ISUS HRISTOS ESTE ACELAȘI IERI, AZI ȘI ÎN VECI

Mulţumesc, domnule. Este foarte frumos că pot să mă aflu aici în seara aceasta, pentru că am aşteptat cu nerăbdare timpul acesta.

Am mai fost în frumosul vostru oraş cam cu şase luni în urmă, chiar după Crăciun şi am petrecut împreună cu voi clipe minunate. Atunci am căzut de acord cu fratele Tony Stromei că ar fi frumos dacă am avea o mică perioadă de adunări ca să stăm împreună şi să avem părtăşie în jurul Cuvântului lui Dumnezeu.

Pe mulţi dintre fraţii prezenţi nu i-am văzut niciodată, în timp ce pe alţii i-am vizitat la bisericile lor, unde m-am bucurat de o bună primire. După părerea mea, este un lucru mare că ne putem aduna împreună pentru câteva seri de părtăşie, şi cred că aceste întâlniri vor fi un succes; cred că vor fi spre slava lui Dumnezeu şi pentru zidirea acelora pentru care a murit Isus, astfel încât la venirea Sa să găsească o biserică fără pată şi fără zbârcitură.

După cum ştiţi, noi nu reprezentăm o anumită biserică organizată, ci ne-am strâns ca o adunare interconfesională ca să avem părtăşie cu orice creştin, şi desigur, ne vom ruga şi pentru cei bolnavi.

De multe ori când este menţionat cuvântul „rugăciune pentru bolnavi”, oamenii spun: „Fratele este un vindecător divin”, dar eu cred că nu există nici un alt vindecător afară de Hristos. Uneori oamenii te numesc „vindecător divin” pentru că te rogi pentru bolnavi dar, după părerea mea, rugăciunea pentru bolnavi nu face din mine un vindecător divin, aşa cum nici rugăciunea pentru cei pierduţi nu mă face un salvator divin.

Noi credem că toate aceste binecuvântări de care ne bucurăm astăzi, în această „economie creştină”, au fost „cumpărate” de Fiul lui Dumnezeu, Isus Hristos, la Calvar. Credem că El a fost străpuns pentru fărădelegile noastre şi zdrobit pentru păcatele noastre; că pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El şi că prin rănile Lui am fost tămăduiţi, cum citim în Isaia 53.5. Totul este la timpul trecut: este ceva ce Dumnezeu a făcut deja pentru noi la Calvar, iar ca şi creştini, noi avem dreptul să ne bucurăm de aceste binecuvântări câştigate de El pentru noi.

Acesta este motivul pentru care nici un om nu-l poate salva pe altul, căci dacă ne-am putea salva unii pe alţii, nu mai trebuia să moară Isus. Dar când Isus a murit la Calvar, a rezolvat pentru totdeauna problema păcatului, pentru că în clipa în care a murit, a salvat fiecare om, fiecare creatură de pe pământ. Preţul a fost plătit în întregime, de aceea singurul lucru pe care mai trebuie să-l facem noi, este să-L acceptăm. Să-L credem şi să-L acceptăm. El a murit pentru salvarea noastră, dar ca să beneficiem de ea trebuie să-L acceptăm personal; trebuie să avem o experienţă personală cu El. Trebuie să dorim să fim salvaţi şi să credem că pe baza sângelui Său vărsat, suntem salvaţi conform cerinţei Bibliei.

Eu cred că Biblia este descoperirea completă a lui Isus Hristos. Mai mult, cred că Dumnezeu poate descoperi încă lucruri care nu sunt scrise în Biblie, pentru că El este Acelaşi. Cât timp găsim în Biblie o făgăduinţă, ştim că este Adevărul şi că se va întâmpla negreşit pentru că Cuvântul Său este întotdeauna Adevărul şi pentru că El Îşi ţine întotdeauna promisiunile.

Eu cred că El este Cel Atotputernic, Cel infinit, și dacă este infinit, înseamnă că a văzut şi cunoaşte toate lucrurile. Cu un milion de ani înainte ca să existe lumea, El a ştiut că în seara aceasta vom sta împreună aici. Dacă El nu ar fi infinit, nu ar fi Dumnezeu.

Deci, noi credem că această Biblie este Cuvântul lui Dumnezeu, de aceea putem să ne ancorăm sufletele de fiecare frază a ei, căci acesta este singurul mod de a avea credinţă. Credinţa trebuie să se ancoreze pe ceva şi nimic nu poate fi mai solid şi mai stabil decât Cuvântul lui Dumnezeu, pentru că Cuvântul este Dumnezeu. Aceasta ne învaţă Biblia, de aceea când Dumnezeu spune ceva aici, credinciosul îl întăreşte cu „Amin!” Dar Dumnezeu nu poate fi infinit fără să fie Atotputernic, şi nu poate fi Atotputernic fără să fie Omniprezent. El nu poate fi una fără cealaltă, de aceea trebuie să fie totul în toate.

Fiind fiinţe mărginite, este posibil ca noi să facem anul acesta un lucru despre care spunem că este perfect, dar anul viitor, sau chiar mâine, ne poate veni o idee şi să facem altceva despre care spunem că este  mai bun. Se întâmplă aceasta pentru că suntem mărginiţi, dar El este infinit, ceea ce înseamnă că atunci când spune un Cuvânt, Acela rămâne valabil pentru totdeauna. Nu poate fi nici schimbat, nici retras.

Astfel, dacă odată Dumnezeu a fost chemat în scenă şi a acţionat într-un anumit fel, înseamnă că de câte ori va fi chemat va proceda la fel, căci dacă ar face altfel decât prima dată, ar fi ceva greşit. Atunci n-ar mai fi desăvârşit. Vedeţi? Dacă a doua oară ar proceda altfel, înseamnă că prima dată a greşit. De aceea, când Dumnezeu a dat un remediu pentru salvarea omului căzut în grădina Eden, acela a rămas valabil pentru totdeauna chiar dacă oamenii au încercat să-i aducă îmbunătăţiri de-a lungul a şase mii de ani. Atunci El a făcut ispăşirea pe baza sângelui vărsat de o victimă nevinovată şi nu a schimbat niciodată acest lucru.

Noi am încercat să-i educăm pe oameni pentru Hristos; am încercat să-i organizăm pentru Hristos; am încercat să facem tot felul de sisteme, dar toate au eşuat pentru că există un singur loc pregătit de Dumnezeu pentru închinare, iar acesta este sub Sângele vărsat al lui Isus Hristos. El a ales de la început sângele şi aşa va fi pentru totdeauna, deoarece Dumnezeu nu se poate schimba.

Astfel, astăzi când ne gândim că suntem diferiţi faţă de ceilalţi, trebuie să acceptăm totuşi baza: sângele vărsat.

Când Dumnezeu a fost chemat în scenă ca să-l vindece pe un om, a făcut-o pe baza credinţei acelui om, aşa că de câte ori va fi chemat să vindece pe cineva, o va face pe baza aceluiaşi lucru.

Noi aşteptăm ca Dumnezeu să facă lucruri mari şi am vrea ca la plecarea noastră din acest oraş să lăsăm în urmă numai binecuvântări. Eu ştiu că aşa va fi pentru că El a promis că oriunde vor fi doi sau trei adunaţi în Numele Lui, va fi şi El acolo. Dacă nu este aşa, înseamnă că noi toţi suntem pierduţi, iar Biblia este greşită. Atunci ce rost ar mai avea să predicăm? De ce să mai credem? Vedeţi? Dar El este aici pentru că „acolo unde sunt doi sau trei adunaţi în Numele Meu, sunt şi Eu în mijlocul lor.” (Matei 18.20).

Aceasta înseamnă că noi trebuie să credem că El este aici şi să ne purtăm ca şi când este aici. Dar nu uitaţi! El ne priveşte şi după ce plecăm din locul acesta.

Noi credem că fiecare persoană nesalvată  va fi salvată în timpul acestei campanii. Mai mult, credem că în acest timp nu va fi nici un scaun gol în vreuna din aceste biserici, pentru că Dumnezeu va trimite o trezire de modă veche, în tot Tucsonul, şi va aduce mii de suflete în Împărăţia Sa. Aceasta este dorinţa Lui în seara aceasta.

Nici o persoană nu poate face aceasta de la sine, ci este nevoie să punem cu toţii umărul, să fim uniţi în Duhul şi să ne rugăm.

Fraţilor, mi s-a spus că aţi avut adunări de rugăciune şi înaintea acestei adunări, ceea ce mă bucură. Rugaţi-vă întotdeauna când vă adunaţi, pentru că rugăciunea va schimba atmosfera.

Vreau să vă spun că voi încerca să nu vă ţin prea mult în seara aceasta, pentru că ştiu că dimineaţă mergeţi la serviciu. Vom petrece împreună trei sau patru seri: miercuri, joi şi vineri, iar sâmbătă dimineaţa vom participa la adunarea oamenilor de afaceri, la care este invitat şi publicul.

Eu nu mă simt străin printre voi, pentru că sunt fratele vostru şi cred că şi voi gândiţi la fel despre mine.

Acum, înainte de a intra în Cuvânt haideţi să ne apropiem de Autorul Cuvântului în timp ce ne vom pleca pentru un moment de rugăciune.

Atotputernicule Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, Cel pe care L-ai înviat din morţi şi care acum este viu mai mult ca oricând, împărăţind peste inimile noastre pe care le conduce şi le călăuzeşte, fă ca noi toţi să fim predaţi voii Tale divine ca să ne poţi călăuzi pe calea pe care vrei să mergem.

Tată, dorim să-Ţi mulţumim pentru această minunată ocazie de a-L prezenta pe Isus Hristos ca mare Vindecător şi Salvator al oamenilor, căci El este Mângâietorul oricărei inimi întristate; Vindecătorul celor bolnavi; Mântuitorul celor pierduţi şi Împăratul care vine pentru sfinţi.

Îţi mulţumim pentru oamenii aceştia, pentru aceşti bărbaţi care păstoresc turma Ta din oraşul acesta, pentru fraţii lucrători care simt constant Duhul Sfânt al lui Dumnezeu ce se mişcă în mijlocul lor spunându-le ce trebuie să facă şi cum să-Ţi conducă turma.

Îţi mulţumim pentru Ramada Inn, pentru că şi-a deschis porţile să primească Evanghelia şi ne-a lăsat să venim aici ca să ne închinăm în această clădire cu aer condiţionat. Tată Dumnezeule, Te rugăm să faci ca atunci când vom pleca de aici, printre noi să nu mai fie nici o persoană nemântuită.

Dacă personalul acestei mari clădiri nu  este mântuit, Te rugăm să Te înduri de ei şi să-i salvezi.

Vindecă bolnavii şi fă ca atunci când oamenii vor păşi în această clădire, să plângă sub puterea Duhului Sfânt. Îndură-Te de noi, căci tânjim după aceste lucruri şi credem că este voia Ta divină să ne descoperi prezenţa Ta, căci eşti aici şi eşti viu în veci.

Binecuvântează eforturile noastre modeste şi fă ca Duhul Sfânt să vină printre noi. În ce ne priveşte, ajută-ne să nu ne mai gândim la problemele noastre, ci dă-ne minţi deschise pentru Cuvântul Tău, astfel încât să se împlinească şi cu noi Cuvântul care spune: „Să aveţi în voi gândul… care era în Hristos Isus.” (Filipeni 2.5).

Binecuvântează-ne, Doamne, iar când vom părăsi locul acesta şi vom merge acasă, fă să spunem şi noi: „Nu ardea inima în noi în timp ce ne vorbea?”, la fel ca şi Cleopa şi prietenul său, primii martori ai învierii Tale.

Te rugăm să ne asculţi pentru că Îţi cerem aceasta în Numele lui Isus. Amin.

Aş vrea ca în seara aceasta să iau câteva versete din Scriptură şi să încerc să le explic, în felul meu umil, pentru ca voi să-L puteţi vedea pe Isus. Pentru aceasta, deschideţi Scripturile la Evanghelia lui Ioan capitolul 12, de unde voi citi versetele 20 şi 21:

„Nişte greci dintre cei ce se suiseră să se închine la praznic,

s-au apropiat de Filip, care era din Betsaida Galileii, l-au rugat şi au zis: „Domnule, am vrea să-L vedem pe Isus.”

Să deschidem şi la Evrei 13.8:

„Isus Hristos este acelaşi ieri, azi şi în veci”, de unde voi lua titlul pentru această predică: „ISUS HRISTOS este Acelaşi ieri, azi şi în veci.”

Sâmbătă seara am luat parte la serviciul uneia din bisericile voastre din acest oraş, căci de când am venit, am încercat să vizitez cât mai multe adunări, şi vă pot spune că am găsit părtăşii calde şi am fost primit cu un „Bun venit!” de Adunarea lui Dumnezeu, de baptişti, de cei de la biserica „Anderson” şi de toţi ceilalţi.

În spatele amvonului din biserica de aici este scris chiar versetul din Evrei 13.8: „ISUS HRISTOS este Acelaşi ieri, azi şi în veci”, care a fost subiectul meu din timpul campaniilor, deoarece cred că întreaga Biblie este descoperirea lui Hristos, care este Acelaşi ieri, azi şi în veci.

În seara aceasta aş vrea să clădesc în acest context, folosindu-mă de versetul: „Domnule, am vrea să-L vedem pe ISUS.” şi cred că fiecare bărbat şi femeie, care sunt prezenţi în locul acesta, vor simţi exact ce au exprimat acei greci, pentru că ei auziseră despre Isus, dar acum doreau să-L şi vadă. Aceasta este dorinţa fiecărui credincios: Să-L vadă pe El.

Pe mine nu mă interesează dacă este scund sau înalt, sau oricum ar fi: Îl iubesc şi doresc să-L văd, căci El este Cel care a făcut atât de multe pentru mine ca să mă salveze. Da, eu tânjesc să-L văd.

Desigur, aceşti greci erau prozeliţi în religia iudaică, pentru că am văzut că era praznicul Paştilor şi urma să fie jertfit mielul pascal.

Poporul grec era un popor deosebit de talentat. Ei erau pe primul loc în artă şi în ştiinţă şi aveau o mulţime de cărţi, ceea ce înseamnă că erau oameni educaţi.

În inima fiecărui om există Ceva care-l face să tânjească după ceva care să-i potolească setea sufletească, dar necazul este că cei mai mulţi încearcă să potolească această sete pusă de Dumnezeu în inimile lor, cu lucrurile lumii.  Ea nu poate fi potolită însă decât de Dumnezeu. Numai El, şi nimic altceva, poate să umple acel gol potolind setea inimii cu prezenţa Sa.

Fără îndoială, aceşti greci citiseră Vechiul Testament şi auziseră despre venirea lui Mesia şi despre ce urma să facă El când va veni, de aceea doreau să vadă ce va fi Dumnezeu atunci când Se va descoperi în trup şi cum va arăta acel OM în care urma să locuiască toată plinătatea dumnezeirii. Cum va arăta El?

Ei auziseră despre ISUS, cum că El ar fi acea Persoană, Mesia, pe care evreii Îl aşteptau de mii de ani, şi care ar fi Dumnezeu însuşi arătat în trup, în forma Fiului, ca să-Şi verse Sângele şi să moară pentru salvarea omenirii, deoarece nici un om nu putea face aceasta, pentru că toţi eram vinovaţi.

Nici un om nu-l putea salva pe celălalt, căci trebuia să fie Cineva vrednic, de aceea, conform legii din vechime, Dumnezeu a trebuit să se înrudească cu noi. Astfel, marele IaHVeH a intrat într-un cort de carne, S-a făcut trup, în forma Fiului, ca să poată fi rudă cu noi şi astfel să moară ca să-Şi salveze creaţia căzută.

O, acest lucru este atât de minunat, dar niciodată nu ştiu cum să mă exprim ca să puteţi vedea măreţia Lui! Limba omenească nu va putea spune niciodată cât de mare a fost dragostea lui Dumnezeu, a Creatorului, care a venit jos să-Şi salveze creaţia.

Aceşti greci erau însetaţi, căci auziseră despre El, iar „credinţa vine în urma auzirii Cuvântului lui Hristos.” (Romani 10.17). Aşa spune Biblia. Ei auziseră că trebuie să vină Mesia şi ca urmare, au venit să se convingă dacă acel OM despre care li se vorbise era cu adevărat Mesia cel aşteptat.

Aceasta este şi poziţia noastră din seara aceasta. Noi am auzit despre Dumnezeu, pentru că am fost învăţaţi despre El în marile noastre biserici, de către evanghelişti renumiţi.

În ce mă priveşte, eu cred că trăim în umbra venirii Domnului Isus. Biserica a trecut prin neprihănire, sub Luther; prin sfinţire, sub Wesley şi prin botezul cu Duhul Sfânt, iar acum urmează desăvârşirea, prezentarea ei fără pată şi fără zbârcitură, pentru ca Dumnezeu să-i poată lua pe toţi sfinţii răscumpăraţi prin Sânge şi să-i ducă Acasă. El îi va ridica pe toţi cei adormiţi de-a lungul epocilor, iar noi ne asemănăm tot mai mult cu Hristos, în timp ce devenim o minoritate.

Deci acei greci erau însetaţi să-L vadă pe acel OM, de aceea au venit să-L cunoască. Astfel, i-au spus lui Filip: „Domnule, am vrea să-L vedem pe ISUS.” (Ioan 12.21).

Vedeţi? Ei i-au auzit pe toţi vorbind despre El şi au citit în proroci despre El, dar au dorit să-L vadă. Biblia spune că El este Acelaşi ieri, azi şi în veci, da? Deci, dacă atunci Dumnezeu a făcut o cale pentru ca ei să-L poată vedea prin unul din slujitorii Săi, înseamnă că dacă noi avem aceeaşi dorinţă sinceră de a-L vedea, El este obligat să Se arate şi printre noi.

Aceasta este o afirmaţie mare, dar dacă Biblia nu este corectă, pe ce altceva ne-am putea baza? Vedeţi? Dar Biblia spune că El este Acelaşi; şi nu poate fi Acelaşi decât dacă procedează întotdeauna la fel în toate privinţele. El spune că este Acelaşi ieri, azi şi în veci.

Deci acei greci au dorit să-L vadă, pentru că „credinţa vine în urma auzirii”. Astfel, au venit, L-au văzut şi au plecat de acolo ştiind că El este Mesia. Poate şi noi suntem doritori să-L vedem, căci mergem la biserică, ne rugăm şi ne plătim zeciuielile. De ce facem aceasta? Este cumva vorba de o tradiţie sau de un mit? Este cumva credinţa creştină la fel ca mitologia greacă sau ca cea romană? Este ea doar un mit sau este Adevărul? Pentru mine, Biblia este ori Adevărată, ori greşită; ori fiecare Cuvânt din ea este Adevărul, ori nu este nimic adevărat.

Acum, dacă El a făgăduit că este Acelaşi ieri, azi şi în veci, înseamnă că nu eu sau tu suntem obligaţi faţă de ea ca s-o dovedim ca fiind adevărată, ci El este obligat s-o facă. Corect. Noi citim doar ceea ce a spus El: „Isus Hristos este Acelaşi ieri, azi şi în veci.” (Evrei 13.8).

Câţi din voi ar vrea să-L vadă? Ridicaţi mâinile. Acolo sunt doar doi care ar vrea să-L vadă. Mai sunt şi aici două sau trei mâini ridicate. Păi, de ce nu putem să-L vedem dacă este Acelaşi ieri, azi şi în veci? Sau cum am vrea să-L vedem noi? Eu aş vrea să-L văd dacă este adevărat sau nu. De aceea am spus mai devreme că această Biblie ori este adevărată, ori este falsă. Şi pentru că este adevărată, atunci când spune un lucru de care să vă ţineţi, s-o faceţi cu toată fiinţa voastră pentru că Dumnezeu este obligat faţă de Cuvântul Său, căci El este Cel care a dat făgăduinţa respectivă.

Depinde însă la ce vă uitaţi, căci de obicei oamenii primesc lucrurile după care umblă. Deci nu uitaţi un lucru: dacă vreţi să-L vedeţi pe Dumnezeu, poate fi văzut; dacă vreţi să-L auziţi,  poate fi auzit, pentru că  El nu se schimbă, ci astăzi este la fel ca ieri.

Aceasta îmi aminteşte de o povestioară care este încă adevărată. Eu locuiesc în Indiana, dar m-am născut în Kentucky, aproape de Ohio. Pe Ohio curge atât de multă apă într-o zi, încât este suficientă pentru a face să crească salata în întreaga Arizona. Aproape de locul unde stăteam noi, se făcuse o baltă sau o mlaştină, iar noi aveam mare nevoie de ea.

Ştiu că într-o zi, când se va aşeza marea Împărăţie, după ce păcatele vor fi luate de pe pământ, vor mai exista numai lucruri bune. Acolo trăia un pescar bătrân care obişnuia să pescuiască pe râu. Se numea Wisehart şi era diacon în biserica mea. Era un om foarte cumsecade.

Într-una din duminici s-a ţinut o şcoală duminicală la una din bisericile mari din oraş, unde mergeau numai oameni cu vază şi unde era păstor un bărbat renumit. Era o denominaţiune cunoscută pe plan internaţional. La acea biserică s-a dus şi o familie din oraşul nostru. Fiul lor era foarte entuziasmat, pentru că citise multe povestioare din Biblie, iar într-o zi a întrebat-o pe mama sa:

„Mamă, dacă Dumnezeu este atât de mare, poate să ÎL vadă cineva?”

 „Băiete, ar trebui să-l întrebi pe învăţătorul tău de la şcoala duminicală, căci eu nu pot să-ţi dau nici un răspuns.” Copilul s-a dus la şcoala duminicală şi l-a întrebat pe învăţător:

„Domnule, aş vrea să-mi spuneţi ceva. Dumneavoastră ne-aţi vorbit despre un Dumnezeu care este atât de mare încât a despărţit Marea Roşie pentru israeliţi, a oprit soarele pe cer şi ţine pământul ca să se învârtă perfect pe orbita sa. Totuşi, eu vreau să vă întreb: Poate să-L vadă cineva?”

„Acest lucru este prea adânc pentru mine, aşa că ar trebui să-l întrebi pe păstor”, a răspuns învăţătorul. Și Copilul s-a dus la păstor şi l-a întrebat:

„Poate să-L vadă cineva pe Dumnezeu? V-am auzit vorbind de la amvon despre El, dar poate să-L vadă cineva?” Şi păstorul i-a răspuns:

„Nu, fiule, nimeni nu poate să-L vadă, pentru că El nu Se poate vedea. Noi trebuie doar să credem.”

Răspunsul acesta nu l-a mulţumit pe micuţul băiat, și într-o zi s-a dus cu bătrânul pescar pe râu. Au mers în locul numit „Insula”, care se află la şase mile de Louisville, Kentucky, au pescuit şi au prins o mulţime de peşti. Când voiau să se întoarcă, a început să plouă, aşa că au fost siliţi să tragă la mal şi să se adăpostească sub copaci. După încetarea furtunii, s-au întors la barcă. Era după-amiaza, și soarele se afla undeva spre Tucson, reflectând lumina pe cer, în timp ce în partea de est a apărut curcubeul.

Băiatul a observat că bătrânul pescar se uită la ceva, în timp ce pe faţă şi pe barba albă i se prelingeau lacrimi mari. A privit şi el în partea aceea şi a văzut curcubeul. Fiind foarte mişcat, s-a dus lângă bătrân şi i-a zis:

„Domnule, am să-ţi pun o întrebare la care nu au putut să-mi răspundă nici mama, nici învăţătorul şi nici păstorul.”

„Care este întrebarea ta, fiule?”

„Poate cineva să-L vadă pe Dumnezeu?”

Mişcat de această întrebare, bătrânul a tras vâslele în barcă şi l-a îmbrăţişat pe băiat în timp ce lacrimile îi curgeau pe obraji, apoi i-a spus:

„Dumnezeu să binecuvânteze inima ta mică, scumpule. Tot ceea ce am văzut în ultimii cincizeci de ani a fost Dumnezeu.” Vedeţi? Tu poţi să ai atât de mult din Dumnezeu în tine, încât peste tot unde priveşti să-L vezi numai pe El. Dar înainte de toate trebuie să doreşti să-L vezi, căci altfel nu se poate. Astfel, poţi să-L vezi în apusul soarelui; poţi să-L auzi în ciripitul păsărilor şi poţi să-L vezi pretutindeni.

Bătrânul pescar avea atât de mult din Dumnezeu în el, încât putea să-L vadă pretutindeni. Şi eu cred că aşa ar trebui să privim şi noi după El, și atunci Îl vom vedea oriunde vom privi.

Să ne întoarcem acum la Isus Hristos, Acelaşi ieri, azi şi în veci. Cum am putea şti că El este Acelaşi?  Dacă-i întrebi pe metodişti: „Credeţi voi aceasta?” îţi răspund: „Amin!” Dacă îi întrebi pe baptişti: „Voi credeţi aceasta?” şi ei spun: „Amin”.

Dacă-i întrebi pe penticostali, răspund la fel: „Amin, credem!”

 Mă bucur pentru că şi eu cred aceasta, dar dacă am merge să-L căutăm pe Isus prin oraş, după ce fel de persoană ne-am uita?

El ne-a promis că va fi cu noi tot timpul, deci şi în seara aceasta, și dacă nu este aşa, înseamnă că Cuvântul Său nu este adevărat. Poate ziceţi: „Păi, nu tot Cuvântul este inspirat!” Bine, dar eu nu ştiu care este inspirat şi care nu. Deci nu este tot Cuvântul Adevărul? Ba da şi Dumnezeu a promis în Cuvântul Său că „acolo unde sunt adunaţi doi sau trei în Numele Meu, sunt şi Eu în mijlocul lor.” (Matei 18.20). Credeţi aceasta? Mulţumesc.

Deci dacă am vrea să-L vedem, după ce fel de persoană ar trebui să privim? Vom încerca să găsim un om îmbrăcat cu haină lungă, cu plete şi cu barbă? Ar putea fi acela Isus? Orice impostor ar putea arăta aşa. Sunt atât de mulţi care poartă astăzi o haină ca a Lui, dar cu toate acestea nu ştiu despre Dumnezeu mai mult decât ştie un hotentot despre o noapte egipteană. Deci nu după un astfel de tip trebuie să privim.

De asemenea, nu am privi nici după vreun demnitar, pentru că El nu a fost unul dintre ei. Atunci după ce să privim? După urme de cuie şi răni de spini? Orice imitator şi le-ar putea face, şi totuşi să nu fie El. Atunci cum ar trebui să arate? Așa cum L-au pictat artiştii în tablourile lor? Nu, pentru că aceea este o concepţie personală a acelui artist, despre felul cum ar fi arătat Isus. Dar dacă ar trebui totuşi să-l alegem pe unul dintre aceste tablouri, care ar fi cel mai apropiat de realitate? Acolo este Hoffman, Sallman şi alții, şi toţi L-au înfăţişat diferit, ceea ce înseamnă că am fi puţin confuzi cu privire la felul cum arată. Totuşi, atunci cum L-am putea identifica?

Ei bine, noi L-am putea identifica în acelaşi fel în care S-a identificat El însuşi de la început: prin lucrările pe care le-a făcut, pentru că este scris:

„Dacă nu fac lucrările Tatălui Meu, să nu Mă credeţi.

Dar dacă le fac, chiar dacă nu Mă credeţi pe Mine, credeţi măcar lucrările acestea, căci ele mărturisesc despre Mine.” (Ioan 10.37-38). Aceasta înseamnă că ceea ce L-a identificat pe Isus Hristos ca fiind Acelaşi ieri, trebuie să-L identifice şi astăzi.

Noi, metodiştii, ne gândim: „Biserica noastră se identifică cu El.” Baptiştii se gândesc şi ei: „Biserica noastră se identifica cu El”, iar noi, penticostalii (vedeţi, eu sunt din toate), credem că biserica noastră se identifică cu El.

Aceasta îmi aminteşte de timpul când am fost la Little Rock, Arkansas. Într-o seară, în Auditoriul Memorial Robinson, unde se ţinea adunarea, era un cerşetor care umbla pe stradă în cârje şi vindea creioane. Acest bărbat a fost vindecat, și a doua zi umbla cu cârjele pe umăr, punând mărturie. El era sus, în balconul de la etajul 3, dar eu abia puteam predica din cauza gălăgiei pe care o făcea. Striga că a fost peste tot pe străzi şi a depus mărturie cum a fost chemat din audienţă şi vindecat de Domnul. Apoi a spus:

„Frate Branham, vreau să te întreb ceva.”

„Spune, domnule.”

„Te-am auzit predicând şi am crezut că eşti nazarinean (el era nazarinean), dar am văzut o mulţime de penticostali pe aici, iar cineva a spus că ai fi penticostal. Apoi am auzit pe cineva spunând că aparţii de Biserica Misionară Baptistă.

„Şi care este problema?” l-am întrebat. „Totul este adevărat, căci eu sunt penticostal, nazarinean, baptist…” Vedeţi? Dacă suntem născuţi din Duhul lui Dumnezeu, suntem fraţi şi surori în Hristos, ceea ce înseamnă că aceste nume nu înseamnă nimic.

 Pe vremuri am lucrat la o fermă din Colorado, unde îngrijeam vitele. Acolo era un ţinut îngrădit, unde oamenii îşi păşteau vitele. Eu am stat şi am privit adesea cum fermierul stătea la poartă şi verifica vitele care intrau, căci toate trebuiau să aibă un anumit semn, ceea ce însemna că aparţineau unei anumite rase. Prin vale treceau multe animale, dar pe el îl interesau numai cele care intrau pe poartă. Ele trebuiau să aibă acel semn. Dacă, de exemplu, o vită nu aparţinea rasei „Hereford”, nu putea să pască în acel ţinut. Nu putea intra fără marca de sânge.

Şi într-o zi, pe când stăteam şi priveam, am început să strig: „Să ştiţi că aşa va fi şi în ziua judecăţii. Atunci, El nu va privi la biserica din care vin, ci la Marca de Sânge, căci acesta este lucrul cel mai important. Când va vedea Sângele, ne va lăsa să intrăm. Asta-i tot, vedeţi? Acolo nu va conta nimic altceva, iar eu sunt foarte bucuros pentru aceasta.

Acum, dacă putem vedea cum S-a identificat El ieri, vom şti cum o va face şi astăzi, pentru că va proceda la fel. Este adevărat? Înseamnă că El va face lucrările lui Dumnezeu; nu va avea o educaţie aleasă, pentru că Biblia nu spune nicăieri că Isus ar fi mers la vreo şcoală; nu va fi un vorbitor strălucit, deoarece am văzut că El era un vorbitor simplu, cu un limbaj uşor de înţeles pentru oamenii de rând. Deci, ar fi un om de rând.

Dar care este identificarea despre care vorbeşte Scriptura? Întreb aceasta pentru că numai aşa Îl vom putea identifica. El nu a fost un om ieşit din comun şi nu a purtat haine deosebite. Nu a avut nici o organizaţie cu care să se laude, ci tot ce poseda, erau lucrările lui Dumnezeu care erau dovedite şi pe baza cărora putea fi recunoscut. Acestea erau acreditarea Lui.

El i-a întrebat pe cei ce nu-L credeau: „Cine Mă poate dovedi că am păcat?” şi păcatul este necredinţa. Vedeţi?

„Cine Mă poate dovedi că am păcat? Dacă nu am făcut exact ceea ce trebuia să fac, arătaţi-Mi unde am greşit!” Vedeţi? Acesta este modul în care ar putea fi identificat şi astăzi.

Haideţi să vedem cum a fost identificat în zilele acelea. S-a făcut aceasta printr-o anumită părtăşie?  S-a făcut printr-o anumită formă de educaţie? S-a făcut printr-un semn ştiinţific, pe care-L poseda? Sau era prin dovada biblică ce arată că El era Fiul lui Dumnezeu?

„Cercetaţi Scripturile, pentru că socotiţi că în ele aveţi viaţa veşnică, dar tocmai ele mărturisesc despre Mine.” (Ioan 5.39). Deci Scripturile mărturisesc despre El, ceea ce înseamnă că El Se identifică cu Scripturile. Credeţi aceasta? Înseamnă că astăzi El poate fi identificat în felul acesta, înseamnă că numai aşa vom şti dacă avem dreptate sau nu, şi dacă este El în lucrare sau nu. De ce? Pentru că trebuie să fie Acelaşi şi astăzi, deci să lucreze la fel ca ieri.

Noi am citit din cartea lui Ioan. Haideţi să luăm acest text pentru următoarele zece, cincisprezece minute şi să vedem dacă El ne va dovedi că este viu şi că a rămas încă acelaşi Dumnezeu. Noi credem aceasta.

Eu sunt misionar şi vă pot spune că am predicat în aproape toate ţările lumii, în unele chiar şi de şapte ori. Acolo am văzut tot felul de religii, am stat în faţa vracilor şi a fiecărui cult apărut până acum, şi vă pot spune că fiecare religie are un fondator, dar cu toţii sunt morţi, deoarece toţi ne pot arăta mormintele acestor bărbaţi, cu oasele în ele.

Creştinismul are însă un mormânt gol. Şi lucrul cel mai minunat este că El a dovedit că este viu; că este aici şi acum.

Aceasta este marea nădejde pe care se poate odihni creştinul, căci ştim că în timp ce toate acele morminte sunt pline, mormântul Lui este gol, pentru că este scris:

„Pentru ce căutaţi între cei morţi pe Cel ce este viu? Nu este aici, ci a înviat.”  (Luca 24.5-6).

Bazându-mă pe această veste bună, eu le spun fraţilor mei că El este aici şi că este Acelaşi ieri, azi şi în veci.

Acum vom începe de la Ioan, pentru că am citit din cartea lui Ioan, dar să ştiţi că fiecare carte a Bibliei va transmite acelaşi mesaj. Aşa trebuie să fie. Noi ştim cum s-a născut El; ştim cum îngerul Gavril a mers la Maria, mama Lui, şi i-a spus că Duhul Sfânt o va umbri şi că va naşte un Fiu. Apoi am văzut că la vârsta de treizeci de ani, El a fost botezat de vărul Său, Ioan Botezătorul, după care a plecat imediat în pustie, unde a fost ispitit de Diavolul timp de patruzeci de zile şi de unde a revenit plin de puterea Duhului Sfânt.

După ce Şi-a încheiat lucrarea pe pământ, înainte de înălţare, El i-a oprit pe ucenici să mai predice sau să facă ceva, până vor primi puterea Duhului Sfânt: „Rămâneţi în cetate până veţi fi îmbrăcaţi cu putere de sus.” (Luca 24.49). Vedeţi? Nu aveţi ce căuta afară cât timp mai sunteţi voi şi nu Dumnezeu, pentru ca oamenii să-L poată vedea pe Isus Hristos reflectat în viaţa voastră. Numai atunci vă vor crede, pentru că nu veţi mai fi voi, ci va fi El în voi.

„Şi aceia pe care i-a hotărât mai dinainte, i-a şi chemat”, iar ei Îl vor vedea şi-L vor urma, pentru că „Oile Mele ascultă glasul Meu… şi vin după Mine.” (Romani 8.30 şi Ioan 10.27).

Noi ştim că pe pământ sunt doar trei rase de oameni. Naţionalităţi sunt mai multe, dar Biblia vorbeşte doar de trei rase, care se trag din Sem, Ham şi Iafet. Ele sunt: evreii, neamurile şi samaritenii.

Când S-a revărsat Duhul Sfânt, în ziua de Rusalii, Petru, cel căruia i s-au dat cheile Împărăţiei, a deschis pentru evrei şi samariteni, şi tot el a deschis câteva zile mai târziu şi pentru neamuri, în casa lui Corneliu. Deci el a primit cheile ca să deschidă pentru cele trei rase. Noi, neamurile, care ne tragem din anglo-saxoni, nu priveam după nici un Mesia pentru că eram păgâni. Noi aveam temple în care ne închinam la zei şi nu ştiam nimic despre Mesia, dar evreii şi samaritenii (samaritenii erau jumătate evrei, jumătate neamuri), Îl aşteptau. Noi ştim că El vine şi se descoperă numai celor care Îl aşteaptă, de aceea lumea nu ştie nimic despre a doua Sa venire. Atunci, El va veni, îşi va lua Mireasa şi va pleca, iar cei care nu-L aşteaptă vor fi lăsaţi jos.

La prima Sa venire, El a venit pentru cei din rasa lui Sem, deci la evrei, de aceea, haideţi să vedem cum S-a identificat în mijlocul lor.

Primii ucenici care L-au urmat pe Isus, au fost Andrei şi Filip. Ei s-au dus să-L asculte pentru că erau ucenicii lui Ioan. Astfel, au văzut lucrările măreţe săvârşite de Isus şi   L-au însoţit unde locuia, iar a doua zi au fost pe deplin lămuriţi că El era Mesia. După aceea, Andrei s-a dus să-l aducă pe fratele său, pe Petru, care pe atunci se numea Simon.

Dacă veţi studia istoria lui Simon Petru şi a fratelui său Andrei, veţi vedea că se trăgeau dintr-o familie foarte religioasă de farisei. Tatăl lor fusese un credincios foarte statornic şi le spusese fiilor săi:

„Noi am aşteptat venirea lui Mesia încă de la făgăduinţa dată în grădina Eden, dar să ştiţi că înainte de venirea Lui va fi o mare confuzie pentru că Satan va aduce în faţă un mare număr de falsuri, pentru a ascunde Adevărul.”

El a făcut întotdeauna aceasta, dar să nu uitaţi că dacă vedeţi un dolar fals, înseamnă că pe undeva este şi un dolar adevărat după care a fost făcut cel fals. Când vedeţi pe cineva care joacă rolul unui făţarnic, să ştiţi că există cineva pe care acesta îl imită.

Fără îndoială că aceste lucruri se întâmplă, iar acel tată le-a spus fiilor săi: „Să ţineţi minte că noi trebuie să credem mesajul Bibliei, căci Moise, slujitorul lui Dumnezeu, care ne-a dat legile şi poruncile, a spus că Domnul Dumnezeul nostru va ridica din mijlocul poporului un profet ca el, de care va trebui să ascultăm. Când vine Mesia, El va fi un Profet, pentru că aşa spune Biblia, și noi ştim că putem primi un profet numai după ce este legitimat de Dumnezeu ca fiind trimis de El.”

Voi, cei care studiaţi Biblia, ştiţi că Cuvântul lui Dumnezeu vine numai şi numai la profeți, iar Maleahi a fost ultimul profet pe care-l avusese Israelul. El a venit cu patru sute de ani înaintea lui Mesia. Şi bătrânul Iona le-a mai zis fiilor săi:

„S-ar putea ridica „Mesia” falşi şi să facă tot felul de lucruri, dar când va veni adevăratul Mesia, El va fi legitimat de Dumnezeu, iar Biblia spune că va fi un profet. Tot Biblia spune că „dacă va fi printre voi un profet, Eu, Domnul, îi voi vorbi prin vedenii, iar dacă ele se vor împlini, să-l ascultaţi. Dacă nu se vor împlini, să nu-l ascultaţi.”  Aşa este corect. Dacă ceea ce spune acel om, este adevărat, atunci trebuie să fie Dumnezeu în lucrare, dar dacă nu este adevărat, Dumnezeu nu este cu el. Adevăraţii evrei ştiau foarte bine aceasta.

Dar biserica din vremea aceea era la fel ca astăzi, având tot felul de crezuri şi de datini care numai îi încurcau pe oameni. De altfel, Isus le-a spus: „Aţi desfiinţat porunca lui Dumnezeu ca să ţineţi datina voastră.” (Marcu 7.9). Acelaşi lucru se întâmplă şi astăzi.

Acum observaţi. Ştiţi ce a făcut Andrei când a fost convins că Acela era Mesia? Biblia spune că s-a dus după Simon şi i-a spus: „Simone, aş vrea să vii să-L asculţi şi tu pe OMUL acesta, deoarece profetul de la Iordan spune că El este Cel care trebuia să vină, pentru că a văzut Duhul lui Dumnezeu coborându-Se peste El, ca un porumbel. Ioan mai spune că acela este semnul că El este Fiul lui Dumnezeu. Nu ai vrea să vii să-L asculţi şi tu? Acolo este o Lumină, un semn care-L urmează.” Mă gândesc că Simon nu avea nici o tragere de inimă să-l urmeze, dar în cele din urmă s-a lăsat convins şi a mers în prezenţa lui Isus.

Acum vom vedea prin ce S-a legitimat El înaintea lor, ca să ştie că era Mesia. Când l-a văzut pe Simon venind, Isus i-a zis: „Tu eşti Simon, fiul lui Iona.” (Ioan 1.42). Aceste cuvinte au scos toată scrobeala din Petru. De unde ştia Isus că-l cheamă Simon? Aceasta l-a convins categoric că Cel ce stătea în faţa lui era Mesia, de aceea, a căzut la picioarele Lui şi măcar că nu avea nici o educaţie şi nici ani de experienţă, din clipa aceea i-a fost atât de predat încât Isus i-a dat cheile Împărăţiei şi l-a făcut conducătorul bisericii din Ierusalim.

Isus S-a descoperit cine era, atunci când a spus: „Tu eşti Simon, fiul lui Iona.” Aceste cuvinte au dovedit că El era Prorocul cel aşteptat.

Acolo mai era un ucenic, Filip, care a fost martor la această scenă. El era un israelit neclintit şi avea un prieten cu care studia Scripturile.

Dacă aţi fost la Ierusalim, aţi văzut unde a predicat Isus când a vorbit cu Petru şi cât de departe a trebuit să meargă Filip. Până în locul unde se afla Natanael, prietenul lui Filip, era o zi de călătorie în jurul muntelui. Imediat ce a văzut că cele spuse de Isus erau adevărate, Filip a şi pornit la drum, pentru că era convins că Acela era Mesia.

O, dacă am putea avea şi noi acel entuziasm! Dacă am putea avea în noi acel „Ceva” când ştim că am găsit mărgăritarul acela de preţ!

Filip a călătorit în jurul muntelui, a ajuns acasă la Natanael, a bătut la uşă şi poate că nevasta acestuia i-a spus:

„Este în vie!” Fiind un domn, Filip nu l-a deranjat până nu şi-a încheiat rugăciunea. Poate că rugăciunea lui Natanael era:
„Doamne Dumnezeule, IaHVeH, eu îmbătrânesc şi am aşteptat toată viaţa să-L văd pe Mesia. Lasă-mă să-L văd înainte de a pleca de aici!” Şi îndată ce a spus „Amin!” când s-a ridicat, iată că în apropiere l-a văzut pe Filip. Eu am observat că nu mulţi au văzut că el avea o însărcinare.

Problema noastră este că şi noi trecem pe alături şi facem alte lucruri…

Acum haideţi să trecem la semn. Este El Dumnezeu sau nu este? Este El acelaşi ieri, azi şi în veci, sau nu este? Este El încă acelaşi Isus? A înviat cu adevărat din morţi? Dacă nu a înviat, puteţi uita totul, dar dacă El este viu, atunci haideţi să vedem şi entuziasmul nostru. Haideţi să ne lăsăm umpluţi de Duhul Sfânt, să începem să ne rugăm şi să facem o adunare. Faceţi ceva!

Aţi observat că Filip s-a dus direct la ţintă, spunând: „Noi am găsit pe Acela despre care a scris Moise în lege, şi prorocii: pe ISUS din Nazaret, Fiul lui Iosif.” (v. 45). Parcă-l văd pe Natanael scuturându-şi haina de praf, după ce s-a ridicat de pe genunchi, şi zicând: „Stai puţin, Filip! Am ştiut întotdeauna că eşti un om sensibil, dar de data aceasta ai întrecut măsura. Păi, noi am studiat Scripturile împreună şi ştim ce trebuie… Ai spus cumva „ISUS din Nazaret”?  Vrei să spui cumva că Cel Atotputernic s-ar coborî într-un loc atât de josnic cum este Nazaretul, şi că ar lua ceva de acolo? Tu ştii că marii preoţi cred că El va veni din cer pe o scară, şi aşa am fost învăţaţi şi noi.”

Dar vedeţi, El nu vine întotdeauna aşa cum ne gândim noi. Oamenii au ochii aţintiţi spre calea pe care cred ei că va veni, dar pe Dumnezeu Îl găseşti întotdeauna în simplitate, în umilinţă. Ştiinţa îi poate trimite pe oameni în spaţiu, poate pune navele spaţiale pe orbită, dar despre un fir de iarbă nu poate spune nimic. Vedeţi?

Voi trebuie să vă smeriţi ca să-L puteţi vedea pe Dumnezeu. Trebuie să vă scăpaţi de ideile voastre şi să vă deschideţi inimile şi vieţile pentru El, căci numai aşa vi Se va face cunoscut.

Eu îl pot auzi pe Natanael întrebând: „Dar poate ieşi ceva bun din Nazaret?” „Ar putea ieşi ceva bun din mijlocul acelor „holly-rollers” sau cum mai vreţi să-i numiţi? Dacă se va întâmpla ceva, atunci acel lucru va avea loc în denominaţiunea mea şi cu mine.” Acum mă gândesc că Filip i-a dat cel mai bun răspuns posibil: „Vino şi vezi!” Nu sta acasă şi critica, ci vino şi convinge-te singur. Adu-ţi Biblia cu tine şi verifică, vezi dacă este corect. Asta ar trebui să facă  toţi.

„Vino şi vezi!” Haideţi să vedem ce discutau cei doi în timp ce mergeau pe malul Galileii.

„Natanael, aş vrea sa te întreb ceva: Ce va face Mesia când va veni? Cum Îl vom recunoaşte?” Fiind bine învăţat în Biblie, Natanael a răspuns: „Biblia spune că va fi un Profet. După aceasta ÎL vom recunoaşte.”

„Ţi-l mai aminteşti pe pescarul acela, neştiutor de carte, de la care ai cumpărat peşte zilele trecute?”

„Da, mi-l amintesc. Te referi la Simon, fiul lui Iona?”

„Când fratele lui s-a dus şi l-a adus în faţa lui ISUS, El i-a zis fără să-L cunoască: „Tu eşti Simon, fiul lui Iona.”

„Trebuie să văd şi eu aceasta”, a răspuns Natanael.

Ei au mers mai departe şi ce s-a întâmplat când au ajuns în prezenţa lui Isus? De îndată ce l-a văzut, Isus i-a zis: „Iată cu adevărat un izraelit în care nu este vicleşug.” (v. 47).

Cu siguranţă, aceste cuvinte l-au dezumflat pe Natanael, căci a spus: „Rabi, (adică Învăţătorule), de unde mă cunoşti? Nu Te-am văzut în viaţa mea, locuiesc la cincisprezece mile de aici şi nu am auzit nimic despre Tine până ieri după-amiază. Şi acum iată că îmi spui că sunt israelit.”

Poate spuneţi că l-a cunoscut după felul cum era îmbrăcat, dar nu este adevărat, căci toţi erau îmbrăcaţi la fel şi purtau barbă.

Şi Isus i-a răspuns: „Te-am văzut înainte să te cheme Filip, când erai sub smochin.” Vedeţi? Isus Hristos este Acelaşi ieri, azi şi în veci. Ce a spus Natanael? Poate acolo stătea şi marele lui preot; poate că în jurul lui erau o mulţime de critici, dar cu toate acestea, el a alergat spre Isus şi I-a zis: „Rabi, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, Tu eşti Împăratul lui Israel.” (v. 49). Oh, numele acestui bărbat este de neşters, pentru că este scris în Cartea Vieţii Mielului.

Dar acolo se aflau şi oameni care nu credeau în Isus. Desigur. Ei spuneau: „Omul acesta este un ghicitor, un Beelzebul.” De ce vorbeau aşa? Ei trebuiau să răspundă în faţa adunării lor în legătură cu ceea ce se petrecea, căci lucrările erau făcute în faţa tuturor. Vedeţi? Erau acolo dar ei spuneau: „Omul acesta se foloseşte de telepatie, este un ghicitor sau ceva de felul acesta.”

Şi Isus le-a zis: „Faptul că vorbiţi împotriva Fiului omului vi se va ierta, dar într-o zi va veni Duhul Sfânt, și dacă veţi vorbi aşa şi împotriva Lui, nu veţi fi iertaţi nici în veacul acesta, nici în veacul viitor.” Un astfel de om nu va fi iertat niciodată.

Noi suntem generaţia căreia i se potrivesc aceste cuvinte, pentru că Duhul Sfânt a venit. Nu voi mai vorbi mult, ci mă voi opri pentru că trebuie să începem rugăciunea pentru bolnavi.

Cei ce vorbeau astfel despre El, erau evreii, cei care ţineau legea, poporul credincios chemat de Dumnezeu. Apoi, într-o zi El a trebuit să meargă până la Ierihon şi a trecut prin Samaria. Mă întreb de ce prin Samaria? Şi samaritenii  priveau după Mesia, numai noi neamurile nu priveam. Dar acum privim şi noi după El. Vedeţi? Noi am avut tot două mii de ani în care L-am aşteptat pe El; am auzit despre El şi-L aşteptăm pentru a doua venire.

Deci, Isus a trebuit să treacă prin Samaria, iar pe la amiază au ajuns în apropierea unei cetăţi de munte, unde i-a trimis pe ucenici să cumpere ceva de mâncare.

Şi Biblia spune că în timp ce stătea şi-i aştepta pe ucenici, din cetate a venit o femeie să ia apă. Dacă aş avea mai mult timp, aş putea vorbi mai mult despre ea şi de ce a venit la ora aceea după apă. Toate femeile decente mergeau împreună după apă, dar femeile imorale nu aveau voie să stea în prezenţa lor nici chiar în timpul zilei, și aceasta era o femeie însemnată, adică avea un renume rău. Voi ştiţi ce vreau să spun: ea era o prostituată.

Am aflat că femeia a venit să scoată apă cam pe la ora 11.00. Haideţi să ne gândim puţin. Era o femeie foarte frumoasă şi îşi ducea vasul pe cap, legănându-se. Am văzut femei care duceau un vas pe cap şi câte unul pe şold, dar nu vărsau nici măcar o picătură de apă deşi mergeau discutând.  Eu nu ştiu cum pot face aceasta. Deci femeia a venit la fântână. Acolo ei au o prăjină în care prind găleata şi o lasă în fântână, iau apă şi apoi o trag afară.

Fântâna lângă care stătea Isus a fost săpată de Iacov ca să bea el şi animalele sale. Femeia a prins găleata de prăjină şi în timp ce o lăsa în fântână, a auzit o voce bărbătească ce-i spunea:

„Dă-Mi să beau!”

Ea a privit spre El şi a văzut că era un bărbat evreu, aşa că I-a zis:

„Nu se cade ca Tu, un evreu, să ceri apă de la o samariteană, căci noi nu avem nici o legătură unii cu alţii.”
Între ei era discriminare. Isus arăta ca un evreu obişnuit, îmbrăcat simplu, şi deşi avea cam treizeci de ani, arăta ca şi cum ar fi avut cincizeci. De altfel, evreii I-au zis: „N-ai nici cincizeci de ani şi l-ai văzut pe Avraam?” (Ioan 8.57), la care El le-a răspuns:

„Adevărat, adevărat vă spun că mai înainte ca să fie Avraam, sunt Eu.” (v. 58).

…………………………………………………………………………………………. „Păi, fântâna este adâncă şi nu ai cu ce să scoţi apă! Deci cum mi-o vei da?”

„Apa pe care ţi-o voi da Eu satură sufletul”, i-a răspuns El. Şi discuţia a continuat în felul acesta. Acum trebuie să mă credeţi pe cuvânt. Ce făcea El? Voia să intre în legătură cu duhul ei.

Femeia I-a zis: „Părinţii noştri au băut apă din fântâna aceasta, iar Tu spui că-mi poţi da o apă mai bună decât aceasta? Spui că-mi dai apa vie? Păi, părinţii noştri    s-au închinat pe muntele acesta…” şi discuţia a continuat aşa până când El a aflat care era problema ei.

Câţi din voi ştiu care era problema femeii? Desigur. El i-a zis: „Du-te şi cheam­ă-l aici pe bărbatul tău.”

„Eu nu am bărbat”, i-a răspuns ea. Ce făcea El prin aceasta? Se descoperea samaritenilor procedând la fel ca şi cu evreii. Priviţi ce a spus această femeie samariteană, care ştia despre Dumnezeu mai mult decât ştiu jumătate din oamenii Statelor Unite, astăzi. Vedeţi? Această aproximare îi include şi pe lucrători.

Aţi văzut ce au spus preoţii evrei când L-au văzut pe Isus făcând acele lucruri? „O, este un ghicitor! Un Beelzebul!” încercând să vadă prin ce duh a făcut El acele lucrări. Desigur, se gândeau că este vreun truc sau o păcăleală. Spre deosebire de ei, femeia samariteană a spus:

„Doamne, văd că eşti proroc.”

Priviţi! „Ştiu că are să vină Mesia, căruia I se spune Hristos; iar când va veni El, ne va spune toate lucrurile.”

Şi Isus i-a răspuns: „Eu, Cel care vorbesc cu tine, sunt Acela.” (Ioan 4.7-26). Aceasta a fost destul. Uitaţi-vă ce a făcut ea. A alergat în cetate şi le-a spus oamenilor: „Veniţi să vedeţi un Om care mi-a spus tot ce am făcut. Nu cumva este acesta Mesia?” (v. 29). Vedeţi? Atât în faţa evreilor, cât şi în faţa samaritenilor, S-a descoperit în acelaşi fel. Aceasta era la sfârşitul timpului lor.

Neamurile au avut două mii de ani de învăţătură, la fel ca şi ceilalţi. Dar cum L-am putea recunoaşte astăzi? Prin faptul că procedează la fel. Acum El este cu noi şi în noi, şi lucrează prin noi dovedind că acest Duh, pe care Îl numim botezul cu Duhul Sfânt, este de fapt Hristos în formă de Duh în noi. El a spus în Ioan 14.12: „cine crede (nu cine se face că crede), în Mine, va face şi el lucrările pe care le fac Eu…” Nu-i acesta adevărul?

În Ioan 5 vedem că El a trecut pe la scăldătoarea din Betesda, unde se aflau o mulţime de oameni. Se spune că erau cam două mii de bolnavi care stăteau în pridvoarele scăldătorii şi aşteptau tulburarea apei în nădejdea că vor fi vindecaţi. Vedeţi? Dumnezeu a avut întotdeauna o cale de vindecare divină pentru cei credincioşi. Atunci, un înger venea şi tulbura apa. Voi ştiţi ce înseamnă a tulbura sau a mişca o apă. Curentul o mişcă într-un sens, iar vântul care bate pe deasupra ei o mişcă în sensul celălalt.

Isus a trecut pe acolo şi a ştiut că printre acei oameni era unul bolnav de treizeci și opt de ani. Probabil că avea probleme cu prostata sau ceva. El nu murea din cauza aceasta dar era foste slăbit. Oh, şi avea treizeci și opt de ani! Dar iată că Isus a păşit în faţa lui şi i-a zis:

„Vrei să te faci sănătos?” (v. 6).

De ce nu S-a oprit la orbii, şchiopii sau nenorociţii din jurul Lui? Biblia spune că acolo erau tot felul de bolnavi: orbi, şchiopi, uscaţi,  dar acest om  putea să umble. El i-a răspuns Domnului: „Doamne, n-am pe nimeni să mă bage în scăldătoare când se tulbură apa; şi până să mă duc eu, se coboară altul înaintea mea.” (v. 7).

Să nu uitaţi că El ştia că acel om era acolo. Aţi înţeles?

Atunci Isus i-a zis: „Scoală-te, ridică-ţi patul şi umblă!”  (v.8). Fără îndoială că aşa a fost, căci El ştia ce se va întâmpla. Şi cei prezenţi acolo l-au văzut pe slăbănog adunându-şi patul în ziua de Sabat, aşa că imediat au apărut comentarii.

La fel s-ar întâmpla şi astăzi. Dacă în seara aceasta ar fi vindecat cineva de prostată, ce credeţi că s-ar întâmpla mâine? Unii ar spune: „Păi, ştiu şi eu pe cineva bolnav! Ştiu şi pe cineva olog. Eu ştiu pe cineva aşa şi aşa, du-te şi  vindecă-l!” Vedeţi, este acelaşi diavol!

Auziţi însă ce a răspuns Isus în Ioan 5.19:

„Adevărat, adevărat vă spun („Adevărat” înseamnă „Absolut”), că Fiul nu poate face nimic de la Sine. El nu face decât ce vede pe Tatăl făcând; şi tot ce face Tatăl, face şi Fiul întocmai.”

Vedeţi? El nu a făcut niciodată nimic înainte ca Tatăl să-I arate în vedenie. Aceasta L-a făcut Profetul lui Dumnezeu și astăzi El este încă acelaşi Profet al lui Dumnezeu, acelaşi Duh Sfânt care locuieşte printre oameni, iar noi L-am primit sub forma botezului; L-am primit când ne-am rugat unul pentru celălalt; L-am văzut vorbind în limbi; L-am văzut tălmăcindu-le; L-am văzut făcând aceste semne mari şi minuni, iar acum ne îndreptăm spre altceva.

Am avut o mulţime de imitatori, dar aceste lucruri nu pot îndepărta de la noi Adevărul biblic: că El este Acelaşi ieri, azi şi în veci. Da, El este încă Isus Hristos; este Fiul lui Dumnezeu; este Cel viu, iar pe când era încă pe pământ, a spus:

„Peste puţină vreme, lumea (adică Cosmosul, ordinea mondială, denominaţiunile) nu Mă va mai vedea, dar voi Mă veţi vedea, pentru că voi fi cu voi şi în voi până la sfârşitul lumii.” (Ioan 14.19, Matei 28.20). Vedeţi? Acelaşi ieri, azi şi în veci. Dumnezeu să ne ajute să credem aceasta.

Aş vrea să ştiţi că nu există Vindecător divin, după cum nu există nici Salvator divin pe pământ, ci El este aici sub forma Duhului Sfânt ca să confirme ceea ce a făgăduit. La prima venire, prin ceea ce a făcut, El a dovedit că este Mesia.

Atunci El a spus că aşa cum a fost în zilele lui Noe şi în zilele lui Lot… În timpul lui Noe  a venit apa, în zilele lui Lot a venit focul, iar acum ce aşteptăm? Focul.

Priviţi cum S-a legitimat pe Sine. În Sodoma erau membrii căldicei, erau cei pe jumătate căzuţi, dar la Avraam, care simbolizează gruparea chemată afară, au venit trei îngeri, doi dintre ei ducându-se în Sodoma, unde au predicat fără să facă minuni,  ca modernul Billy Graham.

Imediat după ce Lot a ieşit afară, după ce căldiceii au părăsit cetatea, a venit focul şi a distrus acel loc.

Dar cu Avraam cine a stat? Observaţi. Avraam avea nouăzeci și nouă de ani iar Sara avea optzeci și nouă de ani şi de douăzeci și cinci de ani aşteptau şi credeau că vor primi copilul făgăduit. Iată unde vine El: la cei ce stau pe făgăduinţa Sa. Vedeţi? Ceilalţi doi s-au dus în cetate, dar El a rămas cu Avraam, legitimându-Se înaintea lui.

Cu câteva zile în urmă, Avraam se numea încă Avram, iar Sara era Sarai, dar în timp ce stătea cu spatele spre cortul în care era ea, El l-a întrebat pe Avraam:

Unde este nevastă-ta, Sara (adică „Prinţesa”)?”

Şi Avraam  a răspuns: „În cort, la spatele Tău.”

Atunci El a continuat: „La anul, Mă voi întoarce la tine…” (conform făgăduinţei pe care i-o făcuse. Vedeţi cine era Acela?) „…şi nevastă-ta Sara va avea un  fiu.” Biblia spune că Sara asculta discuţia lor la uşa cortului aflat la spatele Lui, iar când a auzit ce spune Îngerul, a râs în sinea ei. Dar Îngerul a zis: „Pentru ce a râs Sara?”, ştiind ce făcea ea în cort. Înţelegeţi ce vreau să spun? Avraam L-a numit pe acel Bărbat,Elohim, Dumnezeu. Care era semnul? Ce a spus Isus?

„Cum a fost în zilele lui Lot, aşa va fi şi la venirea Fiului Omului.”

Cineva m-a întrebat: „Frate Branham, dar tu nu crezi că Acela era Dumnezeu, nu-i aşa?” Biblia spune că El era Dumnezeu şi asta este tot. Care a fost semnul?  Că în zilele din urmă, înainte ca lumea să fie distrusă, Dumnezeu va veni la gruparea aleasă descoperindu-Se într-un trup de carne. Iată-L aici, Acelaşi ieri, azi şi în veci.

Întrebarea care se pune acum nu este dacă vă va vindeca sau nu, ci dacă El este viu sau nu? Dacă este viu, Îşi va ţine cu siguranţă făgăduinţa, dar dacă nu este viu, înseamnă că ceea ce scrie despre El, este doar o poveste mitologică. În ce mă priveşte, eu cred că El este viu şi în seara aceasta şi că Se află în mijlocul nostru. Voi credeţi aceasta.

Nu ştiu cât este ceasul pentru că mi s-a stricat. Este deja 9.45? Înseamnă că am întârziat patruzeci de  minute. Îmi pare rău şi vă rog să mă iertaţi căci n-am vrut să fac aceasta.

Haideţi să ne plecăm capetele pentru un minut.

Aş vrea să vă întreb ceva. Noi am putea să vorbim săptămâni la rând despre subiectul acesta: „Domnule, am vrea să-L vedem pe Isus,” şi să dovedim că El este Acelaşi ieri, azi şi în veci; dar dacă L-aţi vedea mişcându-Se printre noi şi făcând aceleaşi lucrări pe care le-a făcut când era pe pământ, veţi crede? Dacă da, ridicaţi mâna şi spuneţi: „Dacă Îl voi vedea făcând aceleaşi lucrări pe care le-a făcut atunci, voi crede.”

Tatăl nostru ceresc, acesta este un grup încântător şi receptiv. Noi, lucrătorii, ne bucurăm să vedem oameni care răspund chemării Evangheliei, căci acesta este un semn că undeva deasupra, s-a auzit un vâjâit ca de vânt. S-ar putea să fie lucrul pentru care ne-am rugat: ca să avem o mare trezire, aici în Tucson.

Noi suntem aici ca să ne legitimăm ca slujitori ai Tăi, ca martori adevăraţi ai Bibliei şi ştim că „la început a fost Cuvântul şi Cuvântul era cu Dumnezeu şi Cuvântul era Dumnezeu… Şi Cuvântul S-a făcut trup şi a locuit printre noi…”

Tată, noi ştim că aceste cuvinte sunt gândurile exprimate ale lui Dumnezeu, pentru că cuvântul este un gând exprimat, de aceea, fie ca Duhul Sfânt să mă ajute în seara aceasta să exprim acel Cuvânt, ca El să devină o prorocie vie printre noi, astfel ca oamenii să vadă că Isus este viu.

Te rog să îngădui aceasta, deoarece cred că dacă vor vedea lucrarea Ta, oamenii din audienţă Îl vor primi pe El. Cei ce nu sunt salvaţi vor dori să ştie că minunatul Mântuitor este tot atât de viu şi de lucrător ca acum două mii de ani, când a dat făgăduinţa. Atunci, bolnavii vor fi vindecaţi şi sfinţii vor fi binecuvântaţi, iar trezirea pentru care ne-am rugat este pe cale să se înfăptuiască.

Doamne, scumpe Isuse, dorinţa noastră este să-Ţi faci prezenţa în mijlocul nostru, astfel încât să ştim cu toţii că eşti aici. Noi ştim că Tu ne vezi când mergem pe stradă sau când facem ceva rău, dar ştim şi că acum eşti aici şi că nu se poate întâmpla nimic fără prezenţa Ta. Te rugăm, Tată, să Te înduri în seara aceasta de noi, în Numele lui Isus. Amin.

Noi împărţim în fiecare zi numere de rugăciune, dar nu le putem striga pe toate pentru că este foarte târziu şi ar trebui să încheiem până la ora 10.00. Voi striga deci, câteva numere şi ne vom ruga pentru cei bolnavi, și nădăjduim că Duhul Sfânt Se va îndura de noi.

Vreau ca toţi să staţi liniştiţi la locurile voastre şi să vă rugaţi.

Câţi dintre voi nu au numere de rugăciune şi sunt bolnavi? Ridicaţi mâna. Sunt aproape peste tot. Aceasta nu are nici o importanţă, pentru că nu este nevoie să aveţi număr de rugăciune ca să fiţi vindecaţi, ci aveţi nevoie de credinţă.

Câţi din voi au mai participat la adunări de felul acesta? Să vă văd mâinile. O, aceasta este bine, pentru că mă gândeam că stau în faţa unei audienţe străine, dar văd că sunt cam 2/3 care au mai fost la astfel de adunări. Aceasta înseamnă că ştiţi ce urmează să facem.

Eu nu cunosc prea mulţi pe aici, de fapt îmi este foarte greu să vă văd din locul acesta. Totuşi, cred că pe cei aflaţi în rândul de rugăciune nu vă cunosc, este adevărat? Ridicaţi mâna. Toţi au ridicat mâna confirmând că nu ne cunoaştem.

Ceea ce vrem să ştim noi acum, este dacă Isus Hristos este viu cu adevărat. Unii spun: „Da, El este viu pentru că Îl simt în inima mea!” Alţii nu cred şi spun: „Este psihologie!” dar în ce ne priveşte, noi dorim să-L vedem legitimat biblic; dorim să vedem dacă este cu adevărat Acelaşi ieri, azi şi în veci.

Eu stau aici, fiind înconjurat de o mulţime de lucrători şi susţin că dovada biblică a lui Isus Hristos este un semn profetic. Aşa spune Biblia. El este Acelaşi ieri, azi şi în veci şi a făgăduit că dacă vom crede, vom face şi noi lucrările pe care le-a făcut El. Este adevărat?

Dacă acesta este adevărul, ar trebui ca fiecare păcătos să alerge la altar şi să ceară iertarea păcatelor; fiecare bolnav ar trebui să accepte vindecarea divină chiar în locul unde se află, pentru că eu nu am nici o putere  să-l ajut, fiindcă sunt doar un om.

Noi suntem numai nişte slujitori ai lui Hristos. Eu nu mă consider predicator pentru că nu am educaţie, nu am şcoală, nu am nici o diplomă, dar Dumnezeu mi-a dat un dar şi m-a trimis să lucrez cu el.

Eu cred că singurul lucru care va dovedi cine sunt creştinii adevăraţi, este cincizecimea. Nimeni nu poate dovedi aceasta prin ştiinţă sau prin altceva, ci doar printr-o experienţă de rusalii. De o asemenea experienţă are nevoie fiecare individ în parte, ca să poată spune ca Petru: „Tu eşti Hristosul, Fiul Dumnezeului celui viu.” Iar Isus i-a răspuns: „Ferice de tine, Simone, fiul lui Iona, căci nu carnea şi sângele ţi-au descoperit lucrul acesta, ci Tatăl Meu care este în ceruri. Şi pe această piatră (descoperire) voi zidi Biserica Mea şi porţile Locuinţei morţilor nu o vor birui.” (Matei 16.16-18).

Dacă Isus Hristos dovedeşte că este Acelaşi ieri, azi şi în veci, câţi vor accepta vindecarea divină? Ridicaţi mâinile şi spuneţi: „Frate Branham, dacă El va face şi acum aceleaşi lucrări pe care le-a  făcut înainte, voi crede că este Acelaşi. Voi crede că este viu. Te-am ascultat predicând şi ştiu că nu eşti decât un predicator cu capul pleşuv şi că nu ai nici o putere de la tine însuţi. Dar cred că ai spus adevărul şi că Dumnezeu va dovedi aceasta pentru că este obligat s-o facă.”

Până acum am vorbit eu despre El, dar din momentul acesta va vorbi El, pentru a dovedi că v-am spus Adevărul. Dacă veţi vedea că este Adevărul, acceptaţi-L!

Pe doamna de aici nu am văzut-o niciodată. Ea a ridicat adineauri mâna confirmând că nu ne cunoaştem. Este exact ca în exemplul pe care l-am dat din Ioan 4, unde Isus Hristos S-a întâlnit cu acea femeie la fântâna Samariei. Ei nu se cunoşteau, dar El a intrat în vorbă cu ea şi i-a cerut puţină apă. Apoi, când Tatăl i-a descoperit care era problema ei, femeia a înţeles că Cel ce stătea în faţa ei nu era un om obişnuit.

Doamnă, eu nu te cunosc şi nu ştiu nimic despre tine, dar îţi vorbesc ca să prind Duhul Domnului. Presupun că eşti credincioasă, adică creştină, pentru că văd că ai un duh primitor.

Ea este o creştină, dar ar putea fi şi o făţarnică sau mai ştiu eu ce, deoarece, cum aş putea s-o cunosc dacă n-am văzut-o niciodată? Oh, dar El ştie problema pentru care te afli aici, doamnă! Prin urmare, dacă se va folosi de buzele mele ca să-ţi vorbească şi să-ţi spună de ce te afli aici, şi acela va fi adevărul, Îl vei crede, nu-i aşa?

Iată, eu stau cu mâinile peste tine. Până acum v-am vorbit şi v-am spus că acesta este Adevărul, iar acum aştept ca Dumnezeu să-L dovedească. Eu am mai făcut aceasta şi în faţa altor mulţimi de oameni: în Bombay, India, am vorbit în faţa a două sute de mii de oameni, iar în Africa de Sud peste treizeci de mii de suflete L-au primit când au văzut că douăzeci şi cinci de mii de ologi, şchiopi, orbi, au plecat pe deplin vindecaţi. Aceia erau cu toţii închinători la idoli, de aceea mă întreb ce ar trebui să se întâmple în grupul care crede în Dumnezeu şi aşteaptă să se întâmple aşa ceva?

Acolo au avut loc douăzeci și cinci de mii de minuni pentru că aceea au dorit să vadă, dar printre noi ce ar trebui să se întâmple?

Câţi din voi au văzut fotografia acelei Lumini, a Îngerului Domnului? În ordine. El este chiar aici, între mine şi femeia aceasta. Puteţi să-L vedeţi? Se îndreaptă spre ea. Îl vedeţi? Femeia priveşte chiar spre El.

Femeia are mai multe complicaţii, dar cea mai mare este la fiere. Dacă este adevărat, ridică mâna. Crezi că El este Acelaşi ieri, azi şi în veci? Dar voi, credeţi, fraţilor?

Simt că se îndreaptă spre mine gândul cuiva care spune: „El a ghicit lucrul acesta!” Eu nu ghicesc. Vezi, tu nu te poţi ascunde pentru că Duhul Sfânt este aici. Aveţi grijă ce gândiţi, căci El descoperă totul. Isus Hristos ştie ce gândiţi. Desigur, eu nu sunt Isus, dar El este aici.

Nu te cunosc, dar dacă Isus îmi va spune cine eşti, trebuie să pui deoparte toate întrebările, nu-i aşa? Doamnă Heineman, du-te acasă, căci eşti vindecată. Isus Hristos te-a făcut bine. Acum credeţi?

Nu a spus Isus numele lui Simon şi cine era tatăl lui? El este Acelaşi ieri, azi şi în veci. Credeţi?

Bună ziua, domnule. Iată încă un om pe care nu l-am văzut niciodată. Bănuiesc că suntem străini. Domnul acesta pare sănătos, dar şi dacă este bolnav eu tot n-aş putea să-l vindec, pentru că a făcut-o deja Hristos. Da, el este deja vindecat.

Dacă Isus ar fi stat aici îmbrăcat cu costumul acesta pe care mi l-a dat mie, v-ar spune că nu poate să vă vindece pentru că a făcut-o deja, deoarece El a fost străpuns pentru fărădelegile noastre şi prin rănile Lui am fost vindecaţi. Deci v-ar cere un singur lucru: să credeţi. Apoi s-ar identifica dovedind că este Acelaşi ieri, azi şi în veci. Aşa este.

Domnule, dacă marele Duh Sfânt…. S-a întâmplat ceva chiar acum, nu-i aşa? Lumina s-a aşezat chiar deasupra lui. Aşa-i că în urmă cu câteva minute a venit peste tine un simţământ dulce şi smerit? Ridică mâna dacă este adevărat. Vedeţi? Eu privesc chiar spre El.

Bărbatul aude cam rău, dar cu el s-a întâmplat ceva serios. A avut o operaţie din pricina unei rupturi. Pentru aceasta ai dorit să mă rog, nu-i aşa? Ridică mâna. În ordine. Acum crezi? El mai are pe inimă ceva, are o dorinţă, pentru că în audienţă se afla cineva care suferă: este soţia lui. Ea are complicaţii care îi provoacă chiar şi acum dureri mari. Este adevărat? În ordine.

Soră, şi tu eşti vindecată. Duceţi-vă amândoi acasă, căci Isus Hristos vă face bine. Duceţi-vă şi bucuraţi-vă. Mulţumiţi-I lui Dumnezeu, credeţi şi nu vă îndoiţi, pentru că toate lucrurile sunt posibile pentru cel ce crede.

Vedeţi? Eu nu pot vindeca pe nimeni, nu sunt un vindecător, dar Isus Hristos dovedeşte că se află printre noi.

Femeia aceasta mexicană, care se uită la mine, are probleme cu tensiunea. Îl crezi pe Isus Hristos? Eu nu te cunosc, nu te-am văzut niciodată, este adevărat? Rămâi unde eşti, dar dacă ai într-adevăr tensiunea mărită, ridică-te în picioare. Sigur că da. Isus Hristos te vindecă.

Ce s-a întâmplat aici? Voi ziceţi: „Frate Branham, acest lucru nu este biblic.” Ba da, este. Femeia s-a atins de haina Lui, este adevărat? Câţi din voi, lucrătorii şi cei prezenţi, credeţi că El este acum Marele Preot ce poate fi atins de slăbiciunile noastre? Şi cum ştiţi că L-aţi atins? Pentru că lucrează la fel ca şi ieri. Amin. Aceasta Îl face Acelaşi ieri, azi în veci.

Voi ştiţi că femeia aceea nu m-a atins pe mine, căci era destul de departe ca s-o facă, ci L-a atins pe Marele Preot cu care suntem în legătură. Fiecare îl poate atinge, cu condiţia să credeţi. Este El acelaşi? Întrebaţi-o pe femeia aceasta dacă ne cunoaştem şi veţi vedea că nu am văzut-o niciodată. Noi suntem străini unul faţă de celălalt, dar Isus Hristos ne cunoaşte pe amândoi. Crezi că El poate să-mi descopere ceva ce ai făcut sau ce doreşti? Eu nu am de unde să ştiu, dar crezi că Cel care îmi descoperă este Isus? Da, crezi. Dar va crede şi audienţa din toată inima? Credeţi voi că aceste lucruri trebuie să se întâmple? Nu uitaţi că acesta a fost ultimul semn dat înainte ca să cadă focul asupra Sodomei. Este adevărat?

Noi avem semne, minuni, sfinţire, botez cu Duhul Sfânt, vorbire în limbi, vindecare divină,  dar care a fost semnul dat înainte ca Sodoma să ardă? Atunci a fost dat chiar semnul pe care-l vedeţi în seara aceasta: Dumnezeu descoperit într-un trup de carne şi spunând tainele inimii.

Isus Hristos a spus în Luca 17 că în timpul arătării Fiului omului va fi la fel ca în zilele Sodomei. Voi spuneţi: „Păi, te-ai uitat la femeie şi i-ai citit gândurile!” Dacă credeţi aceasta mă voi întoarce cu spatele. Să nu credeţi că nu prind toate gândurile voastre, căci El îmi arată tot ce gândiţi.

În ordine, doamnă. Voi privi în sus ca să nu se spună că îţi citesc gândurile.  Noi nu ne cunoaştem, dar Isus Hristos poate să-mi descopere problema ta. Crezi? Dacă da, ridică mâna. Te văd foarte nervoasă. Starea aceasta o ai în special după-amiaza când eşti obosită. Suferi şi de artrită. Dacă este aşa, ridică mâna. Vedeţi? Am observat că atunci când te ridici din pat o faci foarte încet. Dar văd că apare şi un tânăr. Este fiul tău şi suferă de o boală mintală care i-a fost cauzată de o problemă de familie. Aceasta este „Aşa vorbeşte Domnul!” (Aşa este). Crezi acum? Atunci du-te acasă şi să găseşti totul după credinţa ta. Dumnezeu să fie cu tine. Crede şi totul va fi în ordine.

Credeţi şi voi din toată inima? El ştie totul despre voi. Desigur.

Bună seara, domnule. Cred că nu ne cunoaştem, este adevărat? Ne întâlnim pentru prima dată, dar Domnul Isus ne cunoaşte pe amândoi. Aici este cineva… Tremur puţin pentru că am o mică slăbiciune. Vedeţi, am vorbit aproape două ore şi nu am avut nimic, dar o singură vedenie mă doboară. Câţi din voi înţeleg aceasta?

Daniel a văzut o vedenie şi a fost tulburat timp de mai multe zile.

Isus a predicat toată noaptea şi nu a avut nimic, dar când femeia aceea s-a atins de El, a spus: „O putere a ieşit din Mine!” Aşa este? Şi dacă cu El s-a întâmplat aceasta, ce va fi cu mine, care sunt doar un păcătos?

Ţi se întâmplă ceva… Sincer, întreaga audienţă este parcă în ceaţă.

Eu nu te cunosc, dar Dumnezeu te cunoaşte. Dacă El îmi va descoperi ce este în inima ta, vei crede? Isus cunoaşte nu doar gândurile celor din sală, ci şi pe ale tale.  Ceva pe braţele tale arată că ai tensiune arterială mare. Dar ea are o cauză: o guşă crescută. Crezi că sunt prorocul lui Dumnezeu, mai bine zis, slujitorul Lui? Crezi că El te cunoaşte? Tu vrei să fii vindecat pentru o cauză bună: ca să devii misionar. Postul tău va fi în America Centrală, este adevărat? Crede din toată inima, du-te şi primeşte vindecarea, căci Isus Hristos te face bine.

Voi credeţi? Credeţi că Isus Hristos este Acelaşi ieri, azi şi în veci? Credeţi că El este aici?

Acum aş vrea să vă dau un alt text din Scriptură. Isus a spus: „Duceţi-vă în toată lumea şi predicaţi Evanghelia la orice făptură. Cine va crede şi se va boteza, nu va fi osândit. (în Biblia engleză scrie: „Nu va fi blestemat”).

Iată semnele care-i vor însoţi pe cei ce vor crede: în Numele Meu vor scoate draci; vor vorbi în limbi noi; vor lua în mână şerpi şi nu-i vor vătăma; îşi vor pune mâinile peste bolnavi şi bolnavii se vor însănătoşa.” (Marcu 16.15-18). Este adevărat? Care au fost ultimele cuvinte spuse de El înainte de a fi luat sus? „…îşi vor pune mâinile peste bolnavi şi bolnavii se vor însănătoşa.” Aşa este? Câţi credincioşi sunt aici? În ordine.

Dacă vreţi să vedeţi minunea lui Dumnezeu, credeţi ceea ce v-am spus şi Îl veţi putea vedea pe Isus Hristos manifestat printre noi. Apoi puneţi-vă mâinile unii peste ceilalţi ca să vedeţi că aceste semne nu-l vor urma numai pe William Branham, ci pe toţi cei ce vor crede.

Acum credeţi că Isus este viu printre noi? Spuneţi: „Amin!” Cel ce a făcut această făgăduinţă este aici. Rugaţi-vă pentru persoana peste care v-aţi pus mâinile. Nu vă rugaţi pentru voi, ci rugaţi-vă pentru ei, căci şi ei se roagă pentru voi, iar El este aici ca să-Şi împlinească făgăduinţa.

Haideţi să credem din toată inima în timp ce eu mă voi ruga pentru voi toţi, iar voi vă veţi ruga unul pentru celălalt.

Tată ceresc, noi suntem mişcaţi cu adevărat în inimile noastre, pentru că  ştim că Te afli în mijlocul nostru. Nu este un loc mai smerit, nici mai plăcut decât acela în care vei veni Tu la copiii Tăi.

O, Dumnezeule al cerurilor, Tu L-ai  trimis pe Hristos în forma Duhului Sfânt, care este acum aici, identificându-Se ca fiind Acelaşi ieri, azi şi în veci, iar copiii Tăi cred aceasta. Eu le-am dat Cuvântul Tău, iar Tu L-ai confirmat. Printre noi se află bolnavi şi ei sunt mişcaţi şi bucuroşi.

Tată, copiii Tăi credincioşi şi-au pus mâinile unii peste alţii şi s-au rugat unii pentru alţii. Dumnezeule, Tu ai făcut o făgăduinţă; este lucrarea Ta, de aceea, ca slujitor al Tău aduc acest serviciu la încheiere şi împreună cu fraţii credincioşi, îl provoc pe Satan care ne-a supărat atât de mult. Noi credem că Isus Hristos este Acelaşi ieri, azi şi în veci, de aceea, urmând porunca Lui ne punem mâinile unul peste celălalt.

Satană, dă-le drumul! Ieşi din ei în Numele lui Isus Hristos! Eliberează această audienţă pentru slava lui Dumnezeu! Dă-le drumul, Satană! Îţi poruncim să-i părăseşti şi să ieşi afară din ei, pentru gloria lui Dumnezeu! Pleacă în Numele lui Isus Hristos!

Fiecare persoană simte că Isus Hristos s-a ţinut de cuvânt şi a venit în mijlocul nostru. El este aici şi S-a identificat ca fiind Acelaşi ieri, azi şi în veci. Să credeţi că El Îşi ţine tot Cuvântul.

Prin faptul că un credincios s-a identificat cu tine şi  şi-a  pus mâinile peste tine, s-a identificat cu Cuvântul. Prin aceasta, tu eşti vindecat, iar Satan nu te mai poate ţine.

Ridicaţi-vă în picioare şi acceptaţi vindecarea Lui. Toţi cei ce cred, să se ridice.

Binecuvântat să fie Numele Domnului. Ridicaţi mâinile şi lăudaţi-L, căci sunteţi vindecaţi în Numele lui Isus Hristos. Amin.

– Amin –