14 Septembrie 2025
Dumnezeu să vă binecuvânteze în această dimineață.
Să deschidem Bibliile noastre la cartea lui Luca. Vom merge la Luca 3.38:
„…fiul lui Enos, fiul lui Set, fiul lui Adam, fiul lui Dumnezeu.”
Dumnezeu să vă binecuvânteze. Titlul meu din această dimineață este MESAGERUL PECEȚII A ȘAPTEA. Chiar dacă credeți sau nu, vom continua cu același gând, și intenția mea este să injectez din nou acest gând în această dimineață.
Am câteva slide-uri prin care vom trece în această dimineață și vă rog să nu vă deconectați de aici, ci să fiți prezenți. Când ajung într-un loc ca acesta, uneori vin și sunt agitat, mă simt agitat pentru că nu știu în ce direcție voi merge, nu știu cum voi acoperi acest subiect. Știu ce este în inima mea, ce vreau să spun, dar nu știu cum să o spun. Așadar, depind de Dumnezeu. Pur și simplu, vin cu credință, știind că Domnul nu a lipsit niciodată de la întâlnirea noastră, nu a eșuat niciodată din a-Și ține Cuvântul, iar când venim în onoarea Cuvântului Său, a căii Sale, cred că El Își va ține Cuvântul.
Eu depind de voi, ca voi toți să trageți pentru a primi de la Dumnezeu astăzi, și vom vedea în ce direcție va merge Domnul. Intenționez să merg pe calea lungă pentru a ajunge la ceea ce vreau să aduc în dimineața aceasta, iar dacă voi veți simți aceasta, să știți că acesta este scopul meu. Dacă vă veți simți astfel, spuneți: „Amin!” El va merge pe calea lungă.
Ceea ce vreau să aduc astăzi este atât de simplu, dar pentru mine este atât de profund, și vreau să așez doar o temelie. Deci, voi încerca să fac aceasta. Uneori simt că merg prea repede, și atunci simt că ar trebui să încetinesc. Am spus aceasta cu câteva servicii în urmă. Multe din aceste lucruri sunt o recapitulare, este ca și cum am merge înapoi și am relua niște lucruri din nou, dar eu sunt atât de entuziasmat să trec peste ele din nou pentru că noi nu am cules tot Adevărul care se află pe terenul cunoscut; noi nu am prins toată descoperirea chiar și a celor mai simple lucruri din Mesaj și din Scripturi, pentru că ele merg mult mai adânc decât am cunoscut, sunt mult mai adânci și au mai mult impact decât am realizat. Astfel, este atât de entuziasmant să ne întoarcem înapoi.
Un alt lucru pe care l-am înțeles pe măsură ce m-am uitat la acest subiect, cugetând și studiindu-l, este că încă mai există părți misterioase pe care nu le putem explica. Încă mai există lucruri pe care Domnul trebuie să le deschidă și să ni le arate. Astfel, sunt plin de entuziasm când mergem din nou pe teritoriul cunoscut, având credința că Dumnezeu va continua să Se deschidă, să deschidă mai mult din Sine de-a lungul drumului, pentru că înțeleg că mai sunt lucruri pe care vreau să le cunosc, mai sunt lucruri pe care știu că El încă le mai are pentru a le descoperi, și vreau să prind mai mult și mai mult din acestea. Amin! Acest Mesaj este frumos și Îi mulțumesc Domnului pentru El.
Să deschidem Bibliile la Geneza 1.26-28. Vom merge puțin înapoi pentru a citi un pasaj scurt.
„Apoi Dumnezeu a zis: „Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră; el să stăpânească peste peștii mării, peste păsările cerului, peste vite, peste tot pământul şi peste toate târâtoarele care se mișcă pe pământ.”
Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu; parte bărbătească şi parte femeiască i-a făcut.
Dumnezeu i-a binecuvântat şi Dumnezeu le-a zis: „Creșteți, înmulțiți-vă, umpleți pământul, supuneți-l şi stăpâniți peste peștii mării, peste păsările cerului şi peste orice viețuitoare care se mișcă pe pământ.”
Noi am privit la mesajul „Cuvântul vorbit este Sămânță originală”. Fratele Branham a spus că ori de câte ori ne vom întoarce la original, originalul se va reproduce pe sine însuși. Dar ceea ce este hibrid nu se poate reproduce, ci doar Cuvântul original al lui Dumnezeu. Cuvântul vorbit este sămânța originală și numai din Sămânța originală va veni la viață manifestarea originală. Tot ce vrea Dumnezeu se află în Sămânța originală.
Astfel, noi ne întoarcem la începutul originii omului. În Luca am citit că Adam era fiul lui Dumnezeu. Adam a fost primul tablou pe care-l avem pe Pământ, pe care îl vedem în Biblie ca fiu al lui Dumnezeu, Dumnezeu replicându-Se pe Sine, Dumnezeu creând omul după asemănarea Sa, luând acel om și punându-L în trup în creația Sa, apoi dându-i acelui om un ajutor care a ieșit din el însuși, pentru ca el să fie parte bărbătească și parte femeiască, uniți ca unul. El le-a dat o însărcinare, iar în însărcinare le-a spus să se înmulțească, să stăpânească pământul, să ia în stăpânire toată creația. Deci, acesta este Cuvântul original pentru om. Acesta a fost gândul lui Dumnezeu pentru fiul Său, este ceea ce El a vrut să facă omul. Dar noi știm că pe măsură ce el intra în aceste lucruri, a existat o întrerupere, tot Planul lui Dumnezeu fiind afectat, așa că Dumnezeu a revenit din odihna Sa și a început să lucreze la Capodopera Sa din nou, pentru a aduce înapoi ceea ce căzuse. Suntem cu toții pe aceeași lungime de undă? Așa cum am spus, aceste lucruri nu sunt noi pentru noi, dar vrem să le parcurgem din nou.
Să privim la acest citat din Edenul Satanei:
„Ca și copii ai lui Dumnezeu, noi suntem parte din atributul lui Dumnezeu care era în El, făcut trup așa cum El S-a făcut trup, pentru ca noi să putem avea părtășie unii cu alții, ca Familie a lui Dumnezeu pe Pământ. Acesta a fost scopul lui Dumnezeu la început. Da, domnule. Aceasta este ceea ce Dumnezeu a dorit la început. El a avut totul sub control și l-a pus pe om în grădina Edenului, dându-i liberul arbitru, spunând: „Fiule, este a ta.”
Ce loc minunat! Dumnezeu era atât de mulțumit încât S-a întors și S-a odihnit din toate lucrările Sale.”
Aș vrea să subliniez ceea ce a spus fratele Branham aici: „…noi suntem parte din atributul lui Dumnezeu care era în El, făcut trup așa cum El S-a făcut trup, pentru ca noi să putem avea părtășie unii cu alții ca Familie a lui Dumnezeu pe Pământ.” Acesta a fost scopul lui Dumnezeu la început, este ceea ce Dumnezeu a dorit la început.
Amintiți-vă, „Cuvântul vorbit este Sămânță originală”, și mergând înapoi la conceptul original, la ideea, la dorința lui Dumnezeu, vom vedea care a fost tot timpul întregul Său scop.
Vreau să vă spun că doar pentru că voi face o călătorie lungă pentru a ajunge la subiectul meu, nu înseamnă că trebuie să stați în tăcere până ajung la ceea ce vreau să aduc astăzi. Să nu așteptați, pentru că aceasta s-ar putea să fie peste o oră. Deci rămâneți cu mine, prieteni!
Așadar, acesta a fost scopul lui Dumnezeu la început. Este ceea ce El a vrut la început, este tabloul pe care El ni l-a dat despre dorința Sa: „Să facem om după chipul Nostru”, iar Adam a fost fiul lui Dumnezeu, pe care El l-a pus pe Pământ și i-a spus să stăpânească totul. Adam era capodopera, dar pentru a o încheia, El a trebuit să ia ceva din Adam pentru că Adam era singur.
Fratele Branham a spus: „Adam era singur pentru că Dumnezeu era singur.” Dumnezeu Se ilustra pe Sine Însuși în creația Sa. Atunci, ceva ce era parte din Adam a fost scos din el și făcut într-o creație ca să se poată uni cu Adam din nou, aceasta fiind Familia Capodoperă. Fratele Branham a spus: „Aceasta este marea lucrare a lui Dumnezeu, cei doi devenind unul.”
Așadar, El a arătat-o la început, a îngăduit căderea, dar după aceea a adus o restaurare. Amintiți-vă, întreaga poveste a Scripturii este răscumpărarea, iar „a răscumpăra” înseamnă „a aduce înapoi la starea originală”. De aceea Biblia începe cu acest tablou și cu această cădere, restul Bibliei fiind întoarcerea la acest tablou, înapoi la Familia Capodoperă. Frumos! De fiecare dată când mă gândesc la aceasta, sunt plin de entuziasm. De fiecare dată! Eu nu cred că acest subiect va deveni vreodată plictisitor pentru mine, deoarece aici mă regăsesc pe mine însumi, aceasta este descoperirea orei, este ceea ce Dumnezeu lucrează în noi chiar acum. Cum este posibil ca acest subiect să devină plictisitor? Cum poate deveni ceva vechi? Cum am putea spune: „Noi am mai vorbit despre aceasta?” Aceasta este ceea ce restaurează El, ceea ce face, aceasta este marea Sa lucrare. Despre aceasta este întreaga Biblie. Cum putem să ne uităm la ea și să spunem: „Păi, este ceva învechit. Am mai trecut pe aici. M-am plictisit”? Eu nu m-am plictisit, ci sunt foarte emoționat.
Să mergem mai departe. De aici, am luat titlul meu: „Mesagerul Peceții a șaptea.”
În Sărbătoarea Trâmbițelor, fratele Branham a spus:
„Priviți, vreau să mai spun un singur lucru. Fiți atenți, acum să nu pierdeți aceasta. Cât de izbitor! De la Mesajul celui de-al șaptelea înger, mesagerul Peceții a șaptea din Apocalipsa 10, a fost Pecetea a șaptea, la cele Șapte Trâmbițe, între aceste două timpuri…”
Aici, fratele Branham a vorbit despre venirea celor doi martori. Deci, a intrat în alt subiect. Dar când a făcut această afirmație, m-a izbit. „De la Mesajul celui de-al șaptelea înger, care a fost mesagerul Peceții a șaptea, Mesajul său din Apocalipsa 10, fiind Pecetea a șaptea.” Noi putem vedea că slujba sa a fost foarte mult atașată de Pecetea a șaptea. Vom privi la aceasta și vom înțelege pe măsură ce mergem mai departe.
În mesajul Pecetea a șaptea, el a spus:
„Ați observat că un Înger, am spus-o acolo, era un Înger ciudat?…”
Aici fratele Branham vorbește despre constelația de îngeri pe care a văzut-o și pe care a descris-o pentru prima dată în „Este acesta timpul, domnilor?”, constelație care a venit spre el. În acel moment, el a spus: „Erau cel puțin cinci, nu mai mult de șapte”, iar ulterior, după ce a avut experiența din Tucson s-a întors înapoi, iar în „Pecetea a șaptea”, a relatat această poveste.
„… un Înger, am spus-o acolo, era un Înger ciudat?…”
Ascultați, dacă eu aș vedea șapte îngeri, toți ar fi ciudați pentru mine. Dar el a început să se concentreze pe acest înger.
„…El se evidenția dintre ceilalți…”
Ce înseamnă aceasta? Nu o voi spune pentru că nu vreau să greșesc, dar fratele Branham era interesat de acest înger. El și acest înger aveau o conexiune:
„…Vă amintiți aceasta? Ei erau într-o constelație, câte trei de fiecare parte și unul în vârf; iar cel de lângă mine, numărând de la stânga la dreapta…”
Deci, când s-a uitat la constelația de îngeri venind, dacă număra de jos în sus, de la stânga la dreapta, cel din dreapta era al șaptelea. Să fim atenți la aceasta.
„…era îngerul al șaptelea. El era mai strălucitor, însemnând mai mult pentru mine decât restul…”
Aș vrea să vă întreb: Dacă ați vedea o constelație de șapte îngeri, toți ar fi strălucitori, toți v-ar tăia respirația, toți ar fi stranii, toți ar fi copleșitori, dar el se concentra numai pe unul. Exista unul care avea de-a face cu el, unul care îi atrăgea atenția mai mult decât ceilalți, care era mai strălucitor, care era mai interesant pentru el, acesta fiind cel de-al șaptelea înger.
„…Vă amintiți, eu am spus că el avea pieptul scos și zbura spre est. Vă amintiți? Și eu am spus: „M-au luat sus, m-au ridicat sus.” Vă amintiți aceasta? Iată-L aici! Cel cu Pecetea a șaptea, ceea ce eu m-am întrebat toată viața mea. Amin.”
Fratele Branham nu știa ce erau acele Peceți, dar a spus: „Cel de-al șaptelea înger este îngerul cu Pecetea a șaptea, despre care m-am întrebat toată viața mea.” De-a lungul vieții sale, fratele Branham nici măcar nu a știut că sunt șapte Peceți, dar în el exista Ceva care era legat de această Taină, exista o creștere și o dorință.
„Bineînțeles și celelalte Peceți au însemnat mult pentru mine, dar, oh, voi nu știți ce a însemnat aceasta! Pentru un timp în viața mea…m-am rugat, am strigat la Dumnezeu.”
Nici nu și-a terminat gândul și a mers la altul. Eu am privit la tot ce gândea el. Fratele Branham era atât de cuprins de Pecetea a șaptea, de cel de-al șaptelea înger din constelație. Avea ceva de-a face cu el, cu slujba lui și cu motivul pentru care el se afla aici. Deci, toate Pecețile însemnau ceva pentru el, dar exista ceva în legătură cu Pecetea a șaptea. El era cel de-al șaptelea înger, cel de-al șaptelea înger pământesc.
Din nou în Pecetea a șaptea, el a spus:
„Cum am știut eu ziua trecută, duminica trecută, în urmă cu o săptămână, când predicam despre „Fiți smeriți, fiți smeriți! Amintiți-vă, Dumnezeu lucrează cu lucrurile mici.” Nu am înțeles despre ce era vorba, dar acum înțeleg. Este într-o manieră atât de umilă. Ați crede că așa ceva ar fi descoperit la Vatican, dar vine ca și Ioan Botezătorul, vine ca și nașterea Domnului nostru într-un grajd. Glorie lui Dumnezeu! Dumnezeu să mă ajute! Ceasul este aici! Suntem aici.
Înțelegeți acum Adevărul vedeniei lui Dumnezeu, cei șapte Îngeri aducându-mă din Vest? Ei veneau din Vest, veneau înapoi în Est, aducându-mă aici pentru acest mesaj din seara aceasta.”
Mesajul din seara aceea era mesajul de duminică seara pentru că el predicase deja Pecețile în seri consecutive, de luni până sâmbătă, iar duminică dimineața a avut un serviciu intitulat „Întrebări și răspunsuri la Peceți.” Dar duminică seara s-a întors pentru a predica „Pecetea a șaptea”, unde a spus că acei îngeri l-au luat din Vest și l-au adus în Est, dar nu a spus că pentru toate Pecețile, deși noi știm că și ele făceau parte din scop, dar fratele Branham a spus că l-au adus înapoi „pentru acest mesaj din seara aceasta.” Care era mesajul din seara aceea? Pecetea a șaptea.
Știu că noi cunoaștem aceste lucruri, știu, dar haideți să mai privim încă o dată la ele, prieteni. Haideți să devenim entuziasmați încă o dată. Așa cum am mai spus, nu știu dacă noi putem înțelege pe deplin adâncimea acestor lucruri sau însemnătatea lor deplină. Nu știu, dar ceea ce știu este că sunt atât de înflăcărat, atât de atras și de atașat de ele, încât vin la viață de fiecare dată când le aud.
Să mergem împreună la Apocalipsa 8, pentru că vreau să privim la Pecetea a șaptea.
„Când a rupt Mielul pecetea a șaptea, s-a făcut în cer o tăcere de aproape o jumătate de ceas.”
Astăzi vom vorbi despre Pecetea a șaptea, dar nu o vom face prin excluderea celorlalte șase Peceți, însă există ceva foarte unic legat de Pecetea a șaptea. Nu se deschide cum se deschid celelalte, nu se manifestă cum se manifestă celelalte. În primele șase Peceți avem simbolurile lor, iar când se deschid, se întâmplă ceva. Vedem un cal alb, roșu, un cal gălbui, vedem suflete sub altar care strigă, vedem distrugerea pământului în Pecetea a șasea, distrugerea creației, putem vedea toate aceste lucruri. Dar când ajungem la Pecetea a șaptea, aceasta este complet diferită de celelalte în toate aspectele: „Când a rupt Mielul Pecetea a șaptea, s-a făcut în cer o tăcere de aproape o jumătate de ceas.” Deci, când ajungem la Pecetea a șaptea, nu există niciun simbol, nu este spus nimic, este o tăcere deplină. Nu există nimic care s-o descrie.
Să mergem acum la Apocalipsa 10.1-3 și să citim împreună:
„Apoi am văzut un alt înger puternic, care se cobora din cer învăluit într-un nor. Deasupra capului lui era curcubeul; fața lui era ca soarele şi picioarelelui erau ca niște stâlpi de foc.
În mână ținea o cărticică deschisă. A pus piciorul drept pe mare şi piciorul stâng pe pământ,
şi a strigat cu glas tare, cum răcnește un leu. Când a strigat el, cele șapte tunete au făcut să se audă glasurile lor.”
Vreau să ne oprim aici pentru câteva clipe. Dacă privim la primul verset, acesta spune: „Apoi am văzut un alt înger puternic, care se cobora din cer învăluit într-un nor. Deasupra capului lui era curcubeul; fața lui era ca soarele.”
Fratele Branham a spus că Acesta nu poate fi nimeni altul decât Hristos. Așadar, Acesta este Hristos care vine jos cu o Carte deschidă în mâna Sa, iar Cartea pe care El o are în mână este aceeași Carte care era închisă în Apocalipsa 5, și care este Cartea Răscumpărării. Acum, El vine jos cu o Carte deschisă în mâna Sa, punând „piciorul drept pe mare şi piciorul stâng pe pământ”, iar fratele Branham ne spune că cel de-al șaptelea înger, cel de-al șaptelea mesager, William Branham, va fi pe Pământ în timpul acestei veniri. Este important să ținem minte aceasta și să n-o pierdem din vedere.
„…şi a strigat cu glas tare, cum răcnește un leu. Când a strigat el, cele șapte tunete au făcut să se audă glasurile lor.
Şi când au făcut cele șapte tunete să se audă glasurile lor, eram gata să mă apuc să scriu; şi am auzit din cer un glas, care zicea: „Pecetluiește ce au spus cele șapte tunete şi nu scrie ce au spus!”
Încă o dată suntem în recapitulare. Când Ioan a auzit acele Tunete, a știut ce erau și le putea scrie. Deci, ceea ce au spus cele șapte Tunete era ceva ce se putea înțelege, el le-a auzit și le-a înțeles și le putea consemna, dar i s-a spus să nu scrie ce au spus. Și aceasta a fost ceva neobișnuit pentru că la început i se spusese să scrie ce auzea și vedea pentru a le trimite bisericilor, dar aici, i s-a spus: „Nu scrie!” Ioan se pregătea să scrie, pentru că el urma însărcinarea care-i fusese dată. Ioan a auzit ce au spus tunetele, a ridicat creionul și se pregătea să scrie, doar că acum Glasul din cer i-a spus: „Nu scrie, ci pecetluiește.”
„Şi când au făcut cele șapte tunete să se audă glasurile lor, eram gata să mă apuc să scriu; şi am auzit din cer un glas, care zicea: „Pecetluiește ce au spus cele șapte tunete şi nu scrie ce au spus!”
Şi îngerul pe care-l văzusem stând în picioare pe mare şi pe pământ şi-a ridicat mâna dreaptă spre cer,
şi a jurat pe Cel ce este viu în vecii vecilor, care a făcut cerul şi lucrurile din el, pământul şi lucrurile de pe el, marea şi lucrurile din ea, că nu va mai fi nicio zăbavă,
ci că, în zilele în care îngerul al șaptelea va suna din trâmbița lui, se va sfârși taina lui Dumnezeu, după vestea bună vestită de El robilor Săi profeților.”
Fratele Branham ne-a spus în multe locuri că Apocalipsa 10.1-7 este Pecetea a șaptea. El a atașat aceasta de Pecetea a șaptea. De multe ori a făcut referire la versetul 7: „în zilele în care îngerul al șaptelea…”, spunându-ne că acesta este îngerul celei de-a șaptea epoci a bisericii, aceasta fiind slujba care se afla în el, în trupul lui, ca mesager al celei de-a șaptea epocă a bisericii.
„ci că, în zilele în care îngerul al șaptelea va suna din trâmbița lui, se va sfârși taina lui Dumnezeu.”
Când fratele Branham a declarat mesajul său, a precizat: „Nu campaniile de vindecare care au avut loc înainte, ci când el declară Mesajul său care urmează după acestea, când el ajunge la momentul deschiderii Cuvântului, la deschiderea Peceților.” Aceasta este slujba la care se face referire aici: „ci că, în zilele în care îngerul al șaptelea va suna din trâmbița lui, se va sfârși taina lui Dumnezeu, după vestea bună vestită de El robilor Săi profeților.”
Așadar, există o Taină a lui Dumnezeu sau mai bine zis, „Taina lui Dumnezeu”, iar sub Taina lui Dumnezeu se află mai multe taine. Fratele Branham ne-a spus că acest al șaptelea înger va descoperi tainele pentru că de-a lungul Scripturii există taine care arată spre o singură Taină, aceasta fiind Taina lui Dumnezeu.
Tot în Pecetea a șaptea, citim:
„Exista un motiv pentru care Dumnezeu a lăsat aceste șapte glasuri să se audă ca tunete, pentru că trebuie să vină (înțelegeți?)…Noi aflăm că Hristos, Mielul, a luat Cartea în mâna Sa și a descoperit acea Pecete a șaptea. Dar vedeți voi, este o Taină ascunsă. Nimeni nu o știe. Dar se aliniază exact cu ce a spus El: „Nimeni nu va ști venirea Sa.”
Deci, Pecetea a șaptea este o Taină ascunsă, aliniindu-se perfect cu ce a spus Elși anume, „nimeni nu va ști venirea Sa.”
„Dar se aliniază exact cu ceea ce a spus El: „Nimeni nu va ști venirea Sa.” De asemenea, ei nu vor ști despre Taina celor șapte Tunete. Deci, vedeți, sunt în legătură una cu cealaltă.”
Ce anume are legătură una cu cealaltă? Venirea Lui cu Taina Tunetelor.
„Despre atât de multe avem astăzi o înțelegere, pentru că restul este dezvăluit astăzi, dar aceasta nu este. Dar stând în camera mea, eu am auzit aceasta sau mai bine zis, am văzut-o descoperindu-se până la aceste șapte Tunete. Acum, doar atât de departe am putut merge chiar aici.”
Noi știm că fratelui Branham i s-a spus să se oprească și să nu explice mai mult Pecetea a șaptea; i s-a spus să se oprească și să nu o mai explice pentru că Tragerea a treia va fi o taină absolută, așa că el s-a oprit și nu a mai explicat-o.
De aceea, a spus aici: „…doar atât de departe am putut merge chiar aici.” De altfel, el a spus că a existat o parte tainică care a venit în limbi, la care a privit, a văzut-o, a știut ce era, dar nu știa tălmăcirea ei. În ce mă privește, eu nu sunt aici pentru a vă aduce tălmăcirea ei deoarece aș amesteca gândurile mele aici, pentru că am multe gânduri în legătură cu ea, așa că doar vom privi la ceea ce a spus fratele Branham și vom vedea dacă Dumnezeu va continua să ni Se descopere.
În anul 1964, în Întrebări și Răspunsuri, citim:
„Cele șapte Tunete care sunt cele șapte taine au fost descoperite deja? Au fost ele descoperite în cele șapte Peceți, dar nu ne sunt încă cunoscute ca Tunete?”
„Nu, ele au fost descoperite în cele șapte Peceți. Despre aceasta au fost Tunetele…”
Despre ce au fost Tunetele? Despre descoperirea celor șapte Peceți.
„…Cele șapte Tunete care au făcut să se audă glasurile lor, nimeni neputând să-și dea seama ce erau ele… Ioan a știut ce erau, dar i-a fost interzis să scrie. El a spus: „Dar îngerul al șaptelea, în zilele în care va suna din trâmbița sa, cele șapte taine ale celor șapte Tunete vor fi descoperite.” Iar îngerul al șaptelea este mesagerul celei de-a șaptea epoci a bisericii.”
Deci când va fi descoperită taina celor șapte Tunete? În ce zi? În zilele celui de-al șaptelea mesager, mesagerul celei de-a șaptea epocă. Amin!
În Epoca Bisericii Laodicea, din cartea „Epocile Bisericii”, citim:
„Acum, acest mesager din Maleahi 4 și Apocalipsa 10.7 va face două lucruri. Unu: potrivit Maleahi 4, va întoarce inimile părinților la copii. Doi: El va descoperi tainele celor șapte Tunete din Apocalipsa 10, care sunt descoperirile cuprinse în cele șapte Peceți. Aceste „taine-adevăruri”, care vor întoarce literalmente inimile copiilor la părinții de la Rusalii, vor fi descoperite în mod divin.”
Deci tainele celor șapte Tunete vor fi descoperite în timpul celor șapte Peceți, ele fiind conținute de cele șapte Peceți.
În anul 1964, în mesajul Shalom, fratele Branham a spus:
„Am auzit Cuvântul spunând următoarele: „În zilele îngerului al șaptelea…” În epoca bisericii, El tocmai a spus: „Mesajul îngerului al șaptelea va fi ultimul Mesaj.”
Această afirmație este extraordinară. Deci, noi nu avem nevoie de un Mesaj nou; nu avem nevoie de nimeni altcineva să vină să ne aducă un mesaj după acesta, ci ceea ce avem nevoie este să ne hrănim în continuu cu ce ni s-a dat și să-L rugăm pe Dumnezeu să ne ajute să înțelegem ceea ce ne-a dat deja, fiindcă Mesajul îngerului al șaptelea este ultimul Mesaj.
Așadar, noi nu avem nevoie să vină altcineva și să spună: „Eu am primit mai multă descoperire” sau: „Eu am o înțelegere mai bună care ne va duce mai departe.” Nu există un „mai departe”, ci noi trebuie să ne întoarcem la ploaia târzie. Dacă dorim o trezire acum, trebuie să ne întoarcem la ploaia târzie, unde a căzut ea, și să absorbim acea umiditate produsă de ceea ce a căzut, de ceea ce ne-a dat Dumnezeu la deschiderea Peceților, prin slujba profetului, pentru că aceasta este ceea ce ne trezește, ne înviorează și ne aduce înapoi la a fi biserica ce ar trebui să fim.
„Apoi, oh, aici în Apocalipsa 10, aflăm că în zilele Mesajului celui de-al șaptelea înger, tainele lui Dumnezeu se vor încheia.” Pecetea a șaptea va fi deschisă.”
Îmi place aceasta! Sunt atât de entuziasmat citind aceasta! Pecetea a șaptea va fi deschisă. Când va fi ea deschisă? Fratele Branham ne spune aici: „În zilele Mesajului celui de-al șaptelea înger, tainele lui Dumnezeu se vor încheia”, pentru că Pecetea a șaptea are de-a face cu Taina lui Dumnezeu. Amin!
„Trebuie să fie acolo. Atunci, dintr-o dată, când se întâmplă, o viziune va izbucni și va spune: „Du-te la Tucson!” Un zgomot mare va avea loc atunci ca tu să înțelegi pe deplin și să știi că este trimisă. Aproape că va scutura pământul.” Cu toții știți despre aceasta. Este pe casetă, cu luni înainte să se întâmple. Apoi s-a petrecut! Atunci a apărut pe cer. „Shalom!” Ce este aceasta? Este o schimbare a ritmului, a simfoniei.”
Mai târziu, în același mesaj, el a spus: „Oare spun acest cuvânt corect?” Pentru că a folosit cuvintele „simpatie” (în limba engleză: „symphaty”) și „simfonie” (în limba engleză: „symphony”). Dar el vorbea de fapt despre simfonie, pentru că în cadrul unei simfonii se citește de pe o partitură, există un dirijor, iar instrumentiștii trebuie să cânte partea lor cu instrumentul lor în cadrul acesteia.
Apoi, fratele Branham a spus că un cântec ajunge la o joncțiune de unde începe să se construiască, iar atunci când cunoști partitura, tu începi să simți că începe construcția, că ea se află pe punctul de a schimba bătăile într-o altă secvență. Și ulterior, despre ce a vorbit el? „Shalom!” Adică acel Nor, Stâlpul de Nor care este semnul venirii Lui, Căpetenia venind jos, Hristos învăluit de cei șapte îngeri din cele șapte epoci ale Bisericii și prin toate aceste lucruri, Adevărul întorcându-Se înapoi, deschiderea celor șapte Peceți.
Fratele Branham a privit la acest tablou, și ce a spus? Ce este El? „Shalom! Pace! Bună dimineața! Totul este bine!” Este o schimbare a ritmului. Dar ce se schimba? De la Epocile Bisericii, de la denominațiuni, exista o schimbare în altceva. Atunci se intra în epoca Miresei, în formarea Miresei, s-a ajuns la descoperirea Peceții a șaptea. În acel timp, Pecetea a șaptea era deschisă. În care timp? În slujba celui de-al șaptelea înger, timpul descoperirii celor șapte Tunete care sunt conținute de cele șapte Peceți. Toate acestea, Pecetea a șaptea era deschisă și era o schimbare a ritmului. Amin!
În Hristos este Taina lui Dumnezeu descoperită, citim:
„Vedeți, Isus a văzut-o, era atât de perfect născută pentru ziua sa încât Dumnezeu a exprimat fiecare mișcare pe care o va face. El era descoperirea lui Dumnezeu; Dumnezeu descoperit.”
Fratele Branham predica „Hristos este Taina lui Dumnezeu descoperită”, iar Apocalipsa 10.7 spune: „în zilele glasului îngerului al șaptelea, când va începe să sune trâmbița lui, se va sfârși taina lui Dumnezeu, așa cum a vestit El robilor Săi, profeții.” Și Hristos este Taina lui Dumnezeu descoperită. Dacă noi nu știm care este Taina lui Dumnezeu, o vom găsi în Hristos. Hristos este Taina lui Dumnezeu descoperită, de aceea, Pecetea a șaptea are legătură cu venirea Sa. Toate lucrurile acestea sunt legate unele de altele, iar eu știu că voi, cei care vă aflați aici, ați putea spune: „Noi am mai trecut prin aceste lucruri. Oare unde vrea să ajungă fratele Chad?” Nu vă faceți griji, vom ajunge acolo, doar bucurați-vă de călătorie. Pe lângă fiecare semn pe unde vom trece, chiar dacă l-ați mai citit înainte, nu vă faceți griji, este un semn bun și este un semn că vom ajunge undeva.
Deci, Isus Hristos, care a venit în trup de carne, El a fost Dumnezeu exprimat, Dumnezeu descoperit. El a fost plinătatea dumnezeirii într-un trup, chipul exprimat a lui Dumnezeu, al Celui Invizibil. Dumnezeu a devenit tangibil, Dumnezeu a devenit trup, Dumnezeu a devenit om pentru ca noi să-L putem atinge, să-L putem vedea, să-I putem auzi Glasul. Era Dumnezeu în trup. El era descoperirea lui Dumnezeu. Înainte, Dumnezeu era un Duh invizibil. Niciun om nu-L putea vedea, niciun om nu Se putea apropia de El, niciun om nu-L putea cunoaște. Dar atunci, Dumnezeu S-a turnat pe Sine pe deplin într-un trup de carne pentru a Se exprima. Astfel, Dumnezeul de care nu ne puteam apropia, pe care nu-L puteam vedea, Se plimba pe Pământ mâncând pește, dormind într-o barcă, mergând printre prietenii Săi, prăfuindu-Și picioarele; era Dumnezeul-Om, era Dumnezeu ca Om, era Dumnezeu venind jos pentru a Se descoperi pe Sine.
Dar cum S-a descoperit Dumnezeu pe Sine? El a venit jos și a devenit la fel ca și creația Lui pentru ca creația Lui să-L poată înțelege. El nu a stat în cele preaînalte spunând: „Dacă vrei să Mă cunoști, trebuie să ajungi aici sus. Dacă vrei să știi mai multe despre Mine, întoarce-te la locul în care mă aflu.” Nu! Ci El a spus: „Eu vreau ca tu să mă cunoști, deci voi veni în locul în care te afli tu. Eu Îmi voi prăfui picioarele, va trebui să-mi tai unghiile de la picioare, va trebui să fac baie, Îmi va fi foame, Mă va durea capul, voi fi epuizat și voi dormi de oboseală. Voi deveni ca tine pentru ca tu să Mă poți cunoaște.”
Dumnezeu a dorit să descopere care era Taina din adâncul gândurilor Sale, și a început s-o descopere încă din Eden când a făcut capodopera Sa, aceasta fiind un fiu pe Pământ, un fiu cu mireasa sa puși împreună în unitate, în uniune, în armonie, exprimați ca parte bărbătească și parte femeiască, aducând la viață Familia lui Dumnezeu, pentru ca ei să fie Dumnezeu exprimat pe Pământ în trup.
Apoi, când aceasta a fost distrusă, Dumnezeu a trebuit să croiască o cale pentru a o aduce înapoi, dar pentru a o aduce înapoi, El a trebuit să vină și să devină El Însuși acea exprimare. El a devenit dorința Sa, planul Său, scopul Său, Dumnezeu ca Fiu în trup. Aceasta este ceea ce a fost distrus la început, și la aceasta S-a întors El, de aceea Isus Hristos a fost exprimarea desăvârșită a gândului lui Dumnezeu.
Vedeți, de prea multe ori, noi analizăm teologie, doctrine, încercând să punem cap la cap o înțelegere, când de fapt, înțelegerea este atât de simplă! Se află în fața ochilor noștri, este un Om a cărui haină poate a fost decolorată de soare, Căruia îi era foame și întreba dacă există ceva de mâncare, dar Aceasta este spre ceea ce toate învățăturile arată, în ce este învăluită toată teologia și anume, că Dumnezeu vrea să fie El Însuși exprimat pe Pământ în trup, totul fiind cuprins în acea singură Persoană, Isus Hristos. Și dacă teologia voastră nu arată spre aceasta, atunci este greșită; dacă învățătura voastră nu arată spre aceasta, atunci este greșită pentru că noi încercăm să urcăm o scară pentru a ajunge la nevăzut, la necunoscut, la invizibil, la Dumnezeul de care niciun om nu se poate apropia, în timp ce El a adus-o jos făcând-o accesibilă pentru fiecare ființă umană: Dumnezeu vrea să fie ca tine!
De aceea fratele Branham ne-a spus: „Este atât de simplu!” Este atât de simplu, dar atât de profund. Și eu spun: „Este simplu, dar nu este simplist”, pentru că o putem studia de-a lungul întregii noastre vieți, în fiecare verset, fiecare iotă, dar nu vom ajunge niciodată la: „Dumnezeu exprimând aceasta prin Cuvântul Său!” Fratele Branham a spus: „Dacă luăm un fir de iarbă, ce simplu este el, și îl rugăm pe om să-l recreeze, el nu poate recrea ceea ce este cel mai simplu dintre cele mai simple lucruri.” Și noi spunem: „Descrie-l.” „Oh, este ușor. Este verde, este ca o micuță frunză subțire”. Dar cu cât intri mai adânc în acel fir de iarbă, cu atât mai multă informație vei obține. Vei obține textura lui, fibra lui, poți ajunge la ADN-ul lui sau chiar mai adânc la atomi, neutroni, protoni. Apoi, vom ajunge la ceea ce-i leagă împreună, ceea ce știința tot nu înțelege încă, acea putere tainică care ține nucleul împreună. Putem merge mai adânc și mai adânc și mai adânc și-L exprimă pe Dumnezeu în simplitate și în adâncime.
De aceea, uneori când oamenii spun: „Vreau un Isus simplu”, sunt supărat. „Nu, ceea ce vrei tu este un Isus simplist” pentru că Dumnezeu va continua să Se descopere pe Sine de-a lungul eternității. Noi nu vom ajunge la un sfârșit, nu vom pune niște piese cap la cap și vom spune: „Aceasta este tot.” Noi putem ajunge repede la descoperirea scopului: „Dumnezeu vrea să fie trup pe Pământ”, dar după aceea, putem studia aceasta de-a lungul Scripturii, în istorie, pretutindeni, totul arătând spre El. Putem merge mai adânc și mai adânc și mai adânc și niciodată nu vom găsi sfârșitul, iar eu sunt atât de mulțumitor pentru aceasta. Dar nu vreau să pierd vreodată simplitatea din vizor. Nu vreau să ne adâncim atât de mult într-un fir de iarbă încât să uităm că este un fir de iarbă. Nu vreau să ne adâncim atât de mult în Cuvânt încât să uităm că totul este despre Hristos. Nu vreau să fiu cuprins atât de mult de teologie încât să uit că totul este despre Hristos. Slavă Domnului! Sunteți voi entuziasmați? Eu spun: „Lăsați-mă să revizuiesc aceste lucruri în fiecare zi a vieții mele.” Acestea sunt lucrurile care aduc Viață, este Mesajul pe care Dumnezeu ni l-a adus, este scopul pentru care El l-a trimis pe cel de-al șaptelea înger și anume, pentru ca noi să ne putem întoarce la această înțelegere.
Deci, Isus Hristos a fost Dumnezeu descoperit. Vă amintiți că am spus că vom merge în jurul adăpostului. Am mers pe-o parte, acum mergem prin spate și poate vom ieși pe altă parte.
În mesajul Capodopera, fratele Branham a spus:
„Acum, temelia este așezată…”
Aici, fratele Branham vorbește despre Dumnezeu de-a lungul Vechiului Testament, aducându-L la suprafață pe Hristos, pe Isus Hristos.
„Acum, temelia este așezată prin credință, dragoste, har, spre desăvârșire, prin patriarhi. Zidirea trupului care a fost făcută până la această mare Capodoperă au fost profeții, care au fost Cuvântul. Nădăjduiesc că puteți înțelege aceasta. Profeții, nu legile! Profeții, pentru că profeții au fost Cuvântul legitimat care zidește trupul; nu patriarhii. Profeții, ei au fost Cuvântul.”
Despre ce trup vorbește fratele Branham aici? El vorbește despre trupul lui Isus Hristos. El a spus că a fost zidit în Vechiul Testament. Ce făcea el? El zidea această Capodoperă. Deci, fratele Branham vorbea despre rezidirea Capodoperei care a căzut, iar timp de patru mii de ani, Dumnezeu a adus înapoi Fiul, pe ultimul Adam. El a făcut aceasta în Isus Hristos. De-a lungul Vechiului Testament, El a rezidit acel trup astfel încât Capul tuturor să poată veni jos, adică Isus Hristos, care a fost Dumnezeu în trup de carne.
Aș vrea să fiți foarte atenți la ceea ce vă spun chiar acum. Fratele Branham a spus: „Profeții au fost Cuvântul”, și: „Profeții au zidit acel trup, nu legile.” Suntem împreună?
„În cele din urmă, așa cum El a început în zilele lui Moise și a venit jos prin profeți, la fiecare, în final zidind trupul, s-a apropiat tot mai mult, iar cel mai mare dintre toți a fost Ioan. Biblia spune aceasta. Isus a spus-o.
„Nu există niciun om născut din femeie la fel de mare ca Ioan Botezătorul”, pentru că el a fost cel care a prezentat Cuvântul. Apoi, în cele din urmă, a venit marele Cap, Capul tuturor. Restul trupului doar a vorbit despre El. Temelia a fost așezată de patriarhi, dar trupul a fost zidit prin Cuvânt, care au fost profeții. Și iată că a venit Capul tuturor, Isus a venit în scenă. Acolo, când Capul a fost pus peste el, găsim în El întreaga lucrare a mâinilor lui Dumnezeu. Găsim în El oglindirea perfectă a Cuvântului, pentru că El era Cuvântul, plinătatea Cuvântului. Acum, Dumnezeu are din nou Capodopera desăvârșită.”
Și această Capodoperă desăvârșită a fost ultimul Adam, Dumnezeu în trup, ca Fiul Său.
Eu am știut acest citat de ceva vreme, dar am cugetat asupra lui, la faptul că nu au fost legile, profeții au fost cei care au zidit trupul, deoarece profeții au fost Cuvântul în fiecare epocă. Îmi amintesc lucruri pe care le-a spus fratele Branham. El a spus: „Vedeți, a fost Hristos în Noe. A fost Hristos în Moise.”
Noi știm că Legea, fiecare jertfă din Lege arăta spre Isus Hristos; totul arăta spre Isus Hristos, pentru că El a fost Jertfa supremă și El a venit pentru a împlini toată Legea. Nu este că Legea nu era Cuvântul, ci ceea ce era profetul, pentru că profetul a devenit Cuvântul viu în fiecare epocă, pentru că atunci când Cuvântul era uns și trăia, Acela era Hristos. Deci, a fost Hristos în Noe, Hristos în Moise, Hristos în David, Hristos în Ieremia. Fratele Branham ne-a spus că era Hristos exprimat prin acei profeți, iar aici ne spune că toți vorbeau despre El, arătau spre El, toți zideau trupul de-a lungul Vechiului Testament, și în cele din urmă, a venit jos Capul. Și ce este Capul? Identificarea. De îndată ce vedem Capul, știm ce este trupul. Și El a venit și S-a odihnit pe Cuvântul Vechiului Testament, desăvârșirea Cuvântului devenind manifestarea întregului Cuvânt. În ordine. Am vrut să vedeți ce au fost profeții.
Apoi, ajungem la Galateni 1.15-17:
„Dar, când Dumnezeu, care m-a pus deoparte din pântecele maicii mele şi m-a chemat prin harul Său, a găsit cu cale să descopere în mine pe Fiul Său…”
Așadar, Dumnezeu S-a descoperit pe Sine în Isus Hristos. Dar după aceea, Dumnezeu a hotărât că avea să-L descopere pe Fiul Său în Pavel, iar Pavel a fost un profet. Pavel urma să fie o oglindire, pentru că el urma să vorbească despre Fiul.
„…să descopere în mine pe Fiul Său, ca să-L vestesc între neamuri, îndată n-am întrebat pe niciun om,
nici nu m-am suit la Ierusalim, la cei ce au fost apostoli înainte de mine, ci m-am dus în Arabia. Apoi m-am întors din nou la Damasc.”
Deci, în mesajul „Capodopera”, fratele Branham ne-a spus că Dumnezeu a petrecut patru mii de ani în Vechiul Testament aducându-L înapoi pe Fiul Capodoperă, apoi a trebuit să-L ducă la Calvar, să înfigă o suliță sub coasta Sa, ca să iasă afară apa și sângele, ingredientele necesare pentru a o face pe Mireasa Sa. De acolo, El a rezidit Mireasa, și El a făcut aceasta timp de șapte epoci ale Bisericii. La sfârșitul celor șapte epoci ale Bisericii, Căpetenia Cuvântului, Hristos Însuși urma să Se întoarcă pentru a Se uni cu Mireasa Sa. Dar de-a lungul drumului, a fost zidit Trupul Său. El ne-a arătat acest tipar. Scopul a fost de a readuce înapoi Familia Capodoperă.
Dar aici, Pavel spune că Dumnezeu a spus: „Dumnezeu a hotărât, El a rânduit, El m-a chemat pentru că vrea să-L descopere pe Fiul Său în Mine.” Iar Pavel a fost un profet.
În mesajul Singurul loc de închinare rânduit de Dumnezeu, fratele Branham a spus:
„Fără aluat printre voi. Aceasta aduce întreaga plinătate a dumnezeirii în trup printre voi. Nu a putut-o face în ziua lui Luther, a lui Wesley sau a penticostalilor; dar în ziua în care Fiul omului va fi manifestat, descoperit, va aduce înapoi Biserica împreună cu întreaga Divinitate a lui Dumnezeu printre poporul Său, arătând aceleași semne vizibile, manifestându-Se pe El Însuși așa cum a făcut-o la început când El S-a manifestat pe Pământ în chipul unui Profet-Dumnezeu. Oh, Glorie! A fost făgăduit de Maleahi 4, a fost făgăduit de restul Scripturilor.”
El a spus aici, la sfârșitul timpului, când Se va manifesta Fiul omului. Când S-a manifestat El? El S-a manifestat într-un fiu al omului descoperindu-L pe Fiul omului.
„…va aduce înapoi Biserica împreună cu întreaga Divinitate a lui Dumnezeu printre poporul Său, arătând aceleași semne vizibile, manifestându-Se pe El Însuși așa cum a făcut-o la început când El S-a manifestat pe Pământ în chipul unui Profet-Dumnezeu. Acesta a fost Isus Hristos.”
Acum să privim la câțiva care au fost aduși la viață în această casă a lui Dumnezeu, a epocii lor. Enoh! (Vom pleca în zece minute dacă mai puteți îndura încă atât). Priviți, Enoh a fost Cuvântul viu al lui Dumnezeu a epocii sale…” (Frumos!)
„…Priviți, Enoh a fost Cuvântul viu al lui Dumnezeu a epocii sale, el a fost un profet. Un profet Îl reflectă pe Dumnezeu. Câți dintre voi știți aceasta? Cel care reflectă nu se reflectă pe sine. Reflectorul nu este reflecția. Trebuie să existe ceva care să izbească reflectorul pentru a-l face să reflecte. Deci, un profet este un vas ales al lui Dumnezeu care nu poate oglindi nimic, ci el se află în linie directă cu acea oglindire, Dumnezeu, pentru a reflecta imaginea lui Hristos-Cuvântul. Vedeți, nimic altceva nu o poate face. Tu ești reflectorul, de aceea profetul a trebuit să mănânce Cartea. De aceea el a trebuit să mănânce Sulul. El trebuia să reflecte acel Cuvânt pentru acea epocă. Ați înțeles?”
Să ne gândim la aceasta. Fratele Branham se afla aici în anul 1965, la finalul slujbei sale, vorbind despre faptul că un profet este un reflector al epocii. Noi am avut profeții Vechiului Testament, toți zidind trupul și venind la Căpetenie, ilustrând Trupul lui Isus Hristos, pe măsură ce a fost zidit de-a lungul Vechiului Testament. Dar, de ce vorbea fratele Branham despre profeți și profeți și profeți? Pentru că noi ne aflăm în Noul Testament, iar el încerca să ne arate ceva. Dumnezeu nu-Și schimbă tiparul.
În mesajul Semnul din anul 1963, el a spus:
„Așa cum am spus seara trecută, în fiecare epocă, Dumnezeu a spus sfârșitul de la început. El a spus ce urma să fie în fiecare generație. De asemenea, și, „Dumnezeu, odinioară, i-a trimis pe profeți”, când fiecare timp, pentru ca acele lucruri pentru acea epocă să se împlinească, a sosit. Iar Cuvântul Domnului vine întotdeauna la profeții Săi, la profetul pentru acea epocă. De fiecare dată, singurul lucru pe care profetul l-a făcut, a fost să manifeste exact făgăduința pentru acea epocă.”
Așadar, ce a făcut profetul? A manifestat exact făgăduința pentru acea epocă. Ce a făcut profetul timpului de sfârșit? A manifestat exact făgăduința pentru această epocă. Aceasta este ceea ce ne învață profetul.
În mesajul Super Semnul, el a spus:
„Profeții sunt semnul suprem. Semnul suprem al lui Dumnezeu este profetul. Voi vorbi timp de câteva minute despre aceasta. Ei sunt Cuvântul Său manifestat pentru acea epocă, acesta fiind motivul pentru care un profet este întotdeauna semnul suprem al lui Dumnezeu.”
Vreau să mă opresc timp de câteva clipe pentru a explica ceva, felul în care văd eu aceasta.
„Ei sunt Cuvântul Său manifestat pentru acea epocă.” Fratele Branham nu doar spunea că ei învață Cuvântul pentru epoca lor, și noi știm că aceasta este adevărat. Dar este mai mult decât aceasta, este mai mult decât un învățător, decât o slujbă de a învăța. El este un profet, iar profetul este un reflector, profetul este Cuvântul pentru epoca sa, profetul este o manifestare a Cuvântului pentru acea epocă. Profeții sunt Cuvântul manifestat pentru acea epocă. Deci, este mai mult decât ceea ce învață ei, este ceea ce ei sunt.
Deci, profetul timpului de sfârșit va fi Cuvântul manifestat pentru această epocă. Amin! Sunt atât de plin! Eu știu ce este, însă sunt limitat de umanitate și nu știu cum să exprim ce se petrece înăuntrul meu. Am nevoie de Dumnezeu să lucreze prin dar, am nevoie de Duhul să mă ajute pentru că nu pot articula ceea ce se întâmplă în interiorul meu. Sunt atât de încântat auzind aceste cuvinte!
Uneori, eu sunt vinovat ca orice altă ființă umană, de faptul că am disecat Mesajul, am pus piesele cap la cap devenind un om de știință încercând să aflu totul. Sunt vinovat ca orice altă ființă umană, pentru că am încercat să iau învățăturile profetului, toate învățăturile pe care el le-a restituit, încercând să pictez tabloul, încercând să înțeleg, în timp ce este mult mai simplu decât a încerca să punem toate aceste piese împreună, deoarece Cuvântul pentru această epocă nu este doar toate piesele care ne-au fost date pentru a corecta învățătura, ci se afla la vedere în fața noastră, zilnic, pe casete, profetul era Cuvântul manifestat. El era ceea ce Dumnezeu făcea, el era ilustrarea a ceea ce Dumnezeu încerca să ne aducă, el era descoperirea zilei, el înfățișa și îi arăta Miresei ceea ce Dumnezeu încearcă să facă în fiecare dintre noi. Iar eu am fost atât de vinovat pentru faptul că am mers înapoi spunând: „Învățătura cutare este corectă. Eu am înțeles bine, iar tu ai înțeles greșit. El a înțeles bine, ea a înțeles greșit.” Și noi am încercat să ajungem într-un loc prin înțelegere, prin a pune piesele cap la cap, când de fapt, ceea ce ne lipsea se afla în fața noastră, stând așa cum Isus Hristos a stat acolo în ziua Sa, iar ei se certau despre ceea ce Moise spusese într-un loc, și că versetul cutare se aplică acolo, iar Isaia dincolo.” Astfel, ei au trecut pe lângă ceea ce Dumnezeu încerca să-i învețe. Nu era îngropat în doctrină sau teologie, ci se găsea în fața lor, Cuvântul făcut trup, fiecare profeție trăind în fața ochilor lor. Iar Dumnezeu a făcut același lucru astăzi. Aceasta este ceea ce profeții Lui erau. Ei erau Cuvântul Său, erau manifestarea epocii, ei Îl ilustrau pe Hristos, de aceea El a zidit trupul prin profeți și nu prin Lege. Amin!
Iar astăzi, Dumnezeu a trimis un profet pentru ca atunci când noi devenim confuzi din pricina complexității și a detaliilor, să înțelegem că: „El a spus-o în acest fel aici, și într-un alt fel dincolo.” Ascultați, eu iubesc aceste lucruri și voi face aceasta tot restul vieții mele, voi continua să mă scufund adânc și să sap în toate aceste lucruri, dar când devin confuz, ceea ce am nevoie să fac, este să vin sus pentru a lua aer și să privesc la tabloul care se găsește în fața mea pentru că totul trebuie să se potrivească cu acest tablou. Slavă Domnului! „Profeții sunt Cuvântul Lui manifestat pentru acea epocă.”
În mesajul Dumnezeu este propriul Său interpret, din anul 1964, fratele Branham a spus:
„De fiecare dată când a venit un profet, el a venit cu acel Cuvânt, iar el a fost Cuvântul pentru acea epocă.”
Eu cred cu fermitate că noi trebuie să studiem Mesajul. Fratele Branham a spus: „Mergeți acasă și studiați aceste lucruri.” Eu cred că noi trebuie să studiem Mesajul, că trebuie să-L citim, să-L ascultăm în mod constant, dar să nu uităm că Dumnezeu ne-a arătat Mesajul în viața unui profet. El l-a ilustrat. Deci, când ne întoarcem pentru a-L citi, avem unele lucruri pe care trebuie să le vedem. Amin!
În Hristosul identificat al tuturor epocilor, fratele Branham spune:
„Fiecare dintre profeți au ilustrat caracteristica lui Dumnezeu pentru că au luat Cuvântul pentru acea epocă și L-a identificat. Dumnezeu Își tălmăcea Cuvântul Său, a acelei epoci, prin om.”
Iar eu cred că este mai mult decât ceea ce el a predicat. Sunt atât de mulțumitor!
Dumnezeu ne-a arătat profeții Săi în Vechiul Testament. Atât de des a urmat viața lor. L-a urmat pe Moise și a descris ce s-a petrecut cu Moise, toate tranzițiile din viața lui, salvarea de la început, faptul că a fost născut sub un semn, creșterea sa în casa lui Faraon, faptul că a fugit în pustie, că a avut o soție cu un temperament aprins, arătarea Stâlpului de Foc, întoarcerea sa înapoi. El ne-a arătat toate aceste lucruri. Apoi, El a urmărit viața lui Avraam și toate lucrurile petrecute cu el. Noi știm că Avraam a fost un profet. Dumnezeu a spus că el a fost un profet. Dumnezeu nu ne-a lăsat o carte a învățăturilor lui Avraam, dar ne-a lăsat în Carte viața lui Avraam. Ne-a lăsat o consemnare a învățăturilor lui Moise, dar învățăturile sale au venit pentru că poporul a refuzat harul și a dorit Legea. Deci, tot ce el a avut de scris, a fost înregistrat în Levitic, Deuteronom și Numeri. Multe din ce a fost consemnat, Legea, a fost la cererea poporului. Dar Dumnezeu ne-a arătat viața sa. El nu ne-a spus foarte multe despre ce a învățat Enoh, dar ne-a arătat o porțiune a vieții sale. Nu am văzut foarte multe din ce a învățat Iov, dar am văzut ceva din viața lui. Noi nu prea știm învățătura lui Noe, decât singurul lui mesaj: „Va ploua! Intrați în corabie!” Dar am văzut viața lui, pentru că profetul a devenit Cuvântul.
În Ioan 10:34-36, citim:
„Isus le-a răspuns: „Nu este scris în Legea voastră: „Eu am zis: „Sunteţi dumnezei?”
Dacă Legea a numit dumnezei pe aceia cărora le-a vorbit Cuvântul lui Dumnezeu, şi Scriptura nu poate fi desfiinţată,
cum ziceţi voi că hulesc Eu, pe care Tatăl M-a sfinţit şi M-a trimis în lume? Şi aceasta, pentru că am zis: „Sunt Fiul lui Dumnezeu!”
Fratele Branham a făcut referire la această Scriptură în mesajul Dezvelirea lui Dumnezeu, din anul 1964:
„Observați, de-a lungul veacurilor, în același fel, prin profeții Săi, El S-a descoperit pe Sine…” Voi sublinia din nou aceasta: „…prin profeții Săi, El S-a descoperit pe Sine. Ei nu erau tocmai profeți, erau dumnezei.”
Eu nu vreau ca această afirmație să vă poticnească. Isus a făcut referire la ea, Scripturile fac referire la ea, fratele Branham a făcut referire la ea.
„El a spus aceasta pentru că ceea ce vorbeau ei era Cuvântul lui Dumnezeu. Ei erau trupul de carne în care era învăluit Dumnezeu. Ei erau dumnezei.
Însuși Isus a spus: „Cum Mă puteți voi condamna dacă spun că sunt Fiul lui Dumnezeu, când propria voastră Lege spune că cei la care venea Cuvântul lui Dumnezeu, erau dumnezei?” Înțelegeți? Iar Cuvântul Domnului a venit la acest om, deci nu era profetul; profetul era învelitoarea, dar Cuvântul era Dumnezeu.
Cuvântul unui om nu va acționa astfel. Înțelegeți ceea ce vreau să spun? Nu poate acționa în acest fel. Dar potențial, el era Dumnezeu. Vedeți? El era Cuvântul lui Dumnezeu în chipul unui om, numit „un om.” Observați, El nu Și-a schimbat niciodată natura, ci doar forma Sa. Evrei 13:8 spune: „El este Același ieri, astăzi și în veci.”
Iubesc aceasta! Apoi, fratele Branham a spus următoarele în mesajul Hristos este identificat la fel în toate generațiile:
„Iar în epoca în care noi trăim, când acel Cuvânt este tălmăcit, Dumnezeu vorbind acel Cuvânt și făcând Cuvântul pentru acea epocă să trăiască, dând tălmăcirea Lui, este Dumnezeu în Hristos, manifestând. Înțelegeți? Pentru că Hristos este Cuvântul, iar când Cuvântul este manifestat, acela este Hristos în fiecare epocă, atunci.”
De aceea fratele Branham ne-a spus: „A fost Hristos în Noe, Hristos în Moise, Hristos în ei toți”, fiindcă Hristos este Cuvântul, iar când Cuvântul este făcut trup, manifestat, Cuvântul uns manifestat, Acela este Hristos în fiecare epocă.
Sunteți pregătiți să mai facem o cotitură? Din spatele hangarului.
Coloseni 1:26-27 spune:
„Vreau să zic: taina ţinută ascunsă din veşnicii şi în toate veacurile, dar descoperită acum sfinţilor Lui,
cărora Dumnezeu a voit să le facă cunoscut care este bogăţiaslavei tainei acesteia între neamuri, şi anume Hristos în voi, nădejdea slavei.”
Fratele Branham a citit aceste versete în mesajul „Hristos este Taina lui Dumnezeu descoperită”. Chiar și astăzi, acesta este un mesaj pe care-l port cu mine aproape oriunde merg. Nu știu dacă înțeleg pe deplin ceea ce profetul ne-a spus acolo.
Vreau să citim câteva fragmente de acolo.
„Dumnezeu a avut un scop și o taină ascunsă. Despre aceasta doresc să vorbesc Bisericii în această dimineață, Taina ascunsă a lui Dumnezeu pe care El a avut-o în gândul Său înainte ca lumea să înceapă.”
Să ne întoarcem la Apocalipsa 10:7:
„ci că, în zilele în care îngerul al şaptelea va suna din trâmbiţa lui, se va sfârşi taina lui Dumnezeu, după vestea bună vestită de El robilor Săi profeților.”
Dumnezeu are o Taină ascunsă pe care El vrea să o descopere, iar Pecetea a șaptea are de-a face cu Taina ascunsă a lui Dumnezeu, cu Cuvântul nevorbit, cu deschiderea Peceților, Pecetea a șaptea fiind legată de aceasta; are de-a face cu venirea Domnului, toate aceste lucruri fiind legate împreună.
Nu voi încerca să explic toate legăturile în întregime pentru că nu pot. Tot ce pot împărtăși este ceea ce văd, iar ceea ce văd este ceea ce vă voi arăta. El spune:
„…Taina ascunsă a lui Dumnezeu pe care El a avut-o în gândul Său înainte ca lumea să înceapă, și cum aceasta s-a desfășurat până în ceasul de acum în care noi trăim. Înțelegeți? Atunci veți înțelege clar, de atunci încoace, ceea ce s-a înfăptuit.
Marea Taină a lui Dumnezeu acum este un secret. El a menținut-o în secret. Nimeni nu a știut nimic despre aceasta. Nici măcar îngerii nu au înțeles-o. Vedeți, El nu a descoperit-o. De aceea, sub cea de-a șaptea taină, când cea de-a șaptea Pecete a fost deschisă, a fost tăcere.”
Aceasta este Apocalipsa 8.1. Deci, fratele Branham spune aici: „Atunci veți înțelege clar, de atunci încoace, ceea ce s-a înfăptuit.”
Fratele Branham a ajuns la acest mesaj, „Hristos este Taina lui Dumnezeu descoperită”, iar el vrea ca noi să înțelegem ceva. El nu a predicat acest mesaj ca noi să nu înțelegem, ci ca noi să înțelegem. Pentru mine, acest mesaj este descoperirea Peceții a șaptea. Fratele Branham s-a oprit în Pecetea a șaptea, în luna martie, dar în 28 iulie, el a predicat acest mesaj, iar pentru mine, (acesta este felul în care eu văd lucrurile), el a predicat Pecetea a șaptea, care este Taina lui Dumnezeu, care se încheie în zilele noastre. El ne spune că Hristos este Taina lui Dumnezeu descoperită. Apoi, ne spune că acolo unde Cuvântul S-a manifestat, Acela a fost Hristos. De aceea, când a ajuns la acest mesaj, el a luat toată Biblia ca text. Întreaga Scriptură. De ce? Ce este Biblia? Cuvântul exprimat. Gândul lui Dumnezeu devenind Cuvânt, iar Cuvântul venind în manifestare, este Hristos, Cuvântul Uns în fiecare ceas. De aceea el a spus că este mărturia scrisă a Fiului lui Dumnezeu. În acest mesaj el spune că Cuvântul este Dumnezeu, apoi spune că este mărturia scrisă a Fiului lui Dumnezeu, adică Ceea ce a ieșit de la Dumnezeu pentru a-L manifesta pe Dumnezeu, totul fiind Hristos în fiecare epocă.
Atunci, Hristos este Taina lui Dumnezeu descoperită. De aceea, Isus Hristos a fost reflecția desăvârșită a lui Dumnezeu, El a fost tot ce a fost Dumnezeu pus într-un singur Om. Deci, dacă noi vrem să-L vedem pe Dumnezeu, putem privi la Isus Hristos, El fiind reflecția lui Dumnezeu. Dar acesta nu a fost singurul loc în care Hristos S-a manifestat. El S-a manifestat în întreaga Scriptură. Apoi, învăluit în acel singur Trup pentru ca El, în calitate de Cuvânt făcut trup, să poată plăti prețul pentru tot ce era în Carte și să aducă răscumpărarea. Amin!
„Marea taină a lui Dumnezeu acum, este un secret. El a menținut-o în secret”. De aceea, Apocalipsa 8:1 este tăcere, când El a deschis Pecetea. De aceea, când cele șapte Tunete au făcut să se audă glasurile lor, Ioan a fost pe punctul de a scrie, dar lui i s-a spus să le pecetluiască pentru că vor fi descoperite în timpul de sfârșit.
„Nimeni nu a știut nimic despre aceasta. Nici măcar îngerii nu au înțeles-o. Vedeți? El nu a descoperit-o. De aceea, sub cea de-a șaptea Taină, când cea de-a șaptea Pecete a fost deschisă, a fost tăcere.
Când Isus a fost pe Pământ, ei au vrut să știe când El urma să vină. El a spus: „Nici Însuși Fiul nu știe când se va întâmpla.” Vedeți, Dumnezeu a păstrat aceasta doar pentru Sine. Este o taină. De aceea în cer s-a făcut o tăcere de o jumătate de ceas și șapte Tunete au făcut să se audă glasurile lor, iar lui Ioan i-a fost interzis să scrie. Vedeți? Venirea Domnului…”
Aici, fratele Branham a legat Apocalipsa 8:1 de Apocalipsa 10:1-7.
„…Aceasta este ceea ce El nu a descoperit încă, cum va veni El și când va veni El. Este un lucru bun că El nu o face. Nu. El a arătat-o sau a descoperit-o în fiecare tip din Biblie.
Așadar, întreaga Biblie este descoperirea Tainei lui Dumnezeu în Hristos. Întreaga Biblie este exprimarea unui singur țel pe care l-a avut Dumnezeu, un singur scop pe care El a dorit să-l atingă în întreaga Biblie.”
Deci, întreaga Biblie este despre un singur lucru. Iar El a arătat-o la început deoarece Cuvântul vorbit este Sămânță originală. Când El a spus: „Creșteți și înmulțiți-vă și stăpâniți toată creația”, Acesta este Cuvântul original. La aceasta ne întoarcem noi, prieteni, la porunca originală pentru fiii și fiicele lui Dumnezeu. Acesta este Cuvântul original, Cuvântul vorbit este Sămânță originală. La aceasta ne întoarcem noi, prieteni! Aceasta este taina ascunsă a lui Dumnezeu, un singur țel, un singur scop pe care El a vrut să-l atingă în întreaga Biblie.
„Iar toate faptele credincioșilor în Biblie au fost ca simbol, au exprimat care a fost marele scop al lui Dumnezeu, iar acum, în zilele din urmă, El a descoperit-o și o arată”.
Credem noi aceasta? El a descoperit Taina și o arată.
„Iar cu ajutorul lui Dumnezeu, o veți vedea chiar aici în această dimineață, ceea ce Domnul a avut în gândul Său tot timpul și a exprimat-o. Așadar, veți puteți vedea marea însemnătate a ceea ce a fost să știu aceasta, apoi să încerc să o aduc la oameni. Eu nu am intrat în detalii în a încerca să o explic așa cum Dumnezeu mi-a descoperit-o mie.”
Despre aceasta este acest mesaj, „Hristos este taina lui Dumnezeu descoperită.”
În mesajul Este acesta semnul sfârșitului, domnilor?, din anul 1962, fratele Branham a spus:
„Îngerul al șaptelea al Apocalipsei 10:7, este mesagerul celei de-a șaptea epocă a bisericii. Înțelegeți? Acum, fiți atenți. „În zilele…” Fiți atenți aici. „În zilele în care îngerul al şaptelea va suna din trâmbiţa lui, se va sfârşi taina lui Dumnezeu.”
Acum, va suna acest mesager, cel de-al șaptelea înger aici sunând Mesajul său pentru Biserica Laodicea. Observați Mesajul său. Nu a fost primul înger, nu lui i-a fost dat Acesta; nici celui de-al doilea, al treilea, al patrulea, al cincilea, al șaselea, dar a fost îngerul al șaptelea care a avut acest Mesaj. Care a fost acesta?
Observați Mesajul său: „Sfârșind toate tainele lui Dumnezeu, care sunt scrise în Carte.” Îngerul al șaptelea leagă toate tainele care au fost lăsate libere la capete, de-a lungul acestor organizații și denominațiuni. Îngerul al șaptelea le adună și încheie întreaga taină. Este ceea ce spune Biblia: „Încheie Taina Cărții scrise.”
Ce va face el? Încheie taina. Taina lui Dumnezeu. Taina. Iar Hristos este Taina lui Dumnezeu descoperită. O voi spune până voi înțelege, o voi spune până când o voi vedea clar, și mai clar, și mai clar. O voi spune până când devine mai vie în înțelegerea mea, până când devine mai mult realitate în viața mea.
Înapoi la Hristos este Taina lui Dumnezeu descoperită, unde fratele Branham spune:
„Dar ceea ce El a vrut să facă, El a iubit paternitatea pentru că El era un Tată. Iar singurul fel în care a putut să o exprime, a fost să devină un Fiu al omului. De aceea, Isus continua să spună: „Fiul omului.”
„El a iubit paternitatea”. Dumnezeu. El a dorit să exprime paternitatea, iar singurul fel în care El a putut să o exprime a fost să devină un Fiu al omului. Care a fost scopul? Să Se exprime pe Sine. Tot ce găsim în Biblie, este Dumnezeu care Se exprimă pe Sine; Dumnezeu vrea să fie exprimat, să devină tangibil; Dumnezeu vrea să devină trup pe Pământ.
„Vedeți, mulți dintre ei nu știau despre ce vorbea El. Dar înțelegeți voi acum? (Adunarea spune „Amin”). El a vrut să Se exprime pe Sine. Acesta a fost unul din cele trei mari scopuri ale Sale, să se exprime pe Sine, să Se identifice cu ființele umane, să Se descopere pe Sine în Hristos.”
Acesta este unul din lucrurile pe care Dumnezeu a vrut să le facă.
„În al doilea rând…” (și aceasta este ceva ce Dumnezeu a vrut să facă), „…să aibă întâietate în Trupul Său de credincioși, care este Mireasa Sa, pentru ca El să poată trăi în oameni.”
Vorbim despre un singur țel, un singur scop pe care El a vrut să-l obțină în întreaga Biblie. Apoi, fratele Branham a spus că s-a desfășurat într-o manieră triplă: prima parte este să aibă întâietate într-un om, iar El a făcut aceasta în Hristos Isus. În al doilea rând, să aibă întâietate într-o Mireasă, într-un popor, iar El face aceasta acum. Așadar, acesta este scopul întregii Biblii, este singurul scop al lui Dumnezeu, singurul țel, este Taina lui Dumnezeu pe care El a ținut-o ascunsă în adâncul gândurilor Sale, pe care El vrea să o exprime.
„Acum, El a putut face aceasta în Adam și Eva, dar păcatul i-a despărțit, și atunci a trebuit să existe o cale să o obțină din nou. Oh! Aceasta este o bogăție pentru mine, doar să mă gândesc la ea. Înțelegeți? Înțelegeți care a fost scopul lui Dumnezeu? De ce nu i-a păstrat pe Adam și Eva așa cum erau? În acest caz, El nu ar fi putut niciodată să exprime plinătatea Sa, întregul Său atribut. Pentru că, El ar fi putut fi un Tată acolo, este adevărat, dar El este și un Salvator.
Voi spuneți: „De unde știi că este?” El este pentru că eu am avut această experiență. Înțelegeți? El este un Salvator, iar El a trebuit să exprime aceasta. Cum a putut El să facă aceasta? Doar prin Hristos. Cum a putut El să fie un Fiu? Doar prin Hristos. Cum a putut El să fie un Vindecător? Doar prin Hristos. Vedeți, toate lucrurile sunt cuprinse în acea singură Persoană, Isus Hristos.
Când mă gândesc la aceasta, văd denominațiunile ieșind din scenă, și tot altceva pălind, când văd marele scop al lui Dumnezeu: descoperindu-Se pe Sine. Și trebuind mai întâi, să Se descopere pe Sine în Hristos, „plinătatea Dumnezeirii în trup.” Apoi să aducă acea „plinătate a Dumnezeirii în trup” într-un popor pentru ca El să poată avea întâietatea, supravegherea, conducerea.”
Când a ajuns la mesajul „Hristos este Taina lui Dumnezeu descoperită”, fratele Branham a spus: „Când ajung la acest singur țel, ceea ce Dumnezeu a vrut să atingă, să Se exprime pe Sine…” și El a putut să o facă în Adam și Eva, dar păcatul i-a despărțit. Dar acest fapt nu a reprezentat o piedică în marele scop al lui Dumnezeu pentru că atributele Sale trebuiau să fie exprimate prin răscumpărare. Dar Dumnezeu a venit pentru a Se exprima pe Sine de-a lungul acestei călătorii ca Hristos, Cuvântul manifestat în fiecare veac, totul fiind cuprins, învăluit în Isus Hristos, apoi, din Isus Hristos a ieșit o porțiune pentru că, dacă a fost un ultim Adam, trebuia să existe și o ultimă Evă. Iar fratele Branham, când a privit la aceasta a spus: „Totul este învăluit în acea singură Persoană, Isus Hristos.” Totul era în El. Deci, ce era în El? Tot ce Dumnezeu a vrut să facă de la început se găsea în Isus Hristos. Era El Însuși exprimat în trup de carne pe Pământ. Iar când ne gândim la aceasta, totul este învelit în acea singură Persoană.
Dar, atunci ce este cu Mireasa? Ea este El. Este parte din El, este o exprimare a Sa, Ea a ieșit din El, S-a unit cu El. Intenția nu a fost niciodată ca Ea să fie separată de El, ci Ea trebuia să fie parte din El.
Atunci când Dumnezeu l-a creat pe fiul Său, primul Său fiu a fost Adam. Dumnezeu a văzut că Adam era singur și a hotărât că îi va face un ajutor, dar El nu a făcut o altă creație pe care a scos-o din pământ, așa cum procedase înainte. Nu, ci totul se afla în Adam. Adam era tabloul, Adam era capodopera, Adam era ceea ce Dumnezeu voia să exprime pe Pământ, dar în Adam se afla mai mult din acea exprimare. Dar, era în Adam! Era în El! Deci, Dumnezeu nu putea să facă o altă creație, să ia o altă parte a pământului, să ia altceva, ci El a trebuit să se întoarcă la ceea ce a turnat în Adam, să ia din Adam acea exprimare și să o aducă la el, aceasta fiind marea Sa lucrare, cei doi devenind una, Familia Capodoperă. Atunci, El le-a spus: „Mergeți și stăpâniți, exprimați ceea ce Eu am exprimat în voi, exprimați-o pe tot Pământul.”
„Când mă gândesc la aceasta, văd denominațiunile ieșind din scenă.” Vedeți și voi același lucru? Ascultați, acest Mesaj nu este un argument împotriva denominațiunilor; acest Mesaj nu este o învățătură mai bună; acest Mesaj nu este o luptă împotriva teologilor sau a învățăturii incorecte, ci denominațiunile ies din scenă pentru că denominațiunea este conducerea umană, este un sistem al omului, este un grup de oameni care se întrunesc pentru a vorbi despre detalii din Biblie, pe care nici măcar ei nu le înțeleg, pe care le pun împreună într-o compilație sau un pachet, care clarifică lucrurile dacă tu urmezi ceea ce este cuprins în acel pachet, astfel tu vei merge în Rai. Dar aceste lucruri ies din scenă pentru că nu este vorba despre aceasta, niciodată nu a fost despre aceasta. Nu acesta a fost scopul lui Dumnezeu, Planul Său și nu este ceea ce El a exprimat, ci ceea ce exprimă El este pe El Însuși în formă de Familie pe Pământ.
Când văd aceasta, că totul este în Isus Hristos și de asemenea văd ceea ce iese din Isus Hristos, atunci denominațiunile ies din scenă. Acum, nu mai există niciun argument. Ce voi mai dezbate eu? Voi mai dezbate dacă sămânța șarpelui este adevărată sau nu, sau dacă Dumnezeirea este adevărată sau nu? Putem dezbate până când învinețim, eu vă pot convinge din punct de vedere rațional. Dar fiecare din aceste învățături au fost restituite pentru a ne aduce la acest Adevăr.
Care este scopul seminței șarpelui? Este pentru a înțelege ce nu a mers bine, cum noi ne-am născut greșit și cum ar fi trebuit să fie lucrurile la început. Nu pentru ca noi să spunem: „Știu ce s-a întâmplat în grădina Eden”, ci pentru ca noi să știm de ce ne aflăm în starea aceasta, să cunoaștem ceea ce Dumnezeu avea pregătit pentru noi la început și care era scopul și intenția Lui originală pentru noi. Despre aceasta este sămânța șarpelui. Nu este pentru a ști mai multe decât denominațiunile sau pentru a le corecta, ci este despre Dumnezeu care aduce fii și fiice înapoi în poziția lor. Despre aceasta este fiecare învățătură din acest Mesaj. Despre aceasta este botezul în Numele lui Isus Hristos, este despre a te identifica cu Căpetenia, despre a afla Cine este Capul Familiei, începutul Creației lui Dumnezeu, de unde am venit, Cine a murit pentru mine, Cine mă deține, și Cine este Dumnezeu.
Învățătura dumnezeirii nu este pentru ca eu să-i pot corecta pe trinitarieni spunându-le: „Tu ai o învățătură catolică”, ci este pentru a înțelege cine sunt eu. Pentru că atunci când noi stricăm învățătura dumnezeirii și-L tăiem pe Dumnezeu în trei bucăți, lăsându-L în trei părți, trei dumnezei, trei Persoane ale dumnezeirii, și toate aceste lucruri, atunci eu nu mă voi mai putea găsi acolo. Dar când eu înțeleg că Dumnezeirea este Dumnezeu exprimându-Se pe Sine prin slujbe, venind jos și manifestându-Se copiilor Săi, chiar în copiii Săi, prin Duhul Sfânt, atunci mă pot găsi pe mine ca parte din atributul lui Dumnezeu și parte din acea exprimare a lui Dumnezeu. Deci, când văd aceasta, pur și simplu văd denominațiunile ieșind din scenă. Nu din pricină că sunt greșite din punct de vedere al învățăturii. Chiar și noi am fost greșiți din punct de vedere al învățăturii și este posibil să mai avem încă unele lucruri greșite din punct de vedere tehnic al învățăturii, dar nu la aceasta privesc eu, ci la Isus Hristos fiind Esența, fiind ceea ce a vrut Dumnezeu, fiind Dumnezeu în trup, apoi Mireasa Sa ieșind din El și unindu-Se cu El. Acesta este scopul fiecărei învățături și a întregii slujbe a Bibliei.
Ascultați, dacă voi înțelegeți acest tablou, ca păstor, eu nu mă tem că voi veți fi amăgiți de învățătura denominațională. Poate veți intra într-o conversație la locul de muncă, la școală și cineva va aduce multe versete și va construi niște puncte foarte bune. În mintea ta vei putea spune: „Nu știu despre ce vorbești. Eu nu îți pot explica mai multe.” Dar în inima ta, tu ai văzut tabloul. Eu nu voi fi deviat de toate aceste lucruri, nu știu cum să le dezbat cu tine, dar tot ce știu este aceasta: Totul este în El. Acesta este tabloul: Dumnezeu în om.” Slăvit să fie Dumnezeu! Iar când văd aceasta, pot vedea denominațiunile ieșind din scenă. Pot spune aceasta de o mie de ori, prieteni!
Înainte, vedeam denominațiunile ieșind din scenă pentru că eu aveam dreptate și ele nu. Apoi, deveneam agitat pentru că nu puteam să le dovedesc că sunt greșite. Și pentru că acest Mesaj este adevărat, pentru că este Adevărul, eu trebuie să am dreptate, iar acum nu știu cum să gestionez ceea ce îmi spuneți. Ceea ce spui pare logic la versetele pe care le folosești, dar acum tot ce știu este că trebuie să desființez ceea ce spui tu, pentru că trebuie să fie greșit. Dar acum, pur și simplu văd denominațiunile ieșind din scenă, dar fără țintiri, fără amenințări, fără înșelăciune, fără temeri pentru că totul este învelit într-o singură Persoană, Isus Hristos. El este Totul meu în tot. El este Totul meu! El este Mirele meu! El este Salvatorul meu! El este Dumnezeul meu! Toate lucrurile au fost create prin El și pentru El. Fără El nu s-a înfăptuit nimic. Totul este în El, un Dumnezeu-Om, un Dumnezeu-Om desăvârșit, Dumnezeu exprimându-Se ca Fiu, în El găsindu-se plinătatea dumnezeirii. Totul este în El, iar eu mă găsesc în El, ca parte din El. De aici provine siguranța mea. Nu pentru că am toate lucrurile puse în ordine, ci pentru că văd tabloul. Iar prin credință, eu cred că fac parte din tablou. Slăvit să fie Domnul!
„Când mă gândesc la aceasta, văd denominațiunile ieșind din scenă…”
Vă place când spun aceasta acum? Nu există niciun gram de ură, dușmănie, fără argumente. Și eu am fost acolo, dar fără Dumnezeu, aș fi continuat să fiu acolo făcând ce aș fi putut eu mai bine pentru a pune bucățile cap la cap. Dar, ascultați, toate aceste lucruri au trecut pentru mine. Nici măcar nu mai trebuie să explic totul pentru a crede, nu mai trebuie să explic totul pentru a ști că sunt eu, că este adevărat, că este real și că fac parte din tablou. Pot vedea ceea ce nimeni altcineva nu poate vedea, deși nu pot explica.
„Când mă gândesc la aceasta, văd denominațiunile ieșind din scenă, și tot altceva pălind, când văd marele scop al lui Dumnezeu: descoperindu-Se pe Sine. Și trebuind mai întâi, să se descopere pe Sine în Hristos, „plinătatea Dumnezeirii în trup.” Apoi, să aducă acea „plinătate a Dumnezeirii în trup” într-un popor, pentru ca El să poată avea întâietatea, supravegherea, conducerea.”
Acesta este marele scop al lui Dumnezeu. Privim și vedem tot ce profetul spune, viața lui și toate acestea, dar când vine vorba despre mine, când reduc totul la mine, care este marele scop al lui Dumnezeu pentru mine personal, individual? El vrea întâietatea în mine, vrea să trăiască în mine, vrea conducerea Sa în mine, vrea un loc în care să trăiască și să Se exprime. Aceasta este ceea ce acest Mesaj înseamnă pentru mine.
Fratele Branham a spus că ei au făcut o tradiție din viața lui Moise, dar nu L-au cunoscut pe Dumnezeul lui Moise. Știau totul despre Moise, despre trecerea Mării Roșii, despre toiagul său, despre Stâlpul de foc. Au studiat toate aceste lucruri ca Farisei, ca Evrei, de mici copii au studiat totul. Moise a fost cel care a adus eliberarea, Dumnezeu a adus-o prin el, el a fost marele eliberator, a fost dătătorul Legii, a reprezentat atât de mult, el a fost profetul care Îl preumbrea pe marele Profet care urma să vină, deoarece el a spus: „Dumnezeu va trimite un profet ca mine.” Moise a reprezentat atât de mult pentru ei încât au studiat viața lui și l-au cunoscut pe Moise, dar nu L-au cunoscut pe Dumnezeul lui Moise. Și când Dumnezeul lui Moise a apărut îmbrăcat într-o învelitoare diferită, ei nu L-au recunoscut.
Eu nu vreau să fac o tradiție din viața profetului și să știu ce a făcut Dumnezeu în cutare loc și în cutare loc și în cutare loc, pentru că viața acelui profet a fost Cuvântul pentru această zi, pentru ca eu să pot vedea cu ochii mei micuți și cu înțelegerea mea limitată ceea ce Dumnezeu încearcă să facă în mine. Așadar, acum eu nu vreau să fac o tradiție din viața lui și să cunosc întâmplările sale, ci vreau să înțeleg scopul vieții sale, acesta fiind să exprime Cuvântul pentru ziua sa, astfel încât eu să cred Cuvântul ca și cum mi-ar aparține mie, să înțeleg ceea ce Dumnezeu încearcă să facă cu mine pentru ca eu nu doar să știu tradiția și viața profetului, ci să-L cunosc pe Dumnezeul profetului, pe Dumnezeu care a trăit acolo și care dorește să trăiască aici. Slavă Domnului!
El vrea să Se descopere pe Sine.
În același mesaj, Hristos este Taina lui Dumnezeu descoperită, fratele Branham a spus:
„Cândva, în parte, Moise L-a avut; în parte, David L-a avut; dar aici, El este manifestat în plinătate, Însăși Divinitatea stând pe Pământ. Dumnezeu în plinătatea Sa, să moară pentru păcatul poporului, pentru ca El să poată aduce Bisericii Sale o viață sfințită; pentru ca El să poată avea întâietatea, în plinătate, în Biserica Sa, să manifeste fiecare făgăduință în zilele din urmă, pe care El a făgăduit-o pentru zilele din urmă.”
Deci, singurul scop, singurul țel al lui Dumnezeu a avut trei părți: să Se manifeste pe Sine în Hristos; să Se manifeste pe Sine într-un Trup alcătuit din mai multe mădulare, o Mireasă; și o întoarcere la Cuvântul original vorbit în Eden. Acesta este singurul scop, singurul țel. Făcând aceasta, El urma să Se descopere. Fratele Branham, slujba sa, viața sa, a fost a unui profet, iar profetul este mai mult decât învățătura sa, pentru că profetul devine Cuvântul pentru epoca sa. El a venit pentru a exprima Cuvântul, pentru a face Cuvântul viu.
În același mesaj, fratele Branham spune:
„Atunci va veni un timp în care El Se poate exprima pe Sine în plinătatea Dumnezeirii Sale, Divinitatea, prin Biserica Sa, va avea întâietate în Biserica Sa. Oh! Ce anume? Omul uns; iar acum poporul uns. Oh, să aducă înapoi Mirele și Mireasa unși. Unși prin (de ce?) acceptarea a ceea ce a refuzat Eva și Adam; venind înapoi cu ungerea Cuvântului pentru că El a spus: „Cuvântul Meu este Duh.” Vedeți? Unși cu Cuvântul. Ceea ce Eva a respins, El revine, iar noi primim.”
De ce? Pentru că această Mireasă nu va cădea. Ea este rânduită să nu cadă. Mulțumim lui Dumnezeu!
În mesajul Capodopera, citim:
„Ce a spus El în Apocalipsa 10 că va avea loc? De ce a avut loc călătoria la Tucson? Să-i deschidă Bisericii, în zilele mesagerului, a îngerului al șaptelea, Mesajul îngerului al șaptelea, întregul Cuvânt al lui Dumnezeu Se va manifesta. Pecetea, ceea ce pleava a lăsat despre „de ce” și totul despre Aceasta, se va manifesta în acest timp.
Este aceasta ceea ce a spus Cuvântul? (Adunarea spune „Amin!”). Atunci, noi o vedem. Atunci, unde ne aflăm noi? Înțelegeți unde ne aflăm noi? Există un singur lucru, secerișul este aici. Ea este coaptă. Ea este pregătită acum pentru Venire.”
El a făcut această afirmație în viața sa.
Tot în același mesaj, fratele Branham a spus:
„Cuvântul a devenit trup, exact așa cum El a promis în Luca 17, în descoperirea Fiului omului, Maleahi 4, întoarcerea lui Ilie pentru a întoarce inimile copiilor la părinți, și totul. Înțelegeți! Așa este. Apocalipsa. Toată adevărata Viață care s-a aflat în tulpină, spic și pleavă se adună acum în Sămânță, pregătită pentru înviere, pregătită pentru seceriș. Alfa a devenit Omega. Amin. Primul a devenit Ultimul, iar Ultimul este Primul. Sămânța care a căzut, a parcurs procesul și a devenit Sămânță din nou. Sămânța care a căzut în Eden și a murit acolo, s-a întors. Din acea sămânță imperfectă care a murit acolo, s-a întors Sămânța desăvârșită, al doilea Adam.
Prima Evă care a căzut și a fost folosită în a doua reformă… a doua venire, aducând la viață un copil, a devenit acum adevărata Mireasă, din nou Sămânța, înapoi cu Cuvântul original din nou.”
Aceasta este ceea ce scopul lui Dumnezeu lucrează acum, în a doua parte a scopului întreit.
Din nou în mesajul Capodopera,el spune:
„Marea Capodoperă a unei Familii, al doilea Adam și a doua Evă, acum pregătiți pentru grădină, Mileniul. Amin. Înapoi pe Pământ. Aleluia! Marele Sculptor nu i-a lăsat acolo. Și-a luat timp, așa cum a făcut de-a lungul a milioane de ani, modelând primul cuplu perfect, dar ei au căzut. Acum, de-a lungul a mii de ani, El i-a modelat din nou, iar acum ei sunt pregătiți.
Capodopera a venit și a fost lovită, din coasta Lui ieșind ajutorul Său. Iar Ea este ridicată prin același proces. Acum, iat-o înapoi din nou; cu toată natura, Biblia, și totul, arătându-ne că ne aflăm aici.”
Am parcurs toate aceste întoarceri pentru a împărtăși cu voi acest citat din mesajul Este Răsăritul Soarelui:
„Așa cum Hristos a fost Primul care a înviat dintre toți profeții, și așa mai departe; deși preumbrit în multe locuri, El a fost întâiul rod dintre cei care dormeau. În venirea lui Hristos în Mireasă, ieșind afară din biserică, va trebui să existe un Snop legănat din nou în zilele din urmă.
Legănarea snopului! Ce era snopul? Primul care a ajuns la maturitate, primul care a dovedit că era grâu, care a dovedit că era snop. Aleluia! Sunt sigur că înțelegeți despre ce vorbesc. A fost legănat deasupra poporului.
Iar prima dată, va veni la suprafață, pentru epoca Miresei, pentru o înviere din denominaționalismul întunecat, un Mesaj, și anume că maturitatea deplină a Cuvântului s-a întors înapoi din nou în puterea Sa deplină și fiind legănat deasupra poporului prin aceleași semne și minuni pe care El le-a făcut înainte.
„Pentru că Eu trăiesc, și voi trăiți,” vorbind Soției Sale. „Pentru că Eu trăiesc, și voi trăiți.” Ce înviere a fost aceea!…”
Aceasta a avut loc în ziua de Rusalii când la vâjâitul unui vânt puternic a venit Stâlpul de Foc, El spunând: „Eu am înviat. Sunt viu! Sunt aici, pregătit să vin în voi!” „Ce înviere a fost aceea”, dar acum, fratele Branham spune: „Ce înviere este aceasta!” De ce? Pentru că Ceva a fost legănat deasupra poporului din nou, ca și în ziua de Rusalii. A fost acel prim Cuvânt care a ajuns la maturitate. Isus a fost Primul din înviere, aducând Viața Sa înapoi la Biserică, dar acum, la sfârșitul epocilor, trebuie să existe o altă manifestare a acestui Cuvânt legănat deasupra poporului, pentru a înțelege că El este viu și că Ea este vie și că aceasta este o înviere.
„Și ce înviere este aceasta, să fii adus la viață din morți, „a fi făcut viu în Isus Hristos” prin puterea de aducere la viață a lui Dumnezeu. El a fost legănat înaintea lor. Cuvântul, ceea ce era El, a fost legănat pentru ei în ziua de Rusalii, Cuvântul făcut trup. Acum, așa cum spun eu, va fi legănat din nou în zilele din urmă.”
Am văzut noi legănarea snopului, prieteni? Prima parte? Fratele Branham explică aceasta în acest mesaj. El a spus:
„Prima parte a câmpului care vine la maturitate, se află pe margine, unde soarele ajunge primul, aceasta fiind partea care are prima expunere la soare, la lumină, la adevăr, iar ei o adunau și o aduceau preotului. Preotul o legăna în semn de recunoștință sau ca și comemorare înaintea lui Dumnezeu a faptului că procesul care a adus această parte a câmpului la maturitate, va avea loc și în restului câmpului și-l va aduce la același nivel de maturitate.”
Ascultați, snopul de legănat nu a fost William Branham, ci Cuvântul care s-a manifestat în William Branham. Iar acel Cuvânt a fost un profet care a venit pentru a merge înaintea celei de-a doua veniri a lui Isus Hristos. Dar țineți minte, la prima venire a lui Hristos, am avut un premergător care a venit într-un vas, apoi Îl avem pe Isus Hristos care a venit într-un alt vas. Dar la a doua venire, avem un premergător care vine într-un vas care indică faptul că Hristos vine, Cuvântul a fost restituit, apoi acel Cuvânt a venit în același vas, un fiu al omului descoperindu-L pe Fiul omului, Isus Hristos. El a spus: „Slujba mea este de a dovedi că El Se află aici.”
Ce credeți că făcea el când se întorcea cu spatele și deosebea gândurile oamenilor din mulțime? El arăta că Dumnezeu este aici, că El este prezent, că El este în trup din nou. Și ce făcea El? Arăta cea de-a doua parte din scopul întreit, pentru că era Dumnezeu care avea întâietate în Mireasa Sa. Prima parte a acelei Mirese care a ajuns la maturitate deplină a fost profetul, pentru că profetul devine Cuvântul pentru epoca sa, el vine pentru a manifesta Cuvântul, vine pentru a declara prin viața sa, prin acțiunile sale, prin totul, ceea ce Dumnezeu face în această zi.
Ce face Dumnezeu? Se exprimă pe Sine. Unde? În poporul Său. Ceea ce a vrut El să facă la început și a fost întrerupt de cădere, acum El S-a întors înapoi pentru a plăti prețul răscumpărării, apoi de-a lungul a șapte epoci ale Bisericii, a zidit o Mireasă pentru ca El să o poată aduce înapoi la poziția ei. Iar El a arătat-o printr-un profet.
Dacă privim la viața acestui profet, să nu facem din ea o tradiție sau o comemorare, pentru că este Cuvântul manifestat, este o declarație a ceea ce Dumnezeu vrea să facă în poporul Său astăzi.
Vedem că în slujba lui, fratele Branham începe să arate manifestarea Tragerii a treia, și acum noi putem vedea ce s-a pierdut în Eden, și anume: un fiu al lui Dumnezeu ca dumnezeu-om pe Pământ, ceea ce a fost arătat în toți profeții. Ce a declarat El în toți profeții? Un dumnezeu-om care putea întrerupe natura, care putea chema muște, care putea opri soarele.
Fratele Branham a spus că profeții zideau trupul, Cuvântul, Hristos, Cuvântul uns în fiecare dintre ei, rezidind, arătându-L pe Hristos, iar când Isus a venit, El a fost Cuvântul în trup, Cuvântul viu în trup. Cine era El? Un Dumnezeu-Om. El era Dumnezeul-Om. Dumnezeul-Om desăvârșit. Iar la sfârșitul timpului, El a adus un profet în scenă, și acel profet a fost un profet dintre Neamuri, îngerul, ultimul mesager, al șaptelea înger mesager. Și Dumnezeu a luat acel om și a făcut lucruri pe care le credem cu greu. Noi vorbim despre lucrurile despre care el a vorbit. Când prietenul său, fratele Wood, a smucit cârligul din gura peștișorului, branhiile și intestinele sale ieșind afară, l-a aruncat în apă unde a plutit puțin ajungând între trestii. Dar puterea lui Dumnezeu a venit jos și i-a spus fratelui Branham să vorbească peștișorului, iar el a spus: „Peștișorule, îți dau viața înapoi!” Acela a fost un dumnezeu-om. Nădăjduiesc că aceasta nu vă va poticni. Dar aceea a fost ceva extraordinar, prieteni!
A doua parte a scopului întreit este întâietatea. Dumnezeu trebuie să fie în control, trebuie să fie El. Fratele Branham nu făcea aceste lucruri după bunul său plac, ci el era un om care a fost în mâna lui Dumnezeu, sub controlul lui Dumnezeu, în care Dumnezeu putea să aibă încredere, iar când Dumnezeu îi spunea să facă ceva, el putea să o facă. Iar el a spus: „Peștișorule, îți dau viața înapoi!”
El a ajuns la creația veverițelor, și atunci fratele Branham nu a spus: „Vreau să creez veverițe.” Eu m-am gândit la aceasta. El se afla la vânătoare de veverițe, dar pentru el nu era o mare nevoie fiindcă el a spus că o făcea ca sport, el putea cumpăra carne. Nu era sărac, nu se găsea în mare nevoie, iar eu de multe ori m-am gândit: De ce a venit Dumnezeu și l-a făcut pe acest om să vorbească Cuvântul vorbit prin buze umane și să creeze veverițe, să le împuște, apoi să le mănânce? Dacă mi s-ar întâmpla mie ceva asemănător, cred că aș păstra acele veverițe, le-aș pune într-o cușcă sau ceva de acest fel și aș avea grijă mare de ele. Nu știu ce aș face, dar eu m-am întrebat de ce a făcut Domnul așa ceva? El a făcut-o pentru voi și pentru mine, prieteni. El a făcut-o pentru că viața profetului devine Cuvântul pentru epoca sa. Iar Domnul i-a spus: „Orice vei spune…” Iar fratele Branham a spus că era diferit de timpul în care Moise a manifestat aceasta, deoarece atunci când Moise a manifestat-o, Dumnezeu a spus: „Vorbește ca muștele să vină”, iar Moise a repetat după Dumnezeu. Dar aici, Dumnezeu i-a spus: „Vorbește tu”, iar fratele Branham a trebuit să decidă ceea ce voia să spună, de unde să vină veverițele, unde s-ar fi găsit și cum le-ar fi împușcat. Iar Dumnezeu i-a onorat cuvintele, a creat veverițele, totul întâmplându-se exact cum a spus acel om. De ce? Pentru că aceasta este ceea ce a pierdut Adam. Este ceea ce Isus Hristos a venit și a manifestat, ceea ce El a restituit. Dar nu a restituit-o doar pentru El Însuși, ci pentru toată Familia. Aceasta este ceea ce viața acestui profet a venit să ne spună: că aceasta a venit pentru toată Familia.
Isus S-a născut din fecioară. El era fără păcat. Voi și cu mine ne-am născut greșit, ne-am născut în păcat, am fost zămisliți în nelegiuire și am venit în lume vorbind minciuni, am avut nevoie de răscumpărare, de mântuire, de pocăință și greșim tot timpul, zilnic. Vedeți, Dumnezeu nu a adus un om desăvârșit pentru a-l face să devină semnul epocii, ci a ridicat un om din sărăcie, cu o educație limitată, care nu putea să pronunțe bine toate cuvintele, care a făcut multe greșeli în mod public și despre care el ne-a spus: că a mințit un avocat, cum sentimentele i-au fost rănite, cum a experimentat descurajarea, cum a vrut să fugă de slujba sa. De ce? Pentru că Dumnezeu nu are nevoie de oameni desăvârșiți, ci are nevoie de cineva care să-I asculte Glasul; de cineva pe care-l poate corecta; de cineva care să stea în mâinile Sale, iar atunci când deviază să-l poată aduce înapoi; când are un gând greșit, să-l poată corecta; când minte, să-l poată condamna, iar el să răspundă pe măsură. Dumnezeu ne-a arătat, prin acest profet că aceasta este pentru voi și pentru mine. Nu este doar pentru el, ci este pentru noi.
Ceea ce Dumnezeu aduce înapoi este ceea ce s-a pierdut în Eden, iar Dumnezeu vrea să aducă înapoi în cea de-a doua parte a scopului Său întreit și să o manifeste într-o Mireasă, pe Pământ, la sfârșitul timpului, și această manifestare ne va duce în Răpire, pentru că după acea manifestare va fi timpul pentru Mileniu.
Iar acest om a spus: „Acea veveriță va fi acolo, va fugi aici și va merge acolo.” Eu nu-mi amintesc toate detaliile, dar totul s-a întâmplat așa cum a spus el.
Fratele Benjamin Seabolt a predicat despre aceasta cu puțin timp în urmă și ne-a adus aceste lucruri în detaliu. Fratele Branham a fost pregătit să plece de la ceea ce a spus, pentru că era o ființă umană ca voi și ca mine. A fost atât de copleșit de ceea ce se petrecea încât de-abia dacă a înțeles. Dar Dumnezeu îl conducea. El era pregătit să plece, când Domnul i-a spus: „Dar, tu ai spus…” aducându-l înapoi la ceea ce avea loc în acest dumnezeu-om, acest fiu al lui Dumnezeu care era restaurat înapoi la poziția lui, ca și conducător al Pământului care avea stăpânire asupra Creației.
Fratele Branham a ajuns la punctul în care a vorbit despre ceea ce a spus Domnul Isus: „Lucrări mai mari ca acestea veți face.” Iar el a spus: „Mai mari. Vedeți voi, Isus a luat pâine și a adus mai multă pâine. Dar niciodată nu a creat ceva din nimic.” Aceasta a fost doar prin Cuvântul vorbit, creat instant, din nimic. Exact așa cum Dumnezeu a vorbit Cuvântul când a adus lumea la existență.
Apoi, el ajunge la Hattie Wright și cei doi băieți ai ei. Exista un vas pe Pământ prin care Dumnezeu putea vorbi, iar Hattie a dat răspunsul corect la manifestarea veverițelor. Ea a înțeles că acela nu era nimic altceva decât Adevărul. Iar când ea a înțeles și a mărturisit că acea manifestare, adică ceea ce Dumnezeu manifestase prin fratele Branham, nu era nimic altceva decât Adevărul, de ce L-a mulțumit pe Dumnezeu atât de mult? Pentru că viața profetului a devenit Cuvântul pentru acea epocă, și aceasta era ceea ce Dumnezeu încerca să-i facă să înțeleagă: „Acesta este Planul Meu. Aici ne aflăm noi. Iată ceea ce am făcut Eu. Aceasta este răscumpărarea. Eu aduc înapoi pe fiii și fiicele lui Dumnezeu la locul lor.”
Hattie nu a răspuns la o simplă veveriță, ci la însăși manifestarea celei de-a doua părți a scopului lui Dumnezeu, care a avut loc într-un profet, a cărui viață a devenit Cuvântul, arătând ceea ce făcea Dumnezeu. Iar când ea a văzut ce a făcut Dumnezeu prin acel om, ceva din ea a spus: „Acesta este Adevărul, frate Branham.” Nu era vorba despre veverițe pentru că ele fuseseră împușcate și mâncate, ci era vorba despre manifestarea lui Dumnezeu înapoi în copiii Săi din nou, răscumpărați, neprihăniți, spălați. Amin!
Iar el a spus: „Hattie, orice dorești…” Iar ea a dorit mântuirea celor doi copii ai săi. Și el a spus: „Eu ți-i dau.” Acel limbaj nu poate fi inventat. El a spus: „Ți-i dau în Numele Domnului.” Iar ei au căzut în poala ei plângând și pocăindu-se.
Fratele Branham niciodată nu și-a asumat vreun merit legat de această întâmplare. Nu a fost ceva ce el a făcut, ci Dumnezeu i-a spus ce să facă, și el a făcut ceea ce Dumnezeu dorea. Dar Dumnezeu trebuia să aibă un vas. Ce era el? Un dumnezeu-om pe Pământ, din nou.
Apoi, am văzut vindecarea soției sale, când ea a avut acea tumoare. Aceasta creștea în pântecul ei. Medicul a vrut să o scoată, iar el se ruga pentru soția lui, și Dumnezeu i-a spus: „Ridică-te în picioare. Orice vei spune, va fi întocmai.” El s-a ridicat în picioare și a spus: „Înainte ca medicii să o atingă…” De îndată ce ea a intrat în sală și s-a așezat, se târa înspre masa de operații din pricina durerii cauzate de acea tumoare, avea dureri și s-a așezat suferind. Dar în timp ce medicul venea la ea… De ce? Pentru că exista un Cuvânt vorbit a lui Dumnezeu care a venit printr-un fiu răscumpărat a lui Dumnezeu.
Ascultați, el fusese născut greșit, într-un trup pângărit, un fiu al lui Dumnezeu născut greșit care ajunsese la restaurarea deplină, răscumpărare deplină în marele Plan a lui Dumnezeu, el găsindu-se atât de mult în mâna lui Dumnezeu, încât Dumnezeu avea întâietate în el și i-a putut spune: „Orice vei spune, va fi întocmai.” Și pentru că un fiu al lui Dumnezeu răscumpărat, spălat, neprihănit și umplut, înapoi în poziția lui pe Pământ din nou, pentru că el a spus: „Înainte ca medicii să o atingă…”, cu toate că ea a urcat pe acea masă în dureri cu o umflătură vizibilă, atunci când medicul se apropia, ea a simțit ceva rece trecând peste ea, iar când mâinile medicului au atins-o, nu mai exista nimic. Aceasta este puterea creatoare a Cuvântului vorbit. Vorbind la existență și din existență.
Apoi, întâmplarea mea preferată. Colorado. Pe vârful unui munte în Colorado, acolo de unul singur. Vedeți voi, toate aceste momente, cu excepția celui cu Hattie Wright și a peștișorului, au avut loc când el era singur. Această Tragere a treia nu este ceva public. Nu este despre campanii, despre ceva spre lauda omului, nu este despre care este cea mai bună biserică și unde este cel mai bun loc ca să mergi la biserică, nu, nu. Ci este despre indivizi care se întorc înapoi la a fi fii și fiice de Dumnezeu. Este despre voi personal, despre mine personal care ne întoarcem înapoi la poziția noastră. Chiar dacă nimeni altcineva din biserică nu ajunge acolo, tu trebuie să ajungi acolo. Chiar dacă toți cad, aceasta nu este despre biserică, despre program, despre ceea ce vezi pe platformă, ci este despre tine care te întorci la poziția ta, acolo unde Domnul îți poate vorbi ție în intimitatea ta, a rugăciunii tale, atunci când tu vânezi, când te afli într-o furtună de zăpadă.
Și atunci când vine o furtună de zăpadă, iar voi cunoașteți povestea bine, și este pericol, este viscol și nu poți vedea nimic, Glasul lui Dumnezeu îi vorbește și îi spune: „Întoarce-te de unde ai venit.” Fratele Branham era atât de duhovnicesc și atât de conectat cu Dumnezeu încât atunci când Glasul i-a vorbit, el a spus: „Nu eram sigur dacă eram eu sau dacă era El, așadar m-am oprit.” Știți cât de bucuros sunt că el a spus această poveste așa cum a spus-o? Cu toții am avut experiențe duhovnicești, lucruri în care Dumnezeu ne-a vorbit sau a apăsat lucruri în inimile noastre, apoi am început să ne întrebăm: „Am fost eu sau El?” Și avem nevoie de Dumnezeu ca El să aducă o confirmare. Și dacă acesta este felul în care El l-a condus pe acel fiu al Său, de ce nu m-ar conduce și pe mine la fel?
El i-a spus: „Întoarce-te înapoi!” Apoi a auzit Glasul din nou: „Du-te înapoi!” Iar el stătea acolo mâncând un sandvici, cu pușca sa sub haină în cazul în care întâlnea un urs. Ce făcea el? Trăia o viață umană normală. Nădăjduiesc că putem înțelege aceasta. Noi mergem înapoi și atingem vârfurile spunând: „Totul a fost supranatural”, dar a existat atât de mult natural în viața profetului, pentru că acesta este felul în care Dumnezeu a vrut să trăiască o viață firească, naturală pe Pământ, cu poporul Său și în poporul Său.
Apoi, El a venit și i-a spus: „Du-te înapoi”, iar după aceea, i-a spus: „Orice vei spune…Nu sunt Eu Dumnezeul care a creat cerul și Pământul? Nu sunt Eu Dumnezeul care a vorbit furtunii?” Deci, El S-a prezentat ca Dumnezeul care a vorbit pentru ca creația să vină la suprafață. „Eu sunt Dumnezeul care a vorbit furtunii”, iar acesta a fost Isus Hristos. „Acum, ceea ce vei spune tu…” Este El, doar Dumnezeul care a vorbit pentru ca creația să devină vizibilă și care a vorbit furtunii în ziua lui Isus? Sau este El, de asemenea Dumnezeul care a vorbit furtunii în ziua fratelui Branham? Pentru că niciun om nu poate face aceasta. Era Dumnezeu care lucra printr-un fiu, un fiu răscumpărat înapoi în poziția sa, înapoi la ceea ce pierduse Adam.
El a spus: „Fiule,…”, am citatele aici, dar nu le voi citi. Ele sunt din mesajul „Cel ce este în voi.” Dacă doriți, puteți să citiți acest mesaj. El a spus: „Furtună, resping venirea ta.” El a spus: „Întoarce-te de unde ai venit! Întoarce-te la locul tău! Soare ieși afară și strălucește timp de patru zile în timp ce eu și prietenii mei ne aflăm aici la vânătoare, până când plecăm.” Slavă Domnului!
Dacă Dumnezeu a putut să o facă pentru el în timp ce vâna, o poate face pentru tine în timp ce tu gătești? Poate lucra pentru tine în timp ce faci curățenie sau la locul tău de muncă? Absolut, prieteni!
Fratele Branham a spus că ulterior, iar el a imitat vâjâitul unui vânt, care a început să se retragă și să se întoarcă înapoi, iar norii să se întoarcă de unde au venit și soarele a ieșit afară.
Apoi, Dumnezeu a venit la fratele Branham și i-a spus: „Nu ai dori să te plimbi cu Mine? Dorești să te plimbi cu Mine?” Ce s-a pierdut în Eden? Părtășia cu Dumnezeu, stăpânirea asupra Pământului și Viața Veșnică. Și iată-L aici pe vârful unui munte. De ce? Viața profetului devine Cuvântul pentru epoca în care trăiește. Aceasta nu este o poveste, ci este o manifestare a scopului lui Dumnezeu în această generație. Aceasta nu este ceea ce Dumnezeu a vrut să facă numai pentru profet, ci este ceea ce El vrea să facă pentru tine, pentru a ne aduce pe tine și pe mine înapoi la poziția noastră.
Fratele Branham ne-a spus că soarele usca pământul și Domnul i-a spus: „Dorești să te plimbi cu Mine?” Iar el a spus: „Mi-ar plăcea enorm de mult aceasta! Aceasta este ceea ce doresc.” Iar el ne-a spus că mergea printr-o pădure virgină, unde niciodată un topor nu a atins niciun copac. Apoi a spus: „Dintr-o dată m-am schimbat și în fiecare fel eram tânăr din nou. Am privit la mâinile mele, la gândurile mele și în fiecare fel eram tânăr din nou.” Apoi a avut o vedenie. A privit și a văzut-o pe soția sa, deoarece mergea în acea zonă pentru a comemora aniversarea căsătoriei lui, el vâna cu prilejul aniversării căsătoriei lui. Și dintr-o dată, în vedenie, a văzut-o pe soția sa, iar ea era tânără, cu părul negru, exact ca și atunci când s-au căsătorit. Voi știți povestea.
Apoi, căprioarele au venit la el. Avea în mâna pușca sa și le-a spus că ar putea să le împuște, dar el nu a făcut aceasta din pricina unei promisiuni făcute Domnului. Iar Domnul l-a răsplătit pentru că și-a ținut acea făgăduință, când el a făcut aceasta afirmație: „Dragă căprioară, du-te și du-ți puiuții în pădure. Viața ta se află în mâinile mele, dar eu ți-o dau în Numele Domnului!” Pe vârful acelui munte din Colorado, în fiecare fel, fratele Branham a fost readus în starea din Eden. Amin! O pădure virgină, niciodată un topor nu a fost înfipt într-un copac. Exact așa cum a creat-o Dumnezeu. El era în părtășie, umblând cu Domnul. În fiecare fel, el a fost întinerit. A privit la mâinile sale, la gândurile sale, vorbind furtunii, spunând soarelui să strălucească, și pentru puțin timp, animalele dorind să se întoarcă la un fiu al lui Dumnezeu în acea poziție, nefiindu-le teamă de el, nedorind să fugă, ea fiind o mamă cu doi pui, nefiindu-i teamă. El i-a spus: „Îndepărtează-te! Pleacă!”, dar ea continua să se apropie, nu fugea. Ce era aceasta? Dumnezeu în fiecare fel, a luat acest profet și ne-a arătat Cuvântul pentru această zi.
Ceea ce Dumnezeu încearcă să facă este să ne readucă înapoi în această poziție, prieteni. La aceasta ne întoarcem noi, este ceea ce urmează pe agendă când ne vom întoarce în Mileniu, cu toții vom fi în poziția de fii și fiice ale lui Dumnezeu, iar Dumnezeu a arătat-o printr-un profet, ne-a dat o avanpremieră a acestui fapt pentru că fratele Branham a fost tânăr timp de o clipă, dar ulterior a revenit înapoi, el nu a stat pe vârful muntelui și nu a controlat natura în fiecare zi a vieții sale. Dumnezeu a îngăduit ca aceasta să se întâmple pentru că viața profetului devine Cuvântul pentru ziua sa.
Apoi, în a doua parte a scopului său întreit… Fratele Branham a ajuns aici după Peceți. Iar în a doua parte a scopului său triplu, i-a arătat că atunci când ajungi în această poziție ești gata să pășești în a treia etapă, în etapa de fii și fiice pe Pământ în Mileniu, din nou.
Atunci, ce este acest Mesaj? Ce este Mesajul? Ce este Taina lui Dumnezeu? Ce este Pecetea a șaptea? Când Pecetea a șaptea a fost deschisă, mesagerul Peceții a șaptea ne-a arătat ce este. Este Hristos în Mireasa Sa, manifestându-Se, readuși înapoi într-o unire invizibilă, întâietate din nou în poporul Său, iar El ne-a arătat-o în viața unui profet, prima parte a câmpului care a venit la maturitate deplină și și-a ocupat poziția în înfiere. Amin!
Ce l-a adus înapoi în acea poziție? El a fost pe marginea câmpului, primul care a avut parte de lumina deplină, descoperirea completă, Cuvântul deplin. Ce se întâmplă cu noi? Acea Lumină s-a deplasat înspre câmp acum, iar cei care au primit Mesajul în inimile lor trebuie să stea în prezența Soarelui pentru a se maturiza. Noi trebuie să rămânem în acest Cuvânt și să înțelegem ceea ce Dumnezeu vrea să facă în viețile noastre. El vrea întâietate, vrea să ne aducă înapoi în poziția noastră, El vrea să lucreze prin viața noastră, El vrea ca tu să umbli cu El, pentru că El vrea părtășia restaurată. Aceasta este ceea ce eu doresc. Când eu văd aceasta, denominațiunile ies din ecuație, programele nu-și mai au locul.
Cineva a spus ceva rău despre mine. Aceasta iese din ecuație. Ce altceva ar mai putea conta, prieteni? Ce ar putea fi mai înviorător decât aceasta? Ce dorim noi? Eu doresc ceea ce Dumnezeu a arătat în snopul care a fost legănat, iar El mi-a făgăduit că prin Cuvântul care a fost dat în această epocă, Cuvântul care l-a adus pe el la maturitate, lucrează acum în viața mea pentru a mă aduce exact în locul în care a fost el. Iar eu doresc să mă predau sfânt la aceasta și să stau în prezența Soarelui.
El ne-a arătat ce a fost Pecetea a șaptea. A fost în tăcere, în taină. Dar el a fost mesagerul Peceții a șaptea. El a fost profetul care a fost trimis pentru deschiderea Peceții a șaptea. Atunci, unde este Pecetea a șaptea? Priviți la viața profetului și o veți vedea. Era Dumnezeu înapoi în Biserica Sa, din nou. Aceasta este ceea ce El vrea să facă pentru noi toți, prieteni!
Nădăjduiesc că vă aflați într-o relație de dragoste cu Isus Hristos. Nu într-o relație de dragoste cu tradiții și nici să facem o tradiție din viața profetului despre care noi să vorbim doar ce a făcut Domnul în locul cutare și cutare și cutare. Eu privesc la ce a făcut Domnul acolo, dar aceasta îmi dă curaj de a merge mai departe pentru că ce El a făcut acolo, vrea să facă aici (fratele Chad arată înspre sine).
Poate eu nu voi manifesta ce a manifestat profetul pentru că lui i-a fost dat ceva anume pentru a manifesta. Nu aceasta este ce vreau să subliniez, ci la ceea ce vreau să ajung, vreau să ajung la acea ascultare, la acea descoperire, la acea credință; vreau să fiu un întemnițat a lui Isus Hristos, un om vândut în mâna lui Dumnezeu, unul căruia El îi poate vorbi, cu care se poate mișca, pe care-l poate corecta. Când greșesc, El mă va corecta; când voi spune lucrul greșit, El îmi va spune că este greșit, iar eu mă voi întoarce și mă voi alinia cu Cuvântul și voi umbla cu El, voi avea părtășie cu El și voi fi lumina Sa care strălucește în acest trup de carne în timpul sfârșitului. Aceasta este poziția mea, la aceasta mă întorc eu. Cum știu că mă voi întoarce acolo? Pentru că am văzut-o în viața profetului, în snopul legănat și este o făgăduință pentru ziua de astăzi, că ceea ce a făcut Dumnezeu acolo, va face pentru tot câmpul.
Eu nu vreau să mai dezbat doctrine. Le voi discuta toată ziua și toată noaptea. Eu iubesc acest Mesaj pentru că fiecare învățătură arată spre timpul de astăzi. Ce ne-a spus învățătura seminței șarpelui? De ce a existat o cădere? Ce s-a întâmplat cu noi și de ce lucrurile sunt atât de încurcate în viețile noastre cu toate că suntem fii și fiice ale lui Dumnezeu? Avem nevoie de răscumpărare. Acest Mesaj explică totul.
Sămânța șarpelui explică ce a mers greșit la început și care a fost intenția lui Dumnezeu. De ce ne aflăm noi aici, de ce a fost nevoie de o răscumpărare, de ce Isus a venit și a vărsat sânge uman? Explică nașterea din fecioară.
De ce eu trebuie să fiu spălat? El a vrut să Se întoarcă în mine, dar nu a mai putut, pentru că am fost pângărit. Așadar, El a venit, Și-a dat viața și m-a spălat prin Sângele Său, pentru ca Duhul Său să Se poată întoarce în mine pentru a aduce la Viață Sămânța care se află în mine.
Deci, cu toate că m-am născut greșit, eu mă pot naște corect prin nașterea din nou, prin nașterea duhovnicească, iar El poate avea stăpânirea în acest trup căzut și poate manifesta Cuvântul Său în trupul greșit până când El va manifesta într-atât Cuvântul Său în tot Trupul Său, încât trupul meu de carne va trebui să se schimbe pentru a ține pasul cu manifestarea din interior, iar acești atomi se vor schimba. Ce va aduce aceasta? O descoperire. Care descoperire? Tu trebuie să știi cine ești, de unde ai venit, care este scopul lui Dumnezeu și despre ce este întreaga Biblie. Altfel, ne vom poticni încercând să înțelegem ce este cu asta sau cu cealaltă, când s-a petrecut cutare. Uitați de toate acestea. Priviți la tabloul pe care El ni l-a arătat. Când eu Îl văd pe Isus Hristos și totul este în El, totul pălește și iese din scenă.
Scopul original al lui Dumnezeu a fost să fie o Familie a lui Dumnezeu, în trup, pe Pământ. Aceasta este ceea ce El a dorit la început. Acesta a fost scopul Lui original, iar Cuvântul vorbit este Sămânță originală.
Eu spun: „Doamne, acesta este un vas pe care Tu îl poți avea pentru a Te manifesta pe Tine.” Eu nu pot face nimic. Fratele Branham nu a putut face nimic. Uitați-vă la cât de minunată a fost viața sa, cât de miraculoasă și supranaturală. Iar noi putem vedea că el nu trebuia să pună piese cap la cap pentru a înțelege ceva, nu știa ce urma, nu a văzut sfârșitul de la început, nu știa ce urma să învețe în următoarea sa campanie, nu știa atunci când urca pe platformă dacă Dumnezeu urma să apară sau nu, pentru că el a spus: „Eu nu pot spune că El va veni, dar cred că El va veni.” Noi privim la viața lui și spunem că totul a fost atât de perfect. Dar el era un om care nu știa unde avea să meargă de la o zi la alta, nu știa ce urma să aducă ziua următoare. El a văzut că trezirea se stingea, a văzut că slujba lui aparent pălea și că altceva trebuia să vină, el nu știa cum avea să facă lucrurile. El nu avea cum să facă pentru ca Stâlpul de foc să-l întâlnească, nu știa dacă Domnul urma să apară în pădure, nu putea să facă nimic din toate acestea ca să se întâmple, și tot ce era el, era un om care a crezut Cuvântul pe care Domnul I l-a descoperit și care asculta de Glasul Domnului, umblând când Domnul îi spunea: „Du-te!” și oprindu-se când Domnul îi spunea: „Oprește-te!” Și când Dumnezeu are un om, un fiu și o fiică înapoi în această poziție în care ei vor asculta Cuvântul și numai Cuvântul, Glasul lui Dumnezeu, atunci Dumnezeu Și-a adus poporul înapoi în poziția pe care El a dorit-o, care este „întâietatea.” Aceasta au pierdut ei în Eden când au acceptat argumentul și cuvântul șarpelui mai presus de Cuvântul Domnului. Atunci, Dumnezeu a pierdut întâietatea, iar acum El încearcă să o câștige înapoi.
Așadar, noi nu trebuie să înțelegem ce vine mâine. Nu trebuie să deslușim cât timp ar trebui să mai stăm aici, nu trebuie să știm care este următorul pas, nu trebuie să știm nimic, ci tot ce trebuie să știm, este cine suntem noi în Hristos Isus și care este scopul lui Dumnezeu pentru noi, care este Planul Său pentru această epocă și să mergem mai departe în timp ce El ne conduce. Dacă El are un singur om în mâna Sa, El poate scutura întreaga lume; dacă El ar putea să ne determine să ne predăm Cuvântului, să iubim Cuvântul, să iubim Planul Său, să vedem Planul și să ne predăm lui!
Fratele Branham a spus că de îndată ce vezi Mesajul, nu mai poți vedea nimic altceva. Acesta este Mesajul, prieteni. Nu toate aceste argumente ale învățăturii. Nu. Nu acela este Mesajul. Mesajul este Hristos, Cuvântul uns în fiecare epocă. De îndată ce vei vedea Mesajul, nu vei mai vedea nimic altceva. De îndată ce vei vedea aceasta, problemele acestei lumi vor continua să facă probleme, dar ele vor fi puse la locul lor. Ele sunt acolo pentru a ne încerca, ele trebuie să fie grele. Nu are rost să avem o încercare ușoară. Încercările sunt grele, lucrurile sunt dificile, ele pun presiune împotriva noastră, dar când noi ne putem întoarce și să ne concentrăm pe acest scop pe care-l are Dumnezeu, atunci dintr-o dată, totul merge la locul lui. Iar eu mă voi întoarce la locul meu, ca fiu sau fiică răscumpărați ai lui Dumnezeu, în Planul lui Dumnezeu, cu scopul lui Dumnezeu lucrând în viața mea.
Eu nu-L doresc decât pe El, ca El să aibă libertatea de a lucra în mine. Eu vreau mai multă descoperire, mai mult din acest Cuvânt, mai multă înțelegere, mai mult din El, și vreau ca El să aibă mai mult din mine. Amin!
Să ne ridicăm cu toții în picioare. Eu știu că Domnul este atât de bun, prieteni! De aceea, eu spun că Pecetea a șaptea nu este o învățătură, ci este o Persoană. Noi putem avea divergențe, dar ascultați, eu nu sugerez nicidecum ca noi să deslușim ceva pentru că nu avem nimic de deslușit. Dar aceste licăriri pe care El ni le dă, sunt cele mai minunate lucruri pe care le-am văzut în viața mea. Lucrurile pe care profetul le-a spus, pe care El le descoperă în mod continuu, acestea sunt cele mai mari surse de inspirație pe care le-am simțit vreodată înainte, știind că Dumnezeu m-a rânduit înainte de întemeierea lumii în această poziție, ca fiu și fiică a lui Dumnezeu. Și ce caută El? Dumnezeul-Bărbat și dumnezeul-Femeie înapoi pe Pământ, din nou. Oameni prin care El poate lucra, mâini pe care El le poate folosi, glasuri pe care le poate folosi. Amin! Cea de-a doua etapă a scopului întreit: întâietate într-o Mireasă.
Noi am adus multe citate din „Hristos este Taina lui Dumnezeu descoperită”, Pecetea a șaptea. Eu cred că acel mesaj a fost Pecetea a șaptea. Dar când el a ajuns la sfârșitul acestui mesaj, a început să spună că iadul este împotriva acestei descoperiri, Satan este împotriva a ceea ce este descoperit, iar el este împotriva acestei descoperiri aduse individului. Ce urăște Satana? Satan urăște când Sămânța rânduită mai dinainte are o descoperire directă de la Dumnezeu care o aduce în poziția ei originală. Dar ce iubește diavolul? Un grup. El vrea ca tu să fii parte dintr-un grup, o mișcare, o biserică, o doctrină, o denominațiune, deoarece tot ce trebuie să facă el, este să răsucească niște oameni din vârf și totul va merge în direcția greșită. Dar știți ce urăște el și de ce urlă el? El urlă din cauză că aceasta este descoperit, adică poziția ei, scopul ei, cine este ea ca fiică a lui Dumnezeu și că este pentru individ. Trece pe lângă biserică, pe lângă mișcări, guverne, chiar și căsătoria. Trece pe lângă tot din viețile noastre, pe lângă mama și tata, pe lângă familie, pe lângă tot. Acesta este Dumnezeu care îți descoperă cine ești tu, ție personal, poziția ta ca fiu și fiică a lui Dumnezeu, ceea ce tu ar fi trebuit să fii la început, ceea ce sămânța șarpelui ți-a făcut ție, ceea ce Hristos a făcut răscumpărându-te, din Cine faci parte tu, de ce te afli aici și ce încearcă El să facă. Iar Satan urăște această descoperire. Dar fratele Branham a spus: „Dar noi o iubim. El o urăște, dar noi o iubim.” Simplifică tot Mesajul. Tot Mesajul acum este că Dumnezeu vrea să aibă părtășie cu mine, El vrea să trăiască în mine, iar eu vreau să-I ofer locul pentru ca El să trăiască în mine. El este un Domn. Chiar și în această mare descoperire este un Domn. Noi putem nega Cuvântul, ne putem răzgândi, ne putem schimba inimile, ne putem îndepărta, putem refuza, iar El este un Domn, și eu vreau să-I ofer ceea ce El vrea. Vreau să mă predau Lui și să-L las pe El să aibă întâietate în mine.
Prieteni, eu cred că încă mai avem un drum lung de parcurs, dar poate fi mai aproape decât credem. Fratele Branham a spus: „A fost nevoie ca mult să fie ras jos de la mine.” Și va fi nevoie ca mult să fie ras jos de la voi. Iar eu spun: „O, Doamne, rade jos totul de la mine.” Aceasta este ceea ce vreau eu. Ceva din mine se conectează cu această descoperire, iar eu vreau această realitate mai mult decât vreau orice altceva în lumea aceasta. Vreau ca voia Sa să se facă în dreptul meu!
Să ne plecăm capetele împreună.
Dragă, Doamne Isuse, sunt atât de recunoscător, Doamne, atât de recunoscător că Tu ai venit și Te-ai descoperit nouă! Doamne, Tu nu ai făcut ca lucrurile să depindă de intelectul nostru și nici chiar de abilitatea noastră de a citi sau a scrie, ci Tu ai venit într-un fel, Doamne, în care ne-ai arătat planul Tău, Tu l-ai demonstrat prin viața unei ființe umane, Tu L-ai etalat, Doamne, astfel încât noi să-l putem asculta pe o casetă, putem să-l vedem, putem să-l citim într-o carte, putem vedea, Doamne, că Tu ai găsit un loc pe acest Pământ în care ai putut arăta descoperirea de la sfârșitul timpului, Pecetea de la sfârșitul timpului, care a fost deschisă și demonstrată, ea ne-a fost arătată. Același lucru când Tu ai fost aici, la prima Ta venire, Tu, Doamne, Tu ai fost Pecetea a șaptea. Tu ai fost arătat pe Pământ, dar atât de mulți au trecut pe lângă aceasta, deși a fost deschisă, arătată și atât de simplu să o vezi. Cu toate acestea, cei învățați au trecut pe lângă ea.
Tu ai venit din nou într-un fel simplu, Doamne, ai descoperit-o printr-un vas uman simplu, arătând că acum era timpul ca Mireasa Ta să se întoarcă la poziția ei. Doamne, atât de mulți au trecut pe lângă aceasta, dar ajută-ne ca noi să nu o ratăm. Doamne, Te rugăm să ne dai o descoperire proaspătă a Cuvântului Tău și Alifia care să îndepărteze toată lumea. Doamne, fie ca aceasta să devină o realitate vie pentru noi, ca noi să înțelegem poziția la care ne-ai chemat și să putem vedea Cuvântul Tău, dar nu numai în învățătură, ci și în viață, în manifestare.
Noi înțelegem, Doamne, despre ce este această Pecete a timpului de sfârșit, despre ce este această Taină, Taina despre Tine. Doamne, fie ca Tu să ai mai mult loc, ca Tu să lucrezi în viața mea și în viețile copiilor Tăi. Ne deschidem mai mult înaintea Ta acum și spunem: „Duh Sfânt, vino! Vino într-un fel mai mare, Doamne Isuse, și unește-Te cu noi, luând stăpânirea deplină.”
Doamne, noi știm că nu putem face nimic de la noi, dar cu Tine toate lucrurile sunt posibile. Doamne, vino și manifestă Viața Ta. Ajută-mă ca eu să-mi dau viața mea pentru ca Tu să poți manifesta Viața Ta. Ajută-mă ca eu să renunț la voia mea pentru ca Tu să poți exprima voia Ta, pentru ca Tu să poți încheia lucrarea pe care vrei s-o faci în și prin Mireasă în acest timp de sfârșit.
Doamne, du-ne pe noi toți într-un loc mai înalt în descoperire, îngăduie să vedem mai clar ceea ce Tu faci și ajută-ne ca orice altceva să cadă jos.
Te iubim și cerem binecuvântarea Ta peste poporul Tău în timp ce plecăm din acest loc. Doamne, noi nu căutăm predici bune, ci căutăm realitatea. Noi nu dorim doar o duminică dimineață frumoasă, apoi să mergem acasă simțindu-ne bine pentru serviciul de cântări și pentru mesajul adus, deși noi suntem mulțumitori pentru acestea, dar dorim ceva mai adânc decât aceasta. Noi dorim ca realitatea Cuvântului Tău să aducă o manifestare în noi. Nu ceva despre ce vorbim, ci ceva ce devenim, ceva la care mergem, ceva ce purtăm înăuntru.
Doamne, fie ca aceste cuvinte să găsească un loc de odihnă într-un pământ bun, iar ele să înceapă să încolțească, să crească și să aducă rod. Doamne, aceasta este ceea ce eu vreau, vreau realitatea acestei predici. Eu nu vreau propovăduirea acestei predici, ci vreau manifestarea ei. Vreau ca ea să se manifeste în mine, Doamne, și vreau ca toți să vadă că Tu ești viu și că ai rămas viu. De asemenea, că Tu ai un popor prin care lucrezi.
Doamne, noi ne predăm și Îți încredințăm totul Ție și cerem binecuvântarea Ta în timp ce plecăm din acest loc. Fie ca aceste lucruri să intre adânc în noi. Te rugăm aceasta în Numele lui Isus Hristos, Amin!
-AMIN-