LOCUL ALES DE DUMNEZEU PENTRU ÎNCHINARE

Să rămânem pentru un moment în picioare. În timp ce stăm cu capetele şi cu inimile plecate înaintea Sa, vreau să întreb câţi dintre voi au vreo problemă deosebită şi doresc să fie amintiţi în rugăciune. Ridicaţi mâna şi spuneţi: „O, Dumnezeule, dă-mi în seara aceasta ceea ce-mi doresc mai mult.” Domnul să vă binecuvânteze.

Tată ceresc, în timp ce ne apropiem cu smerenie de tronul Tău de har, pătrundem în Domeniul în care sunt adunaţi împreună Dumnezeu, îngerii, heruvimii şi toate celelalte Fiinţe cereşti. Tu ai spus că nici măcar o vrabie nu cade fără ştirea Tatălui ceresc, ceea ce înseamnă că cu atât mai mult ştii că aici sunt adunaţi sute de oameni care şi-au plecat capetele şi Te cheamă în ajutor pentru diferite probleme. Tată, priveşte spre cei aflaţi în suferinţă, pentru că suntem un popor în nevoi.

Te rog să Te înduri de noi, pentru că ne-am adunat aici ca să ne arătăm credinţa în Tine, Dumnezeul cel viu, care ne asculţi rugăciunile. Noi am ieşit din lumea celor netăiaţi împrejur cu inima şi urechile, ca să trăim o viaţă pentru Tine şi să ne mărturisim credinţa în Tine. Tată, în seara aceasta am ridicat mâna, ca să-Ţi arătăm că suntem în nevoi şi că avem nevoie de ajutorul Tău.

Te rugăm să ne cercetezi în seara aceasta prin Cuvântul Tău, fiindcă am venit aici ca să fim corectaţi şi să primim îndurare, ca să ştim cum să trăim în timpul acesta, la ce să privim şi ce să facem, pentru că pe baza profeţiilor aduse de prorocii Tăi, ştim că venirea Domnului este aproape. Doamne, noi ne apropiem de timpul când copiii Tăi vor primi eliberarea totală. O, Dumnezeule, ajută-ne să fim cu toţii acolo şi să nu lipsească niciunul, deoarece acesta este scopul pentru care suntem aici. Noi Te iubim şi încercăm să ne pregătim pentru ceasul acela.

Vorbeşte-ne în seara aceasta, Doamne, şi vindecă-i pe bolnavi. Te rugăm să-i vindeci pe toţi bolnavii şi pe suferinzii aflaţi în clădire, mai ales pe cei care au probleme duhovniceşti. Salvează fiecare suflet pierdut, umple-i cu Duhul Sfânt şi înnoieşte puterea şi tăria copiilor Tăi credincioşi. Îngăduie aceste lucruri, Tată, pentru că ai spus să ne rugăm pentru plinătate şi pentru lucrurile mari, astfel încât bucuria noastră să fie deplină. Ascultă-ne, pentru că Te rugăm în Numele lui Isus Hristos. Amin. Vă puteţi aşeza.

Este o mare prioritate faptul că în seara aceasta sunt din nou pe platforma acestui liceu şi stau în faţa acestor oameni care s-au adunat să asculte Evanghelia. Rugămintea mea este ca Dumnezeu să mă ajute să vă spun adevărul, în măsura în care Îl cunosc, pentru că El este încă acelaşi Dumnezeu şi poate închide gura unui om, aşa cum a închis odinioară gura leilor. Astfel, Îl rog sincer, să-mi închidă gura, dacă aş încerca să spun ceva pe dos sau împotriva voii Lui, pentru că şi eu doresc cu adevărat să fiu în ceruri. În afară de aceasta, aş fi o călăuză falsă, ori eu nu vreau aceasta, iar dacă totuşi greşesc, înseamnă că nu am ştiut să procedez mai bine. Domnul să vă binecuvânteze.

Dacă va fi cu voia Domnului, mâine dimineaţă voi vorbi despre tema „Căsătorie şi despărţire,” şi nădăjduiesc că vă veţi aduce hârtie şi creion. De fapt, acesta este motivul principal pentru care m-am întors din nou în Indiana. Părerile cu privire la această problemă merg în două direcţii, de aceea Îl rugăm pe Dumnezeu să ne ajute să recunoaştem adevărul, ca să putem umbla în Adevăr şi Lumină.

Voi ştiţi că am avut un prieten bătrân de culoare, care zicea: „Frate Bill, eu nu vreau să am greutăţi când voi ajunge la râu. Dorinţa mea este să am biletul de călătorie în mână ca să nu întâmpin nici un fel de probleme când va răsuna semnalul. De aceea, Îl rog tot timpul pe Domnul să mă aducă imediat în ordine când ceva nu este corect, pentru că în dimineaţa când corabia va pleca spre Tărâmul celălalt, va fi rece şi furtună. Nu vreau nici o piedică, de aceea, mă îngrijesc de toate acestea acum.”

În seara aceasta şi noi suntem aici ca să ne îngrijim de toate piedicile şi ca să ne pregătim pentru ceasul când va trebui să urcăm la bord. Acum aş vrea să citesc din Deuteronom 16.1-2:

„Păzeşte luna spicelor şi prăznuieşte sărbătoarea Paştilor în cinstea Domnului Dumnezeului tău; căci în luna spicelor te-a scos Domnul Dumnezeul tău din Egipt, noaptea.

Să jertfeşti Paştele în cinstea Domnului Dumnezeului tău jertfele tale de oi şi boi, în locul pe care-l va alege Domnul ca să-Şi aşeze Numele acolo.”

În seara aceasta avem tema: „Locul ales de Dumnezeu pentru închinare.” Reţineţi că luna spicelor (Abib) este luna aprilie. Lucrul cel mai ciudat pentru noi, închinătorii din timpul acesta, este că astăzi sunt o mulţime de păreri omeneşti care diferă unele de altele. Dar chiar dacă există diferite păreri cu privire la un lucru şi iau naştere unele întrebări, trebuie să existe şi un răspuns corect. Astfel, dacă v-aş întreba: „Ce este acesta?” voi aţi răspunde: „Un amvon.”

„La ce este folosit?”

„Păi, nu este un amvon, ci o masă,” poate spune cineva. Este o masă, dar cu toate acestea este un amvon. Vedeţi, trebuie să fie un răspuns corect. Astfel, dacă vă pun o întrebare, trebuie să fie şi un răspuns corect la ea. Nu poate fi ceva care se aseamănă cu un răspuns, ci trebuie să fie un răspuns corect pentru fiecare întrebare care se ridică. Deci, trebuie să fie un răspuns corect la fiecare întrebare care apare în viaţa noastră. Astăzi auzi atât de mulţi oameni care spun ceva.

Ca misionar, eu am călătorit de câteva ori peste ocean şi în jurul lumii şi am intrat în contact cu diferite religii, cu budişti, mahomedani, şiiţi, jainşi şi alte religii care mai există în lume. Aici în Statele Unite şi în alte ţări, întâlnim diferite biserici şi comunităţi, biserica romano-catolică fiind prima care s-a organizat. Apoi a luat fiinţă biserica ortodoxă greacă, cu diferite direcţii, şi în cele din urmă s-a ajuns în epoca denominaţiunilor, protestanţii fiind împărţiţi în peste nouă sute de biserici. Desigur, se poate vedea ideea fiecăruia şi eu nu-i pot învinui, dar fiecare din ele pretinde că este biserica adevărată şi că are Adevărul. Oamenii care aparţin de aceste biserici se bazează pe învăţăturile lor şi speră că îi vor aduce la ţintă, la locul veşnic promis. Există atât de multe diferenţe între ei, încât sunt peste nouă sute de întrebări diferite. Deci, dacă există nouă sute de întrebări, trebuie să existe şi răspunsul corect. Aş dori ca în seara aceasta să cercetăm Scriptura, pentru a primi răspunsul căutat, fiindcă vrem să mergem în ceruri şi să Îl întâlnim pe Domnul nostru Isus, pe care Îl iubim cu toţii.

Dacă este o întrebare din Biblie, înseamnă că şi răspunsul la ea este tot în Biblie. Acest răspuns nu poate veni de la un grup de oameni, de la o anumită comunitate, de la vreun educator sau denominaţiune, ci trebuie să vină direct din Scriptură, fiindcă este un loc de întâlnire şi de închinare al lui Dumnezeu. Vedeţi? Pentru că El este Dumnezeu, trebuie să existe undeva şi un loc în care putem să-L întâlnim.

Dacă citim aici în Deuteronom, constatăm că Moise mai face o retrospectivă, în care repetă unele lucruri pe care le-a mai spus: cum i-a scos Dumnezeu din Egipt şi cum i-a călăuzit cu braţ puternic. Până când au ieşit din Egipt, ei au fost numiţi „Poporul lui Dumnezeu”, dar după aceea au fost numiţi „Biserica lui Dumnezeu”, pentru că Biserica este formată din cei chemaţi afară. Cuvântul „Biserică” înseamnă „cei chemaţi afară”, ceea ce înseamnă că ei au ieşit din Egipt ca să fie Biserica.

Înainte ca ei să construiască Templul sau altceva, Dumnezeu le-a zis: „Eu voi alege locul în care să vă închinaţi înaintea Mea şi în care Îmi voi pune Numele!” Astfel, singurul loc în care Se întâlneşte Dumnezeu cu cineva, este cel ales de El însuşi. El a ales locul şi Şi-a pus Numele acolo. Acest lucru ne este spus în al doilea verset din textul citit. Dumnezeu a vrut să-Şi pună Numele în locul pe care l-a ales El însuşi pentru poporul Său, pentru ca ei să I se închine acolo, iar noi vrem să aflăm unde este acel loc de închinare.

Noi avem peste nouă sute de păreri, dacă excludem religiile păgâne şi ne referim doar la creştinism. Mie îmi pare rău de păgâni şi mă duc să le vorbesc Cuvântul pentru că sunt greşiţi. Creştinismul este singura religie adevărată. Creştinismul! Dar nu spun aceasta pentru că sunt creştin, ci pentru că cred că este Adevărul. Este singura religie adevărată.

Eu am vizitat mormântul lui Mahomed, unde mahomedanii ţin un cal alb pe care îl schimbă la fiecare patru ore. Acest Mahomed a fost un mare preot şi conducător, care s-a ridicat chiar după Hristos, iar mahomedanii spun că a fost un profet, ceea ce se poate, şi că într-o zi va învia şi va cuceri lumea, aşa cum a pretins înainte de a muri. Gărzile care îi păzesc mormântul sunt schimbate tot la patru ore şi de două mii de ani este pregătit un cal alb care îl aşteaptă să învie, să-l încalece şi să cucerească lumea.

Uitaţi-vă la Buda. Acest bărbat a trăit cu aproximativ două mii cinci sute de ani în urmă şi este onorat ca dumnezeu în Japonia. El a fost un filozof renumit, ca şi Confucius şi alţii, dar toţi aceşti filozofi au murit împreună cu filozofia lor, au fost îngropaţi şi sunt încă în mormânt. Însă mormântul lui Isus Hristos, Întemeietorul creştinismului, este gol. El este singurul Om care a trăit vreodată pe pământ şi a spus: „Eu am putere să-mi dau Viaţa şi am putere s-o iau iarăşi.” (Ioan 10.18). Şi nu numai că a spus, ci a murit şi a înviat, iar astăzi este viu printre noi. Da, noi ştim că El trăieşte, pentru că este cu noi şi confirmă aceasta prin semne şi minuni. Chiar şi Stâlpul de Foc care i-a condus pe copiii lui Israel prin pustiu, este astăzi cu noi şi I s-au făcut chiar şi fotografii. Noi suntem martori că tot ce a făgăduit pentru timpul acesta se împlineşte sub ochii noştri, Cuvântul Său fiind însoţit de semnele şi minunile promise. Acesta este motivul pentru care păgânismul nu-şi are locul printre noi şi suntem creştini.

Revenind la tema noastră, pot spune că sunt peste nouă sute de păreri referitoare la locul în care putem să ne întâlnim cu Dumnezeu. Metodiştii spun: „Noi ne întâlnim cu Dumnezeu…” Baptiştii se întâlnesc cu El… Unii se întâlnesc cu El aici, alţii dincolo, etc., dar problema este că fiecare trebuie să trăiască în frică şi cutremur şi să alerge pentru mântuirea lui personală.

Acesta este motivul pentru care, în seara aceasta, aş vrea să vă dovedesc cu Scriptura care este locul adevărat în care Se întâlneşte Dumnezeu cu omul, pentru a primi închinare, fiindcă eu cred că este un singur loc în care El se întâlneşte cu noi.

Pentru a dovedi aceasta, am luat un text din Deuteronom. În limba greacă, cuvântul „Deuteronom” înseamnă „A doua dare a Legii.” Şi exact aceasta are Dumnezeu: două Legi diferite. Una este legea morţii, iar cealaltă este Legea Vieţii. Astfel, dacă Îl primeşti, Îl urmezi, Îl slujeşti şi te rogi Lui, ai Viaţă, dar dacă Îl refuzi, vei muri. Aşa este. Există două Legi.

Prima Lege a fost dată pe Muntele Sinai. Atunci Dumnezeu a dat Legea lui Moise şi Israelului, dar ea nu i-a putut ajuta cu nimic, ci le-a arătat doar că sunt păcătoşi. Până la primirea Legii, ei nu au ştiut că erau păcătoşi, dar în clipa în care au primit-o, Legea a adus cu sine pedeapsa, pentru că o lege fără pedeapsă nu este lege. Acesta este motivul pentru care încălcarea Legii este păcat, iar plata păcatului este moartea. Înţelegeţi? De exemplu, dacă nu este o lege care să vă interzică să conduceţi mai tare de cincizeci de Km/oră, puteţi conduce cât de tare vreţi, dar dacă există o lege care limitează viteza, iar voi o încălcaţi, acest lucru aduce cu sine pedeapsa.

Legea morţii, moartea, a fost dată prin poruncile de pe Muntele Sinai şi i-a arătat omului că este păcătos şi că va muri dacă o încalcă. Dar în Lege nu exista salvare. Ea era ca un poliţist care vă poate arunca în închisoare, dar nu avea nimic ca să vă poată scoate de acolo.

Acesta este motivul pentru care El a dat o altă Lege, pe Muntele Calvarului, unde tot păcatul nostru a fost purtat de Isus Hristos. Acolo a fost plătită toată vina, de aceea scrie că „prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu. Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni.” (Efeseni 2.8-9). Da, El v-a ales pe baza cunoştinţei Lui mai dinainte.

După cum am spus, cuvântul Deuteronom vorbeşte despre două Legi: prima este Legea morţii, iar cealaltă este Legea Vieţii.

De asemenea, oamenilor li s-au dat două legăminte, dar despre aceasta vom vorbi mâine. Primul legământ a fost încheiat cu Adam şi conţinea condiţii: „Dacă faci asta şi cealaltă…”, dar a fost încălcat. Adam şi Eva l-au încălcat în grădina Eden.

Atunci Dumnezeu a făcut un al doilea legământ şi l-a încheiat cu Avraam, dar acest legământ era necondiţionat. Acesta nu depinde de ceea ce a făcut sau nu a făcut Avraam, ci Dumnezeu a spus: „Eu am făcut deja totul!” Acesta este harul, este Legea Vieţii, şi Dumnezeu l-a făcut cu Avraam şi cu Sămânţa lui după el. Acest legământ cuprinde toată sămânţa lui Avraam, aşa cum scrie în Biblie: „… tot Israelul va fi mântuit.” (Romani 11.26). Însă aceasta nu-i include pe toţi evreii, pentru că tot Pavel a spus: „Iudeu nu este acela care se arată pe dinafară că este iudeu… Ci iudeu este acela care este iudeu înăuntru.” (Romani 2.28-29). Nu demult, am explicat că cuvântul iudeu „pe dinafară” se referă la copiii lui Isaac, la cei născuţi din Isaac printr-o naştere firească, dar Legea lui Dumnezeu, prin care „… tot Israelul va fi mântuit,” a venit prin Hristos, Sămânţa Împărătească a lui Avraam. Aceasta îi include pe toţi cei care sunt în Hristos, pe cei mântuiţi şi este al doilea legământ al lui Dumnezeu. Toate celelalte lucruri au fost doar o preumbrire a lui Hristos.

Acum fiţi atenţi la versetul doi din Deuteronom 16, unde este vorba despre închinare: „…în locul pe care-l va alege Domnul ca să-Şi aşeze Numele acolo.” Vedeţi? Nu în locul pe care l-a ales cineva, ci „…în locul pe care-l va alege Domnul.” Şi dacă Dumnezeul a ales un asemenea loc, cred că se cuvine să cercetăm ce a spus El despre acest loc şi unde se află. Eu doresc din toată inima să-l găsesc, pentru că vreau să mă închin cu adevărat Lui. De altfel, cred că toţi am venit în seara aceasta aici, pentru că vrem să ne închinăm Lui. Noi am venit aici de la metodişti, baptişti, catolici, martorii lui Iehova, de la ştiinţa creştină, etc., dar toţi căutăm ceva; toţi vrem să cunoaştem Adevărul, iar Biblia spune că „…veţi cunoaşte adevărul, şi adevărul vă va face slobozi.” (Ioan 8.32). Voi nu ştiţi ce şi cum trebuie să faceţi, până nu vi se spune aceasta, ceea ce înseamnă că Dumnezeu are pentru închinătorul Său un anumit loc în care se întâlneşte cu el.

În plus, El a făgăduit că Îşi va pune Numele Său în locul pe care l-a ales pentru închinare.

Să cercetăm acum Scriptura şi să vedem unde se află acest loc, pentru că dacă Dumnezeu a spus că Numele Lui va fi aşezat în locul ales de El pentru închinare, trebuie să găsim acel loc care a fost valabil în toate epocile. Spun aceasta, pentru că Dumnezeul cel mare şi Atotputernic nu Se poate schimba.

Oamenii se schimbă, dar Dumnezeu nu Se schimbă niciodată, de aceea voi puteţi să puneţi viaţa pe Cuvântul Său, fiindcă El este Adevărul. Singurul lucru în care pot avea încredere deplină este Biblia, pentru că cuvintele oamenilor dau greş, dar Cuvântul lui Dumnezeu este definitiv şi nu greşeşte niciodată. Cunoştinţa noastră este limitată şi creşte în continuu, de aceea anul acesta trebuie să ştiu mai mult decât am ştiut anul trecut, şi voi la fel. Dar Dumnezeu este infinit şi Atotştiutor, de aceea nu mai este nevoie să adauge nimic la cunoştinţa Lui. El a fost desăvârşit de la început, de aceea fiecare decizie a Lui trebuie să fie corectă. Mai mult, El va proceda de fiecare dată aşa cum a procedat prima dată, pentru că altfel ar fi procedat greşit la început. Astfel, dacă El a mântuit pe cineva pe o anumită bază, va trebui să procedeze de fiecare dată la fel ca la început. Dacă a vindecat vreodată pe cineva pe o anumită bază, va trebui să-l vindece şi pe următorul pe aceeaşi bază, pentru că altfel a greşit prima dată. Înţelegeţi? Dumnezeu a creat o bază pe care îl va întâlni pe om şi aceasta a fost sângele jertfit al unui miel nevinovat. Acest lucru s-a întâmplat în grădina Eden şi Dumnezeu nu l-a schimbat niciodată de atunci încoace.

El a hotărât cum să-l salveze pe om, dar noi am încercat să-i educăm pe oameni în aceasta. Noi am încercat să-i apropiem de Dumnezeu prin cultură, prin educaţie, prin denominaţiuni şi prin tot felul de metode; să-i scuturăm înăuntru, să-i botezăm înăuntru etc. Da, noi am încercat să-i aducem prin recomandări, dar Dumnezeu a dat o singură cale: El îl întâlneşte pe om sub sângele jertfit al Mielului. Calea lui Dumnezeu a fost de la început sângele, iar în seara aceasta a rămas încă aceeaşi cale: Sângele. Poate sunt bune şi exerciţiile de pocăinţă şi celelalte lucruri, dar mântuirea vine numai prin Sânge. Sângele este singura cale pe care a ales-o Dumnezeu pentru salvarea omului şi El nu poate schimba aceasta.

Aşa s-a întâmplat şi cu Iov. El a ştiut că este neprihănit, fiindcă a adus jertfa pe care a cerut-o Dumnezeu.

Acum aş vrea să cercetăm Scriptura ca să vedem care este locul în care Şi-a aşezat El Numele. Mai întâi, trebuie să vedem care este Numele lui Dumnezeu şi unde L-a aşezat El, iar atunci vom şti şi care este locul de închinare hotărât de El. Desigur, toate aceste lucruri au fost doar umbre ale lucrurilor viitoare. Toată Legea a simbolizat ceea ce urma să vină. Aşa cum luna reflectă lumina soarelui şi luminează pământul în lipsa lui, Biserica trebuie să reflecte Lumina Fiului lui Dumnezeu care nu este prezent. În absenţa Lui, străluceşte Lumina mai mică a Bisericii Sale, a credincioşilor. Ei Îl slujesc pe Dumnezeu şi răspândesc Lumina Lui, cât timp Fiul nu este aici. Dar când răsare soarele, nu mai este nevoie de lumina slabă a lunii, este adevărat?

Şi exact cum este bărbatul şi femeia, soarele şi luna, este şi Hristos şi Biserica Sa. Noi ştim că toate aceste lucruri au fost un simbol spre Hristos. Fiecare jertfă, fiecare sărbătoare şi toate celelalte lucruri din Vechiul Testament, L-au simbolizat pe Hristos, de aceea, noi trebuie să ne întoarcem în Vechiul Testament ca să găsim acest loc de închinare, pentru că acolo a fost arătat prima dată.

Dacă vedem o umbră pe duşumea, noi putem spune dacă este un bărbat, o femeie, un animal sau altceva, pentru că umbra este negativul acelui lucru. Dar negativul nu poate exista fără pozitiv. Dacă pozitivul este foarte aproape de negativ, se contopeşte cu el, iar atunci negativul devine pozitiv. Umbra se uneşte cu pozitivul şi astfel rămâne doar pozitivul, realitatea. Astfel, dacă toate lucrurile din Vechiul Testament sunt umbre ale lucrurilor care aveau să vină, înseamnă că Hristos este Pozitivul, Realitatea în care s-au revărsat toate aceste lucruri.

Privind tablourile simbolice ale Vechiului Testament, noi putem vedea ce alegere a făcut El, unde Şi-a pus Numele. Eu am spus deja că umbra de pe duşumea este negativul. Acesta este un tablou, iar noi închinătorii, putem recunoaşte că tablourile simbolice ale Vechiului Testament se revarsă în realitatea din Noul Testament.

Toate serbările şi sărbătorile, cortul întâlnirii, totul, chiar şi lemnul, L-au simbolizat pe Hristos. Toate jertfele şi legile au fost un simbol spre Hristos, de aceea trebuie să recunoaştem că orice dogmă, biserică şi denominaţiune au rămas departe în urmă. Ele nici măcar nu sunt în alergarea spre ţintă. Fiecare doctrină, fiecare biserică şi fiecare denominaţiune sunt ieşite complet din cursă; nu mai este loc pentru ele.

În Vechiul Testament nu există nici un simbol spre biserica mondială, afară de unitatea obligatorie făcută de oameni pentru ridicarea turnului Babel. Acesta este singurul tablou care simbolizează unificarea. Nimrod a fost un om rău, care a subjugat împărăţiile mai mici şi le-a silit să vină într-un singur loc: la acel turn mare. Desigur, aceasta era o închinare religioasă, dar ea nu avea nici o valoare pentru că era împotriva Cuvântului lui Dumnezeu. Adevărul este că turnul Babel din Vechiul Testament este un simbol spre religia denominaţională. Desigur, ei aveau o religie, dar aceea nu era conform Cuvântului.

Dumnezeu nu Şi-a pus niciodată Numele într-o denominaţiune. Dacă nu sunteţi de acord cu mine, aş vrea să văd un text biblic care vă susţine părerea. Eu ştiu că ei pretind că Dumnezeu a făcut aceasta, dar nu este adevărat. El nu poate să-Şi aşeze Numele în mai multe locuri, pentru că a promis că Numele Lui va locui într-un singur loc. Desigur, fiecare denominaţiune pretinde că ea este locul acela, dar nu este adevărat. Atunci unde Şi-a aşezat El Numele?

Dar mai întâi, care este Numele Lui? Înainte de a afla unde Şi-a aşezat El Numele, trebuie să stabilim care este Numele lui Dumnezeu. Noi ştim cu toţii că El are mai multe titluri. Astfel, este numit „Tată”, acesta fiind un titlu; este numit „Duh Sfânt”, ceea ce este tot un titlu; este numit „Trandafirul din Saron”, un titlu; „Crinul din vale”, „Steaua dimineţii”, „IeHoVaH-Jireh”, „IeHoVaH-Rafa”, etc. El are şapte nume compuse diferite, dar toate acestea sunt doar denumiri sau titluri. Niciunul nu este Numele Lui, dar El are un Nume.

Când l-a întâlnit pe Moise, El nu avea încă un Nume, aşa că i-a zis: „Eu sunt Cel ce sunt.” (Exod 3.14). Dar noi vedem că atunci când a fost pe pământ, Isus a zis: „Când veţi înălţa pe Fiul omului, atunci veţi cunoaşte că Eu sunt…” (Ioan 8.28).

„N-ai nici cincizeci ce ani”, I-au zis iudeii, „şi ai văzut pe Avraam!” dar El a răspuns: „Adevărat, adevărat vă spun că mai înainte ca să se nască Avraam, sunt Eu!” (v. 57-58).

În zilele lui Moise, „Eu sunt Cel ce sunt” a fost în rugul aprins, în Stâlpul de Foc.

Mai departe, vedem că Isus a spus: „Eu am venit în Numele Tatălui Meu, şi nu Mă primiţi.” (Ioan 5.43), ceea ce înseamnă că Numele Tatălui este Isus. Înţelegeţi? Aşa este. Gavril L-a numit „Isus” şi la fel L-au numit prorocii, ceea ce înseamnă că El a fost într-adevăr Isus. Înainte de naşterea Sa, Isaia L-a numit deja „Emanuel”, ceea ce înseamnă „Dumnezeu este cu noi.” Da, Dumnezeu S-a descoperit în trup şi a luat păcatele lumii asupra Lui. Şi pentru că trebuia să facă aceasta, I S-a dat numele Isus. Deci, Numele despre care vorbim este Isus. Şi acest Nume a fost pus într-un Om, nu într-o biserică, denominaţiune sau dogmă. El a hotărât ca Numele Lui să fie aşezat în Isus Hristos, ceea ce înseamnă că El este locul de închinare al lui Dumnezeu, locul în care voi vă închinaţi Lui.

Încă înainte de a se naşte, Numele Lui a fost Isus. Este foarte important faptul că îngerul Gavril i-a spus Mariei că Numele Lui trebuie să fie „Isus”, pentru că El era Fiul lui Dumnezeu.

Aici avem răspunsul. Acesta este singurul loc de închinare ales de Dumnezeu. Locul pe care L-a ales Dumnezeu pentru a se întâlni cu omul, nu a fost într-o biserică, nici într-o denominaţiune sau dogmă, ci în Hristos. Acesta este singurul loc în care se întâlneşte Dumnezeu cu omul şi unde I se poate aduce închinare: în Hristos. Acesta este singurul loc. Indiferent dacă sunteţi metodişti, baptişti, catolici, penticostali sau ce sunteţi, există un singur loc în care puteţi să vă închinaţi corect lui Dumnezeu, iar acesta este în Hristos.

În Romani 8.1+4 scrie: „Acum, dar, nu este nicio osândire pentru cei ce sunt în Hristos Isus, care nu trăiesc după îndemnurile firii pământeşti, ci după îndemnurile Duhului… pentru ca porunca Legii să fie împlinită în noi, care trăim nu după îndemnurile firii pământeşti, ci după îndemnurile Duhului.” Aceasta este Evanghelia.

Noi putem să ne deosebim prin dogme şi teorii omeneşti. Dacă mergeţi la biserica baptistă sunteţi baptişti; dacă mergeţi la biserica metodistă sunteţi metodişti, sau poate sunteţi catolici, dar dacă aţi fost botezaţi în Hristos şi aţi devenit mădulare ale trupului Său, nu mai există nici o diferenţă. Zidul de despărţire este dărâmat şi sunteţi liberi pentru că sunteţi în Hristos Isus; iar dacă sunteţi liberi în Hristos Isus, vă rugaţi lui Dumnezeu în Duh şi adevăr. Înţelegeţi? Este Planul lui Dumnezeu ca voi să vă închinaţi Lui în Hristos Isus.

Nici o biserică denominaţională nu poate pretinde aceasta, niciuna. Cum aţi putea îndrăzni să ridicaţi asemenea pretenţii? Dacă aţi face aceasta, aţi fi purtaţi de un duh anticreştin care vă ia de la Hristos şi vă îndepărtează de El. Hristos este singurul loc în care Dumnezeu se întâlneşte cu închinătorii Lui.

De curând am vorbit cu un bărbat din Beaumont, Texas, care mi-a zis: „Domnule Branham, dacă numele tău nu este scris în registrul de membri al bisericii noastre, nu poţi ajunge în ceruri!” Vă puteţi închipui aşa ceva? Să nu credeţi aceasta! Să nu credeţi că trebuie să aparţineţi de o anumită biserică, pentru că altfel nu ajungeţi în cer! Aşa ceva este greşit, este anticreştin. Eu vă spun următoarele: Dacă credeţi un astfel de duh, sunteţi pierduţi. Acesta este un semn sigur că sunteţi pierduţi, fiindcă vă îndepărtează de ceea ce a făcut Dumnezeu. Dumnezeu nu Şi-a aşezat Numele în nici o biserică, ci L-a aşezat în Fiul Său, Hristos Isus, atunci când El şi Fiul Lui au devenit Unul. Acesta este singurul Loc adevărat de închinare. Nu s-a pus nici o altă temelie, nu există o altă stâncă!

De aceea, „Pe Hristos, Stânca solidă, stau eu;

Toate celelalte terenuri sunt nisipuri mişcătoare.”

Denominaţiunile se vor fărâmiţa şi vor cădea, naţiunile vor trece, dar El va rămâne pentru totdeauna. Nu există nici un alt loc în care omul să se poată închina şi să primească răspuns de la Dumnezeu, decât în Hristos Isus. Acesta este singurul loc ales de Dumnezeu pentru a-Şi pune Numele în El şi singurul loc în care Se întâlneşte cu oamenii care I se închină, ceea ce înseamnă că sunteţi pierduţi dacă credeţi orice altceva.

Dacă citiţi, toate cele şapte sărbători evreieşti au fost ţinute într-un singur loc. Ei nu ţineau o sărbătoare aici pentru metodişti, dincolo una pentru baptişti, dincolo una pentru prezbiterieni, dincolo una pentru catolici sau pentru penticostali, ci toate cele şapte sărbători erau ţinute în acelaşi loc.

Acesta este un tablou minunat. Nu demult, noi am vorbit despre cele şapte epoci ale Bisericii şi am arătat că Dumnezeu le-a lăsat aşa cum au fost descrise în Cuvânt, fiecare din ele împlinind partea din Cuvânt hotărâtă pentru ea. Indiferent când a venit, ei au văzut Lumina, ca de exemplu, cei care au descoperit botezul în Numele lui Isus. Dar ce s-a întâmplat apoi? Au făcut o denominaţiune şi au murit chiar acolo, iar Dumnezeu S-a dus la alţii, pentru că El nu rămâne în niciuna din aceste dogme şi doctrine. Nu are nimic a face cu ele, pentru că înaintea lui Dumnezeu nu poate rezista nimic pervertit. Cuvântul lui Dumnezeu este sfânt şi neamestecat, Hristos fiind punctul central al închinării. El este Dumnezeu.

Toate cele şapte sărbători trebuiau ţinute într-un singur loc. Ele nu puteau fi ţinute într-un alt loc, nici în şapte locuri diferite, ci toate se serbau în acelaşi loc. Acesta este motivul pentru care cele şapte Epoci ale Bisericii trebuiau să vină dintr-un singur loc, din Hristos, care a vorbit şi S-a descoperit în fiecare din ele. Aşa este. Aceste şapte sărbători simbolizează cele şapte Epoci ale Bisericii, dar ei au făcut din ele denominaţiuni.

Tot în această legătură, aş vrea să privim încă un simbol sau umbră şi anume, sărbătoarea pascală, care Îl simbolizează pe Isus Hristos, care Şi-a vărsat sângele şi a murit pentru noi. Jertfirea sângelui L-a simbolizat pe Hristos. Poate sângera o denominaţiune? Vă puteţi imagina o biserică sau o denominaţiune sângerând? Sigur că nu. Era nevoie de o fiinţă vie ca să poată sângera şi aici apare mielul pascal care L-a simbolizat pe Hristos. Mielul l-a simbolizat pe Hristos, pentru că El a fost Mielul lui Dumnezeu pe care L-a prezentat Ioan şi care a ridicat păcatul lumii.

Mielul din Exod 12 Îl simbolizează pe Hristos, iar dacă sunteţi atenţi, exista un singur loc în care nu putea să lovească moartea. Când moartea era pe cale să lovească ţara, a fost dat un singur loc sigur, aşa încât toţi cei care erau găsiţi afară din el, urmau să moară. Exista un singur loc! Locul acela nu era o casă, ci era un loc, locul în care a fost jertfit mielul. Îngerul morţii nu a putut să lovească acolo unde era sângele mielului, şi aceasta pentru că acela era locul în care Şi-a pus Dumnezeu Numele Său. Vedeţi? Încă de la început, a fost vorba de Miel, iar astăzi este la fel.

Există un singur loc în care moartea duhovnicească nu poate să lovească, iar acest loc este Cuvântul. Moartea nu poate face nimic împotriva Cuvântului pentru că este Cuvântul viu al lui Dumnezeu. Dar în momentul în care introduceţi dogme, Cuvântul Se retrage. Se vor despărţi aşa cum se separă uleiul de apă; nu le puteţi amesteca, orice aţi face.

Când este introdusă o dogmă într-o denominaţiune, toţi o urmează, iar Cuvântul se stinge în mijlocul lor. Ce urmează? Cuvântul ia pe altcineva şi merge mai departe, aducând de fiecare dată mai mult din El, aşa cum a fost cu neprihănirea, sfinţirea şi botezul Duhului Sfânt, pentru ca acum să ajungem la bobul de grâu. Puteţi vedea drumul pe care L-a parcurs Dumnezeu, făcându-Şi cunoscut tot timpul Numele în acelaşi fel, fiindcă El este Cuvântul?

El nu poate muri, Cuvântul vieţii nu poate muri. Puteţi vedea cât este de desăvârşit totul? Îngerul morţii nu a fost oprit să lovească Egiptul, pe acei mari intelectuali; el nu a fost oprit să lovească ţara lor, clădirile lor măreţe, pe faraon şi preoţii lor. Putea lovi orice clădire, orice loc şi pe oricine voia, dar acolo unde era mielul, nu a putut să lovească. Moartea nu poate lovi acolo unde este locul pregătit pentru Dumnezeu, şi acesta este în Miel, în Hristos.

Dacă sunteţi atenţi, nu i s-a interzis să-i lovească pe evrei, pe preoţii evrei sau vreuna din denominaţiuni. Ei toţi trebuiau să fie în locul ales şi pregătit de Dumnezeu, altfel erau loviţi cu moartea.

Biserică, pe mine nu mă interesează unde te afli şi de cine aparţii! Dar este un lucru pe care trebuie să-l ştiţi: voi trebuie să fiţi în Hristos Isus sau sunteţi morţi. Numai în El puteţi trăi! Biserica voastră poate fi bună, ca şi clădire şi părtăşia voastră poate fi corectă din punct de vedere omenesc, dar dacă tăgăduiţi Trupul, Sângele şi Cuvântul lui Isus Hristos, sunteţi morţi chiar în clipa când faceţi aceasta. De ce? Pentru că El este locul ales de Dumnezeu pentru închinare; acolo este Numele Lui. Dumnezeu a hotărât să-L pună acolo, nu într-o biserică. Unde? În Fiul, în Isus Hristos.

Fiţi atenţi! Numai în locul ales de El, în Mielul Lui şi în Numele Mielului Lui, este siguranţă!

Şi încă ceva: a fost un miel mascul, un el, nu o ea. Nu o biserică (o ea), ci El; Numele Lui, nu numele ei. Dumnezeu nu a vrut să Se întâlnească cu omul în numele ei, ci în Numele Lui; în El, în Miel.

Oamenii spun: „Biserica noastră mare şi puternică a făcut aceasta şi cealaltă. Ea a rezistat tuturor furtunilor şi numărul membrilor ei a crescut. Suntem o biserică mare şi puternică.” Dar Dumnezeu nu a spus niciodată că „ea este…”, ci a vorbit doar despre El. El este locul de întâlnire, Mielul, nu biserica. Nu este numele ei, ci este Numele Lui. Dumnezeu nu a aşezat nicăieri numele ei, ci a lăsat ca Numele Lui să locuiască în El. De aceea scrie că „tot ce facem cu cuvântul sau cu fapta, să facem în Numele lui Isus Hristos” Dacă ne rugăm, trebuie s-o facem în Numele lui Isus Hristos; dacă avem cereri, trebuie să cerem în Numele lui Isus Hristos; dacă mergem, să mergem în Numele lui Isus; dacă vorbim, să vorbim în Numele lui Isus; dacă botezăm, trebuie să botezăm în Numele lui Isus Hristos pentru că „tot ce facem cu cuvântul sau cu fapta, trebuie să facem în Numele lui Isus Hristos.” (Coloseni 3.17).

Odată când am vorbit despre tema aceasta, cineva mi-a zis:

„Frate Branham, soţia mea poartă numele meu, iar înainte se numea altfel.” Este vorba de un predicator, care s-ar putea să fie printre noi astăzi. Eu am să spun că se numesc Jones, deşi nu acesta este numele lor real. Şi a continuat: „Deci, soţia mea poartă numele meu, dar nu trebuie să se trezească dimineaţa, să ia mătura în mână şi să spună: „Mătur în numele lui Jones; spăl vasele în numele lui Jones; cos în numele lui Jones, etc.” Nu cred că trebuie spus vreun nume.”

„Ba eu cred că trebuie să facă chiar aşa.”

„Nu, nu cred că trebuie să spună aceasta, pentru că oricum, tot ce face, face în numele lui Jones.”

Atunci i-am zis: „Eu nu cred că te-ai dus pe stradă şi când ai văzut-o, ai luat-o de mână şi i-ai zis: „Vino aici, Jones!” ci mai întâi a trebuit să devină doamna Jones prin căsătorie, pentru că altfel trăieşti cu ea în curvie. Tot aşa este şi duhovniceşte. Dacă ai fost botezat altfel decât în Numele lui Isus Hristos, ai făcut un botez adulter, care nu se găseşte în Biblie.”

Înţelegeţi? Acesta este motivul pentru care tot ce faceţi cu cuvântul sau cu fapta, trebuie făcut în Numele Domnului Isus Hristos. Dar mai întâi, trebuie să primiţi Numele Lui.

În seara aceasta, în sală sunt o mulţime de femei bune, cumsecade, fidele şi credincioase, dar numai una dintre ele este doamna Branham. Doar ea este soţia mea şi mă urmează acasă.

Tot aşa, în lume există o mulţime de oameni buni, biserici şi comunităţi bune şi sfinte, dar există o singură Mireasă a lui Isus Hristos. Pentru Ea vine El din nou, pentru că Ea poartă Numele Lui. Acolo primeşte El închinarea; numai în Ea. Acesta este adevărul.

De aceea, „tot ce facem cu cuvântul şi cu fapta, facem în Numele Domnului Isus Hristos,” pentru că „nu este sub cer niciun alt Nume dat oamenilor în care trebuie să fim mântuiţi.” Aşa scrie în Fapte 4.12: „În nimeni altul nu este mântuire: căci nu este sub cer niciun alt Nume dat oamenilor în care trebuie să fim mântuiţi.” Totul a fost numit după Numele lui Isus Hristos, până în cerurile cele mai înalte. Toată familia din cer este numită după Numele Isus. Aşa spune Biblia. Dar nu numai cea din cer, ci şi toată familia de pe pământ este numită după acest Nume. Acesta este Numele ales de Dumnezeu, acesta este locul de închinare ales de El: în Isus Hristos.

Noi ştim că acesta este adevărul; ştim că nu există nici un alt loc de închinare, în afară de El, pentru că „nu este sub cer niciun alt Nume dat oamenilor în care trebuie să fim mântuiţi.” Numele Lui este Numele de răscumpărare al lui Dumnezeu, pentru că El S-a făcut cunoscut ca: „IeHoVaH-Jireh; IeHoVaH-Rafa, etc. „IeHoVaH-Jireh” înseamnă „Domnul iartă toate păcatele tale,” iar „IeHoVaH-Rafa” înseamnă „Domnul vindecă toate bolile tale.” El are multe denumiri, dar are un singur Nume de răscumpărare care a fost dat oamenilor, şi acesta este „ISUS”. Acesta este Numele pe care L-a ales El.

Şi unde L-a aşezat? În Hristos. A te încrede în toate celelalte nume de biserici, comunităţi, dogme şi titluri, înseamnă moarte. Mai mult, dacă credeţi că biserica vă duce în cer, sunteţi pierduţi; dacă credeţi că biserica penticostală vă duce în cer, sunteţi pierduţi; dacă vă încredeţi în baptişti, luterani, prezbiterieni, catolici sau în orice altă biserică, în numele, titlurile sau crezul lor, sunteţi pierduţi, pentru că voi nici măcar nu vă puteţi ruga până nu veniţi în locul de închinare. Amin. Şi singurul loc în care se întâlneşte Dumnezeu cu închinătorul, este acela pe care L-a ales El ca să-Şi pună Numele. Astfel, dacă vă încredeţi în oricare altul, sunteţi pierduţi.

Mi-am mai notat un tablou din Scriptură care se referă la Isus. Mielul trebuia să fie fără cusur. Despre care sistem sau denominaţiune puteţi spune aşa ceva? Despre care biserică? Despre biserica catolică, protestantă, iudaică sau despre alta? Puteţi spune despre un sistem sau denominaţiune că este fără greşeală? Toate acestea au fost respinse. Dar există un loc (Aleluia!), iar acesta este Isus Hristos. El este fără cusur; în El nu este vină. Dar toţi cei care încearcă să susţină că biserica lor este fără cusur, etc., sunt călcători obraznici ai Cuvântului, iubitori de sine, pe jumătate morţi în crezurile laodiceene şi nu posedă Adevărul. Chiar şi Pilat, duşmanul Lui, a spus: „Eu nu găsesc nicio vină în Omul acesta.” (Luca 23.4). Vedeţi ? Chiar duşmanul Lui a mărturisit că nu găseşte nici o vină în El, ceea ce înseamnă că nici voi nu Îl puteţi acuza de vreun păcat.

De altfel, El le-a zis cărturarilor din vremea aceea: „Cine Mă poate învinui de vreun păcat? Cine poate dovedi că sunt un păcătos?” Arătaţi-mi o biserică sau o denominaţiune care ar putea spune că nu a făcut nimic greşit. Putem spune sincer că nu poţi găsi nici una care să nu fi ucis sau să fi făcut alte lucruri greşite. Şi totuşi se numesc creştini. Nu, nici un crez sau denominaţiune, nu este locul de întâlnire şi de închinare al lui Dumnezeu!

Prieteni, nu vreau să vă jignesc, dar eu sunt răspunzător pentru acest Mesaj şi el spune: „Ieşiţi afară din această încurcătură!” Dar unde vă conduc dacă vă chem afară? În capela Branham? Noi suntem la fel de vinovaţi ca toţi ceilalţi, aşa că există un singur loc în care vă pot călăuzi, un singur loc în care sunteţi în siguranţă şi scăpaţi de moarte: în Isus Hristos, singurul loc de închinare ales de Dumnezeu. Acesta este locul pe care vi-l prezint în seara aceasta, locul în care Şi-a aşezat Dumnezeu Numele şi a făgăduit că Se va întâlni cu toţi cei care vor intra, pentru a avea o legătură frăţească cu cei care sunt în Hristos şi pentru a serba Cina cu ei; nu într-o biserică, nici într-o clădire, ci în Hristos. El este Cortul întâlnirii lui Dumnezeu. El este locul în care a venit Dumnezeu Însuşi pentru a locui: „Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care Îmi găsesc plăcerea să locuiesc.” (Matei 17.5;traducere din limba engleză). Acolo a locuit Dumnezeu şi acolo Şi-a aşezat Numele: în Isus Hristos. Numele Lui a fost aşezat într-un Om, în Fiul Său, în Isus Hristos, în care a locuit El Însuşi, acest Cort al întâlnirii fiind simbolizat prin vechiul Ierusalim, prin sărbători şi prin vechiul Templu.

În ziua în care a fost adus Chivotul la locul cuvenit, a ieşit fum şi a răsunat Glasul lui Dumnezeu. Tot aşa s-a întâmplat şi când a intrat Dumnezeu în Cortul întâlnirii, în Isus Hristos: a răsunat Glasul Lui. Ce arată aceasta? Că cel vechi, natural, era o umbră spre Cel nou care urma să vină. Astfel, când a venit în Hristos, El a zis: „Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care Îmi găsesc plăcerea să locuiesc. Acesta este locul pe care Îl aleg ca să-Mi aşez Numele, să Mă întâlnesc cu omul şi să primesc închinare.” Dumnezeu a ales locul, iar acesta nu este o biserică sau o denominaţiune, ci în Isus Hristos. Desigur.

După cum am spus deja, El trebuia să fie fără cusur. Nici o denominaţiune nu poate ridica o asemenea pretenţie, pentru că dacă o face dovedeşte că este antihristă.

Aici mai avem un tablou care Îl umbreşte pe El. Conform Exod 12, mielul trebuia ţinut patru zile pentru a fi verificat dacă corespunde pentru a fi adus jertfă. Astfel, era verificat în toate privinţele: să nu aibă vreun cusur, vreo boală sau altceva de felul acesta. Poate cineva se gândeşte că mielul a fost jertfit în ziua a paisprezecea a lunii, dar amintiţi-vă că trebuia ales în ziua a zecea, iar în ziua a paisprezecea era jertfit, ceea ce înseamnă că era ţinut patru zile.

Isus, Mielul lui Dumnezeu, a mers la Ierusalim şi nu l-a mai părăsit, deoarece acolo a murit, a fost îngropat şi a înviat. El a fost expus timp de patru zile şi patru nopţi criticilor. Cât de desăvârşit a fost simbolizat prin mielul pascal! El a fost verificat timp de patru zile, iar Pilat a spus: „Eu nu găsesc nicio vină în Omul acesta.” (Luca 23.4).

Un alt tablou care Îl umbreşte pe El, ne arată că nici un os al Lui nu a fost rupt. Şi acest lucru a fost simbolizat perfect prin mielul pascal, deoarece scrie că nu era voie să i se rupă nici un os. Dacă totuşi se întâmpla aceasta, jertfa nu era primită. Biblia spune că soldaţii romani au vrut să-i zdrobească fluierele picioarele, dar când au observat că era mort, I-au străpuns coasta cu suliţa şi imediat a curs din ea apă şi sânge. (Ioan 19.31-37).

Aş vrea să observaţi încă ceva puternic. Nu vreau să trec pe lângă aceasta, pentru că El a fost simbolizat şi prin jertfa de mâncare. Biblia spune că în vechime ei aveau o şcoală a prorocilor, o şcoală bună care într-o zi a fost vizitată de Elisei. Ei au vorbit cu el şi l-au rugat să plece, zicând: „Dacă rămâi aici, lucrurile sunt prea drepte.” Da, ei voiau să plece, dar înainte de aceasta, s-au gândit să-i pregătească o cină, aşa că s-au dus să adune nişte verdeţuri. Dar printre verdeţurile bune, ei au găsit şi verdeţuri otrăvitoare şi le-au aruncat în oală. Când mâncarea a început să fiarbă, cineva a strigat: „Ah, moartea este în oală! Această mâncare nu poate fi mâncată.” Dar Elisei le-a zis: „Aduceţi-mi o mână de făină!” apoi a luat făina, a aruncat-o în oală şi a spus: „Mâncaţi din ea pentru că acum este bună.”

Hristos a fost Jertfa de făină. Fiecare piatră de moară trebuia aşezată la fel şi fiecare bob trebuia măcinat la fel, pentru jertfa de făină. Aceasta arată că El este Vindecătorul şi că a luat asupra Lui moartea, în locul nostru, aducându-ne Viaţa prin legea harului. Aleluia! Dacă intră Hristos înăuntru, în locul morţii vine Viaţa, pentru că El este Acelaşi ieri, azi şi în veci. Da, acolo unde era moartea, a intrat Viaţa, pentru că Hristos, care este Jertfa de făină, a intrat înăuntru.

Ce lecţie măreaţă am putea învăţa din toate aceste lucruri dacă ne-am adânci în ele!

Fiţi atenţi! Nici un cuvânt din aceste tablouri care îl umbresc pe El nu a dat greş. Totul a fost simbolizat perfect. El este Locul ales de Dumnezeu pentru închinare şi I-a fost dat Numele lui Dumnezeu. El este Cuvântul lui Dumnezeu şi poartă Numele lui Dumnezeu. Da, El este şi Cuvântul lui Dumnezeu şi Numele lui Dumnezeu. El a fost Cuvântul făcut trup; El a fost Cuvântul lui Dumnezeu, Mielul lui Dumnezeu şi Numele lui Dumnezeu; El era Dumnezeu. Aceasta a fost El: singurul Loc ales de Dumnezeu pentru închinare.

Dumnezeu respinge orice alt loc, în afară de Isus Hristos, aşa că nu puteţi să vă închinaţi Lui în altă parte, pentru că El a spus: „Degeaba Mă cinstesc ei, dând învăţături care nu sunt decât nişte porunci omeneşti.” (Marcu 7.7). Astăzi avem tot felul de dogme şi doctrine şi toţi spun: „Aceasta este calea!” „Aceasta este calea!” dar Isus a spus clar: „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.” (Ioan 14.6). Cu alte cuvinte: „Eu sunt Uşa oilor. Toţi ceilalţi sunt hoţi.” El este singura intrare; El este Uşa; El este calea, adevărul şi viaţa; El este totul, singura intrare, singurul loc, singura închinare, singurul Nume. Totul se revarsă în Isus Hristos. Tot Vechiul Testament este legat de El şi la fel Noul Testament. Şi Biserica de astăzi este legată de El, prin Cuvântul şi poruncile Sale. Nu există nici un alt loc, nume sau altceva, cu privire la care să fi făgăduit Dumnezeu că se va întâlni cu omul, afară de Isus Hristos, singurul Loc ales de El pentru închinare.

Observaţi! Dumnezeu a făgăduit că Se va întâlni cu închinătorii Săi numai în Locul acela, şi anume în Locul ales de El; nu în cel ales de noi conform părerilor noastre, ci în locul ales de El conform gândurilor Sale. Acesta urma să fie Locul ales de El pentru a-Şi aşeza Numele acolo; totul s-a întâmplat prin propria Sa alegere.

Deci, am aflat care este Locul în care Şi-a aşezat El Numele, adică în Hristos Isus, ceea ce înseamnă că nu există nici un alt Nume şi nici un alt loc. Sunteţi mulţumiţi? Atunci spuneţi: „Amin!”

Întrebarea este: am înţeles noi unde este locul acesta şi ştim că nu este acceptat nici un alt loc de închinare decât Hristos? Voi puteţi să vă pocăiţi, dar prin aceasta nu vă închinaţi, ci vă rugaţi pentru iertare.

În ziua de Rusalii, când i-au văzut pe cei o sută douăzeci vorbind în limbi şi făcând semne şi minuni, ei (biserica) i-au batjocorit şi au zis: „Sunt plini de must, se poartă ca nişte oameni beţi!” Toţi se legănau ca nişte oameni beţi, vorbeau în limbi şi se comportau ciudat, iar printre ei se afla şi Maria.

Dar Petru s-a ridicat şi a spus: „Bărbaţi iudei şi voi toţi cei care locuiţi în Ierusalim, să ştiţi lucrul acesta şi ascultaţi cuvintele mele!

Oamenii aceştia nu sunt beţi, cum vă închipuiţi voi, căci nu este decât al treilea ceas din zi.

Ci aceasta este ce a fost spus prin prorocul Ioel:

„În zilele de pe urmă, zice Dumnezeu, voi turna din Duhul Meu peste orice făptură; feciorii voştri şi fetele voastre vor proroci, tinerii voştri vor avea vedenii, şi bătrânii voştri vor visa vise!

Da, chiar şi peste robii Mei şi peste roabele Mele voi turna, în zilele acelea, din Duhul Meu şi vor proroci.

Voi face să se arate semne sus în cer şi minuni jos pe pământ, sânge, foc şi un vârtej de fum;

soarele se va preface în întuneric, şi luna în sânge, înainte ca să vină ziua Domnului, ziua aceea mare şi înfricoşată.

Atunci oricine va chema Numele Domnului va fi mântuit.” (Fapte 2.14-21).

Când au auzit aceste cuvinte, cei prezenţi au fost străpunşi la inimă, aşa că l-au întrebat pe Petru şi pe ceilalţi apostoli: „Fraţilor, ce să facem?” Şi Petru le-a răspuns: „Pocăiţi-vă, şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre; apoi veţi primi darul Sfântului Duh. (Fapte 2.38). Aceasta este făgăduinţa valabilă şi pentru generaţiile viitoare.”

În continuare am vrea să aflăm cum putem intra în El. Cum intrăm noi în acest loc de închinare? Acest lucru ni-l clarifică 1 Corinteni 12.13: „Printr-un singur Duh,” nu printr-o biserică, nu printr-o dogmă, nu printr-un păstor, nici printr-un episcop sau preot, ci prin Duhul Sfânt, „am fost botezaţi într-un singur trup”, care este Trupul lui Isus Hristos şi am primit intrare la fiecare dar care este în acest Trup. Desigur. Nu prin ataşarea la o biserică, nici prin mărturisirea unei doctrine, nici prin faptul că sari în sus şi-n jos, nici printr-o strângere de mână sau altceva de felul acesta, ci prin naşterea din nou eşti botezat în Trupul lui Isus Hristos. Amin. Noi suntem botezaţi în Trupul lui Isus Hristos, prin Duhul Sfânt. Amin! Ce este acest Trup?

„La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu… Şi Cuvântul S-a făcut trup şi a locuit printre noi…” (Ioan 1.1+14).

Cum este posibil să fim în acest Trup şi totuşi să tăgăduim Cuvântul sau să-L punem într-un loc care nici nu este în Trup? Cum putem face aceasta?

Locul ales de Dumnezeu.

Fiţi atenţi! Dacă aţi fost botezaţi cu adevărat în El, există şi o dovadă adevărată a acestui lucru. Care este aceasta? Că credeţi în El, în Cuvânt. Cum puteţi fi o parte din El şi totuşi să Îl tăgăduiţi? Cum aş putea să-mi tăgăduiesc propria mână? Dacă aş face aceasta, înseamnă că ceva nu este bine cu mine din punct de vedere mintal. Acelaşi lucru este valabil şi spiritual: dacă cineva tăgăduieşte Cuvântul lui Dumnezeu, pe care El L-a dat ca făgăduinţă, este bolnav.

Voi nu puteţi să tăgăduiţi nici măcar o iotă din Cuvânt, pentru că sunteţi o parte din El. Da, sunteţi o parte din El, pentru că aţi fost botezaţi în El prin Duhul Sfânt. Numai aşa aţi putut intra în Trupul lui Isus Hristos.

Ce lucru minunat! Dumnezeu l-a întâlnit pe Avraam într-un loc deosebit şi acolo a primit închinare de la el. Aşa a fost întotdeauna. Cuvântul Său făgăduit este trăit de El Însuşi în voi. Aţi înţeles aceasta? Cuvântul pe care a făgăduit Domnul că Îl va împlini în timpul acesta, va fi citit de oameni în voi, pentru că voi sunteţi epistola scrisă a lui Dumnezeu. Nu ceea ce pretindeţi, ci ceea ce lucrează Dumnezeu prin voi va vorbi mai tare decât tot ceea ce puteţi pretinde voi. Şi El a spus: „Iată semnele care îi vor urma pe cei ce cred…” Aceasta vorbeşte prin voi.

Dumnezeu a spus ce va fi în epoca aceasta, iar credincioşii din ea trebuie să creadă ceea ce a făgăduit El pentru astăzi. Aşa cum au trebuit să intre în arcă pentru a fi salvaţi în zilele lui Noe sau cum au trebuit să părăsească Egiptul pentru a fi scăpaţi din robie, aşa trebuie să intraţi voi în Hristos, în Cuvântul care spune că El este Acelaşi ieri, azi şi în veci, ca să fiţi mântuiţi.

Cum intraţi în El? Prin botez. Prin botezul în apă? Prin Duhul Sfânt, pentru că aşa spune Biblia: „Printr-un singur Duh, am fost botezaţi să alcătuim un singur Trup.”

Nu încercaţi să interpretaţi Cuvântul Său făgăduit, pentru că Îl va interpreta El pentru voi, când faceţi ceea ce a promis El că veţi face. Biserica aceea care Îl urmează, Îi va semăna atât de mult încât oamenii o vor recunoaşte. Priviţi cum au fost cercetaţi Petru şi Ioan din pricina vindecării ologului de la Poarta Frumoasă. Preoţii ştiau că cei doi bărbaţi erau fără şcoală, dar au recunoscut că fuseseră cu Isus. Cum? Prin faptul că au făcut aceleaşi lucrări pe care le-a făcut El.

El trebuia să fie găsit în lucrarea Tatălui Său, iar astăzi este la fel.

Gândiţi-vă că El este Acelaşi ieri, azi şi în veci. Astfel, Dumnezeu Se întâlneşte cu voi în El, în singurul loc ales pentru închinare, pentru că acolo a fost aşezat Numele Lui: în Isus; Isus fiind Numele lui Dumnezeu. Ţineţi minte că „Tată, Fiu şi Duh Sfânt” sunt titluri ale Numelui „Isus Hristos.”

În Matei 28.19 scrie: „Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh,” iar oamenii au tălmăcit tot timpul fals acest lucru, spunând: „În Numele Tatălui, în Numele Fiului şi în Numele Sfântului Duh.” Dar nici măcar nu scrie aşa, ci: „În Numele (singular) Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh.” „Tată” nu este un nume, „Fiu” nu este un nume şi „Duhul Sfânt” nu este un nume, ci sunt titluri. De aceea, zece zile mai târziu, Petru s-a ridicat şi a spus: „Pocăiţi-vă, şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos.” A făcut Petru ceea ce a poruncit El? Da, el a împlinit întocmai porunca dată de Isus, pentru că „Numele Tatălui, Fiului şi al Duhului Sfânt” este „Domnul Isus Hristos.”

Acesta este motivul pentru care în Noul Testament toţi au fost botezaţi în Numele Domnului Isus Hristos, şi nu găsim în Biblie nici o persoană care să fi fost botezată în titlurile de Tată, Fiu şi Duh Sfânt. Aceasta s-a întâmplat pentru prima dată la Conciliul de la Niceea şi a devenit dogma Romei, rânduiala Bisericii catolice. Voi puteţi găsi aceasta în catehismul lor. Eu am citit cartea „Faptele credinţei noastre,” iar acolo scrie că într-adevăr acest botez este o dogmă catolică. Aşa este. Ei au recunoscut că nicăieri în Biblie nu scrie aşa ceva, dar pretind că au puterea să o modifice după cum vor. Spuneau aceasta referindu-se la papa, dar eu nu sunt de acord cu aşa ceva. Isus Hristos este Acelaşi ieri, azi şi în veci, iar „dacă adaugă cineva ceva sau scoate ceva din cuvintele cărţii acestei prorocii, îi va scoate Dumnezeu partea lui de la pomul vieţii.” Deci, este suficient să scoţi un cuvânt, nu o frază sau un pasaj şi eşti terminat.

Încă de la început, Dumnezeu Şi-a protejat poporul prin Cuvântul Său, şi după cum ştim, interpretarea greşită a unui singur Cuvânt a produs fiecare durere de inimă, de fapt toată durerea şi moartea. Eva nu a sucit o frază întreagă, ci a încălcat un singur Cuvânt. Aşa citim la începutul Cărţii. Dar ce a spus Isus când a venit la jumătatea Cărţii? „Este scris: „Omul nu trăieşte numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.” (Matei 4.4). Iar la sfârşitul Ei a zis: „Mărturisesc oricui aude cuvintele prorociei din cartea aceasta că, dacă va adăuga cineva ceva la ele, Dumnezeu îi va adăuga urgiile scrise în cartea aceasta.

Şi, dacă scoate cineva ceva din cuvintele cărţii acestei prorocii, îi va scoate Dumnezeu partea lui de la pomul vieţii şi din cetatea sfântă, scrise în cartea aceasta.” (Apocalipsa 22.18-19). De ce suceşte Cuvântul? Pentru că este un proroc fals. De aceea spune Biblia că sângele oamenilor va fi cerut din mâinile lui.

Noi trebuie să ne ţinem de acest singur Loc de închinare care este Isus Hristos, Cuvântul, Acelaşi ieri, azi şi în veci. Amin! Gândiţi-vă că nu există nici un alt loc de întâlnire pentru închinare, niciunul, afară de Locul pe care L-a ales Dumnezeu.

Ioan Botezătorul a venit la trecerea de la Vechiul la Noul Testament.

Acum fiţi foarte atenţi! Într-o zi, a venit în zbor din pustiu, Ioan, vulturul cel mare. El a venit cu aripile larg deschise şi s-a aşezat pe malul Iordanului. Un vultur mare, un proroc care a făcut o punte între Vechiul şi Noul Testament. El le-a spus adevărul şi celor din dreapta şi celor din stânga şi a vestit pocăinţa. Când au venit fariseii şi saducheii la el ca să-i pună întrebări, el le-a zis simplu: „…nu vă apucaţi să ziceţi în voi înşivă: „Avem pe Avraam ca tată!” Căci vă spun că Dumnezeu din pietrele acestea poate să ridice fii lui Avraam.” (Luca 3.8). Vedeţi, el le-a adus Evanghelia în faţă şi a spus: „Cât despre mine, eu vă botez cu apă, spre pocăinţă; dar Cel ce vine după mine este mai puternic decât mine, şi eu nu sunt vrednic să-I duc încălţămintea. El vă va boteza cu Duhul Sfânt şi cu foc.

Acela Îşi are lopata în mână, Îşi va curăţa cu desăvârşire aria şi Îşi va strânge grâul în grânar; dar pleava o va arde într-un foc care nu se stinge.” (Matei 3.11-12).

Acest vultur puternic al Evangheliei, a venit şi şi-a vestit mesajul cu asprime, condamnând păcatul. El a condamnat păcatul împăratului Irod, care se căsătorise cu nevasta fratelui său şi i-a spus în faţă că este greşit. Vă puteţi imagina că un asemenea vultur al Evangheliei ar putea tăcea?

Unii dintre ei i-au zis: „Ioane, nu predica acum despre căsătorie şi despărţire, pentru că este prezent Irod!” dar el s-a dus drept în faţa împăratului şi i-a zis: „Nu-ţi este îngăduit s-o ai de nevastă.” (Matei 14.4). Aşa este. Cine făcea aceasta? Vulturul care venise din pustie. El nu fusese educat în dogmele şi doctrinele denominaţiunilor, ci sub puterea Dumnezeului celui Atotputernic, ca să ştie ce este drept şi primise semnul de recunoaştere al lui Mesia. Aleluia! „Aleluia” înseamnă „Slavă lui Dumnezeu”! Nu vă temeţi! Nu mi-am ieşit din fire, nu am rănit încă pe nimeni şi ştiu exact pe ce stau.

O, mă gândesc la vulturul acela mare şi puternic care a zburat în mijlocul lor şi le-a zis: „Am primit un semn şi Îl voi recunoaşte când va veni!” Într-o zi, Ioan stătea acolo şi predica, iar cărturarii stăteau pe partea cealaltă şi spuneau: „Crezi că va veni timpul când va fi desfiinţată jertfa zilnică, iar templul acesta măreţ va dispărea, astfel încât toată lucrarea pe care am făcut-o noi, denominaţiunile noastre, a fost zadarnică?”

„Da, va veni vremea când totul va dispărea!”

„Nu se poate! Eşti un proroc fals!”

Dar Ioan a privit în jur şi a zis: „Vedeţi, acolo este El! Acolo este Locul ales de Dumnezeu pentru închinare, Mielul, adevăratul Miel al lui Dumnezeu, care poartă păcatele lumii!” El nu a spus: „Aici vin metodiştii, baptiştii sau catolicii,” ci a zis: „Acesta este Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii!” Singurul Loc sigur este în Mielul lui Dumnezeu. Numai în El este salvare, nu într-o biserică, într-o dogmă, într-un popor, într-un tată sau o mamă, într-un om sfânt sau într-un loc sfânt. Numai în El, în Domnul Isus Hristos, unde Dumnezeu Şi-a pus Numele Său, în Omul în care a plătit preţul pentru noi păcătoşii. Acesta este singurul Loc în care putem primi mântuirea.

Aceasta este Stânca pe care stau eu. Ioan L-a recunosc şi a mărturisit: „Eu nu-L cunoşteam, dar când L-am văzut venind acolo unde am primit însărcinarea…” Nu într-un seminar ca tatăl lui. Ioan nu a fost instruit într-o şcoală, ci în pustiu. El a urmat „seminarul teologic” al Dumnezeului celui Atotputernic şi aştepta Cuvântul lui Dumnezeu; nu ceea ce spunea un grup de oameni ci ceea ce spunea Dumnezeu. Iar atunci când a privit în sus şi a văzut cum cobora Duhul Sfânt peste Isus, a zis: „Acesta este El!” Oh, aici aveţi Locul vostru de închinare! Acesta este Locul vostru de scăpare. Acesta este Mielul lui Dumnezeu care ridică tot păcatul lumii. Nu o biserică, nu o dogmă sau altceva de felul acesta, ci Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii.

Puteţi vedea că Ioan L-a recunoscut? El nu a spus: „Voi, fariseilor, saducheilor, irodienilor, etc., sunteţi corecţi!” Ci a zis: „Acesta este Mielul lui Dumnezeu! Acesta este Locul! El poartă Numele! El este, pentru că nu există nici un alt nume sub cer…”

Dar ce a spus Isus despre Ioan? El a zis că Ioan a fost „O lumină care a strălucit pentru a le arăta oamenilor care este calea corectă pe care trebuiau s-o urmeze înaintea primei Sale veniri.”

Fiţi atenţi ca să nu pierdeţi nimic! Isus a spus că Ioan a fost lumina, prin aceasta referindu-se la Maleahi 3.1: „Iată, voi trimite pe solul Meu; el va pregăti calea înaintea Mea.” Nu este nici o greşeală! Prorocul cu lumina care strălucea, L-a identificat pe Isus ca fiind singurul Miel. Toţi ceilalţi miei şi celelalte lucruri despre care vorbeau preoţii, au fost anulate, pentru că aici era adevăratul Miel al lui Dumnezeu, iar Ioan a fost bărbatul care ne-a luminat acest lucru. Astfel, în Matei 11.10 citim: „Iată, trimit înaintea feţei Tale pe solul Meu care Îţi va pregăti calea înaintea Ta.” Vedeţi? Cel care a fost trimis să pregătească această cale, a recunoscut că El este locul: „Acesta este El. Orice confuzie este exclusă, pentru că văd semnul care Îl urmează. Ştiu că este El, pentru că din cer a coborât o Lumină care s-a oprit deasupra Lui.”

În timp ce ne apropiem de încheiere, aş vrea să te întreb ceva, fratele meu.

Nu ne-a făgăduit El, în Maleahi 4 partea a doua, că ne va trimite un vultur urmat de Lumina Stâlpului de Foc, ca să îi dovedească bisericii rătăcite de astăzi că Isus Hristos este Acelaşi ieri, azi şi în veci, aşa cum scrie în Evrei 13.8? Nu ne-a făgăduit El că va veni şi astăzi în zbor un vultur din pustiu? Amin! Acesta este adevărul! Cât de perfect se potriveşte aceasta cu Luca 17.30, unde ni se spune că atunci când Se va descoperi Fiul omului, Vulturul, ne va dovedi că toate celelalte locuri de închinare: denominaţiunile, etc., nu au nici o valoare.

Dumnezeu Şi-a ales propriul Loc, iar Ioan a spus: „Acesta este El!” Acelaşi lucru ne este făgăduit şi pentru timpul acesta. Conform ultimului verset din Maleahi 4, el trebuie să întoarcă inimile copiilor la credinţa originală, să dovedească că aceste lucruri nu se potriveau pentru nici o altă epocă, că botezul în Numele lui Isus Hristos nu era pentru trecut şi că El este încă acelaşi şi astăzi. Amin! Toate celelalte locuri de închinare trebuie să fie date de ruşine, aceasta fiind sarcina vulturului din timpul sfârşitului. Da, el trebuie să dovedească că toate celelalte sunt o nebunie, că denominaţiunile sunt o nebunie şi să-i facă pe oameni atenţi cu acelaşi semn pe care l-a făcut El, la faptul că Isus Hristos este Acelaşi ieri, azi şi în veci. Aleluia!

În Apocalipsa 4.7 scrie despre cele patru făpturi vii, despre care am vorbit nu demult. Atunci am constatat că prima făptură vie semăna cu un leu şi s-a ridicat pentru a se împotrivi provocărilor din timpul acela. Acesta este Leul din seminţia lui Iuda. După el a venit făptura următoare, care semăna cu un viţel, un animal pentru povară şi jertfă. Astfel, în zilele inchiziţiei romane, s-a stins aproape toată creştinătatea, fiind jertfită. A urmat făptura care avea faţa ca a unui om, reprezentându-i pe reformatori, bărbaţi înţelepţi cu pregătire omenească, teologie, etc., pentru ca în final să apară făptura care semăna cu un vultur care zboară. Aleluia! Aceasta înseamnă că acela va fi un vultur care zboară şi cum spune prorocul: „Spre seară se va arăta lumina.”

Vedeţi? A existat un timp al reformatorilor, o zi mohorâtă care nu se putea numi nici zi, nici noapte, dar spre seară urma să fie altfel, urma să se arate lumina.

Va fi lumină pe la timpul Vulturului,

Calea spre slavă cu siguranţă o veţi afla;

În calea apei este Lumina astăzi,

Îngropat în Numele scump al lui Isus.

Tânăr şi bătrân, pocăiţi-vă de toate păcatele voastre

Duhul Sfânt cu siguranţă vă va boteza înăuntru;

Căci Luminile de seară au venit

Este un fapt că Dumnezeu şi Hristos sunt Unul.

Amin. „Spre seară se va arăta lumina.” Singurul Loc ales de Dumnezeu pentru închinare.

Ce va face acest Mesaj? În timpul de seară va fi lumină. Ce va face ea? Îi va călăuzi pe copiii lui Dumnezeu prin acelaşi semn al Stâlpului de Foc, care i-a călăuzit pe copiii lui Israel prin pustie, Acasă, în ţara făgăduită. Acesta este singurul Loc care există. Acesta este singurul Nume al lui Dumnezeu pentru mântuire. După El, după Isus Hristos, a fost numită întreaga familie cerească.

Biserică, prieteni, oameni păcătoşi, nu vă încredeţi în nimic altceva decât în Isus Hristos. Să nu vă încredeţi într-un predicator! Să nu vă încredeţi în nimeni pentru mântuirea voastră! Nu vă încredeţi într-o biserică, într-o dogmă sau denominaţiune, ci încredeţi-vă în Isus Hristos, fiindcă El este Lumina acestui ceas.

Să ne plecăm capetele.

Va fi lumină pe la timpul serii,

Calea spre slavă cu siguranţă o veţi afla;

În calea apei este Lumina astăzi,

Îngropat în Numele scump al lui Isus.

Tânăr şi bătrân, pocăiţi-vă de toate păcatele voastre

Duhul Sfânt cu siguranţă vă va boteza înăuntru;

Căci Luminile de seară au venit

Este un fapt că Dumnezeu şi Hristos sunt Unul.

O, frate, soră, dacă nu te-ai pocăit încă şi nu te-ai botezat în Numele lui Isus Hristos, vrei să faci în seara aceasta un început? Vreţi să-I daţi lui Dumnezeu posibilitatea să vă primească în locul în care puteţi să-I aduceţi închinare? Gândiţi-vă că în afară de Hristos, nu există nici un alt loc, despre care să fi făgăduit Dumnezeu că Se va întâlni cu voi şi vă va primi rugăciunile.

Poate zici: „Frate Branham, mă rog la fel de sincer ca ceilalţi.” Aceasta a făcut şi Cain. El a adus o jertfă, la fel ca Abel, doar că a fost o jertfă greşită. Poate mergeţi la biserică, plătiţi zeciuială, vă îndepliniţi sarcinile de creştin aşa cum trebuie şi sunteţi la fel de sinceri ca ceilalţi bărbaţi şi femei. Eu sunt de peste treizeci de ani în acest oraş şi predic acelaşi Mesaj, dar îmbătrânesc şi nu voi mai fi mult printre voi. Gândiţi-vă însă, că vocea mea este înregistrată şi va vorbi în ziua judecăţii împotriva voastră.

Există un singur loc în care Dumnezeu Şi-a aşezat Numele, iar acesta nu este o biserică, ci în Isus. Există un singur Loc de închinare, un singur Loc unde veţi fi primiţi şi acesta este în preaiubitul Isus Hristos. Dumnezeu nu le-a dat oamenilor nici un alt nume în care să fie mântuiţi; nu le-a dat nici o biserică, nici o dogmă, nu le-a dat nimic altceva decât pe Isus Hristos. Acesta este Mesajul acestui ceas şi ne-a fost trimis pentru a întoarce inimile copiilor spre credinţa părinţilor; spre credinţa care a fost dată sfinţilor o dată pentru totdeauna. Nu vreţi să-L primiţi şi voi în seara aceasta?

În timp ce toate capetele sunt plecate, aş vrea să ridice mâna toţi cei care vor să fie incluşi în rugăciune. Nu putem să vă chemăm la altar, pentru că sunteţi prea mulţi.

Dumnezeu să vă binecuvânteze. În partea stângă sunt în jur de trei sute. Cei din dreapta, vreţi să ridicaţi mâna şi să spuneţi: „Vreau să fiu inclus şi eu în rugăciune.”? Cred că în dreapta sunt ridicate cam o sută cincizeci de mâini. Nu departe de aici este o capelă care are un bazin mare şi un păstor bun, fratele Orman Neville şi lucrătorii lui. Puteţi să vorbiţi cu ei despre orice problemă pe care o aveţi. În fiecare zi sau noapte, la orice oră, dacă vor, oamenii care s-au pocăit pot să se boteze, iar dacă urmaţi porunca Lui şi sunteţi sinceri, prin făgăduinţa lui Dumnezeu vi se dă siguranţa că veţi primi botezul cu Duhul Sfânt.

Există un singur loc de închinare, iar acesta nu este capela, ci în Hristos. Cum putem ajunge în El? Printr-un singur Duh, noi toţi suntem botezaţi într-un singur Trup.

Să ne rugăm.

Dumnezeule scump, când au ridicat mâna, oamenii au arătat ce este în inima lor. Au făcut-o din convingere şi cu siguranţă, pentru că au nevoie de ajutorul Tău, iar eu mă rog pentru fiecare din ei, Tată, pentru că Tu ai spus că „Cine aude cuvintele Mele şi crede în Cel ce M-a trimis, are viaţă veşnică şi nu vine la judecată, ci a trecut de la moarte la viaţă.” (Ioan 5.24).

Eu am lipsit câteva săptămâni din oraş, iar când m-am întors, am întrebat de unul şi de altul şi am auzit că nu mai sunt printre noi.

„Ce s-a întâmplat?”

„Ei au plecat dintre noi.”

Dumnezeule scump, suntem chemaţi unul după altul. Da, unul după altul trebuie să acceptăm invitaţia de a trece prin valea umbrei morţii, pentru că fiecăruia dintre noi, muritorii, ne vine ceasul plecării. În seara aceasta ne-ai promis că dacă credem în El şi ne botezăm în Numele Lui, ne vei lua în Trupul lui Hristos; nu într-o biserică, ci în Trupul Lui. Tată, acest Trup este deja pregătit şi nu trebuie să mai stea în faţa judecăţii. Da, Dumnezeu Şi-a vărsat mânia peste trupul lui Hristos, de aceea acest Trup este eliberat de păcate. Pentru că suntem în El, noi suntem liberi de păcate prin Jertfa de împăcare. În acest Trup, noi avem legătură unii cu alţii, iar sângele lui Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, ne curăţă de orice păcat şi murdărie.

Dumnezeule Tată, Te rog să-i primeşti pe fiecare în Împărăţia Ta. Îngăduie aceasta, Dumnezeule! Fă să nu piară niciunul din ei, fie că este băiat sau fată, bărbat sau femeie. Doamne, în seara aceasta sunt printre noi şi câţiva din familia mea şi ei nu sunt încă sub Sânge. Dumnezeule, fă ca niciunul dintre ei să nu piară, fiindcă cred din toată inima pentru ei.

Lucrează în seara aceasta în inimile fraţilor şi surorilor mele, în inimile prietenilor mei din locul acesta şi de pretutindeni unde se aude această transmisie telefonică sau ajunge acest Mesaj. Multe state ale Americii, începând de pe Coasta de est, până la cea de vest, sunt în legătură telefonică cu noi. Dumnezeule, Te rog pentru toţi cei ce sunt în Tucson, în California, în Nevada, în Idaho, în Texas şi în Est, fiindcă ei ne ascultă în adunările lor mici, în benzinării sau în casele lor. Îngăduie ca fiecare bărbat pierdut, fiecare femeie, fiecare băiat şi fată, să vină în ceasul acesta la Tine. Îngăduie aceasta, Doamne, pentru că Te rugăm în Numele lui Isus. Ajută-i să găsească acest loc sigur, cât mai este timp, fiindcă putem vedea cu toţii scrisul de pe perete. Pământul devine tot mai neliniştit, pentru că eliberarea este aproape. O parte din naţiunea noastră se va scufunda, în timp ce partea cealaltă va fi zguduită de cutremure şi va crăpa, aşa cum a spus Isus. Doamne, ajută-i să Te primească acum, când nu este prea târziu, pentru că Ţi-i încredinţăm Ţie ca trofee ale biruinţei Evangheliei şi a acestei adunări, în Numele lui Isus. Amin.

Îl credeţi? Dumnezeu să vă binecuvânteze. Câţi cred că acesta este Adevărul? Voi, cei din stânga, ridicaţi mâna! Câţi din partea dreaptă, cred? Ridicaţi mâna. Dumnezeu să vă binecuvânteze. Prieteni, acesta este Adevărul, iar Dumnezeu ştie aceasta.

Dacă sunteţi în El, aveţi intrare la tot ce a câştigat El pentru noi prin moartea Sa. Pentru ce a murit El? Biblia spune că „El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El, şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi.” (Isaia 53.5). Credeţi aceasta? Credeţi că aţi fost vindecaţi prin Jertfa Lui de împăcare?

Sunt bolnavi printre noi? Ridicaţi mâinile, indiferent dacă sunteţi în partea stângă sau în dreapta. Sunt foarte mulţi bolnavi, dar nu pot să chem un rând de rugăciune, pentru că nu este posibil să vină pe platformă. În alte locuri, în casele de rugăciune, în capela noastră şi în alte părţi, au loc ore de rugăciune pentru bolnavi, dar aici nu putem chema un rând de rugăciune. Totuşi, vreau să vă întreb ceva. Câţi credincioşi sunt în locul acesta? Ridicaţi mâna. În ordine. Voi cita Cuvântul, care este Hristos, şi anume, ultima însărcinare pe care a dat-o El Bisericii Sale: „Iată semnele care vor însoţi pe cei ce vor crede: …îşi vor pune mâinile peste bolnavi, şi bolnavii se vor însănătoşi.” Câţi ştiu că aceste cuvinte sunt scrise în Marcu 16? Spuneţi: „Amin”. Şi pentru că sunteţi credincioşi, vă rog să vă puneţi mâinile peste cineva de lângă voi. Aşezaţi-vă mâinile peste cineva din faţa voastră şi haideţi să ne rugăm unii pentru alţii.

Doamne, în faţa mea sunt o mulţime de batiste şi bucăţi de stofă. Poate undeva este o mamă pe moarte sau un copil grav bolnav. Peste tot sunt bolnavi, iar Biblia spune că ei au luat şorţuri şi baticuri de care s-a atins Pavel, iar când le-au aşezat pe cei bolnavi, duhurile i-au părăsit şi bolile au dispărut. Doamne, ştiu că noi nu suntem Pavel, dar Tu eşti acelaşi Isus, singurul Loc pregătit de Dumnezeu pentru închinare, iar oamenii aceştia au mărturisit astăzi, că cred la fel ca cei din vechime. Cu siguranţă, Tu ai creat o cale pentru ei, de aceea îmi pun mâinile peste aceste batiste în Numele lui Isus Hristos, şi mă rog să dispară toate bolile şi suferinţele din trupurile acestor oameni.

Noi am fost învăţaţi că Israel Te-a ascultat, a ieşit din Egipt şi a pornit spre ţara făgăduită. La un moment dat, în calea lor a apărut Marea Roşie, dar Dumnezeu a privit jos prin Stâlpul de Foc, iar marea s-a speriat, s-a retras şi a lăsat poporul să treacă mai departe, ca să ajungă în ţară. O, Dumnezeule, în seara aceasta Te rugăm să priveşti în jos prin Sângele lui Isus. Fie ca bolile să dispară şi Satana să fie aruncat afară, iar oamenii să intre în Hristos şi să accepte făgăduinţa vindecării şi puterii, aşa cum a spus Dumnezeu: „doresc ca toate lucrurile tale să-ţi meargă bine, şi sănătatea ta să sporească tot aşa cum sporeşte sufletul tău.” (3 Ioan 1.2).

Doamne Isuse, oamenii şi-au aşezat mâinile unii peste alţii, mărturisind prin aceasta credinţa în ceea ce ai spus Tu: „Iată semnele care vor însoţi pe cei ce vor crede…” (Marcu 16.17), şi se roagă unii pentru alţii.

Doamne, ei au urmat chemarea, iar marele înşelător Satan, nu mai are nici un drept să reţină vreun copil al Tău, pentru că este biruit. Isus Hristos, singurul Loc de închinare şi singurul Nume adevărat, l-a biruit pe Golgota, de aceea, noi pretindem în clipa aceasta eliberarea de orice boală şi suferinţă, prin Sângele Său. Satană, în Numele lui Isus Hristos, îţi poruncim să ieşi afară din aceşti oameni, ca să devină liberi!

Toţi cei care acceptă vindecarea pe baza Cuvântului scris, să depună mărturie ridicându-se şi spunând: „Primesc vindecarea chiar acum, în Numele lui Isus Hristos.” Ridicaţi-vă acum. Slavă lui Dumnezeu! Priviţi cum se ridică ologii şi alţi bolnavi în picioare! Slavă lui Dumnezeu! Aceasta este. Credeţi, pentru că El este aici. Ce minunat!

Cei care nu sunteţi în adunare, ci ascultaţi la telefon, ar trebui să vedeţi ce se întâmplă aici. Ce timp minunat! Acolo unde este prezenţa Domnului, este eliberare; Duhul lui Dumnezeu ne eliberează de orice ne apasă.

Noi credem că El ne-a vindecat şi ne-a mântuit. Bazinul este pregătit pentru toţi cei ce vor să fie botezaţi, aşa că oricând doriţi să veniţi, la orice oră, veţi găsi pe cineva care se va ocupa de aceasta.

Să cântăm cântarea aceea veche: „Eu Îl iubesc, eu Îl iubesc, căci El m-a iubit întâi…” Ridicaţi mâinile spre Dumnezeu şi cântaţi din toată inima.

Mâine dimineaţă vrem să revenim aici la ora 9.30, pentru că vom avea tema despre „Căsătorie şi despărţire.” În ordine. Acum aş vrea să cântăm împreună:

„Eu Îl iubesc, eu Îl iubesc…”

Unde am fost răscumpărat? Pe crucea din Golgota. Daţi mâna cu cei din jurul vostru şi spuneţi: „Dumnezeu să te binecuvânteze, călătorule!” în timp ce cântăm încă o dată:

„Eu Îl iubesc…”

Îl iubiţi? Nu este El minunat? Este El Locul vostru de adăpost? El este Stânca din pustie şi un Adăpost pe timp de furtună, este singurul Loc de scăpare pe care îl cunosc.

Credinţa mea priveşte sus la Tine…

O, Miel al Calvarului, Salvator divin;

Ascultă-mă acum, în timp ce mă rog,

Ia-mi toată vina la o parte,

Lasă-mă ca din această zi, să fiu întreg al Tău!…

În timp ce labirintul întunecat al vieţii îl calc,

Şi întristare în jurul meu se răspândeşte,

Fii Tu Călăuza mea;

Fă întunericul zi,

Şterge lacrimile întristării,

Nu mă lăsa să rătăcesc vreodată

De lângă Tine.

Să ne plecăm capetele şi să cântăm, iar fratele Orman Neville ne va conduce în rugăciunea de încheiere.