LEGĂMÂNTUL NECONDIȚIONAT

Bună seara, prieteni. Pentru mine este într-adevăr un mare privilegiu să mă aflu în această sâmbătă în mijlocul unui grup atât de minunat de oameni. În timp ce veneam încoace cu fratele Sharrit, mă gândeam câţi oameni sunt în tot felul de locuri rele, îmbătându-se şi făcând o mulţime de lucruri murdare. Dar se dovedeşte că Dumnezeu are copii peste tot, şi ei s-au adunat aici să asculte Evanghelia lui Isus Hristos, pe care o iubesc. Acesta este motivul pentru care îi sunt foarte mulţumitor pentru voi. Şi sunt aici, ca să încerc să vă ajut, prin darul vindecării divine, să aveţi o credinţă solidă în Isus Hristos. Este un dar care mi-a fost dat prin harul Domnului, şi prin care Isus Hristos Se manifestă în dragostea Sa. De aceea mă aflu în seara aceasta aici: ca să vă ajut să credeţi în El.

Fraţii mi-au spus să nu uit că în fiecare seară trebuie să mă rog peste batiste. Cred că săptămâna trecută am trimis cam o mie de batiste, în diferite colţuri ale lumii. Desigur, cu rezultate aşteptate, pentru că în urma lor au venit mii şi mii de mărturii de vindecare. Acest lucru este biblic, iar noi le trimitem peste tot în lume.

Mulţi dintre predicatorii care au transmisiuni radio, le spun oamenilor: „Scrieţi-mi, fiindcă vreau să ştiu de voi,” dar mie mi-e foarte greu să le scriu la toţi oamenii.

Dacă aveţi nevoie de o batistă de la rugăciune şi nu puteţi obţine una de aici, scrieţi-mi pe adresa mea de acasă şi vă voi trimite. Eu nu am transmisiuni de tot felul, care să mă susţină, ci lucrez la limită. Astfel, evit lucrurile mari şi scumpe şi nu închiriez săli scumpe, ci încerc să menţin lucrarea cât de poate de simplă, de smerită şi de ieftină. Nu caut locuri mari şi înalte, ci încerc să fiu ca oamenii care vin aici. Înţelegeţi?

Desigur, dacă am posta afişe mari, cu un an înainte, am atrage fiecare biserică din ţinut şi am anunţa că nu venim decât dacă cooperează toţi cu noi, probabil am avea adunări de zeci de mii de oameni sau chiar mai mari. Dar eu nu pot să procedez aşa, ci trebuie să fac ceea ce-mi spune Domnul. Astfel, dacă îmi spune să merg într-un loc unde sunt cinci oameni, mai degrabă prefer să merg acolo, fiindcă ştiu că sunt trimis de El, decât să merg undeva unde sunt mii de oameni, dar nu m-a trimis El. Înţelegeţi?

Adunările mele nu sunt atât de mari ca a multora dintre fraţii care sunt astăzi pe câmpul misiunii, pentru că nu am afişe şi alte lucruri pe care le folosesc ei. Eu nu am colaborarea pe care o au alţi fraţi, şi aceasta pentru că sunt interdenominaţional şi nu am în spatele meu o biserică să mă susţină. Tot ce am, sunt prietenii lui Isus Hristos. Asta-i tot şi asta vreau.

Cu câtva timp în urmă, un evanghelist renumit a stat de vorbă că unul din lucrătorii mei şi i-a spus: „Eu nu merg într-un oraş decât dacă colaborează toate bisericile cu noi, îşi închid porţile şi participă la adunările mele.”

 Dacă un astfel de bărbat vine în Louisville, Kentucky, acolo sunt patru sute de biserici. Desigur, nu toate sunt baptiste, pentru că nu este un oraş baptist. Astfel, Colegiul Asbury este metodist şi mai sunt câteva zeci sau sute de biserici metodiste, în afară de cele prezbiteriene şi de restul. Dacă ai grup ca acesta, sigur că ai cu ce să începi, dar daţi-mi voie să vă spun cu tot respectul că aceasta este politică. Acesta este motivul pentru care prefer să merg unde îmi spune Dumnezeu, chiar dacă voi vorbi pentru o singură persoană.

Filip avea o mare trezire în Samaria, dar Domnul l-a chemat de acolo şi l-a trimis în deşert să vorbească cu un singur om, cu un bărbat de culoare, un etiopean, iar el a ascultat de Domnul. Aşa cred că ar trebui să facem şi noi: să mergem oriunde ne călăuzeşte Domnul, pentru că El îşi călăuzeşte copiii pe căi diferite de ale oamenilor.

Recent, am fost într-o adunare mare unde erau mii de oameni. Este vorba de auditoriul Battle Creek, Michigan. A fost cineva acolo atunci? Da, a fost cineva.

Chiar când sala a fost plină până la refuz, am fost îndemnat să plec de acolo şi să merg lângă un lac mic. Da, Îngerul Domnului a venit şi mi-a zis: „Încheie chiar acum adunarea (deşi mai aveam încă opt zile acolo) şi pleacă imediat spre Minneapolis!”, aşa că m-am dus la managerul meu şi i-am spus. Nu i-a venit să creadă şi mi-a zis: „Du-te şi spune-le predicatorilor!”

„Dumnezeu ştie că îi iubesc pe predicatori”, i-am răspuns, pentru că ei sunt păstorii turmei, dar există Unul care este Învăţătorul nostru al tuturor şi eu de El trebuie să ascult.”

Odată, când am fost în Africa, am ajuns în necaz din pricina aceasta. Probabil că cunoaşteţi povestea. Atunci, eu am spus: „Trebuie să plec chiar acum,” dar fratele Baxter mi-a replicat: „Spune-le asta predicatorilor!” „Adună-i aici şi le voi spune”, am zis eu. Şi după ce le-am spus cum stau lucrurile, nu m-au privit cu ochi buni, şi au spus: „Cu două săptămâni în urmă, Domnul ne-a spus să facem aceasta.” „Bine, dar mie mi-a spus să merg în altă parte”. Înţelegeţi? „Ceea ce v-a spus Domnul vouă este în ordine, dar eu voi face ce mi-a spus mie.” Şi am plecat imediat de acolo.  Fratele Baxter a mers după mine şi mi-a zis: „Vom pleca la sfârşitul săptămânii,” dar eu i-am replicat: „Vom pleca chiar acum!” Şi dacă vreţi să ştiţi ce s-a întâmplat în continuare, scrieţi-i reverendului Gordon Peterson din Minneapolis, Minnesota.

Am luat telefonul şi am sunat, iar dacă acest lucru    s-ar fi întâmplat cu cinci sau două minute mai târziu, ar fi schimbat istoria bisericii penticostale din Minneapolis. Nu am ştiut absolut nimic, pentru că Domnul a descoperit numai când am ajuns acolo. Vedeţi? Mai întâi du-te unde te trimite El, iar când vei ajunge acolo îţi va spune restul. Numai ridică-te şi du-te! Deci trebuie să urmezi călăuzirea Domnului.

Domnul le poate spune oamenilor să stabilească adunările, dar o poate face numai ca să ştii că hotărârea Lui este cea mai importantă, pentru că El lucrează cu fiecare în mod diferit.

Să nu uitaţi de mâine după-amiază. Dacă va fi cu voia Domnului, mâine vrem să vorbim despre fundamentalism şi Evanghelia deplină. Să veniţi cât de mulţi puteţi, pentru că este un serviciu de învăţătură. Nu ştiu dacă este voia Domnului, dar vom vedea.

Mâine seară va fi ultimul serviciu al campaniei din Phoenix. Să veniţi devreme, pentru că vreau să plecaţi mai repede, ca să vă puteţi întoarce acasă. Billy mi-a spus: „Tată, este foarte greu să le împarţi oamenilor numere de rugăciune când începe adunarea şi se cântă, pentru că unul strigă acolo, altul dincolo… Te rog să-i chemi mai devreme pentru aceasta.”

Aşadar, aş vrea să vă aduceţi bolnavii pe la 5.30-6.00, ca să poată primi un număr de rugăciune.

Cred că pentru mâine seară s-a anunţat o ofertă pentru lucrarea misionară. Eu n-am avut niciodată de-a face cu banii, pentru că sunt trei lucruri de care am încercat să stau întotdeauna departe, unul dintre ele fiind banii. Ei sunt unul din lucrurile care pot ruina slujba unui predicator, pentru că atunci când ai pus ochii pe bani, ţi i-ai luat de la Dumnezeu. Acesta este adevărul.

Fratele Moore şi fratele Brown au fost tot timpul cu mine şi ei ştiu că hotărârea mea este că atunci când Domnul nu-mi va mai asigura cele trebuincioase, este timpul să mă duc acasă. Dar El se va îngriji de toate. Şi dacă mă încred în El pentru bani, cum să nu mă încred pentru vindecare? Cum să nu mă încred în El pentru altceva? Trebuie să mă încred în El!

Noi trecem doar farfuria colectei printre oameni, iar dacă nu se strâng suficienţi bani cât să plătim campania, la sfârşit se mai solicită o ofertă de dragoste. Îmi pare rău pentru că sunt nevoiţi să facă aceasta. Dacă ar exista o altă soluţie, n-aş permite aşa ceva, însă am şi eu soţie, copii şi o mulţime de cheltuieli care ajung la o sută de dolari, fie că predic sau nu. Am şi biroul de la Jeffersonville, unde lucrează câţiva oameni şi mai sunt şi plicurile cu timbre pe care le trimitem, etc.

L-am auzit pe Billy Graham spunând că numai o transmisie radio costă o mie de dolari pe minut. Mă întreb atunci cât costă o campanie de mărimea celor pe care le are el? Este în ordine, să nu credeţi că îl critic. Omul are nevoie de aceasta şi Dumnezeu să-i binecuvânteze pe cei care pot să-l ajute, dar trebuie să privim în ambele părţi.

Ei adună colecta de dragoste pentru mine în ultima seară de serviciu, iar dacă nu ajung banii să plătim campania, eu iau banii aceia şi plătesc din ei, fără să le mai cer ceva oamenilor.

Când este de serviciu, domnul Baxter primeşte o ofertă de dragoste. Fratele Moore nu primeşte nimic, dar fratele Baxter ia întotdeauna colecta dintr-o seară. Eu nu am cerut niciunuia dintre managerii mei să contribuie cu vreun bănuţ, aceia sunt banii lor. În ce mă priveşte pe mine, soţia mea este aici şi ştie, iar voi puteţi să mă verificaţi dacă vreţi, nu mă fac vinovat în nici un fel că aş fi folosit vreodată banii Domnului pentru ceva ce nu este corect

Dacă primesc cinci sute sau o mie de dolari din oferta de dragoste, ei bine, mă duc acasă şi îl întreb pe secretarul meu: „De câţi bani avem nevoie?”

„Păi, ai retras din bancă atâţia…” Imediat îi pun înapoi pe toţi, apoi aflu cu aproximaţie cam cât îmi trebuie până la următoarea campanie, iar ce mai rămâne de acolo, pun deoparte pentru misiunile de peste hotare. Acesta-i adevărul. Nu opresc nimic pentru mine. Majoritatea hainelor şi alte lucruri, mi-au fost dăruite, iar eu şi familia mea trăim ca nişte oameni simpli. Dumnezeul cerurilor ştie că dacă aş vrea aş putea fi milionar, dar departe de mine să mă folosesc de Evanghelia lui Hristos pentru a face bani. Nu vreau pentru nimic în lume să fiu găsit vinovat de un asemenea lucru. Prima cursă pentru un predicator este banul, a doua este popularitatea, iar a treia este trăirea imorală. În ce mă priveşte, eu şi atunci când eram încă păcătos, am încercat să trăiesc curat şi decent.

De obicei, când Dumnezeu binecuvântează un om şi îi dă o slujbă mică, el se crede imediat deasupra tuturor, dar când face aceasta, deviază de pe cale. Aşa este.

Să nu uiţi niciodată că indiferent ce slujbă ţi-a dat Dumnezeu, una mare sau una mică, noi suntem oameni şi El este Cel care face totul. Acesta este motivul pentru care trebuie să avem o atitudine smerită şi să-i iubim pe oameni.

Domnul să vă binecuvânteze şi să vă crească în credinţă. Musafirii sunt invitaţi să viziteze mâine la şcoala duminicală una din bisericile evanghelice de aici, pentru că sunt sigur că vă vor primi cu bucurie.

În dimineaţa aceasta am întâlnit un grup de oameni foarte cumsecade şi curând am devenit un suflet şi o inimă. Trebuia să fie un mic dejun de lucru, dar a fost unul duhovnicesc. A fost un mic dejun în care nu mănânci, ci posteşti şi propovăduieşti Evanghelia. Deci am avut un timp minunat. Aveţi nişte bărbaţi şi femei foarte cumsecade aici în Phoenix. Dumnezeu să vă ajute să aveţi un singur gând, iar duhul acela plăcut care a fost prezent acolo în dimineaţa aceasta, să nu părăsească niciodată oraşul Phoenix. Dumnezeu să vă binecuvânteze.

Să nu uitaţi adresa mea, dacă vreţi să-mi scrieţi sau vreţi o batistă. Este suficient să scrieţi „William Branham, Jeffersonville, Indiana” şi o voi primi. Puteţi scrie şi CP 325, dar nu este neapărat nevoie. Eu locuiesc într-un orăşel de vreo douăzeci de mii de locuitori, deci nu este atât de mare ca Phoenixul.

Acum, eu aş putea răsfoi paginile acestei Cărţi, dar nimeni în afară de Duhul Sfânt nu este în stare să tălmăcească Cuvântul din ea, aşa că, înainte de a citi, să ne plecăm capetele şi să vorbim puţin cu Autorul.

Bunule Tată ceresc, în seara aceasta venim să-Ţi mulţumim pentru oamenii care s-au sacrificat şi au venit să stea într-o sală încinsă ca aceasta, ca să audă propovăduirea Evangheliei şi să vadă puterea învierii Domnului Isus care iartă păcătoşii de păcate şi-i împacă cu Dumnezeu. Te rog, Dumnezeule, să-i binecuvântezi pe toţi pentru acest efort.

În seara aceasta sunt printre noi o mulţime de bolnavi. Unii suferă de boli de inimă, alţii de cancer, de boli de stomac, TBC, şi multe altele, iar înghesuiala şi căldura din sală îi face să sufere şi mai mult. O, Dumnezeule, fă ca Duhul Sfânt să vină în marea Lui putere şi să facă ceea ce a făcut pentru tinerii din cuptorul încins; să ne îndrepte gândurile spre El ca să ascultăm Cuvântul Său binecuvântat, astfel încât să nu mai simţim zăpuşeala din clădire şi să nu ne mai gândim la ea. Fie ca Duhul Sfânt să reînnoiască  credinţa în puterea lui Dumnezeu. Ajută-l pe vorbitor şi binecuvântează-i pe ascultători. Sfinţeşte Cuvântul şi pe oameni şi îngăduie ca toate cuvintele lui Dumnezeu din seara aceasta, să cadă într-un pământ fertil şi să aducă roadă însutită. Mângâie-i, Doamne, pe sfinţi. Noi le vorbim atât de mult păcătoşilor şi îi chemăm la pocăinţă, dar mângâie-i deopotrivă şi pe sfinţi, ca să ştie că credinţa lor în Domnul Isus nu este în zadar, ci îi duce spre acea Ţară minunată.  Îndură-Te de noi, ajută-ne şi binecuvântează-ne, pentru că Îţi cerem aceasta în Numele lui Isus. Amin.

Pentru seara aceasta, am ales din Scriptură un text care se află în Geneza 12.1-3, iar dacă vreţi să analizaţi despre ce vorbesc, am luat ca legătură capitolul 4 din Romani. Voi sunteţi un grup foarte drăguţ de oameni şi nădăjduiesc că data viitoare când vom mai veni aici, nu va fi pentru un serviciu de vindecare divină, ci o voi face pentru a propovădui Evanghelia lui Hristos. Voi ştiţi că eu nu sunt un învăţător, dar pentru mine este o mare binecuvântare să exprim în faţa oamenilor recunoştinţa pe care o am faţă de Isus Hristos. Îmi place să-L onorez şi să-L laud în faţa oamenilor, ca să ştie toţi ce cred despre El şi cât de minunat este.

Acum fiţi atenţi la citirea Cuvântului:

„Domnul zisese lui Avram: „Ieşi din ţara ta, din rudenia ta şi din casa tatălui tău şi vino în ţara pe care ţi-o voi arăta.

Voi face din tine un neam mare şi te voi binecuvânta; îţi voi face un nume mare şi vei fi o binecuvântare.

Voi binecuvânta pe cei ce te vor binecuvânta şi voi blestema pe cei ce te vor blestema; şi toate familiile pământului vor fi binecuvântate în tine.”

Nu voi avea timp să intru foarte adânc, pentru că am la dispoziţie numai 30 de minute, însă aş vrea să ating câteva puncte importante în timp de voi vorbi despre tema „Legământul necondiţionat pe care l-a făcut Dumnezeu cu copiii Săi.” Noi, cititorii Bibliei suntem familiarizaţi cu Scriptura, dar aş vrea să-mi acordaţi câteva minute atenţia voastră neîmpărțită.

Înainte de distrugerea lumii prin potop, Noe avea trei fii: pe Sem, Ham şi Iafet, din care se trage omenirea de astăzi.

Biblia ne spune în altă parte, că trei înţelepţi au venit să I se închine lui Isus şi sfătuindu-se unul cu altul, a ieşit la suprafaţă faptul că unul venea de pe linia lui Set, unul de pe linia lui Ham şi unul de pe linia lui Iafet. Şi tot Biblia spune că atunci când Evanghelia va fi propovăduită poporului lui Sem, Ham şi Iafet, va veni sfârşitul. Cei trei străbuni au venit să plătească tribut când au urmat Steaua dimineţii.

O, este ceva cu privire la Cuvântul lui Dumnezeu, pentru că atunci când un om vorbeşte despre El, tremură. Şi încă ceva: Dumnezeu îi binecuvântează sufletul şi pune în el ceva ce nimeni altcineva nu poate pune, şi aceasta pentru că Cuvântul scris este o Sămânţă care aduce roadă la vremea potrivită, exact cum a făgăduit El.

Acum fiţi atenţi! Imediat după distrugerea provocată de potop, oamenii s-au înmulţit şi s-au împărţit în triburi. Apoi observăm apariţia Babilonului… El a apărut pentru prima dată la începutul Genezei, dar îl întâlnim şi la mijlocul Bibliei şi la sfârşitul ei, în Apocalipsa. Dacă va fi cu voia Domnului, mâine voi vorbi despre „Sămânţă”.

Din câte ştim, prima dată când a fost menţionat Babilonul, a fost în legătură cu idolatria. La început, s-a numit „Poarta cerului”, dar mai târziu a fost numit „Încurcătură”. Bazele Babilonului au fost puse de către Nimrod, fiul lui Cuş şi de acolo a început idolatria.

Biblia spune că Avraam şi-a luat soţia şi pe nepotul său, Lot şi au plecat împreună din valea Şinear, unde au dus probabil o viaţă liniştită. Dimineaţa se duceau şi adunau mure, iar pentru proteine vânau vreo fiară. Seara mâncau din nou câteva mure şi trăiau liniştiţi. Din câte ştim, prin faptul că ieşise din Babilon, Avraam era desigur un idolatru, dar Dumnezeu l-a ales prin harul Său. Vedeţi, nu omul face alegerea, ci Dumnezeu.

Poate cineva zice: „Frate, eu L-am căutat pe Dumnezeu!” Nici un om nu L-a căutat vreodată pe Dumnezeu, ci invers: Dumnezeu îl caută pe om. De altfel Isus a spus: „Nimeni nu poate veni la Mine, dacă nu-l atrage Tatăl, care M-a trimis…” (Ioan 6.44). Este adevărat?

Când omul a căzut din har, natura lui s-a schimbat, de aceea a fugit de Dumnezeu şi s-a ascuns, aceasta fiind natura lui până astăzi. Omul nu poate să-L caute pe Dumnezeu cât timp este păcătos, de aceea Dumnezeu trebuie să-l caute pe el. Aşa cum am spus mai devreme despre porc şi despre miel. Dacă mielul ar putea vorbi şi i-ar spune porcului: „Tu nu eşti decât un mâncător de murdării!” acesta i-ar răspunde: „Vezi-ţi de treaba ta, pentru că eu nici nu vreau să fiu miel!” Porcul nu poate să-şi schimbe natura, aşa cum nici păcătosul nu poate face aceasta, pentru că este născut în păcat, zămislit în nelegiuire şi a venit în lume prin minciună, ceea ce înseamnă că în om nu există nimic bun. Şi atunci cine eşti tu?

Nu cu mult timp în urmă, am fost în vizită la un muzeu, iar acolo am văzut analiza chimică a corpului uman. Astfel un corp uman care cântăreşte 150 de pounds (68 de kilograme), valorează 84 de cenţi. Şi tu omule crezi că eşti cineva! Pui pe tine un palton de cinci sute de dolari şi te crezi cineva, având foarte mare grijă de cei 84 de cenţi cât este valoarea trupului tău, aşa-i? Dar uiţi că sufletul tău valorează zece mii de lumi şi-l laşi pe diavolul să-l poarte unde vrea. Aşa este.

Dacă îl iei pe unul dintre aceşti oameni eleganţi de pe stradă, care nu ştie despre Dumnezeu mai mult decât ştie un hotentot despre o noapte egipteană, deşi merge la biserică, are pe el o haină de cinci sute de dolari şi se crede cineva, aşa că umblă cu nasul atât de sus încât dacă ar ploua, s-ar îneca. Ce este el? Optzeci şi patru de cenţi pe picioare. Aşa este. Însă nu uitaţi că aveţi un suflet!

Dacă îi spui unui astfel de om: „Ar trebui să fii născut din nou”, îţi va răspunde: „Vezi-ţi de treaba ta, deşteptule!” Vedeţi? N-ai ce să-i faci pentru că este un porc. Nu poţi să-i spui să fie miel, aşa cum nu poţi să-i spui unui păcătos să devină creştin, dacă nu este chemat de Dumnezeu.

Dar ce trebuie să se întâmple cu un porc ca să dorească să devină miel? Ceva trebuie să coboare acolo jos şi să-i schimbe fiinţa. Este adevărat? Dar cine trebuie să facă aceasta, tu? Dumnezeu trebuie s-o facă pentru că întreaga ta natură este astfel. Însă când vorbeşte El, natura ta începe să Îl caute, ceea ce înseamnă că Dumnezeu Se ocupă de tine.

În inimă trebuie să se întâmple ceva care să te facă să te întorci la creştinism. Este o alegere, iar Cel ce face aceasta este Dumnezeu.

Primul om despre care ştiu că a fost chemat prin alegere a fost părintele Avraam. Vedeţi? Dumnezeu l-a ales pe Avraam, şi El nu a făcut aceasta pentru că era Avraam, nici pentru că era un om bun, ci pentru că aşa a vrut El, pentru că era un ales al Său.

Aş vrea să vă spun ceva. Tu nu poţi fi ceva ce nu eşti. Dacă eşti un imitator al creştinismului, chiar dacă propovăduieşti Evanghelia, în sufletul tău ai nevoie de o chemare la altar. Aşa este. Dacă încerci să te porţi ca un creştin, deşi în inima ta ştii bine că nu eşti, eşti cel mai mizerabil om! În cazul acesta, ai nevoie de o chemare la altar, este nevoie ca Dumnezeu să te cheme să fii creştin, pentru că altfel nu vei fi urmat niciodată de roadele Duhului Sfânt: de îndelunga răbdare, de bunătate, de milă, blândeţe, răbdare, dragoste, etc.

Când Dumnezeu cheamă pe cineva, nu o face pentru că omul acela este mai bun decât ceilalţi, ci pentru că vrea El să-L cheme, înţelegeţi? Ceea ce voi spune în continuare este pentru creştini.

Care este primul lucru pe care i l-a spus Dumnezeu lui Avraam? „Desparte-te…” şi aceasta vrea şi astăzi: o separare.

Am observat că majoritatea bisericilor, chiar şi baptiştii, atunci când trebuie să aleagă un păstor, spun: „Nu ne trebuie un bătrân care ne vorbeşte despre acele lucruri vechi, ci vrem un tânăr care ştie să le amestece bine!”  Însă Dumnezeu nu vrea amestecători, ci vrea separatori. Separaţi-vă!  Dumnezeu ne cheamă la separare. „Despărţiţi-vă de obiceiurile voastre vechi, de neamurile voastre, de poporul vostru, de asociaţii voştri; despărţiţi-vă de tot şi trăiţi numai pentru Dumnezeu!” Amin.

Aceasta a fost chemat să facă primul om, şi aceasta este chemat să facă şi ultimul. Despărţiţi-vă de lucrurile lumii! Despărţiţi-vă de asociaţiile voastre! Ieşiţi afară din mijlocul lor şi veţi fi binecuvântaţi! Dacă vreţi binecuvântarea Lui, despărţiţi-vă de lucrurile lumii!

Avraam avea 75 de ani când a fost chemat de Dumnezeu, iar soţia sa, Sara, avea 65 de ani. Dar Dumnezeu nu i-a zis: „Avraame, dacă faci asta şi cealaltă…” Nu! Nu a existat nici un „dacă”, ci El a spus: „Am făcut…” Amin. Înţelegeţi?

Dumnezeu a făcut cu omul un legământ, dar de fiecare dată omul l-a încălcat. A încercat cu Adam, dar Adam l-a încălcat; a încercat cu Israel, prin Lege, dar şi ei l-au încălcat pentru că nici un om nu poate să-l respecte. Dar pentru că Dumnezeu voia să-i salveze pe oameni, a făcut acest Legământ şi l-a făcut necondiţionat. Mai mult, a jurat pe Sine însuşi, pentru ca omul să nu aibă nici un amestec. Amin.

Ceea ce încerc eu, este să-i fac pe penticostali să-şi dea seama cine sunt. Înţelegeţi? Dacă în seara aceasta aţi şti cine sunteţi cu adevărat, în mijlocul nostru ar veni un val de credinţă atât de puternic încât nu ar mai rămâne nici o persoană bolnavă printre noi. N-ar mai fi nevoie de nici un rând de rugăciune, dacă aţi înţelege aceasta.

Cum credeţi că este când mergi între păgâni şi trebuie să umbli printre demoni şi puterile lor? Trebuie să ştii bine pe ce stai, pentru că lui Satan nu-i pasă cât de tare strigi sau cât de mult sari în sus şi-n jos. La toate acestea va rămâne cât se poate de liniştit, dar când vine credinţa, ea îl va alunga întotdeauna de acolo. Aceasta este problema cu Biserica: ea are binecuvântarea, dar nu ştie.

Deci Dumnezeu l-a chemat pe Avraam şi a făcut cu el un legământ, iar Avraam s-a despărţit de poporul său şi a plecat dincolo de Eufrat, într-o ţară străină, printre oameni străini, care vorbeau o limbă străină. Acelaşi lucru se întâmplă şi astăzi: tu ieşi din asociaţia ta şi te duci între nişte străini pe care nu-i cunoşti, dar afli că ei sunt cetăţeni scumpi ai Împărăţiei lui Dumnezeu.

Uitaţi-vă la Avraam. El era căsătorit cu Sara de când erau foarte tineri, însă soţia sa a fost stearpă în toţi aceşti ani. Acum erau deja foarte înaintaţi în vârstă, dar cu toate acestea, Dumnezeu a venit jos şi i-a spus ceva ce era imposibil: că îi va da un fiu prin Sara. Desigur, oamenii din jurul lui Avraam au crezut că şi-a pierdut minţile, fiindcă L-a crezut pe Dumnezeu. Mi-l imaginez cum s-a dus şi a cumpărat hăinuţe şi tot ce era nevoie, pentru că el şi Sara urmau să aibă un copil. Indiferent cât părea de imposibil, Avraam a crezut cuvintele spuse de Dumnezeu, iar acest lucru i s-a socotit ca neprihănire.

Îmi imaginez că Avraam a crezut că acest lucru se va întâmpla imediat, aşa cum cred şi oamenii pentru care ne rugăm şi care îşi zic: „Se va întâmpla în seara aceasta!” dar nu este întotdeauna aşa.

Astfel, după câteva zile, Avraam a întrebat-o pe Sara:

„Cum te simţi, scumpo?”

„Nu simt nimic diferit,” a răspuns ea.

„Lăudat să fie Domnul! Noi îl vom avea oricum.”

A trecut şi a doua lună:

„Cum te simţi, scumpo?”

„Nu simt încă nimic deosebit.”

„Slavă Domnului, fiindcă îl vom avea oricum.”

„De unde ştii?”

„Aşa a spus Dumnezeu şi asta-i tot.” Aşa este.

Şi ce a spus Biblia despre Avraam? Că în loc să slăbească în credinţă, s-a întărit tot mai mult. Dacă seara s-a rugat cineva pentru tine, iar dimineaţa spui: „Păi, nu mă simt nici un pic mai bine. Cred că nu s-a întâmplat nimic”, dovedeşti că eşti un fiu slab al lui Avraam, sau cred că mai corect ar fi, că nu eşti un fiu sau o fiică a lui Avraam. Aşa este.

Avraam a primit făgăduinţa şi a crezut-o. Chiar dacă a zăbovit, el a fost tot mai tare şi mai tare în credinţă, acest lucru devenind tot mai mult o minune. Au trecut douăzeci şi patru de ani şi copilul nu venise încă, dar el a continuat să creadă. Amin. De ce? Pentru că aşa spusese Dumnezeu şi El trebuia să-Şi ţină Cuvântul, ceea ce s-a şi întâmplat.

Deşi anii au trecut, Avraam şi Sara au continuat să creadă că vor avea un copil. De ce? Pentru că aşa spusese Dumnezeu. El i-a zis clar: „Te-am salvat pe tine şi sămânţa ta după tine.” Deci nu numai pe Avraam, ci şi sămânţa lui.

Acum aş vrea să vedeţi cine este sămânţa lui Avraam. „Sămânţa lui Avraam” nu este Isaac, nici seminţiile ieşite din el, ci este Hristos. Aleluia! Iar dacă noi suntem „ai lui Hristos, suntem „sămânţa” lui Avraam, moştenitori prin făgăduinţă.” (Galateni 3.29). Cum a fost dat legământul? Necondiţionat.

Orice om care este ales şi chemat de Dumnezeu, are aceeaşi făgăduinţă ca şi Avraam, şi aceasta nu pentru ce a făcut el, ci pentru ceea ce a făcut Dumnezeu pentru el. De ce? Pentru că este o sămânţă a lui Avraam.

Dar Avraam a avut o confirmare pentru aceasta. Ce lucru frumos şi minunat! El a întrebat: „Cum voi şti că acest legământ va fi ţinut, având în vedere faptul că am aproape o sută de ani?” Şi iată ce a răspuns El: „Vino, Avraame, şi-ţi voi arăta ce voi face.”

Atunci, Avraam a luat o juncană de trei ani, o capră de trei ani, un berbec de trei ani, o turturea şi un pui de porumbel. Dobitoacele le-a despicat în două şi le-a pus faţă în faţă, dar păsările nu le-a despicat. O, aş fi vrut să avem mai mult timp, ca intrăm mai adânc! Acum trebuie să mă grăbesc, dar într-o zi o vom face.

Fiţi atenţi! De ce nu a despicat păsările acelea în două? Dacă aveam timp vă arătam diferenţa dintre Lege şi har şi aşa mai departe. Cititorii Bibliei ştiu că aceea este curăţirea pentru vindecare. Vindecarea divină a fost de fiecare dată şi în fiecare legământ, fiind inseparabilă de ele şi este simbolizată prin turturea şi puiul de porumbel.

Animalele care simbolizau Legea şi harul, au fost despicate, dar turturica şi puiul de porumbel au fost puse întregi. Aş vrea să fiţi atenţi ca să înţelegeţi ce vreau să spun. Acum mă simt foarte religios. Cred că un baptist ar putea striga dacă ar ajunge în punctul în care suntem noi acum. (Fratele Branham râde). Amin.

Deci Dumnezeu i-a zis lui Avraam: „Am să-ţi arăt cum voi face,” şi a jurat pe Sine însuşi. Priviţi ce a făcut în continuare. La apusul soarelui, El a trimis un somn adânc peste Avraam. Dacă sunteţi atenţi, Avraam a adus jertfa înainte de apusul soarelui şi a stat de veghe lângă ea izgonind păsările răpitoare.

Acum fiţi atenţi ce i-a spus Dumnezeu lui Avraam: „Am să-ţi arăt că tu şi sămânţa ta după tine, nu aveţi nici un amestec aici, ci Eu însumi sunt Cel care face alegerea.” Aleluia! O, Doamne! Aţi înţeles, penticostalilor? Aici este temelia, hotarul; aici este temelia credinţei.

Fiţi atenţi în continuare! Duhul Sfânt a coborât şi i-a vorbit lui Avraam acolo, în grădina de pe deal. Apoi, l-a pus să doarmă, spunând: „Întinde-te aici şi dormi pentru că nu mai ai nimic de făcut.” Şi Avraam a adormit, a fost scos în afara tabloului. Ce făcea Dumnezeu prin aceasta? Îi arăta lui Avraam cum va face aceasta. Amin. Acum ascultaţi cu atenţie dacă vreţi să fiţi vindecaţi.

Domnul i-a zis: „Te scot din tablou; te pun să dormi.” Şi a venit peste el o groază şi un mare întuneric. Înţelegeţi? Orice păcătos merită să meargă în iad, în întuneric. A urmat un cuptor aprins, pe care îl merită orice păcătos. „Aceasta meriţi, Avraame!” Dar în spatele acestui lucru a mers o Lumină mică şi albă, care a trecut printre dobitoacele despicate, confirmând şi arătându-i lui Avraam ce va face într-o zi prin Sămânţa sa, prin Isus care este Jertfa supremă.

Un legământ este întotdeauna ceva ciudat. De exemplu, în China, ei luau un pumn de sare şi o aruncau unul peste celălalt. Acesta era un legământ. Noi, când facem un legământ dăm mâna unul cu celălalt: „S-a făcut!” Vedeţi? Când se făcea un legământ în Orient, ei luau un dobitoc, îl jertfeau şi îl despicau în două, după care stăteau înaintea acelui dobitoc mort şi scriau legământul: „Confirm cutare lucru…” şi făceau înţelegerea. Când totul era gata, rupeau hârtia deasupra animalului mort şi spuneau: „Dacă nu voi împlini legământul făcut, să ajung ca animalul acesta!”

Priviţi! În vremea aceea Dumnezeu era în Duh. Dar cum putea fi împărţit? Într-o zi, El S-a arătat într-un trup de carne şi a locuit printre noi, fiind cunoscut ca Domnul Isus Hristos, Emanuel. Ce a urmat? L-a luat pe Hristos, L-a dus la Calvar, a făcut un legământ nou cu noi, iar pe El l-a despicat în două părţi: Duh şi trup. Trupul L-a luat la Sine şi L-a aşezat la dreapta măririi Sale, iar Duhul L-a trimis înapoi peste noi, ca să-Şi poată împlini Evanghelia. Astfel, aceeaşi putere pe care a avut-o Isus Hristos, a fost turnată şi peste noi, dovedind că El este Acelaşi ieri, azi şi în veci. El a făcut cu Biserica Sa un legământ, iar acest legământ este Duhul Sfânt care este turnat peste sămânţa lui Avraam, aducându-L astfel pe El înapoi, în noi. Şi Dumnezeu a făcut acest legământ, astfel ca orice om care este chemat prin harul Său, prin Duhul Sfânt, să aibă parte de aceeaşi făgăduinţă a Vieţii veşnice pe care a avut-o şi Avraam.

Tu nu poţi imita acea bucăţică de hârtie cu ceva ce seamănă cu ea, ci trebuie să ai originalul. Înţelegeţi? Tot aşa, acelaşi Duh, aceeaşi putere, care a fost peste Isus Hristos a venit înapoi peste biserică şi face aceleaşi semne şi minuni. Este Legământul pe care L-a dat El pentru noi.

Isus a confirmat Legământul murind înainte de apus, iar în seara aceasta, Duhul Sfânt este peste Biserică, călăuzind-o exact cum L-a călăuzit pe Hristos. Aceeaşi slujbă pe care a avut-o Hristos, este în seara aceasta în biserică: aceleaşi semne, aceleaşi minuni, acelaşi Duh. Aceleaşi lucrări pe care le-a făcut Hristos când era pe pământ, trebuie să le facă şi Biserica Sa. Dacă nu face aceleaşi lucrări, înseamnă că nu este sămânţa lui Avraam, nu este biserica lui Isus Hristos. Nu poate fi!

Penticostalilor, puteţi vedea că voi sunteţi aceştia? Ceilalţi nu pot crede aceste lucrări, nu au cu ce să creadă. Problema este că voi le aveţi şi nu ştiţi. Diavolul poate ascunde acest adevăr de voi, ca să nu ştiţi şi astfel vă poate bate. Înţelegeţi? Dar nu puteţi eşua, nu este posibil, pentru că sunteţi sămânţa lui Avraam. Dumnezeu a jurat pe Sine însuşi că vă va duce acolo. Amin. Şi a trimis Legământul Său tocmai pentru aceasta. Aleluia!

Legământul este făcut în Isus Hristos, pe care L-a despicat la Calvar, luându-I trupul sus şi trimiţând Duhul Său înapoi jos. Iar când va veni învierea, Duhul care era în Hristos Isus va învia acest trup ca să se întâlnească cu El. Aceasta Îi face Soţ şi Soţie. Înţelegeţi ce vreau să spun?

Mireasa este poporul Legământului necondiţionat. Dumnezeu v-a chemat din lume şi v-a dat Duhul Sfânt. Voi sunteţi sămânţa lui Avraam şi posedaţi o făgăduinţă binecuvântată. Amin. Prin faptul că sunteţi sămânţa lui Avraam, voi aveţi această făgăduinţă în voi şi Îl credeţi pe Dumnezeu orice s-ar întâmpla, pentru că Duhul Sfânt vă face să credeţi oricum. Înţelegeţi?

Duhul care era în Hristos este acum peste Biserica Sa, pentru că El este Mirele, iar ea este Mireasa Sa. El i-a dat Duhul: „Peste puţină vreme, lumea nu Mă va mai vedea, dar voi Mă veţi vedea; pentru că… voi sunteţi în Mine şi că Eu sunt în voi.” (Ioan 14.19-20). Duhul şi sufletul este luat sus.

Acelaşi Duh care a locuit în Hristos, trebuie să fie şi în voi, altfel nu veţi avea cu ce să dovediţi acest Legământ. Înţelegeţi ce vreau să spun? Nu-i aşa că vă bucuraţi pentru că sunteţi botezaţi în Biserica întâilor născuţi ai Dumnezeului celui viu şi că acelaşi Duh care a fost în Hristos este în seara aceasta în această Biserică, iar voi faceţi parte din ea prin faptul că sunteţi morţi în Hristos, ca sămânţă a lui Avraam şi moştenitori prin făgăduinţă?

Atunci de ce vă mai temeţi? Nici chiar toţi diavolii din iad nu vă pot clinti, pentru că aţi primit o Împărăţie care nu poate fi mişcată. O, Doamne! Gândiţi-vă la ceea ce a spus Dumnezeu şi nu la ceea ce vedeţi! Nu priviţi la nimic altceva decât la făgăduinţa Lui.

Avraam nu a privit la circumstanţe, nu s-a gândit la ele. Nu a privit la vârsta lui şi a Sarei, nici nu s-a întrebat cum va primi copilaşul, ci a stat pe ceea ce a spus Dumnezeu. Şi acelaşi Duh este peste noi, copii ai lui Avraam, şi ne face să gândim la fel ca el.

Cum vei primi Duhul Sfânt? Cum va vorbi omul în limbi? Cum va face omul aceste lucrări? Mintea firească nu poate să le cuprindă, dar sămânţa lui Avraam, care este născută din nou şi posedă Duhul lui Dumnezeu, crede aceasta pentru că Dumnezeu o face să nu privească la nimic altceva. Ea posedă al şaselea simţ, şi astfel crede chiar dacă nu vede, nu pipăie şi nu miroase. Da, ea crede oricum. Aşa este. Şi când ia aceasta, începe să fie udată şi să creadă, aşa că fiecare sămânţă a lui Dumnezeu va produce ceea ce a fost spus.

Mai aveţi puţină răbdare? Mai staţi puţin pentru că nu-mi place să tai din Cuvânt.

După douăzeci şi cinci de ani, Avraam încă întreba:

„Cum te simţi, Sara?”

„La fel.”

„Aleluia! Noi vom avea copilul.” Vedeţi? La o sută de ani el era la fel de tare în credinţă.

Cineva poate spune: „Hei, domnule Jones, am crezut că ai fost vindecat când s-a rugat păstorul pentru tine.”

„Slavă Domnului, pentru că chiar am fost vindecat.” Aceasta este ideea. Continuă să crezi chiar dacă nu vezi nimic. Este în tine, pentru că eşti sămânţa lui Avraam. Tu posezi acea natură, este în tine şi te face să crezi.

Priviţi. Când avea 99 de ani, Dumnezeu i s-a arătat lui Avraam ca să-i confirme acest lucru. În capitolul 17 din Geneza, scrie că El I s-a arătat ca El Shadai, care în evreieşte însemnează „piept”, ca pieptul mamei care îi dă să sugă copilaşului ei.

Şi El i-a zis: „Eu sunt El Shadai, Dumnezeul cel Atotputernic. Tu eşti bătrân şi nu mai ai vlagă, iar pântecele Sarei este mort. Ea are 90 de ani, vârsta unei străbunici şi ştiu că lumea râde şi îşi bate joc, dar Eu sunt Cel ce te hrăneşte de la piept.” Atunci când copilul este bolnav şi slăbit, el suge de la pieptul mamei şi îşi trage puterea de acolo. Puterea mamei devine puterea copilului ei, atunci când el suge de la pieptul ei.

„Avraame, eşti bătrân şi Sara este trecută, dar o voi binecuvânta prin tine. Tu pune-te numai la sânul Meu şi hrăneşte-te.” Amin. Aleluia! „Eu îţi dau putere, tu numai trage-o din Mine.” Priviţi spre Cel care vă hrăneşte nu de la un sân, ci de la doi: El a fost străpuns pentru fărădelegile noastre şi în rănile Lui am fost vindecaţi. Ridică numai capul dacă ai nevoie de vindecare. Amin. „Eu sunt Dumnezeul care te hrăneşte.” Amin.

El este şi în seara aceasta Acelaşi El Shadai, pentru că nu se schimbă niciodată. De aceea, poporul Legământului Său are acelaşi privilegiu ca părintele Avraam: să-şi tragă puterea din acelaşi loc, pentru că Dumnezeu a jurat prin acelaşi Legământ că ne va da aceeaşi făgăduinţă. Aleluia. Pe aceasta este zidită nădejdea mea: pe nimic altceva decât pe sângele lui Isus. Pe Isus Stânca solidă stau eu, în timp ce toate celelalte lucruri sunt nisipuri mişcătoare.

El Shadai, Sânul, Dumnezeu care te hrăneşte! „Dacă ai nevoie de mântuirea sufletului tău slab, trage din partea acesta, iar dacă ai nevoie de vindecarea trupului, trage din partea cealaltă, fiindcă Legământul este făcut în Hristos, Fiul Meu. El a fost străpuns pentru fărădelegile voastre şi prin rănile Lui aţi fost vindecaţi. Eu sunt Cel Atotputernic. Pune-te doar aici şi trage din aceste făgăduinţe.”

Ia-le în seara aceasta în inima ta şi trage din ele: „Dumnezeule, Tu ai promis…,” aşa că indiferent cum te vei simţi mâine sau cum vei arăta, vei spune: „Slavă! Eu trag din făgăduinţa aceea.” Atunci vei vedea cum puterea ţi se înnoieşte şi lucrurile se îndreaptă, cum braţele ţi se ridică şi ochii încep să strălucească, iar inima îţi bate din nou normal. Nu îmi pasă cum mă simt sau cum arăt, Tu ai promis, iar eu sunt sămânţa lui Avraam. Sunt copilul tău şi trag cu credinţă din această făgăduinţă care este „Aşa vorbeşte Domnul!” Chiar dacă mâine voi fi mai bolnav decât am fost vreodată, trag în continuare şi nu mă clatin prin necredinţă în făgăduinţa lui Dumnezeu, ci sunt mai tare şi Îi dau slavă pentru că ceea ce a promis se va împlini întocmai. Aleluia!

Poate mă veţi numi „holly-roller”. Ei bine, sunt. Nu-i nicio problemă. Dacă asta trebuie să fiu ca să ajung în cer, nu este nici o problemă.

Acum vreau să vă spun ceva. Lucrurile nu au propăşit deloc în viaţa lui Avraam cât timp a fost cu el Lot. A trebuit să scape de el. Vedeţi? Dumnezeu l-a chemat la separare, dar Avraam l-a luat şi pe Lot cu el. Lot era unul căzut de pe cale şi s-a purtat aşa tot timpul. Apoi s-au despărţit şi Lot s-a dus în Sodoma, care a fost arsă. Abia după aceea, Dumnezeu i-a zis lui Avraam: „Ieşi afară şi uită-te în jur să vezi ce este al tău.” Amin.

O, îmi place aceasta! „Ieşi afară şi priveşte! De la răsărit până la apus, totul este al tău. Pentru că ai ales calea celor dispreţuiţi ai Domnului, eşti moştenitorul tuturor acestor lucruri.” Amin. „Toate îţi aparţin, Avraam. Ţi le dau necondiţionat. Nu le meriţi, dar Eu ţi le dau oricum.” Amin.

O, eu nu merit aceasta, dar El mi-a dat-o oricum, aşa că voi merge spre răsărit, spre apus, spre miazăzi şi spre miazănoapte, ca să văd ce deţin în Împărăţia lui Dumnezeu. Toate lucrurile sunt ale mele. Amin. Haideţi să mergem şi să vedem cum arată. Hmm, este bine să-L iei pe Dumnezeu prin credinţă.

Poate doctorul ţi-a spus că nu te mai faci bine, dar Domnul zice că da, şi eu aceasta cred. Da, domnule.

„O, în seara aceasta sunt mai bolnav decât aseară!” Aceasta n-are nici o importanţă. Îţi face credinţa mai tare, ca mâine seară când se va întâmpla, să fie o minune. Amin. Aceasta este sămânţa lui Avraam.

 Nu vă clătinaţi, ci staţi pe făgăduinţa lui Dumnezeu!

Doctorul a făcut tot ce a putut, dar Dumnezeu nu a făcut tot ce a putut, pentru că nu există o sarcină prea mare pentru El. Acesta este motivul pentru care o încredinţez Lui şi merg mai departe.

Acum trebuie să mă grăbesc, pentru că este târziu şi mâine dimineaţă trebuie să ajungeţi la şcoala duminicală.

Fiţi atenţi, vă rog, pentru că vreau să vă mângâi puţin. Credeţi că Biblia este scrisă în aşa fel încât să poată fi citită printre rânduri? Da, noi o putem citi printre rânduri. Rândurile sunt bune, dar printre ele mai este un rând.

Când sunt plecat peste ocean şi doamna Branham îmi scrie o scrisoare, ea spune: „Dragă Bill, în seara aceasta stau şi mă gândesc la tine, pentru că te iubesc. Stau împreună cu copiii, dar îmi lipseşti…” Acestea sunt cuvintele scrise de ea, dar citind printre rânduri ştiu ce vrea să spună. Eu o iubesc pe ea şi ea mă iubeşte pe mine, aşa că ştiu ce vrea să-mi spună, pentru că între noi există o legătură.

La fel se întâmplă şi atunci când Îl iubeşti pe Dumnezeu: poţi citi printre rânduri. El a spus: „Prin rănile Lui aţi fost vindecaţi.” „Aşa este, Doamne, şi ştiu de ce: pentru că Tu nu poţi să-i refuzi pe copiii Tăi, ci ai milă de ei.” Şi văd tot ce îmi scrie printre rânduri.

Acum aş vrea să vă mângâi puţin, sfinţi dragi ai Dumnezeului celui viu care aţi luptat atât de mult, iar acum aţi îmbătrânit. Am să închei în vreo cinci minute, deci fiţi atenţi.

Aici era Avraam de o sută de ani şi Sara de nouăzeci, dar Dumnezeu a zis: „Totuşi îţi voi da acel copil, pentru că Eu nu uit ce făgăduiesc. Tu ai crezut în tot acest timp, de aceea am să ţi-l dau acum.” Când a auzit acesta, Sara a râs în cort, dar Îngerul Domnului a ştiut aceasta. Acela nu era un înger al Domnului ci era Dumnezeu însuşi, pentru că aşa a spus Avraam. El arăta ca un Om şi avea veşmintele prăfuite din pricina călătoriei lungi pe care o făcuse. Astfel, Avraam s-a întâlnit faţă în faţă cu Dumnezeu. Şi Biblia spune că Avraam a tăiat un viţel, a adus lapte şi unt, iar Sara a copt nişte turte, aşa că Atotputernicul, S-a aşezat şi a mâncat carne de viţel, turte calde şi a băut lapte. Aşa spune Scriptura, dacă vreţi s-o credeţi. Apoi S-a făcut nevăzut dinaintea lui Avraam. Acesta este adevărul.

Însă înainte de plecare, i-a zis lui Avraam: „La anul pe vremea aceasta, te voi vizita şi Sara va avea un fiu.” Sara a râs, dar El a întrebat: „De ce a râs Sara?” Şi ea a negat: „N-am râs,” dar El a întărit: „Ba da, ai râs!” El este şi în seara aceasta, Acelaşi, este adevărat? Şi dacă este Acelaşi, ştie ce este în inima ta. Cu siguranţă. Aş fi dorit să avem mai mult timp ca să zăbovim asupra acestor lucruri.

Fiţi atenţi. Biblia spune că amândoi erau înaintaţi în vârstă. Şi aş vrea să observaţi… în Biblie nu scrie chiar aşa cum voi spune, dar aş vrea să citiţi printre rânduri, împreună cu mine. Predicatorilor, aş vrea să lăsaţi puţin jos puştile.

Noi ştim că Dumnezeu trebuia să facă ceva cu pântecele Sare-i, nu-i aşa? Ea fusese stearpă în toţi anii aceştia, de aceea El trebuia să creeze ceva în pântecele ei ca să-l facă fertil, este adevărat? Dar era nevoie să-i stimuleze şi inima, ca să poată face faţă la un asemenea efort, nu-i aşa? Şi încă ceva: canalele de lapte… Vedeţi? Dumnezeu nu peticeşte, ceea ce înseamnă că a făcut-o pe Sara o femeie tânără şi frumoasă, şi la fel a făcut cu Avraam, arătând astfel, ce va face cu noi la răpire.

Cineva zice: „O, frate Branham, asta-i chiar ridicol!” Vom vedea imediat dacă este sau nu ridicol.

Noi ştim că imediat după această întâmplare, Avraam a plecat în Gherar. Este adevărat? Cam trei sute şi ceva de mile călare pe cămile (aproximativ 500 de kilometri). Era ceva de mers pentru o pereche de vârsta lor, aşa-i? Şi tocmai când bunicuţa Sara, cu şalul pe umeri şi străbunicul Avraam, cu barba lui albă, intrau în Gherar, iată că împăratul Abimelec îşi căuta o soţie. Şi dintre femeile acelea frumoase de acolo, când a văzut-o pe Sara a spus: „Pe aceasta o vreau!” Ar fi fost ridicol să fie aleasă o bunicuţă cu şalul pe umeri, aşa-i? Dar Sara nu mai era o bunicuţă, pentru că Dumnezeu o făcuse din nou tânără şi frumoasă, şi aceasta va face cu fiecare dintre voi la răpire. Da, domnilor.

Astfel, când a văzut-o, împăratul a zis: „Pe ea o aşteptam.” Vă puteţi gândi că el spunea aceasta despre o bătrânică? Nu. Sara era o fată frumoasă, în jur de 25 de ani, iar Avraam era şi el din nou un tânăr chipeş. Prin aceasta, Dumnezeu le-a arătat care este legământul cu voi: a arătat că ceea ce a făcut cu Sara şi Avraam, va face şi cu voi, bunicilor. Exact acelaşi lucru.

Fiţi atenţi! Împăratul Gherarului s-a îndrăgostit de Sara, iar Avraam a minţit şi a spus că este sora lui. Aceasta s-ar putea să-i şocheze pe sfinţi, dar el a spus: „Este sora mea”, aşa că împăratul a luat-o la curte şi se pregătea s-o ia în căsătorie. Probabil s-au făcut toate pregătirile, au fardat-o aşa cum se obişnuia atunci, i-au coafat părul, au împodobit-o cu bijuterii, deşi era o fiică a Duhului Sfânt care nu obişnuia să facă acele lucruri. Înţelegeţi? Totuşi el urma s-o ia de nevastă în felul acela, iar seara, după ce a făcut baie şi s-a întins în pat, a zis: „Doamne, sunt atât de bucuros că mi-ai dat o fată atât de frumoasă!” În tot acest timp el nu a ştiut că ea era soţia altui bărbat. Desigur, era un bărbat neprihănit, de aceea Domnul a venit la el în vis şi i-a zis: „Iată, ai să mori din pricina femeii pe care ai luat-o, căci este nevasta unui bărbat.” (Geneza 20.3). Vedeţi, în suveranitatea harului Său, Dumnezeu a protejat canalul de sânge pe care urma să vină Isus. Aşa este. Nu vă îngrijoraţi, căci Dumnezeu o face întotdeauna. El se va îngriji de toate. Voi predaţi-vă doar Lui şi El se va îngriji de restul.

Deci Domnul i-a zis: „Este nevasta altui bărbat.”

„Doamne, dar el mi-a spus că este sora lui.” Şi Domnul i-a răspuns: „Ştiu şi Eu că ai lucrat cu inimă curată: de aceea te-am şi ferit să păcătuieşti împotriva Mea. Iată de ce n-am îngăduit să te atingi de ea.” (v. 6).

Vedeţi? Acesta este harul. „Acum, dă omului nevasta înapoi; căci el este proroc, se va ruga pentru tine şi vei trăi. Dar, dacă n-o dai înapoi, să ştii că vei muri negreşit, tu şi tot ce-i al tău.” (v. 7). Gândiţi-vă că Avraam era un mic mincinos.

„Poate zici: „Frate Branham, mă tem că Domnul nu mă va vindeca în seara aceasta, pentru că zilele trecute am făcut ceva.” Ba te va vindeca, nu te teme. Pocăieşte-te de ceea ce ai făcut rău şi stai liniştit. „Frate, dar eu am alunecat de pe cale.” Asta nu are nici o importanţă! Pocăieşte-te şi du-te mai departe. Tu te temi şi crezi că Dumnezeu te va osândi, dar pocăieşte-te, îndreaptă ce ai greşit şi du-te mai departe. Asta-i tot.

Cred că oricine ştie că Dumnezeu i-a spus lui Avraam să nu plece din Palestina. De fiecare dată când cineva nu ascultă Cuvântul lui Dumnezeu, alunecă de pe cale, este adevărat? Aşa s-a întâmplat şi cu Avraam. Fiindcă a venit seceta, în loc să stea pe loc, cum îi spusese Domnul, a făcut exact ce a spus El să nu facă.

Înseamnă că dacă faci ceea ce ţi-a spus Dumnezeu să nu faci, eşti căzut de pe cale. Astfel, Avraam, un om căzut, stătea acolo şi spunea o minciună; dar cu toate acestea, Dumnezeu nu-Şi putea părăsi copilul, pentru că făcuse cu el un legământ necondiţionat.

Şi i-a zis lui Abimelec: „Acum, dă omului nevasta înapoi; căci el este proroc, se va ruga pentru tine şi vei trăi. Dar, dacă n-o dai înapoi, să ştii că vei muri negreşit, tu şi tot ce-i al tău.” Cine se va ruga? „Nu sfântul de tine, ci acest bărbat care este prorocul Meu, iar eu voi asculta rugăciunea lui.” Aleluia! Acesta este tabloul harului lui Dumnezeu faţă de Biserica Duhului Sfânt, dar voi nu îl vedeţi.

Acelaşi lucru s-a întâmplat şi cu prorocul salariat Balaam, când s-a uitat de sus la Israel şi s-a gândit că Dumnezeul cel sfânt va blestema cu siguranţă, un popor ca acela. Dar greşeala lui a fost că a omis să vadă şarpele de aramă şi Stânca lovită care mergea înaintea lor, ca dovadă că erau poporul legământului.

Dar cum este astăzi? Oamenii se uită jos şi spun: „Penticostalii au făcut asta! Penticostalii sunt aşa şi aşa!” însă omit să vadă Stânca lovită, pe Isus Hristos, care merge înainte în puterea Duhului Sfânt; omit să vadă că ei sunt încă poporul legământului.

Eu ştiu că se povesteşte că predicatorul cutare umblă cu nevasta lui cutare, dar şi în mijlocul lor se întâmplă aceleaşi lucruri. Nu-mi spuneţi că nu-i adevărat, pentru că dintre ei vin şi eu. Au şi ei de apărat un prestigiu, iar voi trebuie să staţi şi să-l purtaţi.

Dacă ai Duhul Sfânt eşti copilul lui Dumnezeu, eşti sămânţa lui Avraam, şi ai în inimă un Legământ necondiţionat, care nu poate fi luat înapoi pentru că este scris de însuşi Atotputernicul Dumnezeu. Vedeţi? El a jurat că o va face. Amin. Aleluia!

Orice făgăduinţă din Biblie este a mea,

Orice capitol, fiecare verset, fiecare rând.

Eu mă încred în Dragostea divină

Fiindcă orice făgăduinţă din Biblie este a mea.

Noi suntem necondiţionat copiii lui Dumnezeu. Voi nu meritaţi vindecarea în seara aceasta şi niciunul dintre noi nu meritam să auzim Evanghelia. Niciunul dintre noi nu merităm harul lui Isus Hristos. Niciunul! Dar harul lui Dumnezeu a făcut-o oricum. Aşa este. Niciunul nu merităm vindecarea şi toţi ar trebui să murim. Da, noi nu merităm să trăim pe pământ şi nu merităm să privim la creaţia lui Dumnezeu, dar El a făgăduit ceva şi nu poate minţi.  El a jurat că o va face, de aceea, vindecarea ne aparţine. Amin. Mântuirea ne aparţine; Duhul Sfânt ne aparţine; cerul ne aparţine. Noi suntem copiii lui Dumnezeu şi stăm în locurile cereşti în Hristos Isus, de aceea nimic nu ne poate face rău.

Fiţi atenţi! Acelaşi Dumnezeu care i-a dat legământul, l-a văzut pe Avraam greşind şi l-a făcut să plătească pentru aceasta. Să nu credeţi că i-a trecut cu vederea neascultarea. Dar nu l-a izgonit, ci l-a făcut să se căiască.

Tu crezi că nu eşti vrednic să fii vindecat în seara aceasta. Spun aceasta pentru că Duhul se mişcă prin biserică şi ştiu ce gândiţi.

 Cineva spune: „Eu cred că nu sunt vrednic pentru că am făcut cutare lucru…” Scoate-ţi aceasta din minte! Sigur că nu eşti vrednic şi nici nu vei fi vreodată, dar Isus este singurul care ţi-o poate da. El a plătit preţul: „Celui ce îi este sete îi voi da să bea fără plată din izvorul apei vieţii.” (Apocalipsa 21.6). Dumnezeu să vă binecuvânteze.

Nu-mi place să tai din predică, însă nădăjduiesc că aţi înţeles ce am vrut să spun. Dumnezeu a făcut cu noi un Legământ necondiţionat în moartea lui Isus Hristos, şi ca o confirmare a acestui Legământ, ne-a trimis Duhul Sfânt. Fraţilor, aş vrea ca diavolul să nu vă fure aceasta în ziua aceea. Să nu credeţi că sunt nebun, iar dacă sunt, sunt nebun de fericire. Şi vă mai spun ceva: prefer să fiu aşa, decât cum am fost înainte.

Voi sunteţi poporul de legământ al lui Dumnezeu. Astfel, Dumnezeu L-a „despicat” pe Hristos la Calvar şi a făcut un Legământ jurând pe Sine însuşi. Apoi I-a luat trupul la cer; trupul care Se va reîntoarce într-o zi, iar Duhul L-a trimis înapoi ca să călăuzească Biserica Sa. Şi aceeaşi Viaţă care a fost în Isus Hristos este în seara aceasta în Biserica Sa, prin Duhul Sfânt, făcând aceleaşi lucrări pe care le-a făcut când era pe pământ.

Voi aveţi Legământul, L-aţi primit. Este scris pentru voi, şi pentru că Dumnezeu a jurat, nu puteţi cădea. Aceasta este ceea ce-l înnebuneşte pe diavolul: când vă daţi seama cine sunteţi.

Nu te teme pentru copil, soră. Spune numai: „Dumnezeule, accept chiar acum oferta Ta; este proprietatea mea, pentru că sunt o credincioasă. Completez acest CEC şi spun: „Accept în Numele lui Isus.” Asta-i tot.

Diavolul va spune: „Nu eşti mai bine.” Dar tu îi răspunzi: „Slavă lui Dumnezeu, pentru că voi fi bine oricum.” Amin.

„Cum te simţi?”

Ei bine, deşi nu simţi încă nimic deosebit, spui: „Dumnezeu să fie lăudat! O voi primi oricum, pentru că aşa a spus Dumnezeu.” Aşa este.

„De unde ştii aceasta?”

„Am legământul.”

El i-a spus poporului Său de legământ: „…orice lucru veţi cere (ca şi creştini), când vă rugaţi, să credeţi că l-aţi şi primit (şi să ţineţi tare de aceasta), şi-l veţi avea.” (Marcu 11.24). Este adevărat? Vi se va da. Ţineţi doar cu tărie, pentru că Dumnezeu a jurat că o va face: „Eu sunt aici ca o confirmare. Mă duc înapoi la Tatăl, dar va veni Duhul Sfânt, iar El vă va confirma tot ce v-am spus. El va fi cu voi şi va continua această slujbă până Mă voi reîntoarce.”

Şi iată-ne stând în seara aceasta aici, în această clădire şi simţind acelaşi Duh Sfânt pe care L-au simţit în ziua de Rusalii, acelaşi Duh Sfânt care l-a călăuzit pe Avraam; acelaşi Duh Sfânt care a făcut minuni în Biserica primară: aceleaşi minuni, acelaşi botez, aceleaşi rezultate. Atunci de ce trebuie să ne mai îngrijorăm? Dumnezeu a jurat că o va face, aşa că nu trebuie să ne mai facem nici o problemă cu privire la ceea ce spune cineva. Dumnezeu a spus ceva şi asta este tot. Dumnezeu să vă binecuvânteze.

Tatăl nostru ceresc, în seara aceasta Îţi mulţumim pentru că ai fost atât de binevoitor faţă de noi şi ne-ai dat acest legământ în Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. O, Tată, aş vrea să pot explica ceea ce simt în inima mea!

Te rog să-i binecuvântezi pe cei prezenţi în locul acesta. Doamne Dumnezeule, ajută-i să înţeleagă că nu suntem fanatici, fiindcă ştii că nu suntem, chiar dacă mulţi ne consideră aşa. Noi Te iubim şi Te credem, iar Tu eşti aici ca să confirmi că ceea ce s-a spus este Adevărul. Ajută-ne, şi dă-ne curaj, credinţă şi călăuzire. Lasă ca Duhul Sfânt, adevărata Călăuză a Bisericii Noutestamentale, să ne conducă în credinţa şi în dragostea desăvârşită, astfel încât să nu mai vrem să ne despărţim, şi leagă inimile noastre împreună într-un gând şi o simţire, ca să putem fi una.

Fie ca Duhul Sfânt care a venit în ziua cincizecimii, să aducă sămânţa lui Avraam la făgăduinţa lui Dumnezeu şi să-Şi facă lucrarea în seara aceasta în mijlocul nostru, pentru că o cer în Numele lui Isus. Amin.

Îmi pare rău că v-am ţinut atât de mult. Aş vrea să am mai multă educaţie ca să pot exprima repede ceea ce simt, dar nu pot. Totuşi inima mea arde pentru voi şi prin ceea ce spun, încerc să vă arăt aceasta. Mă şi scuip în timp ce vorbesc, dar aceasta se datorează faptului că am mâncat o mulţime de struguri din Canaan, aşa că nu-i daţi atenţie. Gândiţi-vă că eu nu sunt aici ca să aveţi la ce să vă uitaţi, ci Îl reprezint pe Răscumpărătorul meu binecuvântat, Isus Hristos. Şi n-am venit cu cuvinte meşteşugite, pentru că nu am aşa ceva, însă cel mai măreţ cuvânt pe care-l ştiu este „Isus”, El fiind singurul pe care-L iubesc şi singurul pe care vreau să-L reprezint prin harul Său, prin puterea divină.

Dacă aş putea predica Evanghelia ca unii din aceşti bărbaţi, probabil că aş înceta să mă mai rog pentru bolnavi şi aş predica Evanghelia, dar având în vedere faptul că nu ştiu predica, tot ce îmi rămâne este să mă rog pentru bolnavi, ceea ce şi fac. Fie ca Domnul să vă binecuvânteze.

Acum aş vrea să chem un rând de rugăciune, pentru că mâine nu trebuie să vă treziţi devreme ca să mergeţi la serviciu. Câţi dintre voi cred că Duhul Sfânt este pe pământ ca să cheme sămânţa lui Avraam la pocăinţă? Să vă văd mâinile. Ei bine, voi nu puteţi spune că sunteţi această sămânţă, aşa cum nici eu n-o pot spune, dar dacă suntem, şi cred aceasta, avem un Legământ necondiţionat. Este adevărat? Şi aceasta prin har, nu pentru că spui: „Frate Branham, eu am dat odată o mulţime de bani unei văduve sărmane şi ştiu că sunt mântuit.” Sau: „Eu nu mai beau şi nu mai fumez.” Nu aceasta m-a salvat. Nu, nu! „Frate, eu am fost salvat pentru că mi-a venit să strig.” Nici aceasta nu a salvat pe nimeni. Sigur că nu. Ci am fost salvat pentru că am împlinit condiţiile cerute de Dumnezeu. Aşa este. Să ştiţi că aş putea să nu fumez, să nu beau, să nu joc cărţi sau alte lucruri şi totuşi să nu fiu creştin. Da, domnule.

Să vă spun ceva: furatul nu este un păcat; minţitul nu este un păcat; adulterul nu era un păcat. Atunci ce este păcatul? Necredinţa. Restul sunt doar atributele păcatului. Tu faci aceste lucruri pentru că nu crezi în Isus Hristos. Când eşti credincios nu faci aşa ceva, înţelegeţi? Aşa este.

Isus a spus: „Adevărat, adevărat vă spun că cine ascultă cuvintele Mele şi crede în Cel ce M-a trimis are viaţa veşnică.” (Ioan 5.24). Tu poţi spune că crezi şi să imiţi un credincios, dar să ştiţi că există numai două lucruri: credinţa şi necredinţa, acestea fiind simţurile omului duhovnicesc. Omul firesc are cinci simţuri, iar cel duhovnicesc are unul din cele două: credinţa sau necredinţa. Dacă ai credinţa eşti creştin, iar dacă ai necredinţa, nu eşti creştin. Chiar dacă nu ai făcut în viaţa ta un lucru rău, eşti păcătos pentru că ai fost născut în păcat. Sau poate ai fost o prostituată de pe stradă, dar dacă crezi în inima ta că Isus Hristos a fost Fiul lui Dumnezeu, te pocăieşti şi Îl accepţi ca Mântuitor personal, atunci eşti o creştină, o credincioasă. Aşa este. Dacă vii aici cu credinţă, vei pleca vindecată, dar dacă eşti necredincioasă, vei pleca aşa cum ai venit. Aveţi credinţă!

În ordine. Ce numere de rugăciune s-au împărţit? Unde este Billy? Da, de la 1 la 100. Voi chema cam 15 odată., dar dacă am timp voi chema mai mulţi: 15 sau 20. Voi începe de la numărul 85 până la o sută.  Ce spui, frate? În ordine, frate Bellard. (Fratele Bellard spune că doamna Mel Rosenneck este chemată de urgenţă la spital).

Să ne plecăm capetele dacă este o urgenţă.

Tată ceresc, dacă copilul Tău este în seara aceasta aici, iar Satan încearcă să-i facă ceva rău, ca Biserică a Ta, ca Trup al lui Hristos care are putere să lege şi să dezlege orice pe pământ, noi spunem că Satana nu ne poate fura această binecuvântare, fiindcă ne-ai dat-o prin harul Tău suveran. Astfel, cerem ca persoana din spital, care este bolnavă sau are orice altă problemă, să primească îndurarea lui Dumnezeu şi să fie vindecată,  iar Satan să fie alungat.

Binecuvântează-i pe cei ce stau aici şi ascultă mesajul, iar când vor ajunge la spital unşi de acest Duh, să-şi pună mâinile peste acel pacient, pentru ca duhul de viaţă să se întoarcă peste el şi să trăiască în Numele lui Isus Hristos. Amin.

Nu te teme, oricine ai fi, iar când ajungi acolo, pune-ţi mâinile peste pacient, crede şi vei vedea slava lui Dumnezeu. În ordine.

Scuzaţi-mă un moment. Fraţi creştini, vă rugaţi toţi împreună cu mine într-un acord? Este atât de greu! Poate vi se pare ciudat, dar trecerea de la predicarea Cuvântului la darul divin este foarte grea. Totul depinde de Duhul Sfânt. Degetul acesta face lucrul acesta, urechea, nasul şi toate celelalte mădulare sunt părţi ale aceluiaşi trup, dar fiecare are rolul lui. Înţelegeţi?

Aş vrea să ştiu dacă putem cânta „Crede numai!” Mulţumesc, soră, Poţi veni aici.

Mamelor, ţineţi-vă copiii lângă voi şi în linişte, pentru că printre noi este un duh foarte periculos, şi anume epilepsia. Credeţi ce v-am învăţat despre Domnul Isus Hristos şi urmaţi-mă, pentru că eu Îl urmez pe Hristos, cum spunea Pavel. Ştiu că printre noi sunt oameni veniţi din toate părţile şi au tot felul de păreri şi învăţături, dar sfatul meu este să nu vă îndepărtaţi de ceea ce este adevărat. Dacă un om vorbeşte, iar Dumnezeu confirmă cele spuse de el, nu mai aveţi nici un motiv să vă îndoiţi. Dar dacă acel om vorbeşte şi Dumnezeu nu-l legitimează, atunci aveţi tot dreptul să vă îndoiţi, pentru că este doar un om.

Dacă v-aş spune că am putere să-i vindec pe cei bolnavi, aş fi un mincinos, pentru că eu am de fapt un singur lucru: un dar pe care Dumnezeu mi l-a dat prin har, dar nu pentru mine, ci pentru voi. Înţelegeţi? Este un dar divin.

Cât priveşte vedeniile, vă spun cu Biblia în mână că le primesc de la Atotputernicul Dumnezeu, iar El este Martorul meu că vă spun adevărul. Dar să vindec nu am putere. Şi nimeni nu are, pentru că nu este în puterea omului să vindece pe cineva. Tot ce putem face este să ne rugăm, pentru că rugăciunea este cea mai de temut armă, pusă în mâna cuiva. Aşadar, rugaţi-vă cu toţii, într-un gând şi o simţire, în timp ce vom murmura această cântare.

(Fratele Branham murmură împreună cu adunarea „Crede numai, toate lucrurile sunt cu putinţă.).

Tată, oamenii aşteaptă aceste batiste. Eu ştiu că Duhul Tău este prezent şi mă gândesc că oamenii aceştia stau aici de la 4.00-5.00 şi sunt deja obosiţi, de aceea Te rog să Te înduri de ei, Dumnezeule, şi să-i vindeci pe fiecare în parte.

Ştim că de pe trupul lui Pavel erau luate batiste şi şorţuri, şi mai ştim că noi nu suntem sfântul Pavel, dar nici el nu a putut face acele lucrări, ci Tu erai Tată, Domnul Isus, ca să-i ajuţi pe oameni să aibă încredere în slujitorul Tău. Te rog să le confirmi în seara aceasta că le-am spus adevărul, să le confirmi Cuvântul Tău, Doamne, astfel încât atunci când vor lua aceste batiste să ştie că eşti Tu şi nu slujitorul Tău. Îndură-Te şi fă aceasta, în Numele lui Isus. Amin.

Fiţi respectuoşi. În Numele lui Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, iau sub controlul meu orice duh din această sală, spre slava Domnului Isus Hristos cel înviat. Amin.

Ce mai faci? Văd că ai o fotografie din acelea cu Îngerul Domnului. Este foarte bine. Aş vrea să vorbesc puţin cu tine. Presupun că suntem străini unul faţă de celălalt, dar Domnul nostru ne cunoaşte pe amândoi. Să vorbim puţin despre fotografia aceasta… Aceasta a fost autentificată de George J. Lacy, unul din cei mai renumiţi cercetători şi specialişti în amprente.

Ceea ce vezi acolo este Stâlpul de Foc, iar o doamnă a făcut din fotografie un tablou înrămat. Multe din aceste fotografii au fost vândute în magazinele de zece cenţi. Această femeie a ţinut tabloul acela lângă patul ei de spital, şi s-a uitat, desigur nu la mine, ci la Stâlpul de Foc. Doctorul i-a spus că nu mai are mult de trăit, dar ea a mărturisit că acel Stâlp de Foc a ieşit din poză şi a stat deasupra ei, iar după două zile a fost lăsată acasă pe deplin sănătoasă. Ea a intrat în contact cu El, înţelegeţi? L-a privit şi a crezut. Noi ştim că dacă privim orice altceva este idolatrie, de aceea nu fotografia este importantă, ci ceea ce reprezintă ea. Cred că aţi înţeles.

Da, doamnă. Nădăjduiesc s-o păstrezi ca o aducere aminte. Mulţumesc şi Domnul să te binecuvânteze. Fie ca de câte ori te vei uita la ea, să-ţi aminteşti de seara aceasta de pe platformă, când acelaşi Stâlp de Foc din această fotografie, este prezent aici şi ai stat în prezenţa Lui. Aşa este. Tu eşti acum în prezenţa Lui.

Când a fost pe pământ, Isus Hristos nu a pretins niciodată că ar fi un vindecător şi a făcut numai ceea ce I-a arătat Tatăl. Ştiţi că aşa scrie în Biblie, aşa-i? Ai mai fost la adunări de felul acesta? Deci m-ai auzit spunând că El a spus: „Nu Eu fac aceste lucrări…”

În Ioan 5 scrie că Isus a trecut pe la scăldătoarea Betesda, unde erau mulţi ologi. Dar deşi erau aşa de mulţi, El a vindecat unul singur; pe restul i-a lăsat acolo şi a mers mai departe. Iar atunci când a fost întrebat cu privire la aceste lucruri, El a răspuns: „…Fiul nu poate face nimic de la Sine; El nu face decât ce vede pe Tatăl făcând; şi tot ce face Tatăl face şi Fiul întocmai.” (v. 19). Şi tot El a spus: „…lucrările pe care le fac Eu, le veţi face şi voi…” (Ioan 14.12), aceasta fiind o făgăduinţă pentru Biserica Sa. Este adevărat? Ei bine, acesta este Isus Hristos în forma Duhului Sfânt, făcând aceleaşi lucrări pe care le-a făcut când era în trup.

Dacă El ar sta aici, îmbrăcat în hainele pe care mi    le-a dat mie, iar tu ai sta în faţa Lui, ţi-ar spune: „Te-am vindecat când am murit pentru tine, crezi aceasta?” El ar şti care este problema ta, ca în cazul femeii de la fântâna Samariei, iar dacă S-a suit la cer, iar în seara aceasta este în mijlocul nostru, prin Duhul Sfânt, conform făgăduinţei date în Cuvântul Său, mi-ar putea spune mie care este problema ta, şi ar face aceleaşi lucrări ca atunci, este adevărat? Acum începi să înţelegi ce se întâmplă. Da, doamnă. Una din problemele tale sunt ochii, aşa-i? Şi mai este ceva ce lumea nu poate vedea, este vorba de o tumoare care se află în partea stângă, lângă piept. Este adevărat? Du-te acasă şi vei fi bine în Numele Domnului Isus Hristos.

Credeţi şi nu vă îndoiţi!

Suntem străini, nu ne cunoaştem, aşa-i doamnă? Da, aşa este. În timp ce stăteai acolo, am văzut cum credinţa ta se întăreşte, fiindcă ai crezut ceea ce am spus despre Legământul necondiţionat al lui Dumnezeu.

Dumnezeu ne cunoaşte pe amândoi şi ştie ce am făcut în toată viaţa noastă.  Dacă eşti sora mea şi o credincioasă, cred că Dumnezeu te va face bine şi te va ajuta. Da, eu cred aceasta din toată inima. Scuză-mă, dar tocmai a fost vindecat cineva în sală.

Ce crezi tu despre acest fel de credinţă? Sigur că da. Îţi mulţumesc, soră. Ştii despre ce vorbesc când m-am referit la acest fel de credinţă, nu-i aşa? În ordine. Dacă sunt slujitorul lui Dumnezeu şi Îi sunt credincios, Duhul Sfânt va confirma că am spus Adevărul.

Tu ai o boală la gât, este adevărat? Nu poţi înghiţi hrană solidă de mai mulţi ani, mai bine zis de când erai foarte tânără. Dacă Dumnezeu te va ajuta să mănânci hrană solidă, Îl vei căuta până vei primi Duhul Sfânt? Atunci este bine. Du-te şi mănâncă-ţi cina, pentru că eşti vindecată. Dumnezeu să te binecuvânteze. Tu zici: „De unde ştii asta?” Ei bine, eu nu ştiu, dar El cunoaşte toate lucrurile.

Dacă aţi vedea Lumina care o însoţeşte pe femeia aceea, aţi înţelege că este acelaşi lucru. Doamna care stă lângă ea şi are o boală femeiască, a fost atinsă de aceeaşi Lumină şi a fost vindecată pe loc. În ordine. Poţi merge acasă şi să fii bine. Dumnezeu să te binecuvânteze. Totul s-a terminat.

Cred că nu ne cunoaştem, aşa-i, doamnă? Da. Am să vorbesc puţin cu tine, aşa cum a vorbit Domnul când s-a întâlnit cu femeia de la fântână. Înseamnă că dacă suntem doi străini, numai Dumnezeu ar putea şti ceva din viaţa ta, este adevărat? Mai mult, tu vei şti dacă ceea ce ţi se spune este adevărat sau nu. Dacă este adevărat, vei accepta Duhul lui Isus Hristos, nu-i aşa? Da, sigur.

Staţi respectuoşi, pentru că aici se dă o luptă puternică cu duhul de necredinţă. Să nu uitaţi că eu Îl reprezint pe Domnul Isus Hristos înaintea oamenilor.

Uită-te încoace, soră. Nu demult tu ai avut nişte probleme. Aceasta s-a întâmplat prin anii 1946-1947, când te-ai ars cu acid. Este adevărat? Iar de atunci ai probleme când mănânci, din pricina gâtului, dar ai probleme şi cu ochii.

Tu eşti predicatoare, ai ziare, o ordinare şi o acreditare din partea unei organizaţii. Este adevărat? Crezi că sunt prorocul Lui? Atunci du-te acasă în Numele lui Isus Hristos şi fii bine. Osândesc acest demon care o chinuieşte pe sora. Amin. Dumnezeu să te binecuvânteze.

În ordine. Să credeţi. Cine este Acesta? Isus Hristos, Sămânţa lui Avraam, Duhul care a fost luat din trupul Lui şi trimis înapoi peste Biserică. Exact despre aceasta v-am predicat. În ordine.

Ce mai faci? Crezi din toată inima că sunt slujitorul Lui? Tu ai o stare extrem de nervoasă, o stare aproape de demenţă. Devii confuz şi nu mai judeci, este adevărat? Vii de departe… Nu, este vorba de fiica ta. Ea este departe, în California şi este anemică, aşa-i? Du-te acasă, dă-i batista ta şi amândoi veţi fi bine în Numele lui Isus Hristos.

Haideţi să spunem: „Lăudat să fie Domnul!” (Adunarea spune: „Lăudat să fie Domnul!”).

În ordine. Vino, doamnă. Tu, care ai poza mea în mână, crezi? Dacă Dumnezeu îmi va face cunoscut care este problema ta, vei accepta vindecarea? În ordine. Tu ai avut o ruptură, este adevărat? Crezi că sunt prorocul lui Dumnezeu? Dumnezeu să te binecuvânteze. Fie ca Domnul Isus Hristos să te facă bine.

Doamnă, este foarte frumos că i-ai dat ei poza. Uită-te încoace. Prin aceasta, i-ai făcut o favoare, de aceea îţi voi face şi eu una. Şi tu suferi. Care este problema ta? Ai spasme de paralizie. Crezi că Domnul Isus te poate face bine? Da? Atunci Dumnezeu să te binecuvânteze. Du-te acasă şi nu vei mai avea această stare. Dumnezeu să te binecuvânteze.

Doamnă, tu crezi din toată inima? Un moment. În locul în care stai se face întuneric. Trebuie să fii foarte bolnavă. Eşti foarte nervoasă şi ai tuberculoză, dar problema ta cea mai gravă este că ai nevoie de Isus Hristos ca Mântuitor personal. Este adevărat? Vrei să-L accepţi ca Mântuitor? El te acceptă ca fiică a Lui şi te vindecă de tuberculoză.

În Numele lui Isus Hristos, eu scot afară orice diavol şi o trimit acasă vindecată şi copil al lui Dumnezeu, în Numele lui Isus Hristos. Amin. Doamnă, păcatele îţi sunt iertate. Câţiva fraţi lucrători s-o boteze. În ordine.

Vino. Să spunem cu toţii: „Lăudat să fie Domnul!” (Lăudat să fie Domnul!). Lăsaţi Duhul lui Dumnezeu să lucreze în voi.

Ce mai faci, domnule? Crezi că sunt prorocul lui Dumnezeu? Nu ne cunoaştem, este adevărat? Nu te-am văzut în viaţa mea, dar Dumnezeu ne cunoaşte pe amândoi. Eu nu pot face nimic pentru tine, dar viaţa ta nu poate rămâne ascunsă, pentru că prin ungerea Duhului Sfânt şi prin darul divin care mi-a fost dat când m-am născut, iau duhul tău sub autoritatea mea, în Numele lui Isus Hristos.

Tu suferi… ai ceva la gleznă. Doctorul a spus că te-a afectat tuberculoza, este adevărat? Eşti catolic… O, nu! Ai fost catolic şi tocmai ai venit pe calea aceasta, aşa-i? Da, aşa este. Amin.

Un moment. Pentru ca credinţa ta să se întărească mai mult, fă ce-ţi spun, vrei? Apropo, numele tău este Michael şi ţi se spune Mike. Celălalt nume este Jordan, este adevărat? Nu cumva locuieşti pe strada Garfield, la numărul 718? Du-te acasă şi bucură-te, pentru că Isus Hristos te-a onorat şi te-a făcut bine.

Doamnă, tu crezi pentru îndepărtarea bolii de inimă? Poţi fi sănătoasă chiar acum, crezi aceasta? Dumnezeu să te binecuvânteze. Ai fost vindecată când stăteai încă jos. Ai simţit ceva ciudat în clipa când m-am întors spre tine. Aceasta s-a întâmplat atunci când pe platformă era cineva cu TBC. Du-te acasă şi bucură-te pentru că Dumnezeu te-a făcut sănătoasă. Dumnezeu să te binecuvânteze.

Aş vrea să te întreb ceva. Când am vorbit cu el ai avut un simţământ ciudat, aşa-i? Atunci te-a părăsit tuberculoza, deci poţi pleca acasă sănătos în Numele lui Isus Hristos.

Credeţi? Aşa se întâmplă când Împăratul împăraţilor umblă printre aleşii Lui, dovedind că Isus Hristos este Acelaşi ieri, azi şi în veci.

Domnule, crezi din toată inima? Tu vrei să scapi de problema pe care o ai la rinichi. Vrei să accepţi vindecarea şi să fii bine? Atunci ridică mâna şi spune: „Accept vindecarea mea.” Dumnezeu să te binecuvânteze. Du-te şi fii bine în Numele lui Isus Hristos. Aşa să fie.

Doamna de acolo din spate… cea cu pălărie pe cap, care ai probleme cu bila, eşti vindecată, soră. Ridică-te în picioare. Prietena ta de acolo este cam în aceeaşi stare. Ea are probleme cu spatele, nu-i aşa? Pune-ţi mâinile peste ea… Poţi merge acasă vindecată în Numele Domnului Isus.

Tu vrei să mergi acasă şi să fii bine? Vrei să scapi de artrita care te supără? Ridică mâinile. Scutură-ţi picioarele bine. Du-te jos de pe platformă şi fii bine în Numele lui Isus.

Vino, domnule. Crezi din toată inima că sunt prorocul lui Dumnezeu? Mă vei asculta ca şi slujitor al Lui? Dacă Dumnezeu îmi va arăta care este problema ta, vei face ce îţi voi spune? Du-te şi mănâncă un hamburger bun, pentru că nu ai mai mâncat vreunul de când ai probleme cu stomacul. Acum poţi mânca şi să fii bine, în Numele lui Isus. Aleluia!

Pe tine te-a necăjit ani de-a rândul boala de rinichi, este adevărat, mamă? Fiul lui Dumnezeu te vindecă şi te face bine, aşa că du-te şi primeşte aceasta, în Numele lui Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Amin.

Credeţi? O, ce simţământ!

Domnule, tu ai număr de rugăciune? Văd ceva care stă deasupra ta. Vrei să scapi de starea astmatică? Crezi că Dumnezeu te va face bine? Ridică-te în picioare. Asta-i bine. Dumnezeu să te binecuvânteze. Nu ai nevoie de număr de rugăciune, ci de credinţă. Aleluia! Isus Hristos este Acelaşi ieri azi şi în veci.

Acolo este o doamnă care se roagă… cea cu rochie albă. Mişcaţi-o, căci se roagă. El a auzit rugăciunea ta. Da, doamnă. Ai hemoroizi dar te-au părăsit. Dumnezeu să te binecuvânteze. Mişcă batista dacă este aşa. În ordine.  Du-te acasă şi bucură-te pentru că vei scăpa de aceasta. El te-a auzit când te-ai rugat şi ţi-a dat ceea ce I-ai cerut. Dumnezeu să te binecuvânteze. Amin.

Văd o femeie sărmană care stă aici şi suferă. Are probleme cu ficatul, spatele şi stomacul. Este adevărat, doamnă? Aceste lucruri te chinuiesc de ani de zile. Ridică-te în picioare, du-te acasă şi fii bine, pentru că Isus Hristos te face sănătoasă.

Să credeţi în Dumnezeu! Aveţi credinţă!

Un moment, căci simt că Duhul merge undeva… O, acolo este! Femeia aceea este surdă. Plecaţi-vă toţi capetele, iar cineva s-o aducă aici.

O, IaHVeH, vin la Tine în Numele lui Isus Hristos. Acest duh a surzit urechile femeii ca să poată ajunge odată sub roţile unui vehicul şi să fie omorâtă, dar el nu poate sta în prezenţa Ta. Doamne, Tu ai spus că atunci când duhul de surzenie a ieşit din acel om, omul a auzit. Poate ea nu are privilegiul să audă Evanghelia, dar Tu îi poţi da auzul, de aceea condamnăm acest duh rău şi scot afară din ea acest duh de surzenie! Ieşi afară din ea, în Numele lui Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu!

Doamnă, poţi să mă auzi? Acum poţi? Eşti de multă vreme aşa? Am vrut să vorbesc cu tine ca să vadă şi ei. Dacă poţi să mă auzi, spune „Amin.” (Sora spune „Amin”). Spune: „Lăudat să fie Domnul!” (Lăudat să fie Domnul!). Acum am vorbit în şoaptă. Uitaţi-vă la această femeie care era surdă. Spune: „Îl iubesc pe Domnul!” (Îl iubesc pe Domnul!). Este perfect normală. Ai şi o problemă femeiască, este adevărat? Este vorba de un abces, dar acum s-a dus. Poţi merge acasă şi să fii bine, pentru că Isus Hristos te-a vindecat. Amin. Lăudat să fie Mielul lui Dumnezeu.

Fiecare persoană din locul acesta poate să fie bine chiar acum. Credeţi? Aş putea chema încă un rând de rugăciune, dar ce rost ar avea? De ce să nu credeţi chiar acum în Isus Hristos? Dacă Isus Hristos a confirmat că v-am spus Adevărul şi că v-am spus tot ce mi-a poruncit El, ce vă mai trebuie ca să credeţi şi să acceptaţi?

Dacă credeţi că Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu şi trageţi din Sânul mântuirii şi din Sânul vindecării, plecaţi-vă capul pe pieptul Lui şi spuneţi: „Te accept, Isuse, ca Vindecătorul meu personal!” şi veţi fi vindecaţi, indiferent ce aţi avea. Credeţi?

Dacă Dumnezeu poate scoate afară un duh dintr-o persoană, cu ajutorul altei persoane, n-ar putea face acelaşi lucru prin rugăciune? Credeţi că mă va asculta? În ordine. Puneţi-vă mâinile unul peste celălalt în timp ce ne rugăm.

O, Isuse, Stăpânul, Domnul şi Dumnezeul meu, mă rog pentru această audienţă de oameni, ca să-i ajuţi şi să faci ca puterea vindecătoare şi mântuitoare să vină peste ei. Satan, ieşi afară din aceşti oameni, în Numele lui Isus Hristos! Părăseşte-i! Ieşi afară! Şi fie ca puterea Dumnezeului cerului, Isus Hristos cel înviat, să-i facă bine pe toţi!