MÂNDRIE

C AMPBELLSVILLE – kENTUCKY

Eu știu că nici metodiștii nu se tem de apă. Astfel, ei ies și se așază sub acoperiș, indiferent dacă plouă sau nu. M-am gândit că numai baptiștii sunt așa, dar văd că și metodiștii sunt la fel. Sunt atât de fericit să slujesc în această după amiază! Când am văzut că a venit furtuna și am privit afară de la fereastra hotelului, am zis: „O, vai, Satan, de ce faci răul acesta? Tocmai am venit aici jos pentru aceste două servicii și tu trimiți ploaia.” Ei bine, se spune că „Toate lucrurile lucrează împreună pentru binele celor ce Îl iubesc pe Domnul,” așa că s-a făcut răcoare și nu trebuie să vă ventilați. Apoi, înțeleg că și fermierii au nevoie de ploaie, așa că noi suntem bucuroși s-o avem în orice fel.

Sunt atât de bucuros să întâlnesc aici unii prieteni!  Doar cu câteva momente în urmă i-am întâlnit pe domnul și doamna Zeb Smith. Noi am fost crescuți la ferma lor, chiar aici jos, pe coama acelor drumuri mici, iar ei mă purtau când eram băiețel. Tatăl meu lucra pentru domnul Smith, când eram doar un băiețel mic, înainte să plecăm în Indiana. Aici sunt  prietenii mei, McSpaddens și un alt predicator metodist din această parte a țării, domnul John O’Bannon. Sunt sigur că îl cunoașteți! El stă chiar aici, îmbrăcat cu un sacou albastru și este un prieten bun din Louisville, Kentucky, acum, om de afaceri în Louisville. Doamna Smith m-a întrebat dacă este aici și mama, și cred că am văzut o mașină acolo afară. Este aici mama? Aceasta mă întrebam și eu, dacă ea este aici înăuntru. Am văzut o mașină ca a  doamnei care urma s-o aducă, dacă veneau și i-am spus doamnei Smith, că ea ar putea fi aici. Mamă, ești aici? Cred că m-am înșelat, doamnă Smith, îmi pare rău. Dar poate va fi aici pentru serviciul din seara aceasta. Poate a încercat să ajungă, să găsească o cale să vină, iar mașina aceasta care stă chiar aici, arată întocmai ca aceea. Chiar și Billy a spus: „Cred că bunica este aici”, iar eu am zis: „Aceea arată ca mașina doamnei.”

 Un doctor care a fost vindecat în adunarea mea, sus în Chicago, pe nume Dilly… ei au o clinică mare acolo, iar el a venit în adunare cu o boală incurabilă și a fost făcut bine într-un mod miraculos, așa că și-au predat viețile Domnului Isus. Eu am văzut mulți, mulți doctori, în multe părți ale țării. Cu câtva timp în urmă, doctorul Theodore Palvedus, cred că aici sunt unii care îl cunosc, s-a convertit pe baza unui caz de vindecare divină, iar eu l-am botezat într-un canal de irigații. El a încetat să mai practice medicina, deși oamenii zburau la el chiar din New York ca să fie operați, și conduce o mică misiune în mahalalele orașului Oakland, California; doctorul Theodore Palvedus, un grec minunat, iar soția lui era armeană.

Când doamna aceea de acolo de afară, o femeie armeană, era pe moarte, cu ambii sâni tăiați din cauza cancerului, iar Domnul a spus: „În trei zile ea va merge pe stradă,” el a râs de mine și a spus:

„O asemenea rușine, un impostor! Tu o faci pe femeie să aibă gânduri neadevărate.”

„Nu sunt eu, El este Cel care a spus aceasta, domnule.”

„Ei bine”, a spus el, știi că acea femeie va fi moartă în următoarele șase ore? Este inconștientă de douăzeci și patru de ore și poate pleca în orice moment.”

„Îți spun ce voi face dacă în douăzeci și patru de ore nu este pe stradă strigând: Îmi vei pune pe spate o pancartă mare pe care vei scrie: „Profet fals”, iar tu îți vei lua Cadillacul și mă vei purta pe străzile din Los Angeles. Dar dacă ea este pe stradă, voi pune eu pe spatele tău o pancartă pe care voi scrie: „Doctor șarlatan” și voi conduce mașina ta prin oraș. Acum, ne vom strânge mâna, vom sta aici și vom vedea dacă ai dreptate.”

El nu a vrut să facă aceasta, iar în douăzeci și patru de ore, ea era la cumpărături, și astăzi este încă o femeie bine, sănătoasă. Aceasta a fost cam cu opt ani în urmă și arată că Domnul nostru Isus a fost înviat din morți; un Dumnezeu care a putut face ca acel băiat care zăcea pe moarte să se ridice seara trecută de pe targă. Băieții mi-au povestit astăzi despre aceasta. El este încă Domnul Isus Hristos, iar noi suntem bucuroși că El este Același.

Cu voia Domnului, în seara aceasta ne vom ruga din nou pentru bolnavi și suntem încredințați că vom avea o seară bună aici jos cu voi, oamenilor. Poate cândva ne vom putea întoarce din nou și vom avea o ședere puțin mai lungă; vom avea păstorii împreună și așa mai departe, și vom ține o adunare puțin mai lungă. Astăzi am venit în acest camping care este proprietatea unei biserici confesionale. Desigur, noi salutăm această biserică din toată inima, biserica metodistă, pentru lucrările mărețe pe care le-a făcut în lume pentru binecuvântatul nostru Domn Isus, și pentru multele mii de suflete pe care le-a condus la Domnul Isus, prin predicarea Evangheliei. Mă întreb ce va fi când viața aceasta este terminată și ne vom întâlni toți împreună pe partea cealaltă?

Aseară, am abordat subiectul vindecării divine, dar nu m-am apropiat de el din punctul de vedere al învățăturii, deoarece m-am gândit că voi vorbi despre exemple din viața Domnului Isus. Despre aceasta am vorbit aseară, deoarece contează cât de bine suntem împreună și cum… diferite biserici cred învățături diferite, așa că atunci când suntem împreună în biserică, ne place să fim gentlemeni creștini și să lăsăm deoparte orice fel de învățătură. Astfel, noi Îl predicăm pe Hristos și pe El răstignit, lucru cu care suntem de acord cu toții. Deci, în serviciul de evanghelizare din această după-amiază, pentru puțin timp voi vorbi, dacă va fi cu voia Domnului, despre exemple din viața lui Isus. În felul acesta, noi doar dramatizăm sau citim ceva ce a făcut sau a spus El și nu există puncte doctrinare legate de El aceasta, ci doar Evanghelia simplă și curată. Mie îmi place aceasta, vouă nu? Corect.

Acum, înainte de a deschide Cartea, vreau să spun că noi putem răsfoi paginile, dar există Unul singur care poate descoperi acel Cuvânt, iar Acela este Duhul Sfânt, pentru că El este Cel care L-a scris. Credeți aceasta? El a făcut-o, El L-a scris… Bărbații din vechime au fost mișcați de Duhul Sfânt și au scris Biblia. Ea a fost scrisă de… îmi pare rău dar nu-mi amintesc câți scriitori ai Bibliei sunt, nu pot cita numărul, pentru că am în minte două numere diferite și mă tem că mă voi încurca.  Oricum, Ea a fost scrisă… mai mult de două mii de ani, de oameni aflați la mii de mile depărtare și în epoci diferite, dar nici măcar o iotă din ea nu se contrazice cu alta. Păi, doi dintre noi nu am putea scrie o scrisoare unei persoane fără să difere în ceva. Este adevărat? Dar cât de inspirată este Scriptura! Toată Scriptura este dată prin inspirație, inspirată de Duhul Sfânt, așa cum a scris El cuvintele și este minunată, iar noi Îl iubim pe Domnul pentru bunătatea Lui.

Acum, El este singurul care poate interpreta Scriptura. Fiecare dintre  noi facem o încercare, dar nu putem pătrunde în Ea până când nu primim ungerea; cât timp este eul nostru, nu poate fi Duhul Sfânt.

Dacă cineva va merge la ușă, un ușier sau cineva, acolo sunt câțiva oameni, doamne cu umbrele, care stau în ploaie. Dacă ați putea, faceți-le să se simtă cât mai confortabil. Noi apreciem loialitatea și sinceritatea oamenilor care vin, într-o zi ploioasă ca aceasta, să audă Evanghelia simplă și clară a Domnului Isus.

Dacă nu greșesc, doamna aceasta micuță care stă aici în față, lângă doamna Woods, nu sunteți dumneavoastră una dintre cei datorită cărora sunt aici? Nu știu cum te numești, soră, dar m-am rugat pentru tine. Dacă nu greșesc, nu s-a întâmplat la „Biserica Ușii Deschise” din Louisville? Tu ai fost vindecată sau ceva, ai avut o boală și de atunci, inima ta a fost mișcată. Cred că ești membră într-una din bisericile metodiste din oraș.

Tu ai avut pe inimă să vin aici jos. Îmi pare rău că nu-ți cunosc numele, dar ești doamna de lângă doamna Woods (prietenii și vecinii mei iubiți), care locuiesc lângă mine. Ei sunt creștini împărătești. Când locuiești în apropierea unei persoane, poți spune foarte bine cum este, nu-i așa? Corect. Astfel, eu sunt fericit să am părtășie cu domnul și doamna Banks în lucrarea Evangheliei. De asemenea, cu sora noastră iubită de aici, pe care o cunosc doar puțin, dar știu că este o creștină loială și o mare lucrătoare în biserica unde aparține. Fie ca Dumnezeu s-o binecuvânteze pe ea și biserica ei.

Așa cum am spus, Duhul Sfânt a scris Biblia într-un anumit fel, așa că nu există nicio cale ca omul s-o înțeleagă cu concepția lui mintală. Nu contează cât de bine o ai scrisă, cât de bine poți s-o pui împreună, este greșit de la început. Vedeți? El a ascuns-o de ochii celor înțelepți și pricepuți pentru că este o descoperire spirituală.

Uitați-vă la fariseii și saducheii din zilele Domnului nostru Isus, care și-au imaginat venirea Lui în fiecare detaliu: cum va veni Hristos și totul; dar când a venit, El a venit invers de felul cum și-au imaginat ei, numai ca să arate că El este Dumnezeu. Aceasta a fost… El n-a venit contrar Scripturii, ci a venit contrar concepției lor despre Scriptură. El a venit exact în felul în care Scriptura a spus că va veni. Exact.

Vreau să spun că sunt puțin sâsâit. Domnule și doamnă Zeb Smith, nu mai sunt micuțul băiat care venea pe la voi aici jos, ci sunt un om în vârstă, iar ieri am avut prima durere de dinți și a trebuit să mi se scoată un dinte. Ei mi-au pus altul în loc, iar acum am în gură un fir, care este, desigur, o piedică. Îmi pare rău că sunt sâsâit, până când mă obișnuiesc cu el. Așa cum îmbătrânim, noi trebuie să ne obișnuim cu aceste lucruri.

Ieri am vorbit cu soția mea; eu îmi pieptănam puținul păr care mi-a mai rămas, iar ea mi-a zis:

„Billy, tu ajungi chel.”

„Ei bine, scumpo, laudă lui Dumnezeu, pentru că nu mi-a pierdut niciun fir.”

„Dar unde sunt?”, a întrebat ea.

„Am să-ți pun o întrebare și tu să-mi răspunzi; apoi îți voi răspunde eu. Unde erau ele înainte să le am eu? Oriunde au fost ele înainte să le am eu, sunt acolo din nou așteptându-mă să merg la ele.” Amin. O, vai!

Deci, ce-mi pasă dacă îmbătrânesc sau dacă îmbătrâniți, ce-mi pasă cât de zbârciți suntem sau cât ajungem de gârbovi; aceasta nu are nicio importanță. Într-una din aceste zile, vine Isus, și noi vom fi proiectați înapoi într-un bărbat sau într-o femeie tânără și vom trăi pentru totdeauna. Fiecare atom, fiecare părticică din… trupurile noastre sunt făcute din lumină cosmică, petrol și așa mai departe, dar ele au venit de undeva. Ele n-au fost aici, apoi sunt aici și din nou nu mai sunt, dar Dumnezeu cunoaște fiecare atom care ține trupul tău împreună. Fiecare fărâmă de Lumină, fiecare atom, fiecare celulă, fiecare strop de petrol și tot calciul, fosforul, tot ce este în trupul uman care vine din pământ. El știe exact unde stă fiecare bucățică, iar într-o zi, duhul tău va fi eliberat și va striga pentru viața lui. Și un bărbat sau o femeie bătrână…

Observați, zilele trecute am vorbit cu un doctor din Louisville, Kentucky. Noi am discutat despre Africa, iar el a spus:

„Ei bine.”

Eu i-am zis: „Doctore, vreau să te întreb ceva: este adevărat că de fiecare dată când mănânc, îmi reînnoiesc viața?”

„Sigur”, a spus el, „când mănânci, se formează celule de sânge, iar celulele de sânge îți reînnoiesc viața.”

„Cum se face că mănânc același fel de fasole, cartofi, pâine de porumb și așa mai departe, pe care le mâncam când avea șaisprezece ani, dar când le mâncam la șaisprezece ani, am ajuns mai mare, mai puternic, mai sănătos și plin de putere, iar acum mănânc la fel, dar devin tot mai bătrân și mai slab? Explică-mi, dacă pun viață nouă înăuntru, de ce nu face pentru mine același lucru pe care l-a făcut acum treizeci de ani?” Vedeți?

El a zis: „Ei bine…”

„Vreau să te întreb ceva: Dacă torni apă într-un pahar și se umple, de ce încetează să se mai umple?”

„Ei bine…”

„Pentru că așa a spus Dumnezeu.” Acesta este adevărul. Vedeți? Așa a spus Dumnezeu.

Și când ne ridicăm… Asemenea unei flori, este un tablou, noi ajungem la o anumită vârstă, cam în jurul vârstei de douăzeci și doi sau douăzeci și trei de ani. Apoi, dragul meu frate în vârstă acum, te-ai căsătorit cu soția ta; ți-ai lucrat câmpul de porumb și celelalte, și te-ai căsătorit cu fata aceea mică și cu obrajii îmbujorați… Este păcat că astăzi nu mai avem multe dintre acestea. Știți ceva, eu n-am mai văzut de vreo treizeci de ani o femeie roșind. Toată modestia s-a dus, dar nu vreau să încep cu aceasta acum. În ordine, eu sunt doar un predicator demodat, înapoiat și simplu, care crede adevărul, dar cred că oamenii ar trebui să trăiască evlavioși și sfinți, în această viață, așteptând venirea Domnului Isus.

Când ajungem cam la douăzeci și trei de ani, noi ne căsătorim, ne luăm iubita de braț și mergem acasă. Voi, fraților, vă amintiți aceasta pentru că atunci sunteți cel mai bine. Primul lucru pe care îl știi, mama se trezește într-o dimineață și spune: „Tati, văd un fir de păr cărunt”, iar tu spui: „Mami, am observat un rid sub ochii tăi frumoși.” Vedeți ce se întâmplă? Se așază moartea înăuntru; nu este mult și te va pune la colț, te va lua afară de-acolo… După un timp, vei fi bătrân și ea te va lua, dar aceasta este tot ce poate face. Aceasta este tot.

Fiecare atom… când erai cel mai bine, chiar în vârf, Dumnezeu spune: „Acum tabloul este pictat. Aceasta vreau în mărețul Meu Mileniu care vine, așa că voi…Moarte, acum ești acolo, dar nu poți să-i iei. Poți să lucrezi asupra lor, dar nu poți să-i iei până când nu îi chem Eu.” Înțelegeți? Apoi, vom ieși în marea înviere. Tot ce ne-a făcut moarte, se termină la moarte, apoi ne vom trezi la o viață nouă. Nu va fi minunat? Tot părul cărunt s-a dus, bătrânețea este îndepărtată, iar noi vom fi tineri pentru totdeauna și vom trăi pentru totdeauna în frumusețea Domnului; niciodată nu trebuie să fim bolnavi, niciodată nu trebuie să fim bătrâni, niciodată nu trebuie să luăm medicamente, niciodată nu trebuie să nu mai fim în spital, niciodată nu va mai suna o ambulanță. Nu va fi minunat?

Păi, ei ne numesc nebuni, dar eu cred că noi suntem cei mai inteligenți oameni din lume, pentru că Îl iubim pe Domnul nostru Isus. Tot ce conține această Biblie, acele promisiuni, sunt bune. Deci, ce bun a fost Domnul nostru!

Acum, haideți să vorbim cu Ființa Lui dragă, ca să deschidă Cuvântul pentru noi, în această după amiază, într-un mic exemplu din Scriptură, apoi vom pleca devreme, astfel încât să putem reveni deseară. Cred că băieții vor împărți ceva mai multe numere de rugăciune, și ne vom ruga pentru bolnavi cam până la ora șase și jumătate, sau așa ceva. Să ne rugăm.

Tată ceresc, suntem fericiți să fim astăzi aici, printre oamenii din acest stat, Kentucky. Eu știu că acolo sus, pe aceste coame de deal, sunt acele vechi cimitire, multe din ele nefiind marcate nici măcar cu un semn. Bietul tată bătrân, îmbrăcat cu o salopetă și o cămașă peticită, nu și-a putut permite nici măcar o piatră funerară. Când și-a așezat iubita jos, și a pus bebelușul lângă ea, el a pus un mic țăruș sau o cruce. Dar Dumnezeu, în cer, în marile Cărți de acolo există un nume scris. Tu știi unde este ea, unde zace trupul ei, și eu sunt atât de fericit, Doamne, să știu că Tu nu uiți. Noi suntem fericiți să fim astăzi aici cu copiii Tăi care cred în Tine, și  Te rog, Tată,  să vii în mijlocul nostru sau mai degrabă să ne permiți să venim noi în Prezența Ta.

Doamne, lasă ca măreața Ta Ființă Împărătească să pună în clocot sufletele noastre, cu bunătatea și binecuvântările Tale, nu pentru că merităm, fiindcă noi nu merităm nimic, dar privim după ea pentru că așa ai promis Tu, Doamne.

Acum, toată Scriptura este legată împreună. Biblia înseamnă mult mai mult decât vorbește, dacă am putea avea Duhul Sfânt s-O interpreteze pentru noi. Noi putem s-O citim, dar, oh, Duhul Sfânt ne spune: „Fiul Meu, când te uiți în această Biblie, te uiți la Fața Mea. Aceasta este ceea ce vreau să știi.” Fie ca Duhul Sfânt să ia Cuvântul lui Dumnezeu și să-L transmită la fiecare inimă exact așa cum avem noi nevoie astăzi; și fie ca noi să avem părtășie în jurul Cuvântului, acum. Inspiră-ne, pentru că Te rugăm aceasta în Numele lui Isus Hristos. Amin.

În cartea Lui Luca am găsit un text micuț, de care nu m-am apropiat niciodată în toată viața mea de predicator. Este un text din care n-am încercat să predic niciodată, dar cu câtva timp în urmă, în timp ce stăteam în camera mea de hotel, Ceva părea să mă atragă spre acest text. Să deschidem la Evanghelia sfântului Luca 7.36:

„Un fariseu a rugat pe Isus să mănânce la el.”

Fariseul a vrut ca Isus să meargă la el la masă. După ce citiți tot pasajul până la capăt, voi sunteți destul de familiarizați cu felul în care vorbește Scriptura, și vă dați seama că aici este ceva greșit. Dacă citim până la un punct, va fi suficient ca să ne dea o idee despre ceea ce vreau să vorbesc, pentru că subiectul meu va fi: Mândrie.

Oh, mândria este un lucru atât de blestemat, atât de groaznic, atât de rău! În timp ce intrăm în mica noastră scenă, se pare că ceva este greșit. Noi vrem să privim la ea nu din punctul de vedere al învățăturii, ci pentru a privi un moment din viața lui Isus. Și desigur, acolo este ceva în neregulă, deoarece un fariseu vrea să-L vadă pe Isus și să-L invite la cină pentru părtășie. Acest lucru este total opus, deoarece fariseii Îl urau pe Isus și nu aveau niciun folos de la El. El era pentru ei un Beelzebub, un diavol, un înșelător, așa că niciun fariseu nu avea nimic de-a face cu Isus.

Dar acest Simon, voia ca Isus să vină la el și să fie distrat de El. Acum, există ceva greșit în acest tablou. Când noi vedem o fetiță urmând-o pe bunica ei tot timpul, un copil de șase sau șapte ani urmând-o pe bunica peste tot, se întâmplă ceva, există un motiv pentru care face aceasta.

Ascultați, dacă unei fetițe de șase, șapte sau opt ani, nu îi place să-și petreacă timpul jucându-se cu copiii mici de vârsta ei, și o urmează tot timpul pe bunica ei, fie că acea bunică este într-adevăr bună cu ea, fie că bunica o alintă, sau ea este micuța preferată a bunicii, sau poate bunica are pusă pe undeva o pungă cu bomboane. Înțelegeți? Acesta este motivul pentru care copilul o urmează pe bunică. Cu siguranță, pentru că acest fariseu Îl ura pe Isus, avea în spate un motiv care nu era chiar corect.

Tinerilor le place să umble cu tinerii; copiilor mici le place să se joace pe străzi, iar Biblia vorbește despre aceasta în profeția lui Isaia. Copiii mici care se joacă pe străzi, au lucruri comune: păpușile, titirezii, căluții și lucruri. Copiii mici se asociază cu copiii mici; fetele tinere se asociază cu fetele tinere; femeile de vârstă mijlocie cu femeile de vârstă mijlocie; bătrânii cu bătrânii. Cluburile Kiwanis și Rotary, au lucruri în comun. Ei trebuie să se întâlnească împreună la cluburile lor pentru a discuta despre situații, despre comunitate sau despre cum pot avea grijă de situația săracilor. Ei trebuie să se adune împreună, și așa cum spune un vechi proverb din Kentucky, pe care l-am auzit de la mama, „Păsările cu același penaj, se adună împreună.” Acesta este un mare adevăr.

Voi nu vedeți niciodată ciorile și porumbeii având prea multă părtășie împreună. Ele sunt două soiuri diferite de păsări și una are un lucru, iar cealaltă are un alt lucru. Cioara este o gunoieră; ea mănâncă mortăciuni, dar porumbelul nu poate să facă aceasta. Dacă un porumbel ar mânca mortăciuni, ar muri imediat pentru că nu le poate digera. Porumbelul, pasărea pe care o cunoaștem sub numele de porumbel, în Biblie Îl simbolizează pe Duhul Sfânt, nu are fiere. Porumbelul nu poate digera lucruri rele, stricate, pentru că dacă ar face-o, aceasta ar însemna moarte.

Acesta este un simbol foarte frumos al creștinului născut din nou, care nu poate digera lucrurile lumii, pentru că dacă o face, aceasta îl va ucide imediat spiritual.

Ați fost atenți vreodată la bătrâna cioară? Ascultați, ea poate să se așeze pe hoituri care se descompun, în limbajul simplu din Kentucky, care putrezesc. Ea se poate așeza acolo și să mănânce toată ziua, dar porumbelul nu poate merge acolo; el va zbura departe pentru că miroase urât. Cioara însă, se poate așeza acolo și să mănânce cât este ziua de lungă, apoi poate merge în lanul de grâu și să mănânce cu porumbelul.

Deci, un fățarnic, un înșelător, poate merge cu lumea, poate să se asocieze cu lumea, să acționeze ca lumea, să trăiască în lume și să se bucure de plăcerile lumii, apoi să vină la biserică și să pretindă că este creștin. Dar creștinul adevărat nu poate merge în lume și să vină înapoi; este ceva greșit. Arată-mi prietenii tăi și îți voi spune cine ești; lasă-mă să vin în casa ta să văd ce citești, lasă-mă să ascult, să văd ce fel de muzică asculți; lasă-mă să văd ce fel de reviste, ce fel de literatură citești; lasă-mă să privesc în biroul tău și să vad dacă ai o grămadă mare de poze vulgare și lucruri agățate acolo. Tu spui că ești creștin; eu nu-ți voi spune nimic, dar în inima mea voi urmări ce fel de roade porți (înțelegeți?), pentru că aceea este dieta ta.

Tu spui: „O, eu aparțin de biserică! Ei bine, frate Branham, nu-i treaba ta să mă judeci!” Eu nu te judec, Cuvântul te judecă. Corect. Roadele tale, viața ta spune ce ești. O, vai!

Acest fariseu trebuie să fi avut vreun motiv în spatele acestei invitații. Ce este un fariseu ? Ce înseamnă cuvântul fariseu? Noi nu folosim acest cuvânt foarte des în Kentucky. Ce înseamnă cuvântul fariseu? În greacă înseamnă, „actor, cineva care înscenează.”

O, eu urăsc aceasta! Cineva care înscenează, care încearcă să pună în scenă. Eu disprețuiesc un asemenea lucru. De multe ori oamenii încearcă să acționeze ca celălalt. Ascultați. Încetați să acționați ca și omul de alături și acționați în totul după propriile voastre convingeri, iar atunci veți progresa mai bine. Fii tu însuți. Așa este corect. Puteți vedea atât de mulți copii care merg la film, apoi vin acasă și vor să acționeze ca actorii aceia. Să vă fie rușine! Eu am multe servicii în Hollywood, Los Angeles și știu că majoritatea oamenilor care au crescut în anturajul oamenilor americani, acționează ca ei. Noi suntem actori grozavi, farisei. Aceasta sunt ei și îi veți vedea; stau atât de mult în fața ecranului, încât întotdeauna înscenează.

Poporul american a văzut atât de multe înscenări, prin televiziune și filme, încât au devenit ei înșiși niște actori; foarte rău. Dar noi avem și în biserică actori. Hmmm! Dumnezeu nu vrea așa ceva. Departe de noi să fim actori! Fii tu însuți, pentru că Dumnezeu te vrea ceea ce ești. Disprețuiesc să văd pe cineva încercând să facă ceva ce nu poate face. Ce rușine! Eu am observat de multe ori oameni la care Dumnezeu le-a dat voci frumoase, un talent, dar ei îl supraantrenează. Urăsc să aud o voce supraantrenată, când stau în picioare și cântă, iau o anumită notă și o țin atât de mult încât devin vineți la față, și aceasta numai ca să arate adunării cât de mult rezistă. Apoi, când coboară înapoi, oamenii nu-L mai laudă pe Dumnezeu; mintea lor este la nota lor muzicală.

Mie îmi place cântarea de modă veche penticostală (așa este), unde uiți de pian și de orgă și nu trebuie să fii într-un fel de ritual sau program pus în scenă, ci ridici mâinile, lacrimile îți curg pe obraji în jos și indiferent dacă poți să cânți: „do, re mi, fa, sol, la si, do” sau nu, tu cânți în Duhul. Tu Îl lauzi pe Dumnezeu din inimă, cu totul în afara programului. Voi trebuie să ieșiți afară din programul omului și să ajungeți în programul lui Dumnezeu. Înțelegeți? Ieșiți afară din aceasta! O, vai! Eliberează-mă din a fi un actor! Fii ceea ce ești și Dumnezeu te va binecuvânta.

Uneori, vezi chiar slujitori care fac aceasta. ei merg la amvon, își înalță glasul foarte sus și spune: „Mi-am luat acum diploma…”, ca și cum aceasta ar face să treacă fiori prin tine. Îmi pare rău pentru ei. Oamenii nu apreciază aceasta, dar fii tu însuți și oamenii te vor aprecia mai mult. Nu credeți aceasta? Fii doar bătrânul simplu, modest, dulce și nu încerca să te dai mare. Aceasta îți va face bine pentru că nu te vei preface.

Dar un fariseu… o, urăsc cuvântul acesta, este un actor. Unele surori fac același lucru, sunt pline de prefăcătorie.  Oh, ele le dau soților lor peste nas, cât pot de răstit: John, de ce-ai făcut aceasta?” O, vai! Dumnezeu să mă ferească să vă numesc vreodată dacă acesta este felul de duh pe care-l aveți. Dar lăsați să vorbească cu cineva la telefon: „O, ce mai faci? Sunt atât de bucuroasă că ai sunat!” Actori! Să vă fie rușine! Îngeri acasă, diavoli pe drum; prefăcătorie. Fiți voi înșivă tot timpul; acesta este cel mai bun fel de a fi. Nu credeți aceasta?

Desigur, voi știți cum trebuie să fiți: nu actori, nu farisei. Duminica mergeți la biserică și, o, ce pioși sunteți, dar luni dimineața nu se poate înțelege nimeni cu voi. O, fariseule, ce bine îți face că mergi la biserică? O, Doamne! Hmm! Voi aveți nevoie de convertire; aceasta este ceea ce vă trebuie. Scoateți afară felul, natura aceea! Metodiștii ar trebui să spună: „Amin”, la aceasta, pentru că aceasta este învățătura metodistă, dacă o înțeleg corect, sfințirea. În ordine. O, vai, pretenții!

Acest fariseu bătrân a trimis după Isus; el ascundea ceva.  Ei bine, el era obosit și a privit pe deasupra oamenilor. Abia vedea, era transpirat. A venit tot drumul din sudul Palestinei, urmărind și căutând. Mulțimile erau adunate în jur și toată ziua a transpirat… picioarele lui erau obosite, istovite, cum alergase pe drumurile Palestinei, pline de praf și de balegă. Din când în când se oprea și lua un pahar cu apă. Apoi, și-a ridicat privirea, a privit din nou în jur și a suspinat încet: „Ei bine, sunt atât de bucuros că L-am găsit!”

După o vorbire lungă, după o vreme, mulțimea a început să se rărească puțin, iar el a început să-și croiască drum cu coatele pentru că avea un mesaj; era pe calea lui. El avea un stăpân, pe Simon, un fariseu, deci era un curier, avea o însărcinare și trebuia să ajungă la Isus. În Palestina, el era numit slugă, iar fariseii aveau o mulțime de slugi care făceau de toate: le îngrijeau caii, grădinile și așa mai departe, aveau grijă de ei; slugile erau plătite foarte puțin, doar cât să poată supraviețui.

Acest slujitor a umblat două sau trei zile încercând să-L găsească pe Isus, pentru că stăpânul său l-a trimis să-L invite la casa lui pentru o cină dată cu o anumită ocazie. Pot să-l văd croindu-și cale cu coatele prin mulțime și îndreptându-se probabil spre Petru sau Andrei? N-am fost acolo, nu știu, dar îl aud spunând: „Domnule, aș vrea să-L văd pe Stăpânul tău.”

Desigur, preaiubiții ucenici încercau să-i țină pe oameni cât mai departe de Isus, când El era acolo și Se ruga pentru bolnavi și cauze. Atunci, slujitorul a spus din nou: „Domnule, aș vrea să-L văd pe Stăpânul tău.” Și-l văd pe Andrei luându-l cu sine și ducând-l aproape de locul unde era Isus, înconjurat de bolnavi. „Doamne, aici este un tânăr venit din sudul Palestinei cu un mesaj. A străbătut un drum lung și spune că are un mesaj de la stăpânul său și vrea să vorbească cu Tine.”

Tânărul s-a plecat înaintea Lui și I-a spus care era însărcinarea lui, că stăpânul lui dorea să meargă și să cineze cu el, cu o anumită ocazie. O, cât de diferit am fi privit eu și tu lucrurile, dacă am fi fost acolo! Noi am fi spus: „Stăpâne, nu Te duce la fățarnicul acela! Nu merge la fariseul acela. Păi, el este orb și nu știe… Te urăște. Sunt atât de mulți oameni bolnavi și cu probleme în jur, și Ți-ai folosit atât de mult puterea! Nu te duce la un individ ca acela, fiindcă doar încearcă să profite, ca în zicala aceea veche, să obțină avantaje. El are un gând rău cu privire la invitația aceasta, nu Te duce la o asemenea persoană!” O, vai!

Îmi pot imagina că fariseul acela, un tip important, un bărbat renumit în orașul lui, cu câteva zile în urmă se plimba încoace și încolo pe minunatul lui covor făcut în Egipt, din marea lui sufragerie frumos mirositoare, își freca mâinile mari, grase, și zicea: „De ce nu m-am gândit mai repede la aceasta? Ha, ha, ha! Păi, sigur, aceasta vreau! Ar fi trebuit să mă gândesc mai demult la aceasta pentru marea petrecere pe care mă pregătesc s-o am. Ha, ha, ha! Voi știți că individul acela, Isus din Nazaret este pe buzele tuturor oamenilor săraci. Vă spun ceva, dacă Îl voi avea aici, la banchetul meu, îi voi avea pe toți stând în jur și privind la El cu gura căscată. Știți, aceasta este tot ce trebuie să fac. Voi fi cea mai populară persoană din oraș. Aș adăuga mai mult la popularitatea mea. O, ar fi trebuit să mă gândesc mai repede la aceasta!”

Astfel, el l-a trimis pe tânărul său slujitor să pornească la drum ca să-L găsească. „Ce crezi că va spune doctorul Jones?” Fariseul Jones Îl ura pe Isus din Nazaret și credea că este un diavol. „Nu va fi grozav pentru avocații Cutare și Cutare, când îi voi avea aici? Desigur, toate celebritățile din oraș vor veni la întâlnirea mea pentru că toți știu că îi voi hrăni bine.” Cu siguranță, acesta era un fariseu bogat, avea de toate și putea să facă orice voia. El primea toată carnea tăiată sus la Templu și, de asemenea, primea toate zeciuielile, jertfele și tot ce intra; deci avea de toate din belșug.

Ei bine, ce-l costa să dea o petrecere ca aceea? Putea să hrănească timp de doi ani o familie săracă din Palestina. Da, o, el era un individ mare în oraș! Pot să-l văd cum umbla încoace și încolo, zicând: „Desigur, voi trimite chiar acum invitațiile! Știți ceva, în felul acesta mă vor putea vedea toți oamenii, pentru că o voi ține afară unde este răcoare, dincolo de verandă. Vom merge afară în marea… am mult loc acolo și o viță de vie pe care strugurii atârnă în jos… Ei sunt foarte copți, iar aroma lor este atât de minunată! Îi voi avea pe toți acolo, așa că voi lua marea mea masă specială și o voi așeza acolo afară. Îl voi avea pe doctorul Jones, pe doctorul Cutare și Cutare, pe doctorul Cutare și tot orașul va ști că sunt un om mare, că diploma mi-a făcut bine și sunt un om mare. „Eu, eu, eu, eu, eu”, aceasta era tot ce puteai auzi. „Eu am făcut aceasta; eu voi fi mai bun; eu voi face aceea.” „Eu, eu, eu”, niciun loc pentru Hristos.

Nu este acesta tabloul de astăzi? „Eu voi face așa și așa; eu mă voi alătura bisericii; eu voi face aceasta; eu voi face aceea.” Dumnezeu să aibă milă de noi!

Acolo era fariseul. O, el era un tip mare și urma să fie făcut și mai mare avându-L la petrecerea lui pe Isus. Fariseul nu credea că Isus era Profet, deși era; nu credea că El era Fiul lui Dumnezeu, deși era, dar s-a gândit: „Dacă pot să-L am pe Individul acela aici, vom avea ceva distracție.” Astfel, a trimis după El. Isus nu-Și încalcă niciodată o promisiune. Zilele au trecut, s-au întâmplat multe și a venit timpul pentru cina pregătită de acest fariseu, iar Isus le-a spus ucenicilor Săi: „Să pornim la drum și să mergem de-a lungul Palestinei spre sudul Palestinei, pentru că nu vrem să întârziem.” Isus nu-Și încalcă niciodată promisiunile, ci le ține întotdeauna. Indiferent ce se va întâmpla, El o va ține.

Ziua hotărâtă a sosit și noi îl vedem pe fariseu cu masa așezată în curte. Invitațiile au fost date și oamenii încep să se adune. Ce individ renumit era acesta!

Vine doctorul Jones în marea lui caleașcă fină, iar fariseul își trimite slujitorii să ia caii, să-i ducă la grajd și să aibă grijă de ei. El îi spune: „Ce mai faci, prietene? Sunt atât de fericit să te văd! Nu vii înăuntru să stai puțin cu mine?” O, eu pot să-l văd cum înscenează totul!

„Nu vii înăuntru? Păi, uite, aici este avocatul Cutare și Cutare; sunt atât de fericit să te văd, prietene, nu vii înăuntru?” „Slugă, du caii în grajd!” O, vai! După o vreme, merge înăuntru, ciocnesc paharele și așa mai departe.

Dacă ați fost vreodată în Palestina, când pregătesc o cină, ei pun afară o masă foarte mare… Acolo nu vă așezați jos și mâncați, ca aici, ci vă întindeți și mâncați. Ei au ceva ca o canapea, pe care o pun în diferite unghiuri spre masă și fiecare om se întinde jos și mănâncă în poziția aceea, cu picioarele la spate. Ei aveau totul pregătit, toți erau acolo, se distrau și așa mai departe, iar fariseul avea un timp măreț, distrându-și celebritățile.

Primul lucru pe care trebuie să-l știți, este că Isus a ajuns, a intrat în casă și s-a așezat, fără ca ei să știe că El era acolo. Probabil că nimeni nu știa despre aceasta. De unde a venit El?

Ascultați. Probabil stătea acolo în colț, dar fariseul era prea ocupat fiindcă trebuia să facă alte lucruri. Celebritățile, oamenii renumiți din oraș erau acolo, iar el trebuia să-i facă să se simtă bine. Frați și surori, mă întreb dacă nu cumva am petrecut și noi atât de mult timp ca să delectăm celebritățile și demnitarii, încât am uitat că Isus stă în mijlocul nostru, chiar în colț.

 Nimeni nu-L observa. Stătea acolo singur pentru că ucenicii Lui nu au putut să intre cu El; ei nici măcar nu fuseseră invitați. Deci, toți cei care n-au fost invitați stăteau afară și priveau ce se întâmpla înăuntru(așa se face în Est). O, când se întâmplă aceasta, tu nu trebuie să te îngrijești de mulțime; ei sunt acolo oricum. Vin să privească, spectatori, să vadă ce se întâmplă. Nu li se permite să intre, dar vin și privesc. Ei stau ore în șir pe vârful degetelor și urmăresc petrecerea; privesc cu gurile căscate, salivând, când văd carnea bine condimentată, mielul fript cu cele mai bune condimente aduse din Egipt, Mesopotamia și așa mai departe.

Păi, fariseul acesta era un om bogat, așa că putea pregăti o cină ca aceea! Ei lăsau săracii să stea și să caște gura pe acolo, dacă voiau. Acela este grupul care ar înconjura lumea ca să facă un prozelit dintre neamuri, iar după aceea fac din el un fiu al iadului, de două ori mai rău decât sunt ei.

Mândrie și pompă, iar Isus stătea acolo părăsit. Îmi imaginez că El nu Se simțea bine pentru că avea picioarele murdare. În zilele acelea, când oamenii călătoreau în Palestina, nu aveau trotuare și drumuri asfaltate cum avem astăzi. Astfel, El stătea acolo cu picioarele murdare, cu capul neuns și fără să fi primit sărutul pe obraz. Picioarele Lui erau pline de praf, de balegă și de mizeria de pe drum; de praful ridicat de caii, caravanele și animalele de povară care cărau diferite poveri, în timp ce păsările veneau pe drum și împrăștiau cu ciocurile lor balega animalelor care, după o vreme, se amesteca cu praful.

Astfel, persoana care umbla… în Palestina, îmbrăcămintea de dedesubt se încheia la genunchi, iar pe deasupra purtau o robă, din cauză că în timp ce mergeau legănându-se, vântul ridica praful în sus. O, omul devenea murdar și împuțit când toate acelea ajungeau pe el… Ei spun că sunt cu picioarele murdare. O, aceasta îmi provoacă ceva când o spun!

Isus nebăgat în seamă. Isus cu picioarele murdare, făcut un subiect de dispreț, după ce a fost invitat. Mă întreb, când aveți adunare de rugăciune, Îl invitați la biserica voastră, iar când vine jos să facă ceva pentru voi, Îl lăsați neprimit? Aceasta se întâmplă prea mult în viața noastră de-acasă și de peste tot. Când vine președintele, vai, se întinde covorul roșu pe tot drumul de la tren până la hotel! Toate străzile sunt pline de oameni, iar doamnele tinere merg în față cu flori; împodobesc trotuarele și pun peste tot drapele în semn de bun-venit. Dar când vine Isus în oraș, trebuie să stea undeva într-o misiune mică și este numit holly-roller. O, vai!

O, vai, farisei orbi! Observați, Isus stătea cu picioarele murdare; picioarele acelea urmau să fie străpunse în curând pentru păcatele lumii. Isus stătea incomod cu picioarele pline de praf și balegă. El se simte, de obicei, incomod în mijlocul unei grămezi de oameni bogați, pentru că ei nu-I dau niciun loc, nimic, doar Îl lasă să stea.

„O, voi Mă lăudați cu gura, dar inimile voastre sunt departe de Mine”, a spus Stăpânul. Isus stătea acolo cu picioarele murdare, neprimit, nespălat, fără să fie bine-venit.

Voi spuneți: „Isuse, iei cel mai neînsemnat loc? Când ești chemat într-o casă iei cel mai neînsemnat loc?”

„Da, Eu iau locul mai neînsemnat.”

„Cum?”

„Locul mic de la mansardă, o cameră mică de la etajul doi sau o cameră mică de la subsol.”

Voi vă rușinați cu El în fața celebrităților sau a prietenilor. Vă este frică sau rușine să mărturisiți despre El, despre harul Lui salvator.

„Dar vei veni oricum, Isus?”

„Da, Eu voi veni oricum.”

Aceasta îmi dovedește că El este Domnul Domnilor. El este o Persoană mare. „Eu voi veni oricum. Nu contează cât de mic este locul pe care mi-L vei da, Eu voi veni oricum.” Îmi place aceasta. El este Domnul meu. „Eu voi veni oricum; nu contează cât de mic este locul, Eu voi veni.” Deși voi îi dați președintelui vostru totul și faceți o mare risipă cu doctor Jones, când vine Isus, El ia un colț pe undeva. Ce grămadă de farisei, spectacol și actori, fără dragoste, actori. „Eu voi lua locul mic.”

Creștinule, cum L-ai tratat, cu mult timp în urmă, înainte să-ți fi deschis inima? Unii dintre voi, oamenilor, pretindeți că sunteți creștini, cum Îl tratați? O, vai, din când în când vă permiteți anumite programe, invitați pe-acolo un mic evanghelist uscat și îmbrăcați cele mai încântătoare haine și pălării frumoase și mergeți jos la biserică, dar nu I-ați dat Lui niciun loc de închinare; n-ați vrut să-L mărturisiți. Dar El nu v-a mustrat, nu v-a condamnat și dorește să ia locul mic. Voi nu I-ați dat toată inima voastră, iar El va lua doar cât Îl veți lăsa să aibă. El este Domnul meu! Voi mergeți acasă și spuneți: „O, ei bine, aceasta va fi destul până luna viitoare când mă voi duce din nou la biserică.”

Cum L-ați împins afară, cu micile voastre petreceri, cu toate lucrurile voastre mărunte, cu distracțiile voastre mărunte! O, fariseilor! Să vă fie rușine, celor care-I faceți lui Isus Domnul meu, aceasta! Când El vine în oraș, tu-L vorbești de rău și Îl respingi. Deschide-ți ochii, fiindcă El vine să te viziteze. Tu L-ai chemat în adunarea de rugăciune, dar când vine, nu vrei să-i dai niciun loc. Ce jalnic! Cât de orbi pot fi oamenii!

Ce ocazie a avut acest mesager, care a pășit sus la picioarele lui Isus. O, aș fi vrut să fi putut lua locul lui! Doresc să fi putut fi acolo în acea zi, aș fi făcut mai mult decât să-I spun ceea ce mi-a spus fariseul. Eu L-aș fi îmbrățișat și aș fi făcut tot ce aș fi putut, să profit de ocazia de a sta în prezența lui Isus. Cât erau de orbi oamenii din ziua aceea, așa sunt și astăzi. Mă gândesc la ocazia care pe care o au oamenii de a-L accepta pe Isus, dar ei pleacă și-L părăsesc fără să I se închine, să-I spună bine ai venit.

Știți obiceiul în țara Palestinei? Primul lucru care se întâmplă când ești invitat la un banchet regal, ca acesta, când  vii la ușă, tu ești murdar și miroși urât, așa că nu ești o persoană potrivită pentru banchet. Ai fi stânjenit să umbli prin acele camere frumoase cu picioarele murdare, transpirat și toate celelalte. Care este primul lucru? Când sosește un oaspete, ei au o slugă, cea mai rău plătită dintre toate slugile.

Mă gândesc că Domnul meu S-a încins și a spălat picioarele oamenilor; El a luat locul cel mai de jos, deși merita locul cel mai înalt. El a luat locul cel mai de jos și a spălat balega și murdăria de pe picioarele ucenicilor, devenind cel mai umil dintre servitori. Nu există niciun alt slujitor care să aibă o muncă atât de umilitoare ca cel care spală picioarele.

 Când vii la o astfel de casă din Palestina, la ușă te întâmpină o slugă, care merge la fântână și scoate un vas mare plin cu apă limpede și bună, îți scoate sandalele sau pantofii, îți așază picioarele pe genunchii lui și spală toată murdăria, praful, balega și lucrurile de pe trupul tău. Apoi, ia un alt prosop și-ți șterge picioarele spălate și curate. El ia sandalele tale și le așază la ușa de la intrare sub o acoperitoare, după care merge dincolo și îți aduce o pereche de papuci moi din satin fin, mătase. Aceștia sunt accesoriile gazdei; îi are pregătiți acolo și caută până când găsește o pereche care ți se potrivește perfect în picioare.

După ce picioarele tale sunt curate, treci mai departe, și ești întâmpinat de un bărbat care are în mână un vas mic, ca un ulcior, iar tu îl iei și îți torni puțin ulei pe mâini. Acest ulei este făcut dintr-un mir parfumat, foarte fin, care se obține dintr-un copac care crește în Arabia. Are o floare mică ce înflorește ca trandafirul, iar când floarea cade, rămâne un bulb mic care se întărește ca un măr. Odată, am văzut o celebritate rusă care avea două vase din acelea; tu poți să te ungi cu el pe mâini și mirosul va ține două săptămâni. Este foarte scump, costă o mulțime de bani. Uleiul se va învechi și după câteva zile va mirosi urât, dar ei pun acel nard înăuntru… O, acela, acea aromă va ține timp de ani de zile! Aceasta a fost una din comorile pe care le-a adus împărăteasa din Seba pentru Solomon.

Ei îți dau acel ulei să-ți ungi mâinile cu el, apoi îți dau un prosop ca să-ți ștergi mâinile. După aceea, îți dau ceva mai mult din uleiul acela ca să te ungi pe gât, pe obraji și pe frunte. Atât bărbații cât și femeile din Palestina trebuie să facă aceasta din cauza razelor soarelui care sunt foarte fierbinți. Ei fac aceasta și miros frumos; iar după ce te ștergi, ești reîmprospătat. Picioarele tale sunt spălate, tu ești spălat, mâinile și fața îți sunt curate, așa că ești condus într-o cameră unde este gazda. Când îl întâlnești, gazda îți pune mâna dreaptă pe umărul stâng, iar tu te apleci; apoi, îți pui tu mâna dreaptă pe umărul lui stâng și el se apleacă și te sărută pe un obraz și pe celălalt. Acesta este sărutul de bun-venit, mâna dreaptă a părtășiei. Când ești sărutat de gazdă, ești un frate și ești binevenit.

Fariseul a fost grijuliu să se spele picioarele doctorului James; el a fost foarte atent cu celebritățile, dar Isus stătea acolo cu picioarele murdare. Isus stătea acolo neprimit, fără să fie uns cu ulei și fără sărutul de bun-venit. Totuși, El Și-a lăsat lucrarea și a venit tot drumul de-a lungul Palestinei, ca să-Și țină promisiunea.

Îmi imaginez că El arăta jalnic cum stătea acolo. Toți ceilalți și fariseul stăteau acolo și vorbeau despre diferite lucruri care s-au întâmplat, iar bietul Isus stătea acolo cu picioarele murdare, cu fața neunsă și fără sărutul de bun-venit. Isus vrea să fie sărutat, pentru că un verset din Psalmul 2 spune: „Sărutați pe Fiul ca să nu Se mânie.” „Sărutați pe Fiul.” O, voi nu veți ști niciodată ce înseamnă aceasta până când nu L-ați sărutat o dată! Sărutați pe Fiul, faceți-L să Se simtă binevenit în inima voastră.

Dar El stătea acolo neuns și cu picioare murdare. O, ce stânjenit era! Fariseul avea timpul său mare; el era prea ocupat să-și distreze oamenii mari din cetate, ca să știe că Isus era neprimit. Dar El a venit oricum. O, Dumnezeul meu, cum s-a întâmplat, cum a trecut El pe lângă acea slugă, fără să-I spele picioarele? O, Dumnezeule, aș fi vrut să am slujba acelui om! Cât mi-aș dori să-I fi spălat picioarele la ușă! Cât mi-ar fi plăcut să-L primesc, să iau vasul cu apă și să-L spăl știind că El este acolo!

El era acolo cu cei mândri și bogați, dar lor nu le păsa deloc de El; era doar un obiect de distracție pentru ei, ceva la care oamenii să privească cu gura căscată. N-am nicio îndoială că fariseul ar fi vrut să-I ceară să facă o minune pentru el sau ceva. Și în timp ce Isus stătea acolo, pe stradă, în cetate era o femeie imorală, o prostituată. Nu voi intra în detalii despre ea, dar voi știți că ea era o femeie rău famată, căzută. Să n-o condamnați!

Ascultați, înainte să fie o femeie căzută, trebuia să fie un bărbat căzut, poate un iubit care a iubit-o în inima lui, apoi i-a zdrobit viața, a călcat-o în picioare și i-a prezentat acel fel de viață. Scriptura spune că ea era o femeie păcătoasă și nimeni n-avea de-a face cu ea pentru că o cunoșteau toți. desigur, ei știau cine era ea, știau că era o mare păcătoasă. Ea nu era binevenită printre oameni, dar trecând probabil prin apropiere, s-a ridicat pe vârfuri, a privit în curte și L-a văzut pe Domnul meu stând într-un colț, cu picioarele nespălate, fără să fie binevenit printre bogați. Aceasta a fost prea mult pentru ea! „O”, și-a zis ea, „sunt sigură că Acela este El!”

 Tu nu-L vezi niciodată pe Isus, decât dacă-L cunoști când Îl vezi din nou. Nimeni nu poate să-L vadă vreodată și să uite cum arată. Eu pot să mă gândesc că ea a spus… Ea a putut auzi undeva de El și a spus: „O, acolo este Acel mare Învățător! Este chiar aici cu fariseii și ei nu-L vor!” O, ea s-a întors în jur; pot s-o văd cum spunea: „O, nu pot! O, probabil că-mi pierd mințile! Desigur, n-aș putea face aceasta. O, sau poate aș putea?” Pot s-o văd adunându-și hainele în jurul ei și pornind pe stradă. Văd doi bărbați dându-și ghiont unul celuilalt în timp și spuneau: „Ia te uită; uită-te cine vine!” O, sigur, voi sunteți prea buni! Mi-ar plăcea să te privesc drept în ochi, ca să văd cât ești de bun.

Voi spuneți: „Frate, Branham, eu nu sunt o prostituată!” Eu nu mă refer doar sexual. Prostituția este la un nivel mai înalt. Tu poți să-ți prostituezi timpul. Cât timp Îi dai Lui? Te prostituezi cu propriile tale motive egoiste, mergând în jur și spunând: „Ei bine, eu aparțin la această biserică, eu sunt mai bun.” Nu, tu nu ești mai bun. Tu te poți prostitua altfel decât la nivel sexual. Duhul Sfânt vorbește inimii tale și tu spui: „Nu vreau să am de-a face cu aceasta!”

O, fariseu orb, prostituat, ce se întâmplă cu tine? Tu comiți adulter cu lumea, aceasta faci. O, tu spui: „Eu aparțin la biserică,” dar ești atât de rece și indiferent! O, tu spui rugăciuni frumoase. Urăsc acest lucru fariseic! O, tu te rogi și pui perfect fiecare virgulă și fiecare punct! Te rogi atât de frumos, dar nu-I poți vorbi Lui Dumnezeu în felul acesta. Doar tu asculți ce spui și îți faci rugăciunea gramatical. O, Dumnezeu să te ajute să te eliberezi de aceasta și să te rogi. Oprește-te din a spune rugăciuni!

O, farisei! O mulțime de farisei. Tu spui: „Eu aparțin bisericii.” Aceasta este în ordine; sigur că aparții, dar ce poziție iei față de Domnul meu? Când El vrea să vină la tine și să te binecuvânteze, nu Îl vrei. „O, nu, eu nu cred lucruri ca acelea!” Acesta este același grup despre care vorbesc, foarte religios, dar fariseu. Niște actori, așa cum am spus la început.

Încetați să înscenați religia și luați experiența de modă veche a regenerării, a nașterii din nou. Domnul meu, tânjește să te vadă. El te așteaptă, ia locul mic din colț. El nu te mustră niciodată pentru aceasta; El te iubește. Tu mergi la biserică o dată sau de două ori pe lună și crezi că ți-ai făcut datoria. O, dacă L-ai iubi, te-ai duce în fiecare noapte și în fiecare zi undeva și ai vorbi cu El! Dar necazul este că tu numai te joci de-a biserica, te comporți religios. Ce trist, ce rău că noi încă avem aceasta.

 Această biată femeie mică, rău famată! O văd cum merge pe stradă în jos, apoi ajunge într-un loc și urcă pe o scară mică, ce scârțâie, sus la mansardă. Inima ei tresaltă; nu poate să-și scoată din minte tabloul acela.

O, Dumnezeule, oricine L-a văzut o dată în simplitatea Cuvântului și a iubirii Sale, nu-L va uita niciodată! Aceasta te va obseda. Ea L-a văzut, așa că urcă pe scări, deschide micuța ei cutie cu comori și scoate de acolo ceva, un săculeț mic. Îl scoate afară și curând se aude clinchetul monedelor pe masă. Le adună și vede Chipul acela în fața ei. Lacrimile îi curg pe obraji în jos și i se preling pe bărbie. „Nu pot s-o fac”, își zice încet, „nu pot, pentru că El va ști de unde vin banii aceștia. El va ști cum i-am câștigat, așa că nu pot să fac aceasta.” Probabil i-a pus la loc, apoi se întinde și-i ia din nou. „Nu pot… Ce se întâmplă cu mine? Îl văd cum vine tot drumul, de-a lungul țării, și cum nu este primit. Ce pot să fac în legătură cu aceasta? Aceasta-i tot ce am, și desigur, El va înțelege. Cu siguranță, El va înțelege. Aceasta este tot ce am, dar sigur, El va înțelege aceasta.”

Pot s-o văd cum îi ia în mână tremurând, apoi îi pune în sân, își înfășoară hainele în jurul trupului, iese în stradă și pornește la vale. Se face târziu, dar ea merge și intră într-un magazin de parfumuri fine, unde un individ cu nasul coroiat, morocănos, stă în spatele tejghelei, numărându-și banii. „Ei bine, n-a fost o zi prea bună! N-am făcut nici măcar banii pentru chirie. O zi rea!” Era iritat, totuși cât se putea de ortodox în religia lui.

Ea intră pe ușă, iar când o vede, îl pot auzi cum spune: „Ohh, ia te uită!” O, ea era bine cunoscută! Desigur, fiecare o cunoștea foarte bine. Ea intră pe ușă, dar el nu merge spre ea amabil, cum ar trebui, și nu-i spune: „Ce faceți? Ce pot face pentru dumneavoastră?”, ci îi zice: „Ei bine, ce vrei?” Ea așază banii pe tejghea. O, desigur, clinchetul banilor schimbă lucrurile. El aparținea acelui grup care spunea:  „Ce folos avem dacă îl lăsăm pe Iosif în groapă?” Ce folos este? O, da, aceasta este ceea ce gândesc oamenii astăzi. Ce poți scoate din aceasta? Câți bani sunt în aceasta? Fariseu orb, Isus este aici și El vrea să fie primit. Tu L-ai invitat.

Banii erau pe tejghea și ea a spus: „Vreau o cutie de alabastru, cea mai bună pe care o aveți în magazin.” „Păi, să vedem câți bani ai.” Ea avea o sută optzeci de dinari romani. El i-a numărat pe toți: „Da, chiar ai suficient.” Ce? Ea voia ce era mai bun și a spus: „El merită ce-i mai bun!”, și El merită. El merită ce-i mai bun din ce ai. Nu-I da un colț mic; dă-I tot ce ai. El merită ce-i mai bun din ceea ce ai și din ceea ce poți face. Aceasta era tot ce avea ea și știa cum îi obținuse, așa că a spus: „Urăsc să fac aceasta în felul acesta; poate că sunt în afara ordinii, dar este cel mai bun lucru pe care îl am.” Ea nu s-a târguit cu el pentru preț; n-a făcut aceasta. Ea doar voia ce era mai bun. Vedeți aceasta? Ea voia ce-i mai bun și a spus: „El este Cel mai bun, deci de ce să nu aibă ce-i mai bun?”

Ea ridică cutia de alabastru, o pune în sân și pornește. Pot să-l văd pe acel evreu bătrân cu nasul coroiat privind afară. Doi bărbați se înghiontesc unul pe celălalt de braț și zic: „Privește acolo, uite cine iese din magazinul de-acolo. Mă întreb ce a făcut ea acolo?” O, fariseule, care înghiontești pe altul, uită-te la tine însuți! O, poate tu nu ești greșit în acțiunile tale sexuale; poate nu bei lichior; dar, o, fariseule orb, ce-i faci Domnului meu? Ce-i faci Lui, ipocritule cu inima ta rece? Tu-L respingi pe El. De ce faci aceasta? Cum o poți face? Să vezi Prezența Lui peste tot în jurul tău, să știi că El este acolo vrând să te binecuvânteze și să te primească, dar tu ești prea bun, tu nu ești mizerabil! S-ar cuveni să privești o dată la tine însuți prin lupa lui Dumnezeu și să vezi cum arăți. Neprihănirea ta personală, toate formele tale mici, lucrurile mărunte și tradițiile tale mici, vor dispărea. 

Pot s-o văd cum se grăbește pentru că se face târziu. Mai bine mai târziu decât niciodată. Când ajunge acolo sus, ea poate spune că este în apropierea mulțimii unde sunt cei bogați; poate auzi cum se ciocnesc paharele cu vin, voi știți. Ea ajunge sus unde sunt ei și se întreabă unde este El. Este foarte agitată. Bătrânul fariseu se scarpină în cap, privește peste acei indivizi drept în colț și spune: „Ce se întâmplă cu ea? Sunt urme de lacrimi pe obrajii ei, a plâns. Mă întreb unde merge? Ce s-a întâmplat?” Femeia L-a privit, I-a văzut fața și a spus: „El nu vorbește ca fariseii aceștia, este diferit. Acest Învățător este diferit de farisei.” Ea știa că era ceva diferit. Când a privit în sus, s-a gândit: „Cum voi putea ajunge acolo? Cum voi merge în locul acela bogat? Cum pot s-o fac?” Apoi a spus: „Într-o zi L-am auzit spunând: „Veniți la Mine toți cei trudiți și împovărați, și Eu vă voi da odihnă.”

Problema nu era cum urma să ajungă acolo; problema era că trebuia să facă un efort să ajungă acolo. Pot s-o văd cum își făcea loc cu coatele prin mulțime. Nu conta ce se spunea sau cine spunea, ea era pe drumul ei să-L întâlnească pe Isus. Veți face și voi aceasta? Vă veți croi cale, cu coatele, prin diferențele din lumea de astăzi? Ați putea să vă croiți cale, cu coatele, dincolo de vulgaritate, dincolo de filme și de dans, dincolo de spectacolul pe care-l faceți numindu-vă creștini, ca să ajungeți la Isus? Ați putea să puneți deoparte toate petrecerile voastre sociale, lumești, ca să veniți la Domnul Isus și să aveți părtășie cu El? Dumnezeu să aibă milă! Ea și-a făcut drum cu coatele până la capăt și urma să ajungă acolo, indiferent cât de josnică era. O, eu știu că era în afara rânduielii, o, desigur. Dumnezeu să ne ajute să ieșim din când în când afară din rânduială. Necazul este că voi aveți prea multă rânduială. Ieșiți din rânduială! Eu sper că biserica va ieși destul de mult afară din rânduială ca să fie salvată. 

Îmi amintesc când m-a salvat Isus. O, vai, eu nu voi uita niciodată aceasta! Această mică inimă bătrână din Kentucky alerga cu 90 de mile/h (154 km/h). Am plâns; am țipat; am strigat; nu-mi păsa cine stătea în jur și nu dădeam atenție la rânduială, deoarece eram în Prezența lui Isus și Îl iubeam.

Ea nu lua în seamă dacă era în rânduială sau în afara ei. Singurul lucru care conta era să ajungă la Isus, care stătea acolo cu picioarele murdare. Stătea acolo fără să fi fost sărutat. El nu era binevenit, iar ea voia să-L facă să Se simtă binevenit. Ei nu-i păsa de vechile lor rânduieli fariseice, de vechile lor tradiții și nominalizări și presa înainte să ajungă la Isus. Dumnezeu să ne ajute să avem o trezire ca aceea, unde bărbații și femeile își fac drum cu coatele prin mulțimi, confesiuni și bariere, până când ajung în Prezența lui Isus.

Da, ea voia să ajungă la Isus, fiindcă El avea picioarele murdare. Domnul Dumnezeul meu stătea acolo cu picioarele murdare; picioare care peste puțin timp aveau să fie țintuite de piroanele romane pentru salvarea lumii. Picioare murdare. Fie ca El să mă ierte pentru aceasta. O, aceasta mă rănește, pentru că Isus, cu picioarele murdare, nesărutat și neiubit, „A venit la ai Săi, dar ai Săi nu L-au primit.” A venit să-Și țină promisiunea, dar a fost neprimit. Oamenilor, de ce vă rugați un an întreg pentru trezire, iar când vine chiar în vecinătatea voastră, credeți că este fanatism? Isus cu picioarele murdare, neprimit. O, aceasta ar trebui să frângă inima fiecărui bărbat și a fiecărei femei! Neprimit. O, celebritățile, lucrurile mari mergeau bine împreună, dar Isus era neprimit. O, vai!

Observați-o cum merge mai departe, cum aleargă repede, cum merge la picioarele Lui așa cum stă întins acolo. Ea privește la fața Lui și spune: „Nu pot, nu știu ce s-a întâmplat, sunt ieșită din comun.” Ea plângea. Dumnezeu să ne ajute să fim din când în când ieșiți din comun. Necazul este că voi sunteți doar rituali. Voi trebuie să vă rugați într-un anumit fel, să terminați cu un „amin” ca un vițel muribund cu crampe… „Aaaminnn”; stând într-un cor cu fețele vopsite și cu unghii lăcuite, ca Izabela, acționând ca un nu știu ce și numindu-vă pe voi înșivă creștini. Fariseule orb, ce se întâmplă cu tine? Domnul meu este în oraș, n-ai vrea să-L primești în inima ta?

Iată-L stând acolo. Ea a ajuns la picioarele Lui și a așezat cutia pe podea. A încercat să se ridice, dar nu putea,  nu putea. Plângea atât de tare încât nu se putea ridica. Era pe jumătate aplecată și nu putea să se ridice, fiindcă și-a dat seama că stătea lângă Izvorul purității; și-a dat seama că stătea lângă singura Ființă care putea s-o ierte.

„Este un Izvor umplut cu Sânge,

Tras din venele lui Emanuel.”

El era singura Ființă care putea șterge vina ei, iar ea stătea în Prezența Lui ca o prostituată. Ea a venit la El așa cum era. Nu știa ce să facă și plângea cu mâinile ridicate; nu putea suporta. A privit și El era acolo. „O, este posibil,” și-a zis ea, „este posibil ca Acela să fie El, Cel minunat? Acela pe care L-am auzit spunând: „Veniți la Mine toți cei trudiți și împovărați?” Dumnezeule, tu cunoști inima mea; eu nu trebuie să spun niciun cuvânt, nu pot. Eu sunt ieșită din comun.”

Ea încerca și plângea, iar lacrimile i se rostogoleau pe obraji în jos, stropind, curgând pe picioarele murdare ale lui Isus. Lacrimile se revărsau de pe obrajii ei, în jos, peste picioarele Lui murdare și primul lucru pe care-L știți, este că ea s-a trezit ștergându-I picioarele. Ștergându-I picioarele în timp ce lacrimile îi curgeau în jos. Ce binecuvântare, lacrimi de pocăință curată, lacrimi de pocăință curgând în jos, spălând picioarele murdare ale lui Isus!… O, Dumnezeule, ai milă! Lacrimi de părere de rău. Ce apă frumoasă, ce apă scânteietoare, venind din inima ei! „Doamne Dumnezeule, eu nu sunt bună, dar nu pot suporta să Te văd stând așa.” Lacrimile se revărsau pe obrajii ei spălându-I picioarele și I le ștergea cu părul ei, căci primul lucru pe care-l știți este că în starea ei isterică, părul, buclele i-au căzut în jos; și înainte să-și dea seama, Îi ștergea picioarele cu părul capului ei.

Dumnezeule, fii milostiv! O, vai, Domnul meu! Grămada aceea de farisei cu inima rece stăteau acolo indiferenți! O, vai, ștergând picioarele Lui binecuvântate cu părul capului ei… Unele din voi, femeilor, ca să faceți aceasta, ar trebui să stați în cap. Voi vă tăiați părul, este adevărat. Eu nu spun aceasta ca o glumă. Biblia spune: „Slava femeii este părul ei.” Și voi vi-l tăiați. Ce era acesta? Era slava ei. Singurul lucru decent pe care îl avea era părul ei lung, și el a căzut pe picioarele lui Isus. Lacrimile ei, toate pe care le avea, au fost vărsate pe picioarele lui Isus, spălându-I-le. Ce fel de… Eu știu că aceasta nu era în rânduială, dar ce-ți pasă ție de rânduială? Ce făcea mulțimea? Ce-ți pasă ție ce făceau ei? Tu ești în Prezența lui Isus.

Ei nu-i păsa de ceea ce spuneau fariseii. Și-a tras Isus picioarele înapoi și a spus: „Ascultă, ascultă, ascultă, nu trebuie să faci aceasta!”? Nu, domnule. El stătea foarte liniștit, pentru că ea era chiar în rânduială, spălând picioarele murdare ale lui Isus cu lacrimile ei de pocăință și ștergându-le cu singura slavă pe care o avea, părul ei; așezând totul la prețioasele Lui picioare. Ea era ieșită din comun, Îi spăla picioarele și abia își dădea seama ce făcea. După un timp ea s-a ridicat… și a privit în jur.

O, a spus Simon ceva? Da. O, mai târziu el și-a dat replicile cu privire la aceasta. Îl pot vedea înroșindu-se la față; ochii lui ascuțiți ca oțelul, neevlavioși, de șopârlă, o priveau tăios. El s-a înroșit apoi s-a albit de furie. Pot să-l aud cum continuă. (Fratele Branham imită un om care își drege glasul). Programul lui a fost întrerupt și și-a zis în inima lui: „Știi Tu ce fel de femeie este cea care stă în fața Ta?” El credea că aceasta Îi va răni reputația.

Păi, frate, reputația lui Isus crește când El este în prezența păcătoșilor. Reputația lui Isus nu este rănită de păcătoși, ci crește în prezența păcătoșilor.

Spălându-I picioarele, ea se ridică și ia cutia de alabastru. Tot ce avea era acum în acea cutie; cu părul atârnând în jos, ea îi apucă capacul, îl rupe și toarnă tot conținutul. Nu lasă nimic ca să economisească pentru zile negre, ci toarnă totul pe picioarele Lui, pentru că tot ce avea, slava ei, ea însăși, lacrimile ei de pocăință, toți banii, tot ce o reprezenta era în cutia de nard. Ea a turnat-o pe picioarele Lui. O, Dumnezeule, ai milă de noi, de generația țeapănă, neevlavioasă în care trăim! Farisei și distracții. L-a turnat peste picioarele Lui…

Și știți, Simon a spus: „Dacă ar ști… Dacă acest Bărbat ar fi profet, dacă El poate vedea vedenii, cum spune, dacă acest Om poate vedea vedenii și este un profet, ar ști ce fel de femeie este aceasta care Îi spală picioarele.” O, fățarnicule orb, tu ești prea fariseu ca să înțelegi ce înseamnă Isus; tu ești prea fariseu și L-ai tratat în același fel, de aceea nu ești salvat astăzi. Acesta este motivul pentru care nu ai botezul Duhului Sfânt, pentru că acesta este felul în care L-ai tratat; ți-a fost rușine cu El.

O, fariseu orb! Stătea acolo cu toată neprihănirea de sine și a spus: „Dacă El ar fi un văzător, dacă El ar fi profet, desigur, ar ști ce fel de femeie este aceasta.”

Îl pot vedea pe Isus, simțindu-Se confortabil pentru prima dată de când a intrat pe ușă. El era acolo primind păcătoșii. S-a ridicat și a spus: „Simone, am ceva să-ți spun. Am câteva lucruri pe care vreau să ți le spun, Simone. Când am intrat în casa ta…”

O, Dumnezeule! „Când Eu am venit în casa ta, fariseule, vezi despre ce vorbesc? Simone, când am venit în casa ta, tu nu Mi-ai spălat picioarele, nu Mi-ai dat ulei deloc și nu M-ai sărutat niciodată de bun venit, ci M-ai lăsat să stau aici. După ce M-ai căutat și M-ai invitat, iar Eu am venit, tu nu Mi-ai dat ulei să-Mi ung capul, nu Mi-ai dat apă pentru spălarea picioarelor și nu M-ai sărutat de bun-venit.” Dar această sărmană femeie, ce a făcut ea tot timpul? (Fratele Branham scoate un zgomot ca un sărut). I-a sărutat picioarele. Aleluia! A sărutat  picioarele Lui. El a spus: „De când a intrat în casă...” Dumnezeu să aibă milă! El a spus: „Ea n-a încetat să-Mi sărute picioarele, de când a intrat în casă.” O, Dumnezeule, nu mai pot să predic, când mă gândesc la Domnul Meu că și astăzi are parte de același fel de primire.

O, vai! „Această femeie n-a încetat să-Mi sărute picioarele de când am intrat, dar tu nu Mi-ai dat apă ca să Mă spăl; nu Mi-ai dat nimic de uns, nici ulei să-Mi pun pe mâinile uscate, pe buze și pe față. Tu nu M-ai sărutat de bun-venit, ca să-Mi arăți că eram binevenit în casa ta, dar această femeie Mi-a sărutat încontinuu chiar picioarele.” O, ați auzit ce a spus El?

Apoi, El Se întoarce de la Simon și privește spre această biată sărmană, mizerabilă, cu părul atârnând în jos, udat de lacrimi și plin de murdăria de pe picioarele Lui. Buzele ei sunt unse de nard cum I-a sărutat picioarele, iar lacrimile i-au lăsat urme pe obraji… Ascultați ce spune El: „Păcatele tale care sunt multe, toate îți sunt iertate.” O, Dumnezeule! „Păcatele tale care sunt multe, toate îți sunt iertate.”

O, Dumnezeule, această generație distrusă! Nu puteți vedea că Domnul vrea să vină în casa voastră și să fie primit, să vă închinați Lui, să fie glorificat și preamărit? O, Dumnezeu să fie îndurător cu voi!

Să ne rugăm, să ne plecăm capetele doar un minut, pentru că Ceva îmi spune: „Roagă-te acum.” Dumnezeu, Isus, cu picioare murdare, Isus neprimit și nesărutat, Isus nedorit…

Tată îndurător, vrei Te rog, să cobori în această zi și să-Ți dezvălui inima înaintea acestei adunări, astfel ca ei să poată ști că Tu ești încă același Isus? Ei au eșuat să Te primească și își iubesc lucrurile lor mărunte; își iubesc organizația, confesiunea lor; iubesc micile lor afaceri sociale în biserică, activitățile suplimentare ale femeilor și multe alte lucruri la care le place să meargă. Bărbații iubesc partidele lor de cărți și distracția și nu Îl vor primi pe Isus.  

O, Doamne, Vindecătorul meu, Salvatorul meu, Ocrotitorul meu! O, Dumnezeule, unde aș fi, dacă nu erai Tu? Dumnezeule, Te rog, vorbește astăzi inimilor care sunt reci și indiferente și lasă-i să știe că Tu ești aici cu aceeași iubitoare veghetoare, cu grijă. Tu veghezi, Tu îl vezi pe cel care vine acasă, care a fost atât de indiferent și a hoinărit prea mult pe străzi. O, de ce amâni, fratele meu? De ce tărăgănezi atât de mult? Isus te așteaptă să-ți dea un loc lângă Tronul Său sfânt, nu vrei să părăsești căile tale neevlavioase? Nu vreți să părăsiți micile voastre anturaje și să veniți astăzi la El? În timp ce ne rugăm cu capetele plecate, câți ați vrea să vă ridicați în picioare și să spuneți: „Dumnezeule, ai milă de mine, fiindcă vin astăzi; Doamne, doresc să fac orice vrei Tu. Astăzi, vreau să Te primesc în inima mea ca Salvator personal, vreau să părăsesc toate lucrurile lumii, vreau să renunț la fiecare plăcere pe care o are lumea.

 Vreau să fiu atât de umplut cu bunătatea Ta, încât să știu că Acela ești Tu. Te-am invitat, dar ți-am întors spatele. Când copilul meu a murit, Ți-am spus că Te voi sluji. Când a murit mama, Ți-am spus că Te voi sluji; când am pus acele flori pe mormântul tatălui meu, am spus: „Dumnezeule, într-o zi Te voi sluji.” Doamne, Te-am chemat și Ți-am întors spatele, dar astăzi vin.

Doamne, cu câtva timp în urmă, când predicatorul a spus că a pus un țăruș acolo afară, unde zăceau bebelușul și mama sa, am spus că Te voi sluji, dar am fost un fariseu, un actor. N-am venit niciodată cu adevărat la Tine, dar iată-mă că vin acum. Mă ridic, Doamne, să-Ți dovedesc că Te iubesc. Nu mă rușinez de Tine pentru că Tu ai făcut atât de mult pentru mine! Într-o zi, când viața se va termina, o, Dumnezeule, vreau să stau așa cum a stat acea prostituată în ziua aceea. Nu voi vrea să-I vorbesc, pentru că nu sunt vrednic să-I vorbesc, dar vreau să spun: „Isuse, lasă-mă să-Ți sărut cicatricea din călcâiul piciorului. Vrei, Isuse? Lasă-mă să-Ți sărut acea cicatrice pentru că Ți-a fost făcută pentru mine.” O, Dumnezeule!  

 Nu sunt bebeluș, dar, o, vai, nu vă este rușine de voi înșivă? Nu vă este rușine de felul cum L-ați tratat pe Isus al meu? Ați mers mai departe și v-ați alăturat unei biserici, dar n-ați avut niciodată o convertire. Voi încă iubiți lucrurile lumii, încă mai participați la distracțiile lumii și vă bucurați de ele. O, voi nu știți ce înseamnă să fiți născuți din nou! Nu știți ce înseamnă să aveți părtășie.

Tu crezi că ești destul de bun, dar nu ești. Aceasta nu este despre cât ești de bun; este despre cât de mult Îl iubești pe El. Îl iubești? Ții poruncile Lui? Vreți să vă ridicați în picioare chiar acum ca martori ai lui Dumnezeu? Spuneți: „Doamne Isuse, am obosit să fiu un fățarnic, un vechi fariseu, un actor; ca și cum aș avea religie, când nu am. Doamne, vreau să vii chiar acum în inima mea. Dacă poți să-i faci pe cei răsuciți și ologi să se ridice din tărgi și scaune cu rotile, dacă poți face orbul să vadă și surdul să audă, știu că Tu ești Dumnezeu, știu că Tu vorbești inimii mele.”

 Ai vrea să te ridici în picioare chiar acum, bărbat sau femeie, băiat sau fată și să-L accepți pe Domnul Isus? Ce se întâmplă aici? Ceva este în neregulă. Să nu-mi spuneți că nu știți. Știți care este necazul? Te temi că va spune vecinul ceva despre aceasta. Ți-e teamă că altcineva urmează să spună ceva. Ce va spune Isus, Isus cel neprimit în inima ta? Aceasta poate fi ultima ta ocazie, prietene. Soră, aceasta poate fi ultima ta ocazie. Isus este aproape, dar astăzi nu este sărutat. Adunarea este indiferentă față de El. El a coborât seara trecută și a vindecat toți bolnavii voștri și lucruri, i-a trimis acasă vindecați și bine, a coborât și a arătat că El era aici pe platformă, prin faptul că a făcut semne mari și minuni în această clădire simplă. El a coborât jos din glorie ca să dovedească faptul că este aici, prin Cuvântul Său, iar astăzi Îl lăsați să stea neprimit. „O, mai degrabă aș avea petrecerea mea!”  

Ce gândește astăzi Simon fariseul, în iad unde este? Îmi imaginez că i-ar plăcea să propună să se țină acea petrecere din nou și îmi imaginez că ar fi diferită. Simon ar plânge: „O, Isuse, Îți voi spăla eu picioarele!” Sunt oameni care stau aici și care dacă nu-L vor accepta pe Hristos, de astăzi într-un an vor dori să-L fi acceptat. Voi veți spune: „O, Isuse, dacă aș putea să merg din nou înapoi la acea adunare! O, Isuse, dacă l-aș putea auzi pe acel predicator chemând din nou, m-aș ridica, o, m-aș ridica!” Dar va fi prea târziu pentru că păcatul v-a separat.

„Doamne, îmi amintesc că în ziua aceea ploua atât de tare! Lacrimile curgeau din ochii oamenilor, iar predicatorul ne spunea despre cât de mult ne-ai iubit și cât de indiferenți am fost față de Tine. Și eu am fost indiferent, Doamne.” Bogatul avea acel fel de predare, după ce i-a predicat Lazăr.

„O, poate recoltele voastre merg bine! Tutunul poate merge bine, iar porumbul a înflorit.” Soră, poate mâine ai de spălat haine. Poate marți aveți de mers la club, dar aceasta nu are nimic de-a face cu Isus al meu. Ce faci tu cu El? Îl lași să stea singur, cu lumea punând murdăria pe El și spunând: „Este un nonsens; nu este nimic de aceasta. Este telepatie mentală; este de la diavolul!”? Stai și nu faci nimic când vezi aceasta? Aceasta este între tine și Dumnezeu.

 De ce aștepți, fratele meu scump? De ce tărăgănezi atât de mult? Isus așteaptă să-ți dea un loc în Tronul Său sfânt. De ce aștepți? Vreți să-mi spuneți că nu există niciun om, băiat sau fată aici înăuntru? Stați aici și știți că eu știu cine sunteți voi; știți că Duhul Sfânt este aici și Se mișcă în jur, în timp ce întunecimea atârnă peste voi când privesc peste această audiență. Eu știu unde stați voi; și dacă eu știu, cu cât mai mult știe El? Dumnezeu vă vorbește, iar voi vă întoarceți inima rece și indiferentă de la El.  ,

Amintiți-vă că aceasta poate fi ultima voastră ocazie. „Duhul Meu nu se va lupta întotdeauna cu omul”, văzând că este doar carne. Voi aveți libertatea de alegere; vă puteți face alegerea voastră. De ce să n-o faceți astăzi? De ce să nu vă puneți sufletul în mâinile Celui care cunoaște toate lucrurile, care ține veșnicia în mâinile Lui? El este Cel potrivit să te conducă, este singurul care vă poate pune unde ar trebui să fiți. Eu sunt doritor să mă folosesc de ocazia mea cu El și sunt atât de fericit că am făcut-o! Sunt atât de bucuros, atât de bucuros!

 Știți, tata, (Dumnezeu să-i binecuvânteze inima), și-a făcut ultima rugăciune în brațele mele, când era pe moarte. Bietul meu tată bătrân, a băut atât de mult și a cauzat o mulțime de rușine în jur, în oraș. Când eram băiat, numele nostru a ajuns de rușine în oraș din cauză că el continua să bea. Dacă vorbeam cu cineva și venea altcineva, plecau și vorbeau între ei din cauză că eram un Branham. O, Dumnezeule, numele nostru era târât în noroi!

Ieri am vorbit cu soția mea și i-am spus: „Ascultă, scumpo,  acum nici nu pot să vin acasă. Oamenii vin din Africa, din India și de peste tot din jurul lumii și stau în hoteluri, implorând cinci minute din timpul meu. Străbat toată lumea pentru cinci minute. Cine a făcut aceasta? Nu educația mea, pentru că nu am educație; nu personalitatea mea, pentru că n-am niciuna. Ce-a făcut aceasta? Isus, El a făcut-o; El a făcut-o.”

El i-a spus lui David: „David, te-am luat de la oi ca să-ți fac un nume mare printre oamenii din lume. Te-am scos de la oi ca să fii conducător peste poporul Meu.” O, Dumnezeule! „Tu n-ai fost nimic, dar te-am salvat și te-am făcut fiul meu. Te-am salvat și te-am făcut prinț. Te-am salvat și te-am chemat să predici Evanghelia.” O, Isuse, o, prețioasele Tale picioare și mâini rănite! Spinii Ți-au rănit fruntea. O, Isuse, Te iubesc!

Doamne, aici, pe câmpul de acasă, pe pământul unde m-am născut, un mic băiețel păcătos, Te rog să încălzești inimile indiferenților și să le vorbești în milă și pace, mărețule IaHVeH. Într-o zi, Tu vii și mânia Ta va fi cumplită, de aceea, Te chem încă o dată și Ți-i încredințez Ție.

Doamne, eu am făcut tot ce am știut; am vorbit despre Tine și am plâns, nu m-am putut abține. Lasă păcătoșii să se ridice și să spună: „Doamne, stau și eu la picioarele Tale și nu-mi pasă ce spun fariseii. Indiferent ce spune cineva, vin la Tine. Voi fi un creștin adevărat în biserica mea, Te voi iubi, voi lucra pentru Tine și voi aduce alți păcătoși la Tine.” Dă-ne aceasta, Doamne, dă-ne aceasta, Te rog. 

Mă uit peste tot și nu văd pe nimeni ridicat. O, Dumnezeule, poporul meu drag din Kentucky! Mulți dintre voi sunteți săraci ca mine, crescuți dintr-un câștig insuficient, cu o bucată de slănină Joe veche și pâine de porumb la micul dejun. Voi n-ați avut nimic în lumea aceasta, dar astăzi aveți ocazia să deveniți fiii și fiicele lui Dumnezeu. De ce nu ați vrea s-o faceți? Cine sunteți voi de fapt? Ce îți va da mai mult mica ta fermă veche? Vei muri și o vei părăsi. Ce-ți va aduce acel magazin mic? Ce-ți va aduce acel mic prestigiu social pe care-l ai? Vă dați seama că într-o zi vă vor duce pe coasta dealului, vă vor pune într-o groapă și vor arunca ceva țărână peste voi? Unde va fi sufletul tău dacă astăzi Îl respingi pe Isus, Singurul Izvor care există, care te poate salva, te poate vindeca, îți poate lua păcatul și rușinea și te face creștin în loc de un membru de biserică… De ce n-o faci?

Tată ceresc, astăzi i-am oferit acestei audiențe, potrivit Cuvântului Tău, eterna Viața veșnică prin Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Eu nu le cunosc inimile, și nu știu de ce nu o acceptă, dar în vedenie văd că atârnă peste oameni întuneric și întunecime. Tu știi și ei au văzut cum alții au fost vindecați, chiar fizic, în timpul predicii, pentru că Tu erai prezent aici, și încă ești. De ce nu Te primesc oamenii? Este dincolo de înțelegerea mea, nu pot înțelege. Poate au trecut linia și n-o mai pot face. Poate au auzit aceasta mai înainte, și Tu ai spus: „Eu nu Mă voi lupta întotdeauna cu oamenii.” Aceasta depinde de Tine, Tată, eu nu știu, dar Ți-i încredințez pe toți și Te rog să nu fie pierdut niciunul. Îți mulțumesc pentru tot ce-ai făcut și cer binecuvântările Tale peste ei toți, Tată.

Binecuvântează în seara aceasta slujitorii din oraș, pentru că mulți dintre ei țin servicii. Lasă iubirea și mila Ta să se întindă peste ei, Tată. Poate unii din cei care sunt aici, vor ajunge în seara aceasta la bisericile lor; fă ca ei să se ridice și să meargă la altarul propriei biserici. Îngăduie aceasta, Doamne și fie ca ei să se simtă atât de condamnați, încât să-și ia soția și copiii, să vină înăuntru și să spună: „Scumpo, eu nu pot să mă îndepărtez de aceasta.”

Dumnezeule, fie ca aceasta să le urmărească inimile din nou, iar și iar, și mâine în timp ce sunt pe câmpul de porumb, pe parcela de tutun sau undeva pe-aici, conducând camionul pe drum sau în timp ce spală vasele sau fac paturile. Fie ca perna să le fie cu adevărat tare în această noapte. Fă să viseze și să se trezească: „O, de ce L-am respins pe Isus? L-am văzut stând aici, dar am fost atât de indiferent încât am trecut chiar pe lângă El.” Fie ca ei să se ridice din pat și să vină să aibă o altă ocazie, Tată. Dă-ne un serviciu măreț deseară, și fie ca Duhul Tău să fie peste toți ca să aibă loc vindecări mărețe. Acordă-ne aceasta, Doamne, în timp ce ne rugăm în Numele Lui Isus Hristos. Amin.

Cum ar fi dacă ți-aș spune că Isus te-a vindecat cu câteva minute în urmă? Ai crede? Ai crede aceasta? Ai crede că problemele cu fierea și lucrurile pe care le-ai avut, te vor părăsi toate? Ai crede că vor pleca? Vei crede? În ordine. Vezi ce ți se întâmplă acum. Credința ta te-a făcut bine. El este minunat, El este aici.

La câți le-ar place să umble puțin mai aproape cu El? Ați vrea să ridicați mâna? Spuneți: „Mie mi-ar plăcea să umblu mai aproape cu El.

Dă-ne un ton:

„Doar o umblare mai apropiată.

Doar o umblare mai apropiată cu Tine.”

-Amin-