Mulţumesc, frate Neville. Bună dimineaţa, prieteni. Abia am reușit să mă întind puţin în pat azi-dimineaţă şi a trebuit să mă trezesc, aşa că sunt puţin obosit. Aceasta s-a datorat faptului că a apărut ceva neprevăzut: soţia fratelui Shakarian, preşedintele mişcării Oamenilor de Afaceri ai Evangheliei Depline, s-a îmbolnăvit şi a fost dusă la spital.
Pentru un bărbat de calibrul fratelui Shakarian este o mare lovitură, mai ales că trebuia să se îngrijească şi de convenţia de ieri. Apoi a venit fratele Arganbright la mine şi am plecat amândoi în nord. În concluzie, m-am trezit ieri dimineaţă la ora patru şi am plecat spre Cincinnati, aşa că am lipsit toată ziua. Am ajuns înapoi, în dimineaţa aceasta înainte de răsăritul soarelui. Suntem răguşiţi şi obosiţi, dar suntem aici prin harul Domnului.
Mă întreb dacă a reuşit să ajungă şi fratele Arganbright. Eşti aici, frate Arganbright? Cu siguranţă este încă în braţele lui Morfeu. Ştiţi cine este Morfeu? Zeul roman păgân al somnului.
Sper să mă suportaţi aşa răguşit cum sunt şi promit că voi încerca să nu vă ţin prea mult.
Am venit în dimineaţa aceasta la amvon dintr-un motiv anume. Aş fi vrut ca duminica viitoare să aduc un mesaj de Crăciun, dar dacă aş face aceasta, aş aduce înăuntru şi oameni care vin din afara oraşului, iar prin aceasta le-aş deranja puţin Crăciunul, prin faptul că vor trebui să călătorească înapoi spre casă. În concluzie, cred că ar fi mai bine dacă ne adunăm împreună să ne închinăm Domnului în acest fel şi să aduc acum partea mea din mesajul de Crăciun, iar duminica viitoare, dacă locuiţi departe, puteţi fi la biserica voastră de care aparţineţi sau puteţi face orice doriţi în timpul liber pe care-l aveţi.
Vreau să-i mulţumesc fratelui pentru cântecul frumos pe care l-a cântat. Am intrat chiar în timp ce cânta şi vreau să spun că este un cântec cu adevărat frumos. Tot timpul am auzit-o pe soţia mea, dar şi pe mulţi fraţi lăudându-l pe fratele deoarece cântă foarte frumos, şi vreau să spun că am avut ocazia să-l ascult şi eu odată cântând departe de tabernacol. Nu este curios? Fratele nostru de aici, a trebuit să meargă să repare ceva la Shreveport, Louisiana, şi acolo am avut ocazia să-l aud cântând pentru prima dată. Cât de ciudate sunt uneori lucrurile, nu-i aşa?
Vreau să spun încă o dată că drumurile au fost foarte rele şi mă întreb dacă fratele şi sora Dauch au reuşit să ajungă pentru că ei vin din Ohio? Au reuşit? Unde eşti, frate Dauch? Da, da, sunt aici. Doar mă întrebam dacă aţi reuşit să ajungeţi. Este multă zăpadă la voi? Da, este multă. Ei bine, în Cincinnati nu au avut deloc. Acolo nu este nici măcar cât este aici. Ieri am predicat pentru prima dată în Cincinnati, în faţa acelor oameni fini, şi pot spune că am avut o zi măreaţă şi ne-am bucurat de părtăşia pe care am avut-o împreună chiar înainte de intrarea în noul an.
Acum câteva minute, am fost sunat şi invitat pentru mâine la Columbus, unde fratele Shakarian are o altă dedicare, dar înainte de a le da un răspuns, trebuie să mă rog.
Voi ştiţi că după încheierea acestei adunări trebuie să plec la Phoenix, deoarece vom începe din 12 ianuarie, când vom avea micul dejun al oamenilor de afaceri. Încă nu ştiu locul unde se va ţine, dar probabil va fi tot hotelul „Ramada Inn”. De obicei, oamenii de afaceri creştini obişnuiesc să ia dejunul acolo. Deci, vom începe de duminică şi timp de douăsprezece zile vom merge în oraşele: Maricopa Valley, Phoenix, Tucson, iar în următoarea luni seara, voi avea o masă festivă cu lucrătorii şi cu oamenii de afaceri ai Evangheliei Depline din Tucson. După aceea, ne vom întoarce în Phoenix, cred că în Glendale şi în alte locuri. Apoi, cred că pe data de doisprezece ianuarie… Când va fi aceasta, frate Fred, îţi aminteşti? Din 24 ianuarie, până în 28 sau 29 ianuarie. Apoi, ne vom întoarce acasă, dacă va fi cu voia Domnului. Atunci vom vedea cât de mult am progresat în ce priveşte cele şapte Peceţi, iar după aceea vom vedea unde vom merge.
Cineva mi-a spus că în dimineaţa aceasta avem câțiva bebeluşi pentru binecuvântare. Este adevărat? Este vreo mamă pregătită să vină cu bebeluşul ei ca să primească binecuvântarea? Doc mi-a spus ceva despre aceasta, dar poate am înţeles greşit. O, da!
Bine, domnule. Aceştia sunt… Surorilor sau voi, fraţilor care aveţi copilaşii aceştia, sunteţi gata să-i aduceţi la mine? Mulţumesc, soră.
Cred că acesta este un timp foarte potrivit pentru aducerea copiilor la binecuvântare, pentru că este perioada Crăciunului. Vrei să vii şi tu aici, frate Neville?
Dacă printre voi este cineva care a participat la Convenţia de ieri, a putut să-l vadă pe fratele Brown, un episcopal umplut cu Duhul Sfânt, care şi-a cerut scuze de la penticostali pentru că înainte a botezat bebeluşi. El a trebuit să facă aceasta, ca episcopal, ceea ce arată că episcopalii botează prin stropire; aceasta numesc ei botez.
Pentru mine, botezul înseamnă „îngropare, acoperire, a fi scufundat sub”, dar foarte mulţi botează prin stropire. Acest model de botez vine de la Biserica catolică, fiind luat de la catolici şi adus până în prezent, prin metodişti, episcopali, luterani şi prin mulţi alţii. Acesta este motivul pentru care s-au separat nazarinenii de metodişti. Ei au aceeaşi învăţătură ca şi metodiştii, cu excepţia botezului bebeluşilor şi pentru că nu s-au putut înţelege cu privire la aceasta, s-au despărţit.
„Biserica lui Hristos” este o biserică creştină; totul este în ordine în afară de muzica în biserică. Dar vai, aceste lucruri mici separă şi rup frăţietatea! Noi toţi suntem una în Isus Hristos şi nimeni nu poate adera la biserică. Înţelegeţi? Tu trebuie să fii născut în biserică. Poţi adera la o lojă, dar nu poţi adera la biserică, pentru că în biserică trebuie să te naşti; este vorba de o naştere duhovnicească.
Noi, cei din tabernacol, vrem să stăm exact pe calea pe care ne spune Biblia că trebuie să stăm, şi pot spune că nu există nici un text biblic care să vorbească despre botezul bebeluşilor. Nu există nici un text biblic nici pentru botezul prin stropire. Astfel, singurul text referitor la bebeluşi este cel în care Isus i-a binecuvântat. El este Exemplul nostru, iar Biblia spune că atunci când au fost aduşi copilaşii la El, Şi-a pus mâinile peste ei, i-a binecuvântat şi a spus:
„Lăsaţi copilaşii să vină la Mine şi nu-i opriţi, căci Împărăţia cerurilor este a celor ca ei.”
Deci, aceasta este calea pe care vrem să continuăm.
Noi ştim că atunci când eu şi păstorul ne punem mâinile peste aceşti bebeluşi, ele sunt doar nişte înlocuitoare sărmane ale mâinilor Domnului nostru, pentru că mâinile Lui au fost sfinte. Dacă în dimineaţa aceasta, El ar fi căutat pe pământul acesta nişte mâini sfinte, unde le-ar fi găsit? Nu există aşa ceva pe Pământ, dar noi Îl reprezentăm prin harul Său. Astfel, ne punem mâinile peste copilaşii pe care-i binecuvântăm şi ne rugăm şi Îi mulţumim pentru ceea ce le-a dăruit acestor oameni, fiindcă ei sunt nişte floricele în casele voastre, date să vă ajute şi să vă înveselească pe calea vieţii.
Fie ca aceşti copilaşi micuţi să fie crescuţi sub călăuzirea lui Dumnezeu, iar dacă va mai fi un mâine, în viitor să fie nişte lucrători mari în Împărăţia lui Dumnezeu. Aceasta este rugăciunea noastră sinceră. Fie ca Domnul să-i binecuvânteze. În ordine.
Cred că vom începe de aici, cu micuţul acesta care are părul închis la culoare şi care mă priveşte insistent. Oh, Doamne! Ar trebui să fie aici soţia mea, ca să ţină în braţe acest micuţ. Întotdeauna mă tem că le pot rupe ceva. Doamne, ce băieţel drăguţ!
Ce mai faci? Ce timp potrivit a fost atunci când în acea iesle a fost găsit un Copilaş! A fost un timp de Crăciun, pregătit pentru predarea bebeluşilor, înapoi la Dumnezeu. Care este numele lui? Samuel Thomas. Acesta este un nume foarte frumos.
Să ne plecăm capetele.
Tatăl nostru ceresc, acest cuplu vine cu acest micuţ strop de bucurie pe care l-ai adăugat la unirea lor, cu micuţul Samuel Thomas. Dumnezeule Tată, Te rugăm să binecuvântezi acest copilaş şi în timp ce-l ridicăm în prezenţa Ta, în dimineaţa aceasta, fie ca mâinile Tale nevăzute să-l binecuvânteze. Îngăduie ca el să trăiască, Doamne, iar dacă va mai fi un mâine, îngăduie să fie un lucrător mare pentru Împărăţia lui Dumnezeu.
Binecuvântează-i şi pe părinţii lui în timp ce Ţi-l dăruim Ţie pe micuţul Samuel Thomas, în Numele lui Isus Hristos pentru o viaţă închinată Împărăţiei lui Dumnezeu. Amin.
Dumnezeu să te binecuvânteze pe tine şi pe soţul tău şi să vă dea fericire, iar acest copilaş să fie o mică oază de bucurie în viaţa voastră, în toată călătoria voastră. Dumnezeu să vă binecuvânteze.
Acesta este micuţul? Mama spune „Da”, în timp ce micuţul face gălăgie. Eu nu înţeleg limba lui şi nu ştiu ce spune.
Nu demult, când am fost în Germania, am spus: „Eu nu înţeleg limba germană, dar într-o zi când mergeam pe stradă, am văzut o mamă care-şi îmbrăca copilul care plângea în engleză…
Cum o cheamă? Mama spune: „Alicia Kay”.Alicia Kay. Cineva spune: „Şi Carlyle.” Alicia Kay Carlyle este un nume frumos. Ai vrea s-o aduci la mine pe micuţa mea surioară? Pot să te iau de mânuţă?
Ei bine, când Israel aducea jertfele la altar, îşi puneau mâinile peste ele pentru a se identifica cu jertfa lor, iar acum, mâinile voastre sunt peste copilaşii voştri ca să vă identificaţi cu ei. Este corect? Şi noi ne punem mâinile peste ei, identificându-ne cu Dumnezeu, pentru această micuţă Alicia Kay Este corect? Carlyle.
Tată ceresc, o ridicăm spre Tine pe această micuţă domnişoară, această fărâmă de bucurie pe care ai dăruit-o acestei familii. Binecuvânteaz-o pe fetiţa aceasta micuţă şi drăgălaşă pe care o ţin în dimineaţa aceasta în braţele mele. Tu i-ai dăruit-o acestei mame, iar ea ţi-o dăruieşte Ţie înapoi. Aceasta arată credinţa şi dorinţa ei, Doamne, fiindcă vrea ca acest copil să fie crescut sub îndrumarea lui Dumnezeu. Binecuvânteaz-o, Doamne, şi fie ca ea să trăiască o viaţă lungă şi fericită, şi să fie o slujitoare bună în viitor, dacă mai există viitor. Îţi dăruiesc această fetiţă minunată, în Numele lui Isus Hristos. Amin. Nu este acesta o fiinţă drăgălaşă? Voi ştiţi că pentru fiecare mamă, copilaşul ei este cel mai frumos copil de pe pământ. Acesta este adevărul, nu-i aşa? Dumnezeu să te binecuvânteze, fiinţă micuţă şi foarte drăguţă, care m-a urmărit cu privirea pe tot timpul slujbei de binecuvântare. Mâna mea simte încă încordarea de la această greutate mare.
Ce mai faci? Ce fetiţă micuţă şi drăgălaşă! Cum se numeşte? Mama spune: „Letha Ann Farmer.” Letha, o fetiţă cu numele Letha Ann. Doamne, ce fetiţă drăguţă! Vrei să vii aici la mine? Vedeţi? Aceasta este bine. Este o fetiţă drăgălaşă şi frumoasă. Îţi place să mergi la biserică, Letha? Îmi imaginez cum i-a ţinut Domnul pe copilaşii aceia în braţe! Cred că ştiţi ce simt în timp ce stau aşa. Înţelegeţi ce vreau să spun? Ce este o căsătorie sau o binecuvântare? Noi suntem pe calea lui Dumnezeu. O, Doamne, aceasta mă face să tremur!
Să ne plecăm capetele. O, Dumnezeule, în dimineaţa aceasta venim la Tine cu micuţa Letha, şi Te rugăm s-o binecuvântezi, Tată ceresc, cu tot ce are nevoie de-a lungul vieţii. Îngăduie să aibă o viaţă lungă şi fericită, şi binecuvântează-i şi pe părinţii ei. Îngăduie să fie crescută într-o casă în care să fii admirat şi adorat, Dumnezeule. Te rog ca în viitor, dacă va mai fi un viitor, să fie slujitoare în Împărăţia lui Dumnezeu. Fereşte-o de boli şi de lucruri rele în timpul călătoriei prin această viaţă şi fă din ea o binecuvântare pentru Împărăţia lui Dumnezeu. Ţi-o dăruim ca s-o binecuvântezi în Numele lui Isus Hristos. Amin.
Un copilaş tare scump. Eu îi iubesc pe micuţii aceştia, dar întotdeauna când îi iau în braţe mă tem să nu le rup ceva. Înţelegeţi? Spun aceasta pentru că sunt foarte fragili. Soţia mea nu este de acord cu mine şi mi-a spus: „Ei sunt mai rezistenţi decât crezi!” Prin urmare, da, ei sunt foarte sprinteni.
Este cineva bolnav pentru care vreţi să ne rugăm, o cauză deosebită sau ceva pentru care să ne rugăm? Este bine, soră, dacă vrei, poţi veni aici ca să ne rugăm. Noi vrem să facem aceste lucruri, aşa că dacă legăm aceste lucruri în Mesajul de Crăciun, va fi bine. În ordine, domnule.
Să ne plecăm capetele. Frate Neville, vrei să vii aici lângă mine?
Tată ceresc, noi ne-am adunat în acest ajun al Crăciunului, când a venit în lume Cel care a adus marea iertare a păcatelor şi vindecarea bolilor, Jertfa noastră. Noi o aducem pe sora noastră la Tine, în Numele lui Isus Hristos şi ne punem mâinile peste ea, făcând astfel ceea ce ne-ai poruncit Tu când ai zis: „…îşi vor pune mâinile peste bolnavi şi bolnavii se vor însănătoşi.”
Noi facem aceasta în Numele lui Isus Hristos, pentru însănătoşirea ei. Amin.
Fratele Branham vorbeşte cu cineva. Cheamă-l pe fratele Cauble. Este în ordine?
Ce mai faci, soră? Să ne plecăm capetele.
Tată ceresc, în timp ce stăm în prezenţa Ta Atotputernică, ne rugăm pentru sora noastră care a avut o mare pierdere. S-a întâmplat ceva care a făcut să-şi piardă vederea, dar Tu i-ai spus lui Moise: „Cine a făcut ochii omului?” Acela este Unul singur, marele IaHVeH Creatorul şi numai El poate s-o ajute. De aceea, venim la marele Tău altar de aur, unde stă Jertfa adusă la Calvar, Hristos, şi Te rugăm din toată inima pentru ea, fiindcă în Isaia 53.5 scrie că „…El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa, care ne dă pacea, a căzut peste El şi, prin rănile Lui, suntem tămăduiţi.”
Astfel, ne unim credinţa cu credinţa ei, pe altarul Tău, şi cerem în Numele lui Isus să fie părăsită de această orbire şi astfel, sora noastră să vadă din nou, spre gloria şi onoarea lui Dumnezeu. Îţi cerem aceasta în Numele lui Isus Hristos. Amin.
Dumnezeu să te binecuvânteze, soră.
Frate Cauble (Fratele Wallace Cauble vorbeşte cu fratele Branham). O, da, Paris Reidhead. Da, domnule, bine.
Acum ne vom ruga pentru fratele Cauble, ca să fie un luptător pentru Domnul, fiindcă va merge să viziteze un prieten de-al meu. Eu am lucrat împreună cu el la New York.
Paris Reidhead este un frate care a venit la mine acasă şi a primit botezul cu Duhul Sfânt. Nu el a vrut să facă ceva pentru misiunea din Sudan? (Fratele Cauble spune: „Da, el este directorul misiunii din Africa, locuieşte în New York şi ajută această biserică mare.”).
Noi urâm faptul că trebuie să ne despărţim de fratele Cauble din Louisville. Dumnezeu să binecuvânteze inima ta, frate. O, Doamne!
Îmi voi aduce întotdeauna aminte de fratele Cauble, acest frate scump, un sfânt al lui Dumnezeu. Îmi amintesc prima întâlnire cu el. Atunci era pe moarte din pricina unei hemoragii. Am mers repede la el la spital, iar fraţii erau acolo cu el. Eu m-am considerat prea neînsemnat ca să intru înăuntru, unde erau toţi acei fraţi, aşa că am îngenuncheat în spatele acelui aparat cu Coca-cola şi m-am rugat pentru el, după care am plecat.
Telefonul a sunat din nou şi cineva mi-a zis: „Tu n-ai fost nici măcar o dată să-l vezi pe fratele Cauble!”
M-am întors şi m-am dus la el. Medicii îl operaseră la nas dar au tăiat ceva din greşeală şi astfel i-au provocat o sângerare puternică pe care nu au mai putut s-o oprească şi el era pe moarte. Eu am îngenuncheat şi m-am rugat pentru el, iar sângerarea s-a oprit imediat.
Tatăl nostru ceresc, aici este slujitorul Tău. El trebuie să plece dintre noi, dar suntem una, Doamne, şi ne rugăm ca inimile noastre să bată în continuare una pentru alta. Tată, Te rog să-l binecuvântezi pe fratele meu care merge să-l ajute pe fratele Paris Reidhead care este foarte interesat de botezul cu Duhul Sfânt. Indiferent ce spun toţi fundamentaliştii, el Îl doreşte cu orice preţ pe Dumnezeu.
Binecuvântează-l pe fratele Cauble şi binecuvântează efortul pe care-l fac pentru lucrarea Ta, Doamne, şi îngăduie ca ei să fie o echipă de lucrători aşa cum au fost Pavel şi Sila. Dăruieşte-ne aceasta, Doamne.
Dă-i ungerea Duhului Sfânt pentru că o doreşte, încearcă, presează şi împinge ca să găsească locul în care ai putea să-l umpli pe deplin şi să-i descoperi lucruri mari. Poate acesta este ceasul pe care l-ai pregătit pentru el şi pentru care Te-ai rugat, deoarece suntem în timpul de seară. Întăreşte-l în trup, Doamne, pentru că are nevoie de putere şi fie ca puterea care L-a ridicat pe Isus Hristos din morţi să aducă vindecare trupului său, iar puterea de transformare să-l ducă în învierea pe care i-o dă Isus Hristos. Noi îl binecuvântăm, în Numele Tău.
Domnul să te binecuvânteze, frate Cauble! Salută-l pe fratele Paris din partea mea şi spune-i că nădăjduiesc să vă văd pe toţi în curând, pentru că voi merge peste ocean, în India. Dumnezeu să vă binecuvânteze.
Ce mai faci, soră?
Doamne Isuse, ne-am pus mâinile peste această micuţă domnişoară şi ne-am conectat cu ea, la fel ca şi cu o jertfă, fiindcă ştim ce ne-ai promis, şi Te rugăm pentru ea în Numele lui Isus. Amin.
Te rugăm şi pentru această mamă care are un stop cardiac ce arată că inima ei este închisă pentru lumea aceasta. Doamne, fie ca puterea care L-a înviat pe Isus din morţi şi L-a ridicat din mormânt să vindece şi trupul ei în timp ce ne punem mâinile peste ea şi astfel ne conectăm împreună cu Hristos. Te rugăm să faci aceasta în Numele lui Isus. Amin.
Dumnezeu să te binecuvânteze, sora mea.
Ne punem mâinile şi peste sora aceasta, în Numele lui Isus, ca să fie vindecată pentru gloria lui Dumnezeu. Amin. Dumnezeu să te binecuvânteze, soră.
Milostivule Tată, ne punem mâinile peste sora noastră ca să fie vindecată pentru gloria lui Dumnezeu. Amin. Dumnezeu să te binecuvânteze, soră.
Tată ceresc, ne punem mâinile peste fratele nostru, în Numele Domnului Isus Hristos, pentru vindecarea lui. Îngăduie să fie vindecat în Numele lui Isus.
Tată ceresc, una din surorile noastre a călătorit de departe ca să fie prezentă în dimineaţa aceasta în adunare, iar noi ne unim în rugăciune, în timp ce ne punem mâinile peste ea. Fie ca Dumnezeu să vadă aceasta din cer, fiindcă este scris că „dacă doi dintre voi se învoiesc pe pământ să ceară un lucru oarecare, le va fi dat de Tatăl Meu, care este în ceruri.”
Doamne, noi stăm aici trei oameni şi Te rugăm s-o vindeci în Numele lui Isus. Amin. În felul acesta, într-o unitate, ne punem mâinile peste sora noastră, şi cerem vindecarea ei, în Numele lui Isus.
Tată ceresc, bărbatul acesta mi-a spus că minunata lui soţie, care este creştină, are cancer. El mijloceşte pentru ea şi Hristos stă pentru ea, de aceea, diavole, îţi poruncesc s-o părăseşti în Numele lui Isus Hristos.
Crede, frate, şi aminteşte-ți această zi!
Tată ceresc, aici este sora noastră şi ea vine împreună cu noi. Ea este un exemplu de viaţă creştină şi stă aici pentru vindecarea ei. Tată, ne-am alăturat Ţie cu inimile şi cu mâinile noastre şi Te rugăm pentru aceste binecuvântări în Numele lui Isus Hristos.
Doamne, sora noastră Risert, care este mâna Ta ce Te slujeşte, stă aici ca să fie vindecată. Îngăduie aceasta în Numele lui Isus. Amin.
Tată, o aducem pe această soră mică şi minunată, în Numele Domnului Isus, ne punem mâinile peste ea şi cerem vindecarea ei.
Tată ceresc, venim şi ne punem mâinile peste sora noastră, în Numele cel mai sfânt care ne-a fost dat, Isus Hristos. Îngăduie să fie vindecată pentru gloria lui Isus Hristos.
Tată ceresc, o aducem înaintea Ta pe sora noastră, ca un trofeu al milei Tale. Cu câţiva ani în urmă, ea a fost adusă înaintea Ta şi mai avea doar câteva ore de trăit pentru că era mâncată de cancer, dar a fost vindecată pentru slava Ta, ca să trăiască pentru Împărăţia lui Dumnezeu. Îndepărtează orice este greşit în ea şi fii cu ea în Numele lui Isus Hristos. Dumnezeu să te binecuvânteze.
Tată ceresc venim înaintea Ta împreună cu sora noastră, un alt trofeu al milei Tale. Ea a fost o nenorocită şi o mizerabilă dependentă de droguri şi beţivă, dar acum stă în picioare şi este o femeie minunată şi vindecată. Ce caz de vindecare, Doamne! Acum, inima ei simte cu cei care sunt bolnavi fiindcă ştie că există un mare Vindecător.
Ea a spus trei nume diferite pentru care să ne rugăm, Tată, şi mă unesc cu ea, cu păstorul nostru şi cu Domnul Isus, şi cer să fie eliberaţi în Numele Său glorios şi pentru slava Împărăţiei lui Dumnezeu. Mulţumesc, frate.
Gloriosule Tată, ne punem mâinile peste fratele nostru Way care are trei cereri.
Tu le ştii, Doamne, iar noi ne unim cu el şi credem pentru că este scris că „Toate lucrurile”, ne vor fi date dacă cerem cu credinţă. Te rugăm să faci să se manifeste în viaţa lui, lucrurile pe care le-a cerut, în Numele lui Isus Hristos. Amin.
Gloriosule Tată, ne punem mâinile peste fratele nostru în Numele Domnului Isus şi cerem vindecarea lui, pentru gloria lui Dumnezeu. Dăruieşte-ne aceasta, în Numele lui Isus. Amin.
Tată ceresc, ne punem mâinile peste această soră, în Numele lui Isus Hristos şi pentru gloria Împărăţiei lui Dumnezeu, în semn de supunere faţă de porunca dată de El. Îngăduie ca ea să fie vindecată în Numele lui Isus. Amin.
Dumnezeule Tată, ne punem mâinile şi peste fratele nostru, în Numele lui Isus Hristos, ca să-l faci sănătos, de dragul Împărăţiei lui Dumnezeu. Amin. Dumnezeu să te binecuvânteze, fratele meu.
Tată ceresc, ne rugăm pentru sora Arganbright şi Te rugăm s-o vindeci. Primeşte cererea ei şi dăruieşte-i aceasta în Numele lui Isus Hristos. Amin.
Doamne Isuse, ne punem mâinile peste fratele nostru şi fie ca cererea lui să fie împlinită. Amin. Crede aceasta, fratele meu.
Tată ceresc, ne punem mâinile peste micuţul băiat în Numele lui Isus Hristos şi-l aducem la Tine, prin credinţă. Îngăduie ca binecuvântarea lui Dumnezeu şi puterea vindecătoare a lui Hristos să se manifeste în trupul lui micuţ, în Numele lui Isus. Amin.
Dumnezeule Tată, Te rugăm şi pentru tatăl copilaşului care l-a adus aici, în Numele lui Isus. Amin. Fii binecuvântat, fratele meu.
Tată ceresc, cât de îndurător ai fost faţă de sora noastră Peckinpaugh, nobila noastră soră în nevoi şi Te rugăm să laşi ca binecuvântările Tale să curgă în continuare în inima ei. Fie ca puterea lui Hristos să îndepărteze toate bolile şi întristările ei, să-i refacă puterile de o sută de ori mai mult şi s-o facă pe deplin sănătoasă, alături de cei dragi ai ei, în Numele lui Isus. Amin.
Tată ceresc, ne punem mâinile peste fratele nostru şi cerem ca puterea lui Isus Hristos să-l facă bine prin Numele lui Hristos, pe care Îl sărbătorim în vremea aceasta. Amin.
Tată ceresc, ne punem mâinile peste sora noastră, slujitoarea Ta, şi cerem vindecarea ei în Numele lui Isus şi spre gloria Ta. Amin.
Doamne, ne punem mâinile peste sora noastră, în Numele lui Isus Hristos şi cerem vindecarea ei. Amin.
Tată ceresc, ne punem mâinile peste sora noastră în Numele lui Isus Hristos. Fie ca puterea lui Dumnezeu s-o vindece. Amin.
Doamne Isuse, primeşte cererea sorei noastre şi împlineşte-o pentru gloria lui Dumnezeu, în Numele lui Isus. Amin.
Tată ceresc, noi vedem că micuţa noastră soră este printre noi, Îţi mulţumim pentru aceasta şi Te rugăm să-i împlineşti dorinţa în Numele lui Isus. Amin.
Poftim? (Sora vorbeşte cu fratele Branham). Dumnezeu este Omniprezent, El este şi peste mări şi pretutindeni. Crezi că Dumnezeu poate să-l vindece în dimineaţa aceasta, în Norvegia? Sora voastră, tatăl tău şi tu vreţi să ne rugăm pentru ei, pentru salvarea lor.
Doamne, Tu o cunoşti pe domnişoara aceasta micuţă şi ştim că Tu cunoşti cererea ei. Tu cunoşti toate lucrurile… şi nici o vrabie nu ajunge în stradă fără ca tu să ştii aceasta. De aceea ştiu că Tu cunoşti cererea ei şi astfel punem Numele Domnului peste ea. Amin.
Tată ceresc, ne rugăm pentru mama lui care este în vârstă şi merge să fie operată. Ajut-o, Dumnezeule, și dacă este ceva mai mult din ceea ce putem face ca să-l încurajăm pe fratele nostru, vorbeşte-mi mie sau altcuiva. Dăruieşte-i aceasta, Tată, în Numele lui Isus. Amin.
Doamne, ne punem mâinile peste sora noastră, în Numele lui Isus Hristos, ca s-o vindeci şi să fie bine. Amin.
O soră spune ceva… Fie ca Dumnezeu să împlinească cererea ei, în Numele lui Isus Hristos. Dumnezeu să te binecuvânteze, soră Margaret. Amin.
Doamne Isus, eu mă rog pentru sora noastră, iar soţul ei mijloceşte pentru ea. Cum se luptă prin această încercare şi cum Te-ai descoperit şi arătat lor, Dumnezeule! Îţi sunt atât de mulţumitor pentru aceasta… Îngăduie ca soţia fratelui nostru, sora noastră, să fie vindecată, în Numele lui Isus.
Tată ceresc, Tu cunoşti cererea fratelui nostru. Mă rog pentru slujitorul Tău, Dumnezeule şi te rog să vindeci persoanele despre care vorbeşte el. Tu ai auzit aceste cereri mai bine decât mine, şi Te rog să răspunzi la cererile lor. Amin.
Tată ceresc, ne punem mâinile peste sora noastră pentru cererea ei. Îngăduie să-i fie acordată în Numele lui Isus. Amin. Dumnezeu să te binecuvânteze, soră.
Doamne, ne punem mâna peste sora noastră, pentru cauza ei. Dăruieşte-i ce cere, în Numele lui Isus Hristos.
Dumnezeule Tată, ne unim cu fratele nostru pentru ca cererea lui să fie primită la Tine. El a încercat să Te slujească pe Tine în toţi aceşti ani şi prin necazuri stă încă drept. Dumnezeule, poate în dimineaţa aceasta se ţine de coarnele altarului, în nădejdea că va primi ceva. Dăruieşte-i aceasta lui, soţiei şi nepotului lui, în Numele lui Isus. Dumnezeu să te binecuvânteze, frate Brewster. Crede aceasta.
Tată ceresc, mama aceasta mică ce stă aici, a fost ca o mamă pentru mulţi, iar acum se roagă pentru cei dragi ai ei. Ea a cerut acel lucru, iar noi ne alăturăm cererii ei, ne punem mâinile peste ea şi credem că Îi vei da ceea ce cere în Numele lui Isus. Amin.
Dumnezeule, Tu îi cunoşti pe cei pentru care mijloceşte el. Noi simţim cu el şi Te rugăm să-i asculţi cererea în Numele lui Isus Hristos. Amin.
O, Dumnezeule, noi o ştim pe sora Hattie. În timp ce ne punem mâinile peste ea, Te rugăm ca Duhul Sfânt să fie cu ea şi să descopere încă o dată gândul inimii ei. Mă gândesc la cei doi băieţi minunaţi ai ei şi-mi amintesc ziua când am stat în casa ei micuţă şi umilă. Apoi ai spus: „Spune-i să ceară ce vrea, apoi spune-i Cuvântul!” Şi ea a spus. Dumnezeule, eu ştiu că Tu le porţi de grijă acestor oameni, de aceea mă rog şi-mi pun mâinile peste ea, ca cererea ei să fie primită în Numele lui Isus Hristos.
Doamne Dumnezeule, ne punem mâinile peste sora noastră care a reuşit să ajungă până aici pe drumuri alunecoase. Tu ştii totul despre aceasta şi mă rog şi-mi pun mâinile peste ea, ca să primească ceea ce cere în Numele lui Isus Hristos. Amin.
Tată ceresc, îmi amintesc cum fratele acesta scump a fost foarte hotărât să renunţe la acele ţigări vechi şi la toate lucrurile care l-au legat. El a dorit o întrevedere cu mine şi a aşteptat, a aşteptat, dar Tu nu ne-ai spus nimic. Apoi a obţinut încă o întrevedere cu mine, dar nici atunci nu ai spus nimic. Dar într-o dimineaţă, iată că am primit o vedenie de la Tine. A fost un răspuns complet şi Îţi mulţumim pentru aceasta, fiindcă Tu eşti adevărat şi Cuvintele tale nu cad niciodată. Cuvântul Tău spune că „cei ce se încred în Tine îşi înnoiesc puterea”.
Tată, acum el vine cu trei cereri, iar noi stăm aici în Numele Dumnezeului celui Viu, Isus Hristos, şi credem că vei primi cererea lui. Amin. Dumnezeu să te binecuvânteze, frate.
(O soră vorbeşte cu fratele Branham).
Doamne, Tu ai auzit acele cereri şi ştii cum să le răspunzi, de aceea ne punem mâinile peste sora Baker, în Numele lui Isus Hristos şi ne unim cererea împreună cu a ei, pentru vindecarea ei. Amin. Fii binecuvântată, sora mea.
Fratele Neville spune: Toţi cei care doresc, să vină acum.
Tată ceresc, îmi pun mâinile peste acest frate bun, cu impresia că este sănătos, dar de multe ori această impresie este înşelătoare. Deci, Te rog să primeşti cererea lui, oricare ar fi aceea. Dăruieşte-i ce cere în Numele lui Isus. Amin.
Tată ceresc, ne punem mâinile peste sora noastră şi Te rugăm să-i dai ceea ce cere, pentru gloria Ta şi în Numele Domnului Isus. Amin.
Doamne Isuse, ne punem mâinile peste fratele nostru şi ne unim cu cererea lui. Dumnezeu să te binecuvânteze, fratele meu.
Dumnezeule, am făcut la fel cu sora noastră. Îngăduie să primească răspuns la cererea ei, în Numele lui Isus Hristos. Fii binecuvântată, sora mea.
Dumnezeule, fratele nostru putea fi omorât ieri, dar Tu nu ai fost pregătit să-l iei acasă. Te rog să răspunzi cererii lui, în Numele lui Isus Hristos. Amin. Tu ştii cum să crezi aceasta.
Tatăl nostru ceresc, sora aceasta emoţionată vine spre noi ştiind că mulţi au trecut prin nenorocirile prin care trece ea acum. Dar Tu ai spus, Doamne, că „De multe ori vine nenorocirea peste cel fără prihană, dar Domnul îl scapă totdeauna din ea.”
Ea doreşte foarte mult această eliberare, Doamne, de aceea ne punem mâinile peste ea şi condamnăm acest duh rău. Fie ca puterea lui Dumnezeu s-o cuprindă şi s-o facă sănătoasă, peste altarul Tău de aur. Amin.
În ordine. Se pare că toţi aveţi de gând să rămâneţi. Tu ai fost tot timpul în spate? Da. Aici este un om pe care ei îl numesc „Miner”, dar acesta este un timp în care „un miner” este ceva mare. (Fratele Miner Arganbright întreabă: „Ce trebuie să spun?”). Păi, spune orice vrei să spui.
Fratele Miner Arganbright este unul dintre Oamenii de Afaceri ai Evangheliei Depline, este unul dintre cei care au finanţat această mişcare, iar noi lucrăm împreună cu scopul ca toţi oamenii să recunoască, indiferent de afilierea lor religioasă sau denominaţiune, că noi toţi suntem fraţi în Hristos.
În ziua următoare, el i-a scris unui senator sau cuiva din conducerea americană. A fost cu adevărat extraordinar, iar eu i-am spus: „Aş vrea să scrii pentru noi şi s-o citeşti în biserică s-o auzim şi noi”, dar el mi-a răspuns: „Am citit-o deja!” Așadar, noi avem scrisoarea pe bandă şi aş dori să am acea porţiune de pe bandă. Frate Jim, ştiu că mă auzi din camera de înregistrare: Aş vrea această porţiune de înregistrare. În acea scrisoare este o porţiune de diplomaţie. Înţelegeţi?
Frate Arganbright, aş vrea să ne spui ceea ce doreşti.
(Fratele Arganbright spune: „Lasă-mă să stau în partea aceea şi este în ordine.”).
Cât este de adevărat! Amin. Cât este de adevărat! Pacea şi momentele plăcute vin şi pleacă şi chiar dispar, dar bucuria în Domnul rămâne.
Ei bine, afară este vreme urâtă, dar înăuntru este o zi frumoasă. Odată s-au întâlnit doi oameni, iar unul dintre ei s-a plâns: „Este o zi oribilă!”, dar celălalt i-a răspuns: „Aceasta este o zi minunată!”
„Cum poţi spune că este o zi minunată?”, a întrebat primul!”
„Îţi voi spune”, i-a răspuns celălalt şi a zis: „Acum un an, doctorul mi-a spus că mai am de trăit numai o săptămână, ceea ce înseamnă că pentru mine fiecare zi care mi-a mai rămas este o zi minunată.” Da.
Astfel, fiecare zi este minunată. Un frate a spus: „Noi am fost condamnaţi la moarte şi la chin, dar acum fiecare zi este o zi minunată pentru noi deoarece suntem vii în Hristos şi nu mai murim niciodată.” Totul s-a terminat pentru că suntem cu adevărat în Hristos.
Frate Arganbright, de obicei nu mă grăbesc când sunt aici, în tabernacol, dar dacă ţi se face foame, te poţi strecura…
În dimineaţa aceasta m-am simţit foarte obosit, de aceea am rugat pe cineva să spună ceva până când îmi revin puţin, dar atunci a venit peste mine Duhul Domnului.
Prin urmare, aş vrea să ne plecăm capetele şi să ne rugăm înainte de a citi din Cuvânt. Câte alte cereri aţi avut, dar nu v-aţi rugat încă pentru ele? Ridicaţi mâna ca să le faceţi cunoscute. Să ne ridicăm în picioare pentru rugăciune, iar după aceea aş vrea să rămâneţi în picioare în semn de respect pentru citirea Cuvântului lui Dumnezeu.
Tată ceresc, venim înaintea Ta plini de umilinţă şi cu inimile golite de orice dorinţă sau plăcere lumească, aşa cum a citit fratele nostru: „…căci bucuria Domnului va fi tăria voastră.” Astfel, venim cu inimile pline de veselie, pentru că avem acest privilegiu de a sta în prezenţa Ta şi de a ne aduce rugăciunile înaintea Ta. Bucuria vine când privim în Cuvânt, fiindcă avem promisiunea că dacă vom crede, vom primi lucrurile pe care le cerem. Ce tresărire de fericire poate avea inima care bate aici, la vestea că poate avea Viaţă veşnică!
Iată-ne, Doamne! Dacă am păcătuit sau am făcut ceva ce nu a fost după voia Ta, înainte de toate Te rugăm să ne ierţi pentru acele lucruri, fiindcă ştim că este scris că „dacă nu ne osândeşte inima noastră, avem îndrăzneală la Dumnezeu”.
Iartă-ne pentru tot ce am făcut greşit şi priveşte spre noi cu milă şi îndurare. Priveşte spre noi, Doamne, fiindcă suntem nişte muritori sărmani, pribegi pe acest pământ păcătos, dar în adâncul inimii noastre, ştim că există Cineva care poate veni să ne ridice de aici şi să ne ducă într-un Loc mai bun, și aceasta ne umple de bucurie. Te rog pentru orice cerere, Doamne. Tu ştii ce cer oamenii aceştia de aceea Te rog să le răspunzi.
În dimineaţa aceasta Te rog şi pentru mine şi pentru vocea mea, ca să pot predica Evanghelia Ta. Binecuvântează-ne în timp ce sărbătorim zilele Crăciunului şi Te rugăm să ne ajuţi să găsim Adevăratul Duh al Crăciunului, ca să rămână cu noi pentru totdeauna, pentru că Te rugăm aceasta în Numele lui Isus şi de dragul Lui. Amin.
Acum aş vrea să rămâneţi puţin în picioare, pentru că vreau să citim în primul rând din cartea lui Mica şi apoi din Evrei 12, pentru ceea ce vreau să vorbesc în dimineaţa aceasta în mesajul de Crăciun. Este vorba de Evrei 12.25.
Mai întâi voi citi din Mica 1.2-4: „Ascultaţi voi, popoare toate! Ia aminte, pământule şi ce este pe el! Domnul Dumnezeu să fie martor împotriva voastră, Domnul care este în Templul Lui cel sfânt!
Căci iată că Domnul iese din locuinţa Lui, Se coboară şi umblă pe înălţimile pământului!
Sub El se topesc munţii, văile crapă ca ceara înaintea focului, ca apa care curge prin râpe.”
Şi Evrei 12.25: „Luaţi seama ca nu cumva să nu voiţi să ascultaţi pe Cel ce vă vorbeşte! Căci dacă n-au scăpat cei ce n-au vrut să asculte pe Cel ce vorbea pe pământ, cu atât mai mult nu vom scăpa noi dacă ne întoarcem de la Cel ce vorbeşte din ceruri…”
Doamne Dumnezeule, adaugă binecuvântările Tale la citirea Cuvântului Tău şi dă-ne fiecăruia dintre noi gândul pe care vrei să-l cunoaştem, acela care ne-ar putea ajuta să simţim prezenţa Ta, iar când vom pleca de aici să avem o vedere şi o înţelegere mai clară a lucrurilor şi o hotărâre şi credinţă mai puternică decât atunci când am păşit aici.
Dă-ne aceasta, pentru că Te rugăm în Numele lui Isus. Amin. Puteţi să vă aşezaţi.
Cred că dacă aş fi auzit aceste texte citite de altcineva pentru un mesaj de Crăciun, aş fi spus: „Nu este ciudat să se citească aşa ceva pentru Crăciun?” dar motivul pentru care am făcut aceasta este pentru că vreau să-i aduc bisericii ceva diferit. În perioada Crăciunului, tot timpul auzi la radio aceeaşi poveste veche despre cei trei înţelepţi din Răsărit care vin şi-L găsesc pe Hristos, despre închinarea păstorilor, apariţia Stelei… şi toate aceste povestiri pe care le auzi în religia creştină de astăzi. Ele sunt frumoase şi sunt mulţumitor pentru ele, şi este posibil ca în seara aceasta sau duminica viitoare, să aducă şi păstorul nostru un asemenea mesaj, dar eu m-am gândit să aduc ceva diferit despre Crăciun, aşa că am ales aceste texte pe care le-am citit.
Voi încerca să mă grăbesc. Este frumos din partea voastră că faceţi schimb de locuri. Cred că în curând vom avea la dispoziţie mai mult spaţiu…
Îmi pare rău că nu putem pune scaune şi pe culoare, dar contractul cu pompierii nu ne permite să facem aceasta. În curând sper să avem mai mult spaţiu, pentru că am început deja lucrările, iar noul tabernacol nu va mai fi ca cel vechi. Aici vom avea geamuri colorate, acolo vor fi placate nişte cărămizi, deci va fi total diferit. Va rămâne însă şi vechea clădire, pentru că avem un scop cu ea…
Acum, vom vorbi despre Crăciun, fiindcă doresc ca oamenii să înţeleagă cu adevărat ce înseamnă Crăciunul. Pentru prima dată, cuvântul „Crăciun” a fost folosit de biserica catolică, dar adevărul este că Hristos nu S-a născut în data de 25 decembrie. Vai, vai! Este doar o izvodire de învăţături! Este aşa cum a spus profetul: „Toate mesele sunt pline de vărsături murdare şi nu mai este nici un loc curat.” Acesta este adevărul. Pur si simplu nu mai este nici un loc curat pe nicăieri! Astfel, Crăciunul a devenit povestea lui moş Crăciun, iar iepurele, ouăle roşii şi pălăriile noi au luat locul învierii. Unde este Dumnezeu în toate acestea? Înţelegeţi? Adevărul este că toate aceste sărbători au devenit nişte lucruri comerciale. De ce? Oamenii obişnuiesc să cumpere cadouri cu câteva luni înainte, dar acesta este un obicei păgân. Nu este nimic dumnezeiesc în toate acestea, dar ei spun: „Dăruieşte daruri celor iubiţi!”, dar aceasta este doar o oază pentru scuzele diavolului. Dacă doreşti să dăruieşti ceva, atunci dăruieşte-ţi viaţa lui Hristos. Nu o da altcuiva, ci dă-i-o lui Hristos, fiindcă pentru aceasta a murit El.
Acesta este scopul venirii Lui. Înţelegeţi?
Aceste sărbători pot fi un blestem pentru cei micuţi. De ce spun aceasta? Micuţul copilaş al unui vecin de pe stradă poate primi foarte multe cadouri, pe când alt copilaş nu poate primi nimic, aşa că stă şi priveşte la cei ce au. Toate aceste lucruri sunt total greşite. Aşa este. Iar comercianţii se grăbesc să-şi vândă marfa.
Soţia mea a mers cu trei săptămâni în urmă să cumpere ceva pentru nişte băieţi micuţi, dar când a ajuns acolo i s-a spus: „O, noi am vândut tot stocul de marfă! Anul acesta am făcut o comandă dublă faţa de anul trecut, dar am vândut deja tot!” Aceasta s-a întâmplat cu două sau trei săptămâni înainte de începerea sezonului cumpărăturilor. O, ce afacere comercială mare!
Până la urmă, ştiţi cum a început ceea ce noi numim astăzi „Crăciun”? Am aici toată istoria lui, dar mi-am luat doar câteva notiţe la subsolul paginii. Am completat-o în ultimul an, înainte să învăţăm aici „Cele şapte epoci ale Bisericii”. Am luat „Consiliul de la Niceea” şi„Părinţii înainte de Niceea,” „Părinţii după Niceea”, „Cele două Babiloane” de Hislop, „Cartea martirilor” de Fox, pentru că i-am auzit pe predicatori citând din ele. Am vrut să citesc din ele eu însumi, ca să ştiu ce ar trebui să spun sau să-i citesc poporului meu pentru că în ziua judecăţii Dumnezeu mă va face răspunzător pentru ceea ce le spun oamenilor.
Așadar, nu vreau doar să spun ceea ce spun alţii, ci vreau să citesc eu însumi ca să văd despre ce este vorba.
Naşterea lui Hristos poate fi dovedită… Ca şi învierea care poate fi dovedită privind la Creator: cum a creat această viaţă botanică şi cum tot ce slujeşte scopului Lui trebuie să moară, și dacă moare, trăieşte din nou pentru că are Viaţă veşnică. Dar singura cale ca să trăiască din nou este să fie o sămânţă germinată. Înţelegeţi?
Dumnezeu Se exprimă pe Sine în creaţia Sa şi arată că toţi aceşti zei şi lucruri pe care le avem noi nu sunt corecte. Vedeţi? Toate acestea sunt doar închipuiri şi filozofie, dar Cel care a creat cerul şi pământul Se exprimă pe Sine însuşi prin creaţia Sa, prin Planul Său.
V-aţi întrebat vreodată de ce Hristos, Fiul lui Dumnezeu, a fost născut într-un grajd şi pus într-o iesle? Pentru că El era un Miel, nu putea să Se nască într-o casă, deoarece mieii nu se nasc în case. Aţi observat că atunci când ei L-au luat să-L ducă la Calvar, El nu a putut să fugă? Şi-a purtat singur crucea după ce L-au bătut până când spatele Lui a sângerat, şi L-au condus, au condus Mielul la măcelărie. Vedeţi? El a fost un Miel. Ei bine, şi dacă a fost un Miel, care este mărturia naturii? Când se nasc mieii? În decembrie sau în aprilie? Vedeţi? Este o prostie să crezi o învăţătură ca aceea.
Aceasta este o învăţătură a Bisericii Romano-catolice din Roma, care a început în anul 606 d.Hr sau mai degrabă în anul 306 d.Hr. Noi ştim că romanii păgâni s-au închinat la Jupiter, care este zeul Soare şi la Astarteea, zeiţa Lună sau mai clar spus, Împărăteasa cerului. Ei bine, biserica catolică a spus că această zeiţă Astarteea, sau Împărăteasă a cerului este de fapt Maria şi s-a reflectat în Maria. Dar aceasta este idolatrie, este amestecarea creştinismului cu păgânismul.
Apoi, ei au luat ziua de naştere a zeului Soare, a lui Jupiter, care era sărbătorită în perioada 21-25 decembrie, când soarele devine mai slab şi trece prin Capricorn şi au spus că este ziua naşterii Fiului lui Dumnezeu. Şi pentru că a venit vorba, am un articol, dintr-un ziar, pe care aş vrea să vi-l citesc odată, ceva ce vă va şoca. Voi vorbiţi despre ceea ce s-a întâmplat în ziua aceea acolo jos la râu, dar eu vreau să vă arăt ce s-a întâmplat la Ierusalim cu doar câteva săptămâni în urmă. Cu câteva săptămâni în urmă, Îngerul care a apărut la râu şi m-a trimis mai departe în slujbă, S-a arătat în acelaşi timp la Ierusalim. Vedeţi? Noi nu am ştiut aceasta până acum câteva săptămâni când s-a publicat în ziar.
Acum priviţi! După data de 25 decembrie, zilele vor deveni tot mai lungi până în iunie, când va fi cea mai lungă zi din an, iar după aceea, zilele vor începe să se scurteze din nou. Astfel, păgânii romani au spus că ziua de 25 decembrie este ziua naşterii zeului Soare. Începând din 21 până în 25 decembrie, ei aveau zilele circului roman, timp în care aveau loc întreceri cu care de război şi aşa mai departe. Ei bine, mai târziu, creştinii romani decăzuţi, au încercat să împace ambele părţi: păgânismul şi creştinismul, şi au spus: „Dacă aceasta este ziua naşterii zeului Soare, haideţi s-o schimbăm şi să facem din ea ziua de naştere a Fiului lui Dumnezeu. Astfel, au luat ziua de 25 decembrie, au numit-o „Crăciun” şi au prezentat-o mulţimii ca ziua naşterii Domnului. Ce lucru cumplit a fost acesta! Înţelegeţi?
Voi ziceţi: „Păi, nu este o altă sărbătoare?” Ba da, are o altă denumire, dar voi Îl asociaţi pe Hristos cu păgânismul. El a venit ca să desfiinţeze păgânismul, aceste lucruri păgâne, dar voi Îl asociaţi chiar cu păgânismul, ceea ce este greşit. Înţelegeţi?
Moş Crăciun, despre care se spune că împarte cadouri copiilor mici în ziua de Crăciun, era de fapt un bătrân din Germania, un catolic care se numea Kriss Kringle şi care a fost făcut sfânt de către biserica catolică… Noi am vorbit despre aceste lucruri şi le avem şi în „Cele şapte epoci ale Bisericii.”
Ceea ce vreau să spun în dimineaţa aceasta este că acest Crăciun care vine, nu găseşte omenirea într-o stare mai bună decât cea în care se afla acum o mie nouă sute sau acum două mii de ani, când a venit Hristos. Nu este nici o diferenţă. Acum este la fel ca atunci.
Dacă aş vrea să trag o concluzie sau să numesc un text despre care aş vrea să vorbesc, acesta este: „Lumea se prăbuşeşte.”
Când a venit Hristos, acum două mii de ani, a găsit lumea destrămată şi contaminată de păcat. Lumea religioasă era contaminată, prăbuşită, iar lumea romană era într-un mare declin. Oh, lumea era într-o mare decădere morală! Astfel, evreii L-au uitat pe Dumnezeul lor, au luat sărbătorile lor sfinte şi au făcut din ele nişte tradiţii moarte, ceea ce a făcut ca Dumnezeu să-i părăsească şi să Se depărteze de ei.
Toţi, toată lumea ştia că trebuie să se întâmple ceva ca s-o poată ţine împreună, deoarece se destrăma, era nevoie de acel Ceva sau Cineva care poate ţine fiecare naţiune împreună.
Dacă nu este acesta tabloul de astăzi, înseamnă că eu nu cunosc lumea. Da, lumea caută acel Ceva care s-o ţină împreună. Este exact ca acum două mii de ani când lumea privea după un Mesia care să ţină lucrurile împreună. Astfel, în urmă cu două mii de ani, Dumnezeu L-a dat lumii pe Mesia, iar pentru că noi aşteptăm Ceva şi privim după Ceva, Dumnezeu ni-L va trimite în continuare. Acum, după două mii de ani de la acel eveniment, lumea este în aceeaşi stare. Fiecare naţiune este tot mai decăzută şi nu mai au nici un Fundament. Comunismul, catolicismul, protestantismul, politica, morala, totul se destramă.
Toţi se roagă pentru un Mesia, dar aici se ridică o întrebare: Dacă ar veni El, L-am primi sau am proceda la fel ca cei de acum două mii de ani? L-am primi sau L-am refuza? Ştim noi cu adevărat de ce avem nevoie? Uneori, dorim ceva şi ne rugăm pentru acele lucruri, dar după aceea constatăm că acele dorinţe nu sunt necesităţile noastre. Astfel, trebuie să înţelegem că nu ştim de ce avem nevoie cu adevărat, deşi nu suntem de acord cu aceasta. Dar Dumnezeu a promis că Se va îngriji El însuşi de nevoile şi problemele noastre.
Cum ar fi dacă micuţul meu Iosif, care are doar şapte ani, ar vrea să meargă să vâneze împreună cu mine şi ar plânge şi ar ţipa că vrea puşca mea automată? Cum ar fi dacă mi-ar zice: „Tati, pot să omor şi eu un iepure!” Ei bine, nu aş putea să-l las să facă aceasta pentru că eu ştiu mai multe despre arme, deşi el crede că este un lucru bun şi poate să-l facă. Ce aţi face dacă fiul vostru de un an şi jumătate v-ar vedea că vă bărbieriţi cu un aparat de ras şi ar începe să strige şi să plângă că vrea şi el aparatul acela? Vedeţi? El vede că vă bărbieriţi şi vrea să facă la fel ca voi. De ce nu îl lăsaţi s-o facă? Pentru că voi ştiţi ce este cel mai bine pentru el.
Vedeţi? Dacă sunteţi un tată adevărat, nu i-aţi permite să umble cu aparatul acela, ci l-aţi ţine departe de el. La fel este şi cu noi. De multe ori ne dorim un lucru care este contrar voii lui Dumnezeu, iar El refuză să ni-l dea.
Ei s-au rugat pentru venirea lui Mesia şi L-au dorit, dar adevărul este că L-au dorit după gândurile lor, după închipuirea lor. Şi ce s-a întâmplat? Dumnezeu L-a trimis în felul cum a vrut El, iar ei L-au refuzat.
Astăzi, ei fac din nou acelaşi lucru, Îl refuză din nou. De ce? Din acelaşi motiv, dar El a venit atunci şi noi ştim că acum vine din nou. Atunci, El a venit la ei, dar nu a făcut-o în felul în care şi-au închipuit ei că va veni. Vedeţi? Astfel, dacă Dumnezeu ne trimite astăzi ceva, biserica trece pe alături şi nu vede nimic. Dar El nu vine potrivit gândirii noastre denominaţionale, nici potrivit concepţiei noastre teologice referitoare la acest lucru. Noi ne-am rugat pentru lucrul acesta, am adus înaintea Domnului această cerere importantă, iar Dumnezeu ne-a ascultat şi ni L-a trimis, dar noi L-am refuzat. Noi dorim un dar de Crăciun de la Dumnezeu, dar Îl vrem după închipuirea noastră, nu conform voii Lui.
Dumnezeu ni L-a trimis în felul în care am avut nevoie, deoarece El ştie de ce are nevoie naţiunea şi biserica. Noi ne gândim că ştim, dar El ştie cu adevărat de ce avem nevoie.
Aşa cum am spus, noi ajungem din nou la Crăciun şi vedem că lumea se prăbuşeşte. Haideţi să privim câteva exemple pe care mi le-am notat, ca să înţelegeţi ce vreau să spun.
Priviţi la imoralitatea lumii! Lumea nu a mai fost niciodată într-o stare atât de grea şi de josnică. Eu am aici un articol şi aş vrea să vă citesc câteva rânduri din el. L-am găsit în ziarul „Standard Bearer” din Africa de Sud şi se intitulează: „Moartea purităţii.”
„Puritatea feminină, calitatea frumoasă pe care a aşezat-o Dumnezeu în familia umană, pentru a apăra standardul ei moral, este pe moarte astăzi deoarece fetele şi femeile inocente şi-au plecat genunchii înaintea zeiţei modei, şi nu ezită să se îmbrace în felul cel mai ruşinos.” Am aici o pagină întreagă despre aceasta. Până acum nu am mai auzit aşa ceva!
Dar şi atracţia sexuală este considerată ca fiind ceva corect şi legitim, atât de creştini, cât şi de necreştini.
Dimineaţă devreme când veneam încoace, eu şi fratele Arganbright am vorbit despre cât este de greu să găseşti astăzi o fată cu suficientă decenţă încât să se roşească la faţă când se vorbeşte despre aşa ceva. Au auzit atât de multe glume murdare şi porcoase încât nu mai puteţi spune nimic care să le facă să le fie ruşine şi să se roşească la faţă.
Cu ani în urmă, în vremea când eram tânăr, fetele au început să facă un lucru rău: au început să-şi vopsească feţele. Odată, eu vorbeam despre aceasta şi chiar atunci a trecut pe acolo o fată de şaisprezece ani, îmbrăcată cu o fustă, și când a auzit ce spuneam, a plecat de acolo cu faţa roşie. De ce? Pentru că atunci mai aveau ruşine, calitatea pe care ne-a dat-o Dumnezeu pentru a ne apăra moralitatea.
Şi vă mai întrebaţi de ce strig împotriva acestui nonsens pe care îl primim în aceste zile? Noi putem vedea cum se îmbracă şi se comportă femeile, cum se comportă bărbaţii, cum fumează şi fac orice vor, după care vin şi spun că sunt creştini. Predicatorii stau la amvoane şi fac compromisuri, și dacă vrei să spui ceva, nu te lasă să predici împotriva acestor lucruri.
Mă întreb dacă nu cumva ei fac o mulţime din lucrurile pe care le făceau şi acum două mii de ani? Amintiţi-vă, că atunci când Israelul a ajuns să facă aceasta, Dumnezeu a ridicat un Isaia. Timpul a trecut, și când au început din nou, El l-a ridicat printre ei pe Ieremia. Dumnezeu nu-Şi schimbă niciodată felul de lucrare. El este Dumnezeul cel veşnic şi nu Se poate schimba, de aceea felul în care a procedat prima dată rămâne acelaşi pentru totdeauna.
Ceea ce ne trebuie nouă astăzi este un Mesaj uns cu Duhul lui Hristos. Dar vor ei să-L primească? Ei se roagă pentru El, dar vor să-L primească? Nu, domnilor, nu vor. Dacă ar veni, L-ar crucifica aşa cum au făcut-o şi prima dată pentru că inima omenească este înşelătoare.
Moralitatea este o problemă naţională. Când a mai fost lumea atât de decăzută în ce priveşte morala, ca astăzi? Cine stabileşte moda? Noi, americanii. Când am fost la Roma, am vizitat şi catacombele „San Angelo”, iar la intrare era un afiş mare adresat femeilor americane, pe care scria:
„Înainte de a intra în catacombe, vă rugăm să vă puneţi haine pe voi în semn de respect faţă de cei morţi acolo!” O naţiune religioasă ar trebui să fie o naţiune temătoare de Dumnezeu, dar noi trăim din experienţele trecute ale altora, apoi spunem că suntem creştini.
Disputele dintre naţiuni. Niciodată în toată istoria nu a mai fost un timp în care să fie atât de multă dezbinare şi decădere ca astăzi. Astăzi vedeţi editoriale şi buletine de ştiri în care comentatorii şi prezicătorii vorbesc despre bombe şi ce pot face ele, şi despre faptul că orice naţiune mică ar putea distruge întreaga lume. Nu este pace şi voi nu puteţi aduce pacea în felul acesta, deoarece pacea şi părtăşia nu vin prin politică, ci prin Hristos. Dar ei nu vor să-L primească.
Câte s-ar putea spune aici! Corupţia din propria noastră politică… De ce? Pentru că politica este stricată. Cred că aţi auzit emisiunea „Monitor” de aseară. Este o emisiune radio în care ei sunt în legătură cu întreaga naţiune şi oferă subiecte de dezbatere publică. Într-una din aceste emisiuni, ei au avertizat despre ieşirea din politică a domnului Nixon, după ce a pierdut alegerile din Los Angeles şi au pus întrebarea: „Se va mai întoarce vreodată înapoi?” Eu şi fratele Wood am ascultat emisiunea timp de două sau trei ore, în timp ce veneam spre casa fratelui Charlie. Astfel, am aflat că în toată partea de est a ţării, din Mississippi până în Pennsylvania, oamenii au sunat şi s-au pronunţat pentru Nixon cu aproape patru voturi la unu.
La un moment dat, un bărbat a spus: „Dacă nu aţi fi trişat cu maşina de vot, Nixon ar fi ieşit preşedinte!” Vedeţi? Acolo sunteţi voi: politică murdară, înşelăciune, putreziciune de ambele părţi. Eu nu îi blamez, dar nu voi putea sta de partea acestor lucruri dezgustătoare şi corupte care se răspândesc tot mai mult în lume. Voi, ridicaţi-vă mâinile spre Hristos şi spuneţi: „Vin, Doamne, vin!”
Dispute naţionale. Voi vă gândiţi ce ar trebui să fie făcut pentru ca oamenii să fie uniţi, deoarece sunt foarte dezbinaţi. Aceasta este calea dată cu două mii de ani în urmă, când lumea se destrăma, şi se destramă şi astăzi din aceleaşi motive.
Un alt punct este corupţia din biserici. O, Doamne! Corupţia religioasă. O, este ridicol să vezi cum după două mii de ani în care Biblia şi Duhul Sfânt au fost aici pe pământ, totul se destramă la fel de rău ca acum două mii de ani! Corupție religioasă! Politica a intrat în religie şi religia a intrat în politică. Cât este de groaznic să vezi o asemenea situaţie! Voi spuneţi: „Frate Branham, nu ar trebui să ne aduci un asemenea tablou cu ocazia Crăciunului!” Voi trebuie să cunoaşteţi adevărul, de acesta aveţi nevoie.
Dumnezeu va binecuvânta, dar binecuvântarea Sa vine numai în anumite condiţii pe care voi trebuie să le îndepliniţi. Dacă nu îndepliniţi cerinţele Lui, binecuvântările şi făgăduinţele lui Dumnezeu sunt fără efect pentru voi.
Dumnezeu a promis că atâta vreme cât Israelul va ţine poruncile şi sărbătorile sfinte cu sfinţenie şi sinceritate, va fi cu ei şi îi va întâlni. Şi aşa a fost, dar când Israelul a început să facă din acele sărbători sfinte un ritual de familie, Dumnezeu a refuzat să Se mai întâlnească cu ei, şi a spus că toate acele lucruri au un miros urât înaintea Lui.
În concluzie, acelaşi lucru se petrece astăzi, de aceea este nevoie să ne întoarcem la închinarea sinceră şi adevărată.
Lupta politică în biserici. Creştinismul de astăzi este împărţit în aproximativ nouă sute de denominaţiuni diferite, fiecare dintre ele luptând cu cealaltă. Ei bine, când a venit El nu era atât de rău ca astăzi, deoarece atunci aveau doar vreo cinci secte: fariseii, saducheii şi aşa mai departe, dar acum avem nouă sute şi ceva. De ce? Pentru că suntem într-o stare mai rea ca atunci; la Crăciunul acesta, biserica este într-o stare mai rea decât a fost acum nouă sute de ani.
Dispute denominaţionale! Ce s-a întâmplat prin faptul că politica a luat locul Duhului Sfânt în biserică? Duhul Sfânt vrea să ia Cuvântul lui Dumnezeu să conducă biserica spre biruinţă, dar programele educaţionale şi politice, crezurile şi denominaţiunile, au condus-o în nouă sute de direcţii diferite. Aceasta este ceea ce numesc ei „biserică”, dar adevărata Biserică este încă în clocot şi arde cu flacără vie. O, da, Ea este încă aceeaşi! Dar ceea ce numesc ei „biserica” pare să fie cadrul care ţine lumea împreună şi împleteşte morala cu lucrurile lumii, dar natura ei este putredă, iar termitele egoismului au mâncat din adâncul temeliei spre exterior. Cu siguranţă, acesta este adevărul!
Prin aceasta, v-am arătat cum se împlineşte astăzi 2Timotei 3.4: „…obraznici, îngâmfaţi, iubitori mai mult de plăceri decât iubitori de Dumnezeu…”, şi aşa mai departe.
Noi vedem starea politicii naţiunilor şi corupţia din mijlocul bisericilor şi a denominaţiunilor, şi cu toate că avem toate aceste lucruri, vrem să vină Dumnezeu în mijlocul nostru. Dumnezeu nu va veni niciodată să se unească cu noi sub lucrurile noastre! El nu va face aceasta pentru că este sfânt şi ştie care este cel mai bun lucru. Dacă Îl chemăm, El ne răspunde, dar când ne trimite răspunsul Său, Îl refuzăm. De ce? Pentru că Îl vrem în felul cum ne place nouă. Noi încercăm să ajungem la Dumnezeu, dar o facem încercând să ne salvăm faţă de Cuvântul original care ne este dovedit.
Biserică, te rog ascultă cu atenţie aceasta! Nouă ne-a fost dovedit adevărul dumnezeiesc, dar cu toate acestea continuăm să căutăm un sistem care să ne salveze. Înapoi la Cuvânt! Aceasta este ceea ce ne spune Mesia, dar noi privim spre politică şi vrem să salvăm naţiunea prin politică. Vedeţi? Biserica lumii vrea să salveze lumea prin politică, această plagă lovind biserica încă din zilele lui Moise. Atunci s-a încercat acelaşi lucru: să fie lăsată politica să conducă, dar politica este pervertită, de aceea nu există nici o cale pentru ca omul să facă aceasta prin politică. Nici un om nu poate face aceasta, nu există nici o cale s-o poată face, pentru că nu este nimic bun în el. Acesta este motivul pentru care trebuie să moară.
Noi vedem că lumea a ajuns în starea aceasta şi se destramă. În fiecare epocă, atunci când lumea a ajuns în această stare, oamenii s-au rugat. O, chiar şi preşedintele face apel pentru zece minute sau o oră de rugăciune! Dar rugăciunea nu ne va ajuta cu nimic. De ce? Pentru că ceea ce ne trebuie nouă nu este o rugăciune, ci o pocăinţă adevărată, o întoarcere, o evadare şi o renunţare. Întoarceţi-vă la Dumnezeu!
Eu prefer să fiu zidit pe Cuvântul lui Dumnezeu şi să posed Duhul Sfânt; să trăiesc în prezenţa lui Hristos şi să am părtăşie cu El, decât să mă încred în siguranţa pe care mi-o oferă politica şi biserica. Cu siguranţă, fiindcă ştiu că ceea ce vine de la El va dăinui.
Dumnezeu le răspunde întotdeauna oamenilor şi le trimite alinare, dar ei nu vor s-o primească. El răspunde întotdeauna când o naţiune ajunge aproape de prăbuşire. Când lumea este la un pas de prăbuşire, Dumnezeu răspunde întotdeauna la rugăciunile lor şi le trimite un profet puternic ca s-o învioreze, dar ei refuză să-l asculte. Ce fac cu el? Îl omoară şi-l pun în mormânt.
De altfel, Isus le-a spus: „Pe care din proroci nu i-au prigonit părinţii voştri?
…voi zidiţi mormintele prorocilor, împodobiţi gropile celor neprihăniţi
şi ziceţi: „Dacă am fi trăit noi în zilele părinţilor noştri, nu ne-am fi unit cu ei la vărsarea sângelui prorocilor.”
Prin aceasta mărturisiţi despre voi înşivă că sunteţi fiii celor ce au omorât pe proroci.” Vedeţi? Ei strigau după ajutor, iar când Dumnezeu le trimitea ajutorul, îl respingeau. Atunci cine este de vină, Dumnezeu sau oamenii? Oamenii sunt de vină. Cu siguranţă!
Când S-a născut Isus, lumea era în decădere. În zilele acelea, lumea era controlată de politică, iar politica era coruptă. Biserica era coruptă, iar romanii şi grecii priveau după un mesia uns. Dar şi evreii aşteptau venirea unui mesia. Romanii priveau după un mare politician care să împărăţească din Roma, să cucerească Grecia şi să stăpânească lumea. La rândul ei, Grecia dorea un politician care să domnească, un mesia uns care să spună: „Ei bine, îi vom birui pe romani şi vom stăpâni lumea!” Vedeţi, aceasta căutau ei. Dar dacă nu acesta este tabloul de astăzi, nu ştiu care altul ar putea fi! Aşa este.
Politica vrea un mesia uns. Şi evreii se uitau după un mesia, dar ei nu au vrut să vină Unul în felul în care a venit El, ci au dorit un general care să-i alunge pe romani şi pe greci din ţara lor. Acela era felul de mesia pe care-l voiau şi pentru care s-au rugat.
Romanii ziceau: „Trimite-ne pe cineva! Lasă-ne să votăm pe cineva care este acel om uns, un om care înţelege lucrurile, este un expert în politică şi ştie cu exactitate strategia prin care să cucerească Grecia şi restul lumii!” Dar şi restul lumii se rugau şi ziceau: „Trimite-ne pe cineva inspirat şi cu o minte strălucită; pe cineva care va şti cum să cucerească celelalte popoare.”
Dacă nu acesta este tabloul lumii de astăzi, eu nu ştiu care altul ar putea fi!
Bisericile strigă: „Trimite-ne un general, care să vină şi să ne îmbrace pe fiecare dintre noi în armură; pe cineva care ştie să manevreze sabia şi care să ne înveţe strategia prin care vom putea stopa Roma, Grecia şi celelalte popoare.” Aceasta este calea prin care vor s-o facă ei, prin putere.
Acelaşi lucru îl găsim în biserici. Voi, metodiştilor, sunteţi în căutarea unui mesia. Ce fel de mesia? Nu al unuia pe care vrea să-L trimită Dumnezeu pentru voi
Voi, baptiştilor, sunteţi în căutarea unui mesia; voi, „Adunarea lui Dumnezeu”, căutaţi un mesia; voi, „Penticostalii uniţi”, vă uitaţi după unul. Dar ce căutaţi de fapt? Acelaşi lucru pe care îl caută lumea politică.
Toţi privesc după un geniu în matematică, după un savant cu D.D sau Ph.D, care să vină în biserica voastră, pe cineva care va arunca celelalte denominaţiuni afară, astfel încât toţi oamenii vă vor urma numai pe voi. Voi vreţi pe cineva care este atât de plin de zel pentru biserica voastră, încât poate lua totul.
Acum, în timpul Crăciunului, voi strigaţi după un mesia. Vai, vai! Ce au primit ei? Evreii L-au dorit şi au vrut să-L primească, dar atunci când a venit, nu L-au recunoscut. Lumea de acum vrea să-l primească; biserica vrea să-l primească, fiecare denominaţiune vrea să-l primească. Atunci, ei au vrut un geniu militar, au vrut un geniu ştiinţific, dar Dumnezeu le-a dat un Miel, un Copil. Ce contrast! Credeţi că vor accepta un Copilaş care plânge? Nicidecum, deşi de acesta au nevoie! Întotdeauna, Dumnezeu îţi dă ceea ce ai nevoie. Cu siguranţă. Ei au primit un Copil când doreau un general. Vă daţi seama? El le-a dat un Copilaş blând şi smerit pentru că Dumnezeu ştia de ce aveau ei nevoie.
El nu a venit ca să fie un politician al naţiunii sau al bisericii. Deci, dacă ar veni Mesia astăzi, El nu ar fi un politician al naţiunii sau al bisericii. Astfel, dacă vom striga după o astfel de Persoană, Dumnezeu ne va trimite eliberarea. Dar noi trebuie s-o primim în felul în care ne-o trimite El. Vedeţi? Ei n-au făcut-o, nu L-au vrut aşa.
Bisericile de astăzi plâng şi spun: „O, Tată ceresc, n-ai vrea să-L trimiţi pe Isus la noi? Ai vrea s-o faci?” Dar când Duhul Sfânt vine să locuiască înăuntru, ei spun: „Nu vrem aceasta !” Înţelegeţi? Cu alte cuvinte, nu vrem ca acest Om să stăpânească peste noi. „O, nici nu vrem să auzim de El! Eu n-aş putea să-L accept!”
„N-aş putea accepta aceasta, pentru că denominaţiunea mea nu ar crede în El!” Dacă gândiţi aşa, înseamnă că voi nu Îl doriţi pe Mesia, nu doriţi ungerea. Dacă Dumnezeu L-ar trimite pe Mesia, Acela ar fi Cuvânt cu Cuvânt conform Bibliei, exact ca prima dată.
Când auzim strigătul lumii şi îi vedem pe politicieni şi pe toţi ceilalţi în strâmtorare, când noi strigăm după Viaţa adevărată în biserică, Dumnezeu ni-L va trimite, dar noi Îl vom refuza. Acesta este adevărul! Noi nu L-am vrea aşa cum ni-L trimite El. Vedeţi? Noi nu vrem să-L primim dacă nu se potriveşte cu convingerile noastre religioase. Înţelegeţi?
Oh, voi nu înţelegeţi adevăratul Crăciun! Oamenii nu-L vor; ei nu vor calea lui Dumnezeu, nu-L vreau. Privesc după ceva, dar nu-L vor.
În ziua aceea când au strigat după Mesia, Dumnezeu nu le-a trimis un geniu militar, nici un mare general cu armură şi cu o sabie sau suliţă supranaturală care să se lupte cu Roma şi cu grecii pe mare şi să-i înece pe toţi. El nu le-a trimis aşa ceva. În zilele lui Mesia, ei au aşteptat un geniu militar, dar El le-a trimis un Salvator. Vedeţi? Ei nu L-au vrut deoarece au crezut că sunt salvaţi. Înţelegeţi?
Aşa sunt şi bisericile de astăzi. În acest timp al Crăciunului sunt gătite cu toate betelele de Crăciun, cu luminile lui moş Crăciun. Atât în biserica catolică, dar şi în cea protestantă vezi o mulţime de obiceiuri şi lucruri păgâne, vezi cât sunt de corupte şi de stricate. Dar Dumnezeu le-a trimis un Salvator. Care este Acela? Înapoi la Cuvânt! Duhul Sfânt, Mesia lui Dumnezeu, Unsul Său, vrea să ungă biserica şi s-o călăuzească înapoi la Cuvânt. Dar credeţi că Îl vor? Nicidecum, de aceea nici nu Îl vor avea.
Ei Îl vor pune deoparte, cum au făcut întotdeauna.
El le trimite un Salvator, dar de ce face aceasta? Aş vrea să vă spun ceva care să vă ajute, pentru că undeva este un popor ales mai dinainte care Îl va primi. Când va veni a doua oară, El va fi exact ceea ce a fost când a venit prima dată. Nu contează ce gândeşte biserica lumii despre aceasta! El nu-L va trimite degeaba, pentru că este cineva care Îl va primi. Undeva este cineva care Îl va primi şi aceasta este totul. Lumea politică, politica din biserică sau oricine ar fi, nu Îl vor primi, dar să ştiţi că atunci când strigaţi şi Dumnezeu Îl trimite, este cineva care Îl primeşte. Acesta este adevărul.
El a trimis un Salvator, dar nu aşa cum Îl aşteaptă naţiunile. Astăzi, noi dorim un om care să domnească; America doreşte un om care să biruiască Rusia, vrea un om pe care nu-l va avea niciodată. Rusia vrea un om care să biruiască restul lumii şi care îi va ajuta să ajungă pe lună. Dumnezeu ne-a trimis pace şi nădejde, dar nu o vrem. „O”, spunem noi, „noi avem pace; naţiunile au pace!” Serios? Ei cred că o pot avea prin ONU, dar ONU este departe de ea. Pacea pe care o are lumea de astăzi este ca un balon care zboară prin aer şi este luat şi purtat de orice fel de vânticel. Cu siguranţă. Orice schimbare în politică îl poartă într-o parte şi-n alta. La ONU nu se poate spune o rugăciune deoarece se consideră că ar putea fi rănite sentimentele cuiva care nu crede în Dumnezeu. Nu este aceasta dovada că acolo nu este nimic trainic, şi că orice adiere îi clatină în orice direcţie?
Şi încă ceva: un balon poate exploda oricând. Amin. Aşa va exploda şi pacea declarată de ONU şi de alţii. Acesta este adevărul. În această organizaţie nu este pace deoarece nu poţi găsi pace în lucrarea făcută de mâna omului. Acolo nu este pace, fiindcă este dusă departe de orice fel de vânt.
La rândul ei, biserica vrea pace, dar vrea pacea lor legănată de orice vânt de doctrină. „O, spun ei, „tot ce trebuie să facem noi…”
Aşa credeţi? Dumnezeu S-a ostenit să Îşi exprime gândurile, de aceea nu aveţi nici un drept să puneţi în faţă gândurile voastre.
„Să aveţi în voi gândul acesta, care era şi în Hristos Isus.” El a fost supus şi a împlinit voia lui Dumnezeu, aşa că a spus: „Dacă nu fac lucrările Tatălui Meu, să nu Mă credeţi.” Vedeţi? Lăsaţi deci, ca gândul Lui să fie în voi şi atunci veţi avea acelaşi gând care a fost în El, adică Cuvântul Lui. Dumnezeu a terminat de exprimat gândurile Sale pentru noi, dar problema este că noi vrem să avem propria noastră gândire şi zicem: „Cred că ei ar trebui să facă aşa şi aşa…”
Ieri am fost să mă rog pentru un copil bolnav şi am fost însoţit de un suflet drag. Când am ajuns acolo, familia copilului nu a vrut să ne lase să ne rugăm pentru el, deoarece dorinţa a fost numai a acelui suflet, nu şi a familiei copilului. În timp ce mergeam spre casa unde era copilul, o doamnă care avea în jur de optzeci şi unu de ani, o femeie drăguţă şi inteligentă, a spus: „Eu cred că toate bisericile ar trebui să se unească şi să fie una.” Vedeţi acel „eu cred”?
Exact aceasta crede diavolul, dar Dumnezeu vrea ca Biserica Sa să se despartă de lume. El nu vrea ca Biserica Sa să se amestece în politică. Înţelegeţi? Cum ar fi fost dacă Dumnezeu L-ar fi trimis pe Mesia să se implice în lucrurile lumii? Vedeţi? Femeia aceea a gândit exact cum gândeşte toată lumea. Dar Federaţia bisericilor are acelaşi gând? Care este scopul Conciliului Ecumenic? Exact atingerea acestui scop, este adevărat? Aşadar, doamna aceea a exprimat exact gândul pe care-l are întreaga lume.
Dar aici, în Biblie, sunt gândurile lui Dumnezeu, iar noi nu avem nici un drept să le punem deoparte. Sfintele Scripturi sunt gândurile lui Dumnezeu transmise nouă prin Cuvânt. Noi vedem cu toţii că lumea se prăbuşeşte şi tânjim după Ceva. Haideţi să-L primim chiar acum! Dar dacă Îl primim şi încercăm să-L legăm de politică, aceea este ceea ce ne strică.
Aş vrea să-i spun ceva liderului naţional al „Oamenilor de Afaceri”. Ei sunt un grup de oameni fini, dar dacă pornesc greşit şi devin o organizaţie, vor muri la fel ca toţi ceilalţi. Aş vrea să vă rugaţi pentru mine şi pentru acest bărbat. Domnul mi-a dat o vedenie pentru el şi dacă nu îşi vor schimba direcţia, dacă vor merge în continuare aşa, vor deveni o organizaţie, și dacă fac aceasta, vor fi părăsiţi de Dumnezeu. Acesta este adevărul.
Vedeţi? Oamenii încearcă să facă o unitate după propriile lor gânduri, de aceea Dumnezeu lucrează individual. Înţelegeţi? Dumnezeu nu a avut niciodată de-a face cu o denominaţiune şi nici nu va avea de-a face vreodată. Nu veţi găsi nicăieri în istorie aşa ceva. El lucrează numai individual, cu un singur om, dar noi încercăm să adunăm un grup de oameni şi să spunem: „Aceasta înseamnă asta, iar aceasta înseamnă cealaltă!”
Primul lucru pe care vreau să-l ştiţi este că diavolul este cel care trimite înăuntru aceşti uriaşi intelectuali deştepţi, aceste minţi strălucite care vin şi spun: „Ei bine, aceasta trebuie să fie aşa şi eu îţi pot dovedi că am dreptate!” Pe mine nu mă interesează ce poţi să-mi dovedeşti, pentru că dacă este contrar Cuvântului lui Dumnezeu voi sta departe de aceasta! Acesta este adevărul.
„…plutind încoace şi încolo, purtaţi de orice vânt de învăţătură, prin viclenia oamenilor şi prin şiretenia lor…” Acesta este adevărul.
Rusia priveşte după un mesia uns. Ce aşteaptă ei? Ce ar face dacă Dumnezeu L-ar trimite pe Mesia cel uns, pe Mielul care a fost răstignit acum o mie nouă sute de ani? S-ar debarasa de El aşa cum a făcut Irod! Care este poziţia Rusiei faţă de Mesia? Ei doresc ştiinţă, doresc un om de ştiinţă, un savant, un geniu care poate cuceri lumea pentru ei; care poate cuceri şi spaţiul cosmic şi să ajungă pe lună şi printre stele, acolo unde nu a ajuns restul lumii. Un astfel de mesia îşi doreşte şi caută Rusia.
O, Dumnezeule! Acum ascultaţi! Noi suntem din nou în timpul Crăciunului. Cum ar fi dacă ei L-ar avea pe El? Cum ar fi dacă oamenii ar veni la ceea ce a creat Dumnezeu? El ştie de ce avem nevoie şi aceea ne dă, nu ce ne dorim. Să vorbim puţin despre aceasta.
Cum ar fi dacă Rusia ar primi unsul pe care şi-l doreşte? Desigur, ei nu vor primi Mielul lui Dumnezeu. Nu, nu, ei nu vor primi un Miel. Nu, domnilor, ei nu Îl vor. Aceasta este tot ce trebuie să facă ei: să-L primească pe El, dar nu vor să facă aceasta. Ei vor un mesia, un uns. Ei bine, „Mesia” înseamnă „Cel uns”. Prin urmare, ei doresc un uns, dar doresc un om de ştiinţă inspirat, un geniu care poate lua atomii şi să-i despice, care să cucerească spaţiul cosmic, care să meargă pe Lună, apoi să se bată pe piept şi să spună: „Restul lumii sunteţi doar nişte câini! Slujiţi-ne!”
Aceasta este ceea ce vrea Rusia. Da, domnilor.
Nu cu mult timp în urmă şi Germania a plâns după unul şi l-au primit. Dar ce au primit cu el? Înţelegeţi ce vreau să spun, nu-i aşa? Germanii l-au primit pe Hitler. Şi ce au primit ei înşişi? Haos. Aceasta aduc aceşti mesia, dacă Îl respingeţi pe Mesia lui Dumnezeu. Ce au obţinut ei? Când binecuvântările rusalistice au lovit Rusia sau Germania, ei au respins Mesajul, iar pe cei care L-au primit i-au închis şi au râs de ei. Vedeţi: Ei au respins crucea lui Hristos şi au primit crucea dublă, adică svastica. Dacă L-aţi respins, voi nu veţi mai primi milă, ceea ce înseamnă că nu a mai rămas decât judecata. Acesta este adevărul, prieteni.
Priviţi unde sunt ei astăzi! Înţelegeţi? Ei nu aparţin nicăieri şi sunt doar un popor falit, pentru că au acceptat un mesia fals. Dacă Rusia va primi tot un astfel de mesia, nu contează cât de mult vor accepta geniul lor, fiindcă vor ajunge la acelaşi rezultat ca şi Germania. O asemenea alegere va distruge întreaga naţiune. Înţelegeţi?
India vrea un mesia uns. Amintiţi-vă că Mesia înseamnă „Unsul”, deci ei doresc un uns. Ei ar vrea un uns care să-i hrănească, să le dea de mâncare şi să-i îmbrace, fără să facă nimic pentru aceasta, ci doar să se plimbe pe străzi în sus şi-n jos. Acolo sunteţi voi, fiindcă nu vreţi să munciţi, ci doar să cerşiţi.
Așadar, ei doresc un fel de om sfânt care să-i ridice, un om care să ajungă în vârful copacilor şi să-i scuture ca să le cadă jos pâine, carne şi alte lucruri, iar ei să stea toată ziua în jurul lor, să mănânce şi să doarmă tot restul zilei, apoi să se trezească îmbrăcaţi cu cele mai bune haine… Acesta este felul de mesia pe care îl doreşte India astăzi.
În aceste zile ale Crăciunului, Rusia vrea un geniu ştiinţific ca mesia al lor. Acesta este darul pe care şi-l doresc ei, în timp ce India vrea un mesia care să-i hrănească şi să-i îmbrace, fără ca ei să muncească.
Tu ce doreşti, America? Ce vrei, care este opinia ta? Şi tu ai strigat după un mesia. Ştiu că ceea ce spun se înregistrează deci, ce doreşti? Şi tu ai strigat după un mesia şi iată că ai ceea ce ţi-ai dorit. Tu ţi-ai dorit un politician şi îl ai! Ce vrei să faci cu el, pentru că el te va jupui şi te va trimite în mormânt? Tu ai vrut-o şi ai ceea ce ţi-ai dorit. Ce ai de gând să faci acum cu aceasta? Este pe mâinile voastre, modernilor Ahab şi Izabela! Adevărul este că părinţii voştri au fugit aici pentru libertate, dar voi aţi ajuns astăzi unde aţi dorit. Tu ai vrut un Elvis modern, un Ricky şi îl ai! Ai dorit un politician deştept şi educat, cu o minte strălucită, şi îl ai. Cum l-ai obţinut? Prin strâmbarea dreptăţii şi prin manevre politice aţi pus o mahramă peste ochii oamenilor ca să nu vadă nimic.
Eu nu sunt nici democrat, nici republican, ci sunt creştin. Vedeţi? Ambele părţi sunt putrede, dar ce aţi făcut voi? Deşi aţi văzut gândurile şi planurile omului, iar pe partea cealaltă aveaţi nădejdea creştinătăţii, voi v-aţi întors în jur şi aţi aranjat maşina de vot ca să-l aleagă pe geniul vostru. Cum aţi făcut aceasta? L-aţi prezentat la televizor, i-aţi făcut reclamă şi i-aţi făcut campanie electorală în toată ţara. Dintre doi candidaţi, l-aţi ales pe acela despre care aţi crezut că are mintea mai strălucită, fără să vă uitaţi ce are în spatele lui.
Puteţi vedea ce aţi primit prin afacerea voastră? Of, of! O, este din nou Crăciunul! Da, America l-a obţinut pe mesia al ei, dar ce aveţi de gând să faceţi cu el? Urmăriţi-l şi vedeţi ce va face. Ar fi bine să vă amintiţi ce i-a făcut Hitler Germaniei! Păstraţi aceasta în minţile voastre! Ea este înregistrată, o aveţi. Aţi avut deja o mulţime de treziri care au străbătut toată naţiunea şi au rămas un număr suficient de oameni cu frică de Dumnezeu, care L-au păstrat în inimile lor. Dar voi ce aţi făcut? Prin înţelepciunea voastră aţi inventat o maşină care poate trişa la vot şi nu aţi făcut nimic pentru a o îndepărta, deşi chiar ziarul vostru a spus ce aţi făcut. Aşadar, acela este felul de mesia pe care l-aţi vrut şi presupun că sunteţi mulţumiţi pentru că aveţi un geniu, un intelectual deştept şi foarte bine educat.
Voi ştiţi că Domnul ne-a învăţat că oamenii răi din zilele acestea şi din fiecare timp, au fost oameni deştepţi. Aţi ştiut că urmaşii lui Cain au fost oameni de ştiinţă şi genii, în timp ce copiii lui Dumnezeu au fost păstori şi oameni simpli. Ei au fost fermieri umili şi au fost salvaţi prin arcă, în timp ce geniile şi deştepţii au fost nimiciţi.
Voi ştiţi că Isus a spus: „…Căci fiii veacului acestuia, faţă de semenii lor, sunt mai înţelepţi decât fiii luminii. De ce? Copiii Împărăţiei sunt ca mieluşeii şi au nevoie de un conducător care să-i călăuzească.
Lumea îşi alege conducătorii privind la intelect, la înţelepciunea lor, dar cei umili Îl aleg pe Duhul Sfânt. Aceasta a făcut întotdeauna biserica lumii: a ales aceşti uriaşi denominaţionali, în timp ce Trupul lui Hristos L-a ales pe Duhul Sfânt şi Cuvântul Său. Depinde de ce te laşi călăuzit. Un mieluşel sau o oaie, are nevoie să fie călăuzit şi aşa suntem noi.
Acum, ei au propriul mesia, un conducător inteligent, genial. O, Doamne! Nu a fost niciodată un preşedinte care să fi fost atât de deştept ca omul acesta… Will, cred că deseară, mâine sau în zilele următoare, putem să-l întrebăm tot ce vrem. Aşa s-a anunţat la una din emisiunile de la radio. Sigur că da, o adevărată maşină educată. În acesta şi-a pus America încrederea, dar haideţi să vedem unde veţi ajunge în felul acesta. Vai, vai!
America, tu ai respins mesajul lui Hristos! Voi aţi respins Duhul Sfânt care a fost legitimat înaintea voastră, chiar în clădirea Capitoliului unde puterea lui Hristos S-a manifestat descoperind gândurile oamenilor. El a putut să vindece bolnavii, să descopere tainele ascunse ale inimii şi să facă exact ceea ce a spus Dumnezeu că se va întâmpla în zilele din urmă, dar tu L-ai pus deoparte pentru că nu a fost destul de şlefuit. A fost născut într-o iesle şi a mirosit urât pentru naţiune, dar amintiţi-vă că şi politica şi religiunea voastră put înaintea lui Dumnezeu, fiindcă Dumnezeu iubeşte mireasma plăcut mirositoare a smereniei şi a umilinţei.
Biserica nu vrea aceasta, ci are o umilinţă falsă, dar Dumnezeu vrea adevărata umilinţă. Aceasta este ceea ce iubeşte El, dar ei au uriaşii lor educaţi.
Biserica aşteaptă un mesia. Ei bine, ce aşteaptă ei? Un geniu, un sistem denominaţional, un om uns care să-i conducă şi să-i aducă într-un anumit punct. Biserica de astăzi vrea un geniu uns care are totul atât de înţepenit încât ei pot trăi în lume, femeile pot să-şi taie părul şi să-şi vopsească feţele; bărbaţii pot să se căsătorească de patru sau cinci ori şi să fie totuşi diaconi. Oh, ei pot să facă tot ce vor, și după aceea se ridică şi spun că sunt creştini. Da, îl veţi primi!
Voi nu-L vreţi pe Mesia lui Dumnezeu, Cuvântul Uns, Cuvântul manifestat, Cuvântul adus de El. Voi nu vreţi aceasta. Dumnezeu L-a trimis pentru voi, dar biserica nu-L vrea. De ce? Pentru că vrea crezurile lor şi un geniu care să le stabilească după cum vor ei.
Vai, vai, voi îl veţi avea pentru că este deja pe drum! Voi aveţi o mulţime de copii acolo, dar într-o zi se va ridica un „faraon” care nu Îl cunoaşte pe Iosif. Aceasta este ceea ce aţi vrut şi aceasta veţi primi! Da, îl veţi avea cu adevărat.
Apocalipsa 17 vorbeşte clar despre curva cea bătrână şi fiicele ei. Exact! Toate se vor întoarce la mama lor şi sunt pe cale să realizeze chiar acum o biserică universală.
Denominaţiunilor, voi sunteţi pe cale să obţineţi chiar acum ceea ce doriţi! Ascultaţi-mă! Se va împlini întocmai, dar este posibil ca eu să fiu plecat în timpul acela. Cei care nu vor accepta Lumina de seară care vine să-i salveze, vor fi forţaţi să intre cu denominaţiunea lor. Da, ei toţi vor face aceasta. Totuşi, unii dintre ei, care nu vor sistemul care se ridică, vor privi spre Cuvânt şi spre Duhul Sfânt şi vor spune: „Omul acela a avut dreptate!”, dar atunci s-ar putea să fie prea târziu.
Noi vedem episcopali, prezbiterieni, baptişti, care vin la „Oamenii de afaceri ai Evangheliei Depline” în încercarea de a-L căuta pe Duhul Sfânt. Ei nu-şi dau seama că acesta este ceasul adevărat la venirii Mirelui, când fecioarele adormite încearcă să cumpere Untdelemn? Ce se întâmplă cu oamenii aceştia? Am strigat noi destul de tare cu privire la aceasta, când Biblia dovedeşte că ei nu vor intra înăuntru? Când vor încerca să facă aceasta, va veni Mirele, iar ei vor fi alungaţi în întunericul de afară. Ce a fost aceasta? Ei au putut să aibă tot felul de mişcări, tot felul de senzaţii şi de lucruri care au părut dovada că Îl au, dar Biserica a fost sigilată şi este dusă! Vai, vai, aceasta poate fi o profeţie!
Ei vor ceva care să-i lase să trăiască cum le place şi cum vor! Da, aceasta caută biserica lumii. Ei pot merge la cea mai mare biserică din oraş, acolo unde aparţin toate celebrităţile oraşului; pot avea cel mai înalt turn din oraş şi cea mai mare orgă; pot avea strane şi un slujitor care nu le spune nimic despre viaţa pe care o trăiesc; dacă vor să danseze, vor pregăti un fel de spectacol şi vor dansa, pot să poarte pantaloni scurţi, pot să-şi taie părul, pot să fumeze şi să aibă întâlniri pentru a servi o băutură socială, acestea sunt practicile din bisericile noastre. Copiii sunt învăţaţi cum să bea aceste băuturi moderne, însă nu prea mult, nu excesiv; sunt învăţaţi să fumeze, dar să nu exagereze cu ţigările. Pot să se îmbrace cum vor, dar să se păstreze cât de cât decenţi. Vedeţi? O, ce făţărnicie! Acelaşi diavol feştit! Acea minciună numită denominaţiune care este de la diavolul!
Înapoi la Hristos şi la Cuvântul Său! Smulgeţi-vă pe voi înşivă din mijlocul acestei generaţii obraznice şi stricate! Pocăiţi-vă înainte de a fi prea târziu! Grăbiţi-vă, pentru că oricând poate fi prea târziu!
Când vedem cum acţionează fecioarele adormite ştim că este un semn care ar trebui să-i sperie pe oameni şi să-i facă să-şi vină în fire şi să renunţe la inteligenţa lor. Dar în loc să facă aceasta, ei spun: „O, glorie lui Dumnezeu! Nu este minunat? Aleluia!”
Oare cât de departe pot merge în nebunia lor?
Of, of! Cum cred că vor ajunge înăuntru cu mintea lor inteligentă şi cu concepţiile lor moderne, când nu ştiu despre Cuvântul lui Dumnezeu nici cât ştie un hotentot despre o noapte egipteană? Acesta este adevărul. Ei au doar o concepţie intelectuală despre aceasta, o gândire psihologică, totul rezumându-se la urmarea unui crez. Chiar şi penticostalii sunt groaznici! Scuzaţi expresia! Dar şi între ei vezi o mulţime de lucruri ca femei predicatoare şi aşa mai departe. Acesta este adevărul! Acolo sunteţi şi voi! Dansuri rock şi educaţie, acesta este felul de biserică pe care-o vrea lumea. Acesta este felul de mesia pe care îl doresc ei, pe unul care să-i unească pe toţi şi să-i lase să facă tot ce vor, şi sunt pe cale să-l primească.
Vai, vai! Duhul acesta lucrează deja printre fiii oamenilor. Acesta este adevărul. Voi mai practicaţi încă creştinismul până când îl veţi avea.
Dacă Dumnezeu ne-ar trimite în anul 1963 aceeaşi ungere pe care a trimis-o la început, am refuza-o la fel ca şi ei. Dacă Mesia, Unsul ar veni la biserică, El ar fi Acelaşi, aşa cum spune Biblia în Evrei 13.8: „Isus Hristos este Acelaşi ieri, azi şi în veci.” Astfel, dacă ne rugăm pentru un Mesia, pentru un Uns, ne gândim la un politician religios? (Adunarea spune: „Nu!”). Ne dorim cumva un geniu militar? („Nu”). Vrem un om de ştiinţă educat? („Nu”). Atunci vreţi un Miel? („Amin”). Doriţi un Miel care să vă aducă înapoi la Cuvânt? Înapoi! Pe Cineva care vă va spune Adevărul indiferent cât este de dur? Staţi drepţi şi aliniaţi-vă cu El! Oh, dar ei nu Îl vor, dar dacă El ar veni astăzi, ar sta exact cu Cuvântul Tatălui, aşa cum a stat când a fost pe pământ. El s-ar asigura că fiecare Cuvânt făgăduit în Biblie, va fi manifestat în Fiul omului. Acesta este adevărul.
Isus a spus: „Cine din voi Mă poate dovedi că am păcat? Dacă spun adevărul, pentru ce nu Mă credeţi? Spuneţi-Mi unde am greşit? Păcatul este necredinţa, voi ştiţi aceasta. Cine dintre voi poate să-Mi arate unde nu am împlinit Cuvântul Său? Cine poate pune degetul şi să spună că nu am făcut întocmai cum a spus Tatăl?” Şi dacă n-au putut face aceasta, de ce nu L-au primit? Fiindcă a fost profeţit că nu o vor face. Vedeţi? Dacă El ar veni aici, ar ţine Cuvântul exact cum a făcut prima dată. L-ar păstra cu credincioşie; nu ar putea să-L schimbe pentru că Cuvântul este Dumnezeu. De aceea El este ceea ce este, adică Cuvântul. Şi cum este El Cuvântul? El este Duhul Sfânt care ia Cuvântul şi Îl manifestă, Îl dovedeşte. Aceasta a fost Isus Hristos… Când Dumnezeu, Duhul, Tatăl, S-a arătat în trup în chipul Fiului Său, El a luat Cuvântul lui Dumnezeu şi L-a manifestat în faţa oamenilor, dar ei nu L-au vrut aşa. De ce? Pentru că au avut propriile lor crezuri şi denominaţiuni, iar ceea ce le-a adus El era contrar cu toate acestea. Acesta este motivul pentru care nu L-au primit.
Acelaşi lucru s-ar întâmpla şi astăzi. Dacă ar veni Mesia, El ar lua făgăduinţele din Biblie şi le-ar manifesta înaintea fiilor oamenilor, dar fiecare denominaţiune L-ar respinge. Vedeţi? Ei nu Îl doresc; nu au nimic a face cu El. Dacă El L-ar trimite astăzi la ei, L-ar condamna la fel cum au făcut evreii din zilele acelea şi astfel ar aduce osânda şi peste această generaţie de oameni. Da, domnilor. Ştiţi ce ar face Mesia dacă ar veni în anul 1963? Ar dărâma fiecare denominaţiune pe care o avem; le-ar arunca pe toate la pământ.
Ei ar spune: „Ce ar face El, doctore Cutare şi Cutare?”, dar El le-ar spune: „Voi aveţi de tată pe Diavolul şi vreţi să împliniţi poftele tatălui vostru.” Exact aceasta ar spune El. Aşa a procedat prima dată şi aşa ar proceda acum: ar numi aşa tot ce este contrar Cuvântului lui Dumnezeu. Înţelegeţi? El ar spune: „Voi sunteţi de la tatăl vostru, de la diavolul, şi faceţi lucrările lui. Voi faceţi ceea ce este contrar Cuvântului Său!” Acesta este adevărul, şi ar fi urmat de semnul lui Mesia.
El ar sta în faţa lor şi ar spune aceleaşi cuvinte: „Nu am împlinit în totul Cuvântul Său? Cine din voi Mă poate dovedi că am păcat? Dacă spun adevărul, pentru ce nu Mă credeţi?” Înţelegeţi?
Ei au încercat să facă din El o marionetă, o pricină de râs. Astfel, unul dintre farisei, L-a chemat la petrecerea pe care a dat-o şi la care a avut o mulţime de invitaţi, fiindcă voia să-L facă de râs şi pentru a dovedi că nu era un Profet. Voi cunoaşteţi povestirea, fiindcă am trecut prin ea.
Vedeţi, ei ar face şi astăzi la fel, încercând să se distreze pe urma Lui. Şi El ar merge. Aleluia! Da, Isus ar merge, pentru că El merge întotdeauna unde este invitat. El s-a dus la acea petrecere, deşi ştia ce voiau să facă. El ştia că fariseul acela nu avea nici un folos din faptul că-L invita; ştia că fariseii Îl urau şi nu voiau să aibă nici o legătură cu El. Totuşi, bătrânul Simon a dorit ca El să vină acolo jos ca să adune mulţimea în jurul acelui loc.
I-au acordat ei vreo atenţie? L-au luat demnitarii aceia în seamă? Nu. El a stat acolo în spate cu picioarele nespălate.
Acelaşi lucru se întâmplă şi astăzi pentru că ei nu-L vor pe Hristos, nu vreau să urmeze calea lui Dumnezeu, iar voi puteţi vedea aceasta.
Acesta este motivul pentru care Isus le-ar spune la fel: „Voi aveţi de tată pe Diavolul.” El le-ar spune aceasta unor oameni care ţin legi şi crezuri, şi urmează învăţătura denominaţiunii lor; care fac totul „ad litera”, dar de fapt spală doar exteriorul vasului.
Atunci, Isus le-a spus: „Voi aţi desfiinţat astfel Cuvântul lui Dumnezeu în folosul datinii voastre.”
Cred că în Evrei 9.14 scrie că: „…sângele lui Hristos, care, prin Duhul cel veşnic, S-a adus pe Sine Însuşi jertfă fără pată lui Dumnezeu, vă va curăţi cugetul vostru de faptele moarte, ca să slujiţi Dumnezeului celui viu!”
O, biserică penticostală, de ce ai făcut o asemenea greşeală? Voi, orbilor, conduceţi alţi orbi! Nu ştiţi că acum cincizeci de ani aţi ieşit din aceste lucruri? Atunci de ce acum trageţi înapoi acest grup de oameni? Nu auziţi Cuvântul Domnului? Ce se întâmplă cu voi, oase uscate? De ce nu vreţi să primiţi ceea ce este trimis la voi? Vedeţi? Ei nu au făcut-o atunci şi nu o vor face nici acum!
Ce ştiţi voi? Iată că planurile denominaţiunilor şi ale crezurilor se destramă din nou! Planurile omului se destramă! Dumnezeu nu ne-a dat niciodată un crez; El nu ne-a oferit niciodată o denominaţiune. Aş vrea să-mi arătaţi unde scrie în Biblie că ne-a adus aşa ceva, iar eu vă voi arăta unde scrie să nu faceţi aşa ceva!
Voi întrebaţi: „Dar ce i-a oferit Isus omului?” O Împărăţie. Aleluia! Iar El este Împăratul împăraţilor şi Domnul domnilor. El ne-a oferit o Împărăţie, nu un politician sau un sistem denominaţional.
Pilat L-a întrebat: „Eşti Tu Împăratul iudeilor?”, dar Isus i-a zis: „De la tine însuţi zici lucrul acesta sau ţi l-au spus alţii despre Mine?…
Dacă ar fi Împărăţia Mea din lumea aceasta, slujitorii Mei s-ar fi luptat ca să nu fiu dat în mâinile iudeilor, dar, acum, Împărăţia Mea nu este de aici.”
Atunci de ce să mai ţinem la lucrurile acestei lumi, când suntem copiii Împărăţiei care este de sus? Înţelegeţi? Dacă mai facem aceasta, este ceva greşit cu noi.
Noi nu oferim un sistem; nu oferim o organizaţie sau o autoritate politică a lumii, ci oferim o Împărăţie a iubirii şi blândeţii Mielului care este în noi. Nu o împărăţie a lumii, pentru că voi nu sunteţi ai lumii.
Copilaşilor, voi nu sunteţi din lumea aceasta! „Tată, Ei nu sunt din lume, după cum nici Eu nu sunt din lume.” Înţelegeţi? Aceasta s-a rugat Isus pentru noi, dar iată că ne întoarcem în aceste îngrădituri lumeşti şi primim înăuntru toate soiurile de oameni. Voi ştiţi că în lume nu este biserică să nu fie plină de făţarnici. Deci nu este de mirare că Isus a spus: „Nu vă înjugaţi la un jug nepotrivit cu cei necredincioşi. Căci ce legătură este între neprihănire şi fărădelege? Sau cum poate sta împreună lumina cu întunericul?”
Atunci de ce vă înjugaţi la o organizaţie, când vă este oferită Împărăţia lui Dumnezeu ca să vă naşteţi în ea? Acolo nu poate intra nici un făţarnic, fiindcă totul este curat şi sfânt, iar fiii şi fiicele lui Dumnezeu cred tot Cuvântul Său, de la Geneza la Apocalipsa, şi stau pe El. Viaţa voastră dovedeşte aceasta, iar Cuvântul Său confirmă că aceasta este Soţia lui Mesia. Astfel, Dumnezeu pune în Biserica Sa învăţători, păstori, profeţi şi aşa mai departe, ca să păstreze Trupul lui Mesia în ordine şi neamestecat cu crezuri denominaţionale; El scoate toate buruienile afară şi ţine Biserica curată şi sfântă pentru Mesia şi Cuvântul Lui.
Credeţi că biserica lumii va primi aceasta? Nicidecum! Ei Îl vor arunca afară pentru că nu vor să aibă nici o legătură cu El. Ei au propriul lor sistem politic, şi aşa cum Statele Unite au propriul lor geniu, şi biserica lumii se îndreaptă spre primirea geniului ei. Urmăriţi numai şi veţi vedea că îl vor avea. El este pe drum chiar acum, pentru că ei s-au răsucit şi se îndreaptă spre el.
Dar noi avem o Împărăţie care este de sus şi această Împărăţie are Viaţa veşnică. Ea nu ne oferă o calitate de membru al ei, ci ne dăruieşte Viaţa veşnică şi este guvernată de Împăratul veşniciei. O Împărăţie veşnică, plină de Viaţă veşnică şi condusă de un Împărat veşnic, care este locuită de un popor veşnic care a fost hotărât pentru aceasta încă înainte de întemeierea lumii:
„Şi pe aceia pe care i-a hotărât mai dinainte, i-a şi chemat, şi pe aceia pe care i-a chemat, i-a şi socotit neprihăniţi, iar pe aceia pe care i-a socotit neprihăniţi, i-a şi proslăvit.” Acesta este adevărul.
Acum depinde de voi ce căutaţi. Dacă sunteţi copiii lui Avraam, veţi căuta acea Împărăţie, iar eu pot să v-o arăt în dimineaţa aceasta. Da, domnilor.
Este o Împărăţie veşnică, plină de Viaţă veşnică, condusă de un Împărat veşnic prin Cuvântul veşnic dat pentru un popor care a fost ales mai dinainte. Aceasta este! Ea a existat întotdeauna şi va exista întotdeauna, pentru că nu a avut niciodată nici început şi nici sfârşit. Aceasta a avut Dumnezeu în mintea Sa… şi Planul lui Dumnezeu se va împlini.
Deci, lumea aceasta se prăbuşeşte. Lăsaţi-o să se prăbuşească, pentru că oricum se va întâmpla aşa. Ce a spus Isaia aici în Biblie?
„Orice vale să fie înălţată, orice munte şi orice deal să fie plecate, coastele să se prefacă în câmpii şi strâmtorile, în vâlcele!
Atunci se va descoperi slava Domnului, şi în clipa aceea orice făptură o va vedea, căci gura Domnului a vorbit.”
Un glas zice: „Strigă!” – Şi eu am răspuns: „Ce să strig?” – „Orice făptură este ca iarba şi toată strălucirea ei, ca floarea de pe câmp.
Iarba se usucă, floarea cade când suflă vântul Domnului peste ea.” În adevăr, poporul este ca iarba:
iarba se usucă, floarea cade, dar Cuvântul Dumnezeului nostru rămâne în veac.” (Isaia 40.4-8).
În capitolul 40, Isaia a profeţit despre venirea lui Mesia. Toate crezurile noastre, sistemele denominaţionale, învăţătorii, geniile şi orice altceva, vor pieri, dar Cuvântul lui Dumnezeu trebuie să rămână pentru totdeauna, pentru că „…pe această piatrăvoi zidi Biserica Mea, şi porţile Locuinţei morţilor nu o vor birui.”
Acum suntem în timpul Crăciunului.
Mă simt pierdut când mă gândesc că mai am nevoie de o oră ca să pot aduce tot ce mi-am planificat. Mă voi grăbi. Da.
Noi suntem născuţi în această Împărăţie… noi, creştinii, cei care credem, iar în Evrei ni se spune că noi primim o Împărăţie veşnică. Vedeţi? Noi nu primim un crez sau un sistem, ci primim „o Împărăţie care nu poate fi clătinată”.
Lumea se destramă şi fiecare politician, fiecare denominaţiune şi fiecare biserică se prăbuşesc, dar noi primim „o Împărăţie care nu poate fi clătinată”. Acesta este adevărul.
„Luaţi seama ca nu cumva să nu voiţi să ascultaţi pe Cel ce vă vorbeşte! Căci dacă n-au scăpat cei ce n-au vrut să asculte pe Cel ce vorbea pe pământ, cu atât mai mult nu vom scăpa noi dacă ne întoarcem de la Cel ce vorbeşte din ceruri,
al cărui glas a clătinat atunci pământul.”
Pe cine resping ei? Pe El, Cuvântul Lui care vorbeşte din ceruri, din Împărăţia Sa, pentru că noi suntem dintr-o Împărăţie care nu poate fi clătinată. Amin.
Orice este în afara acestei Împărăţii… Dumnezeu a trimis toate lucrurile, dar cele de afară sunt atât de fragile încât s-ar putea prăbuşi oricând. Noi am primit însă o Împărăţie solidă, care va rezista în timp ce orice altceva se destramă şi se prăbuşeşte. Nu este de mirare că Eddie Perronet a spus:
„Eu stau pe Hristos, Stânca solidă
Toate celelalte pământuri sunt nisipuri mişcătoare.”
O Împărăţie! Nu un sistem politic, nu un sistem bisericesc, nu un sistem denominaţional, fiindcă toţi care sunt acolo devin farisei şi doctori ai diavolului.
Dar noi primim o Împărăţie şi un Împărat veşnic. O Împărăţie care are Cuvântul veşnic; are Viaţa veşnică prin Eternul Său Cuvânt, pentru poporul Său veşnic care are Viaţa veşnică, iar noi suntem părtaşi la aceasta. O, Doamne! Ce lucru minunat! Orice vă trage afară din El este greşit, este o ungere falsă, un mesia fals.
„O”, spun ei, „fratele a avut aşa ungere…” Ce fel de ungere a avut? Dacă nu este uns cu acest Cuvânt şi dacă nu este legitimat fiecare cuvânt ca fiind Adevărul, lăsaţi-l în pace fiindcă este greşit! Dacă nu se produce de la sine, nu este germinat şi îşi va arăta adevăratele culori.
„O”, ziceţi voi, „dar aceasta a fost pentru un alt timp!” Lăsaţi deoparte un asemenea gând pentru că Isus Hristos este Acelaşi ieri, azi şi în veci. Da, domnilor.
Deci, în timp ce lumea se prăbuşeşte, noi suntem născuţi într-o Împărăţie care nu se poate prăbuşi. Credeţi că se prăbuşeşte lumea? Sistemele ei se prăbuşesc. Credeţi aceasta? Credeţi că se prăbuşeşte economia? Sistemul politic se prăbuşeşte; naţiunile se prăbuşesc, ONU se prăbuşeşte; biserica se prăbuşeşte, denominaţiunile se prăbuşesc; totul se prăbuşeşte. Dar noi avem o Împărăţie care nu poate fi clătinată, o Împărăţie veşnică.
Noi ştim că noul sistem denominaţional va ridica pe pământ Conciliul Mondial al Bisericilor. Cât dispreţ, ce lovitură urâtă dată peste faţă lui Hristos! Cât de lipsit de respect şi de hulitor este acest lucru! Este de la diavolul! Credeţi că omul poate face un lucru mai bun decât ceea ce ne-a trimis Dumnezeu? El poate face un „Turn Babel”. Da, acesta este un alt Turn Babel care trebuie să cadă.
Aduc pace pe pământ? Aduc un mesia fals, un antihrist în tot ceea ce învaţă. Cum credeţi că puteţi aduce aceste denominaţiuni împreună, când ele nu pot fi de acord una cu cealaltă şi se rup în sisteme mici? Vedeţi? Este o unitate falsă. De fapt totul se face pentru a arunca protestantismul în romanism, într-o învăţătură falsă şi antihristă.
Împărăţia lui Dumnezeu nu este din lumea aceasta. astfel Isus a spus: „Împărăţia Mea nu este din lumea aceasta.”
Înseamnă că această împărăţie organizată de lume aduce un mesia fals care va fi oferit destul de curând bisericii protestante, iar ei îl vor primi pentru că aceasta caută cu toţii. Toţi caută un sistem în care fiecare să poată spune: Ei bine, noi, metodiştii şi baptiştii am ajuns la o înţelegere. „Noi prezbiterienii, noi penticostalii…” Ce diferenţă este între ei, frate? Există o diferenţă pentru că Dumnezeu v-a făcut diferiţi. Dar ce facem noi? Ei bine, noi sacrificăm pur şi simplu Adevărul. Da, voi renunţaţi la marea voastră învăţătură Evanghelică! Cum vreţi să mergeţi împreună cu o mulţime de oameni care nu cred nimic din ceea ce credeţi voi, unii dintre ei fiind chiar atei? Spre aceasta vă conduce acest mesia fals. Acesta este adevărul. Da, domnilor.
Împărăţia lui Dumnezeu nu este din lumea aceasta, iar când a fost aici, Hristos ne-a dat Programul Împărăţiei Tatălui Său, Cuvântul Său. Dacă voi doriţi să ştiţi cum puteţi ajunge în Împărăţia Lui, Cuvântul vă poate învăţa. Voi încercaţi să veniţi înăuntru printr-o altă uşă… dar trebuie să veniţi prin aceeaşi ușă prin care au venit înăuntru şi ceilalţi creştini.
Dacă încercaţi să faceţi o altă intrare, sunteţi numiţi „hoţi şi tâlhari”, şi tot El a spus că „oricine va adăuga un cuvânt la Aceasta sau va scoate un Cuvânt, i se va scoate partea de la Pomul Vieţii şi din Cartea Vieţii”. Astfel, dacă spuneţi că numele voastre au fost scrise în Cartea Vieţii, aveţi grijă să nu vă fie şterse.
Uşa Împărăţiei a fost deschisă în ziua Cincizecimii de Petru. El a făcut aceasta! Împărăţia a fost aşezată în Ierusalim, de acolo a început. Aş vrea să-mi arate cineva unde scrie că Împărăţia a început la Roma? Aş vrea să-mi arătaţi şi să-mi dovediţi aceasta.
Biserica nu a început niciodată la Roma, ci la Ierusalim! Împărăţia Lui a fost întemeiată în Ziua Cincizecimii, iar când cei care îl ascultau au dorit să ştie cum ar putea ajunge şi ei acolo, Petru le-a spus:
„Pocăiţi-vă, şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre; apoi veţi primi darul Sfântului Duh.” Aceasta este calea prin care au intrat ei în Împărăţie. Orice altă încercare, printr-o denominaţiune, o strângere de mână sau altceva, este un mesia fals. Nu contează cât eşti de popular, cât de vestit vei fi, s-ar putea să fii diacon, păstor sau chiar episcop, un bătrân al bisericii sau un supraveghetor, indiferent ce ai fi, vei fi un mesia fals până nu te întorci umil la Mielul lui Dumnezeu şi la Împărăţia Sa.
Fiţi atenţi! El ne-a dat un Plan, Cuvântul Tatălui Său, iar credinciosul adevărat Îl deţine, pentru că Împărăţia lui Dumnezeu este în el. Asemenea lui Avraam, el a pus deoparte tot ce este contrar Cuvântului lui Dumnezeu. Astfel, dacă cineva vine şi-ţi spune că denominaţiunea vine de la Dumnezeu, tu să stai ca Avraam. Dacă cineva îţi spune că trebuie să fii stropit, să urmezi un sistem sau să faci ceva ce este în contradicţie cu Cuvântul lui Dumnezeu, să nu îl crezi, ci să priveşti toate acele lucruri ca şi cum nu ar fi.
Dacă îţi vor spune: „Ei bine, dragă, aceasta nu-ţi va face nici un rău…”, să nu-i credeţi! Dacă spun: „Nu este nici o problemă dacă femeile îşi taie părul!”, deşi scrie că aşa ceva este o urâciune, voi să nu-i ascultaţi!
Dacă zici: „Ce importanţă are aceasta? Eu nu port pantaloni scurţi, ci lungi!”, Dumnezeu a spus că o femeie care se îmbracă cu haine care aparţin îmbrăcămintei rânduite pentru bărbat, este o urâciune înaintea Lui. Biblia spune că este greşit ca o femeie să-şi taie părul şi apoi să se roage aşa. Dacă este tunsă, își dezonorează capul, iar Dumnezeu îi interzice să facă aceasta. Acesta este motivul pentru care nu trebuie să crezi pe oricine care îţi spune că ai voie să faci aceasta. Este o ungere falsă, un hristos fals; este împotriva Cuvântului lui Dumnezeu.
Cei drepţi se ţin întotdeauna de Cuvântul lui Dumnezeu, pentru că El este Cuvântul veşnic al Dumnezeului celui Viu.
Când Dumnezeu l-a făcut pe bărbat, l-a făcut într-un anumit fel, iar când a făcut-o pe femeie, a făcut-o diferită de el. Acolo sunt două planuri diferite şi două legăminte cu totul diferite. Cei doi nu arată la fel, nu acţionează la fel, nu se poartă la fel şi nu se îmbracă la fel. Astfel, dacă femeia încearcă să fie ca bărbatul, sau dacă bărbatul încearcă să se poarte ca o femeie, sunt total greşiţi.
Ieri, am văzut în Cincinnati un băiat care îşi purta părul ca doamna Kenndey. Dumnezeu vrea ca bărbatul să arate ca un bărbat și femeia să arate ca o femeie, dar vreau să vă spun că sistemul Izabelei, care este de la diavolul, a corupt întreaga lume. Peste tot sunt răni putrezite, răni canceroase care vin de la diavolul şi care mănâncă măduva sistemului înfiinţat de ei. Satan este ca un şoim care se hrăneşte din împărăţia lui; el este un diavol necurat, este tatăl minciunii şi se hrăneşte cu carnea propriului său popor. Acesta este diavolul.
Hristos este Împăratul împăraţilor şi Domnul domnilor, este Unsul, Mesia, iar credinciosul adevărat deţine acest Cuvânt. Dumnezeu şi Cuvântul Său sunt Unul singur, aşa cum eu şi cuvântul meu sunt unul. Tu şi cuvântul tău sunteţi unul, și atunci când puneţi deoparte gândurile voastre şi luaţi gândurile Lui, Cuvântul lui Dumnezeu, sunteţi o parte din El, pentru că voi şi Cuvântul Lui deveniţi una, adică acelaşi. Înţelegeţi? Atunci sunteţi în Împărăţie.
Avraam a numit tot ceea ce era contrar făgăduinţei lui Dumnezeu, ca şi cum n-ar fi fost, iar dacă ar fi trăit astăzi, ar fi procedat la fel faţă de sistemul acesta. Mai am doar câteva notiţe şi voi încheia.
Ce se întâmplă dacă suntem în această Împărăţie? Cu respect, smerenie şi sinceritate, prin însărcinarea care mi-a fost dată prin Cuvântul lui Dumnezeu şi prin Duhul Sfânt, ca să veghez asupra turmei Lui, eu voi sta cinstit şi corect cu ea, indiferent ce va veni, şi o voi scutura şi o voi mustra ca să stea pe acest Cuvânt.
Voi ziceţi: „Frate Branham, oamenii ne întreabă: „La care denominaţiune aparţineţi?” Ce să răspundem?”
Voi să le răspundeţi clar: „La niciuna!”
„Cine sunteţi voi?”
„Noi suntem din Împărăţia Lui.”
„Ei bine, dar unde vă întâlniţi? Unde mergeţi?”
„Noi stăm în locurile cereşti, în Hristos, în prezenţa Împăratului nostru!” Glorie! Acum încep să mă simt bine. Dacă suntem botezaţi în Isus Hristos, noi suntem în Împărăţia lui Dumnezeu, suntem ridicaţi, prin Duhul Sfânt, în locurile cereşti în Hristos Isus.
Astă vară când am mers cu soţia mea la cumpărături, am întâlnit o femeie îmbrăcată cu o rochie. A fost foarte ciudat! Înţelegeţi? Noi le cunoaştem pe femeile din aceste organizaţii; unele dintre ele cântă în corurile din zonă.
Oh, prieteni! Eu nu spun aceasta în batjocură, ci o spun cu respect. Ştiu că se înregistrează, dar o voi spune oricum. Voi aţi văzut de mii şi mii de ori oamenii care au venit pe platformă şi aţi fost martori că Duhul Sfânt nu a greşit niciodată. Fratele Arganbright m-a însoţit peste tot în lume şi ştie că El nu a greşit nici măcar o dată, ci întotdeauna a spus numai Adevărul. Când merg şi văd aceste coruri îmbrăcate în robe, când văd femeile şi bărbaţii aceia care cântă despre Golgota, asemenea unor îngeri; dacă-i privesc prin darul deosebirii duhurilor, nu ştiu dacă aş găsi cinci oameni care să nu fie vinovaţi de murdărie. Eu nu spun aceasta doar aşa, ci este adevărul, iar Dumnezeu ştie că este aşa. În timp ce stau cu mâna pe Biblie, vă spun sincer că nu ştiu unde aş putea găsi cinci oameni curaţi.
Vedeţi? Dacă Dumnezeu mi-ar spune: „Du-te şi adu-Mi cinci bărbaţi sfinţi şi curaţi!”, i-aş răspunde:
„Nu ştiu unde să-i găsesc!”
Oh, Doamne! Ce sistem! Ce murdărie!
Aceasta este ceea ce vrea lumea! Aceasta au vrut atunci, aceasta vor şi acum şi aceasta vor primi.
Vezi un bărbat care stă acolo afară cu soţia altui bărbat, bând şi fumând, şi cu o robă pe el ca să-l acopere. Gândiţi-vă însă că Dumnezeu îl vede prin acele frunze de smochin! De asemenea, o vezi pe Eva aceea, stând acolo cu inima plină de vinovăţie şi murdărie. Totuşi, stă acolo cu un talent de cântăreaţă, pe care l-a primit de la natură, şi ţine acele tonuri înalte până când aproape că se înnegreşte la faţă. Ea cântă ca un înger sau ceva de felul acesta, dar dedesubtul acelei robe poartă ceva scandalos, murdar şi spurcat.
Voi puteţi sta la amvon şi să spuneţi ce vreţi, pentru că ea va plescăi din buzele ei vopsite şi va ieşi afară zicând: „Nu trebuie să suport să ascult asemenea lucruri.” O, soră, într-o zi vei striga după milă, din iad, dar atunci va fi prea târziu. Primeşte-L câtă vreme ai şansa să-L primeşti, fiindcă atunci nu vei mai putea face nimic. O, Doamne! Şi voi!
Dar Biserica primeşte o Împărăţie. Noi ştim că atunci când stăm în locurile cereşti în Isus Hristos, prin credinţă suntem ridicaţi în prezenţa lui Dumnezeu, a Împăratului nostru uns. Oh! Acolo va fi un nou Paradis, un Pământ nou care nu se va mai prăbuşi niciodată, ci va dura veşnic. Noi căutăm acel Cer şi Pământ nou. Voi puteţi avea tot ce vreţi pe pământul acesta, dar eu Îl doresc pe Acela.
Depinde în ce îţi pui nădejdea, ce loc alegi. Dacă te legi de o denominaţiune, vei merge în jos cu ea; dacă te legi de orice din lumea aceasta, de politica de aici sau de orice altceva şi îţi pui nădejdea în ele, te vei scufunda odată cu ele.
Dar nădejdea mea nu este zidită pe nimic din lumea aceasta, ci doar pe Sângele lui Isus cel Neprihănit. Tot ce este pământesc, cedează şi se prăbuşeşte, dar eu am fost scos afară de toate crezurile şi nu mai am nici măcar un loc unde să mă duc, dar El este nădejdea mea şi locul meu de odihnă.
„Pe acea Stâncă solidă, pe Hristos, stau eu,
Toate celelalte lucruri sunt nisipuri mişcătoare.”
S-ar putea ca într-o zi să trebuiască să fiu îngropat undeva într-un cimitir, undeva jos în mare, într-o epavă de avion, omorât într-un tren sau autovehicul, Dumnezeu ar putea să mă trimită oriunde, dar eu ştiu un lucru: că sufletul meu este ancorat în acel Liman de odihnă, în Cuvântul Lui. Eu cred aceasta, cred Cuvântul lui Dumnezeu.
Dumnezeu trebuie să judece lumea prin ceva. Dacă ar fi s-o judece prin biserică, prin care dintre ele o va face? De ce? Pentru că toate se deosebesc una de alta prin învăţătura lor, de aceea a rămas un singur lucru prin care El ar putea judeca, iar acela este Cuvântul Său veşnic, la care nu poate fi adăugat sau scos nimic.
Eu mi-am ancorat sufletul acolo; mi-am pus mâinile peste Jertfa mea şi am mărturisit sincer că nu sunt bun de nimic. O, Doamne Dumnezeule, în mine nu este absolut nimic bun, dar Te rog să-L trimiţi pe Mesia peste mine şi să-mi schimbe fiinţa, să mă schimbi din ceea ce am fost şi să mă faci asemenea chipului Tău, călăuzindu-mi paşii pe calea pe care vrei Tu să păşesc.
Nu contează cât de mult puteţi arde un trup, cât de mult puteţi distruge o persoană, cât de mult puteţi vorbi împotriva ei, pentru că indiferent ce veţi face, într-o zi El ne va ridica din nou. De ce? Pentru că noi am primit o Împărăţie care nu poate fi clătinată şi distrusă de nimic. O, Doamne!
Gândiţi-vă că toată bucuria pe care a avem când stăm în locurile cereşti, este doar un preludiu pentru ceea ce va urma. Aleluia! Este un preludiu pentru ceea ce urmează! Este doar introducerea la Simfonia care vine! O, aleluia! Noi vorbim despre aceasta şi Îl slăvim, Îl onorăm şi Îl glorificăm pe Miel! Oh, într-o zi, când îngerii vor sta în jurul Pământului, cu capetele plecate, voi auzi turma aceea mică, spălată prin Sânge, cântând acele cântece de răscumpărare prin Sângele lui Isus Hristos. O, Dumnezeule, eu vreau să fiu alături de ei! Ajută-mă să iau parte alături de Mireasa Ta, să mă asigur chiar acum: „Isus este al meu. Îl voi lua pe El şi Cuvântul Său.” Da.
Mă voi apropia de încheiere, dar nu înainte să vă spun o istorioară de Crăciun, în aşa fel încât să fie înţeleasă şi de copilaşi. Îmi pare rău dacă v-am ţinut prea mult.
Fiind sub ungere, fratele Brown a predicat o predică minunată care a ţinut în jur de o oră, dar o doamnă a spus: „I-a ţinut prea mult pe oameni!”
Pavel a predicat toată noaptea, iar la un moment dat, un tânăr a adormit, a căzut de la etaj şi a murit. Dar Pavel le-a zis: „Nu vă îngrijoraţi!”, după care s-a întins peste el şi l-a readus la viaţă.
Voi nu trebuie să faceţi nimic, doar să ascultaţi lucrurile Sale drepte.
Se spune că undeva în Germania a fost un pantofar bătrân care în timpul liber lua Biblia şi citea din Ea. A fost atât de sincer cuprins de cuvintele din Ea încât a spus: „Doamne, Tu ştii că atunci când va veni Crăciunul nu vreau să ridic nici un pom de Crăciun!” Şi a continuat: „Dar ştii ce voi face? Am să pregătesc o masă mare, am să gătesc mielul meu şi să fac tot felul de sosuri.” Bătrânul era singur, dar a spus: „Am să mă aşez la masă şi am să-L invit de Isus să vină şi să stea împreună cu mine. Voi face aceasta, pentru că vreau să-L cunosc pe Mesia lui Dumnezeu şi ce pot să fac pentru El, în respect. Voi sta la masă, voi cere binecuvântarea lui Dumnezeu şi Îi voi mulţumi pentru tot ce mi-a dat. Apoi am de gând să spun: „Doamne Isuse, vrei să vii şi să stai alături de mine la masa aceasta de Crăciun?”
Simplitate şi sinceritate, iar când mergem înaintea Lui aşa, ne ascultă întotdeauna.
Se spune că bătrânul pantofar a economisit bani ca să poată pregăti acea cină la care voia să-L invite pe Domnul domnilor, iar când a sosit momentul să facă aceasta, a pregătit totul şi a pus pe masă, a făcut o baie bună, s-a curăţit bine şi şi-a aranjat părul. Apoi, s-a aşezat la masă şi a pus un scaun pentru Isus şi câteva scaune în jur pentru apostoli. „Acestea sunt pentru apostoli”, şi-a zis el, „pentru că s-ar putea să vină şi ei.”
În continuare, bătrânul şi-a plecat capul şi a cerut binecuvântarea, mulţumindu-I lui Dumnezeu pentru mâncare după care a zis: „Isuse, acum nu ai vrea să vii şi să iei cu mine masa de Crăciun?” Apoi a început să mănânce privind scaunul din faţa sa, dar nu a venit nimeni. Atunci a zis: „Doamne Dumnezeule, Te-am invitat în casa mea. De ce nu vii să fii cu mine?” S-a întins peste masă să ia ceva să mănânce, și atunci a bătut cineva la uşă.
S-a dus la uşă, iar când a deschis, în faţa lui stătea un bătrân gârbovit şi zdrenţos care i-a zis:
„Bunule domn, mi-e frig. N-ai vrea să mă laşi înăuntru să mă încălzesc puţin?”
„Sigur că da”, i-a zis gazda, „pofteşte înăuntru.”
Bătrânul a intrat în casă, iar atunci a simţit aroma mâncării pregătite şi gura i s-a umplut de apă, de poftă.
„N-ai vrea să iei loc la masă?” l-a întrebat gazda. „Aştept pe Cineva, dar n-ai vrea să stai şi să mănânci cu mine până când vine El?”
„Mulţumesc. O fac cu bucurie”, a răspuns străinul şi s-a aşezat la masă. După ce au terminat de mâncat, bătrânul i-a mulţumit gazdei pentru masă şi a plecat.
După plecarea musafirului, pantofarul s-a rugat şi a zis: „De ce m-ai dezamăgit, Doamne? Am pregătit totul cât am ştiut de bine! Am făcut tot ce am ştiut şi am crezut că vei veni să cinezi cu mine.” După ce a spus aceste cuvinte, s-a aruncat în pat şi a început să plângă.
„Doamne”, spunea plângând, „de ce nu ai venit să cinezi cu mine, pentru că am făcut tot ce am crezut că este bine?”
Atunci a auzit un Glas care i-a amintit versetul care spune: „Adevărat vă spun că, ori de câte ori aţi făcut aceste lucruri unuia din aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie Mi le-aţi făcut.”
Într-o zi rece de Crăciun, sfântul Martin a trecut pe lângă un sărman cerşetor bătrân care stătea întins pe stradă şi îngheţa de frig. Oamenii bogaţi treceau pe lângă el şi ziceau: „Ei bine, este un nimeni! Lăsaţi-l să stea acolo!”
Martin s-a oprit şi privea să vadă dacă îl va ajuta careva dintre toţi bogaţii aceia, dar nu l-a ajutat nimeni. În vremea aceea, Martin era soldat şi credea în Dumnezeu. Avea numai o haină, dar şi-a zis: „Dacă cerşetorul acesta rămâne acolo aşa dezbrăcat cum este, va îngheţa de frig.” Apoi a scos sabia şi-a tăiat mantia în două şi cu o jumătate din ea l-a învelit pe bătrânul cerşetor zicând: „Dormi în pace, fratele meu.”
În noaptea aceea, în timp ce era în camera sa, s-a întins să doarmă puţin, după ce şi-a lustruit cizmele, dar curând a fost trezit de un zgomot. Când a privit în jur, a văzut că Domnul stătea în faţa lui; Isus stătea acolo înfăşurat cu jumătatea de mantie cu care Martin îl învelise pe cerşetor.
Ce pot face eu cu aceste lucruri care ştiu că sunt corecte; cu aceste lucruri care au fost confirmate şi adeverite ca fiind drepte? Ce pot să fac?
Înfăşuraţi biserica în Sângele lui Isus Hristos, prin Cuvântul Său, şi nu într-un crez sau o denominaţiune şi nu uitaţi că Isus a spus: „Adevărat vă spun că, ori de câte ori aţi făcut aceste lucruri unuia din aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie Mi le-aţi făcut.”
Să ne rugăm.
Doamne Isuse, dacă ai fi stat în dimineaţa aceasta aici… Eu ştiu că Tu eşti aici în chip duhovnicesc, dar dacă ai fi stat aici în chip fizic, vizibil, nu cred că mi-aş fi schimbat predica deloc, ci aş fi spus aceleaşi lucruri pe care le-am spus.
Îţi suntem atât de mulţumitori pentru vizita făcută de Crăciun prin Duhul Sfânt care ne călăuzeşte şi ne arată ce este Crăciunul cu adevărat. Astfel, vedem că lumea se prăbuşeşte, iar sistemele ei se rup, dar noi suntem plini de bucurie şi de mulţumire, pentru că avem o Împărăţie cu un Împărat şi aceasta nu poate fi clătinată. Când totul se va prăbuşi, când nu va mai fi politică şi nici o naţiune, Dumnezeu Îşi va aşeza Împărăţia Sa, și atunci, toţi cei care au suferit aici, nu vor mai suferi niciodată.
Doamne, ajută-ne să putem înţelege în acest timp al Crăciunului, ce înseamnă Mesia. Ajută-ne să înţelegem aceasta.
Binecuvântează adunarea noastră. Tatăl nostru, fii cu ei şi dăruieşte-le Cuvântul adevărat şi pace în Duhul Sfânt.
Doamne, binecuvântează-l pe păstorul nostru, pe care îl iubim cu toţii, pe acest lucrător smerit şi loial. Aseară, am vorbit cu el şi mi-a spus: „Am aproape şaizeci de ani şi nişte copilaşi micuţi!” Doamne, fă ca nimic să nu poată să-l despartă de ei, iar dacă mai zăboveşti, îngăduie-i să-şi vadă copiii căsătoriţi la casele lor. Binecuvânteaz-o şi pe scumpa lui soţie credincioasă. Binecuvântează-i pe diaconi şi pe administratorii noştri.
Îţi sunt recunoscător pentru acest Crăciun, pentru toate lucrurile, pentru prietenii mei care vin de departe şi călătoresc prin zăpadă, vin pe drumuri alunecoase şi ude, îşi iau economiile şi vin multe sute de mile până aici. Nu ştiu ce să spun mai mult, dar cred că Tu ştii tot ce este în inima mea.
Dumnezeule, ajută-mă să fiu întotdeauna credincios acestei Împărăţii în care ne-ai aşezat. Ajută-mă să nu fac niciodată vreun compromis, nici la stânga şi nici la dreapta, fiindcă îmi amintesc foarte bine cuvintele pe care mi le-ai spus: „Nu te abate nici la stânga, nici la dreapta, fiindcă atunci vei avea o mare propăşire.” Poate nu voi avea propăşire în ochii lumii, dar mie nu-mi pasă ce spune lumea, fiindcă tot ce vreau să ştiu este ce doreşti Tu. Voia Ta este dorinţa mea şi a noastră a tuturor. Oh, noi stăm aici ca Biserică a Ta!
Iartă-ne pentru tot ce am greşit de-a lungul anului, fiindcă am eşuat în foarte multe lucruri. Întăreşte-ne, Doamne, şi ajută-ne ca în acest timp al sărbătorii Crăciunului să ne deschidem inimile spre Mesia, Unsul lui Dumnezeu. Şi fie ca El să vină în vieţile noastre şi să ne ungă, ca să trăim voia Lui şi să ne aducă Împărăţia Lui. Ţine-ne credincioşi şi sănătoşi.
Binecuvântează-l pe prietenul meu credincios, pe fratele Arganbright. O, Dumnezeule, cum ai fost cu el şi l-ai ajutat de fiecare dată când a avut inima zdrobită şi la pământ, şi credem că este pecetluită pentru Viaţa veşnică. Binecuvânteaz-o şi pe mica sa soţie.
Mă gândesc şi la Bud, la Fred şi la mine şi la măreaţa părtăşie pe care o avem împreună.
Te rugăm să ne binecuvântezi pe toţi. Binecuvântează micuţa noastră biserică, pe toţi aceşti oameni scumpi, şi ajută-ne să avem privirile îndreptate doar spre Tine, ca să Te vedem numai pe Tine, Dumnezeule, şi Împărăţia Ta, astfel încât într-o zi să-i fim prezentaţi lui Hristos, ca o fecioară curată, fără pată sau zbârcitură, ca o parte a Bisericii care va trebui să vină înaintea Ta.
Noi privim spre timpul când vei aşeza pe pământ Împărăţia Ta şi când oamenii vor zidi case şi le vor locui, şi nu vor mai sădi vii pentru ca alţii să le mănânce rodul, ci ei vor trăi şi le vor stăpâni veşnic. Până va veni acel timp, ajută-ne să fim o lumină aşezată pe deal, o candelă care luminează în jur printr-o viaţă neprihănită şi sfinţită prin Sângele lui Isus Hristos. Îngăduie aceasta, Tată, pentru că Te rugăm în Numele lui Isus.
Doamne, acum îmi pun mâinile peste aceste batiste şi mă rog pentru bolnavii pe care îi reprezintă, ca să-i vindeci. Îngăduie ca în anul care vine, toţi să fie sănătoşi şi puternici, pentru că Îţi cerem aceasta în Numele lui Isus, spre slava şi mărirea lui Dumnezeu. Amin.
Eu Îl iubesc, eu Îl iubesc,
Pentru că El m-a iubit întâi.
În timp ce cântăm din nou aceste versuri, să dăm mâna cu cineva de lângă noi. Rămâneţi în picioare şi continuaţi să cântaţi:
Eu Îl iubesc, eu Îl iubesc,
Pentru că El m-a iubit întâi.
Este adevărat, frate Arganbright? (Fratele Branham continuă să dea mâna cu cei din jur). Cântaţi cu mâinile ridicate spre El:
Eu Îl iubesc, eu Îl iubesc,
Pentru că El m-a iubit întâi.
Şi mi-a cumpărat salvarea
Pe crucea de la Calvar.
Acum să spunem cu toţii:
„Noi am primit o Împărăţie (Adunarea repetă: „Noi am primit o Împărăţie”) ce nu poate fi clătinată („Ce nu poate fi clătinată”). Amin.
Să rămânem în picioare, să ne ridicăm mâinile spre Dumnezeu şi să cântăm cu smerenie:
Eu Îl iubesc, eu Îl iubesc,
Pentru că El m-a iubit întâi.
Şi mi-a cumpărat salvarea
Pe crucea de la Calvar.
Imediat după această cântare va urma un serviciu de botez. Dacă trebuie să plecaţi, suntem mulţumitori că aţi fost cu noi şi Îl rugăm să vă ajute să rămâneţi pentru totdeauna în această Împărăţie care nu poate fi clătinată.
În timp ce ne plecăm capetele, aş vrea ca scumpul nostru frate Arganbright să vină aici şi să ne conducă într-un cuvânt de rugăciune. Amin.
– Amin –