MARTORII LUI DUMNEZEU

Bună seara, prieteni. Mă bucur foarte mult pentru că în seara aceasta sunt aici ca să slujesc din nou în Numele Domnului nostru Isus Hristos şi spre slava SA. Îi sunt recunoscător pentru acest privilegiu şi cred că vom avea un timp minunat pentru slava Lui, fiindcă aceasta dorim cu toţii: să-L vedem preamărit. Aceasta este în inima oricărui credincios: să-L vadă pe Isus Hristos mai presus decât orice de pe acest pământ. Şi cred că singura alternativă pe care o am în viaţă este să văd aceasta.

Cred că este ultima seară în această clădire, pentru că mâine ne vom muta la Madison Square Gardens, unde vom avea o sală mai mare decât aceasta.

Cred că vom putea continua adunările, astfel ca Dumnezeu să-Şi adune laude şi multe suflete să vină la Hristos. Acesta este cel mai important lucru din viaţa oricărui om, indiferent cât de mult succes ar avea în afaceri. Cred că cel mai mare privilegiu pe care l-a primit fiinţa umană este să-şi predea inima lui Isus Hristos, să se nască din nou şi să primească Viaţa veşnică.

În Vechiul Testament, au primit şarpele de aramă, şi toţi cei care se uitau la el, trăiau. Aceasta facem şi noi în seara aceasta: privim la EL, la Isus Hristos, şi trăim.

În seara aceasta, ca şi în ultimele două seri, voi încerca să vorbesc mai mult înainte de a intra în serviciul de vindecare, deşi este greu să treci de la o ungere la alta.

Una se desfăşoară sub îndrumarea divină a unei Fiinţe îngereşti, printr-un dar; în timp ce cealaltă, este vorbirea Cuvântului lui Dumnezeu prin inspiraţia Duhului Sfânt.

Astfel, în fiecare seară voi ţine câte o predică scurtă. Eu ştiu că cuvintele mele pot să cadă, pentru că sunt doar un om, dar Cuvântul lui Dumnezeu nu poate cădea niciodată, pentru că El este Dumnezeu. Aş vrea să citesc în fiecare seară măcar câte puţin din acest Cuvânt, pentru că ştiu că atunci audienţa va primi Adevărul veşnic al lui Dumnezeu, şi ca urmare va avea parte de binecuvântările Lui.

Nădejdea mea este că Dumnezeu va veni şi în seara aceasta în adunarea noastră şi Se va arăta în puterea Lui. Aseară abia am putut ieşi de sub ungere, atât de puternică a fost; şi vreau să-I mulţumesc lui Dumnezeu pentru credinţa voastră minunată.

Eu ştiu că întotdeauna în oraşe ca Florida, Phoenix, etc., există foarte multă confuzie. Aceasta se datorează faptului că vin tot felul de oameni: din tabere de vară sau din tabere de iarnă, etc., cu tot felul de păreri. Necazul este că indiferent ce fel de idei au, găsesc întotdeauna pe cineva care să-i creadă şi astfel formează diferite grupări şi denominaţiuni. De acolo încep de obicei prejudecăţile şi indiferenţa, acest lucru întâlnindu-se în toate oraşele mari. Şi ştiu că nici Phoenix nu face excepţie. Dar când văd acest grup de oameni, uniţi într-o inimă şi un gând, cred că întotdeauna vor fi la fel.

După ce voi pleca de aici, să vă amintiţi că înainte  să-L puteţi iubi pe Dumnezeu, trebuie să vă iubiţi unii pe alţii. Înţelegeţi?

Duminică după amiază voi pleca şi s-ar putea să revin ca să merg în Rezervaţie, pentru că n-am putut să-i aduc aici pe prietenii indieni. Poate vom reuşi să ţinem şi acolo măcar o adunare de o seară.

Îmi amintesc de ultima adunare pe care am avut-o în Rezervaţia apaşilor. Ce timp minunat am avut acolo! Inima mea sângerează pentru oamenii aceia; şi spun aceasta cu dragoste şi respect. Din câte observ, printre noi sunt doi sau trei indieni. Poate nu înţeleg nici un cuvânt în engleză, dar dacă există o ruşine pe steagul nostru, este felul în care sunt trataţi aceşti indieni. Aşa este. În definitiv, aceasta este ţara lor; Dumnezeu le-a dat-o lor, ceea ce înseamnă că noi suntem străini aici, nu ei. Dar ce am făcut? Am folosit forţa şi le-am luat-o; şi am putut face aceasta numai pentru că ei nu erau organizaţi.

Aceasta face şi Satana cu biserica. De ce? Pentru că mădularele nu sunt în unitate unul cu celălalt. Acesta-i motivul pentru care ne desparte atât de uşor.

Inima mea este pentru indieni. Îmi amintesc foarte bine adunările de acum 6-7 ani din Rezervaţia apaşilor, când Dumnezeul cel Atotputernic a lucrat printre ei. Indienii treceau râul dis de dimineaţă; toţi erau uzi până la brâu, dar au plecat de acolo vindecaţi. Nici nu era nevoie de rugăciune, pentru că ei doreau doar să traverseze platforma şi erau vindecaţi.

Îmi amintesc că a venit pe platformă şi o femeie bătrână, iar un băiat tot încerca să ajungă la ea. N-au reuşit nicicum să-l facă să înţeleagă că trebuia să rămână la locul lui, iar în cele din urmă, l-a luat fratele Moore şi l-a aşezat în spate.

Bătrâna indiancă avea două cârje sub braţ, din pricina artritei, iar lacrimile îi curgeau pe obrajii adânc brăzdaţi de riduri. Privind-o, mă gândeam: „Biata femeie, este şi ea mama cuiva…” O priveam atent în timp ce se apropia încet, dar când a ajuns aproape de mine, a murmurat ceva, a luat cârjele şi mi le-a dat mie, s-a îndreptat şi a mers mai departe pe platformă.

Era aproape ziuă şi eu eram încă acolo şi mă rugam. La un moment dat, am văzut un individ mare, un fel de războinic indian. Tremura de frig şi avea buzele albastre pentru că era ud până la brâu.

L-am întrebat: „Ştii engleză?”

„Puţin,” a răspuns el.

„Nu te temi că vei face pneumonie?”

„Nu,” a răspuns el, „Isus Hristos are grijă de mine.   L-am adus pe tatăl meu.” Bătrânul stătea întins pe o scândură pentru că era paralizat. L-am privit din nou pe tânăr şi l-am întrebat:

„Crezi că dacă mă voi ruga lui Dumnezeu, El îl va vindeca pe tatăl tău?”

„Da.”

„Adu-l aici,” am spus eu şi mi-am pus mâinile peste el, după care a fost dus mai departe şi a venit următorul. După câteva minute, am privit întâmplător spre ei şi l-am văzut pe bătrânul frate indian cu scândura pe care zăcuse pe umăr, făcând cu mâna la toată lumea. Era vindecat.

Dar oamenii care sunt deştepţi şi educaţi, se opresc şi încearcă să-şi imagineze cum este. Din cauza aceasta nu izbutesc ei! Tu nu trebuie să-ţi imaginezi nimic. Nu contează cât eşti de deştept, pentru că Dumnezeu nu se poate cunoaşte prin educaţie, ci doar prin credinţă. Tot ce trebuie să faci, este să priveşti spre El şi să crezi; să crezi chiar dacă nu vezi nimic. Numai în felul acesta Îl vom avea pe Hristos.

Fie ca Domnul să vă binecuvânteze. Am să încerc să stau cu ochii la ceas, ca să ne rămână cât mai mult timp pentru rugăciune. Şi aş vrea să faceţi ceva în seara aceasta: acceptaţi vindecarea indiferent ce simţiţi. Credeţi în inima voastră şi spuneţi simplu: „Asta este. Asta-i tot. Acum Îl accept.”

De obicei, oamenii aşteaptă până în ultima zi a campaniei şi abia atunci iau o decizie. Ei bine, nu aşteptaţi până la sfârşitul adunării, ci faceţi-o chiar acum, pentru că   s-ar putea ca după ce plecaţi, să vă daţi seama că aseară a fost un moment crucial. Faceţi presiune şi atunci se va întâmpla! Dar pentru aceasta, trebuie să ajungeţi disperaţi şi să fiţi siguri de ceea ce vreţi.

Odată, un predicator pleca din oraş, împreună cu echipa lui, oameni săraci, aşa cum sunt predicatorii Duhului Sfânt. Numele lui era Levi Vance şi fusese vindecat de cancer. A fost internat într-un spital, dar medicii nu au avut ce să-i mai facă, însă o femeie cumsecade a venit să-l ducă undeva să se facă rugăciune pentru el, şi să fie vindecat.

El i-a zis: „Dar eu sunt evreu.”

„Şi ce-i dacă eşti evreu? Şi Isus a fost.” Desigur, ea a spus ceva greşit. Şi a continuat: „Sângele unui evreu ne-a salvat.” Dar nu, nu a fost sângele unui evreu, ci al lui Dumnezeu. Nu sângele unui om ne-a salvat, ci sângele creativ al lui IaHVeH Dumnezeu, Cel care a creat celula de sânge. După sânge, El n-a fost nici evreu, nici dintre neamuri, ci era Dumnezeu, ceea ce înseamnă că sângele lui Dumnezeu ne-a salvat.

Omul s-a dus acasă şi a început să se roage şi să se gândească ce să facă, iar când a privit spre baie, iată că acolo stătea o Lumină şi un glas i-a zis: „Acesta este Fiul Meu preaiubit; de El să ascultaţi.” Şi s-au  rugat pentru el chiar în seara aceea, iar când s-a dus acasă, oamenii au crezut că a venit Armata Salvării pe stradă. Îşi pusese pălăria în cârje şi mergea strigând cât îl ţinea gura. Vedeţi, el era un predicator adevărat.

Şi când au plecat din oraş, soţia lui i-a zis pe drum:

„Levi, mi-e sete.”

„Vrei să opresc aici?”

„Nu, du-te mai departe până la următorul hidrant.”

„Scumpo, aici este un hidrant.”

„Mai aştept, poate găsim altul.” Şi au mers mai departe, afară din oraş, dar la un moment dat i s-a făcut atât de sete, încât nu a mai putut răbda. Undeva, pe câmp, era o cireadă de vaci şi în apropierea lor era o pompă de apă. Când a văzut-o, ea a zis: „Trebuie să opreşti!” Şi când a oprit, a luat o cană, a sărit gardul şi a alergat cât a putut de tare, fiindcă abia aştepta să bea apă: făcea presiune. Şi oridecâte ori presezi, Dumnezeu vine în scenă, în ceasul cel mai disperat.

Acum aş vrea să citesc un Cuvânt din Fapte 1.8:

 „Ci voi veţi primi o putere, când Se va pogorî Duhul Sfânt peste voi, şi-Mi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudea, în Samaria, şi până la marginile pământului.”

Fie ca Domnul să adauge binecuvântările Sale la citirea Cuvântului. Haideţi să ne plecăm capetele şi să vorbim cu Autorul.

Tată ceresc, în seara aceasta Îţi mulţumim, Ţie, marele Creator al cerului şi al pământului, Autorul Vieţii veşnice, Dătătorul oricărui dar bun, că L-ai trimis pe Isus Hristos, Fiul Tău, să moară în locul nostru: Cel iubitor, pentru cei fără iubire; Cel fără vină, pentru cei vinovaţi. O, cât Îţi mulţumim, pentru că ştim că ne-ai iubit aşa păcătoşi cum eram şi ne-ai dat Viaţa veşnică, făcându-ne copiii Tăi. Încă nu s-a arătat cum vom fi, dar ştim că atunci vom avea un trup ca al Lui, fiindcă Îl vom vedea aşa cum este.

Doamne, după aceasta tânjesc inimile noastre: să-L vedem aşa cum este El, să-L privim pe Cel iubit. Îl vom adora şi Îl vom încorona ca Împărat al nostru, apoi Îi vom spune cât Îl vom lăuda de-a lungul veacurilor care vor urma. Când va sta pe tronul lui David, părintele Lui şi va împărăţi peste acest pământ pentru o mie de ani, mi-ar plăcea să stau undeva (Domnul să-mi dea un loc lângă un copac) şi să-L privesc.

Dumnezeule, Te rog să îngădui ca prezenţa Lui să fie aproape de fiecare inimă de aici. Dacă sunt şi necredincioşi, fie ca în seara aceasta să devină şi ei copii predaţi ai lui Dumnezeu.

Tată, unii au alunecat şi au căzut, dar Te rugăm să-i aduci înapoi pe cale. Vindecă bolnavii şi suferinzii şi fă să nu mai fie nici un slăbănog printre noi, pentru că şi ei au fost incluşi în suferinţa Ta. Tu ai purtat slăbiciunile noastre, ai fost străpuns pentru fărădelegile noastre şi prin rănile Tale am fost vindecaţi. Ajută-ne Doamne, să spunem şi noi în seara aceasta ca David: „Binecuvântează, suflete, pe Domnul, şi nu uita nici una din binefacerile Lui!

El îţi iartă toate fărădelegile tale El îţi vindecă toate bolile tale…” (Psalmul 103.2-3).

Unge buzele celui ce va vorbi, Doamne, şi urechile celor ce vor asculta şi fie ca Duhul Sfânt să ducă Cuvântul lui Dumnezeu în fiecare inimă care are nevoie, fiindcă este scris că „Omul nu trăieşte numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.” (Matei 4.4).

Toate aceste binecuvântări le cerem în Numele iubitului Tău Fiu, Isus Hristos. Amin.

În seara aceasta voi vorbi despre martori, pentru că în textul citit, Isus a spus: „şi-Mi veţi fi martori.” Dar când devii un martor al Lui?

Tu nu devii un martor al Lui când aderi la o biserică şi nici când devii diacon, ci vei fi martorul Lui atunci când vine peste tine Duhul Sfânt. Martorul este o persoană care ştie sau a văzut ceva. Tu nu poţi merge la Tribunal şi să spui: „Doamna Cutare mi-a spus asta şi asta.” Dacă vorbeşti în felul acesta, vei fi scos afară, pentru că trebuie să fi văzut sau să fi auzit ceva; trebuie să ştii ceva înainte ca să poţi fi un martor.

Tot aşa, înainte ca să fii un martor al lui Dumnezeu trebuie să ştii ceva, pentru că martorii chemaţi de El au experienţă cu privire la ceea ce vorbesc.

Şi noi, martorii lui Dumnezeu din Phoenix şi din întreaga lume, avem experienţa învierii lui Isus Hristos. Tu poţi experimenta aceasta prin mărturia Duhului Sfânt.

Poate zici: „Pentru câtă vreme?” În Fapte 2.39, Petru spune că această experienţă a fost pentru evrei, pentru copiii lor şi pentru cei ce sunt departe acum, în oricât de mare număr îi va chema Domnul Dumnezeul nostru. Vedeţi pentru câtă vreme? Cât timp Dumnezeu cheamă, martorii chemaţi de El trebuie să aibă această experienţă.

Domnul nu a spus: „Vreau să mergeţi acum şi să fiţi martorii Mei!” ci a zis: „Ci voi veţi primi o putere, când Se va pogorî Duhul Sfânt peste voi, şi-Mi veţi fi martori…” Dar mai întâi trebuie să aveţi o experienţă de prima mână.

Dacă aş merge în cel mai josnic bar, plin de beţivi şi jucători de cărţi, şi i-aş întreba: „Ce credeţi despre Isus Hristos?” ei mi-ar răspunde: „Este Fiul lui Dumnezeu.” Dar aceasta nu-i va mântui. Apoi aş întreba:

„Tu de unde ştii că este Fiul lui Dumnezeu?”

„Aşa mi-a spus mama.”

„Poate că mama ta a fost în ordine, dar cu tine cum este?” Înţelegeţi?

Dacă aş merge la un membru al bisericii şi l-aş întreba: „Ce crezi, cine a fost Isus Hristos?” mi-ar răspunde:

„Fiul lui Dumnezeu.”

„De unde ştii?”

„Păi, aşa mi-a spus păstorul meu.”

„Păstorul tău poate fi în ordine, dar cu tine cum este?” Înţelegeţi?

Mama ta are dreptate, şi la fel păstorul, dar Biblia spune că „nimeni nu poate zice: „Isus este Domnul”, decât prin Duhul Sfânt.” (1 Corinteni 12.3). Duhul Sfânt trebuie să mărturisească pentru tine, trebuie să fie o experienţă personală. Sper că înţelegeţi.

Indiferent cât de mult mergi la biserică, cât de adânc este gravat numele tău undeva sau dacă este scris în registru, nu înseamnă nimic până nu eşti un martor al învierii lui Isus Hristos prin umplerea cu puterea Duhului Sfânt. Până atunci, iei cuvântul altcuiva.

Poate zici: „Frate Branham, eu ştiu că Isus este Hristosul, pentru că aşa spune Biblia.” Biblia are dreptate, dar tu ce ştii despre aceasta? Vedeţi, este o problemă personală, o mărturie personală. Fiecare trebuie să ştie personal că Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu, iar aceasta se întâmplă numai atunci când Duhul Sfânt mărturiseşte împreună cu duhul tău; când te naşti din nou şi strigi: „Ava”, adică „Tată.” Tu eşti un martor al lui Dumnezeu, atunci când duhul tău poartă mărturia Duhului Său: că eşti o fiică sau un fiu al Lui.

Zilele trecute, cineva mi-a zis: „Frate Branham, tu Îl crezi pe Dumnezeu prin credinţă. Şi Avraam l-a crezut pe Dumnezeu prin credinţă, aceasta fiind tot ce poţi face ca om. Nu este vorba de nici o experienţă.”

„O, ba da, fratele meu!”

„Dar ce poţi face mai mult decât să crezi în Dumnezeu?”

„Nu uita că Avraam L-a crezut pe Dumnezeu prin credinţă, iar Dumnezeu i-a dat un semn prin care a arătat că i-a primit credinţa: semnul tăierii împrejur. Şi noi Îl credem pe Dumnezeu prin credinţă, iar El ne-a dat botezul Duhului Sfânt ca semn al pecetluirii credinţei noastre.” Înţelegeţi?

În Efeseni 4.30 scrie: „Să nu întristaţi pe Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, prin care aţi fost pecetluiţi pentru ziua răscumpărării.” Aceasta este pecetea Legământului nostru: botezul Duhului Sfânt.

Dacă spui că crezi în Dumnezeu, dar nu ai primit Duhul Sfânt, înseamnă că este ceva greşit cu credinţa ta, pentru că Dumnezeu este obligat să dea botezul cu Duhul Sfânt fiecărui credincios care se pocăieşte şi se botează în apă. El doreşte să ţi-L dea mai mult decât doreşti tu să-L primeşti. Aşa este. Deci undeva este ceva greşit. Înseamnă că tu ai doar o credinţă mintală, şi nu credinţa din inimă, pentru că altfel, Dumnezeu este obligat să-Şi ţină Cuvântul.

El a spus: „Pocăiţi-vă”, le-a zis Petru, „şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre; apoi veţi primi darul Sfântului Duh.

Căci făgăduinţa aceasta este pentru voi, pentru copiii voştri, şi pentru toţi cei ce sunt departe acum, în oricât de mare număr îi va chema Domnul, Dumnezeul nostru.” (Fapte 2.38-39). Acesta-i adevărul. Şi Dumnezeu trebuie să ţină această făgăduinţă dată. Da, domnilor.

El a făcut-o de-a lungul epocilor şi o va face şi astăzi, fiindcă şi aceasta este o epocă biblică: este aceeaşi Biblie, acelaşi Dumnezeu, aceleaşi semne, aceleaşi minuni, acelaşi Duh Sfânt, totul este la fel pentru că „Isus Hristos este Acelaşi ieri, azi şi în veci.” Autorul Bibliei, Conducătorul Bisericii, Vindecătorul oricărei boli, Acelaşi ieri, azi şi în veci.

Şi El a spus: „Voi veţi fi martorii Mei.” O experienţă.

Odată, Dumnezeu a dat o făgăduinţă şi El n-a lăsat niciodată lumea aceasta fără un martor. Întotdeauna, El a avut un om care a avut o experienţă, pe cineva care să ştie ce vorbeşte.

Odată, i-a făgăduit lui Avraam că sămânţa lui va călători într-o ţară străină, unde va fi roabă, dar apoi El îi va scoate de acolo cu mână puternică. Şi când s-a apropiat timpul împlinirii făgăduinţei Sale, s-a ridicat un Faraon care nu-l cunoscuse pe Iosif. Tot atunci, în deşertul Madian trăia un om care fugea de Dumnezeu, un bărbat de 80 de ani, care păştea turmele socrului său. Şi iată că într-o zi, Dumnezeu i-a atras atenţia printr-un rug aprins, iar Moise   s-a întors să vadă ce este.

De obicei, credinciosul se întoarce şi se uită întotdeauna când apare ceva supranatural, în timp ce omul obişnuit trece mai departe şi zice: „Este doar o iluzie optică.”

Astfel, Moise s-a oprit să vadă de ce nu se mistuia rugul acela care ardea. Şi când s-a apropiat de el, Duhul Sfânt care era în acel tufiş, i-a zis: „…scoate-ţi încălţămintele din picioare, căci locul pe care calci este un pământ sfânt.” (Exod 3.5), după care a continuat: „…Eu te voi trimite la Faraon, şi vei scoate din Egipt pe poporul Meu, pe copiii lui Israel, căci am auzit gemetele lor. Acum am venit să-i eliberez.” Priviţi ce spune El: „Am venit jos să-i eliberez, dar te trimit pe tine.” (Exod 3 – parafrazare).

În seara aceasta, Isus Hristos este prezent în clădire ca să facă minuni, dar El le face prin Biserica SA, prin poporul Său: „…îşi vor pune mâinile peste bolnavi, şi bolnavii se vor însănătoşa. În Numele Meu vor scoate draci…” şi aşa mai departe. Este adevărat? Dumnezeu a însărcinat Biserica să facă aceste lucruri. Dar vedeţi? Aici este problema cu biserica de astăzi: ea nu-şi cunoaşte poziţia. Dacă în seara aceasta  v-aţi cunoaşte poziţia şi cine sunteţi cu adevărat, în următoarele cinci minute n-ar mai fi nici o persoană bolnavă. Aşa este. Problema este că voi aşteptaţi ca aceste lucruri să se întâmple cândva, când ele sunt deja aici. Noi suntem fiii lui Dumnezeu. Nu vom fi într-o zi, ci suntem chiar acum; chiar acum stăm în locurile cereşti în Hristos Isus. O, dacă aţi recunoaşte aceasta, dacă aţi putea vedea autoritatea supremă pe care a dat-o Isus Hristos fiecărui credincios!

„…orice lucru veţi cere, când vă rugaţi, să credeţi că  l-aţi şi primit, şi-l veţi avea.” (Marcu 11.24).

Acesta este adevărul. Orice lucru doreşti când te rogi, să crezi că l-ai primit şi-l vei avea!

În timp ce stătea în faţa acelui rug aprins, când încă nu ştia ce se întâmplă, Moise a zis: „Arată-mi slava Ta.”

Vedeţi? Uneori, Dumnezeu face unele lucruri în mod ciudat, deosebit, astfel încât pentru mintea firească par o nebunie. El lucrează atât de simplu, încât provoacă confuzie în gândirea firească. De exemplu, naşterea din fecioară şi alte lucruri de felul acesta. Ei pur şi simplu nu ştiu ce să creadă despre aceasta, dar Dumnezeu ştie ce face.

Vorbind despre venirea lui Ioan Botezătorul, cel care urma să-L prezinte pe Isus Hristos, Scriptura spune că atunci: „Orice vale să fie înălţată, orice munte şi orice deal să fie plecate, coastele să se prefacă în câmpii, şi strâmtorile în vâlcele!” (Isaia 40.4). Atunci „Munţii şi dealurile vor răsuna de veselie înaintea voastră, şi toţi copacii din câmpie vor bate din palme.” (Isaia 55.12). Gândiţi-vă! Cine era acesta? Un predicator, un om al pădurii, învelit într-o piele de oaie şi cu faţa acoperită de barbă, care stătea pe malurile nămoloase ale Iordanului şi predica pocăinţa. Amin. El nu era îmbrăcat în mătase, dantele sau satin.

Şi când a mers la rău să-L boteze pe Isus, Dumnezeu a vorbit din cer, iar Ioan a văzut Duhul lui Dumnezeu coborând ca un porumbel peste Omul care Se născuse într-un grajd. Vedeţi, ce numeşte lumea mare, Dumnezeu numeşte nebunie; şi ceea ce lumea numeşte nebunie, Dumnezeu numeşte mare. Aşa că nu vă supăraţi când sunteţi numiţi nebuni.

Să nu uitaţi că voi nu puteţi avea şi gândul lui Hristos şi gândul lumii în acelaşi timp. Nu puteţi fi în acelaşi timp şi pe calea lui Dumnezeu şi pe calea voastră. Tu trebuie să te dai la o parte pentru ca Dumnezeu să-Şi urmeze calea cu tine. Acesta este singurul mod în care vei face ceva: trebuie să laşi deoparte toate gândurile şi argumentele tale şi să crezi. Asta-i tot.

Dacă Maria ar fi început să argumenteze cu privire la naşterea din fecioară şi ar fi spus: „Stai puţin! Eu n-am cunoscut nici un bărbat. Cum să pot avea un copil? Aşa ceva nu s-a mai auzit. Nici nu-mi vorbi despre aşa ceva!” Dar ea L-a crezut pe Dumnezeu pe Cuvânt şi a început să-I mulţumească pentru Copilaş. Înainte să simtă sau să vadă vreun semn, Maria a crezut Cuvântul Îngerului, s-a bucurat în inima ei şi L-a lăudat pe Dumnezeu, spunând tuturor că va avea un copil fără să cunoască vreun bărbat.

Dumnezeu să ne dea mai multe Marii aici în Phoenix, care să-L creadă pe Dumnezeu pe Cuvânt şi să înceapă să se bucure înainte să se întâmple ceva. De aceasta aveţi nevoie.

Maria a fost preumbrită de Duhul Sfânt; şi când Duhul Sfânt preumbreşte cu adevărat pe cineva, omul acela Îl crede pe Dumnezeu pe Cuvânt.

Priviţi-l pe Moise. El a omorât un om şi a fost fugar timp de 40 de ani, fiindcă era căutat pentru crimă. Cum putea să se mai întoarcă în Egipt? El I-a zis Domnului: „Arată-mi slava Ta!” Şi Domnul i-a zis: „Bagă-ţi mâna în sân.” El şi-a băgat mâna în sân; apoi a scos-o, şi iată că mâna i se acoperise de lepră, şi se făcuse albă ca zăpada.

Domnul a zis: „Bagă-ţi din nou mâna în sân.” El şi-a băgat din nou mâna în sân; apoi a scos-o din sân; şi iată că mâna se făcuse iarăşi cum era carnea lui.” (Exod 4.6-7). Şi noi ştim că i-a dat şi semnul cu toiagul.

Când Dumnezeu i-a arătat slava Sa, Moise a devenit un martor al slavei Domnului şi a fost gata de plecare. Să nu uitaţi care erau cele două semne ale slavei Lui:

Primul semn era vindecarea divină, iar cel de-al doilea era înfăptuirea unei minuni cu băţ.

Astfel, când un om vede şi ştie ceva, Îl crede pe Dumnezeu pe Cuvânt şi devine un martor al slavei Lui.

Şi Moise a zis: „Sunt gata de drum.” Vi-l puteţi închipui pe acel bătrân de 80 de ani, cu barba lungă şi albă, intrând în casă şi spunându-i soţiei sale Sefora: „Pregăteşte copiii că plecăm în Egipt!”?

O văd pe Sefora cum ia cei doi copii şi îi pune pe măgar, iar Moise porneşte înaintea lor cu toiagul în mână ca să cucerească Egiptul.

„Unde mergi, Moise?”

„Mă duc să cuceresc Egiptul.”

Păi, Egiptul era naţiunea cu cea mai bună armată din lume şi cucerise o mulţime de naţiuni. Ca să facem o comparaţie, este ca şi cum un bărbat din Phoenix ar merge să cucerească Rusia.

Bătrânul acela de 80 de ani, cu barba lungă şi albă, mergea să cucerească Egiptul cu un băţ în mână şi urmat de un măgar pe care era nevastă-sa şi copiii.

„De unde ştii că-l vei cuceri?”

„Aşa a spus Dumnezeu; şi eu sunt un martor al Lui.” Ochii îi scânteiau: „Am văzut slava Lui şi o cunosc. Sunt martorul Lui şi ştiu că poate face aceasta, aşa că mă duc să-l cuceresc.”

Şi partea frumoasă a acestui lucru este că a făcut-o. Amin. A făcut-o pentru că era martorul lui Dumnezeu. Aşa este. Era martorul slavei Lui. Şi deşi părea un caraghios s-a dus acolo.

Îmi imaginez cum îl priveau madianiţii şi ziceau: „Uitaţi-vă la bătrânul acela! Cred că e căzut în cap!” Dar Moise văzuse slava lui Dumnezeu şi ştia despre ce vorbeşte. Da, domnilor. El s-a dus să cucerească Egiptul şi a făcut-o.

Şi orice om care este martor al slavei lui Dumnezeu, a văzut slava Lui şi Îl crede pe Dumnezeu pe Cuvânt.

Dumnezeu are întotdeauna martori. Când Ilie a fost luat sus şi Elisei a simţit acea manta pe umeri, a ştiut că era mantaua lui Ilie, aşa că s-a dus la râu şi a lovit apa cu ea zicând: „Unde este acum Domnul, Dumnezeul lui Ilie?” (2 Împăraţi 2.14). El era martor că apele râului se puteau despica, deoarece văzuse că acest lucru mai fusese făcut. Amin.

Şi noi suntem în seara aceasta martori că Dumnezeu face şchiopul să umble, orbul să vadă, surdul să audă, cancerul să dispară, aceasta fiind puterea învierii Lui manifestată. Voi sunteţi martorii Lui. Amin.

Odată, armata filisteană a împins Israelul sus pe ţărm. Aceasta s-a întâmplat pentru că aveau un împărat decăzut care se depărtase de Dumnezeu. Au început să devină formali şi au căzut în păcat, ceea ce a făcut ca zilele minunilor să nu mai fie printre ei. Toată oştirea lui Israel a dat înapoi, iar un flăcău uriaş pe nume Goliat a zis: „Să văd cine vrea să se lupte cu mine!” Vedeţi? Ei erau reci, nu mai aveau nici o trezire şi nici un martor de-al Lui.

 Dar Dumnezeu nu Se lasă niciodată fără martori. Undeva la marginea deşertului, El avea un băiat necioplit, de care nu era mare lucru. Şi iată că într-o zi a venit în tabără cu o turtă pentru fraţii săi. Acel Goliat se lăuda prea mult. Da, domnilor. A păşit în faţă şi a început să se laude chiar în timpul când sosise David. Când a auzit ce spune, el i-a întrebat pe fraţii săi: „De ce permiteţi ca acest netăiat împrejur să sfideze oştirea Dumnezeului celui viu?”

De ce? Pentru că erau învăţaţi şi deştepţi, dar nu erau martorii Lui. Însă David a zis: „Eu sunt martorul Lui!”

Atunci, Saul l-a luat şi l-a echipat în armura aceea grea: a pus pe el DDLD şi alte diplome, dar David a zis: „Ia jos aceste lucruri de pe mine pentru că nu ştiu nimic despre ele!” S-a dovedit că haina aceea ecleziastică nu se potriveşte unui om al lui Dumnezeu.

Şi astăzi este tot aşa. O astfel de haină nu se va potrivi niciodată cu un om al lui Dumnezeu care are o experienţă cu El. Lui nu-i pasă de LD, şi DD.

Astfel, David a zis: „Ia astea de pe mine, fiindcă nu ştiu nimic despre ele. Lasă-mă să mă duc la luptă cu ce ştiu.” Amin.

Tu nu trebuie să ai o educaţie bogată ca să ştii o mulţime de lucruri. Singurul lucru pe care trebuie să-l ştii este puterea învierii lui Isus Hristos. Lăsaţi-mă să merg cu aceasta. Ea m-a salvat din păcat şi mă va vindeca de boli.

Deci aceasta este tot ce trebuie să ştii: pe El în puterea învierii Lui. Fii martorul Lui! Da, domnule.

Şi David a zis: „Lasă-mă să mă duc!” Apoi a smuls de pe el acel DD şi l-a dat înapoi la seminar, şi-a luat praştia – legitimarea lui Dumnezeu -, şi cele cinci pietre şi s-a dus înaintea lui Goliat.

Când l-a văzut, Goliat a început să-şi bată joc de el şi i-a zis: „Ce! sunt câine, de vii la mine cu toiege?” (1 Samuel 17.43). Dar David a păşit înainte liniştit, şi-a învârtit praştia printre degete, a potrivit o piatră în ea şi i-a răspuns:

„Tu vii împotriva mea cu sabie, cu suliţă şi cu pavăză; iar eu vin împotriva ta în Numele Domnului oştirilor, în Numele Dumnezeului oştirii lui Israel, pe care ai ocărât-o.” (v. 45). El ştia pe ce stă şi cum să-i iasă în faţă.

Oricine ştie că poate înfrunta orice provocare prin Numele lui Isus Hristos. Eu am întâlnit vraci; am întâlnit demoni de tot soiul, dar în faţa Numelui lui Isus Hristos au trebuit să plece. Şi vă spun ceva, prieteni: atunci când biserica a pierdut Numele lui Isus Hristos, a pierdut şi puterea Numelui Său.

Când Moise s-a dus în Egipt, dacă i s-ar fi putut lua toiagul din mână, ar fi fost biruit, pentru că puterea stătea în acel băţ. Amintiţi-vă că cu acel băţ a lovit stânca; băţul acela a fost ridicat şi întins peste ape, etc. Acela era toiagul de judecată al lui Dumnezeu. Şi ceea ce era toiagul acela în mâna lui Moise, este Numele lui Isus Hristos pentru Biserica născută din nou. Amin. O, acel Nume!

Ia Numele lui Isus cu tine,

Copil al tristeţii şi al durerii.

Când ispite sunt în jurul tău

Şopteşte acel Nume sfânt în rugăciune

Şi vei vedea diavolii fugind.

Da, domnilor. Acesta este Numele lui Isus Hristos.

Şi David i-a zis lui Goliat: „Tu vii împotriva mea cu sabie, cu suliţă şi cu pavăză; iar eu vin împotriva ta în Numele Domnului oştirilor, în Numele Dumnezeului oştirii lui Israel.” Priviţi! Trebuia să se întâmple ceva pentru că el avea cinci pietre; şi avea cinci degete cu care a înfăşurat praştia cu credinţa în Isus. Şi vă spun că atunci când a dat drumul la acea piatră, Duhul lui Dumnezeu a intrat în ea şi l-a răpus pe filistean. Apoi i-a tăiat capul şi toţi ceilalţi filisteni s-au înmuiat, în timp ce oştirea lui Israel a prins curaj şi i-au biruit.

Aceasta înseamnă că oricine are o experienţă cu El, trebuie să se ridice şi să dovedească puterea învierii lui Isus Hristos, pentru că atunci vor prinde curaj şi ceilalţi şi vor veni: unii în cârje, alţii în scaune cu rotile, etc. Încercaţi numai o dată şi veţi vedea mulţimea care va veni după voi. Prindeţi curaj şi îndrăzniţi!

În vechime era un bărbat care nu avea nu ştiu ce experienţă, dar ştia că este israelit. Numele lui era Şamgar. (Judecători 3.31). Dacă citiţi în Judecători, acolo scrie că „În vremea aceea, nu era împărat în Israel. Fiecare făcea ce-i plăcea,” (Judecători 17.6), aşa cum se întâmplă cu bisericile de astăzi. Şi filistenii au venit şi le-au luat tot ce aveau, apoi s-au dus înapoi.

Poate că bietul Şamgar obţinuse o recoltă bună în anul acela şi se gândea că cu un an în urmă filistenii veniseră şi îi luaseră tot ce avusese.

Îmi pot imagina cum după ce a terminat de adunat recolta şi a clădit totul în hambar, privea în jur îşi zicea: „Am muncit din greu toată vara; poate vom rămâne cu ea în hambar.” Soţia şi copiii lui ziceau şi ei: „Poate vom putea mânca din ea în iarna aceasta… Dar ce se aude?” Şi au ascultat atenţi. Se auzeau tropote: trop, trop, trop…căci se apropiau şase sute de filisteni.

„O, Doamne! Iar au venit! Tot ce putem face este să ne dăm la o parte şi să-i lăsăm să ne ia tot.”

Aceasta face şi diavolul. Te lasă să clădeşti puţin, apoi vine şi dărâmă proptelele de sub tine. De ce? Pentru că îl laşi. Asta-i tot. El este doar un înşelător, dar nu are nici un drept. Aşa este.

Dacă aveţi experienţa învierii lui Isus Hristos, El a luat de la Satan orice privilegiu pe care l-a avut, a luat totul de la el. Da, domnilor. L-a dezbrăcat de tot şi a dat putere Bisericii: „Duceţi-vă şi faceţi lucrările pe care le-am făcut Eu!”  El a luat sabia din mâna Satanei şi a pus-o în mâna voastră. Amin.

O, mă simt atât de bine!

Şi Şamgar s-a gândit: „Dacă aş fi fost soldat, poate aş fi putut lupta împotriva lor, dar nu sunt soldat, ci fermier. Nu am sabie, deci ce aş putea face?”

Biata lui soţie plângea cu mâinile ridicate, gândindu-se la copilaşii lor care aveau să sufere şi în iarna aceea de foame.

Aşa este. De fiecare dată când începe undeva o adunare bună, vine un făţarnic bătrân şi spune: „Zilele minunilor au trecut; se poate opri adunarea!” Acesta este diavolul. Întotdeauna când biserica merge bine, se strecoară cineva înăuntru şi spune: „Acesta-i doar entuziasm! Totul este fabricat; este fanatism.” Aceasta fac acei jefuitori filisteni care se întorc iar şi iar. Acesta este adevărul.

Bietul Şamgar a privit în jur, şi ştiţi ce? Eu vă vorbesc vouă, sfinţilor: deodată a fost cuprins de o mânie sfântă. Desigur, voi ştiţi ce vreau să spun.

Odată când am intrat într-un stadion pentru o adunare, am văzut scris un slogan: „Nu contează mărimea câinelui în luptă, ci dimensiunea luptei din câine.” Aşa este.

Frate, dacă îl laşi pe Satan să treacă peste tine, îţi va arăta dimensiunea lui. Dar adună-te puţin şi pretinde privilegiile pe care ţi le-a dat Dumnezeu în Isus Hristos şi te vei bucura. Aşa este. Da, domnilor.

Şi în timp ce acele tropote se auzeau tot mai aproape, Şamgar a fost cuprins de o mânie sfântă, aşa că s-a ridicat şi ştiţi ce a făcut? A spus: „Sunt israelit şi am fost tăiat împrejur (cu alte cuvinte: „Am primit Duhul Sfânt.”). Eu nu sunt un războinic, nu sunt un luptător şi în privinţa aceasta nu pot să fac nimic, dar ştiu un lucru: Că Dumnezeu este cu mine! Aceasta-i tot ce ştiu.”

Apoi s-a ridicat, a apucat un otig de plug, care este un băţ cu o bucată de aramă la capăt, şi a sărit sub puterea Duhului Sfânt, ştiind că avea dreptate, şi a ucis şase sute de filisteni. Aleluia. (Judecători 3.31).

Asta este, fraţilor! Şamgar era martorul lui Dumnezeu. El ştia că dacă Dumnezeu l-a călăuzit pe Moise şi pe ceilalţi înaintaşi ai lui, îl va călăuzi şi pe el, pentru că era israelit ca şi ei.

Da, domnule care stai în scaunul cu rotile, şi tu de pe targă sau oriunde ai fi, dacă eşti născut din Duhul lui Dumnezeu, ai acelaşi drept pe care îl are orice om, ca să te ridici în seara aceasta din acel scaun. Tu eşti născut din nou. Ridică-te în picioare, pentru că Isus Hristos stă aici în Cuvântul Său şi dovedeşte cine este făcând semnele şi minunile învierii Lui. Ce altceva mai vrem? Amin.

Oh, cât Îl iubesc! Să nu credeţi că sunt emoţionat, pentru că nu sunt. Eu ştiu exact pe ce stau. Da, domnilor. Mă simt bine.

Şamgar a omorât toţi acei filisteni pentru că ştia pe ce stă. Da, el ştia totul despre aceasta şi ştia ce putea face; ştia ce a făgăduit Dumnezeu şi de aceea nu s-a temut.

Nici Iosua nu s-a temut când a văzut că Dumnezeu a despicat râul ca să poată trece pe partea cealaltă. El era un martor că Dumnezeu a făcut aceasta. Şi când au ajuns la Ierihon, Dumnezeu a zis: „Înconjuraţi cetatea, voi toţi bărbaţii de război, dând ocol cetăţii odată. Aşa să faci şase zile.

Şapte preoţi să poarte înaintea chivotului şapte trâmbiţe de corn de berbec; în ziua a şaptea, să înconjuraţi cetatea de şapte ori, şi preoţii să sune din trâmbiţe.

Când vor suna lung din cornul de berbec, şi când veţi auzi sunetul trâmbiţei, tot poporul să scoată mari strigăte. Atunci zidul cetăţii se va prăbuşi, şi poporul să se suie, fiecare drept înainte.” (Iosua 6.3-5). Iosua nu s-a temut, pentru că el era martorul lui Dumnezeu. Văzuse cum Iordanul se despicase înaintea lui şi ştia că Dumnezeu putea să-i dea şi Ierihonul, aşa că au mers în jurul zidurilor lui. Nu mai căzuseră niciodată ziduri ca acelea, dar aceasta nu avea nici o importanţă. El era martor că Dumnezeu putea să-Şi ţină Cuvântul. Amin.

Spuneţi „Amin” toţi cei care aveţi Duhul Sfânt. (Adunarea spune: „Amin!”). În ordine. Voi sunteţi martori că Dumnezeu Îşi va ţine Cuvântul, este adevărat? Şi dacă El   Şi-a ţinut Cuvântul atunci, de ce să nu-L ţină şi în cazul vindecării? Dacă vei crede, El te va vindeca. Amin. Crede şi ia-o! Fii martorul Lui, fiindcă aceasta vrea El. Un martor chemat de Dumnezeu trebuie să aibă o experienţă, experienţa Cuvântului. Da, domnilor.

Mă gândesc şi la Lazăr, care a fost înviat din morţi. După învierea lui, ei au dat o masă şi Biblia spune că „O mare mulţime de Iudei… au venit acolo, nu numai pentru Isus, ci ca să vadă şi pe Lazăr, pe care-l înviase din morţi.” (Ioan 12.9). Vedeţi? Ei voiau să vorbească cu Lazăr fiindcă el era un martor că poţi fi înviat din morţi… Ei voiau să-l vadă, pentru că era un martor că Isus Hristos putea învia morţi.

În seara aceasta şi eu sunt un martor al Lui; şi la fel voi, pentru că Dumnezeu arată semne şi minuni prin care dovedeşte că L-a înviat pe Isus Hristos din morţi. Amin. Cum ştim aceasta? Prin faptul că a făcut semne şi minuni înaintea oamenilor. Şi mai cum? Prin faptul că El m-a scos dintr-o viaţă de păcat şi a pus în mine Viaţa lui Hristos. Astfel, eu sunt un martor al învierii Lui.

Şi acel bărbat din vechime, care s-a născut orb, este un martor, pentru că Isus i-a redat vederea. Păi el era un martor pentru acei farisei! Ei i-au zis: „Dă slavă lui Dumnezeu: noi ştim că omul acesta este un păcătos.” (Ioan 9.24), dar el le-a răspuns: „Dacă este un păcătos, nu ştiu; eu una ştiu: că eram orb, şi acum văd.” (v. 25). Amin. El era un martor că Isus Hristos putea reda vederea. Mama şi tatăl lui au fost mustraţi pentru aceasta; ei nu aveau experienţă, dar fiul lor avea experienţă: era martor că a primit o vedere nouă.

Orice om care este născut din Duhul lui Dumnezeu poate mărturisi o nouă vedere, o Viaţă nouă, o putere nouă. Aleluia! Dar cei care nu ştiu nimic despre aceasta stau ca o scobitoare într-o murătură. Aleluia! Da, domnilor.

El a înviat din morţi şi trăieşte. El împărăţeşte în orice inimă care crede. Aleluia! Astfel, noi suntem fiii lui Dumnezeu şi stăm în locurile cereşti în Hristos Isus.

O, aş vrea să-L văd, să mă uit la faţa Lui,

Acolo să trăiesc, să cânt veşnic despre harul Lui.

Pe străzile slavei îmi voi înălţa glasul.

Grijile au trecut, sunt Acasă în sfârşit,

În veci bucuros. (Amin, aşa este).

O, har divin, ce sunet scump

Ce a salvat un nenorocit ca mine.

Pierdut am fost, dar m-a găsit;

Orb am fost, dar acum văd,

Prin pericole, necazuri şi ispite,

Deja eu am trecut.

Harul m-a adus în siguranţă

Şi El mă va duce mai departe.

Amin. O, cât Îl iubesc! Voi Îl iubiţi? Binecuvântările Lui sunt aici, revărsându-se peste oameni, iar marele Său Duh Îşi face cale către inimile oamenilor, înmuindu-le şi zicând: „Credeţi, şi veţi vedea slava lui Dumnezeu!” El a spus: „Şi după ce voi fi înălţat de pe pământ, voi atrage la Mine pe toţi oamenii.” (Ioan 12.32).

Odată, cineva m-a dus să văd o fabrică de oţel din Hammond. Când a sunat sirena, toţi muncitorii au oprit lucrul, şi-au dat jos şorţurile şi au măturat tot şpanul în mijlocul halei. Şi cel ce m-a dus acolo, mi-a zis:

„Am să-ţi arăt ceva.”

„În ordine,” am răspuns eu.

A apăsat un buton şi atunci s-a auzit ceva.

„De ce au măturat şpanul acela acolo?”

„Am să-ţi arăt imediat,” a răspuns el, iar când a apăsat butonul acela, am auzit un zgomot, aşa că l-am întrebat:

„Ce se aude?”

„Ai să vezi imediat.”

Pe deasupra culoarului trecea un cablu, şi pe el a venit un magnet mare care atârna cam la distanţa aceasta de şpan (Fratele Branham arată). El a atras tot şpanul şi l-a dus într-o cupolă unde a fost demagnetizat, pentru a fi aruncat din nou la topit. Când totul a fost gata, el m-a întrebat:

„Ai văzut ce facem?”

„Lăudat să fie Domnul,” am răspuns eu.

„S-a întâmplat ceva, frate?” m-a întrebat el.

„Da, s-a întâmplat ceva.”

„Ce s-a întâmplat?”

„Păi, privind magnetul acesta, mă gândesc la marele Magnet din cer.” O, Doamne! Apoi am adăugat: „Am observat că unele bucăţi de material au fost luate, dar altele nu.”

„Aşa este,” a răspuns bărbatul acela. „Unele sunt din aluminiu şi acelea nu se magnetizează.”

„Aleluia! Şi ce se întâmplă cu şpanul care nu este luat de magnet?”

„Dacă observi, acela este închis jos.”

„Aleluia!”

„Dar de ce bucuri aşa?” m-a întrebat el.

„Cei care sunt magnetizaţi de naşterea din nou şi de puterea învierii Lui, Îl vor întâlni în văzduh. Întruna din aceste zile, ei vor fi magnetizaţi ca martori ai puterii învierii Lui. Atunci, aceste trupuri muritoare vor fi luate în cupola Cuvântului lui Dumnezeu, unde vor fi topite şi modelate pentru nemurire, aşa că vom primi un trup asemenea trupului Lui de slavă şi Îl vom vedea aşa cum este. Cum? Ca un martor magnetizat cu învierea. Când Isus Hristos, Fiul înviat al lui Dumnezeu, pune Viaţa învierii într-un om, acela este un martor al învierii.

Să ne rugăm.

Tatăl nostru ceresc, în seara aceasta Îţi mulţumim pentru minunatul har care ne-a fost acordat nouă, şpanul nevrednic de pe pământ, tăiat afară din familia cerească. Dar Îţi sunt recunoscător, Dumnezeule, pentru că atunci când se va auzi primul sunet al „sirenei” ne vom aduna pentru răpire. Da, întruna din aceste zile glorioase, Îl vom vedea pe Cel ce ne-a dat aceste binecuvântări şi ne-a magnetizat sufletele atrăgându-le spre El.

Îţi mulţumim că ne-ai făcut martori ai învierii Domnului Isus, pe care L-ai înviat din morţi şi a fost văzut timp de patruzeci de zile, după care S-a înălţat la cer cu sfinţii care au fost înviaţi odată cu El, pentru a merge în slavă. Într-o zi glorioasă, El Se va întoarce înapoi împreună cu răscumpăraţii tuturor epocilor. O, Doamne, ajută-ne să fim gata pentru aceasta!

Şi în timp ce întunericul este tot mai mare peste pământ, fie ca Lumina noastră să strălucească tot mai tare. În seara aceasta, Te rog să luminezi orice suflet şi să faci ca puterea glorioasă a învierii să strălucească peste această audienţă.

Tu Te-ai smerit atât de mult încât ai venit jos luând chipul unui om păcătos; Te-ai făcut trup şi ai locuit printre noi, singurul născut din Tatăl.

Doamne, ne gândim cât de mult ne-a iubit, încât Şi-a dat Viaţa pentru noi, prin jertfirea Sa făcând posibilă apropierea noastră de Dumnezeu. Prin sărăcia Lui, noi am fost făcuţi bogaţi şi suntem plini de recunoştinţă pentru că a spus că „cine crede în Mine, va face şi el lucrările pe care le fac Eu; ba încă va face altele şi mai mari decât acestea; pentru că Eu mă duc la Tatăl.” (Ioan 14.12).

O, Doamne, Te rog să-Ţi arăţi puterea în seara aceasta, dar nu pentru că trebuie s-o faci, ci ca să se împlinească Cuvântul Tău, fiindcă este scris că ai făcut acele lucrări, ca să se împlinească ceea ce fusese spus prin proroci.

Doamne, îngăduie ca în seara aceasta să se vadă semnul lui Mesia, ca să se împlinească ceea ce a spus Domnul Isus: „Cine crede în Mine, va face şi el lucrările pe care le fac Eu; ba încă va face altele şi mai mari decât acestea; pentru că Eu mă duc la Tatăl.” Ascultă-ne, pentru că Îţi cerem aceasta în Numele lui Isus. Amin.

În ordine. Eu cred că Dumnezeu vă va binecuvânta, vă va ajuta şi vă va descoperi că în adâncul inimii omeneşti este dorinţa de a fi aproape de El. Şi în inima mea este această dorinţă.

Acum, dacă este ceva ce aş putea face ca să vă ajut, prieteni creştini, aş face cu bucurie, dar singurul lucru pe care îl pot face este ca înainte de a chema rândul de rugăciune pe platformă, să declar hotărât că Isus Hristos nu este mort, ci a înviat şi este viu în vecii vecilor.

Dacă trupul Lui ar fi fost furat din mormânt, ar fi adevărată versiunea evreiască, şi la fel dacă El nu-Şi ţine Cuvântul. În cazul acesta, religia mahomedană este la fel de bună ca şi creştinismul, şi la fel celelalte religii. Dar Îi mulţumim lui Dumnezeu pentru că în acest ceas întunecos, noi avem dovada învierii Lui.

Priviţi cum era El când a fost pe pământ: era un vorbitor minunat, nu era educat şi avea un limbaj popular. Era îmbrăcat ca un om obişnuit, nu ca preoţii din timpul acela, aşa că oamenii nu Îl puteau deosebi de ceilalţi.

Se spune că două femei tinere I-au făcut o haină care nu avea nici o cusătură. Îmbrăcat cu ea a trăit, a dormit şi a murit, iar soldaţii au tras la sorţi pentru ea.

Cât timp a fost pe pământ, El a fost un om al durerii şi obişnuit cu suferinţa. Era atât de deosebit, încât din câte ştiu, nimeni nu a putut să-L picteze.

Vă spun cu toată smerenia, că El mi-a dat harul să-L pot vedea de două ori în vedenii, şi nădăjduiesc să-L mai văd o dată înainte de a muri. Nu există nici un artist care să-I poată ilustra caracterul, pentru că, deşi arăta ca un om care atunci când vorbea rupea lumea în două, era atât de smerit încât atunci când Îl vedeai îţi venea să plângi. Dar noi Îl iubim şi El ne iubeşte pe noi. Întreaga Lui Fiinţă este numai iubire.

Când a fost aici pe pământ, a fost un Slujitor supus şi a fost ascultător până la moarte. Şi aceasta, din pricina dragostei pentru noi. Fiind Tatăl omenirii ce altceva putea să facă, decât să ne iubească şi să moară pentru noi? Ca Om, El a spus în Ioan 5.19: „Adevărat, adevărat vă spun, că, Fiul nu poate face nimic de la Sine; El nu face decât ce vede pe Tatăl făcând; şi tot ce face Tatăl, face şi Fiul întocmai.”  De aceea, nu a vindecat pe nimeni şi a spus întotdeauna că a făcut doar ce I-a arătat Dumnezeu în vedenie. Şi încă ceva: El cunoştea gândurile oamenilor, dar nu era un cititor al gândurilor, cum sunt cei de pe stradă, pentru că aceasta este lucrarea diavolului. Isus cunoştea gândurile lor; ştia ce fel de audienţă avea.

Odată, o femeie s-a atins de El prin credinţă. Imediat, S-a întors şi a zis: „Cine s-a atins de Mine?” (Luca 8.45). Apoi a privit prin mulţime până a văzut persoana care se atinsese de El şi i-a zis: „Îndrăzneşte, fiică; credinţa ta te-a mântuit, du-te în pace.” (v. 48). Este adevărat? Şi a spus că toate acele lucrări pe care le-a făcut El, „…le veţi face şi voi. Peste puţină vreme lumea nu Mă va mai vedea, dar voi Mă veţi vedea.” Care voi? „Voi Mă veţi vedea, pentru că Eu voi fi cu voi, chiar în voi, până la sfârşitul lumii; Isus Hristos, Acelaşi ieri, azi şi în veci.” Dacă aceasta nu este Evanghelia Lui curată, nu ştiu ce este.

Acum, dacă El a înviat din morţi şi trăieşte în seara aceasta, înseamnă că Biserica Sa va fi legitimată prin aceleaşi lucrări care L-au legitimat şi pe El. „Aceste semne îi vor urma pe cei ce cred.” Este adevărat?

Fie ca El să vină şi să vă binecuvânteze pe toţi în seara aceasta. Fie ca Îngerul lui Dumnezeu, a cărui fotografie este aici, să vină printre noi. Mama mi-a spus că aceeaşi Lumină a venit peste leagănul meu când aveam doar trei minute de viaţă. Şi primul lucru pe care mi-l amintesc din viaţa mea este o vedenie. Tot ce mi-a spus a fost întotdeauna perfect adevărat, ceea ce dovedeşte că El este Dumnezeu. Vedeţi, nu eu fac aceste lucrări, ci El.

Noi suntem fraţi, iar El este deja prezent pentru că Îl văd de multe ori deasupra voastră. Da, El este aici ca să vă binecuvânteze şi să vă ajute.

După părerea mea, este acelaşi Stâlp de Foc care a condus poporul Israel, fiindcă orice cititor al Bibliei ştie că Acela era Îngerul Legământului, Hristos. Aşa este. Şi El S-a făcut trup, a locuit printre noi şi a zis: „Am venit de la Dumnezeu şi Mă duc la Dumnezeu.” Este adevărat?

Priviţi cum au trăit creştinii Noului Testament. Pavel a avut vedenii. Astfel, când a ajuns în strâmtorare, a primit o vedenie şi i s-a spus: „Du-te în Macedonia.” Apoi, când au fost pe mare timp de patruzeci de zile, din pricina acelei furtuni puternice, fără lună, fără stele, fără prea multe şanse de salvare, Îngerul Domnului a venit la el şi i-a zis: „Nu te teme, Pavele; tu trebuie să stai înaintea Cezarului…” (Fapte 27.24). Şi în timp ce corabia se clătina purtată de valuri, el a ridicat mâinile şi a strigat: „…fiţi cu voie bună; pentru că nici unul din voi nu va pieri…

Un înger al Dumnezeului, al căruia sunt eu, şi căruia Îi slujesc, mi s-a arătat azi noapte,” şi eu cred că se va întâmpla întocmai cum mi-a arătat. (v. 22-23). Vedeţi? Isus Hristos este Acelaşi şi astăzi.

Când Anania şi Safira au păşit în faţă cu o minciună ticluită, Petru, peste care era Duhul Sfânt, a mustrat păcatul lor şi le-a spus ce au făcut.

Voi aţi văzut acest lucru practic, pentru că seară de seară, Duhul Sfânt a descoperit şi a arătat o mulţime de lucruri ascunse.

O, nu-i aşa că vă bucuraţi? Ar trebui să fim cei mai bucuroşi oameni din lume pentru că suntem creştini şi trăim în acest timp. Nu priviţi după ceva mai mare, pentru că nu puteţi avea ceva mai mare decât Duhul Sfânt. Lăsaţi-L să se mişte şi să vă ajute, pentru este aici chiar acum.

Lăsaţi credinţa liberă, oricât de mică ar fi. Lăsaţi-L pe Dumnezeu să lucreze în felul Său cu voi, şi o va face.

Dacă am mărturisit adevărul învierii lui Isus Hristos şi El va mărturisi despre mine că v-am spus adevărul. Şi dacă va mărturisi aceasta, atunci ar trebui să-L credeţi.

Fiţi atenţi! Fiecare păcătos de aici este deja salvat; a fost salvat în urmă cu 1900 de ani, dar nu-i va ajuta la nimic până când nu acceptă acest lucru.

Fiecare bolnav de aici a fost vindecat în urmă cu 1900 de ani, dar nu-i va ajuta la nimic până când nu va accepta aceasta. Acceptaţi, credeţi şi veţi fi bine! Fie ca Domnul să vă binecuvânteze.

(Fratele Branham vorbeşte cu cineva despre numerele de rugăciune).

Prieteni, voi nu trebuie să aveţi numere de rugăciune ca să fiţi vindecaţi. Numărul de rugăciune nu are nimic a face cu vindecarea voastră. El este doar pentru a păstra ordinea aici.

Aş vrea să fiţi cu toţii plini de respect. Câţi credeţi că Isus Hristos a înviat din morţi? El este viu în seara aceasta.

…………………………………………………………………………………….

Nădăjduiesc că dacă va fi cu voia Domnului, mâine seară ne vom întâlni în clădirea cealaltă. Rugaţi-vă pentru mine, fiindcă trebuie să aştept câteva minute să văd dacă vine Duhul Sfânt. Eu sunt un om obişnuit şi trebuie să-L aştept pe El, pentru că este vorba de darul Lui. Voi ştiţi că întotdeauna Îl aştept pe El; şi trebuie să aştept până când sunt uns de binecuvântarea Lui. Fie ca El să trimită ungerea Sa, spre slava Lui, nu a mea.

Să nu uitaţi că El aude orice cuvânt rostit. Nu este pentru slava mea, ci este pentru slava lui Dumnezeu, ca poporul să poată şti că El a înviat din morţi şi trăieşte în seara aceasta, printre noi, în puterea învierii Sale.

În Numele lui Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, iau sub control orice duh de aici, spre slava şi adeverirea lui Isus Hristos cel înviat.

Frate Moore, adu-i pe oameni aici. În ziua judecăţii, când tainele inimilor vor fi descoperite, veţi vedea că vă spun adevărul şi că Cel pe care-L vedeţi în această fotografie, stă în locul acesta, la nici două picioare depărtare de mine.

Aş vrea să puteţi trece de la o dimensiune la alta şi să  simţiţi asigurarea învierii şi puterii Lui, cu cel de-al şaselea simţ. Când se întâmplă aceasta, tot ce este aici devin mic şi neînsemnat.

Laudă şi slavă să-I fie aduse scumpului, minunatului şi slăvitului Domn Isus Hristos, Trandafirul din Saron, Crinul din Vale, Luceafărul de dimineaţă.

Toate celelalte religii sunt false! Numai Isus Hristos are dreptate şi El este Fiul Dumnezeului celui viu.

Bună seara. Apropie-te, te rog. Cineva mi-a spus că aseară n-am vorbit destul de tare, după ce a venit ungerea. Nu mi-am dat seama.

Soră, presupun că nu ne cunoaştem, este adevărat? Din câte ştiu, eu nu te cunosc. Deci suntem un bărbat şi o femeie care ne-am întâlnit în călătoria noastră, iar într-o zi ne vom întâlni din nou. Atunci va trebui să stăm în prezenţa Lui şi să dăm socoteală pentru tot, de aceea, rugăciunea mea este ca Dumnezeu să aibă milă de noi.

Când a fost pe pământ, Domnul nostru a umblat ca un om obişnuit, a băut, a dormit, a fost obosit, etc., dar când a intrat în dumnezeirea Lui, El a fost mai mult decât un om. „Dumnezeu era în Hristos împăcând lumea cu Sine.” Dumnezeu I-a dat lui Hristos Duhul fără măsură, dar nouă  ni-L dă cu măsură, aşa că eu cred că El a înviat din morţi.

Când era pe pământ, El a stat de vorbă cu o femeie. Ea a venit să scoată apă din fântână, iar El i-a zis: „Dă-Mi să beau.” Probabil a văzut că femeia avea nevoie de ceva sau   i-a fost milă de ea. S-a gândit că dacă va intra în contact cu duhul ei, va afla care este problema ei; sau poate că Dumnezeu I-a arătat într-o vedenie că ea va veni acolo. Oricum, când a vorbit cu ea, a intrat în contact cu duhul ei şi astfel a putut să vadă care era problema ei, aşa că i-a zis: „Du-te şi adu pe bărbatul tău.” „N-am bărbat,” a răspuns ea.

„Bine ai zis că n-ai bărbat. Pentru că cinci bărbaţi ai avut; şi acela, pe care-l ai acum, nu-ţi este bărbat.”

Când a auzit aceste cuvinte, femeia a zis: „Doamne, văd că eşti prooroc.” Apoi s-a dus în cetate şi le-a zis oamenilor de acolo: „Veniţi de vedeţi un om, care mi-a spus tot ce am făcut; nu cumva este acesta Hristosul?” (Ioan 4).

Noi ştim că El a înviat din morţi şi că a promis că lucrările pe care le-a făcut El, le vom face şi noi. Ceea ce s-a întâmplat cu femeia de la fântână a fost un miracol, nu-i aşa? Un miracol asemenea învierii din morţi. El a fost un străin faţă de femeia de la fântână, dar Şi-a dovedit divinitatea prin faptul că a ştiut cine era şi câţi bărbaţi a avut.

Un miracol a fost şi atunci când a venit Natanael, iar El a zis: „Iată cu adevărat un Israelit, în care nu este vicleşug.” (Cu alte cuvinte: „Un creştin sincer).

„De unde mă cunoşti?” I-a zis Natanael.

„Te-am văzut mai înainte ca să te cheme Filip, când erai sub smochin.” (Ioan 1.47-48). Aceasta a fost cu adevărat o minune.

Dacă în seara aceasta Isus Hristos ar face aceeaşi minune, dacă mi-ar spune care este problema ta, ai crede? Dar audienţa va crede? Fie ca El să se îndure de noi.

Inima ta este plină de tristeţe pentru altcineva. Este vorba de fiul tău care nu este salvat. Are ambele picioare rupte, este adevărat? Da. Domnul nostru Isus trăieşte, nu-i aşa? Dumnezeu să te binecuvânteze. Dar văd că mai eşti neliniştită din cauza cuiva. Văd venind o fată; este sora ta şi are o boală de ochi. Şi ai încă o soră, iar ea are o boală de inimă. Du-te, crede şi Isus Hristos o va face bine. Fie ca Domnul Dumnezeu să facă aceasta în Numele lui Isus Hristos.

Câţi de aici vreţi să fiţi vindecaţi dar nu aveţi numere de rugăciune? Să credeţi! Tot ce vă cer este să credeţi din toată inima.

Bună seara. I-ai dat numărul de rugăciune domnului More. Aşa-i?

Nu vă grăbiţi! Staţi liniştiţi şi fiţi respectuoşi!  Ţineţi-L pe Hristos în gândul vostru şi imaginaţi-vă că El stă chiar aici în aer şi priveşte în jos la gândurile noastre şi la ceea ce spunem.

În ordine. Nu ne cunoaştem, este adevărat? (Sora îi spune ceva fratelui Branham). Păi dacă m-ai văzut în urmă cu şase ani, nu cred că ştiu ceva despre tine. Tu trebuie să vii la Dumnezeu şi asta-i tot. Eşti bolnavă, pentru că te văd undeva la un doctor. Ai probleme cu stomacul: mâncarea nu merge în jos, ci vine înapoi. Este adevărat? Şi mai văd o problemă la ficat. Văd că un doctor scund îţi face raze X. Eşti programată pentru operaţie. Dumnezeu să te binecuvânteze. Vino aici.

Tată, Tu ai spus în Cuvânt că „orice veţi lega pe pământ, va fi legat în cer; şi orice veţi dezlega pe pământ, va fi dezlegat în cer.” (Ioan 18.18). Fie ca această femeie, în faţa căreia stă o operaţie, să fie operată de „bisturiul” Atotputernicului Dumnezeu, de Duhul Sfânt. Te rog aceasta în Numele lui Isus Hristos. Amin.

Dumnezeu să te binecuvânteze.

Fiţi respectuoşi cu toţii! Iubiţi-L pe Domnul Isus şi spuneţi: „Doamne, Îţi sunt atât de recunoscător pentru că eşti cu noi în seara aceasta!” Dacă aveţi credinţă, sunt sigur că Dumnezeu va fi cu voi şi vă va ajuta.

Dumnezeu să te binecuvânteze, soră. Dacă crezi… Ştiu că eşti tulburată, dar continuă să crezi. Eu nu pot spune nimic până nu-mi arată El ceva. Spune-i să creadă.

Acesta este pacientul? În ordine. Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, a înviat din morţi şi în seara aceasta trăieşte în Biserica Sa, lucrând în mijlocul poporului Său. El îşi iubeşte poporul; şi îi iubeşte pe păcătoşi. Da, El ne iubeşte, vă iubeşte şi mă iubeşte.

Suntem străini unul faţă de celălalt, aşa-i? Dar Dumnezeu ne cunoaşte pe amândoi. Dacă eu, fratele tău, aş putea să fac ceva pentru tine şi n-aş face, ar fi inuman, pentru că şi animalele se ajută unele pe altele. Adevărul este că dacă aş putea să te ajut, aş face-o, dar eu nu pot face nimic altceva decât să spun ceea ce văd. Înţelegi, aşa-i?

Este ceva cu vorbirea ta… sau cu limba ta. Nu vorbeşti bine. Eşti grav bolnav, dar nu eşti un caz fără speranţă. Poate nu ştii, dar ai o tumoare pe creier şi din cauza ei se întâmplă lucrul acesta. Tu nu ştii de ea, însă acesta este adevărul.

Văd lângă tine şi o femeie brunetă. Este asistentă medicală, sau ceva de felul acesta. Da… Ai un copil care este bolnav de leucemie… Oh, văd că ai mai fost vindecat. Da, văd că m-am rugat pentru tine şi ai fost vindecat de cancer la stomac. Aveam un costum gri cu dungi. M-am rugat pentru tine şi ai primit Duhul Sfânt, iar acum încerci să predici, este adevărat? Vino aici.

Milostivule Tată ceresc, Te rog să laşi ca harul Tău să se reverse peste bărbatul acesta, pentru că îl condamn pe vrăjmaşul care vrea să-i ia viaţa. Fie ca el să-l părăsească.

Satan, te provoc prin Dumnezeul cel viu, care a luat controlul asupra ta prin Numele lui Isus Hristos, ca să te îndepărtezi de bărbatul acesta! Fie ca el să fie bine. Amin.

Dumnezeu să te binecuvânteze, frate. Du-te, bucură-te. Mulţumeşte şi laudă-L pe Domnul Isus pentru îndurarea Lui faţă de tine.

Tot ce trebuie să faceţi este să credeţi. Aveţi credinţă în Dumnezeu!

Tu crezi? Mă refer la doamna cu artrită. Da, doamna de lângă tine… Crezi că Dumnezeu te-a vindecat? Pune mâinile peste prietena ta. Ea are o tumoare la sân dar Dumnezeu o face bine.

Tată ceresc, Te rog să mustri acele duhuri. Ele au crezut că se ascund, dar de Tine nu se pot ascunde. Ieşi afară! Te provoc în Numele Domnului Isus să părăseşti această femeie! Amin.

Dumnezeu să te binecuvânteze. Du-te acasă şi fii bine în Numele lui Isus, Fiul lui Dumnezeu.

Reumatismul te-a schilodit aşa? Tu, care stai la capătul rândului, cu reumatism şi probleme cu stomacul. Să crezi din toată inima că Isus Hristos te face bine. Trebuie doar să crezi. Dumnezeu să fie cu tine.

Acesta este pacientul? Bună seara. Bănuiesc că nu ne cunoaştem. Eu nu te cunosc, dar Dumnezeu ne cunoaşte pe amândoi. Şi Isus Fiul lui Dumnezeu a înviat din morţi, nu-i aşa?

Tu, care stai acolo în scaun, să nu crezi că problema ta este prea grea. Tot ce trebuie să faci este să crezi din toată inima.

Îl iubiţi din toată inima?

Te rog să mă ierţi, domnule. Deci suntem străini unul faţă de celălalt, aşa-i? Dar Dumnezeu ştie totul despre noi şi El poate să descopere care este problema ta. Crezi că am spus adevărul? Tu eşti foarte bolnav. Problema ta este la plămâni. Te văd undeva în cabinetul unui doctor care face un semn pe radiografie. Unul dintre ei este negru şi a spus că este puroi, este adevărat?

Ai mai fost la un doctor, departe, undeva unde este un lac… este vorba de Rochester. Ai fost la fraţii Mayo, este adevărat? Spun aceasta pentru că văd o clinică mare. Vino aici. Frate, chiar dacă ei au dat greş, Dumnezeu nu dă greş niciodată.

Tată ceresc, revarsă binecuvântarea Duhului Sfânt peste acest frate plăpând. Fie ca Duhul Atotputernicului Dumnezeu să-l facă bine, pentru că cer aceasta prin Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Amin. Dumnezeu să te binecuvânteze.

Crezi că Domnul te va vindeca şi pe tine de plămâni? Crezi că El te face bine? Dacă crezi din toată inima, poţi fi bine. Accepţi aceasta? Spune: „Lăudat să fie Domnul!” Ridică mâna şi spune: „Lăudat să fie Domnul!” Dumnezeu să fie cu tine şi să te ajute.

Ce mai faci, doamnă? Tu suferi de cancer la stomac. Aşa este. Mamă, poate te gândeşti că eşti bătrână, dar Avraam a fost mai bătrân decât tine, atunci când i-a dat Dumnezeu făgăduinţa. Vino aici. Crezi din toată inima? Dacă puterea  Atotputernicului Dumnezeu este aici, El îţi cunoaşte viaţa. Nu eu, ci El, pentru că nu becul dă lumina, ci curentul din bec.

Bunule Tată ceresc, îl mustru pe vrăjmaş ca s-o părăsească în Numele lui Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu.

Satan, ieşi afară din ea! Amin. Dumnezeu să te binecuvânteze, soră. Du-te şi fie ca Domnul să fie cu tine şi să te ajute.

Tu te-ai simţit cumva ciudat când ne-am rugat pentru femeie, nu-i aşa? Du-te, bucură-te şi mulţumeşte-I lui Dumnezeu pentru că ai fost eliberată în acelaşi timp cu ea. Amin.

Vino, doamnă. Dacă Atotputernicul Dumnezeu este aici şi El ştie exact care este problema ta, Îl vei accepta?

Am început să slăbesc foarte tare…

Doamnă, crezi că Dumnezeu te-a eliberat de tumoarea pe care o ai? Da? Amin.

Tu crezi că el ţi-a vindecat boala de stomac? Du-te şi mănâncă-ţi cina.

Credeţi din toată inima. Credeţi că Dumnezeu este aici ca să vă vindece? Atunci de ce nu-L acceptaţi? Ridicaţi-vă în picioare! Ridicaţi-vă chiar acum din scaunele cu rotile!

Atotputernicule Dumnezeu, Te rog în Numele lui Isus Hristos să vindeci orice bolnav de aici. Fie ca puterea Ta să se mişte printre noi, fiindcă condamn orice diavol prezent aici. Ieşi afară din aceşti oameni, duhule necurat!   – Amin –