi-vă, cine sunt cei care au primit primii botezul Duhului Sfânt? Evreii. Cine au urmat după ei? Samaritenii, iar ultimii au fost neamurile, pentru că ei au fost aduşi înăuntru după moartea, îngroparea şi învierea Lui. Ei au primit Mesajul. Dacă observaţi, sunt urmaşii lui Sem, Ham şi Iafet. Urmaşii lui Sem, Ham şi Iafet sunt triburile pământului, cele trei triburi ale pământului. Noi vedem că evreii au primit semnul lui Mesia prin Isus, şi la fel l-au primit samaritenii. Dar neamurile nu L-au primit aşa, pentru că ele nu aşteptau nici un Mesia. Noi eram păgâni în vremea aceea, mă refer la anglo-saxoni. Da, noi eram păgâni, închinători la idoli, dar de două mii de ani, Îl căutăm pe Mesia.
Cum S-a făcut El cunoscut acolo? Prin faptul că L-a trimis pe Isus şi L-a uns cu propriul Său Duh. Iar Isus a spus: „Dacă nu fac lucrările Tatălui Meu, să nu Mă credeţi.” Este adevărat? „Dar dacă le fac, chiar dacă nu Mă credeţi pe Mine, credeţi măcar lucrările acestea…” (Ioan 10.37-38). De ce? El nu S-a alăturat organizaţiilor şi denominaţiunilor lor, ci a stat afară, departe de ele şi a strigat împotriva lor. Ei spuneau că El a rupt bisericile în bucăţi. Vă aşteptaţi ca Duhul Lui să facă altceva când va veni înapoi? Va face exact acelaşi lucru, pentru că nu Se poate schimba. Noi ne putem schimba pentru că suntem oameni şi fiinţa umană se schimbă, dar Dumnezeu nu Se poate schimba, ci trebuie să fie Acelaşi. El este infinit, pe când noi suntem mărginiţi. Atunci ce vom avea atunci când El va veni peste Biserica Sa din zilele din urmă? Un grup scos afară din aceste organizaţii şi uns cu Duhul lui Dumnezeu. Ei vor fi nişte Mesia mici. Înţelegeţi? Ei vor fi unşii; iar dacă Duhul Lui este în ei, vor face aceleaşi lucruri pe care le-a făcut şi El. Va fi exact la fel. Este adevărat?
Dacă puteţi lua aceasta şi să conectaţi Cuvântul cu Dinamul… atunci când vine Curentul înapoi şi afirmă că este în ordine, aveţi o conexiune. Dacă puneţi totul la loc şi nu se întâmplă nimic, înseamnă că aveţi undeva un izolator, o legătură ruptă. Înţelegeţi? Dar legaţi totul de Dinam, iar dacă circulă Curentul, înseamnă că aveţi un Conductor bun.
Acum vreau să vă spun cum L-am primit eu. În primul rând, am venit pe calea pe care spune Biblia să venim. Eu nu am oscilat şi n-am înclinat niciodată pentru vreo denominaţiune, şi propria mea biserică baptistă m-a dat afară pentru că n-am vrut să ordinez o femeie ca predicator. Aşa ceva nu este biblic şi nu este corect. Eu le-am zis:
„Puteţi să mă daţi afară, pentru că mai devreme sau mai târziu tot va trebui să faceţi aceasta. Aşadar, mai bine mă retrag eu, înainte ca să mă daţi voi afară.” În ordine.
…Când eram doar un băiat, înainte să fi auzit de unitarieni, de doi dumnezei, de trei dumnezei, de patru sau oricâţi dumnezei au ei, eu am crezut că există un singur Dumnezeu şi că Numele Lui este Isus. Am fost botezat în Numele lui Isus Hristos de către un predicator misionar baptist pentru că aşa i-am cerut eu să facă şi am predicat aceasta încă de atunci. Aduceţi-mi un text biblic prin care să-mi arătaţi că cineva a fost botezat altfel, decât în Numele lui Isus Hristos. Arătaţi-mi un singur loc în Biblie, în care cineva a fost botezat folosind titlurile de Tată, Fiu şi Duh Sfânt. Citiţi istoria şi arătaţi-mi pe cineva care a fost botezat vreodată în Numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh, înainte de organizarea bisericii catolice şi mă voi da jos de la amvon. Acest botez este un crez catolic şi orice bărbat sau femeie care este botezat aşa, nu este botezat în Biserica Dumnezeului celui viu, ci în biserica catolică. Acela este crezul lor. Arătaţi-mi în Scripturi sau prin istorie cine a făcut vreodată aceasta înainte de formarea bisericii catolice. Luther a făcut aceasta şi la fel Wesley. Fiecare din aceste biserici a făcut aceasta pentru că biserica a pierdut Numele Domnului, aşa că în epoca Tiatira El este cunoscut doar ca „Fiul lui Dumnezeu,” iar în Sardes, El spune: „…îţi merge numele că trăieşti, dar eşti mort.” (Apocalipsa 3.1). Aceasta este.
Nu vreau să spun că botezul în Numele lui Isus Hristos vă mântuieşte, dar acesta este botezul creştin corect. Voi sunteţi mântuiţi prin credinţă, prin Hristos. Aşa este. Dar botezul în Numele Lui este botezul corect; aşa trebuie să fiţi botezaţi, pentru a fi în ordinea Bibliei. Trebuie să fiţi botezaţi astfel. Apoi, când primiţi Duhul Sfânt şi puterea lui Dumnezeu vine peste voi, veți face aceleaşi lucruri pe care le-a făcut Isus, pentru că Duhul Lui este în voi. Dacă nu este aşa, ceva nu este în ordine. Aşa este. Oh, glorie! Mă simt ca şi cum aş putea vorbi în limbi eu însumi.
Prima dată când am vorbit în limbi, a fost în timp ce predicam într-o biserică baptistă. Stăteam pe platformă şi predicam cât puteam de tare când am sărit drept pe mijlocul unui culoar şi am spus câteva cuvinte în limbi necunoscute. neştiind ce spun, m-am uitat în jur şi toată adunarea şi-a întors capul şi se uita la mine, iar Ceva a spus prin mine: „Eu sunt Stânca din pustie, un adăpost pe timp de furtună.” Atunci a fost pentru prima dată când am vorbit în limbi. Eu ştiam că există ceva real în legătură cu aceasta. Nu ştiam ce este, dar am mers mai departe până când am găsit acel mărgăritar minunat, iar atunci am vândut tot şi l-am cumpărat. Eu cred aceasta. Nu-mi pasă câte organizaţii se ridică, nici câţi spun aceasta sau cealaltă. Este Cuvântul lui Dumnezeu şi este adevărul; iar eu stau cu El. Aceasta este tot. Singura cale prin care veţi putea birui este să staţi Cuvânt cu Cuvânt cu Biblia.
Aseară am predicat despre cele patru făpturi vii. Ele nu sunt fiare, ci sunt făpturi vii, pentru că cuvântul „zoon”, „z-o-o-n” din Apocalipsa 4 înseamnă „făpturi vii.” În Apocalipsa 11 şi 17 avem un alt nume, care înseamnă „o fiară sălbatică şi nemiloasă.” Dar acestea erau făpturi vii. Ce erau ele? Heruvimi ca cei de la poartă şi trebuie să păzească locul sfânt. Îi vedem în Ezechiel capitolul unu, când Lumina de culoarea chihlimbarului, a lui Dumnezeu, curcubeul şi slava lui Dumnezeu erau acolo. Noi avem o fotografie a ei, şi este aceeaşi pe care a văzut-o el acolo. Vedeţi, noi avem o fotografie a Luminii şi este exact aşa cum a văzut-o Ezechiel în capitolul unu, versetele 26-28; este exact ca slava lui Dumnezeu pe care a văzut-o el.
Vedeţi, ochiul mecanic al aparatului de fotografiat poate vedea uneori lucruri pe care ochiul uman nu le poate vedea. El a văzut lumina pe care ochiul uman nu putea s-o vadă. Dar aparatul nostru de măsurare a luminii a început să pufăie. Acolo unde ar trebui să fie un aparat de măsurare a Luminii sfinte, avem ceva care pufăie cu absurdităţi, cu denominaţiuni şi alte lucruri, şi nu putem vedea mai departe de vârful nasului nostru. Noi nu vedem aceste lucruri, dar Duhul Sfânt este astăzi aici, dovedind că El este Acelaşi ieri, azi şi în veci: aceeaşi putere, aceleaşi semne, aceleaşi minuni, acelaşi Dumnezeu, acelaşi botez, acelaşi Duh Sfânt, aceleaşi lucruri. Totul este la fel pentru că El nu Se poate schimba. Amin.
În ordine. Cred că s-au împărţit numere de rugăciune, este adevărat? … Crezi aceasta, biserică? Cecul trebuie să fie semnat corespunzător sau ei se vor întoarce înapoi. Curat şi fără presupuneri, ci să ştie cu adevărat ce este… Acum, completaţi-L! Iar El a făcut deja… Să luăm o persoană bolnavă. Să ridice mâna cineva care este bolnav.
…Nu va pune piciorul pe acest pământ până nu este plecată Mireasa. Câţi ştiu aceasta? „…noi cei vii, care vom rămâne până la venirea Domnului, nu vom lua-o înaintea celor adormiţi. Trâmbiţa lui Dumnezeu va suna, iar noi vom fi răpiţi şi-L vom întâlni în văzduh.” (1Tesaloniceni 4,16-17). Apoi, El Se va întoarce să Se facă cunoscut Israelului, celor o sută patruzeci şi patru de mii de evrei, aşa cum s-a făcut Iosif cunoscut fraţilor Săi. Dar atunci Biserica este răpită, este plecată. Amintiţi-vă că atunci când Iosif s-a făcut cunoscut fraţilor săi, soţia şi toţi ceilalţi, erau în palat. Niciunul dintre neamuri nu era acolo, pentru că el le-a poruncit tuturor să plece.
Astfel, epocile Bisericii se încheie în capitolul trei. Ioan a fost dus sus ca reprezentant al bisericii, iar de acolo, ea nu mai apare până în capitolul 19 când vine pentru a fi cununată cu Mirele său. Din capitolul patru avem chemarea evreilor, exodul evreilor.
Dacă Hristos vine şi arată că este viu în seara aceasta… Dacă am spus corect, dacă am spus bine că El este Mesia, iar credincioşii… aceasta înseamnă că El este „Cel uns”, iar noi avem ungerea Sa. Dacă este aceeaşi ungere, n-ar trebui să facă de fiecare dată aceleaşi lucruri? … Fraţilor, eu vă iubesc, dar va fi prea târziu să vă vorbesc astfel la judecată, când sunteţi plecaţi de aici. Eu vreau să fiţi pregătiţi, pentru că nu ştiu când va veni El; dar dacă vine în seara aceasta, vreau să fiţi pregătiţi; dacă vine săptămâna viitoare, vreau să fiţi pregătiţi; vreau să fiţi pregătiţi oricând ar veni. Dacă dorm, aceasta nu va fi o piedică pentru mine, fiindcă mă voi ridica oricum. Înţelegeţi? Dar în timpul în care sunt aici, vreau ca fiecare fărâmă din mine să fie luată în calcul pentru El şi vreau ca şi cu voi să fie la fel.
Pe doamna aceasta de aici, nu o cunosc… dar El va face acelaşi lucru pe care l-a făcut în zilele Sodomei. Câţi dintre voi cred aceasta din toată inima? În ordine. Ţineţi minte că Dumnezeu lucrează numai prin om. Câţi dintre voi ştiu aceasta? De aceea Isus era Dumnezeu. Dumnezeu a lucrat doar printr-un om ca să împace lumea cu Sine. Este adevărat? El era Mesia. Atunci, eu şi voi devenim mici Mesia, pentru că suntem unşi cu acelaşi Duh… Singurul lucru pe care-l ştiu este că sunt salvat. Aceasta este tot ce ştiu; ştiu că Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu şi că El este Salvatorul meu. Eu cred în El; cred că El este Dumnezeu și cred că S-a arătat într-un trup de carne. Eu cred că El a murit, a înviat şi a venit înapoi în forma Duhului Sfânt pentru a unge biserica. Eu cred că fiecare Cuvânt al acestei Biblii este adevărat. Doamne, dă-mi credinţă să-L fac să răspundă!…
…Am văzut că s-a întâmplat de când v-am părăsit; poate au fost douăzeci sau treizeci de apeluri pe zi, în diferite locuri şi acasă. Acestea ar constitui nişte cărţi duhovniceşti foarte bune, dar să nu spuneţi nimic, spuneţi doar din când în când bisericii. Noi nu publicăm aceste lucruri, pentru că Isus a zis: „Să nu spuneţi nimănui!” Vedeţi? Acestea sunt pentru biserică., pentru credincioşi. Înţelegeţi? Dacă sunteţi duhovniceşti, veţi vedea dacă Se mişcă Duhul Sfânt, iar dacă va face aceasta, câţi dintre voi vor crede din toată inima? Dacă va face aceleaşi lucruri pe care le-a făcut atunci când a fost într-un om numit Isus din Nazaret, veţi crede că micuţii Mesia sunt adevăraţi?… Eu sunt un păcătos, dar Duhul Lui trebuie să lucreze prin cineva. El trebuie să aibă pe cineva prin care să lucreze. Înţelegeţi? Ilie a fost un om supus ispitelor la fel ca şi noi. Este adevărat? El a avut suişuri şi coborâşuri ca orice om. Temperamentul lui a fost exploziv şi la fel mânia lui. El a fost aşa cum sunt eu sau voi, dar s-a rugat sincer. A fost un profet şi s-a rugat sincer, atât de sincer încât la cuvântul lui au fost închise cerurile: „Nu va cădea nici rouă şi nici ploaie decât la cuvântul meu!” El a avut o încredinţare. Acesta este motivul pentru care stau şi eu în seara aceasta aici, în faţa acestei femei. Dumnezeu a făgăduit aceasta, şi eu Îl cred… Am văzut în vedenie învierea acelui copil. Câţi dintre voi m-aţi auzit spunând aceasta înainte de a merge în Finlanda? Priviţi mâinile ridicate. Fratele Jack a fost acolo când s-a întâmplat. Un băieţel a fost ucis într-un accident, este adevărat? S-a întâmplat exact cum am scris pe pagina goală din Biblie. El a revenit la viaţă, deşi duhul lui s-a dus pe tărâmul morţilor. Vedeţi? Dumnezeu l-a chemat înapoi.
Vedeţi, dacă puterea mintală a unui om poate sparge o bucată de gheaţă, dacă un păcătos poate face aceasta, ce va face puterea lui Dumnezeu? Lăsaţi-L pe Dumnezeu aici şi El poate merge să aducă morţii înapoi. Vedeţi, este făgăduinţa Sa. În primul rând trebuie să ştiţi care este voia lui Dumnezeu, şi apoi s-o împliniţi. „Nu este voia lui Dumnezeu în fiecare…” Este voia lui Dumnezeu. Am văzut cum s-a făcut voia Lui. Am văzut cum s-a făcut de multe ori şi ştiu că este adevărată. Aici avem acelaşi lucru într-un fel mai timid, este întocmai cum a procedat Isus: a vorbit cu femeia.
Alaltăieri a venit la mine acasă un bărbat… Am făcut câţiva paşi către poartă şi intenţionam să-l trimit la birou, la fratele Mercier şi la ceilalţi. El mi-a zis:
„Frate Branham…”
„Da.”
„Ai putea să mă ajuţi?”
„Dacă mergi…”, dar în clipa aceea Ceva mi-a spus: „Du-l în casă!” De îndată ce s-a aşezat, i-am zis:
„Nu-mi spune cine eşti, fiindcă îţi voi spune eu.” Şi i-am spus totul despre el, pentru că Duhul Sfânt mi-a descoperit toată viaţa lui.
„Aşa este,” a spus el. „Aşa este, domnule, este adevărat.”
„Tu nu locuieşti aici,” am continuat eu, „ci în Madison. Ai fost la Evansville, Indiana şi te-ai alăturat unui grup de acolo, este adevărat?”
„Da.”
„Ai crezut că este şcoală biblică..”
„Doamne Dumnezeule! Omule cum ştii toate acestea?”
Când a plecat, el mi-a zis: „Nu înţeleg aceasta.”
„Nu ai fost niciodată la una din adunările mele?” l-am întrebat eu.
„Nu ţi-am ştiut numele până în urmă cu douăzeci şi cinci de minute. Când am trecut prin Louisville, un bărbat care se numea domnul Sandy, mi-a spus să vin aici.”
„Aceasta este slujba mea,” am spus eu.
„Dacă am înţeles bine, Isus vorbea cu ucenicii Săi şi ştia ce era în inimile lor.”
„Aşa este.”
„Atunci,” a spus el, „Acesta este Dumnezeu care îmi vorbeşte prin tine.”
„Băiete,” i-am zis eu, „tu ştii mai mult decât mulţi din cei care vin la adunările mele de multă vreme. Aşa este.”
„Slăvit să fie Domul pentru că acum s-a terminat totul,” a spus el.
Iată! Sunt deja patruzeci şi opt de ani de predicare. El este Dumnezeu, nu-i aşa, soră? … Eşti aici pentru o persoană în vârstă, foarte în vârstă care este mama ta. Are probleme cu o ureche şi încă ceva complicaţii. Este adevărat? Ridică mâna dacă este adevărat… Ia batista pe care o ai în mână şi pune-o peste ea. Acum crezi că eşti vindecată şi tu? Lasă-mă să-mi pun mâinile peste tine.
Doamne, Tată, îmi pun mâinile peste ea în Numele lui Isus Hristos. Îngăduie să se împlinească aceste lucruri, fiindcă Te rugăm aceasta, spre slava lui Dumnezeu, în Numele lui Isus Hristos…
…Tu ai avut probleme la cap, o migrenă, ceea ce ţi-a cauzat o cădere nervoasă. Acum eşti foarte slăbită. Eşti ca un fir de aţă de care tragi până când firele din care este făcut sunt pe cale să se rupă… Vei fi bine…
Doamna care stă acolo şi se roagă cu braţele încrucişate, are probleme cu plămânii. Aşa este. Am văzut două femei, de aceea mă întreb unde este cealaltă.
În ordine. Voi L-aţi atins. Ridicaţi mâinile şi spuneţi: „Accept vindecarea mea, Doamne.”
… Tu ai probleme la stomac, este adevărat, soră? Sunt cauzate de starea nervoasă pe care o ai. Voi ziceţi: „Frate Branham, tu ai ghicit faptul că este nervoasă. Apoi te-ai gândit că din cauza nervozităţii are probleme cu stomacul.” Cineva a gândit aceasta, dar nu este adevărat… Eu nu am ghicit, ci Dumnezeu mi-a descoperit aceasta…
… De asemenea, vrei ca Dumnezeu s-o vindece şi pe cumnata ta, este adevărat? Crezi că El îmi va spune ce este în neregulă cu ea? Are diabet. Acum, du-te şi crede.
… Mesia Se mişcă printre noi şi în acelaşi timp este în noi… Tu şi fiica ta suferiţi de aceeaşi problemă la tiroidă. Dacă vei crede din toată inima, Isus Hristos te va face bine. Amin…
… Vă spun: Ceea ce aveţi voi nevoie este Hristos în inimile voastre. Înţelegeţi? Trebuie să fiţi creştini, să-L acceptaţi pe Hristos ca Salvator personal. Crezi în El, chiar acum, pentru salvarea ta?…
… În ordine. În spate stă o femeie cu un fel de haină galbenă pe ea. Am văzut-o apărând în faţa mea, şi am văzut Lumina stând acolo, deasupra ei. Soră, eşti vindecată. Totul s-a terminat…
…Tu te uitai la mine şi ai spus: „Lăudat să fie Domnul!” Tu ai probleme cu gura şi cu faţa, este adevărat? Dacă este aşa, ridică mâna. În ordine. Isus Hristos te-a vindecat. Du-te acasă şi crede. Nu este El minunat? El este Domnul…
…Crezi că El va face aceasta? Micuţul nepot are o excrescenţă pe cap. Doamnă Pierson, du-te şi crede din toată inima.
… Tu eşti Domnul Isus şi Te iubim. Ştim că ungerea Ta este aici, este pretutindeni, Doamne. Te rog să-i ajuţi pe oameni să Te primească chiar acum ca Salvator şi Vindecător personal. Doamne, dă-ne aceasta prin Numele lui Isus.
… Avem aici rândul de rugăciune. Vino şi îngenunchează puţin aici. Crezi în Mesia? Crezi că Isus a murit şi a înviat din nou? Vino şi stai aici, înaintea mea. Vino aici la altar şi roagă-te pentru o clipă. Dumnezeu să te binecuvânteze, domnule.
Restul, care doriţi să-L acceptaţi pe Hristos ca Salvatorul vostru… veniţi aici sus…
… Vino, prietene păcătos. Vino chiar acum la Hristos, care este singura nădejde, singura şansă.
Luminile de seară strălucesc. Veniţi, cât timp mai este lumină; cât timp mai puteţi veni…. Ziua se termină şi vine noaptea. Chiar şi Steaua din timpul serii îşi arată Lumina. Amurgul este timpul pericolului… Nu staţi pe locurile voastre, ci veniţi aici, voi, cei care doriţi să-L cunoaşteţi ca Salvator al vostru. Veniţi aici şi îngenuncheaţi în timp ce El vindecă bolnavii. El vindecă atât sufletul, cât şi trupul. Voi, cei care aveţi Duhul Sfânt, rugaţi-vă în timp ce păcătoşii aceştia plâng la altar. Rugaţi-L pe Dumnezeu să vă ajute… aveţi credinţă…
… Tu eşti nervoasă, aşa ai fost toată viaţa. Crezi că El te va elibera de această nervozitate? Ai avut-o toată viaţa. Crezi că El te va face bine? Lasă-mă să-mi pun mâinile peste tine. Eu cred că Duhul Sfânt este aici, ungerea este aici.
O, Isuse, aceasta este o fată sărmană, legată de acest diavol care o apasă. Satan, ieşi afară din ea! Te mustru prin Dumnezeul cel viu, ca s-o părăseşti! Nu o mai poţi ţine… Îndepărtează-te de ea!
Du-te, crede din toată inima şi vei fi bine…
… Crezi că Dumnezeu te va vindeca de inimă şi vei fi bine? Îmi pun mâinile peste sora mea în Numele lui Isus Hristos, ca să fie vindecată. Cer aceasta în Numele lui Isus Hristos. Amin…
… Îmi pun mâinile peste sora mea, în Numele lui Isus Hristos. Fie ca ea să fie vindecată. Amin… Câţi doriţi să mă rog pentru voi? Ridicaţi mâinile. În ordine. Vă rog să vă puneţi mâinile unii peste alţii, în timp ce eu mă rog aici. Voi, credincioşilor, sunteţi mici Mesia. Este adevărat?
„Aceste semne îi vor urma…” Pe cine? Pe ei, „pe cei ce cred.” Este adevărat? „…dacă îşi vor pune mâinile peste bolnavi, bolnavii se vor însănătoşi.” Este adevărat? În ordine. Plecaţi-vă capetele şi rugaţi-vă unii pentru alţii…
…Unde este fratele L.C.? Ai pierdut ceva greutate de când te-am văzut ultima dată, acum câţiva ani. Odată, am mâncat acasă la tine. Nu ştiu de ce eşti aici, dar te-ar putea ajuta dacă vorbesc puţin cu tine, este adevărat?… Am apreciat mult peştele pe care l-ai gătit pentru mine. Acum am ajuns la duhul tău şi l-am prins. Ai avut multe probleme. Ai fost la spital, ai avut complicaţii şi ai cedat nervos… Aşa este, ai fost foarte nervos şi căzut la pământ. Crezi că pot îndepărta totul în Numele lui Isus Hristos? Vino aici.
Diavole care încerci s-o ţii pe femeia aceasta duhovnicească, îţi poruncesc în Numele lui Isus Hristos să pleci de la ea, pentru că o eliberez în Numele lui Isus Hristos.
Du-te acasă şi fii bine…
…Îţi dai seama că vei muri dacă Domnul nu va vindeca acel cancer? Crezi că El te poate vindeca? Îmi pun mâinile peste femeia aceasta şi poruncesc ca acest diavol să iasă din ea în Numele lui Isus Hristos. Amin.
Aceasta face totul; aceasta îndreaptă totul…
… Cu tine s-a întâmplat ceva, aşa-i? Stăteai acolo şi erai entuziasmat, este adevărat? Ia-L înapoi! Amin… Dar Dumnezeu este Vindecătorul, nu-i aşa? Acest duh s-o părăsească în Numele lui Isus Hristos, ca ea să fie bine!
Adunarea repetă după fratele Branham: „Isuse, cred că Tu eşti Fiul lui Dumnezeu. Cred că Tu eşti Mesia; cred că Tu conduci Împărăţia Ta, din care fac parte şi eu prin credinţa mea în lucrarea Ta care este încheiată. Tu ne-ai făgăduit că „Aceste semne îi vor urma pe cei ce cred: …dacă îşi vor pune mâinile peste bolnavi, bolnavii se vor însănătoşi.” Eu cred; iartă necredinţa mea. Un credincios şi-a pus mâinile peste mine. Eu mă rog pentru el şi el se roagă pentru mine, şi accept vindecarea mea pe baza Cuvântului Tău. Îl pot simţi aproape ca şi conductor; Cuvântul vine jos ca să mă facă bine. Satan îţi poruncesc în Numele lui Isus Hristos să ieşi afară din ei!
Acum ridicaţi-vă în picioare şi acceptaţi vindecarea voastră. Lăudaţi-L pe Domnul din toată inima voastră. Glorie! Aleluia! Lăudat să fie Domnul! Amin.
– Amin –
Descarca fisierul audio:
https://drive.google.com/open?id=1jiZ9AkN6UKuLXZnIdIAvq61UlFBC_osz