ÎNTREBĂRI ȘI RĂSPUNSURI DIN ANUL 1964 – SERIA A DOUA, Partea întâi

Să ne plecăm capetele.

Doamne Isuse, în dimineaţa aceasta Îţi suntem recunoscători pentru ocazia de a veni în prezenţa Ta şi pentru acest timp de părtăşie în care stăm aici în locurile cereşti în Hristos Isus. Te rugăm să fii cu noi în timp ce vorbim despre Tine. Fie ca inimile noastre să fie pline de bucurie în timp ce privim în Cuvântul Tău şi la făgăduinţele pe care ni le-ai făcut în El. Binecuvântează-l pe păstorul nostru, pe asociaţii noştri şi pe toţi fraţii şi surorile care au venit să se adune împreună cu noi în acest locaş de întâlnire cu Tine. Te rugăm să ne binecuvântezi în tot ce vom face pe parcursul acestei zile, pentru că Te rugăm în Numele lui Isus. Amin.Vă puteţi aşeza.

Acum mă simt un pic mai liniştit. Am avut o serie de interviuri, iar acum urmează să răspund la întrebări. Dimineaţă am avut o mulţime de vedenii şi i-am spus lui Billy că aş vrea să ies puţin afară ca să-mi liniştesc puţin mintea. Tot ceea ce contează este că oamenii au fost ajutaţi.

În dimineaţa aceasta suntem foarte bucuroşi să-i vedem şi pe prietenii noştri printre noi. Să nu fiţi supăraţi pe Billy, pentru că el trebuia să-i anunţe pe oameni că voi continua să răspund la întrebări. Mie îmi place să ştiu că totul este în ordine în viaţa mea, pentru că într-una din aceste zile voi merge Acasă în slavă.

Un vechi prieten de-al meu mi-a zis cu vreo două zile în urmă: „M-am săturat să umblu toată viaţa cu un geamantan după mine.”

Când l-am auzit ce spune, i-am zis: „Vreau să-ţi spun ceva, frate. Mi-e dor de casă; de douăzeci de ani mi-e dor de casă şi adevărul este că n-am nici o casă la care să merg.”

Vedeţi? Acesta-i adevărul. Este îngrozitor să spui aşa ceva, dar acesta este adevărul: eu n-am nici o casă stabilă. Oriunde mă duc, stau câteva zile, după care plec în altă parte. Aşa am fost născut: să fac aceasta. Soţia mea îmi zice: „Vânt neastâmpărat,” pentru că tot timpul sunt când aici, când acolo. Este o situaţie îngrozitoare, dar aceasta este slujba mea. Desigur, noi suntem gata să facem orice pentru Domnul, dar voi nu vă puteţi închipui cum este.

În dimineaţa aceasta ne-am adunat un grup de oameni de-ai casei. Vedeţi? Dar mie îmi este dor de Casă şi vreau să merg Acasă. Voi ziceţi: Ce-ar fi să mergi în Arizona, unde este familia ta?” Eu sunt bine două sau trei zile, apoi trebuie să plec în altă parte. Mă duc acolo şi sunt bine două sau trei zile, apoi trebuie să merg altundeva, aşa că nu am nici o casă stabilă unde să merg şi mi-e dor de Casă.

Păi, sus este o Casă, iar într-o zi voi merge acolo, dar mai întâi trebuie să vă ajut pe voi. Înţelegeţi? De aceea sunt aici: ca să vă ajut, iar când va veni timpul să nu vă mai pot ajuta, vreau să plec Acasă. Da, atunci vreau să merg cu adevărat Acasă. Acolo este un Loc atât de minunat şi de plăcut că nu voi mai vrea să vin vreodată înapoi.

Voi părăsi Jeffersonville şi voi fi plecat câteva săptămâni, dar după aceea voi veni înapoi. Merg în Arizona, ceea ce-i minunat, dar după aceea vreau să vin înapoi; merg în altă parte, apoi vin din nou înapoi. Merg într-un loc sau în altul şi vreau să vin din nou aici, iar când ajung la voi, stau câteva zile, vă văd pe toţi şi plec mai departe. De ce fac aceasta? Pentru că am copii peste tot… copiii pe care i-am născut în Hristos. Acum, eu nu am nici o casă, dar cu voia Tatălui, într-o zi ne vom aduna cu toţii într-o Casă şi nu va mai trebui să pribegim în jur.

Sfatul meu este să nu fiţi niciodată o piatră „rostogolitoare” afară doar de situaţia că aveţi o slujba care vă cheamă pe calea aceea. În dimineaţa aceasta, aş da orice să am pe pământul acesta un loc despre care să pot spune: „Aceasta este casa mea!” Da, aş da orice să pot spune: „Băiete, acesta este locul care îmi place şi nu vreau să-l mai părăsesc,” dar nu pot găsi aşa ceva.

Eu sunt la fel ca Avraam: în căutarea acelei Cetăţi. Înţelegeţi? Nu o pot găsi aici, dar ştiu că există acolo, şi vă pot spune cu certitudine că nu mă pot acomoda nicăieri pe pământul acesta. Merg într-un loc minunat şi cu oameni minunaţi, dar acolo este prea multă umezeală; merg în altul şi este prea uscat; mă duc sus şi este prea frig, cobor în vale şi este prea cald. Înţelegeţi? Nu există nici un loc, pentru că aici nu suntem Acasă.

Totuşi, Îi suntem mulţumitori Domnului pentru toate. Amin! Fiţi mulţumitori pentru toate lucrurile. Eu aşa sunt, pentru că Dumnezeu m-a făcut ceea ce sunt şi sunt conştient că nu pot fi decât ce m-a făcut El: puţin melancolic şi retras. Oamenii îmi spun că eu trebuie să fiu aşa, pentru că aşa m-a făcut Dumnezeu ca să-i pot ajuta. Şi dacă acesta este felul în care trebuie să fiu, atunci aceasta este ceea ce doresc să fiu. Da, eu doresc tot ceea ce vrea El şi tot ce este spre slava Împărăţiei lui Dumnezeu.

Să ne rugăm din nou. Doamne Isuse, în faţa noastră stau aceste întrebări. Eu nu pot răspunde la ele, Tată; sunt prea mic ca s-o pot face, dar ştiu că Tu o poţi face. Foloseşte-mă, Doamne, să uşurez apăsarea lor, pentru că Te rog aceasta în Numele lui Isus Hristos. Amin.

Înainte de a începe să răspund la întrebări, vreau să vă spun ceva şi sper că nu se înregistrează. Întotdeauna când răspund la aceste întrebări există un lucru care mă îngrijorează şi mă deranjează în acelaşi timp: este vorba de întrebările referitoare la căsătorie şi despărţire. O, Doamne, sunt sunat la telefon, mi se trimit scrisori, iar un frate s-a înfăşurat într-o pătură şi a stat pe veranda mea de la 12.00 noaptea până dimineaţa ca să-i dau un răspuns la problema aceasta. Predicatorii vorbesc pretutindeni despre oameni căsătoriţi de două şi de trei ori, mulţi dintre ei fiind chiar lucrători… Chiar şi aici am câteva întrebări referitoare la problema aceasta, de aceea vreau să vă spun ceva celor care sunteţi căsătoriţi, divorţaţi şi recăsătoriţi şi nădăjduiesc că nu se înregistrează.

Voi aveţi încredere în mine şi mă consideraţi profetul trimis de Dumnezeu, slujitorul Lui, dar sunteţi de acord să mă ascultaţi în problema aceasta? Mergeţi înainte şi trăiţi aşa cum sunteţi. Să nu încercaţi să faceţi nimic altceva, ci mergeţi înainte şi trăiţi fericiţi! Dacă sunteţi creştini, mergeţi înainte şi trăiţi pentru Hristos; El a avut un motiv ca să vă mântuiască.

Dacă va fi cu voia Domnului, când mă voi întoarce am să vă explic problema aceasta cu Biblia. Înţelegeţi? Nu vă pripiţi! Mulţi oameni mi-au zis: „Îmi iubesc soţia, dar dacă trebuie, mai bine o părăsesc pe ea decât să pierd răpirea!” Să nu faceţi aceasta! Staţi aşa cum sunteţi până veţi auzi răspunsul Domnului în problema aceasta. Eu nu vă pot explica aceste lucruri în 10-15 minute, ci avem nevoie de mai mult timp ca să vedem ce spune Scriptura, să-L avem pe „Aşa vorbeşte Domnul!”

Eu ştiu ce a răspuns Domnul Isus când a fost întrebat cu privire la problema aceasta. El a zis: „Eu însă vă spun că oricine îşi lasă nevasta, afară de pricină de curvie, şi ia pe alta de nevastă, preacurveşte; şi cine ia de nevastă pe cea lăsată de bărbat, preacurveşte.” (Matei 19.9). El era Dumnezeu şi acesta este Cuvântul Său; şi El a avut un motiv să spună aceasta.

Când mă voi întoarce, vom merge la început şi vom vedea ce înseamnă toate acestea, apoi vom ajunge la noi. Dar până atunci, dacă sunteţi creştini mergeţi înainte exact cum sunteţi acum. Dacă sunteţi un cuplu creştin, aveţi copii şi vă iubiţi, să nu vă despărţiţi. Înţelegeţi? Soţul să nu-şi părăsească soţia şi soţia să nu-şi părăsească soţul. Aşteptaţi până când vom vorbi despre subiectul acesta. Îmi promiteţi că veţi face aceasta? Ridicaţi mâna. Ştiu că aveţi încredere în mine şi credeţi tot ce v-am spus, de aceea vă rog să mă ascultaţi şi în problema aceasta şi să aveţi răbdare până vom aborda acest subiect.

Acum ne vom ocupa de întrebările pe care mi le-aţi trimis. În dimineaţa aceasta am câteva foarte bune:

90. Cei care fac parte din Mireasă trebuie să locuiască în interiorul celor o mie cinci sute de mile? Cred că aşa ai spus în partea a doua a mesajului „Casa viitoare a Miresei.” Eu am crezut întotdeauna că Mireasa se va ridica la răpire din toate părţile lumii. Sunt cumva greşit?”

Cred că am răspuns la întrebarea aceasta duminica trecută, aşa că nu voi mai insista asupra ei.

Nu, dragul meu frate, nu eşti greşit. Tu ai dreptate.

Eu n-am avut timp să trec prin aceste întrebări, deşi le-am primit duminica trecută. Le-am pus pe toate într-un plic şi le-am aşezat pe amvon.

Mireasa nu trebuie să se adune într-un loc anume pentru răpire. Multe din mădularele ei vor fi în pulberea pământului: unii vor fi îngheţaţi în zăpezile din nord, alţii vor fi în praful junglelor tropicale şi peste tot de-a lungul pământului. Dar când va suna trâmbiţa lui Dumnezeu, toţi cei morţi în Hristos se vor trezi şi vor ieşi din morminte, oriunde ar fi. Răpirea va fi un eveniment universal, înţelegeţi? Indiferent unde se află pe rotogolul pământului, fiecare făptură care este în Hristos Isus, se va ridica în răpire.

Gândiţi-vă la martirajul creştinilor timpurii, care au fost aruncaţi în gropile cu lei şi mâncaţi de aceştia. Deşi trupurile lor au fost mâncate de acele animale şi rămăşitele lor risipite pe faţa pământului, chiar dacă nu a mai rămas nimic din ei, se vor ridica din nou în ziua aceea. De ce? Pentru că trupul nostru este format din elemente chimice, iar Dumnezeu va pune acele elemente înapoi. Înţelegeţi?

Este ca în cazul unei celule pe care o descompuneţi în atomi, molecule şi tot aşa până când s-ar părea că nu mai rămâne nimic. Se descompune din ceva natural, pe care puteţi pune mâna, în gaze, acizi şi aşa mai departe, iar în final rămâne ceva micuţ: un duh. Şi când aceste elemente vin înapoi, s-ar putea să nu fie în aceeaşi ordine, dar caracteristicile lor sunt aceleaşi, aducându-te la suprafaţă tot pe tine. Înţelegeţi? Duhul este Cel care controlează totul.

Cu alte cuvinte, Dumnezeu are o „fotografie” a ta; şi în ea eşti un bărbat sau o femeie tânără. Astfel, nu contează cât de bătrân şi zbârcit eşti, nici cât de desfigurat poate ajunge trupul tău. Poate acest trup este nimicit, desfigurat, ars, mâncat de lei, etc, dar orice s-ar întâmpla cu el, este alcătuit din şaisprezece elemente ale pământului: calciu, potasiu, petrol, lumină cosmică şi aşa mai departe; şi aceste elemente se află pretutindeni, pământul fiind plin de ele.

Dar cel mai important lucru este această „fotografie.” Astfel, la înviere, acele gaze şi acizi, acele elemente, vin înapoi, sunt puse împreună şi „developează” din nou această „fotografie.” Însă ea nu a fost luată când aveai şaisprezece, optsprezece sau douăzeci de ani. Dar când? Înainte de întemeierea lumii; atunci a fost luată şi pusă în marea evidenţă a lui Dumnezeu. Singurul lucru care mai trebuia, este că te-a înfăţişat aici ca să poţi face alegerea. Înţelegeţi? Şi când L-ai ales pe El, ai devenit un slujitor al Lui. Fiind Dumnezeu, El a ştiut aceasta mai dinainte şi astfel a devenit Răscumpărătorul nostru, aşa cum am văzut deja.

Viaţa aceasta şi tot ce este aici este negativul acelei „fotografii.” Iar dacă există un negativ, trebuie să fie şi un pozitiv; mai bine zis, este nevoie de pozitiv ca să poată exista negativul. De aceea, trebuie să existe pe undeva un pozitiv. Astfel, viaţa de aici nu este realitatea, ci este doar o pervertire a realităţii care urmează să vină. Acum înţelegeţi?

Prin urmare, mie nu-mi pasă ce ar putea face ei cu voi, cu trupul vostru, pentru că nimeni nu poate nimici acel profil, acea fotografie aflată în marea galerie din cer a lui Dumnezeu. Ei ar putea arde acest trup, ar putea să-l dea hrană leilor, ar putea face orice vor cu el; dar pe cât este de sigur că doi plus doi fac patru, pe atât este de sigur că Dumnezeu îl va chema şi el va apărea din nou. Deci, nu contează unde eşti.

Nu ştiu cine a scris această întrebare, pentru că nu se semnează, dar puteţi lua banda despre Căminul viitor şi s-o ascultaţi din nou. Când am adus acest mesaj, eu am spus, poate nu voi putea reda cuvânt cu cuvânt:

 „…Cetatea după care tânjim în dimineaţa aceasta să o vedem, va avea cam o mie cinci sute de mile pătrate. Aceasta ar fi cam de la Maine la Florida şi de la ţărmul mării de est până la opt sute de mile vest de Mississippi: o mie cinci sute de mile pătrate. Acesta este un exemplu. Gândiţi-vă că în dimineaţa aceasta sunt printre noi oameni care au venit de la aşa depărtare mare, adică de la o mie cinci sute de mile. Eu nu ştiu unde va fi acel Templu, dar cred că va fi cam unde este Palestina acum. Pământul acesta are douăzeci şi cinci de mii de mile în jurul lui, ceea ce înseamnă că o mie cinci sute de mile nu va fi prea mult. Deci, această mare Cetate va sta pe un munte care va avea o mie cinci sute de mile pătrate…”

Privind profeţiile Biblice referitoare la Muntele Sion şi la Ierusalim, cred că cetatea va fi acolo. Acolo a căutat şi patriarhul Avraam Cetatea al cărei Meşter şi Ziditor este Dumnezeu. El a căutat-o în ţara aceea, de aceea cred că ea va fi unde este Palestina acum.

Voi puteţi găsi greu pe hartă Palestina, pentru că este doar un punct micuţ. Uitaţi-vă la Rusia, la Statele Unite, la America de Sud şi la toate celelalte ţări. De ce a ales Dumnezeu tocmai locul acela micuţ? Aceasta este marea întrebare. Eu nu pot răspunde la ea, dar oriunde ar fi acea Ţară, noi ne îndreptăm spre ea şi Îi suntem recunoscători Domnului pentru aceasta.

Dacă aţi înţeles că această mare Cetate va fi aici undeva şi se va întinde pe o suprafaţă de o mie cinci sute de mile, aţi înţeles greşit. Tot ce este aici va fi nimicit. Lumea aceasta va fi arsă şi tot ce este în ea se va termina. Unde este acum Indiana şi Statele Unite, va fi doar lavă. Înţelegeţi? Păcatul, boala, microbii şi toate celelalte lucruri vor fi nimicite, iar Ioan a spus: „Apoi am văzut un cer nou şi un pământ nou; pentru că cerul dintâi şi pământul dintâi pieriseră, şi marea nu mai era.” (Apocalipsa 21.1).

Gândiţi-vă că Dumnezeu a avut nevoie de şase mii de ani să pună bazele şi să zidească lumea aceasta. Cum a creat-o El? Biblia spune că „tot ce se vede n-a fost făcut din lucruri care se văd.” (Evrei 11.3). Da, aşa a fost creat pământul şi tot ce este pe el. Dumnezeu l-a creat pentru un scop anume, dar Satan l-a pervertit. Acesta este motivul pentru care El a venit jos şi a răscumpărat tot ce era pierdut, apoi a mers în altă parte să ne pregătească un alt loc și I-au trebuit şase mii de ani să facă pământul cu tot ce este pe el, iar de două mii de ani lucrează la Cetatea care va coborî pe pământ: „În casa Tatălui Meu sunt multe locaşuri. Dacă n-ar fi aşa, v-aş fi spus. Eu Mă duc să vă pregătesc un loc.” (Ioan 14.2). Vedeţi? „Eu Mă duc să vă pregătesc un loc, să zidesc o Cetate din aur transparent şi cu străzi de aur străveziu.” Ce loc minunat!

Cum o va face El? Ia materiale de pe celelalte pământuri, lumi sau stele? Nu, nu are nevoie de ele, pentru că El este Creatorul. Acea Ţară este nespus mai bună pentru mine, pentru voi nu? Sigur că da. Dacă El a zidit-o pe aceasta şi mă bucur atât de mult de ea, cum va fi când voi merge în cea nouă? O, Doamne, cât va fi de minunat! Sunt atât de bucuros pentru că noi suntem destinaţi pentru Cetatea aceea! În ordine.

91. Frate Branham, eu Îl iubesc pe Domnul dar în anul care a trecut m-am confruntat cu o problemă: uneori se părea că aproape îmi ies din minţi. Ce este aceasta? Te rog să te rogi pentru mine şi pentru soţul meu.

Dacă persoana care a trimis biletul acesta ar fi fost la interviul de azi dimineaţă, Domnul ar fi descoperit care este problema ei. Aşa însă, eu nu ştiu cine este pentru că s-a semnat doar: „O soră în Hristos.”

Ceea ce pot să-ţi spun soră, este că trebuie să te cercetezi cu Biblia dacă ai făcut cumva ceva greşit. Dacă nu ai făcut nimic greşit şi nu există nimic să te condamne, înseamnă că sunt de vină nervii tăi. Înţelegi? Ar putea fi multe lucruri care s-au întâmplat şi te-au afectat: poate fi vorba de vreun necaz pe care l-ai avut, sau poate te apropii de intrarea în menopauză…

Bărbaţilor, când soţiile voastre se apropie de această perioadă a vieţii lor, să fiţi aproape de ele pentru că au nevoie de ajutorul vostru. Atunci ele au cu adevărat nevoie de ajutorul şi înţelegerea voastră. Frate, ia-o pe soţia ta în braţe, vorbeşte frumos cu ea şi înţelege-o, pentru că ea trece printr-o perioadă foarte grea, printr-o perioadă de mari schimbări, şi are nevoie să fii bun  cu ea.

După părerea mea, aici a greşit domnul Rockefeller. El a fost iubit de naţiune şi probabil ar fi fost următorul nostru preşedinte, dar atunci când soţia lui a intrat în menopauză, în loc s-o înţeleagă şi s-o ajute, a părăsit-o şi   s-a căsătorit cu secretara lui. Şi ştiţi ce s-a întâmplat. Aceasta arată că încă mai există americani adevăraţi cu o gândire sănătoasă…

Eu nu sunt politician, ci sunt creştin, iar locul acesta nu este un loc în care să se facă politică. Toate lucrurile de aici se duc oricum, dar cele despre care vorbim noi sunt veşnice. Fie că este vorba de democraţi, fie că este vorba de republicani, totul este dus, nu mai poate fi salvat niciodată. S-a sfârşit! De aceea, să nu vă certaţi niciodată cu privire la aceste lucruri, ci să trăiţi pentru Împărăţia care vine, fiindcă: „…noi n-avem aici o cetate stătătoare, ci suntem în căutarea celei viitoare.” (Evrei 13.14). Amin. Acesta este adevărul.

Deci politica este de-o parte a gardului, iar eu sunt de partea cealaltă. Şi vă spun ceva: Eu am votat o singură dată şi sunt sigur de câştig, pentru că L-am votat pe Hristos.” Înţelegeţi? Voi aveţi un vot care vine. Dumnezeu a votat pentru voi, iar diavolul a votat împotriva voastră. Voi pe cine votaţi? Paşii voştri se îndreaptă spre cel pe care l-aţi ales. Înţelegeţi?

Deci, după părerea mea, persoana aceasta este doar emoţionată. Dacă nu există nimic care să te condamne în inima ta, du-te înainte şi spune: „Pleacă de la mine, Satană!” Ia iniţiativa, du-te înainte şi trăieşte pentru Dumnezeu. Amin.

92. Frate Branham, conform Scripturii există vreo situaţie în care este permis să te recăsătoreşti după divorţ? Dacă eşti divorţat, există vreun verset care să-ţi permită să te recăsătoreşti? Mulţumesc. Voi cumpăra şi eu banda ca să obţin răspunsul.

Voi lăsa problema aceasta deoparte, pentru că dacă va fi cu voia Domnului, ne vom ocupa de ea când mă voi întoarce aici. Atunci vom înregistra totul; şi cine va fi rănit, va fi rănit, iar cine va fi luminat, va avea lumină. Voi să fiţi doar curajoşi. Înţelegeţi?

93. Frate Branham, este posibil ca cineva să aibă botezul Duhului Sfânt şi să nu fie urmat de semnele stabilite de Duhul… cel puţin deocamdată? Trebuie să aşteptăm până în viitor sau până când este stabilit de Duhul Sfânt?

La prima vedere pare o întrebare încurcată, dar de fapt este una foarte bună; iar eu am ocazia să vorbesc cu familia mea de aici, adică cu voi, şi cu familia mea din lume, adică cu cei la care ajung aceste benzi.

O mare parte din adunarea mea este formată din penticostali, pentru că mesajul penticostal este cel mai recent mesaj pe care-l avem în rândul denominaţiunilor; şi, desigur, eu sunt de acord cu ei mai mult decât cu oricare din celelalte biserici. Înclin spre ei pentru că au un mesaj mai recent. Acesta este motivul pentru care îi îndemn pe toţi convertiţii mei la Hristos să se îndrepte spre biserica penticostală, dacă n-au o biserică creştină la care să meargă. Desigur, aceasta nu mă opreşte să-i mustru de câte ori am ocazia, în ceea ce ştiu că sunt greşiţi: pentru că sunt o denominaţiune şi refuză să umble în Lumina actuală a Cuvântului. Totuşi, dacă ar trebui să aleg o denominaţiune din lume, i-aş alege pe penticostali. Când se ajunge însă la individ, trebuie să spun că în toate denominaţiunile sunt şi creştini adevăraţi: la metodişti, baptişti, prezbiterieni, luterani. Eu nu sunt împotriva oamenilor, ci a sistemelor denominaţionale care îi ţin ostatici pe aceşti oameni. Pentru mine nu contează faptul că oamenii aceia sunt romano-catolici, martori ai lui Iehova, iudei ortodocşi, sau orice altceva: ei sunt suflete pentru care a murit Hristos ca să-i salveze.

Părerea mea este că deşi sunt prinşi în aceste sisteme, printre ei sunt o mulţime de creştini adevăraţi: printre baptişti, metodişti, prezbiterieni, etc. Chiar şi în biserica catolică sunt bărbaţi şi femei care Îl iubesc cu adevărat pe Domnul. Şi desigur, ei nu aderă la acele biserici ca să fie răi, ci pentru că doresc să fie corecţi. Problema este că în acele biserici este un sistem care îi îndrumă pe o cale greşită. Şi dacă vreodată veţi vedea că eu voi face o denominaţiune şi vă voi chema în ea, să ştiţi că sunt un amăgitor care vă duce într-un sistem omenesc. Departe să fie de mine lucrul acesta! Dumnezeu să mă ţină cu mintea întreagă şi să mă ajute să vă îndrum întotdeauna numai spre Isus Hristos, Cuvântul. Staţi numai cu El! Înţelegeţi?

Persoana care a pus întrebarea, vrea să ştie dacă este posibil ca cineva să aibă Duhul Sfânt fără să fie urmat de semnele biblice.

 Am să răspund la întrebare folosindu-mă de un mic exemplu. Dacă tu eşti născut o fiinţă umană normală, vei face lucrurile pe care le face o fiinţă umană normală, este adevărat? Dacă eşti născut om, vei avea trăsăturile unui om. Nu vei trăi într-un pom şi nici nu vei încerca să zbori ca o pasăre, pentru că o fiinţă umană normală nu face aşa ceva. O fiinţă umană normală lucrează, se căsătoreşte, are copii, etc. Acest lucru este specific unui om.

Tot aşa, când un om este născut din Duhul lui Dumnezeu, este creştin şi are atributele lui Hristos. Înţelegeţi? Aşa este normal.

Dar deşi toţi sunteţi oameni, vă deosebiţi unii de alţii, nu sunteţi toţi la fel. Aveţi o construcţie diferită, gusturi diferite, mâncaţi diferit, deşi toţi mâncaţi mâncare. Vedeţi? Deşi sunteţi oameni, ca persoane vă deosebiţi unii de alţii.

La fel este şi cu creştinul. Deşi toţi sunteţi creştini, nu puteţi spune: „Toţi vorbesc în limbi; toţi prorocesc, toţi fac cutare şi cutare lucru…” Înţelegeţi?

Voi trebuie să fiţi atenţi la aceste lucruri, pentru că creştinul are obiceiurile unui creştin şi trăieşte ca un creştin, iar Isus a spus:

„Iată semnele care vor însoţi pe cei ce vor crede: în Numele Meu vor scoate draci; vor vorbi în limbi noi;

vor lua în mână şerpi; dacă vor bea ceva de moarte, nu-i va vătăma; îşi vor pune mâinile peste bolnavi, şi bolnavii se vor însănătoşa.” (Marcu 16.17-18). Acestea sunt lucrurile care îl urmează de fapt pe un creştin.

Persoana care pune întrebarea, spune un lucru bun aici: „Trebuie să aşteptăm până în viitor sau până când este stabilit de Duhul Sfânt?” Îmi place aceasta. Aţi înţeles ideea? „Până când este stabilit de Duhul Sfânt?” Da, Dumnezeu este Cel care stabileşte lucrurile.

Dacă sunt ascultat de penticostali, cred că acum vor înţelege de ce nu sunt de acord că toţi credincioşii trebuie să vorbească în limbi. Eu nu pot vedea acest lucru ca fiind corect. Eu sunt fiinţă umană la fel ca voi toţi, dar dacă mie îmi place plăcinta cu cireşe, nu înseamnă că vă presez şi pe voi s-o mâncaţi, nici nu spun: „Dacă nu mâncaţi plăcintă cu cireşe, nu sunteţi fiinţe umane!” Înţelegeţi? A mânca plăcintă cu cireşe este doar un obicei sau o plăcere a unei fiinţe umane. Poate nu sunteţi de acord cu mine în ceea ce spun, însă acesta este adevărul. Unul va mânca plăcintă cu mere, pe când altul va prefera altceva.

Cel ce stabileşte slujbele este Duhul Sfânt, dar când încerci să forţezi lucrurile… „Ce-i dacă vin şi-ţi spun că trebuie să mănânci plăcintă cu cireşe, deşi nu îţi place? Ce-i dacă vomiţi?” Vedeţi? Ce se întâmplă dacă nu îţi place şi totuşi o mănânci? Acest lucru îţi va face rău, te va vătăma.

 Acelaşi lucru se întâmplă dacă te forţezi să faci ceva ce este contrar Duhului Sfânt, pentru că El te-a hotărât pentru un anumit scop în viaţă. Puteţi înţelege aceasta?

Şi cel mai bun semn pe care-l ştiu şi care dovedeşte că ai fost umplut cu Duhul Sfânt este că eşti atât de îndrăgostit de Hristos, încât crezi că fiecare Cuvânt spus de El este Adevărul şi Îl urmezi întocmai. Aceasta este dovada că ai Duhul Sfânt. Atunci viaţa ta este plină de bucurie şi toate lucrurile sunt altfel decât înainte. Acela este Duhul Sfânt.

Aceste daruri sunt în Duhul Sfânt. Astfel, dacă fiecare din voi ar fi în perfectă armonie cu Duhul Sfânt şi umplut cu El, aceste semne ar fi multiplicate tot timpul şi constant printre voi. Dar Duhul Sfânt nu Se poate mişca acolo unde există confuzie, unde există diferenţe şi unde noi stăm sus. Înţelegeţi? El nu poate lucra prin astfel de oameni.

Penticostalii spun: „Ai vorbit în limbi?” „Da.” „Păi atunci Îl ai.” „Ai vorbit în limbi?” „Nu.” „Atunci nu-L ai.” Vedeţi?

Desigur, eu nu mă fac judecător asupra acestor lucruri, pentru că Dumnezeu este Judecătorul, dar Isus a spus: „Aceste semne îi vor urma…” Cei ce cred, creştinii adevăraţi, sunt plini de roada Duhului care curge prin ei. Astfel, sunt plini de dragoste, bucurie şi evlavie. Vedeţi, Acela este Duhul Sfânt. Ei vorbesc în limbi, iar dacă vine o prorocie, oh, aceea se împlineşte de fiecare dată întocmai.

Întrebaţi-i pe cei cincisprezece sau douăzeci de oameni care au fost la interviul de azi dimineaţă. Întrebaţi-i dacă a fost un singur cuvânt spus greşit. Duhul Sfânt sapă drept în jos, acolo înăuntru şi descoperă toate lucrurile aducându-le la suprafaţă. Înţelegeţi? Nu există nici o greşeală, ci spune totul întocmai cum este: asta este aşa, aceea este aşa, aţi făcut asta şi cealaltă şi trebuie să faceţi aşa şi aşa. Vedeţi? El ia toate lucrurile şi le pune în ordine, iar oamenii trebuie să acţioneze aşa cum spune.

Aseară am fost undeva, iar acolo am stat la masă şi am vorbit cu un cuplu. Şi deodată, Duhul Sfânt a căzut peste noi şi atunci am văzut că bărbatul acela era confuz cu privire la unele lucruri, aşa că i-am zis: „Eu ştiu ce gândeşti în inima ta.” Apoi am început să vorbesc cu el pe ocolite, şi i-am răspuns la fiecare întrebare pe care o avea în inima lui, fără ca cineva să poată înţelege la ce mă refeream, afară de el desigur. Da, el a înţeles tot ce i-am spus. Ce a însemnat aceasta? O confirmare a faptului că El descoperă totul.

Dacă biserica ar lucra în armonie în felul acesta, printre noi s-ar întâmpla semnele spuse de Domnul: am scoate draci, am lua în mână şerpi, dacă am bea ceva de moarte nu ne-ar vătăma, etc. Dar când cineva încearcă să forţeze aceste lucruri asupra indivizilor, face numai rău. Atunci sunteţi la fel ca penticostalii şi obţineţi doar confuzie, babilonie. Înţelegeţi? Voi nu puteţi forţa aceste lucruri.

Inimile noastre sunt pline de bucurie şi fericire când vedem plinătatea Duhului lui Dumnezeu printre noi, şi suntem atât de îndrăgostiţi de El încât vrem să ne rugăm toată noaptea.

Eu nu vreau să vă fac de ruşine, dar dacă în dimineaţa aceasta aş întreba câţi din această mulţime au Duhul Sfânt, cred că în jur de 95% dintre voi ar ridica mâinile şi ar spune că Îl au; însă dacă vă dau o dovadă biblică, una singură, s-ar mai ridica doar una sau două mâini. Vedeţi? Eu aş putea face acest lucru, însă atunci aş răni şi biserica mea. Ca slujitor, tu trebuie să-i scoţi din starea de pruncie şi să-i creşti spre bărbăţie, spre maturitate. Înţelegeţi?

Cineva care a trimis o întrebare, spunea că s-a dus la adunarea fratelui Jackson, iar unii i-au zis: „Te duci la „fasolea” aia moartă?” sau aşa ceva. Vorbeau aşa despre el, pentru că fratele Jackson a lăsat să se vorbească în limbi chiar în adunare. Când simt Duhul şi vor să vorbească, ei o fac pur şi simplu. Păi aceea este adunarea fratelui Jackson. Eu nu am nimic împotriva acestui lucru, este în ordine. Junior Jackson este unul din cei mai buni prieteni ai mei. El este un bărbat evlavios şi umplut cu Duhul Sfânt, şi este fratele meu. El nu trebuie să mănânce plăcinta mea cu cireşe şi nici eu nu trebuie să mănânc plăcinta lui cu mere, însă ceea ce este important este că amândoi mâncăm plăcintă, adică amândoi credem acest mesaj. Felul cum procedează ei acolo, ţine de rânduiala bisericii lui.

Eu am spus întotdeauna: „Vreau ca biserica mea să încerce să vină în rânduială şi să nu se mai întrerupă ungerea Duhului de peste predicator, prin vorbirea în limbi.” Imediat cineva a întrebat: „Dacă se întâmplă aceasta, vorbirea aceea este adevărată?”

„Eu nu sunt judecător, dar vă spun ceva: Lăsaţi-o să meargă aşa până când este prezentat Cuvântul referitor la problema aceasta, iar după aceea urmăriţi-o. Dacă acela este Duhul Sfânt, Se potriveşte perfect cu Cuvântul, iar dacă nu, nu o va face. Vedeţi? Aceasta este singura cale prin care puteţi face deosebirea, fiindcă se judecă singur. Dacă nu este Duhul Sfânt, când îi atrageţi atenţia, se va înfuria şi se va dezlănţui. Vedeţi? Dar dacă este Duhul Sfânt, va merge smerit exact pe linia Cuvântului, pentru că acesta este El şi El păşeşte întocmai în propria Sa rânduială.

În ce priveşte vorbirea în limbi şi celelalte lucruri, desigur că doresc ca fiecare dintre voi să vorbească în limbi.

La interviul de azi dimineaţă a fost cineva care m-a auzit spunând că vorbirea în limbi nu este dovada botezului cu Duhul Sfânt. Este un creştin adevărat şi spunea că a trăit o viaţă dreaptă, de aceea l-am sfătuit să-L roage pe Dumnezeu să-l lase să vorbească în limbi sau să prorocească, pentru că acestea sunt daruri ale Duhului.

Primul lucru pe care l-am făcut când am vorbit cu persoana aceasta, a fost să aflu locul lor de naştere şi sub ce semn au fost născuţi, şi astfel am putut spune care era locul lor, pentru că naşterea firească vă aşează într-o anumită linie. Dar când are loc naşterea din nou, ea vă aşează într-o altă natură, care este în interiorul vostru. Naşterea firească vă dă o conştiinţă firească, iar dacă umblaţi prin ea, veţi ajunge într-o stare confuză şi veţi spune: „Domnul vrea să fac aceasta… Oh, eu ştiu că se aliniază cu Scriptura!” Şi veţi începe să faceţi acel lucru. Dar imediat va veni Satan şi vă va arăta tot felul de greşeli, iar voi veţi spune: „Păi, presupun că…” Înţelegeţi? Şi astfel ascultaţi de Satan.

Dar dacă luaţi acel Ceva lăuntric, El vă va călăuzi în Cuvânt şi nu îl va lăsa pe Satan să se apropie. Aceasta este datoria Satanei: să stea acolo şi să vă lovească, dar voi să nu ascultaţi de el!

Atunci persoana aceea mi-a zis: „Măcar dacă aş fi sigur că am Duhul Sfânt!” Vedeţi? Era un bărbat loial şi sincer, dar ar fi trebuit să spună: „Tată, dă-mi aceasta ca Ceva pe care să stau.”

Prieteni, Duhul Sfânt vorbeşte în limbi, dar mai întâi de toate tu trebuie să ai Duhul Sfânt pentru ca El să poată vorbi în limbi. Înţelegeţi?

Fiţi atenţi! Este posibil să fie un dar adevărat; poate să fie Duhul Sfânt care vorbeşte prin tine în limbi necunoscute, dar cu toate acestea să fii pierdut şi să mergi în iad. Aşa spune Biblia. Credeţi aceasta? Vreţi să ştiţi unde spune Biblia aceasta? Ridicaţi mâna.

„Chiar dacă aş vorbi în limbi omeneşti şi îngereşti…” Este adevărat acest lucru? Limbi care pot fi tălmăcite şi limbi care nu pot fi tălmăcite, limbile Duhului Sfânt. „…nu sunt nimic.” Înţelegeţi? Tu poţi avea vorbirea în limbi fără să ai Duhul Sfânt; dar trebuie să primeşti întâi Duhul Sfânt, iar vorbirea în limbi Îl va urma. Aşa este corect.

Biblia spune că ploaia cade şi peste cel drept şi peste cel nedrept şi că soarele străluceşte şi peste cel bun şi peste cel rău. Ploaia care face să crească şi să se coacă recolta, face acelaşi lucru şi cu buruiana. Da, este aceeaşi ploaie. Tot aşa, Duhul Sfânt poate cădea peste un grup de oameni şi astfel ei vorbesc în limbi şi prorocesc. Este cât se poate de adevărat.

Unii oameni merg la un vrăjitor sau la un medium şi ei pot spune lucruri care sunt perfect adevărate. Uitaţi-vă la vrăjitoarea din Endor. Ceea ce spun ei poate fi perfect adevărat, dar cel ce lucrează nu este Duhul Sfânt, pentru că sunt vrăjitori. Eu am văzut draci care vorbeau în limbi şi scriau în acele limbi, dar aceasta nu înseamnă nimic. Singurul lucru adevărat este Cuvântul; deci: înapoi la Cuvânt!

Tu poţi avea aceste lucruri fără Cuvânt, dar când vii la Cuvânt, eşti exact în linie şi totul este corect.

Duhul Sfânt îi foloseşte pe aceşti oameni cu daruri după cum a hotărât prin propria Sa înţelepciune divină.

Lăsaţi-mă să mă întorc puţin ca să vă fie mai clar ceea ce spun. Dacă vă întreb: „Câţi dintre voi au Duhul Sfânt?” Ridicaţi toţi mâna. Dar apoi adaug: „Bine, acum am să văd dacă Îl aveţi cu adevărat.”

Biblia spune că cei ce au Duhul Sfânt „suspină şi gem din pricina tuturor urâciunilor, care se săvârşesc în cetate.” (Ezechiel 9.4). Câte mâini se ridică acum? Câţi dintre voi nu se pot odihni noaptea plini de bucurie, ci sunt trişti pentru cei pierduţi, şi zi şi noapte plâng şi strigă din pricina urâciunilor din jur? Cine face aceasta în oraş? Cât de mulţi sunt în biserică? Biblia spune că aceasta este dovada Duhului Sfânt.

El i-a zis Îngerului cu pecetea: „Treci prin mijlocul cetăţii,… şi fă un semn pe fruntea oamenilor, care suspină şi gem din pricina tuturor urâciunilor, care se săvârşesc acolo.”

Iar celorlalţi le-a zis, în auzul meu: „Treceţi după el în cetate, şi loviţi; ochiul vostru să fie fără milă, şi să nu vă înduraţi!” Nu contează cât de mulţi membri erau ei, nici cât de multe lucruri au făcut: „Ucideţi, şi nimiciţi pe bătrâni, pe tineri, pe fecioare, pe copii şi pe femei…” Şi copiii? Da, şi pe copii.

Când Iosua a intrat în Canaan, Domnul i-a dat aceeaşi poruncă: „Să nu lăsaţi pe nimeni să trăiască! Omorâţi-l chiar dacă este un copilaş drăgălaş, un amalecit micuţ! Ţineţi minte că este un amalecit şi când va creşte va fi tot amalecit şi va întina tabăra.”

Şi când lucrurile acelea mărunte, dar în dezacord cu Cuvântul lui Dumnezeu, au pătruns în tabără, au adus cu sine necazul. Pe mine nu mă interesează de ce denominaţiune aparţine.

Voi ziceţi: „Păi, sunt oameni buni…” Nu mă interesează cât de buni sunt ei! Dacă ceea ce învaţă este în contradicţie cu Cuvântul, scoateţi acel lucru afară dintre voi, pentru că este un „amalecit micuţ” care va creşte. Pare tare drăgălaş şi nevinovat, de parcă este în regulă, dar să n-aveţi nimic de-a face cu aşa ceva! Staţi departe de aceasta!

„Bine, frate Branham… Eu merg acolo jos pentru că…”

Ţineţi minte aceasta! Staţi departe de orice amalecit, de oricine sau orice este în contradicţie cu Cuvântul! Să nu aveţi deloc de-a face cu aşa ceva! Câţi credeţi că acesta este adevărul? Sigur că este. Staţi departe de acele lucruri!

Cei ce „suspină şi gem din pricina tuturor urâciunilor, care se săvârşesc în cetate.” Unde vedeţi aşa ceva astăzi? Eu pot să vă arăt zeci de mii de oameni care vorbesc în limbi, dar nu pot să se roage nici măcar o oră pentru cineva care este apăsat din pricina păcatului. Dar aţi văzut ce spune Biblia? „Treci prin mijlocul cetăţii,… şi fă un semn pe fruntea oamenilor, care suspină şi gem din pricina tuturor urâciunilor, care se săvârşesc acolo.” Aţi ştiut aceasta? Câţi aţi citit vreodată acest verset? Acesta este Duhul Sfânt care a venit să-i însemneze pe oameni înainte de nimicire, iar după ce i-a însemnat pe toţi, i-a zis Îngerului nimicitor: „Acum du-te şi nimiceşte-i pe toţi cei ce nu au acest Semn!” Semnul lui Dumnezeu, Pecetea Lui, este Duhul Sfânt.

Unde sunt oamenii care suspină şi gem? Eu vă pot arăta oameni care sar în sus şi-n jos şi plâng în biserică; vă pot arăta oameni care aleargă prin toată clădirea;  vă pot arăta oameni care prorocesc şi totul se împlineşte întocmai; vă pot arăta oameni care vorbesc în limbi, aleargă în sus şi-n jos, tălmăcesc acea vorbire şi totul se împlineşte întocmai, dar unde sunt cei care suspină şi gem din pricina urâciunilor care se petrec în jur? Unde este sufletul acela împovărat? Înţelegeţi ce vreau să spun?

Eu am încercat să vă învăţ şi să vă călăuzesc, cât am putut de bine, aşa cum îşi călăuzeşte un tată copiii. Voi sunteţi copiii mei, pentru că v-am născut în Hristos prin această Evanghelie pe care o predic. Înţelegeţi? De aceea, vreau să creşteţi pe deplin şi să deveniţi maturi. Dorinţa mea este ca în ziua aceea să vă înfăţişez şi eu înaintea lui Hristos, aşa cum a spus Pavel: „ca pe o fecioară curată.” (2 Corinteni 11.2). Şi vreau să nu existe nici un lucru în Cuvântul Său, pe care inima voastră să nu-l puncteze cu „Amin.”

Desigur, vei mai face lucruri greşite, dar în clipa când vei greşi, vei fi condamnat în cugetul tău, aşa că vei alerga repede la El şi-I vei spune: „Tată, iartă-mă…”

Am să vă spun ceva. Zilele trecute, am fost la vânătoare de veveriţe în Kentucky şi cineva m-a întrebat despre un băiat bun. În dimineaţa aceea am împuşcat cinci veveriţe şi pentru că în statul Kentucky limita este de şase, am lăsat una pentru după-amiază.  Şi persoana despre care vă spun, mi-a zis: „Eu am nouă…” Vedeţi? Un copil minunat, băiat creştin.

„Ai făcut foarte rău!” i-am răspuns. „Păi…” Atunci i-am zis: „Eu am împuşcat cinci şi am lăsat una pentru după-amiază. Şi după ce am împuşcat-o şi pe a şasea, m-am uitat într-un pom şi acolo am numărat cinci sau şase veveriţe care puteau fi împuşcate foarte uşor, dar le-am lăsat în pace. Am luat numărul care-mi era permis, iar pe celelalte le-am lăsat.” Apoi am continuat: „Nu demult, am fost aici sus şi am găsit 15-20 de veveriţe care stăteau în pom, dar am împuşcat cât era limita şi pe restul le-am lăsat acolo.”

Vedeţi? Dacă vin în ţinutul acesta şi vă predic despre lucrurile care sunt drepte, trebuie să trăiesc ceea ce spun. Creştinismul nu este ceea ce spui, ci ceea ce trăieşti, ceea ce faci; tu trebuie să fii un exemplu pentru ceilalţi, fiindcă Biblia spune: „Voi sunteţi sarea pământului…” (Matei 5.13).

Mai mult, Isus a zis: „Daţi dar Cezarului ce este al Cezarului…” (Marcu 12.17). Atunci ce se întâmplă când mergeţi afară şi încălcaţi legea vitezei? Păcătuiţi, faceţi un lucru rău. „Daţi dar Cezarului ce este al Cezarului, şi lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu.”

Poate ziceţi: „Păi, legea este greşită!” Eu nu pot face nimic, oricât de greşită ar fi, aşa că, dacă nu îi daţi cezarului ceea ce aparţine cezarului, încălcaţi porunca lui Isus şi păcătuiţi. Acesta-i adevărul.

Noi toţi suntem vinovaţi, pentru că toţi greşim. Dar când vezi că faci ceva greşit, corectează-te; încetează să mai faci acel lucru. Oamenii se uită la tine; ei nu merg la biserică, dar te citesc atenţi să vadă ce faci tu.

Deci, luaţi-L pe Hristos în inimile voastre. Hristos şi Duhul Sfânt sunt unul şi acelaşi, pentru că „Hristos” înseamnă „Cel uns.” Astfel, Duhul Sfânt este Ungerea, iar tu eşti cel uns, adică un hristos, desigur, dacă Hristos este în tine.  Înţelegeţi ce vreau să spun?

Atunci posedaţi lucrul corect, iar El vă poate folosi la orice vrea, pentru că sunteţi în Trup şi deschişi pentru oricare dintre daruri. Dar nu vă va folosi la nimic să aveţi unul din aceste daruri în afara Trupului. „Chiar dacă aş vorbi în limbi omeneşti şi îngereşti, şi n-aş avea dragoste, sunt o aramă sunătoare sau un chimval zângănitor.

Şi chiar dacă aş avea darul prorociei, şi aş cunoaşte toate tainele şi toată ştiinţa; chiar dacă aş avea toată credinţa aşa încât să mut şi munţii, şi n-aş avea dragoste, nu sunt nimic.

 Şi chiar dacă mi-aş împărţi toată averea pentru hrana săracilor, chiar dacă mi-aş da trupul să fie ars, şi n-aş avea dragoste, nu-mi foloseşte la nimic. (1 Corinteni 13.1-3).

Să nu depindeţi de lucrurile acelea! Duhul Sfânt este Dumnezeu, Dumnezeu în voi. Şi când vine El în voi, sunteţi schimbaţi, sunteţi o făptură nouă. Iar când El vă va spune că un lucru mărunt, oricât de mărunt ar fi el, este greşit, încetaţi imediat să-l mai faceţi! Spuneţi: „Tată, Te rog să mă ierţi, pentru că n-am vrut să fac aceasta…” Înţelegeţi? Aceasta o face Duhul Sfânt.

Pe mine nu mă interesează cât de mult ai vorbit în limbi, cât de mult alergi sau sari în sus şi-n jos, nici că ai făcut asta sau cealaltă; orice ai făcut, nu înseamnă nimic dacă Duhul Sfânt nu este în tine ca să te călăuzească şi să te condamne cu privire la lucrurile greşite pe care le faci.

Aceasta îl face pe un om să fie corect: faptul că Îl lasă pe Duhul Sfânt să-l călăuzească.

Daţi-mi voie să vă spun ceva. Tu nu trebuie să întrebi ca să vezi dacă în tine este adevăratul Duh Sfânt, pentru că o ştii; tu ştii aceasta, pentru că este între tine şi El, este o trăire personală cu Dumnezeu. Tu ştii că s-a întâmplat ceva, că s-a produs o schimbare. Înţelegeţi? Ai fost schimbat înlăuntrul tău şi ştii că Îl ai. Fie că ai vorbit sau nu în limbi; fie că ai sărit, ai strigat sau ai făcut altceva, tu ştii că Dumnezeu locuieşte în tine şi că nu umbli după propriul tău gând, pentru că porţi în tine gândul lui Hristos şi El te călăuzeşte prin Cuvânt, iar tu mergi exact cum merge El şi faci exact ce face El.

Dacă mai întrebaţi: „Păi, atunci frate Branham, tu nu crezi că ar trebui să vorbim în limbi?” înseamnă că aţi înţeles exact invers ceea ce tocmai v-am spus. Sigur că eu cred că ar trebui să vorbiţi în limbi, dar vă rog să luaţi exact ceea ce spun, pentru că şi eu vă spun aşa cum a spus Pavel: „Călcaţi pe urmele mele, întrucât şi eu calc pe urmele lui Hristos.” (1 Corinteni 11.1), iar dacă vedeţi că sunt greşit, depărtaţi-vă de mine. Aţi înţeles?

94. Oamenii spun că fratele Branham este mai mult decât un om pentru că poate crea, şi că Isus poate arăta întocmai ca el. Te rog să ne explici aceasta.

Nu ştiu cine a trimis întrebarea aceasta, dar ceea ce vă pot spune este că eu sunt fratele vostru. Înţelegeţi? Salvatorul vostru este Isus Hristos. Eu nu pot fi Salvatorul vostru, pentru că aţi fost salvaţi deja de El. Cine a pus întrebarea este atât de aproape de adevăr şi totuşi foarte departe. După cât de frumos este scris, pare a fi scrisul de mână al unei femei. Tu ce crezi, frate Capps?

Oamenii întreabă: „Frate Branham, Isus ar putea arăta ca tine?” sau: „Este posibil să fii Isus?” sau ceva de felul acesta. Într-un sens al Cuvântului ei au dreptate, dar într-un alt sens al Cuvântului este o învăţătură antihristă. Puteţi înţelege? Dacă cineva spune că eu sunt Domnul Isus Hristos, este un antihrist, pentru că El stă la dreapta majestăţii în mărire şi va reveni în putere şi slavă. Dar dacă Viaţa Lui este în mine şi în voi, atunci da, acesta este adevărul: noi suntem „Hristoşi.”

Vă mai amintiţi mesajul meu despre mesianiți? Cuvântul „Mesia” înseamnă „Cel uns,” „Hristosul,” iar dacă voi primiţi Duhul Sfânt, deveniţi „unşii Lui.” Înţelegeţi?

Dar adevărul este că în lume există tot felul de unşi. De ce aceasta? Pentru că Satan a intrat şi a imitat totul aproape punct cu punct, de aceea, există o singură cale prin care poţi fii sigur: verificând totul Cuvânt cu Cuvânt, Cuvânt cu Cuvânt.

Dacă cineva spune că William Branham sau orice alt om este Domnul Isus Hristos, Salvatorul nostru, este total greşit, dar dacă spune că William Branham sau altcineva este uns cu Duhul Sfânt care aduce la suprafaţă propria Viaţă a lui Hristos, este corect.

Acest lucru a fost simbolizat foarte frumos prin Ilie şi Elisei, atunci când Ilie a fost luat la cer. Bătrânul profet era foarte obosit, dar iată că un car de foc îl aştepta să-l ducă Acasă. Aţi observat ce s-a întâmplat când Ilie şi Elisei au trecut râul? Cei de la şcoala prorocilor îi urmăreau foarte atent. Ilie a lovit râul cu mantaua sa, iar când a făcut aceasta, apele s-au despicat şi ei au trecut dincolo. El l-a întrebat pe Elisei: „De ce te ţii după mine, ce vrei?”

Şi Elisei i-a răspuns: „Te rog să vină peste mine o îndoită măsură din duhul tău!”

„Greu lucru ceri,” i-a răspuns Ilie, „dar dacă mă vei vedea când voi fi răpit de la tine, aşa ţi se va întâmpla; dacă nu, nu ţi se va întâmpla aşa.” Vă puteţi da seama cum l-a urmărit el pe profet!

În timpul acela, profetul Ilie era Cuvântul, pentru că el era manifestarea Cuvântului pentru lume. Înţelegeţi? Însă el ştia că trebuie să vină o slujbă mai puternică, pentru că i s-a cerut un lucru mai mare.

Tot aşa, când Domnul Isus, simbolizat aici prin Ilie, a fost pe pământ, a spus: „…cine crede în Mine, va face şi el lucrările pe care le fac Eu; ba încă va face altele şi mai mari decât acestea; pentru că Eu mă duc la Tatăl.” (Ioan 14.12). Cum veţi putea face voi aceste lucrări? Urmărindu-L! Cine este El? Cuvântul. Urmăriţi-L!

Când se ajunge la crearea lucrurilor, acesta este adevărul. Isus nu a creat niciodată ceva direct şi să-l aducă la existenţă, ci a luat ceva ce era deja creat şi a făcut altceva. Astfel, a luat apă şi a făcut vin; a luat pâine şi a făcut mai mulă pâine; a luat peşte şi a făcut mai mulţi peşti. Dar a promis că se vor face lucrări mai mari decât acestea. De ce? Pentru că aceasta este o zi mai rea decât aceea în care a trăit El. Dar nu uitaţi, Cel ce face aceasta este tot El, dar foloseşte templul tău. Înţelegeţi?

Fiţi atenţi! Tu eşti John Doe şi ai fost născut într-o anumită lună şi sub o anumită stea; ai fost născut sub un anumit lucru, şi acela are legătură cu tine. Cu siguranţă că are!

Îmi amintesc că tata obişnuia să spună: „Nu pot să cultiv cartofii aceia acum, pentru că luna nu este prielnică. Billy, să nu cultivi cartofii aceia!”

„Dar nu-i cultiv în lună, ci pe pământ,” i-am răspuns eu.

„Bine, deşteptule, du-te înainte! Când o să capeţi nişte cucuie în cap, o să te înveţi minte!” Şi am căpătat destule.

Am să vă spun ceva. Luaţi o bucată de scândură şi aşezaţi-o pe iarbă în întunericul lunii, apoi urmăriţi ce se întâmplă: iarba de sub ea va muri chiar atunci. Dar aşezaţi scândura în lumina lunii şi veţi vedea că şi după o săptămâna, iarba nu va avea nimic, nu va fi vătămată deloc.

Urmăriţi fluxul şi refluxul: ele sunt în legătură directă cu poziţia lunii… Cu certitudine…

De ce a avut Aaron pe pieptarul său piatra de naştere a fiecăruia dintre cei doisprezece patriarhi? Uitaţi-vă la cuvintele spuse de mamele lor când i-au născut. Cuvintele spuse de ele le-au hotărât numele şi locul în care urma să se aşeze seminţia lor.

Într-una din aceste zile, aş vrea să vin şi să iau subiectul acesta. Exact. Apoi, înainte de moartea sa, Iacov şi-a pus mâinile peste cei doisprezece patriarhi, i-a binecuvântat şi le-a spus exact unde se vor aşeza. Acest lucru era în legătură directă cu numele şi cu naşterea lor. Da, aceasta are ceva a face cu voi.

Aceasta este calea naturală a naşterii voastre; aceasta este ceea ce sunteţi voi fireşte: un bărbat sau o femeie. Dar naşterea din nou nu are nimic a face cu carnea aceasta. Trupul vostru are cinci simţuri: văzul, auzul, gustul, pipăitul şi mirosul, dar omul interior este ceea ce eşti tu de fapt. Satan te loveşte şi te ispiteşte în trup, dar la omul lăuntric poate ajunge numai dacă-i permiţi tu, pentru că înăuntru ai credinţa şi ea nu vine prin simţurile exterioare şi nici prin raţionament. În credinţă nu există raţiune. Tu o ai de la Dumnezeu şi ştii că este acolo. Pe mine nu mă interesează cât de imposibil pare un lucru, tu ştii că este corect, ştii că este „Aşa vorbeşte Domnul.” Înţelegeţi? Nu există nimic s-o conturbe; nimic s-o oprească, ci merge drept înainte. Greul nu înseamnă nimic pentru ea, fiindcă acesta este Cuvântul. Şi Cuvântul este o Sabie care taie… Sabia îşi croieşte cale prin orice. Înţelegeţi? Dar este nevoie de mâna credinţei care să ţină sus acel Cuvânt, acea Sabie.

Vedeţi? Aici este omul lăuntric, iar aici este carnea, exteriorul. Adevărul este descoperit omului interior, pe când omul firesc merge prin raţiune. Astfel, cel firesc spune: „Noi toţi am putea adera la Adunarea lui Dumnezeu!” Mie îmi plac cei din Adunarea lui Dumnezeu, îmi plac unitarienii şi toţi ceilalţi.

„Atunci de ce nu mergem să ne unim cu ei? Poate ar fi mai bine.” Aceasta este părerea raţiunii, dar priviţi aceasta prin partea lăuntrică. Dacă priveşti atent Adunarea lui Dumnezeu, vei găsi o mulţime de lucruri pe care ei le fac deşi nu sunt biblice. Cu toate  acestea, există o mulţime de minţi legate de ea. În „Adunarea lui Dumnezeu” (Aşa se numeşte organizaţia respectivă) sunt mii de fraţi şi surori care cred Cuvântul şi nu sunt de acord cu ceea ce se învaţă acolo, dar sunt prinşi în plasă.

Baptiştii, prezbiterienii, unitarienii şi toţi ceilalţi sunt prinşi în plasa acelor organizaţii conduse de oameni educaţi care fac totul prin raţiune. Aici este un episcop, dincolo un supraveghetor general, etc. Ce poate spune omul simplu? Îi este teamă să spună ceva, aşa că zice: „Sunt de acord cu tine, ai dreptate…” Vedeţi?

Ce se întâmplă dacă luăm un beţiv şi-l punem aici? Omul obişnuit care trece pe lângă el, zice: „Trântorul! Nu-i bun de nimic!” Ia-l apoi pe acel om, du-l la forţele de poliţie, pune-i o insignă şi dă-i un pistol. Imediat oamenii vor trece pe lângă el şi vor spune: „Bună dimineaţa, John. Mă bucur să te văd.” Înţelegeţi? Respect privind la faţa omului.

Biblia spune: „…să nu ţineţi credinţa Domnului nostru Isus Hristos, Domnul slavei, căutând la faţa omului.” (Iacov 2.1).

Dar când oamenii ajung într-o organizaţie, omul simplu se teme să spună ceva, pentru că episcopul a spus aşa sau prezbiterul a spus aşa… Să nu nesocotiţi omul, ci consideraţi-l bun. Însă întotdeauna să vă amintiţi că Cuvântul lui Dumnezeu este adevărul şi că toţi cei ce sunt în contradicţie cu El, sunt greşiţi: „…Dumnezeu să fie găsit adevărat şi toţi oamenii să fie găsiţi mincinoşi…” (Romani 3.4). Aceasta vrem să facem noi: să-L credem pe El.

Acum fiţi atenţi! Noi nu suntem Cuvântul şi totuşi, suntem Cuvântul. Înţelegeţi? Isus nu a fost Dumnezeu, şi totuşi a fost Dumnezeu. După trup era un om, dar Duhul din El era Dumnezeu. Ca Om, El a plâns, dar ca Dumnezeu a înviat morţii. Da, El a putut să plângă pentru un om care era mort şi apoi să-l învieze. El era IeHoVaH Jireh, IeHoVaH Rafa, IeHoVaH Manases; El era IeHoVaH şi totuşi era Om; El era Creatorul şi Stăpânul pământului şi totuşi n-a avut nici un loc unde să-şi pună capul: „…Vulpile au vizuini, şi păsările cerului au cuiburi; dar Fiul omului n-are unde-Şi odihni capul.” (Luca 9.58). Acesta este adevărul. N-a avut nici măcar un mormânt în care să fie pus, ci a trebuit să împrumute mormântul altuia.

El a creat pântecele femeii şi totuşi n-a avut nici un pântece în care să se nască, aşa că a fost nevoie să împrumute unul; a creat pământul şi totuşi n-a avut un loc în care să fie înmormântat şi a trebuit să împrumute unul.

Acum puteţi înţelege? Noi suntem unşi, dar nu suntem Unsul Isus. El este Tatăl nostru, iar noi suntem doar unşi cu Duhul Lui, acesta fiind motivul pentru care Viaţa Lui locuieşte în noi. Problema este că oamenii nu înţeleg şi din pricina aceasta spun: „Omul acesta este Mesia!” Sigur că este. Dar este un uns, nu Unsul. Sunt mii de unşi, dar unul singur este Unsul.

În ziua de Rusalii, Viaţa Lui S-a împărţit peste toţi cei prezenţi în camera de sus. Când Stâlpul de Foc a venit jos, „Nişte limbi ca de foc au fost văzute împărţindu-se printre ei, şi s-au aşezat câte una pe fiecare din ei.” (Fapte 2.3). Ce era aceasta? Dumnezeu împărţindu-Se printre poporul Său, deoarece Hristos şi Biserica sunt una, aşa cum este şi soţul cu soţia lui.

95. Frate Branham cum să-i arăt soţiei mele   că-mi pasă de ea şi să stau cu Cuvântul, pentru că mă întreabă tot timpul: „De ce nu trăieşti ceea ce predici sau crezi?”

Păi dacă soţia ta îţi spune pe bună dreptate aceasta, ar trebui să te corectezi. Dar dacă-ţi spune numai ca să te necăjească, aminteşte-ţi că Cuvântul spune: „Dar pentru oricine va face să păcătuiască pe unul din aceşti micuţi, care cred în Mine, ar fi mai de folos să i se atârne de gât o piatră mare de moară, şi să fie înecat în adâncul mării.” (Matei 18.6).

Poate că soţia ta este o fiinţă bună şi vrea să te încerce ca să vadă ce vei face.

Tu fii plin de dragoste faţă de ea şi lasă să-L vadă pe Isus în viaţa ta. Înţelegi? Fă aceasta şi du-te înainte.

Dimineaţă v-am povestit ceva despre o femeie micuţă care a primit Duhul Sfânt. Era o fiinţă foarte blândă. Avea o viaţă grea, pentru că soţul ei era beţiv. Totuşi a mers înainte şi a răbdat totul.

El îi zicea: „Iubito, dacă vrei să mergi la biserică,   du-te, dar eu mă duc jos, la vechiul Brown Derby.”

Şi cum stăteau acolo şi beau, ei povesteau de toate, iar într-o seară a venit vorba despre biserică şi despre creştini. Şi unul dintre beţivani a zis:

 „Astăzi nu mai există creştini. Toţi sunt nişte făţarnici! Îi poţi vedea cum stau afară şi fumează, beau şi fac aceleaşi lucruri pe care le facem şi noi, apoi zic că sunt creştini. Nu mai există aşa ceva!”

Atunci, soţul acelei femei s-a ridicat şi a zis:

„O clipă! Există unul pe care îl cunosc eu.”

„Cine este acela?”

„Soţia mea.” Vedeţi? Ea era sare, iar el a văzut aceasta tot timpul. Şi a adăugat: „Fac pariu cu voi că dacă o pun la încercare va dovedi că este o creştină adevărată. Haideţi acasă la mine şi vă voi dovedi aceasta. Veţi vedea cu toţii dacă este sau nu o creştină. Vom merge şi ne vom preface că suntem beţi.”

S-au dus acasă, iar când au ajuns au bătut la uşă şi au intrat clătinându-se în toate părţile. Ea le-a ieşit în întâmpinare şi le-a zis: „De ce nu luaţi loc?” Apoi s-a grăbit şi le-a adus la toţi scaune, doar erau oaspeţii soţului ei, şi a încercat să-i facă să se simtă bineveniţi.

Soţul ei i-a zis: „Vreau să ne pregăteşti cina pentru toţi…” Ea a ieşit repede să pregătească ceva, iar el a adăugat: „Vrem ouă cu şuncă.” Când a venit cu mâncarea, el şi-a privit prietenii, apoi a luat farfuria şi a trântit-o pe duşumea, zicând: „Ştii că nu-mi plac ouăle făcute aşa! Haideţi băieţi să plecăm!”

Au ieşit afară şi s-au aşezat acolo. Ea a venit la el şi  i-a zis: „Dragă, îmi pare rău că nu le-am făcut cum îţi plac ţie, dar am să-ţi pregătesc altele.”

„N-are rost! Ştii bine că nu le-am vrut aşa…” a răspuns el prefăcându-se în continuare că este beat. Femeia s-a întors în casă, iar ei au auzit-o certându-se singură şi cântând cu glas scăzut:

Trebuie Isus să poarte singur crucea

Şi toată lumea să meargă liberă?

Există o cruce pentru fiecare,

Şi există o cruce pentru mine.

Această cruce veche eu o voi purta

Până când moartea mă va elibera.

Beţivii aceia s-au uitat unii la alţii şi au zis: „Ea este cu adevărat o creştină adevărată. Ai avut dreptate.” Şi acea femeie micuţă i-a condus chiar în seara aceea pe soţul ei şi pe prietenii lui beţivi la Hristos. De ce? Fiţi doar blânzi şi smeriţi. Fiţi sarea pământului.

Deci, frate care ai pus întrebarea, sau oricare ai putea fi în situaţia aceasta, tu fii doar sarea pământului, fiindcă dacă în ea este ceva care să înseteze, va deveni însetată. Dacă nu este nimic, aminteşte-ţi că ai ales persoana greşită. Du-te înainte, pentru că toate relele se vor termina la venirea Lui.

96. Frate Branham, înveţi cumva că Mireasa nu trebuie să participe la nici o adunare dacă nu eşti tu prezent să predici acolo?

Şi încă una:

97. Crezi că noi nu trebuie să ţinem duminica? Înseamnă că putem merge la pescuit sau să lucrăm orice?

Nu! Tu eşti greşit dacă gândeşti aşa.

Mai întâi prima întrebare pe care ai pus-o: „…înveţi cumva că Mireasa nu trebuie să participe la nici o adunare dacă nu eşti tu prezent să predici acolo?”

Nu, eu nu învăţ aşa ceva. Sunt o mulţime de lucrători răspândiţi pretutindeni şi eu cred că ei sunt o parte din Mireasă. Mai mult, cred că bărbaţii şi femeile pot să meargă la oricare biserică doresc, cu condiţia să înveţe Cuvântul. Dacă în apropiere nu este nici o biserică în care să se înveţe tot Cuvântul, ci doar o parte din El, cred că puteţi merge acolo până când găsiţi o biserică în care să se înveţe întregul Cuvânt. Oricum ar fi, voi să mergeţi la biserică! Faceţi aceasta.

Şi a doua întrebare:

„Crezi că nu este nevoie să ţinem duminica? Înseamnă că putem merge la pescuit sau să lucrăm orice?”

Eu cred că este păcat să mergi la pescuit, la vânătoare sau să lucrezi altceva duminica, fiindcă atunci poţi merge la biserică. Părerea mea este că încalci Legea lui Dumnezeu.

Voi ziceţi: „Există vreo poruncă pentru aceasta?”

Da, domnilor! În Vechiul Testament, Israelul a avut o astfel de zi: aceea era Sabatul. Dar desigur, Isus nu a venit ca să ţineţi Sabatul în continuare. Sabatul este de fapt sâmbăta, ultima zi din săptămână, iar duminica este ziua a opta sau prima zi a săptămânii, ziua în care a înviat Domnul Isus.

Acum, dacă eşti plecat la vânătoare sau la pescuit, undeva în sălbăticie, şi nu ai cum să ajungi la o biserică, cred că este în ordine. Dar dacă eşti în oraş sau undeva unde este o biserică, trebuie să faci tot posibilul să participi.

În ce priveşte lucrul, cred că dacă boul tău este căzut într-o groapă, trebuie să-l scoţi de acolo, sau dacă este ceva ce trebuie făcut neapărat; fă acel lucru chiar dacă este duminică. Însă dacă tot amâni şi aştepţi până duminică pentru a-l face, eşti greşit. Vedeţi? Noi nu trebuie să facem aceasta, ci să respectăm acea zi sfântă.

Mergeţi undeva la o biserică! Nu aş putea numi o denominaţiune anume, dar dacă acea biserică învaţă un singur lucru corect, de exemplu, că Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu, aş merge acolo numai pentru că şi eu cred aceasta. Dacă ei cred în botezul în apă spre iertarea păcatelor şi eu cred aceasta. Dar nu pot să cred în regenerarea prin apă, aşa cum nu pot crede nici că vindecarea divină este de la diavolul. Eu nu pot să cred că dacă cineva nu-şi trece numele în registrul unei biserici este pierdut; dar dacă nu este nici o altă biserică la care să pot merge, mă duc acolo, nu ca să-i judec, ci pentru că s-ar putea ca Hristos care este în inima mea, să influenţeze pe cineva să-L urmeze. Mergeţi printre ei, dar nu fiţi pătaşi la necredinţa lor!

98. Frate Branham, aş vrea să ştiu ce trebuie să fac ca să primesc Duhul Sfânt. Sunt foarte împovărată şi pentru familia mea, fiindcă vreau să fie mântuită.

Sora este din biserica aceasta? Eu nu-mi amintesc de ea. Se numeşte Bough. Dacă eşti aici şi doreşti să-L primeşti pe Duhul Sfânt, îţi spun un singur lucru: Domnul Isus a zis: „Ferice de cei flămânzi şi însetaţi după neprihănire, căci ei vor fi săturaţi!” (Matei 5.6). Aceasta nu înseamnă că Îl ai deja, ci eşti binecuvântată pentru că Îl vrei, şi pentru că însetezi şi flămânzeşti după El, vei fi săturată, adică umplută. Stai doar neclintită pe aceasta!

„Ce trebuie să fac pentru familia mea?”

Să ai şi pentru familia ta aceeaşi credinţă pe care o ai pentru tine însuţi. Predă-i Domnului şi crede din toată inima că veţi fi salvaţi. Dar să nu crezi aceasta doar cu mintea, ci crede din toată inima, cu omul lăuntric, şi atunci îţi aparţin. Când ai această credinţă, Dumnezeu ţi-i dă.

Orice ai în inimă şi ceri când te rogi, să crezi că vei primi şi-ţi aparţine. Dacă acel lucru vine din lăuntrul tău, nu te vei îndoi deloc. Adevărul este că nu poţi să crezi şi să te îndoieşti în acelaşi timp. Aţi ştiut aceasta? Astfel, dacă crezi că primeşti ceea ce ceri, ţi se va da. Aşa a promis El. Deci, tot ce trebuie să faci este să crezi pentru familia ta şi îi vei primi.

99. Frate Branham, cum este cu fiul nostru ţinând cont de faptul că încă nu ai predicat despre trâmbiţe? Îţi aminteşti promisiunea pe care ne-ai făcut-o la telefon în legătură cu el şi cu cele şapte trâmbiţe?

Nu-mi amintesc aceasta. Nu ştiu despre ce este vorba, dar orice ar fi, vorbiţi cu Billy Paul. Dacă v-am promis ceva, voi face, dar acum nu-mi amintesc despre ce este vorba. Uneori, într-o seară răspund la 30-40 de chemări, aşa că este normal să nu-mi mai amintesc.

Cum este cu sora şi fratele meu care sunt catolici?

O, persoana aceasta vine de departe… chiar din Texas. Doamnă Cornilsen, dacă eşti prezentă în dimineaţa aceasta aici, vreau să ştii că nu înţeleg despre ce este vorba. Nu-mi amintesc ce am vorbit cu tine despre copil şi despre fratele şi sora ta. Cred că este vorba de o cerere pentru rugăciune, fiindcă văd că mai jos scrie că au dureri de cap şi sinuzită. Deci asta este. Să mă rog pentru ei. În ordine.

100. Te rog să explici căsătorie şi divorţ.

Aici am şapte sau opt întrebări pe o singură foaie de hârtie.     Am explicat deja.

101. Moise şi Ilie sunt pe pământ acum? Sunt în America?

Nu! Ei nu sunt aici şi nici nu vor veni decât după ce Biserica Mireasă va fi luată deoparte. Câţi înţeleg aceasta? În ordine.

102. Explică diferenţa dintre numele „Isus,” şi „Numele lui Isus.”

Păi, dacă este vorba de aceeaşi Persoană este acelaşi lucru. Numele „Isus” arată cine este El, iar „Numele lui Isus” vorbeşte despre persoană. Este clar? Numele „Isus” este Persoana însăşi, iar „Numele lui Isus,” arată că vă referiţi la acea persoană.

De exemplu, numele meu este William. Acesta sunt eu. Dar dacă spuneţi: „numele lui William”, atunci vă referiţi la mine.

103. S-a schimbat Numele Domnului de-a lungul timpului?

Sigur că da! Dumnezeu S-a arătat în „multe feluri şi chipuri,” şi a purtat diferite nume. Astfel, a fost numit „Eu sunt”, adică IaHVeH, etc., iar ultima dată, când S-a arătat în trup omenesc a primit un nume omenesc.

IeHoVaH Rafa, IeHoVaH Manase, IeHoVaH Jire şi toate celelalte nume se referă la acelaşi „Eu sunt” care S-a descoperit printre noi ca Isus Hristos. Deci acel „Eu sunt” este Isus Hristos. De aceea, voi trebuie să vă botezaţi în Numele lui Isus Hristos, nu în Numele lui IeHoVaH.

Amintiţi-vă că atunci când era pe pământ şi a vorbit cu evreii, ei I-au zis: „Părinţii noştri au mâncat mană în pustie, după cum este scris: „Le-a dat să mănânce pâine din cer.” (Ioan 6.31).

Dar El le-a răspuns: „Părinţii voştri au mâncat mană în pustie, şi au murit.” (v. 49).

Discuţia a continuat, iar ei i-au zis: „Este clar că eşti nebun! Tu, care eşti un om, vrei să spui că l-ai văzut pe Avraam?”

Dar ce le-a răspuns El? „…mai înainte ca să se nască Avraam, sunt Eu.” Vedeţi? Toată plinătatea, toate titlurile şi Numele pe care le-a avut Dumnezeu vreodată au fost cuprinse într-un singur Nume uman: Domnul Isus Hristos. Amin.

104. Dacă timpul încetează o dată cu deschiderea Peceţilor, urmează Mileniul?

Nu, nu! Timpul nu a încetat când au fost deschise Peceţile. Ai înţeles greşit. Ce s-a întâmplat prin deschiderea Peceţilor? Au fost descoperite tainele, dar nu a încetat timpul. Înţelegeţi?

Cel ce pune întrebarea trebuie să fie un milinist sau ceva de felul acesta. Mireasa pleacă Acasă şi revine înapoi pe pământ, dar timpul încetează la sfârşitul Împărăţiei de o mie de ani, când vom avea un cer nou şi un pământ nou.

Împărăţia de o mie de ani nu este cerul nou şi pământul nou. Mileniul este simbolizat prin Noe în arcă. El a fost purtat dincolo de potop şi l-a dus cu sine şi pe Ham; păcatul a trecut dincolo şi a ieşit din corabie. Înţelegeţi?

Dar Enoh cel transformat şi luat în slavă, este un tip al Miresei care va pleca în răpire.

Deci păcatul va trece dincolo de Mileniu. În timpul celor o mie de ani va fi pace, iar păcatul va fi judecat la sfârşitul ei. Atunci va înceta şi timpul.

Descoperirea Peceţilor a fost dată prin Duhul Sfânt, pentru a ne face cunoscute toate lucrurile care au fost ascunse de-a lungul timpului.

Cineva mi-a zis odată: „Frate Branham, când ţi se va descoperi taina celor şapte Peceţi, aceasta va fi ceva ce nici măcar nu este în Biblie.”

Nu este adevărat!  Dacă v-aş aduce ceva ce nu este în Biblie, aş fi un proroc mincinos, pentru că toată descoperirea lui Isus Hristos o găsiţi în  acest Cuvânt. Mai mult, dacă cele şapte Peceţi au aparţinut celor şapte epoci ale Bisericii, înseamnă că totul este deja trecut, pentru că noi suntem în Laodicea. Dar nu este aşa. Cele şapte Peceţi ne-au descoperit ce a lăsat în urmă Luther, ce a lăsat Wesley, ce au lăsat penticostalii, vin până în timpul prezent şi merg mai departe, descoperindu-ne  tot ce se va întâmpla până la sfârşit.

Astfel, următoarele evenimente care vor avea loc, sunt: răpirea Bisericii Mireasă, întoarcerea lui Moise şi Ilie, Împărăţia de o mie de ani cu domnia Mirelui şi Miresei, judecata de la tronul alb, nimicirea totală a păcatului şi în fine, sfârşitul timpului şi intrarea în veşnicie.

Deci, deschiderea Peceţilor nu aduce cu sine sfârşitul timpului, pentru că timpul va fi până după Mileniu, când vom intra în veşnicie.

105. Mileniul trebuie să dureze o mie de ani?   N-ar putea fi doar o generaţie?

Nu! Conform Scripturii, o generaţie durează patruzeci de ani, dar în Apocalipsa 20.4 scrie: „…au împărăţit cu Hristos o mie de ani.” Aceasta înseamnă că este vorba de o mie de ani pământeni; şi o mie de ani de ai noştri sunt egali cu o zi la Dumnezeu, aşa cum socoteşte El timpul. Înţelegeţi acum? (1 Petru 3.8).

Mileniul este ziua de odihnă, de Sabat, în care Biserica nu va munci deloc împotriva păcatului; este perioada în care Satan va fi legat împreună cu toţi supuşii lui şi aruncat în Adânc.

Biserica răscumpărată va fi împreună cu Hristos şi va trăi în prezenţa Lui. Desigur, Satan nu va fi legat cu lanţuri, ci este vorba de un lanţ de circumstanţe, adică nu mai poate face nimic. Este neputincios şi fără nădejde, aşteptând judecata lui şi a celor înşelaţi de el, care vor fi despărţiţi cum desparte păstorul oile de capre.

106. Împărăteasa din Seba nu a venit la Solomon ca să-l încerce şi să afle singură dacă Numele Domnului era într-adevăr Solomon? (Îmi pare rău dar nu înţeleg întrebarea aceasta).

Împărăteasa din Seba nu a venit la Solomon ca să-l încerce şi să afle singură dacă Numele Domnului era într-adevăr Solomon? (Ceva este greşit aici. Daţi-mi voie să mai citesc încă o dată).

Împărăteasa din Seba nu a venit la Solomon ca să-l încerce şi să afle singură dacă Numele Domnului era într-adevăr Solomon?

Nu! Ea nu a vrut să afle dacă Numele lui Dumnezeu era Solomon, pentru că Solomon era un om, un împărat. După ce a vorbit cu el, ea a spus: „Deci era adevărat ce am auzit în ţara mea despre faptele şi înţelepciunea ta!” (1 Împăraţi 10.6). Vedeţi? Ea l-a testat pe Solomon cu privire la darul pe care-l avea, deoarece a avut în inimă lucruri ascunse pe care el i le-a descoperit, dovedind prin aceasta că era împăratul lui Dumnezeu pe pământ.

Ea a venit din Seba, pentru că oamenii care mergeau acolo vorbeau tot timpul despre lucrurile măreţe care se petreceau şi despre faptul că Dumnezeu l-a uns pe împăratul lui Israel cu înţelepciune de sus. Aceasta a determinat-o să meargă şi să se convingă singură, dar nu cred că ea s-a gândit că numele lui Dumnezeu era Solomon. Desigur, fiind păgână, s-ar fi putut gândi că Solomon era Dumnezeu, dar chiar dacă a fost aşa, când Solomon a descoperit taina din inima ei, prin darul deosebirii care în vremea aceea era numit înţelepciune, a înţeles că nu era aşa, că Solomon nu era Dumnezeu.

Cel ce a pus întrebarea, scrie: „Împărăteasa din Seba nu a venit la Solomon ca să-l încerce şi să afle singură dacă Numele Domnului era într-adevăr Solomon?” Solomon nu era Domnul, iar ea a putut să vadă aceasta, pentru că acolo a găsit Templul Domnului, marele chivot în care erau poruncile Domnului şi oameni care se închinau la marele IaHVeH. Ei    i-au vorbit despre Muntele Sinai, despre sulurile Legii şi a putut să vadă că acel Dumnezeu era cu adevărat în acest bărbat înzestrat cu darul deosebirii, care îi aparţine numai lui Dumnezeu.

Deci, ea a ştiut că Dumnezeu era în Solomon. În ce priveşte întrebarea pusă: „Împărăteasa din Seba nu a venit la Solomon ca să-l încerce şi să afle singură dacă Numele Domnului era într-adevăr Solomon?” Cred că cel ce a trimit-o a greşit ceva şi nu a scris exact cum a gândit. Părerea mea este că a vrut să scrie că „…Numele Domnului era într-adevăr în Solomon.” Aşa este corect. Da, sigur că era. Împărăteasa L-a cunoscut pe Dumnezeu de aceea a făcut acea remarcă; în inima ei nu a mai rămas nici un semn de întrebare şi nici o îndoială, pentru că Solomon i-a spus absolut tot ce gândea. Prin aceasta, a ştiut că Dumnezeu era cu el şi desigur, a crezut şi ea în Dumnezeu lui.

107. Noi am fost căsătoriţi în urmă cu douăzeci şi unu de ani de un ofiţer al stării civile. Este greşit?

Da, este greşit, pentru că de fapt căsătoria aparţine casei Domnului. Adevărul este că voi sunteţi căsătoriţi în momentul când vă legaţi unul de altul, când vă promiteţi că vă veţi căsători. Ofiţerul stării civile vă dă acel act legal ca un semn de recunoaştere a faptului că nu trăiţi în concubinaj, ci sunteţi soţ şi soţie. Dar voi sunteţi căsătoriţi în momentul când vă promiteţi că vă veţi căsători; când tu îi promiţi băiatului că îi vei fi fidelă şi că eşti de acord să fie soţul tău, eşti deja căsătorită cu el. Şi la fel este când tu îi promiţi ei. Cred că am mai explicat lucrul acesta.

Voi ştiţi ce spune Vechiul Testament despre aceasta: când un bărbat se logodea cu o fată şi îi promitea că o ia în căsătorie, asta era. Voi cunoaşteţi Legea cu privire la aceasta.

Zilele trecute am fost întrebat: „Cartea de despărţire era o anulare a căsătoriei la fel ca divorţul?”

Voi nu ştiţi ce-mi faceţi când îmi puneţi astfel de întrebări. Eu am o mulţime de prieteni care stau aici şi au fost căsătoriţi de 2-3 ori. Înţelegeţi că ceea ce spun acum se adresează şi fiului meu Billy Paul? Credeţi că l-aş cruţa? Sigur că nu. El s-a căsătorit cu o fetiţă, aşa că a venit la mine şi mi-a zis: „Tati, am venit să-ţi spun că mă căsătoresc.”

Eu îmi spălam maşina, și când am auzit ce spune,   i-am zis: „Dă-te cu capul de perete!” şi am continuat să-mi spăl maşina, dar el a venit mai aproape şi a repetat: „Mă căsătoresc.”

„Oh, du-te!” şi am continuat să spăl maşina. El se plimba încoace şi încolo, apoi i-a zis mamei lui, dar când a auzit, ea a început să râdă. Şi ştiţi ce a făcut el? A fugit cu o fetiţă care era încă la şcoală şi s-au căsătorit. Când am auzit, eu şi tatăl fetei am anulat căsătoria, dar ei erau căsătoriţi oricum. Aceasta a făcut băiatul meu, care stă aici şi mă ascultă.  Mai târziu, el a venit la mine cu fata cu care trăieşte acum, cu nora mea, şi mi-a zis: „Tată, vrei să ne căsătoreşti?”

„Sub nici o formă!” am răspuns eu. Aceasta i-am spus propriului meu fiu. Credeţi că aceasta nu mă taie până la inimă, când eu l-am purtat pe braţe, am făcut pentru el tot ce am putut şi i-am fost şi mamă şi tată? Credeţi că nu mă omoară să spun aceasta? Dar acesta este Adevărul. Cu certitudine! Fiul, nora şi nepotul meu stau chiar aici şi îi iubesc din toată inima, dar trebuie să spun că acest lucru este greşit, pentru că sunt legat de datoria pe care o am faţă de Cuvântul Său. Cu siguranţă.

În ce priveşte întrebarea pusă, aţi fost căsătoriţi de un magistrat? Voi ar fi trebuit să vă căsătoriţi prin biserică, prin slujitor. Aşa este corect pentru un creştin. Dar pentru că aţi făcut acea promisiune şi legământul, şi aţi fost căsătoriţi timp de douăzeci şi unu de ani, cred că este în regulă.

Întrebarea care s-ar putea ridica este: „Trebuie să vin să fiu căsătorit din nou?” Dacă doreşti aceasta, da. Dacă vrei să fii liniştit şi să nu existe nimic care să te tulbure şi să te oprească să înaintezi, o poţi face. Dacă există un semn de întrebare, cred că trebuie rezolvat chiar acolo, dar în ce mă priveşte, eu cred că este în ordine.

Bărbatul care m-a botezat în Numele Domnului Isus Hristos, m-a alungat în cele din urmă din biserica lui, pentru că nu am fost de acord cu femeile predicatoare. Dar faptul că am plecat de acolo, nu m-a făcut să mă botez din nou. Înţelegeţi? Sigur că nu. Acel lucru a fost în ordine.

Când vine vorba de căsătorie, acestea sunt lucruri foarte dureroase pentru mine. Spun aceasta, pentru că aici am prieteni foarte buni, oameni care ar fi în stare să-şi scoată ochiul şi să mi-l dea mie, dacă le-aş cere aceasta, şi care sunt căsătoriţi de două şi chiar de trei ori. Chiar şi propriul meu fiu, care stă aici cu nora şi nepoţelul meu… Billy a stat tot timpul alături de mine şi eu am stat lângă el, dar Adevărul este Adevăr şi eu trebuie să stau pe El.

Chiar astăzi aş putea să-i chem pe unii din „Adunarea lui Dumnezeu,” şi să le spun: „Am fost total greşit în ceea ce am învăţat, aşa că nu voi mai sta cu Cuvântul, ci merg cu voi.” Ce ar urma? Foarte curând aş deveni o persoană foarte populară, cu un dar de la Dumnezeu. Dacă mi-aş oferi toată influenţa pe care o am uneia din aceste organizaţii, probabil aş avea foarte curând un renume foarte mare printre ei. Dar pe mine nu mă interesează să am un nume mare. Eu îi iubesc pe toţi, este adevărat, dar trebuie să fiu credincios Cuvântului. Dacă aş face vreun compromis, aş fi un făţarnic.

Aş fi fost un făţarnic dacă aş fi stat aici şi nu aş fi spus nimic despre faptul că propriul meu fiu, care este prezent, a făcut o promisiune unei fete şi… Nu contează dacă nu a avut loc vreo ceremonie, nu contează dacă a trăit sau nu cu ea, când a făcut acea promisiune, acel legământ, s-a căsătorit cu ea. Billy Paul sau altul, acesta este Adevărul. În clipa când a făcut promisiunea a fost căsătorit cu ea. Şi dacă eu aş fi făcut acest lucru ar fi la fel.

Noi trebuie să fim cinstiţi. Dacă nu pot să fiu cinstit faţă de băiatul meu, nu pot fi cinstit nici faţă de voi; şi dacă nu sunt cinstit faţă de voi, nu pot fi cinstit nici faţă de Dumnezeu. Şi vreau să credeţi ceea ce vă spun. Nu faceţi nimic altceva, ci spuneţi exact ce aţi auzit, pentru că acesta este Adevărul.

Eu nu vorbesc întotdeauna cu toţi în felul acesta, dar voi sunteţi copiii mei, pentru că eu v-am născut în Hristos, prin Evanghelie. Şi în timp ce suntem aici, doar noi, vreau să vă tund puţin. Însă vreau să ştiţi un lucru: când veniţi şi mă întrebaţi ceva, eu nu caut să vă arăt cât de bine ştiu. Dacă acesta este Cuvântul, nu mă supăr când mă condamnă, pentru că ştiu că am multe noduri care trebuie rase jos. Acesta este adevărul.

Dacă veniţi la mine şi mă întrebaţi ceva, am să vă spun Adevărul. Eu am încercat să trăiesc întotdeauna în felul acesta şi aşa vreau să trăiesc până voi muri: să fiu cinstit cu oricine.

Nu demult a venit la mine o fetiţă, una din fiicele lui Tom Simpson. Cred că îl cunoaşteţi pe fratele Tom. Astăzi nu este niciunul dintre ei aici, dar fratele a venit din Canada cu Fred Sothmann, administratorul nostru. Fratele este un om bun, un tip plăcut, şi la fel este doamna Simpson. Ea este în scaunul cu rotile, oloagă, dar dacă va face ceea ce i s-a spus, va merge din nou. Puteţi urmări aceasta şi veţi vedea că aşa va fi, dar mai întâi trebuie să facă ce i s-a spus.

Şi una din fetiţele ei, a venit la mine. Când erau mici, eu le luam în braţe şi mă jucam cu ele, dar acum sunt deja mari, au în jur de 10-12 ani. Cum spuneam, una dintre ele a venit la mine şi mi-a zis:

„Frate Branham, am avut un vis…” şi mi l-a povestit, după care m-a întrebat: „Oare ce înseamnă?”

Nu ştiu, scumpo, dar mă voi ruga şi dacă Domnul îmi dă tălmăcirea lui am să-ţi spun.” „În ordine,” a spus ea, iar după câteva clipe a venit înapoi şi m-a întrebat: „Ai visul acela?” „Nu, scumpo, El nu mi l-a descoperit încă.”

Cam după o săptămână sau două a venit din nou la mine şi m-a întrebat: „Frate Branham, cum este cu visul acela?”

„Nu ştiu.” Când am spus aceasta, mi s-a părut oarecum dezamăgită. Am să vă spun ceva: Când veniţi şi îmi cereţi ceva, şi nu primesc nimic de la Domnul, să ştiţi că şi eu sunt dezamăgit. Dar niciodată n-am să fiu nici făţarnic şi nici mincinos, ci am să vă spun adevărul. Astfel, dacă El îmi descoperă acel lucru, am să vi-l spun; iar dacă El nu spune nimic, nu vă spun nici eu nimic. Aceasta este tot ce pot să fac, şi aş vrea ca voi să mă credeţi.

Eu ştiam ce înseamnă visul fetiţei, dar aceea era părerea mea. Eu trebuie să primesc acel vis şi la fel tălmăcirea lui. Cred că niciunul dintre voi nu poate spune că am adus vreodată tălmăcirea vreunui vis în Numele Domnului şi nu s-a întâmplat întocmai cum s-a spus. Vedeţi? Acesta este El, ceea ce înseamnă că nu este răspunderea mea, ci a Lui.

Astfel, i-am zis: „Uite, Trudy, dacă vin la tine şi-ţi spun: „Ce-i dacă ai visat că am venit la tine şi ţi-am zis: „Aşa vorbeşte Domnul: frăţiorul tău, micuţul Jonnny, pe care eu obişnuiesc să-l necăjesc că umblă tot cu burtica goală, va fi călcat în stradă?” Tu ştii ce urmează să se întâmple, aşa că le vei spune: „Fratele Branham…” şi alergi să mă cauţi, iar când mă găseşti, vezi că vorbesc pe trepte cu un bărbat îmbrăcat cu un costum alb. Şi tot ce trebuie să fac este să-mi pun mâinile peste micuţul Johnny şi el va reveni imediat la viaţă.”

Eu mă bucur că aveţi încredere în mine că vă spun adevărul, dar pentru aceasta nu vreau să vă spun presupunerile mele, ci trebuie să aştept ce-mi spune El. Ori spun adevărul, ori nu spun nimic. Şi când am adevărul, pot păşi mai departe liniştit.

Atunci tu poţi veni şi să spui: „Micuţul Johnny a fost călcat de maşină şi a murit.” Medicul la rândul lui vine îi controlează inima şi plămânii şi spune: Este mort. Duce-ţi-l la morgă.” Ce vei face atunci? Îţi vei aminti ce a zis Domnul şi vei spune: „Numai o clipă!”

„Unde te duci, Trudy?” Îl ai pe frăţiorul tău mort în braţe, şi mergi cu el pe stradă în jos. Oamenii care te văd spun: „Este fata aceea nebună?” Nu domnilor, ea nu este nebună, ci îl are pe „Aşa vorbeşte Domnul”  Vedeţi? Tu le vei spune mamei şi tatălui tău: „Fiţi liniştiţi că mergem la fratele Branham. Îl vom găsi pe treptele casei vorbind cu un bărbat îmbrăcat cu un costum alb.” Şi când ajungi este întocmai cum ai văzut în vis. Păşeşti înainte fără nici o îndoială în mintea ta şi spui: „Frate Branham, ştii ce mi-ai spus cu privire la visul meu.”

„Da, Trudy, îmi amintesc,” apoi privesc spre Johnny şi spun: „Johnny, trezeşte-te!” iar el sare din braţele tale şi aleargă bucuros.” Dar dacă eu mă bazez doar pe presupunerile mele şi spun că este „Aşa vorbeşte Domnul,” nu este corect şi nu se va întâmpla niciodată.

Dumnezeu m-a trimis să vă ajut şi eu doresc din toată inima să fac aceasta, de aceea, nu contează dacă ceea ce spun răneşte, taie sau ce mai face, eu trebuie să spun oricum.

Revenind la subiectul „Căsătorie şi despărţire,” v-am rugat să rămâneţi liniştiţi şi să trăiţi în continuare aşa cum sunteţi, până când veţi auzi de la mine cum stau lucrurile.

În întrebarea pusă mai sus, se spune: „Noi am fost căsătoriţi în urmă cu douăzeci şi unu de ani de un ofiţer al stării civile.”

Vreau să vă spun ceva, frate şi soră. Odată, un vânzător care era creştin, mi-a povestit că a mers în Connecticut cu ceva afaceri, şi a intrat într-o biserică mare, fiindcă voia să se roage. Nu era nimeni înăuntru, aşa că a îngenuncheat şi s-a rugat. A stat acolo cam o oră, iar la un moment dat a auzit o uşă deschizându-se. S-a gândit că poate este îngrijitorul, aşa că s-a retras într-o parte şi a privit să vadă ce se întâmplă. De fapt erau un bărbat şi o femeie, care au venit de mână până în faţa altarului, iar când au ajuns acolo s-au oprit faţă în faţă şi el a zis:

„Dragă, te iau în căsătorie să fii soţia mea legitimă.”

„Dragă, te iau în căsătorie să fii soţul meu legal,” a spus şi ea.

Când a auzit aceasta, bărbatul s-a gândit: „Acesta este un lucru foarte ciudat! Bărbatul şi femeia aceasta se căsătoresc fără predicator.” A rămas liniştit şi i-a urmărit în continuare. Ei şi-au spus fiecare legământul: să trăiască devotaţi unul celuilalt până când moartea îi va despărţi, apoi s-au îmbrăţişat, s-au sărutat, s-au luat de mână şi au pornit  zâmbitori spre ieşire. Atunci fratele a ieşit de unde stătuse ascuns şi a zis:

„Un moment, vă rog. Sunt străin şi oarecum curios, dar v-aţi căsătorit?”

„Da,” au răspuns ei.

„Bine, dar fără un predicator?”

Atunci el a zâmbit şi a spus: „Nu. Noi suntem căsătoriţi de patruzeci de ani. Ne-am căsătorit chiar în locul acesta, la acest altar, dar în fiecare an venim înapoi şi ne înnoim legământul.”

Aceasta este o idee foarte bună. Vedeţi?

Revenind la căsătorie, tu eşti căsătorit în momentul în care îi promiţi: ea ia sus promisiunea ta, tu o iei pe a ei, iar Dumnezeu le ia pe ale amândorura. Înţelegeţi? De aceea, să nu faci o asemenea promisiune decât dacă eşti convins că asta vrei…

(sfârşitul primei părţi a benzii).

108. Poţi spune că părul unei femei este lung dacă îl taie în faţă?

Mă gândesc că cine a scris biletul întreabă: „Mai este părul lung dacă ele îl taie în faţă?” Nu mai este, pentru că  l-au tăiat.

Voi ştiţi povestea cu omul care şi-a tăiat pantalonii de trei ori şi erau încă prea scurţi. Ce spui? (Fratele Branham vorbeşte cu cineva din audienţă). O, la aceasta mă refer. Eu o necăjesc uneori pe fiica mea cu privire la acela bretoane sau cum se mai numesc ele.

Mă gândesc că femeile care fac acest lucru, se uită în „oglinda retrovizoare,” pentru că au trecut de vârsta de douăzeci şi cinci de ani şi se gândesc că dacă îşi taie acele bretoane vor arăta mai tinere. Soră, sfatul meu este să priveşti înainte, spre ce te îndrepţi, şi nu la cum ai fost cândva. Înţelegeţi?

În ce priveşte scurtarea părului, eu nu vă pot arăta nici un verset biblic în care să scrie că puteţi tăia din el, sau cât puteţi tăia, pentru că nu scrie aşa ceva.

Eu ştiu că şi fiicele mele, Sara şi Rebeca, şi-au tăiat bretoane şi şi-au pus tot felul de lucruri în păr. Să nu credeţi că le apăr. Nu, domnilor! Dacă ar fi fost după mine, nu le-aş fi permis nici măcar să se apropie cu foarfecele de păr.

Nu ştiu dacă la fetiţe li se poate tăia puţin breton în faţă, ca să nu le intre părul în ochi, dar nu cred că este corect. În ce vă priveşte pe voi, surorilor, eu l-aş lăsa aşa cum l-a dat Domnul şi nu m-aş atinge de el.

Eu ştiu că vă place să arătaţi bine, fiindcă aceasta este natura voastră şi este corect, dar să nu uitaţi că voi nu trebuie să arătaţi ca lumea, nici să vă potriviţi chipului ei. Dacă faceţi aceasta, sunteţi greşite. Să nu vă atingeţi de păr, să nu tăiaţi din el! Lăsaţi-l lung pentru că aşa v-a fost dat. Să nu-l tăiaţi cum fac cele din lume.

Unchiul meu din New York a avut o fetiţă pe care o chema Jacqeline. Avea cel mai frumos păr pe care l-am văzut vreodată: era castaniu închis şi îl purta în cozi pe spate. Era atât de lung că îi ajungea până la genunchi. Şi într-o zi, l-a despletit, l-a pieptănat, apoi l-a tăiat jos, uite aşa (Fratele Branham arată). Aceasta s-a întâmplat cam cu douăzeci de ani în urmă şi eu mă tot întreb de ce nu l-a lăsat aşa pieptănat pe spate, pentru că arăta mult mai frumos lung decât să-l poarte după moda acestor Beatles moderni de astăzi. Eu nu aş putea face aşa ceva. Aceasta este o modă a lumii, de aceea lăsaţi-i în pace şi mergeţi pur şi simplu mai departe.

109. Eu şi soţul meu nu avem aceeaşi părere cu privire la Biblie, mai exact cu privire la ceea ce predici tu. El nu înţelege. Ce trebuie să fac, să mă duc cu el la biserica lui, deşi nu cred ce se învaţă acolo? Sunt foarte tulburată din cauza aceasta.

Da. Dacă soţul tău nu are nimic împotriva a ceea ce crezi, să nu-l condamni nici tu, pentru că el este sfinţit prin tine. Înţelegi? Dacă el merge undeva la o biserică denominaţională şi doreşte să-l însoţeşti, o poţi face. Nu există nimic să te poată vătăma acolo, pentru că ai spus că nu crezi învăţătura lor. Aceasta înseamnă că nici măcar nu îi asculţi, dar te duci acolo din respect pentru soţul tău, şi prin aceasta arăţi că îi eşti supusă. Tu eşti învăţată lucruri mult mai înalte decât cele pe care le învaţă ei acolo, şi poţi fi pentru el „sarea pământului”, iar când va vedea aceasta, va dori să vină la Domnul. Da, eu aş merge înainte.

110. Zaharia 4.12-14 şi Apocalipsa 11.4 vorbesc despre aceiaşi bărbaţi?

Să vedem. Deci, Zaharia 4.12-14:

„…Ce înseamnă cele două ramuri de măslin, care sunt lângă cele două ţevi de aur, prin care curge uleiul auriu din el?”

El mi-a răspuns: „Nu ştii ce înseamnă?” Eu am zis: „Nu, domnul meu.” Şi el a zis:

„Aceştia sunt cei doi unşi, care stau înaintea Domnului întregului pământ.”

Şi Apocalipsa 11.4: „Aceştia sunt cei doi măslini şi cele două sfeşnice, care stau înaintea Domnului pământului.”

Cei doi măslini despre care scrie în Zaharia şi Apocalipsa, sunt Moise şi Ilie.

111. Frate Branham, este greşit să lucrezi duminica?

Am explicat deja aceasta. Dacă boul este căzut în groapă, scoate-l, dar să nu-l împingi tu în groapă ca să-l scoţi duminica.

112. Frate Branham, cineva vrea să ştie de ce nu ai fost menţionat în Biblie, dar eu cred că tu te identifici cu Habacuc 2.1-4.

Eu ştiu ce este în inima fratelui sau a sorei care a pus întrebarea. Adevărul este că nu este necesar ca numele tău să fie scris în Biblie, deoarece cât timp eşti în Hristos, eşti în Biblie. Înţelegeţi? Cât timp eşti în Hristos, eşti în plinătatea Bibliei.

Frate Neville, ai găsit textul? Deci Habacuc 2.1-4. Să auzim:

„M-am dus la locul meu de strajă, şi stăteam pe turn ca să veghez şi să văd ce are să-mi spună Domnul, şi ce-mi va răspunde la plângerea mea.

Domnul mi-a răspuns, şi a zis: „Scrie prorocia, şi sapă-o pe table, ca să se poată citi uşor!

Căci este o prorocie, a cărei vreme este hotărâtă, se apropie de împlinire, şi nu va minţi; dacă zăboveşte, aşteaptă-o, căci va veni şi se va împlini negreşit.

Iată, i s-a îngâmfat sufletul, nu este fără prihană în el; dar cel neprihănit va trăi prin credinţa lui.”

Mă gândesc că persoana care a pus întrebarea mă iubeşte, însă adevărul este că deşi Biblia nu specifică numele meu, William Branham, sau numele tău, oricare ar fi acesta, noi suntem oricum în El.

Dacă urmăriţi, veţi vedea că istoria se repetă în Biblie. Am să vă dau un exemplu ca să înţelegeţi la ce mă refer. În Matei 2.15 scrie: „Acolo a rămas până la moartea lui Irod, ca să se împlinească ce fusese vestit de Domnul prin proorocul care zice: „Am chemat pe Fiul Meu din Egipt.” Dacă aveţi o Biblie Scofield sau o altă Biblie cu trimiteri, şi veţi urmări trimiterea care apare în partea dreaptă, jos, a acestui verset, veţi vedea că acolo scrie că Dumnezeu l-a chemat pe Iacov, pe Israel, afară din Egipt: „Când era tânăr Israel, îl iubeam, şi am chemat pe fiul Meu din Egipt.” (Osea 11.1).

Conform acestor versete, Fiul pe care El l-a chemat din Egipt era Israel, dar era şi Isus, ceea ce înseamnă că Cuvântul lui Dumnezeu nu se sfârşeşte niciodată, iar noi ne putem identifica cu diferite tipuri din Biblie.

Câţi vă amintiţi mesajul pe care l-am adus la Phoenix, Arizona, referitor la identificarea noastră cu caracterele creştine din Biblie? Vedeţi? Identificat cu un caracter creştin. Astfel, oriunde veţi deschide în această Scriptură, voi veţi putea vedea dacă vă identificaţi sau nu cu un creştin, dacă sunteţi sau nu un creştin adevărat. Şi nădejdea mea este să mă identific cu toate aceste caractere.

113. Frate Branham, unii spun că s-a luat harul şi că nu mai poate fi salvat nimeni. Este adevărat? Noi urmărim rândurile de rugăciune şi se pare că totuşi unii mai primesc încă îndurare.

De fapt tu ai două întrebări aici. „S-a lua harul?” Să nu gândiţi niciodată aşa, ci mergeţi pur şi simplu înainte şi faceţi tot ce este corect, până când veţi fi luaţi de aici.

„Noi urmărim rândurile de rugăciune şi se pare că totuşi unii mai primesc încă îndurare.”

Sigur că da! Îndurarea arată că uşa este încă deschisă. Nu am timp să intru în Scriptură ca să vă arăt acest lucru, dar într-adevăr, rândul de rugăciune este un loc în care puteţi vedea îndurarea Lui.

Dacă eu aş şti că Isus vine în după-amiaza aceasta, m-aş purta exact cum mă port în clipa aceasta. Înţelegeţi? Aş continua drept înainte. În ce priveşte îndurarea, uşa ei este deschisă întotdeauna.

Mă gândesc că voi aveţi gândul acesta cu încheierea harului, pentru că au fost deschise deja epocile Bisericii şi cele şapte Peceţi. Cele şapte peceţi au descoperit ce s-a întâmplat şi era ascuns, iar cele şapte Biserici ne-au arătat că suntem în ultima epocă, în Laodicea. Totuşi nu trebuie să uitaţi că Biblia a spus şi în zilele Domnului Isus şi în ale lui Pavel că „Vremea este aproape.” Vă puteţi da seama cât de mult a însemnat aceasta în timpul lui Dumnezeu? La El era ieri, dar după timpul nostru au trecut două mii de ani. Înţelegeţi? Înseamnă că ceea ce la El înseamnă „aproape” la noi nu este chiar aşa aproape.

Deci, continuaţi să credeţi şi să vă rugaţi, pentru că uşa îndurării Lui este încă deschisă. Faceţi aceasta cât puteţi de repede şi de serios, pentru că Cel ce face oprirea este Dumnezeu şi El o face când este vremea pentru aceasta.

114. Frate Branham, este adevărat că nu trebuie să predice nimeni afară de tine? Noi am văzut că ai ordinat bărbaţi şi credem că nu ai fi făcut aceasta dacă nu ar fi fost chemaţi să predice.

O, îndurare! Frate sau soră care ai scris acest lucru, oricine ţi-a spus aşa ceva, este greşit. Fiecare bărbat care simte o chemare de la Dumnezeu, intră în slujbă şi începe să predice.

În toată lumea sunt bărbaţi unşi de Dumnezeu să predice Evanghelia. Eu sunt doar o piatră mică de pe plajă, printre multe pietre mari. Adevărul este că sunt o mulţime de bărbaţi mai vrednici şi mai îndreptăţiţi decât mine, să predice Evanghelia, pentru că eu sunt doar un om simplu şi fără educaţie; sunt doar un bob de grâu într-un grânar întreg.

În concluzie, orice bărbat chemat de Dumnezeu trebuie să predice Evanghelia.

115. Cum poate creştinul să ajungă mai adânc în dragostea lui Dumnezeu?

Să citească Cuvântul şi să se roage.

116. Aş vrea să ştiu dacă vei avea un serviciu de vindecare înainte de a pleca de aici. Dacă nu, cum aş putea avea un interviu cu tine?

Dacă nu mă înşel, persoana care a trimis biletul acesta a fost la interviul de azi dimineaţă. În ce priveşte serviciul de vindecare, am avut deja unul.

117. Frate Branham, te rog să explici 1 Corinteni 11.4-6. Învelitoarea despre care scrie aici nu este ceva separat, sau părul lung este singura învelitoare de care avem nevoie noi?

Să vedem… Aici mai scrie ceva:

Când ne rugăm sau prorocim ne putem lăsa părul în jos şi asta este tot?

Mă gândesc că dacă ai părul slab sau nu ai păr, ai putea pune o perucă, dar nu una Beatles. Dacă o femeie nu are părul destul de lung, poate folosi o asemenea perucă. Cred că nu este nici o problemă.

Şi un bărbat care nu are păr şi răceşte foarte uşor, poate folosi o asemenea perucă. O poate face şi pentru soţia sa. Da, aşa este. Nu-i nimic rău în asta. Este acelaşi lucru ca în cazul când îţi pui dinţi, un braţ artificial sau orice altceva. Dacă natura a luat ceva de la tine şi tu poţi înlocui acel lucru, este în ordine.

Cine pune întrebarea, spune: „Când ne rugăm sau prorocim ne putem lăsa părul în jos şi asta este tot?”

Haideţi să vedem ce scrie în versetele menţionate:

„Orice bărbat, care se roagă sau proroceşte cu capul acoperit, îşi necinsteşte Capul său.

Dimpotrivă, orice femeie care se roagă sau proroceşte cu capul dezvelit, îşi necinsteşte capul ei, pentru că este ca una care ar fi rasă.

Dacă o femeie nu se înveleşte, să se şi tundă! Iar, dacă este ruşine pentru o femeie să fie tunsă ori rasă, să se învelească.” (1 Corinteni 11.4-6).

Aici Biblia vorbeşte despre faptul că dacă o femeie îşi taie din păr, trebuie să şi-l radă. Înţelegeţi? Şi aceasta pentru că ea trebuie să aibă părul lung, fiindcă părul i-a fost dat ca învelitoare a capului. Dar bărbatul nu trebuie să poarte părul lung, pentru că dacă face aceasta arată ca o femeie. Vedeţi? El nu poate umbla aşa.

Dacă citiţi mai jos, veţi vedea că bărbatul este capul femeii. Câţi ştiţi aceasta? Iar Capul bărbatului este Hristos. Bărbatul trebuie să-şi taie părul din pricina lui Hristos, pentru că şi bărbatul şi femeia sunt în Hristos. El este tată, mamă, frate, soră, etc. Dar bărbatul este numai masculin, în timp ce femeia este numai feminin. Înţelegeţi? De aceea, bărbatul trebuie să poarte părul scurt, iar femeia trebuie să poarte părul lung. Bărbatul este deasupra femeii; este domnul şi stăpânul ei, de aceea ea trebuie să aibă părul lung.

Dacă vrea să taie din păr, ea trebuie să se radă, iar Biblia spune că „dacă este ruşine pentru o femeie să fie tunsă ori rasă, să se învelească,” adică să poarte părul lung ca să se învelească cu el. Acum este clar? Dacă aţi înţeles, spuneţi „Amin.” (Amin).

118. Frate Branham, noi nu avem nici un predicator acolo unde locuim şi ascultăm numai duminică seara serviciul luat pe bandă. Să ne ducem copiii la o altă biserică pentru şcoala duminicală sau ajunge serviciul înregistrat pe bandă?

Dacă îi luaţi pe copiii voştri şi îi duceţi undeva, într-un grup unde se învaţă altceva, îi veţi încurca. Eu nu aş face aceasta. Ei pot învăţa destul de mult de pe acele benzi, dar dacă îi duceţi, de exemplu, într-o biserică catolică, vă daţi seama ce vor învăţa acolo. Nu v-aş sfătui să faceţi aceasta.

Dacă în apropierea voastră este o biserică mică şi plăcută, care este în dezacord cu două sau trei lucruri, dar este o biserică a Evangheliei depline, cred că este în ordine. Totul depinde de felul cum primesc copiii acele lucruri. În situaţia aceasta, urmăriţi-i cu atenţie şi vedeţi cum reacţionează la cele învăţate acolo şi cum se poartă.

119.  Dacă nu ai în apropiere o biserică la care să mergi, trebuie să asculţi doar benzi?

Da, eu aşa aş face. Aşa este bine.

120. Şi copiii trebuie să trăiască experienţa primirii Duhului Sfânt? Dacă înţeleg mesajul timpului, au şi ei Duhul Sfânt?

Fiecare trebuie să aibă o experienţă! Copiii voştri nu pot merge înăuntru pe nici o altă cale, decât pe aceea pe care mergeţi şi voi. Înţelegeţi? Ei trebuie să fie născuţi din nou, pentru că în Împărăţia lui Dumnezeu nu există nepoţi; acolo toţi sunt copiii Lui.

În concluzie, ei trebuie să trăiască o experienţă cu Dumnezeu, întocmai ca voi.

121. Referitor la Cuvântul din Efeseni 4.11-13, am vrea să ştim dacă putem ajunge la desăvârşire prin ascultarea acestor benzi, sau trebuie să fim în biserică, acolo unde lucrează slujbele şi darurile care ajută la desăvârşirea Bisericii? Noi am crezut din inimă tot Cuvântul Domnului.

Eu ştiu cine pune această întrebare… Ei sunt foarte departe, în Oregon, şi nu pot veni tot timpul până aici. Cred că au fost duminica trecută. Fiul fratelui este ghid şi m-a invitat în rezervaţie, la vânătoare de elani.

Ei întreabă dacă trebuie să vină la biserică pentru desăvârşire. Nu! Noi venim la biserică să avem părtăşie unii cu alţii în Cuvânt, dar desăvârşirea este între noi şi Dumnezeu. Sângele lui Hristos este Cel care ne desăvârşeşte prin Duhul Sfânt.

Fratele scrie: „…trebuie să fim în biserică, acolo unde lucrează slujbele şi darurile care ajută la desăvârşirea Bisericii?”

Adevărul este că printre noi nu lucrează prea multe daruri, însă sunt câteva dintre ele. Mă refer la darul prorociei şi al vorbirii îl limbi şi tălmăcirii.

Fratele Higginbotham are darul vorbirii în limbi, şi la fel fratele Junior Jackson. De asemenea, sunt doi sau trei fraţi care au tălmăcirea limbilor, iar fratele Neville, păstorul nostru, vorbeşte în limbi şi uneori proroceşte.

Chiar zilele trecute a spus ceva într-o casă. El a prorocit cu privire la un bărbat care bea şi a spus că în viaţa lui va fi o mare schimbare. Şi aşa a fost. El mergea la Alcoolicii anonimi, dar după ce ne-am întâlnit în casa aceea, nu a mai băut deloc. Are deja şaizeci şi opt de zile de când nu a mai băut deloc şi nu mai ia nici medicamente pentru aceasta.

Deci noi avem câteva daruri care lucrează printre noi şi vom fi foarte bucuroşi să avem părtăşie cu oricare dintre voi, dacă aveţi drum pe aici.

Dar în ce priveşte desăvârşirea, ea aparţine lui Hristos. Aşa este.

122. Când va învia biserica moartă în timpul necazului celui mare? Vor trebui să aştepte până la învierea celor păcătoşi, sau vor învia şi vor trăi în timpul Mileniului?

Aceasta este o întrebare bună şi mi-ar lua mai mult timp pentru a o lămuri. Cel puţin două treimi dintre întrebările puse mi-ar lua cam două ore, însă fiind foarte multe, nu pot face aceasta. Aici sunt câteva întrebări foarte bune, care trebuie să fie cunoscute: sămânţa şarpelui şi altele, dar trebuie să trec foarte repede prin ele.

Deci: „Când va învia biserica moartă în timpul necazului celui mare?”

La a doua înviere.

„Vor trebui să aştepte până la învierea celor păcătoşi?”

Cei drepţi şi cei nedrepţi vor fi înviaţi în acelaşi timp.

„…vor învia şi vor trăi în timpul Mileniului?”

Nu. „Ceilalţi morţi n-au înviat până nu s-au sfârşit cei o mie de ani.” (Apocalipsa 20.4).

Am răspuns foarte scurt, dar sunt sigur că aţi înţeles.

123. Ce vrea să spună Pavel prin „slobozenie” şi „slobozenie în Hristos?” Cum este cu „slobozenia de sub Lege?”

Ei bine, voi nu sunteţi legaţi prin Lege. Ca să mă puteţi înţelege, am să vă dau un exemplu firesc. Dacă merg pe stradă cu 30 de mile/oră, aceasta este limita legală de viteză şi sunt în ordine. Dar dacă merg cu 40 de mile/oră, sunt condamnat de lege. Înţelegeţi? Cât timp merg cu 30 de mile/oră, nu am probleme cu legea.

Acelaşi lucru este şi cu „slobozenia în Hristos.” Dacă nu mint, nu fur, nu fumez, nu săvârşesc adulter, sau nici unul din acele lucruri greşite, nu intru sub incidenţa Legii Cuvântului şi sunt slobod în Hristos.

124. Ce crezi cu privire la controlul naşterilor?

Am avut o întrebare asemănătoare la interviul de azi dimineaţă. Cu privire la aceste lucruri aş prefera să vorbesc personal, pentru că sunt anumite lucruri pe care trebuie să le spun.

Adevărul este că există o modalitate de a face acest control al naşterii în mod corect şi pot s-o spun la general. În viaţa unei femei există un anumit număr de zile în care ea nu este fertilă. Înţelegeţi? În ordine.

Există şi unele situaţii extreme: de exemplu, naşterea unui copil ar putea omorî pe femeie. Voi trebuie să fiţi atenţi la aceasta. Însărcinarea unei femei este aceea de a aduce viaţa, aceasta este chemarea ei pe acest pământ. Dar dacă soţia ta este bolnăvicioasă, iar naşterea unui copil ar omorî-o, eu nu aş face aceasta; şi cred că nici Dumnezeu nu vrea să o faci.

Aş vrea să veniţi la mine personal, fiindcă dacă vom sta de vorbă voi putea vedea care sunt problemele. Dacă discutăm, voi şti dacă sunteţi sinceri sau mă minţiţi.

125. În Apocalipsa 20.3 şi 20.7, scrie că după cei o mie de ani, Satan va fi dezlegat pentru puţină vreme. De ce?

De ce va fi dezlegat? Ca să-şi adune poporul care se va ridica la a doua înviere, pentru că el şi toţi ai lui trebuie să stea la judecată. Vedeţi? El trebuie să fie condamnat.

126. Frate Branham, te rog să explici Fapte 9.7 şi Fapte 22.9.

Deci Fapte 9.7. Frate Neville, să vedem ce scrie acolo: „Oamenii care-l însoţeau, au rămas încremeniţi; auzeau în adevăr glasul, dar nu vedeau pe nimeni.”

Şi Fapte 22.9: „Cei ce erau cu mine, au văzut bine lumina, şi s-au înfricoşat; dar n-au auzit glasul Celui ce vorbea.”

Eu înţeleg unde vreţi să ajungeţi. Este într-adevăr ciudat, pentru că într-un loc spune că „…auzeau în adevăr glasul, dar nu vedeau pe nimeni.” Iar în celălalt loc spune invers: „…au văzut bine lumina, şi s-au înfricoşat; dar n-au auzit glasul Celui ce vorbea.”

Câţi dintre voi au văzut mai demult aceasta? Eu am văzut, dar nu pot explica. Va trebui să-mi descopere Domnul înainte ca să pot spune ceva. Întotdeauna am promis că voi fi sincer faţă de voi, de aceea vă spun sincer că nu ştiu ce să zic.

Chiar nu pot explica de ce într-un loc scrie că ei au auzit Glasul dar n-au văzut pe nimeni, iar în celălalt loc spune că n-au auzit Glasul, dar au văzut lumina. Dacă Domnul îmi va descoperi, am să vă spun.

Azi dimineaţă, Domnul Dumnezeu, Creatorul cerurilor şi al pământului, mi-a arătat ultimele lucruri referitoare la „Căsătorie şi despărţire.” Acesta-i adevărul. De aceea v-am spus să mă lăsaţi să pun totul împreună.

La fel s-a întâmplat şi când am primit descoperirea despre „Sămânţa şarpelui”. Eu nu am văzut totul de la început. Acesta este motivul pentru care plec undeva departe şi singur, şi atunci Duhul Sfânt începe s-o deschidă.

Acum, aş vrea să văd pe cineva care încearcă s-o contrazică. Vedeţi? Nu o puteţi face.

127. Te rog să explici taina transformării Miresei.

Aceasta este o transformare a trupurilor noastre. Când spun „trupurile noastre,” nu mă refer doar la biserica aceasta, ci la fiecare credincios adevărat.

Avraam a aşteptat un fiu care i-a fost făgăduit, este adevărat? Dar şi Biserica aşteaptă un Fiu promis.

Înainte ca Avraam şi Sara să poată primi acel fiu, a fost nevoie ca trupurile lor să fie transformate. Ea era prea bătrână ca să mai poată avea un copil: pieptul ei era uscat şi izvoarele de lapte din sâni, secate. Pântecele ei nu fusese niciodată fertil, pentru că şi în tinereţe fusese stearpă, iar inima îi era prea bătrână să mai suporte durerile naşterii. Dar ce s-a întâmplat? Dumnezeu a transformat-o într-o femeie tânără, acelaşi lucru făcându-l şi cu Avraam, pentru că şi trupul lui era la fel de uscat. Astfel, Dumnezeu a trebuit să le transforme trupurile ca să poată primi fiul promis.

Nici noi nu-L putem primi pe Fiul promis în trupurile în care trăim acum, pentru că ele sunt supuse păcatului. Acest trup este controlat de cinci simţuri: văz, auz, miros, pipăit şi gust, care ne-au făcut vulnerabili: judecăm şi facem toate celelalte lucruri, dar trupul  nou, care vine prin naşterea din nou, este de fapt acel ceva lăuntric care trăieşte veşnic.

Trupul acesta firesc este supus morţii şi va muri, dar cel care este ascuns în interiorul acestui trup, persoana care sunteţi voi de fapt, nu poate muri; aceea primeşte Viaţa nouă, prin naşterea din nou, Viaţa care zideşte un trup nou în jurul ei.

Trupul acesta este o reflectare, un negativ, dar trupul acela va fi realitatea. Şi aşa cum a fost transformat trupul Sarei, vor fi transformate şi trupurile noastre. Cuvântul Lui este în tine şi acel trup se va materializa în jurul Cuvântului, aducându-l astfel la suprafaţă pe omul nou.

Trupul bătrân al Sarei, primul trup, trupul de carne, trebuia transformat ca să poată naşte fiul promis Înţelegeţi? Trupul acela bătrân nu o putea face, aşa cum nu o poate face nici trupul nostru, care va trebui schimbat în acelaşi fel ca să Îl poată primi pe Fiul.

128. Cum va avea loc plecarea Miresei şi unde va merge ea?

Mireasa va merge în slavă, în cer, pentru Cina nunţii. Aici avem un tablou minunat cu Rebeca şi Isaac, când Rebeca s-a dus să-l întâlnească pe Isaac.

Vă amintiţi de Eliezer, trimisul lui Avraam, care reprezintă mesajul care merge înainte ca să găsească o Mireasă pentru Hristos. Eliezer a găsit-o pe frumoasa Rebeca venită în răcoarea serii la fântână să ia apă. (Geneza 24). Slujitorul lui Avraam s-a rugat Domului şi a zis: „Doamne, Dumnezeul stăpânului meu Avraam! Te rog, dă-mi izbândă astăzi, şi îndură-Te de stăpânul meu Avraam.” (v. 12), pentru că stăpânul său îi spusese: „…nu vei lua fiului meu o nevastă dintre fetele Canaaniţilor, în mijlocul cărora locuiesc, ci te vei duce în ţara şi la rudele mele să iei nevastă fiului meu Isaac.” (v. 3-4), arătând prin aceasta, că Mireasa este rudă de sânge cu Hristos, pentru că Rebeca şi Isaac erau verişori.

Astfel, Eliezer s-a dus la rudele lui Avraam şi s-a întâlnit cu frumoasa Rebeca la fântână, după ce el s-a rugat şi a zis: „Fă ca fata căreia îi voi zice: „Pleacă-ţi vadra, te rog, ca să beau”, şi care va răspunde: „Bea, şi am să dau de băut şi cămilelor tale”, să fie aceea, pe care ai rânduit-o Tu pentru robul Tău Isaac! Şi prin aceasta voi cunoaşte că Te-ai îndurat de stăpânul meu.” (v. 14). Lucrurile s-au petrecut întocmai cum a cerut el, dar alegerea finală aparţinea fetei. Eliezer a cerut-o de la tatăl şi de la mama ei, şi desigur, nici unul dintre ei nu erau de acord ca ea să plece. Ar fi vrut să mai stea cu ei, dar el le-a zis: „Nu mă opriţi, fiindcă Domnul mi-a dat izbândă în călătoria mea; lăsaţi-mă să plec, şi să mă duc la stăpânul meu.” (v. 56).

Cea care trebuia să facă alegerea era Rebeca, aşa că părinţii ei au zis: „Să chemăm pe fată, şi s-o întrebăm.” (v. 57).

Şi când a fost întrebată, ea a răspuns imediat: „Da, vreau.” Apoi a încălecat pe cămilă şi a mers să se întâlnească cu mirele ei. Chiar cămila pe care a adăpat-o ea, a purtat-o spre mirele ei şi spre biruinţă.

Chiar cămila pe care o adăpăm, (puterea, pentru că în Biblie animalul este simbolul puterii), Cuvântul vieţii, este Cel care ne poartă spre Ţara gloriei ca să ne întâlnim cu Mirele nostru. Da, domnilor! Amin.

Veghind în aşteptarea

Zilei binecuvântate a Mileniului,

Când slăvitul nostru Domn va veni

Să-şi răpească Mireasa care aşteaptă.

Amintiţi-vă că Isaac stătea afară în câmp şi medita, iar când a văzut-o pe Rebeca a fost dragoste la prima vedere. Ea s-a îndrăgostit de el şi el s-a îndrăgostit de ea. Amin. O, Doamne!

Când l-a văzut, inima ei s-a umplut de bucurie. Ea nu ştia cu cine urma să se căsătorească, dar a păşit prin credinţă. Amin.

Amintiţi-vă că Isus va părăsi Împărăţia, pentru că noi nu-L vom întâlni în slavă, ci în văzduh, între cer şi pământ.

Isaac a întâlnit-o pe Rebeca între casa lui şi casa ei. Amin. Apoi a luat-o în casa lui, s-a căsătorit cu ea şi a moştenit tot ce avea tatăl său. Amin. Cât este de desăvârşit!

Mai este aici o întrebare, dar prefer să discutăm despre ea la interviu. Bine?…

129. Am două fiice căsătorite cu bărbaţi din denominaţiuni. Ele cred acest mesaj şi au luat poziţie pentru El, dar bărbaţii lor sunt împotrivă. Ce trebuie să facă în situaţia aceasta?

Staţi pe poziţie! Categoric. Arătaţi-vă culoarea şi nu cedaţi în faţa lor! Eu nu zic să nu mergeţi printre ei; puteţi avea şi părtăşie cu ei, dar dacă vin să vă schimbe dieta, voi ştiţi că porumbelul nu poate mânca ce mănâncă un şoricar.

130. Frate Branham, te rog să explici Marcu 13.27. Apoi te rog să explici ce este cu oamenii din Apocalipsa 20.7-9, care se ridică şi fac război împotriva sfinţilor. De unde vin ei? Este vorba de o trecere dincolo ca în cazul familiei lui Noe?

Mai întâi Marcu 13.27. Să vedem ce scrie acolo:

„Atunci va trimite pe îngerii Săi, şi va aduna pe cei aleşi din cele patru vânturi, de la marginea pământului până la marginea cerului.”

Aici vorbeşte despre înviere, transformare şi înălţare la cer. Atunci, El îşi va trimite Îngerii să-i adune pe ai Săi.   V-aţi întrebat vreodată ce sunt îngerii? Mesageri. Ei îi vor aduna pe cei aleşi, îi vor strânge împreună din cele mai îndepărtate părţi ale pământului până în cele mai îndepărtate părţi ale cerului. Vedeţi? Cuvântul vorbit este manifestat pe pământ. În ordine.

Acum să vedem Apocalipsa 20.7-9: „Când se vor împlini cei o mie de ani, Satana va fi dezlegat;

şi va ieşi din temniţa lui, ca să înşele Neamurile, care sunt în cele patru colţuri ale pământului, pe Gog şi pe Magog, ca să-i adune pentru război. Numărul lor va fi ca nisipul mării.

Şi ei s-au suit pe faţa pământului, şi au înconjurat tabăra sfinţilor şi cetatea preaiubită. Dar din cer s-a pogorât un foc care i-a mistuit.”

În ordine. Eu tocmai am explicat aceasta: cum Satan va fi dezlegat din închisoarea lui la sfârşitul celor o mie de ani.

Să mergem mai departe.

Frate Capps, eu nu prea înţeleg ce scrie aici…

131. Frate Branham, faptul că am renunţat să mai fiu asistentă medicală a venit de la Dumnezeu sau este vina mea?

Nu ştiu ce să zic. La această întrebare aş răspunde mai bine la interviu.

A fi asistentă medicală este un lucru legal. Eu cred că pentru ea această întrebare este foarte importantă; aşa cum este pentru voi întrebarea voastră, însă nu înţeleg de ce a renunţat să mai fie asistentă medicală. Poate te-ai oprit pentru că te-ai gândit că nu ar trebui să lucrezi. Păi mă gândesc că această meserie ar trebui făcută mai mult din milă, la fel ca şi cea de medic.

Un doctor adevărat îl va ajuta pe un om indiferent dacă are sau nu bani. Vedeţi? Cred că acelaşi lucru este valabil şi pentru un lucrător. Slujba noastră trebuie să fie pentru oameni ca să le aducem Viaţa.

Când cei din biserica mea mi-au spus că vor să-mi dea un salariu de o sută de dolari pe săptămână, am crezut că şi mor. Doamna Wilson şi fiul ei îşi amintesc probabil că eu am predicat aici timp de şaptesprezece ani şi nu am luat nici măcar un cent în viaţa mea. Fiecare cent din puţinii bani pe care i-am putut câştiga, i-am pus în slujba bisericii. Apoi când mi s-a spus că ar trebui să iau ceva bani pentru aceste adunări, am refuzat pentru că aceasta mi-ar fi ruinat slujba. Desigur, cred că este în regulă să fie sponsorizate aceste adunări, însă pentru mine personal nu vreau nimic, nici măcar un cent. Singurul lucru de care am nevoie este prietenia voastră şi îndurarea lui Dumnezeu.

Eu vă iubesc şi vreau să fiţi corecţi; însă acelaşi lucru îl vreau şi pentru mine: să fiu corect în toate lucrurile. Vreau să mă credeţi, dar şi eu trebuie să vă cred, iar când veniţi la mine cu o întrebare, vreau să fie cât se poate de sincer şi de cinstit. Şi vă spun în Numele Domnului că vreau să faceţi întocmai ce v-am spus să faceţi. Să nu vă abateţi nici un pic de la aceasta, pentru că atunci totul va fi în ordine.

Revenind la întrebarea pusă, mă gândesc că o asistentă medicală adevărată trebuie să fie blândă şi bună cu oamenii. Cine a fost bolnav în spital ştie ce înseamnă să ai alături de tine o asistentă plăcută şi atentă, care încearcă să facă totul ca să te simţi mai bine.

Când eram tânăr, eu am fost împuşcat şi a trebuit să merg la spital. Am avut o asistentă micuţă şi i-am zis: „Murături dulci,” pentru că tot timpul mânca murături. Aveam doar paisprezece ani şi fusesem împuşcat în ambele picioare iar ea mi-a pus o pernă aici, o pernă dincolo şi m-a ajutat tot timpul. A fost atât de atentă şi de plăcută, încât deşi eram un copil, mă gândeam tot timpul că aş putea să mă căsătoresc cu ea. Vedeţi? Aceasta înseamnă să faci ceva pentru cel de lângă tine.

132. Întrebarea mea este dacă pijamaua îmbrăcată de femei aparţine de îmbrăcămintea unui bărbat.

Nu ştiu. Vă las pe voi să decideţi în privinţa aceasta. Voi nu trebuie să faceţi parada în faţa oamenilor îmbrăcate aşa, însă să mergeţi la culcare îmbrăcate în pijama, nu ştiu ce să spun…

V-am spus că voi fi sincer, dacă nu ştiu ce să răspund. Nu vă spun care este părerea mea, decât dacă vreţi să-mi auziţi părerea. Dacă vreţi să ştiţi ce cred eu personal despre aceasta, am să vă spun. Însă vă rog să reţineţi că este părerea mea şi ca urmare poate fi la un milion de mile depărtare de adevăr. Părerea mea este că ar fi frumos să aibă o cămaşă de noapte, însă nu pot susţine cu Biblia aceasta, aşa că depinde de voi.

133. Este greşit să tai capetele la păr?

Tocmai am răspuns la întrebarea aceasta, aşa că nu mai revin asupra ei.

134. Frate Branham, într-una din benzile despre cele şapte epoci ale Bisericii, ai spus că Iuda a fost neprihănit şi sfinţit. Erau acestea adevărate? Experienţele adevărate pe care le-a trăit nu vorbesc despre harul pe care l-a primit? De asemenea ai spus că el a avut numele scris în Cartea Vieţii, dar noi ştim că a mers în iad şi a fost pierdut. Cum este posibil ca o persoană să aibă numele în Cartea Vieţii şi să fie totuşi pierdută? Sau, de ce pune Dumnezeu numele persoanelor în Cartea Vieţii, când ştie că la sfârşit vor fi pierdute?

Aceasta este o întrebare bună, aşa-i? Deci, când am vorbit despre epocile Bisericii, am menţionat că numele lui Iuda a fost scris în Cartea Vieţii, ceea ce este adevărat. Noi ştim aceasta, pentru că Isus i-a trimis pe cei doisprezece, între ei fiind şi Iuda, şi le-a zis să scoată dracii, să predice Evanghelia, să învieze morţii şi să-i vindece pe bolnavi, iar ei s-au întors plini de bucurie pentru că dracii le erau supuşi, este adevărat? Aşa scrie în Matei 10. Şi Biblia îi numeşte pe nume pe cei doisprezece care au fost trimişi, iar Iuda Iscarioteanul era printre ei. Şi deşi a făcut acele lucrări mari, mai târziu L-a trădat pe Domnul. Vedeţi? Care era problema? Atitudinea lui era greşită. Voi nu trebuie să vă bucuraţi pentru că aveţi putere să faceţi un drac să plece, ci trebuie să vă bucuraţi pentru că aţi primit suficient har ca să fiţi mântuiţi. Înţelegeţi?

De obicei, oamenii care au daruri nu le doresc. Astfel, Pavel a încercat să fugă de acel lucru şi la fel Moise. Aşa fac toţi marii conducători, pentru că îşi dau seama ce răspundere mare stă în faţa lor.

Dacă vedeţi că un om se roagă tot timpul: „Doamne, umple-mă cu putere, căci atunci voi merge afară şi voi scoate dracii…” să ştiţi că nu o va primi niciodată. Dumnezeu nu îi va încredinţa niciodată nimic unui asemenea om. Sigur că nu.

Dar dacă cineva fuge şi nu vrea să aibă nimic a face cu aşa ceva, acela este omul pe care Dumnezeu îl poate lua ca să-l folosească. Înţelegeţi?

Astfel, Iuda s-a întors împreună cu ceilalţi, bucurându-se pentru că făcuseră acele lucrări măreţe, dar Domnul le-a zis: „…nu vă bucuraţi de faptul că duhurile vă sunt supuse; ci bucuraţi-vă că numele voastre sunt scrise în ceruri.”  (Luca 10.20). Unde? În Cartea Vieţii.

Dacă veţi merge în cartea lui Daniel, veţi vedea că şi el scrie despre aceasta.

Dar faptul că numele tău este scris în Cartea Vieţii, care este în cer, nu înseamnă că eşti salvat. Tu nu eşti convertit, schimbat, până nu primeşti Duhul Sfânt. Reţineţi aceasta. Până atunci eşti doar un potenţial convertit.

Dacă îmi ceri un pom de stejar şi eu îţi dau o ghindă, potenţial tu ai un stejar, dar acesta nu este încă dezvoltat. Acesta este motivul pentru care eu nu cred în siguranţa veşnică aşa cum credeţi voi.

Dacă cer un ogor cu porumb şi văd pe el porumbul crescut cam atât de înalt (fratele Branham arată), pot spune că potenţial am ogorul, aşa-i? Dar el nu este încă dezvoltat, iar până la coacere s-ar putea întâmpla ceva cu el. Înţelegeţi?

Voi mergeţi prin neprihănire şi sfinţire spre botezul Duhului Sfânt, iar când sunteţi botezaţi cu adevărat cu Duhul Sfânt, sunteţi în Împărăţie.

Voi ziceţi: „Este adevărat, frate Branham?”

Nu am timp să merg acum în Scriptură, dar puteţi căuta când mergeţi acasă. Trebuie să caut cu concordanţa, pentru că nu mai ţin minte unde scrie. Petru a fost curăţit şi sfinţit, pentru că Isus a spus în Ioan 17.17: „Sfinţeşte-i prin adevărul Tău: Cuvântul Tău este adevărul.” Şi El şi Cuvântul era Acelaşi. Deci, ei au fost sfinţiţi prin Cuvânt, prin Adevăr, dar cu toate acestea, în noaptea când a fost vândut de Iuda, Isus i-a spus lui Petru: „…după ce te vei întoarce la Dumnezeu, să întăreşti pe fraţii tăi.”(Luca 22.32). Vedeţi? După ce te vei converti.

Acest bărbat L-a urmat pe Domnul timp de trei ani şi a avut numele scris în Cartea Vieţii Mielului; a scos draci şi a făcut lucrări măreţe, a vindecat bolnavii şi a vestit Evanghelia, dar cu toate acestea nu era convertit, schimbat. Înţelegeţi? Aceasta înseamnă că voi înaintaţi spre convertire.

Când are loc fecundarea ovulului de către spermatozoid, potenţial, copilul este acolo, dar este nevoie ca acel embrion să se dezvolte; apoi copilul trebuie să se nască, iar pentru a fi viu are nevoie de suflarea de viaţă.

Voi ziceţi: „Păi el este viu încă din pântecele mamei!” Nu, nu este aşa! Nervii şi muşchii lui zvâcnesc, dar nu primeşte viaţă decât după ce se naşte. Vedeţi?

Aceasta înseamnă că şi tu poţi să sari şi să zvâcneşti şi totuşi să nu fii încă viu. Pentru a fi viu este nevoie să te naşti. Voi ştiţi ce vreau să spun. În ordine.

„De asemenea ai spus că el a avut numele scris în Cartea Vieţii, dar noi ştim că a mers în iad şi a fost pierdut. Cum este posibil ca o persoană să aibă numele în Cartea Vieţii şi să fie totuşi pierdută?”

Fiţi atenţi! Prima carte a descoperirii a fost scrisă de Daniel. Şi el spune că a văzut „un îmbătrânit de zile, al cărui păr era alb ca lâna curată.” (Daniel 7.9). Câţi vă amintiţi aceasta? Apoi a venit Ioan şi a spus acelaşi lucru în Apocalipsa 1.14-15: „Capul şi părul Lui erau albe ca lâna albă, ca zăpada; ochii Lui erau ca para focului;

picioarele Lui erau ca arama aprinsă şi arsă într-un cuptor; şi glasul Lui era ca vuietul unor ape mari.”

Cel Îmbătrânit de zile, nu era de fapt bătrân din pricina timpului, pentru că El este Cel veşnic. Şi fiţi atenţi ce s-a întâmplat acolo: „Mii de mii de slujitori Îi slujeau şi de zece mii de ori zece mii stăteau înaintea Lui. S-a ţinut judecata şi s-au deschis cărţile.” (Daniel 7.10), iar în Apocalipsa 20.12 scrie: „…Nişte cărţi au fost deschise. Şi a fost deschisă o altă carte, care este Cartea Vieţii. Şi morţii au fost judecaţi după faptele lor, după cele ce erau scrise în cărţile acelea.”

Vedeţi cât este de perfect? El a venit cu sfinţii Săi „de zece mii de ori zece mii”, pentru a face judecata. Vedeţi? Mirele şi Mireasa, Împăratul şi Împărăteasa Sa.

Cine este micuţa ta împărăteasă din casă? Soţia. Ea este aceea care te slujeşte şi te serveşte.

Tot aşa, Mireasa Îl slujeşte pe Hristos, Cuvântul: „Omul nu trăieşte numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.” (Matei 4.4).

Ea slujeşte Cuvântul Împăratului, fiind manifestarea Cuvântului făgăduit pentru timpul în care trăieşte. Amin.

Eu am spus ceva, dar voi nu aţi înţeles: „Ea slujeşte Cuvântul făgăduit pentru timpul în care trăieşte.”

Acesta este un lucru bun: să slujeşti Cuvântul în timpul în care trăieşti. Dacă aţi observat din cele citite, El a venit cu zecile de mii de sfinţi şi s-a ţinut judecata. Cu ocazia aceasta au fost deschise cărţile şi a mai fost deschisă şi o altă carte: Cartea Vieţii. Cine sunt acei sfinţi? Mireasa care nu trebuie să mai fie judecată.

Deci, a fost deschisă şi Cartea Vieţii şi toţi cei care aveau numele scris în ea trebuiau judecaţi după cele scrise în ea. Astfel, Iuda Iscarioteanul, care a pretins că este un credincios, a avut numele scris acolo. Este adevărat? El a pretins să aibă Viaţa veşnică şi numele lui a fost scris în acea carte. El trebuia să fie judecat ca să se vadă de ce L-a vândut pe Cuvântul Vieţii pentru treizeci de arginţi. Unii se vând ca să fie un metodist, un baptist sau altceva de felul acesta. Vedeţi? Prin aceasta, el şi-a vândut însă locul din Cartea Vieţii şi va trebui să stea acolo şi să fie judecat prin Cuvânt. Iuda trebuie să vină la judecată. Numele lui era într-adevăr în Cartea Vieţii, dar aceasta nu înseamnă că era salvat. El trebuie să suporte judecata.

La fel se va întâmpla cu fecioarele neînţelepte. Domnul Isus a spus în Ioan 5.24: „…cine ascultă cuvintele Mele şi crede…” Aceste cuvinte se referă la cel care Îl primeşte, nu la cel care Îl aude predicat dar merge mai departe zicând: „Nonsens!” „…cine ascultă cuvintele Mele şi crede (Nu se face că crede, ci crede cu adevărat) în Cel ce  M-a trimis (Care este Cuvântul) are viaţa veşnică şi nu vine la judecată, ci a trecut (la trecut) din moarte la viaţă.” Asta este.

Deci Iuda a avut numele scris în Cartea Vieţii, aşa-i? Şi atunci de ce a fost osândit? Pentru că şi-a vândut dreptul de întâi născut.

Priviţi-l pe Esau. Prin faptul că era întâiul născut, el a primit dreptul de întâi născut, prin făgăduinţă, dar l-a vândut pentru o mâncare de linte. Da, el şi-a vândut dreptul de întâi născut pentru un bon de masă, ca să-şi umple burta,  şi nu a mai găsit nici un loc să se pocăiască.

Cele zece iscoade care s-au dus să iscodească ţara, au venit înapoi şi chiar au mâncat din strugurii pe care-i aduseseră Iosua şi Caleb. Dar ce au făcut? Şi-au vândut dreptul de întâi născuţi.

Vorbind sub inspiraţia lui Hristos, Pavel a spus în Evrei 6.4-6:

„Căci cei ce au fost luminaţi odată – şi au gustat darul ceresc, şi s-au făcut părtaşi Duhului Sfânt,

şi au gustat Cuvântul cel bun al lui Dumnezeu şi puterile veacului viitor –

şi care totuşi au căzut, este cu neputinţă să fie înnoiţi iarăşi şi aduşi la pocăinţă, fiindcă ei răstignesc din nou, pentru ei, pe Fiul lui Dumnezeu şi-L dau să fie batjocorit.”

Vedeţi? Este imposibil ca un astfel de om să mai vină înapoi.

Şi ce spune Biblia? Deşi erau credincioşi şi aveau numele scris în Cartea Vieţii, toţi acei evrei au murit în pustie, afară de Iosua şi Caleb.

Pavel spune aici că dacă un om trece prin neprihănire şi sfinţire şi apoi ajunge la poarta botezului cu Duhul Sfânt, dar din pricina popularităţii sau a denominaţiunii din care face parte, refuză să umble cu El „…nu mai rămâne nicio jertfă pentru păcate…” De ce? Pentru că a nesocotit chiar lucrarea harului care l-a adus până acolo şi în loc să meargă mai departe, s-a întors înapoi. Hristos a fost răstignit ca păcătos, iar prin sângele Său, ne-a făcut neprihăniţi, ne-a sfinţit şi ne aduce la botezul Duhului Sfânt.

Revenind la Iuda, vedem că el a urmat exact această cale. El a fost considerat neprihănit prin credinţa în Domnul Isus Hristos, apoi a fost sfinţit şi i s-a dat putere să scoată afară duhuri rele; avea numele scris în Cartea Vieţii, dar când s-a ajuns la cincizecime, la botezul cu Duhul Sfânt, la plinătatea Cuvântului, şi-a arătat adevărata culoare. A făcut exact acelaşi lucru ca iscoadele din Canaan şi ca Esau.

Şi acelaşi lucru l-a făcut Satan cu Eva în grădina Eden: „…Oare a zis Dumnezeu cu adevărat…” (Geneza 3.1).

„Da,” a răspuns ea, „dar Dumnezeu a zis…”

„Ştiu şi eu că El a spus aceasta, dar hotărât că nu veţi muri…” Vedeţi? El a spus întotdeauna acelaşi lucru, iar astăzi face la fel.

Biserica a trecut prin neprihănire, prin mesajul lui Martin Luther şi prin sfinţire, prin mesajul lui Wesley, dar când ajunge la botezul Duhului Sfânt îşi arată adevărata culoare, prin faptul că nu vor să aibă nimic a face cu aceasta. Priviţi Nazarinenii, Sfinţii Pelerini, Biserica lui Dumnezeu,  nu poţi să-i învinuieşti de nimic, dar ce face diavolul când ajung la graniţă, la botezul cu Duhul Sfânt pentru naşterea din nou? Vine imediat şi încearcă să-i îndepărteze de El. Da, va face tot ce va putea ca să-i ţină pe oameni departe de El.

Astfel, se învârt în jur şi spun: „Trebuie să vorbeşti în limbi! Trebuie să ai o senzaţie. Trebuie să faci asta…”

Nu! Tu trebuie să fii născut din nou! Nu lăsaţi pe nimeni să vă spună că sfinţirea şi Duhul Sfânt sunt acelaşi lucru, pentru că nu este aşa! Cu certitudine că nu este!

Auziţi-l pe fratele Capps, care cândva a fost nazarinean, cum spune: „Nu este acelaşi lucru!” El ştie că există o diferenţă între sfinţenie şi botezul Duhului Sfânt, pentru că este. Înţelegeţi?

Nazarinenii… Nu există nimeni să poată spune un singur cuvânt împotriva acestor oameni religioşi; ei sunt cât se poate de plăcuţi şi amabili. Biserica lui Dumnezeu, metodiştii liberi, sunt la fel, dar când se ajunge la lucrarea Duhului Sfânt, spun: „Oh, acela este diavolul!” Ce fac prin aceasta? Hulesc Duhul Sfânt, iar când fac aceasta sunt terminaţi. Ce se întâmplă cu cine huleşte? Nu mai poate fi iertat niciodată. „Căci cei ce au fost luminaţi odată – şi au gustat darul ceresc, şi s-au făcut părtaşi Duhului Sfânt…” Au gustat din sfinţirea lui Dumnezeu: s-au sfinţit de ţigări, de femeile imorale şi de toată viaţa murdară din trecut. Au gustat darul ceresc: au păşit până la graniţele Ţarii, la fel ca cele zece iscoade, care au mâncat din roadele ţării. Dar ce au făcut după aceea? Ei ar fi trebuit să renunţe la denominaţiunea lor şi să treacă dincolo. Vedeţi? „…au gustat Cuvântul cel bun al lui Dumnezeu şi puterile veacului viitor –

şi care totuşi au căzut, este cu neputinţă să fie înnoiţi iarăşi şi aduşi la pocăinţă, fiindcă ei răstignesc din nou, pentru ei, pe Fiul lui Dumnezeu şi-L dau să fie batjocorit.”

Tu ai fost sfinţit prin sângele Legământului şi numele tău a fost scris în Carte. El a făcut aceasta deşi a ştiut de la început ce vei face. El a ştiut că Iuda nu va merge mai departe. El l-a cunoscut de la început şi a ştiut că era fiul pierzării. Dar lucrarea Sa trebuia împlinită; Cuvântul trebuia împlinit, de aceea totul a fost prezentat prin tipuri şi umbre. Oh, Doamne! Am putea sta câteva ore la tema aceasta.

135. Frate Branham, când ai adus mesajul despre cele şaptezeci de săptămâni ale lui Daniel, ai spus că ultima săptămână sau ultimii şapte ani vor începe când este luată Mireasa sus.

Nu, nu, nu, nu, nu, nu. Tu ai înţeles greşit. Ultima săptămână a început când a venit Isus pe pământ. Daniel a zis: „Unsul, Prinţul va veni şi va profeţi, iar la mijlocul săptămânii va fi stârpit.” Şi Isus a predicat exact trei ani şi jumătate, adică jumătate din a şaptezecea săptămână a lui Daniel, pentru că o săptămână are şapte zile; ceea ce înseamnă că au mai rămas încă trei ani şi jumătate.

Când vor veni pe pământ Moise şi Ilie, cei doi măslini din Zaharia 4 şi Apocalipsa 11, ei vor profeţi 1260 de zile. Ce este aceasta? Exact trei ani şi jumătate. Vedeţi? Oricine este persoana scumpă care a scris aceste cuvinte, le-a scris foarte frumos, cu o scriere frumoasă şi întrebarea este foarte frumoasă, dar ea nu a înţeles ce am spus. Eu nu am crezut niciodată că toată cea de-a şaptezecea săptămână se va împlini aici. Mesia a fost stârpit. Câţi vă amintiţi aceasta din predica pe care am ţinut-o aici? Cu certitudine!

136. Se pare că primii trei ani şi jumătate au fost împliniţi în timpul slujbei lui Isus (Păi chiar tu spui aceasta), dar expresia „mijlocul săptămânii,” pare să se aplice antihristului, care va rupe legământul cu Israel (Nu! Antihristul rupe legământul la sfârşitul celor trei ani şi jumătate. Înţelegeţi?). Aşa cum am înţeles din banda despre săptămânile lui Daniel,  primele şaizeci şi nouă de săptămâni s-au încheiat o dată cu intrarea lui Isus în Ierusalim, în anul 30, ceea ce înseamnă că cei trei ani şi jumătate din slujba Lui sunt incluşi în cele şaizeci şi nouă de săptămâni; iar ultima săptămână plină sau ultimii şapte ani vor începe şi se vor împlini după răpire. Te rog să clarifici aceasta.

Frate sau soră, oricine ai fi cel care ai pus această întrebare, este foarte bună, însă cred că eşti puţin încurcat cu privire la ceea ce am spus. Când a venit în Ierusalim, Isus a fost prins şi răstignit. El a profeţit jumătate din a şaptezecea săptămână a lui Daniel, adică trei ani şi jumătate, apoi a fost stârpit şi sufletul Lui adus Jertfă. Aceasta înseamnă că în aceste zile din urmă mai sunt încă trei ani şi jumătate promişi pentru evrei. În decursul acestui timp, a avut loc strângerea pentru răpire a sfinţilor din Mireasă.

137. Aş vrea să explici 1 Corinteni 7.1 şi 9.

Frate Neville, 1 Corinteni 7.1 și 9:

„Cu privire la lucrurile despre care mi-aţi scris, eu cred că este bine ca omul să nu se atingă de femeie.”

Dar, dacă nu se pot înfrâna, să se căsătorească; pentru că este mai bine să se căsătorească decât să ardă.”

138. Fiecare credincios va face lucrările despre care a vorbit Domnul Isus în Ioan 14.12. (Nu!): va învia morţii, va vindeca bolnavii, va scoate dracii… (Nu cred că acest lucru este scris în Ioan 14.12. Este vorba de Marcu 16)… sau acest lucru îl va face numai Ilie? Fiecare credincios trebuie să facă aceasta? Dacă este un credincios adevărat va învia morţii şi va face minuni mari?

Aceste lucruri sunt printre credincioşi. Nu fiecare om are acele daruri, dar nici nu înseamnă că numai o persoană le va face, ci vor fi grupuri de oameni.

Să zicem, de exemplu, că avem în biserică o fetiţă sau un băiat la care ţinem foarte mult, iar la un moment dat, viaţa îl părăseşte şi moare. Ce vom face? Întreaga biserică  s-ar aduna împreună, s-ar ruga, ar posti şi ar spune: „Doamne, ai milă de copilul acela,” iar Dumnezeu îl va învia.

Câţi aţi citit vreodată „Părinţii la Niceea?” Acesta este felul în care a procedat biserica timpurie. Ei se adunau toţi împreună şi se rugau, iar Dumnezeu făcea lucrări măreţe în mijlocul lor. Sigur că da.

139. Dacă biserica este salvată, dar nu merge în răpire, cum cred că ai învăţat, va trebui să treacă prin necazul cel mare pentru curăţire. Dar cum este cu cei morţi, ei cum vor fi curăţaţi?

Mireasa nu are nevoie de nici o curăţire, pentru că este deja curăţită. Cei care au murit în trecut, nu au primit Lumina pe care o are biserica din timpul acesta; ei au trăit sub neprihănire, apoi sub sfinţire şi aşa mai departe. Ei au trăit sub Lumina epocii lor şi poate au trecut prin prigoane şi persecuţii. Dar acum, trăim în timpul când răpirea este aproape, iar biserica, cei care nu vor pleca în răpire trebuie să sufere pentru respingerea Capului Trupului, a lui Hristos. Celor din trecut, Evanghelia nu le-a fost descoperită la fel de puternic ca în aceste zile, şi nu au avut claritatea pe care o avem noi astăzi. Înţelegeţi? Voi o vedeţi cât se poate de clar, pentru că aţi trecut prin deschiderea Peceţilor, Epocile Bisericii creştine şi toate celelalte lucruri. Totul este cât se poate de clar, dar dacă refuzaţi să primiţi Lumina Lui, mai există o singură cale: să suferiţi pentru aceasta.

Frate Neville, ai deschis la versetele acelea? Era vorba de 1 Corinteni 7.1 și 9:

„Cu privire la lucrurile despre care mi-aţi scris, eu cred că este bine ca omul să nu se atingă de femeie.”

Dar, dacă nu se pot înfrâna, să se căsătorească; pentru că este mai bine să se căsătorească decât să ardă.”

În ordine. Aceasta este în legătură cu cei care au o trăire murdară. Un tânăr şi o tânără nu trebuie să trăiască împreună doar aşa, ci trebuie să se căsătorească. Cred că înţelegeţi ce vreau să spun, nu-i aşa? Nu trăiţi o viaţă murdară, pentru că nu este corect. Dacă eşti creştin, fata aceea este sora ta. Tu nu ar trebui să gândeşti şi să te porţi ca lumea, pentru că tânăra aceea va fi mama copiilor tăi. Să nu trăieşti o viaţă murdară cu ea, ci arată-i că eşti un creştin adevărat, un gentleman.  Înţelegeţi? Trateaz-o ca pe sora ta, iar după ce te căsătoreşti cu ea, poartă-te la fel.

Eu nu vreau să cred că printre penticostali sau printre oamenii sfinţeniei sunt unii care duc o viaţă murdară, chiar căsătoriţi fiind. Nu vreau să cred aceasta. Nu pot crede că se întâmplă acele lucruri oribile… şi totuşi, când merg afară şi sunt sub darul deosebirii, întâlnesc adesea lucrători care ar merita să primească „puţină stimulare evanghelică” să se trezească. Da, domnilor. Să vezi un bărbat care încearcă s-o ia pe micuţa lui soţie şi încearcă s-o tragă spre acele lucruri murdare şi scârboase… Oh, acela este un… Cred că înţelegeţi ce vreau să spun. Ar trebui să-ţi fie ruşine de tine însuţi să faci acele lucruri şi să spui că eşti un om al lui Dumnezeu! Fii soţul ei, fii iubitul ei, dar respect-o şi nu o trage spre aşa ceva. Nu da nici o atenţie acelor reviste pornografice, acelor nonsensuri murdare! Scoate-ţi din minte acele murdării şi trăieşte curat!

Biblia spune că dacă pretindeţi că sunteţi sfinţi, printre voi nu trebuie să fie nici măcar o conversaţie murdară. Trateaz-o pe domniţa ta, pe soţia ta, ca şi cum ar fi iubita ta. Chiar dacă a îmbătrânit şi are şaizeci de ani, fii la fel de atent cu ea, fii prietenul ei amabil. Nu uita niciodată că ea este aceeaşi pentru tine.

Să nu încerci nici unul din aceste lucruri „noi”, ci fii pentru ea un soţ adevărat, un frate adevărat şi un creştin adevărat.

Şi voi, femeilor, trăiţi la fel de corect faţă de soţii voştri. Fiţi atenţi unii cu alţii, plăcuţi şi respectaţi-vă unul pe altul. În relaţiile de familie, înţelegeţi-vă unul cu altul, fiţi respectuoşi şi faceţi toate lucrurile în bună înţelegere. Niciodată să nu vă împungeţi unul pe altul, să nu vă îmbrânciţi, să nu vă jigniţi, să nu vorbiţi murdar şi să nu fiţi vulgari.

Frate, vorbeşte cu soţia ta. Dacă sunteţi două firi diferite, discutaţi despre aceasta. Soră, încearcă să faci şi tu acelaşi lucru cu el. Înţelegeţi-vă unul pe altul! Tu fii un gentleman creştin faţă de ea, iar tu fii o doamnă creştină faţă de el, un frate şi o soră. Aduceţi-vă aminte tot  timpul că voi sunteţi copiii lui Dumnezeu şi faceţi parte din Familia Lui Împărătească. Voi sunteţi de sânge împărătesc şi în lumea aceasta nu există nici un alt sânge mai nobil ca al vostru. Iar un sânge împărătesc se vede, pentru că el este ceea ce este. Spuneţi „Amin” dacă credeţi aceasta. (Amin). Da, domnule. Arată ce eşti cu adevărat. Eu nu sunt fiul unui împărat, ci sunt fiul Împăratului, iar soţia mea este fiica Împăratului. Şi cum tratez eu fiica Împăratului? Cum îl tratează ea pe fiul Împăratului? Înţelegeţi ce vreau să spun? Fiţi creştini adevăraţi!

140. Înainte de plecarea Miresei va fi o mişcare a Duhului Sfânt, cu semne şi minuni, sau aşteptăm doar venirea Domnului?

Este deja târziu, dar voi încerca să mai răspund şi la întrebarea aceasta şi o voi face cât pot de bine. Mai am o mulţime de întrebări aici şi ştiu că pe undeva este şi una referitoare la sămânţa şarpelui. Am dorit mult să ajung la ea şi s-o explic, dar cred că am pus-o pe aici pe undeva şi am pierdut-o. Poate cineva va zice: „Păi pe aceea a ocolit-o voit!” dar nu este aşa.

Deci întrebarea este: „Va face Mireasa minuni?” Da, domnilor. Acest lucru se întâmplă chiar acum. Acesta-i adevărul. Dar să nu vă aşteptaţi la ceva ieşit din comun, ca de exemplu, să închidă cerurile ca să nu plouă, pentru că acest lucru se va întâmpla când El va merge la evrei. Înţelegeţi? Lucrul acela nu îl va face Mireasa, ci Moise şi Ilie. Dacă veţi citi primele trei capitole din Apocalipsa, veţi vedea epocile Bisericii, apoi dacă mergeţi în Apocalipsa 19 veţi găsi Mireasa. Restul  cărţii se referă la evrei.

Nu pot găsi întrebarea care mi s-a pus cu privire la sămânţa şarpelui, pentru că aici am un teanc mare de bileţele, dar persoana care a pus întrebarea, spunea:

„Dacă acel fiu era sămânţa şarpelui, de ce a spus Eva: „Am căpătat un om cu ajutorul Domnului!”?

Cred că duminica trecută am explicat cum l-a căpătat ea de la Domnul. Acel copil trebuia să vină de la Domnul, pentru că Dumnezeu a dat toate legile şi totul se supune legilor Lui.

El a poruncit ca soarele să lumineze, şi soarele luminează; El a poruncit ca ploaia să cadă peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi, şi aşa este. Şi fiecare sămânţă, fie că este bună sau rea, va creşte şi va aduce rod după soiul ei.

Singurul mod prin care acest animal putea să îşi însămânţeze sămânţa în omenire era ca să fie destul de apropiat omului. Când Dumnezeu s-a îndreptat spre pământ şi a început creaţiunea, a adus la suprafaţă păsările, iar când a ajuns la animale, a adus cimpanzeul şi apoi şarpele.

Aici se încurcă această generaţie, pentru că şarpele acela a fost schimbat. Ei caută un os care să aparţină unui animal-om şi astfel să facă legătura, dar nu-l vor găsi. Din pricina aceasta s-au oprit la cimpanzeu, numai că nu cimpanzeul este inelul de legătură. El nu are suflet, nu are inteligenţă şi nu poate gândi, ci poate doar să asculte şi să execute o poruncă. Unui cal îi spui: „Di!” şi merge, „Ho!” şi se opreşte. Unui câine îi spui: „Vino aici, Fido!” şi vine. „Du-te acolo!” şi se duce, etc. O maimuţă poate să aşeze nişte cuburi sau să facă ceva prin imitaţie, nu prin inteligenţa ei. Ea nu poate să gândească sau să înţeleagă. Animalele nu ştiu că sunt goale; ele nu fac deosebirea între mascul şi femelă aşa cum se întâmplă în cazul rasei umane. Nu au nici un fel de legi cu privire la aceasta, pe când fiinţa umană le are.

Următorul după fiinţa umană era şarpele, despre care Biblia spune că era cel mai şiret dintre toate fiarele câmpului. Era mai deştept şi a avut un loc pentru suflet, dar ce a făcut? S-a vândut lui Satan ca să încerce să-L înşele pe Dumnezeu. Aţi înţeles până aici?

Şarpele aproape că a avut un suflet. Dumnezeu a ştiut că oamenii vor căuta acele oase, dar nici un os al şarpelui nu seamănă cu al omului. De ce? Blestemul a îndepărtat orice asemănare, pentru că după cum scrie în Biblie, el a stat în picioare ca omul şi a vorbit.

Şarpele era singurul animal a cărui sămânţă se putea amesteca cu sămânţa omului, iar Satan, duhul, ştia aceasta. El ştia că cimpanzeul nu o putea face, dar şarpele da. Satan a ştiut că germenul de viaţă al cimpanzeului nu va rodi în ogorul femeii, dar sămânţa şarpelui o va face, de aceea s-a ocupat de şarpe.

Adam nu a ştiut niciodată că se putea săvârşi acest act, dar ea a fost făcută o femelă. Înţelegeţi? Aici se poate vedea suveranitatea lui Dumnezeu, pentru că El voia să se descopere ca Salvator, Vindecător, etc., aşa cum am explicat de multe ori.

Dar Satan a ştiut că femeia putea face acel lucru şi a venit la ea în chipul acelui şarpe, care era un animal, a sedus-o şi a lăsat-o însărcinată.

Dacă aţi observat, Biblia vorbeşte despre două acte săvârşite şi despre naşterea a trei copii. Cercetaţi Scriptura. Eva a născut gemeni, dar unul dintre ei era sămânţa şarpelui, în timp ce celălalt era fiul lui Adam. Ea l-a sedus pe soţul ei. Înţelegeţi? I-a arătat ce era aceasta, iar el a trăit cu ea şi astfel s-a născut Abel. Şi am să vă dovedesc că ea a fost însărcinată cu gemeni de la doi bărbaţi.

Oamenii de la început erau mai puternici decât noi. Avraam s-a căsătorit cu propria lui soră. Păi, dacă un bărbat de astăzi s-ar căsători cu sora lui, copiii care s-ar naşte ar fi idioţi. Isaac, la rândul lui, s-a căsătorit cu Rebeca, fiica unchiului său, adică cu verişoara lui.

Vedeţi? Aceasta dovedeşte că rasa umană era puternică. Dacă veţi citi cu atenţie, veţi vedea că tot timpul s-au născut gemeni: Cain şi Abel erau gemeni; Esau şi Iacov erau gemeni; Isus şi Iuda au ieşit din aceeaşi seminţie şi în aceeaşi biserică, chiar şi Duhul Sfânt şi Antihristul, urmează să fie „gemeni”, adică vor fi atât de apropiaţi, încât dacă ar fi cu putinţă i-ar înşela chiar şi pe cei aleşi. Aţi înţeles?

Voi încheia imediat, dar mai întâi vreau ca totul să vă fie cât se poate de clar. În primul rând, El a zis: „Vrăjmăşie voi pune între tine şi femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei…” (Geneza 3.15). Vedeţi?

Noi ştim că femeia nu are sămânţă, dar ea a obţinut una: sămânţa Satanei, deoarece Cain era fiul Satanei. Ea nu avea o sămânţă, dar a primit-o prin legătură sexuală. Şi când a făcut acel lucru, a primit sămânţa de la vrăjmaşul lui Dumnezeu. Este clar până aici?

Apoi i-a dat şi Dumnezeu o Sămânţă, pe Hristos, dar aceasta nu a venit prin sex. Înţelegeţi? „Dar ce zice Scriptura? „Izgoneşte pe roabă şi pe fiul ei; căci fiul roabei nu va moşteni împreună cu fiul femeii slobode.” (Galateni 4.30).

Protestanţii spun că Dumnezeu a creat germenul de viaţă care a fecundat-o pe fecioară, dar oul era al ei. Nu, domnilor! Oul acela nu putea coborî pe canal în jos până în uter, fără să existe o senzaţie. Aceasta înseamnă că dacă spui că oul era al ei, Îl pui pe Dumnezeu care este Duh să aibă o legătură sexuală cu o femeie. Cum s-ar putea face aceasta? Este imposibil! Adevărul este că Dumnezeu a creat şi oul şi germenul. Astfel, El era Fiul lui Dumnezeu; nu era Fiul Mariei, pentru că nu a numit-o nici măcar o dată „mamă”, ci „femeie.” Da, ea nu era mama Lui.

Mai este încă ceva care dovedeşte aceasta şi o bate în cuie, pentru cazul în care cineva vrea să se certe cu voi. Este vorba de Iuda 14, unde scrie:

„Şi pentru ei a prorocit Enoh, al şaptelea patriarh de la Adam, când a zis: „Iată că a venit Domnul cu zecile de mii de sfinţi ai Săi…”

De aici vom merge înapoi în Geneza 5 şi apoi în Luca. Dacă veţi citi, veţi vedea că nicăieri în Biblie, Cain nu este menţionat ca fiind fiul lui Adam:

„Iată cartea neamurilor lui Adam…

 La vârsta de o sută treizeci de ani, Adam a născut un fiu după chipul şi asemănarea lui şi i-a pus numele Set…” (v.1+3). De ce nu este trecut şi Cain? Pentru că nu era sămânţa lui Adam. Biblia spune că „Adam l-a născut pe Set… Set a născut pe Enos… Enos a născut pe Cainan… Cainan a născut pe Mahalaleel… Mahalaleel a născut pe Iared.” Iar „Iared a născut pe Enoh”, care conform Iuda 14, era „…al şaptelea patriarh de la Adam.” După cum vedeţi, Cain nu este pomenit deloc ca făcând partea din genealogia lui Dumnezeu.

Să mergem acum şi în Luca 3. Aici genealogia merge invers: de la Hristos până la Adam, iar dacă o cercetăm cu atenţie, vedem că nici aici nu se spune nimic despre Cain:

„…fiul lui Matusala, fiul lui Enoh, fiul lui Iared, fiul lui Maleleel, fiul lui Cainan,

fiul lui Enos, fiul lui Set, fiul lui Adam, fiul lui Dumnezeu.” (Luca 3.37-38).

Unde este Cain? Aşa cum vedem, Cain nu este menţionat în nici o genealogie ca fiind fiul lui Adam. Şi dacă nu este fiul lui Adam, trebuia să fie fiul şarpelui, pentru că nu putea să fie fiu fără legătură sexuală. Amin. Dacă nu a fost nici o legătură sexuală între şarpe şi femeie, înseamnă că el a fost născut din fecioară şi atunci ar trebui să fie un fiu al lui Dumnezeu.

Acelaşi Dumnezeu care mi-a descoperit lucrul acesta, mi-a spus şi despre căsătorie şi divorţ. Eu sunt fratele vostru şi sunt un om ca şi voi, dar dacă El a spus aceste lucruri, asta este tot. Tot ce pot spune este că în cuvintele Lui nu este nici o greşeală. Eu nu pot să vă spun aceste lucruri de la mine însumi, nu sunt părerea mea, ci este descoperirea dată de El.

Acum aş vrea să mergem puţin înapoi în Geneza 5. Cred că doamna Wood îşi aminteşte că noi am vorbit tocmai despre aceasta zilele trecute.  Să vedem ce scrie acolo:

„Iată cartea neamurilor lui Adam. În ziua când a făcut Dumnezeu pe om, l-a făcut după asemănarea lui Dumnezeu.

L-a făcut parte bărbătească şi parte femeiască, i-a binecuvântat şi le-a dat numele de „om,” în ziua în care au fost făcuţi.

La vârsta de o sută treizeci de ani, Adam a născut un fiu după chipul şi asemănarea lui şi i-a pus numele (Cum? Cain? Ha, ha, ha! Cum i-a pus numele? Unde este acel întâi născut? Conform legii lui Dumnezeu, trebuia trecut Cain, dar el nici măcar nu este menţionat)… şi i-a pus numele Set.”

Vedeţi? Cain l-a ucis pe Abel, iar Dumnezeu i-a dat Evei un alt fiu, dar acela era fiul lui Adam: Set.

Şi genealogia merge mai departe, al şaptelea patriarh de la Adam fiind trecut Enoh.

Dacă mergem în Luca 3, citim acelaşi lucru.

„…fiul lui Matusala, fiul lui Enoh, fiul lui Iared, fiul lui Maleleel, fiul lui Cainan,

fiul lui Enos, fiul lui Set, fiul lui Adam, fiul lui Dumnezeu.” (Luca 3.37-38).

Unde este Cain aici? Unde este Cain cel întâi născut? Conform dreptului de întâi născut, linia genealogică a lui Adam ar fi trebuit să meargă prin el. De ce nu merge? Pentru că el era sămânţa lui Satan şi nu a lui Dumnezeu. Nu a fost nici a lui Adam, deoarece numele fiului lui Adam a fost Set. Cain, sămânţa şarpelui, l-a ucis pe primul fiu al lui Adam, acesta fiind un simbol spre Isus, care a fost de asemenea ucis de sămânţa şarpelui. În ce-l priveşte pe Set, el i-a luat locul în genealogie, simbolizând şi învierea.

Vreau să văd pe cineva care poate să-mi arate că acel individ nu era sămânţa şarpelui. Cain nu a fost recunoscut nici în genealogia lui Dumnezeu şi nici în genealogia lui Adam. Este adevărat? Câţi credeţi aceasta, spuneţi „Amin!” (Adunarea spune „Amin!”). El era sămânţa şarpelui şi nu a lui Adam.

Eva a spus cu privire la Cain: „Am căpătat un om cu ajutorul Domnului!” dar acela nu era fiul lui Adam. Ea aşa trebuia să spună, pentru că acel copil era o sămânţă, dar nu a lui Adam ci a şarpelui.

Apoi, când a venit El să îndrepte păcatul săvârşit prin acel act sexual, a făcut-o printr-o fecioară. Când a fost făcut din ţărână şi pus pe pământ, Adam nu ştia că urma să fie tată. Înţelegeţi ce vreau să spun? Dar pentru că Satan ştia aceasta, a ajuns la Eva înaintea soţului ei. Aceasta este problema care a început de atunci şi de care se izbesc oamenii până astăzi: căsătoria, divorţul, certurile şi toate celelalte lucruri. Este cel mai cumplit lucru, dar Îi suntem recunoscători lui Dumnezeu pentru că a făcut o cale de scăpare.

Îl iubiţi? Nu este El minunat? Acum este clară sămânţa şarpelui? M-am gândit că s-ar putea ca cel care   mi-a trimis întrebarea să se gândească: „Păi, a ocolit-o de două ori, ceea ce înseamnă că se teme să se oprească la ea.” Nu, noi nu suntem fricoşi. Cât timp Domnul este de partea noastră, totul este în ordine.

Ştiţi ceva? Eu v-am povestit despre vulturul acela, cum avea încredere în puterea aripilor lui. Privindu-l mă gândeam: „Ţie nu ţi-e teamă de mine?” Aveam arma foarte aproape, aşa că am zis: „Aş putea să te împuşc!” dar el ştia că nu puteam face aceasta, pentru că oricum eram prea departe de el. „Nu te temi?” El stătea liniştit şi mă privea atent. O veveriţă mică a început să facă gălăgie: „Cea, cea, cea, cea! Te rup în bucăţi! Te rup în bucăţi!” Vulturul nu a luat-o în seamă, dar la un moment dat s-a săturat de gălăgia ei, aşa că a făcut doar un salt şi după ce a dat de câteva ori din aripi era deja foarte departe. El ştia cum să dea din aripi, aşa că în câteva clipe era în înaltul cerului şi curând s-a mai văzut doar un punct mic.

Frate Fred, ţie ţi-am arătat locul unde l-am văzut pe acel vultur. Fusese forţat de furtună să coboare pe acel pom, iar eu stăteam undeva în apropiere. Era în octombrie şi vremea era deja foarte schimbătoare în munţi, iar eu eram acolo la vânătoare de elani. Fratele John şi ceilalţi, au fost cu noi toamna trecută, chiar acolo sus la Corral Peak, unde s-a întâmplat aceasta.

A nins puţin, apoi a plouat, iar eu stăteam acolo, sub acel pom. Şi vulturul fusese forţat tot de furtună să coboare în apropiere. Era un vultur mare şi puternic. Eu am început să alerg în jur şi să strig: „Aleluia! Laudă Domnului!” În timp ce alergam bucuros, l-am auzit pe bătrânul coiot urlând. Voi ştiţi cum urlă ei înainte să înceapă ploile.

Apoi am auzit un elan: „Uiii huu!” iar de undeva din depărtare i-a răspuns perechea. Oh, era minunat! „O, Dumnezeule, eşti aici. Tu, care eşti Alfa şi Omega, Începutul şi Sfârşitul. Tu eşti Acelaşi ieri, azi şi în veci, Cel ce umbli printre cele şapte sfeşnice de aur, printre cele şapte epoci ale Bisericii. Ce minunat eşti, Dumnezeule!”

Mi-am aşezat puşca jos şi am început să alerg în jurul pomului, lăudându-L şi strigând: „Glorie lui Dumnezeu! Laudă Domnului!” Mă simţeam atât de bine acolo sus, doar eu şi Domnul.

După o vreme a apărut vulturul de care v-am povestit şi privea doar spre mine. „Nu-ţi place ce fac?” l-am întrebat privind spre el, după care am adăugat: „Băiete, eu mă închin aceluiaşi Dumnezeu care te-a creat şi pe tine!” El clipea doar din ochii lui mari şi mă privea ţintă în timp ce alergam şi strigam.

O veveriţă mică de pin (oricine a fost la vânătoare în munţi ştie că ea este poliţistul pădurii), a început să sară în sus şi-n jos şi să facă gălăgie (este prea mică să poată face ceva, însă este foarte, foarte gălăgioasă). Voi ştiţi cum fac ele: „Cea, cea, cea, cea, cea, cea,” agitându-se încoace şi încolo.

Vulturul stătea şi privea liniştit, iar eu am zis: „O, Doamne, oare de ce m-ai oprit la ceva de felul acesta? Ştii că mă închin înaintea Ta. Vrei să văd ceva la vulturul acesta? Îl voi studia… sau vrei să-mi arăţi ceva prin veveriţa aceasta de pin?” I-am privit atent, apoi m-am gândit: „Îi voi studia mai atent. Cu privire la el am observat ceva: lui nu i-a fost frică de mine. Îmi place aceasta: fără frică. Stătea acolo în toată splendoarea lui, aşa că i-am zis: „Ştii ceva? (Puşca mea era puţin mai încolo, rezemată de copac). Ştii că aş putea să te împuşc?” Dar el ştia mai mult decât atât: ştia că nu aş fi făcut-o pentru că îl admiram prea mult. Vedeţi? El stătea acolo fără nici un pic de frică.

„Te-aş putea împuşca!” M-a privit atent şi şi-a mişcat puţin aripile. Voi ştiţi cum fac ei. „Îl admir pentru că nu se teme, dar ce este atât de deosebit la vulturul acesta bătrân?” Privindu-l cât era de măreţ, cu ciocul încovoiat aşa şi cu ochii aceia ageri, m-am gândit: „Băiete, el este o pasăre adevărată!”

Dacă un şoim ar încerca să-l urmeze în înălţime, s-ar dezintegra. Nu există nici o pasăre care să-l poată urma. Nu, nu! Ar fi nevoie de un avion s-o facă. Da, domnilor! El se înalţă atât de sus, încât nu poate fi urmat de nici o pasăre. Şi cu cât este mai sus, vede mai bine tot ce mişcă jos.

IaHVeH  Şi-a asemănat prorocii cu vulturii. El îi înalţă în felul acesta, dar trebuie să fie deosebiţi ca s-o poată face. Ei sunt hotărâţi mai dinainte pentru scopul acesta: să fie duşi sus şi să li se arate lucrurile de jos. La ce ţi-ar folosi să mergi acolo sus, dacă nu poţi vedea unde eşti? La ce ţi-ar folosi să mergi acolo sus, dacă nu ştii ce faci? Înţelegeţi?

La ce ţi-ar folosi să sari în sus şi-n jos vorbind în limbi, dacă nu ştii ce mesaj aduci? Vedeţi? Tu trebuie să înţelegi în timp ce eşti acolo.

Eu am stat şi am admirat acel vultur. Era o pasăre atât de frumoasă! După un timp s-a plictisit, dar nu cred că s-a săturat să se uite la mine, ci s-a săturat să asculte gălăgia micuţei veveriţe. Voi ştiţi că astăzi avem o mulţime  din aceştia. Şi ce zic? „Cea, cea, cea, cea! Zilele minunilor au trecut! Nu mai există vindecare divină!” Vedeţi?

Veveriţa aceasta micuţă legată de pământ, care stă sus pe un ciot, spune: „Tu trebuie să aparţii acolo! Noi suntem… noi facem…” Vedeţi? Sare în sus şi-n jos, încoace şi încolo, sporovăind despre una şi alta.

Dar vulturul s-a săturat s-o asculte şi a făcut un salt măreţ, care a mişcat doar puţin ramura pe care stătea şi a plecat drept în sus. A bătut doar puţin din aripi şi a părăsit copacii aceia, iar eu l-am observat atent când a făcut aceasta.  Nu se temea de nimic, pentru că simţea prezenţa aripilor primite de la Dumnezeu, şi ştia că ele îl vor purta departe de orice pericol. Înţelegeţi?

Acesta este felul în care vrem să simţim şi noi Cuvântul. Cuvântul scris este aripile noastre. Eu nu mă tem cât timp am Cuvântul, pentru că El mă va purta dincolo de orice necaz care poate exista. El este o Sabie cu două tăişuri şi Îşi va croi cale drept înainte. Să nu te îngrijorezi niciodată de nimic.

L-am observat cu atenţie în timp ce se înălţa. De fiecare dată când venea o bătaie de vânt, el o lovea cu aripile şi se înălţa mai sus, mai sus.

Mi-am încrucişat braţele şi l-am urmărit până nu am mai văzut decât un punct mic. Atunci m-am gândit: „Aceasta este, Dumnezeule! Tu nu trebuie să aderi aici sau dincolo, ci trebuie doar să-ţi aşezi aripile credinţei pe Cuvântul lui Dumnezeu şi să zbori departe de tot acest nonsens de „trăncănit” aici şi de „trăncănit” dincolo, pentru că: „Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.” (Matei 24.35).

După-amiază voi avea cam douăzeci de interviuri şi aş vrea să vorbiţi cu Billy, fiindcă mă gândesc că vor începe mai repede ca să vă pot primi pe toţi. Azi dimineaţă m-am obosit foarte tare, deoarece am avut cam douăzeci de vedenii, iar Billy, care nu ştia ce se întâmplă, a venit şi mi-a zis:

„Du-te afară şi relaxează-te puţin, apoi răspunde la câteva din întrebările puse de oameni.”

„Nu pot, pentru că fratele Neville are mesajul lui.”

„Mă duc să vorbesc cu el,” şi s-a dus la fratele Neville. Când a auzit, fratele Neville a zis: „Vino!” Şi atunci m-am ridicat să răspund la aceste întrebări, dar unii dintre voi aşteptaţi interviurile din după-amiaza aceasta. Îmi pare rău că v-am ţinut până la ora 1.00, dar cred că poimâine va trebui să plec în Arizona.

Dacă va fi cu voia Domnului, când mă voi întoarce vom vorbi despre câteva probleme delicate, cum ar fi „Căsătorie şi despărţire,” în lumina Scripturii. Am să v-o prezint întocmai cum este, iar din clipa aceea veţi primi claritate cu privire la ea. Până atunci, fiţi curajoşi, fiindcă Domnul vă va binecuvânta din belşug.  Ne putem ridica?

(Este adusă o prorocie). Laudă Domnului!

Eu Îl iubesc, eu Îl iubesc,

Fiindcă El m-a iubit întâi

Şi a câştigat salvarea mea

Pe lemnul Calvarului.

Voi Îl iubiţi? Să dăm mâna unii cu alţii în timp ce vom cânta din nou:

Eu Îl iubesc, eu Îl iubesc,

Fiindcă El m-a iubit întâi

Şi a câştigat salvarea mea

Pe lemnul Calvarului.

Nu este minunat? Billy mi-a spus că după ce voi termina, vrea să anunţe ceva pentru cei care au interviuri particulare. Vrea să se întâlnească cu voi doar câteva minute. Nu vă place să vă închinaţi în Duhul?

Şi a câştigat salvarea mea

Pe lemnul Calvarului.

Oh, nu este minunat? Eu Îl iubesc. Îl iubesc din toată inima şi cred că şi voi simţiţi la fel, pentru că atunci suntem copiii Lui. Noi ne iubim unii pe alţii, este adevărat? Eu nu pot să spun că Îl iubesc pe El dacă nu vă iubesc pe voi. Biblia spune că sunt un mincinos, dacă fac aceasta. Eu aş vrea să-l iubiţi mai degrabă pe Billy Paul decât să mă iubiţi pe mine. Dacă s-ar ajunge la o asemenea alegre, aş vrea să-l iubiţi pe el şi familia mea. Desigur, aş vrea să mă ascultaţi pe mine, pentru că Billy nu este predicator, dar în ce priveşte iubirea, prefer să-l iubiţi pe el.

Vedeţi, Dumnezeu simte la fel în legătură cu noi. Prin urmare, eu nu pot să-L iubesc pe Dumnezeu fără să vă iubesc pe voi, pentru că voi sunteţi o parte din Dumnezeu. Dar noi ne iubim unii pe alţii, nu-i aşa? Oh, cred că lucrul acesta este minunat! Nu credeţi că aceste cântări sunt minunate?

Eu Îl iubesc, eu Îl iubesc,

Fiindcă El m-a iubit întâi

Şi a câştigat salvarea mea

           Pe lemnul Calvarului.             

– Amin –