ÎNTREBĂRI ȘI RĂSPUNSURI DIN ANUL 1964 – Partea întâi, seara

Să rămânem un moment în picioare pentru rugăciune.

Scumpul nostru Dumnezeu, în seara aceasta Îţi mulţumim, mai întâi de toate, pentru Isus Hristos, Salvatorul nostru. Îţi mulţumim pentru că El este Acelaşi ieri, azi şi în veci şi pentru oamenii care cred aceasta.

Suntem plini de bucurie pentru că avem un Dumnezeu viu şi adevărat. Nu doar un dumnezeu imaginar, un idol imaginar sau un duh imaginar, ci un Dumnezeu care locuieşte cu noi şi în noi, şi care lucrează prin noi. Acesta este motivul pentru care nu facem o statuie care să-L înfăţişeze pe Dumnezeu, ci suntem noi înşine imaginea Lui vie, pentru că Duhul Sfânt nu vorbeşte printr-o statuie, ci se foloseşte de un vas răscumpărat: Dumnezeu descoperit în trup.

O, cum Îţi mulţumim pentru marele Stâlp de Foc care ne urmează, sau mai bine zis, pe care Îl urmăm noi, şi pentru marile descoperiri ale aceluiaşi Duh care face aceeaşi lucrare pe care a făcut-o întotdeauna. Ce mângâiere ne dă aceasta!

Doamne, în seara aceasta ne-am adunat cu un singur scop: să învăţăm, cu ajutorul Tău, cum să fim creştini mai buni, mai supuşi şi mai predaţi pentru timpul de care ne apropiem. Ajută-ne, Doamne, pentru că avem nevoie de ajutorul Tău şi Te rugăm în Numele lui Isus. Amin. Vă puteţi aşeza.

Am avut cam 30-40 de întrebări şi vreau să spun că am încercat să răspund cât mai bine la ele, deoarece toate sunt întrebări minunate, care vin din inimile creştinilor. Dorinţa mea este să răspund şi în continuare cât de poate de sincer şi de bine.

Vreau să Îi mulţumesc Domnului, pentru felul în care ne-a ajutat să ne apropiem de întrebările pe care le-am avut în dimineaţa aceasta şi pentru răspunsurile pe care ni le-a dat.

Aici am toate întrebările primite, în jur de 150, iar azi dimineaţă am răspuns cam la douăzeci.

Înainte de a începe să răspund la întrebările puse de voi, mi-ar plăcea să vă spun că dacă cineva doreşte să vadă articolul de care v-am spus: „O biserică ce se leagănă încât bubuie podelele,” îl am aici. Este vorba de predicatorul acela prezbiterian care-şi conduce biserica în ritm de rock, într-un serviciu de „sfinţire.”

„Membrii tineri se avântă afară la jazz. Piesa de pătimire vorbeşte despre răstignire, în limbajul modern de rock.” Păstorul îi conduce pe tinerii adolescenţi prin „patimile lui Hristos şi prin răstignire,” dansând rock. Aceasta s-a întâmplat în Maryland. Vă daţi seama?

Dimineaţă v-am vorbit despre „Reîntoarcerea Beatles-ilor”, care au fondat o nouă „religie.” Eu am luat o notiţă din ziar, iar dacă cineva doreşte s-o citească, am s-o pun la panoul de anunţuri. Motivul pentru care vreau să vedeţi aceste lucruri este ca să înţelegeţi că ceasul în care trăim este şocant.

Eu l-am rugat pe fratele Capps, care are o educaţie mai bună decât mine, să citească ce a spus managerul Beatles-ilor:

Fratele Capps citeşte articolul despre Beatles:

„Managerul spune că Beatlesii se întreabă despre ei înşişi şi nu dau nici un răspuns.

„Este de necrezut, absolut de necrezut!” zice Derek Taylor, funcţionarul de presă al Beatles-ilor. „Aici sunt aceşti patru băieţi din Liverpool. Ei sunt duri, sunt profanatori, sunt vulgari, dar au cucerit lumea. Este ca şi cum ar fi fondat o religie. Ei sunt complet antihrişti. Vreau să spun că şi eu sunt un antihrist, la fel ca ei, dar ei sunt atât de antihrişti încât mă şochează şi pe mine. Dar sunt obsedat de ei. Nu este fiecare? Eu sunt obsedat de felul lor de-a fi şi mă mir că le plac tocmai oamenilor care ar trebui să fie revoltaţi de ceea ce fac ei.”

El a continuat: „De exemplu în Australia, de fiecare dată când am ajuns pe un aeroport, era de parcă ar fi aterizat DeGaulle, sau mai mult, Mesia. Ologii îşi aruncau cârjele, oamenii bolnavi alergau spre maşină, de parcă o simplă atingere de unul dintre băieţi i-ar fi vindecat; femeile bătrâne stăteau şi ne priveau cu nepoţii lângă ele. Puteam să văd expresia de pe feţele lor şi pot spune că era de parcă în mijlocul lor ar fi sosit un „salvator.” Da, toţi acei oameni erau fericiţi şi uşuraţi, de parcă lucrurile aveau să fie mai bine de acum.”

Taylor a făcut o pauză în care şi-a aprins o ţigară, apoi a continuat: „Singurul lucru care a mai rămas de făcut pentru Beatles este să meargă într-un turneu de vindecare.” (Încheierea citatului)

Nu este aceasta ceea ce a spus El? Mulţi vor veni la Mine în ziua aceea, şi-Mi vor zice: „Doamne, Doamne, n-am făcut noi…” Vedeţi? Acum înţelegeţi de ce nu vă puteţi pune încrederea în campaniile de vindecare? Voi nu vă puteţi încrede în nici un fel de semne de felul acesta, în ce priveşte mântuirea, ci singurul lucru în care puteţi avea încredere este „Aşa vorbeşte Domnul!” din Biblie.

Biserică, exact acesta este lucrul spre care am încercat să-ţi îndrept atenţia, pentru că dacă mi se  va întâmpla ceva şi Dumnezeu mă va lua de pe acest pământ, să nu daţi niciodată greş. Amintiţi-vă aceasta cu toată inima voastră: Staţi cu Cuvântul! Să nu-L părăsiţi niciodată! Lăsaţi deoparte orice este contrar Cuvântului, indiferent despre ce este vorba!

„Să meargă într-un turneu de vindecare.”

Vă daţi seama? Nişte păcătoşi care i-au şocat chiar şi pe proprii manageri, prin vulgaritatea lor, prin murdăria şi gunoiul lor, şi totuşi oamenii îşi aruncau cârjele şi se vindecau privindu-i. Aşa ceva este cu adevărat stricat, murdar şi antihrist! Puteţi să-l vedeţi pe Satana într-o campanie de batjocură? Înţelegeţi? El poate imita tot ce face Hristos, dar nu poate sta în faţa Cuvântului. Poate lua un Cuvânt de aici şi altul de dincolo, dar nu-L poate lua în întregime. Cred că acum puteţi înţelege de ce spune Biblia că „dacă ar fi posibil, i-ar înşela chiar şi pe cei aleşi.” Cine? Duhul anticreştin.

Dacă aţi fost atenţi, chiar şi managerul lor sau purtătorul lor de cuvânt, a spus că este obsedat de ei.

Înţelegeţi acum, fraţilor şi surorilor, de ce încerc să vă spun tot timpul că nu trebuie să vă tăiaţi părul şi toate celelalte lucruri? Acela este un duh, şi acel duh a pătruns chiar şi în biserici şi denominaţiuni. Da, rock-ul în biserică şi celelalte lucruri rele sunt un aranjament pentru Satana.

Copii, întoarceţi-vă cât puteţi de repede la Cuvânt şi să nu îndrăzniţi să-L părăsiţi vreodată! Staţi drept cu Cuvântul!

Vedeţi cum acel duh anticreştin poate vorbi în limbi, poate face semne şi minuni, poate vindeca bolnavi şi poate face toate aceste lucruri? Oamenii aceia cred că se apropie de Dumnezeu, cred că acei băieţi sunt trimişi de Dumnezeu. De ce cred aceasta? Pentru că biserica a părăsit Cuvântul.

Băieţii aceia aparţin la o biserică. Elvis Presley este penticostal; Pat Boone face parte din organizaţia „Biserica lui Hristos.” Vedeţi? Uitaţi-vă la toţi indivizii aceia penticostali, din „Biserica lui Hristos” şi din alte biserici, cum sunt posedaţi de toate acele duhuri rele.

Red Poley, o voce de aur din „Biserica lui Hristos,” cântă cântări religioase aşa cum nu o poate face nimeni altul, dar tot el merge şi afară şi cântă muzică rock. „După roadele lor îi veţi cunoaşte.”

Uitaţi-vă la ce biserici aparţin. Elvis Presley este membru al „Adunării lui Dumnezeu.” Ia te uită! Fiecare din ei au vrut aceasta, iar Satana le-a dat-o.

Prieteni, nu vă depărtaţi de Cuvânt, pentru că dacă faceţi aceasta sunteţi prinşi de asemenea duhuri.

Acesta este motivul pentru care le mustru pe aceste femei care se îmbracă cu aceste rochii, ca să fie atrăgătoare, şi le spun că Dumnezeu le va face să răspundă pentru comiterea adulterului. Dacă credeţi cu adevărat că sunt slujitorul lui Dumnezeu, profetul Său, ascultaţi ce vreau să vă spun. Dacă nu înţelegeţi de ce vă cer aceste lucruri, dar mă credeţi, faceţi pur şi simplu ce vă cer, deoarece sunt conştient că Dumnezeu mă va face răspunzător pentru tot ceea ce vă spun.

Ascultaţi-mă cu atenţie şi amintiţi-vă că cel care vă îndeamnă să faceţi acele lucruri rele este un duh.

Acum, dacă tu priveşti persoana şi judeci prin fire, îi vezi nevinovaţi, oameni buni şi cinstiţi, care nu ar spune nici o minciună. Cu toate acestea, toată lumea este de la diavolul. Este atât de religios încât poate începe chiar şi o campanie de vindecare. Înţelegeţi? Acolo sunt prezbiterienii şi toţi ceilalţi. Puteţi vedea că şi celelalte denominaţiuni fac aceleaşi lucruri?

De curând, la Londra, în Anglia, o trupă de rock s-a apucat să-i personifice pe Hristos şi pe Iuda. Pe Hristos L-au numit „Daddy-O” şi au început să înşire tot felul de cuvinte pe care le spun acei copii nebuni. Vedeţi? Nişte adolescenţi care au înnebunit lumea.

Desigur, voi ştiţi că Biblia a vestit aceste lucruri:

„…oamenii vor fi hulitori, neascultători de părinţi, nemulţumitori, fără evlavie, fără  dragoste firească, clevetitori, neînfrânaţi, neîmblânziţi…” (2 Timotei 3).

Zilele trecute am mers într-un loc unde se cânta unul din aceste cântece murdare. O, nici nu vreau să-mi duc familia într-un asemenea loc. Când am auzit ce cântă, am întrebat-o pe doamna aceea:

„Cât costă plăcile acelea?”

„Zece cenţi bucata.”

„Câte cântece cântă într-o oră?”

Femeia mi-a spus, iar eu am continuat:

„Uite, ia banii aceştia şi scoate-l din priză.”

„Nu pot face aceasta,” a răspuns ea, „pentru că copiii aceia vor veni şi-l vor pune din nou.”

Nu puteam să-mi cheltuiesc toţi banii acolo, aşa că am plecat. Vedeţi?

Dacă stai să o asculţi, o asemenea muzică te irită, iar după aceea îţi trebuie o grămadă de calmante ca să te linişteşti. Aşa ceva îl supără pe un creştin adevărat, dar dacă ţie îţi place să le asculţi, înseamnă că ceva este rău cu tine. Dacă faci aceasta, ai nevoie de salvare pentru că ceea ce este în tine se hrăneşte şi cu altceva pe lângă Cuvânt.

Nu ţi l-ai putea imagina pe Isus făcând un asemenea lucru, nu-i aşa? Ţi-ai putea imagina ca unul dintre proroci să facă aşa ceva? Prieteni, nu puteţi vedea că în toate acestea este Diavolul?  Biblia spune că el va veni foarte religios, imitându-L în totul pe Hristos. Vedeţi? Şi singurul mod prin care veţi putea deosebi lucrurile, nu este să aderaţi la biserica aceasta sau la biserica cealaltă, ci să staţi pe Cuvânt pentru că El este Cuvântul.

Domnul să vă binecuvânteze pe fiecare. Acum vom merge direct la întrebări. Am la dispoziţie cam o oră şi cincisprezece minute, aşa că nu voi putea trece prin toate aceste întrebări deoarece am foarte multe. Toate sunt foarte bune, aşa că voi lua dintre ele, una de aici, una de dincolo şi voi merge mai departe.

M-am gândit că ar fi bine ca în seara aceasta să stau jos şi să las pe cineva să-mi citească întrebările, iar eu să răspund simplu cu „da” sau „nu”, dar aceasta nu-i va ajuta pe oameni, deoarece ei au scris întrebările ca să primească răspuns la ele. Prin urmare, voi lua câte întrebări pot şi voi răspunde la ele, în timp ce restul vor rămâne pentru data viitoare… poate duminica viitoare, nu ştiu ce să zic, pentru că s-ar putea să plecăm.

Am rămas în urmă şi cu interviurile. Billy mi-a arătat un teanc mare de bileţele care solicită interviuri, fiindcă oamenii sunt nevoiţi să mă aştepte cu lunile. Săptămâna viitoare, când voi fi plecat, Îl voi întreba pe Domnul: „Ce vrei să fac, Doamne? Să termin cu întrebările sau să mă ocup de interviuri?”

Dacă mă voi ocupa de interviuri, atunci imediat ce voi veni acasă, mă voi ocupa de ele. Dacă nu, voi răspunde la întrebări, iar Billy vă va trimite o carte poştală.

Prieteni, reţineţi că azi dimineaţă am spus ceva referitor la unele întrebări, dar am observat că am primit şi alte întrebări în legătură cu problema aceasta: mă refer la întrebările puse în legătură cu mutarea oamenilor în Arizona. M-am gândit că ar trebui să vă spun cât mai clar cum stau lucrurile, ca să mă puteţi înţelege.

Să nu credeţi cumva că eu le spun oamenilor unde să locuiască sau ce trebuie să facă. Fiecare poate să se mute unde doreşte. În ce mă priveşte, eu sunt de zece ori mai mult plecat decât acasă. De acum până la Crăciun, voi sta cam patru zile acolo, apoi voi pleca în străinătate. Abia în ianuarie voi avea un miting în Arizona, şi anume, două seri cu oamenii de afaceri ai Evangheliei depline din Phoenix.

(Fratele Branham cere să se oprească magnetofoanele, apoi vorbeşte ceva cu adunarea).

Acum vom începe cu aceste întrebări. Voi lua una de aici şi una de dincolo. Vă plac? Dacă da, spuneţi „Amin.”

Să luăm prima întrebare din seara aceasta:

43. Frate Branham, este greşit ca o creştină să-şi pună părul pe bigudiuri? De asemenea, cât de lungi trebuie să fie mânecile hainelor? O soră.

Nu cred că răspunsul pe care-l voi da, va însemna foarte mult pentru această doamnă, deşi s-ar putea ca unii dintre fraţi să se gândească: „O, ce femeie nesăbuită!” Nu, aceasta nu este o nesăbuinţă, ci ea doreşte să ştie ce este bine.

„Ce lungime trebuie să aibă mânecile?

Eu cred că trebuie să scrie undeva despre aceasta. Dacă nu vă pot arăta cu Biblia, nu vreau să spun nimic.

Ceea ce pot arăta cu Biblia pentru doamna este că nu are voie să-şi taie părul. Cum vor să-l poarte, aceasta depinde de ele. În ce priveşte bigudiurile, vă spun sincer că nu ştiu ce sunt acelea.

Eu cred că o creştină va fi învăţată de Dumnezeu cu privire la cât de lungi trebuie să fie mânecile hainelor ei. Înţelegeţi? Ca şi creştină, cred că vei şti cum trebuie să faci, deoarece Dumnezeu nu dă anumite lungimi care ar trebui respectate. Câtă vreme eşti decentă şi arăţi ca o doamnă, cred că totul este în ordine. Voi nu credeţi la fel? Aceasta este părerea mea, pentru că nu vă pot arăta aşa ceva din Biblie.

Dacă nu mă înşel, azi dimineaţă am avut o întrebare referitoare la vopsirea părului cu o culoare. Nici în privinţa aceasta nu vă pot arăta nimic cu Biblia, deoarece nu am nici un text care să spună că nu aveţi voie să vă vopsiţi părul.

Vouă, femeilor, vă place să arătaţi bine şi trebuie să arătaţi bine, iar fratele Branham nu are nimic împotriva acestui lucru, copilaşilor. Voi sunteţi copiii mei, iar eu vă iubesc şi n-aş vrea să vă cert. Nu aş face aceasta pentru nimic în lume, dar doresc să vă ajut.

Aş vrea să luaţi aminte la ce vă voi spune în continuare, ca răspuns la întrebarea pusă. Sunteţi gata?  Aceste cuvinte vă sunt adresate vouă, surorilor. Dacă în inima voastră este un semn de întrebare, o îndoială, cu privire la acest lucru, să nu-l faceţi, dar dacă sunteţi călăuzite de Duhul lui Dumnezeu şi El vă îndeamnă să-l faceţi, câtă vreme nu aveţi nici o îndoială şi nu există nici un text biblic care să vă mustre; câtă vreme sunteţi încredinţate că aceasta este voia lui Dumnezeu, mergeţi înainte pentru că eu nu pot spune nimic împotrivă cu Biblia.

Eu ştiu că Isaia 3 vorbeşte despre purtarea femeilor, dar acele versete sunt în legătură cu mândria. Dacă voi faceţi acest lucru din mândrie sunteţi greşite, înţelegeţi? Cercetaţi-vă inima înaintea lui Dumnezeu şi vedeţi ce vă îndeamnă să faceţi acel lucru.

Dacă sunteţi îndemnate de Duhul să faceţi ceva şi nu există nici o Scriptură împotrivă, mergeţi înainte în felul în care sunteţi călăuzite.

În ce priveşte însă părul, dacă trebuie să fie lung sau scurt, aici vine Biblia şi vă dă răspunsul.

Aici am o întrebare la care aş putea să răspund chiar acum. Am văzut-o şi azi dimineaţă şi sună în felul următor:

44. Tu le pistonezi tot timpul pe femei că nu trebuie să-şi taie părul, dar de ce nu spui nimic despre bărbaţi?

Dacă aş vedea intrând în adunare un bărbat cu părul lung şi atârnându-i pe spate ca la o femeie, credeţi-mă că    i-aş spune imediat: „Domnule, de ce nu te duci la frizer, pentru că arăţi ca o femeie?”  Înţelegeţi? Dar bărbaţii nu fac de obicei aşa ceva. Desigur, nu spun că bărbaţii sunt fără greşeli, pentru că şi ei sunt la fel de vinovaţi ca şi femeile.

Dacă un bărbat îşi lasă soţia să-şi taie părul, este vinovat de două ori, deoarece, ca soţ, el are ultimul cuvânt în casă. Aceasta arată că nu este capabil să-şi conducă propria casă, şi atunci cum ar putea să facă ceva pentru casa Domnului? Înţelegeţi?

Eu sunt foarte mulţumit pentru femeile din locul acesta. Spun aceasta cu respect şi cu toată dragostea, iar Dumnezeu ştie că acesta este adevărul.

Pe vremuri, am avut un prieten predicator  care avea una din cele mai smerite şi decente biserici din câte am văzut vreodată. Acolo am întâlnit cele mai sfinte femei, pline de evlavie şi cu părul lung. De câte ori am mers acolo, am admirat biserica aceea, iar Domnul Isus mi-a dat şi mie o astfel de biserică ce întrece pe aceea cu o sută de mile în strălucire.

Şi vreau să ştiţi că atunci când vă mustru, nu o fac pentru că vreau să fiu aspru, ci pentru că doresc ca Satana să nu-şi poată pune nicicum piciorul înăuntru. Înţelegeţi? Vreau ca voi să mergeţi înainte, în sus, nu înapoi, de aceea vă îndemn să nu lăsaţi niciodată, pe nimeni, să vă amăgească prin ceva plăcut la vedere, încântător, şi nici să vă spună: „Bine, dar aceasta nu…” Acela este modul în care Satana i-a interpretat Cuvântul şi Evei şi a înşelat-o. Voi să nu primiţi aşa ceva, ci să credeţi numai ceea ce spune Cuvântul. În ordine.

45. Foarte urgent! Frate Branham, ştiind că timpul este aproape şi că veşnicia se aşează înăuntru, care este sfatul pe care-l dai unei perechi care se gândeşte la căsătorie?

Mergeţi înainte şi căsătoriţi-vă.Înţelegeţi? Mergeţi înainte ca şi cum urmează să trăiţi aici alţi o sută de ani. Mergeţi înainte având inima fixată pe Cuvânt şi staţi departe de lucrurile lumii. Căsătoriţi-vă copii, şi Dumnezeu să binecuvânteze unirea voastră.

46. Dragă frate Branham, eu am fost botezat în Numele lui Isus, iar Cuvântul spune că cei ce fac aceasta, vor primi botezul Duhului Sfânt. Înseamnă aceasta că trebuie să primesc darul hotărât, că trebuie să trăiesc o experienţă? Te rog scuză-mi notiţa prea lungă, dar aceasta este o întrebare pe care am vrut să ţi-o pun de multă vreme. Îţi mulţumesc.

Persoana s-a şi semnat. Este cineva din afara oraşului.

Aceasta este o întrebare bună. Botezul cu Duhul Sfânt este o experienţă hotărâtă pe care trebuie s-o trăiască fiecare persoană. Aş vrea să-mi permiteţi să clarific lucrul acesta.

Mulţi oameni sunt de părere că cei care primesc Duhul Sfânt trebuie să vorbească în limbi, dar eu cred că aceasta este o părere greşită. Şi dacă spun că vorbirea în limbi nu este dovada primirii botezului cu Duhul Sfânt, înseamnă că pot dovedi aceasta cu Biblia, pentru că ea spune că este doar un dar al Duhului. Câţi ştiu aceasta? Vindecarea divină este un dar al Duhului Sfânt şi iată că Beatleșii fac aceasta. Înţelegeţi?

Vrăjitorii şi vracii pot să vorbească în limbi şi să le tălmăcească. Pe cuprinsul junglei africane am întâlnit o mulţime de vraci care beau sânge dintr-un craniu de om, iar apoi vorbesc în limbi şi le tălmăcesc.

Când indienii se adună în Arizona pentru festivalul de dans intitulat „Dansul porumbului,” ei încolăcesc şerpi masculi în jurul lor şi se roagă lui Dumnezeu să trimită ploaie pentru porumbul lor. Indienii numesc acest dans, „Dansul porumbului.” Ei iau floarea porumbului, o pun în jurul lor şi fac un „noruleţ,” după care dansează.  Vraciul vine afară cu nişte coarne de bivol şi toţi încep să danseze având şi acei şerpi masculi încolăciţi în jurul lor. Indienii nu permit nici unui alb să se apropie de ei în timpul acela, dar eu i-am urmărit prin binoclu şi am şi prieteni indieni care au participat la acele dansuri. Desigur, cei care fac aceasta nu sunt creştini. Ei dansează acel dans al porumbului ţinând acei şerpi încolăciţi în jurul lor. Când iese vraciul afară, ei dansează, se taie cu cuţitele,  până când, la un moment dat, intră în duhul şi încep să vorbească în limbi şi să tălmăcească.

V-aş putea duce la un medium care îşi aşează creionul pe masă, după care intră în transă şi face tot felul de gesturi  şi de lucruri, până când creionul se ridică singur şi începe să scrie în limbi necunoscute, iar vrăjitorul tălmăceşte acea scriere.

Aşa ceva nu poate fi dovada botezului cu Duhul Sfânt, înţelegeţi? Voi nu vă puteţi baza pe acest lucru ca dovadă a Duhului. Nu vă puteţi baza nici pe roada Duhului, deoarece prima roadă a Duhului Sfânt este dragostea, ori „Ştiinţa creştină” dă dovadă de mai multă dragoste decât toţi ceilalţi şi cu toate acestea neagă că Isus Hristos este Domnul. Acesta este motivul pentru care există o singură dovadă a botezului cu Duhul Sfânt şi aceea este credinţa deplină a Cuvântului făgăduit pentru ceasul acesta.

Uitaţi-vă la iudeii aceia care erau cu mut mai religioşi decât ucenicii. Ei erau mult mai instruiţi în Scripturi decât ucenicii, care erau pescari, vameşi, într-un cuvânt: erau oameni de jos şi ţineau Legea cu toată sinceritatea şi credincioşia.

Acum fiţi cât se poate de atenţi ca să nu pierdeţi ceea ce vă voi spune.

Discutând despre roadele Duhului Sfânt: bunătate, blândeţe, etc, cred că toţi acei preoţi Îl întreceau în strălucire pe Isus Hristos. De ce spun aceasta? Pentru că El S-a dus în Templu, a împletit un bici din nuiele, a privit cu mânie spre cei ce vindeau acolo, le-a răsturnat mesele, i-a lovit şi i-a izgonit de acolo. Este adevărat? Biblia spune că a privit la ei cu mânie.

Deci preoţii aceia erau oameni blânzi, buni şi înţelegători. Când s-a ajuns la roadele Duhului Sfânt, ei puteau să arate mai multe roade ale Duhului decât o putea face vreodată Isus.

Când s-a ajuns la teologie, ei nu ştiau nici o şcoală pe care ar fi absolvit-o El, de aceea ziceau:

„De unde vine Omul acesta? Ce carnet de membru are? La ce organizaţie aparţine? Noi nu ştim nimic despre El. De unde vine? Este un proscris, unul născut în urma unei legături nelegitime. Am putea să-L umilim în câteva minute şi să-I arătăm că conform Legii…” Vedeţi? Ei au avut dreptul să facă ceea ce au făcut, când s-a ajuns la problema aceasta. De ce? Pentru că au omis să vadă că Isus Hristos era tocmai Cuvântul făgăduit pentru ceasul acela.

Singurul mod prin care ar fi putut recunoaşte aceasta, a fost atunci când El le-a spus lucrurile ascunse ale inimilor lor. Aceasta dovedea că El era Profetul făgăduit de Cuvântul lui Dumnezeu, pentru că tot ce a spus s-a împlinit cuvânt cu cuvânt.

Da, El era Profetul, Robul, Dumnezeul Profet. Isus Hristos nu era un proroc al lui Dumnezeu, El era Dumnezeul  Proroc. Maleahi, Ieremia, Ilie, Isaia şi ceilalţi erau prorocii lui Dumnezeu, dar El era Dumnezeu însuşi; era Dumnezeul  Proroc, nu prorocul lui Dumnezeu, înţelegeţi?

Toţi prorocii care au simbolizat viaţa Lui, au avut doar o măsură, dar El era plinătatea; era împlinirea acelor simboluri. Prorocii au avut o măsură din Cuvântul lui Dumnezeu, dar El era Cuvântul Proroc. Înţelegeţi?
Când un om Îl primeşte pe Hristos, primeşte plinătatea Cuvântului adus astăzi. Dar ce spun oamenii? „Eu sunt luteran!” Eu nu am nimic împotriva acestora, dar vulturii nu se hrănesc de acolo.  Înţelegeţi? Aceasta a fost o hrană proaspătă în zilele lui Luther, dar acum este învechită.

„Eu sunt metodist!” Este în ordine, dar tu trăieşti încă în trecut.

Evreii I-au spus lui Isus: „Tatăl nostru este Avraam.” (Ioan 8.39), dar ce le-a zis prorocul Ioan? „…Dumnezeu din pietrele acestea poate să ridice copiii lui Avraam.” (Matei 3.9).

„O, noi aparţinem de asta!” sau: „Noi aparţinem de aceea!” spun ei, dar toate acestea nu sunt nimic, pentru că Isus le-a zis celor care-şi puseseră încrederea în asemenea lucruri: „Pui de năpârci, cine v-a învăţat să fugiţi de mânia viitoare? Să nu credeţi că puteţi zice în voi înşivă: „Avem ca tată pe Avraam!” Căci vă spun că Dumnezeu din pietrele acestea poate să ridice fii ai lui Avraam!” (Matei 3.7-9).

Vedeţi? Deci a fi un bun teolog bine instruit nu are nimic a face cu problema noastră, aşa cum nici a fi blând şi smerit nu dovedeşte că ai Duhul Sfânt.

Ce L-a făcut deosebit? El era Cuvântul făcut trup.  Nu Cuvântul pentru ziua lui Moise, pentru că Moise fusese Cuvântul pentru ziua aceea. Nu Cuvântul pentru zilele lui Noe, pentru că Noe fusese Cuvântul pentru ziua aceea;  nu Cuvântul pentru ziua lui Ilie, pentru că Ilie fusese Cuvântul pentru ziua aceea. Vedeţi? El este Cuvântul timpului prezent, dar ei trăiau în trecut.

Acelaşi lucru se repetă acum. Aceasta este dovada Duhului Sfânt: când Dumnezeu îţi descoperă Cuvântul pentru timpul acesta, pe „Aşa vorbeşte Domnul!” iar tu Îl vezi şi Îl accepţi. Nu ce eşti tu, nu ce ai fost sau ceva de felul acesta, ci ce este Dumnezeu şi ce a făcut El pentru tine acum. Aceasta este dovada.

Domnul ne-a dat dovada Duhului Sfânt în Ioan 16, când a zis: „Mai am să vă spun multe lucruri, dar acum nu le puteţi purta.

Când va veni Mângâietorul, Duhul adevărului, are să vă călăuzească în tot adevărul: căci El nu va vorbi de la El, ci va vorbi tot ce va fi auzit, şi vă va descoperi lucrurile viitoare.” (Ioan 16.12-13). Puteţi vedea? Acolo este dovada: „El vă va descoperi lucrurile viitoare…” adică va aduce tălmăcirea divină a Cuvântului scris. Nu este aceasta dovada unui proroc?

În Biblie, văzătorul este un om care poate anunţa dinainte lucrurile care vor veni. El nu este un om care posedă un dar al Duhului, ci a fost ales dinainte şi s-a născut ca profet. Înţelegeţi? El este toată viaţa proroc, pentru că aceasta este o slujbă.

Aici am multe întrebări despre Mireasă şi biserică. Vedeţi? Voi nu le puteţi deosebi, dar Mireasa este aleasa lui Dumnezeu şi nu va trece prin necazul cel mare, pe când biserica va trece. Mireasa îi cuprinde pe aleşii lui Dumnezeu, pe când biserica sunt cei despre care se spune: „Oricine vrea, să vină!”

Dumnezeu a rânduit în biserica Sa cinci slujbe: apostoli, proroci, evanghelişti, păstori şi învăţători.  (Efeseni 4.11). Vedeţi, aceste slujbe au fost rânduite de Dumnezeu, nu de oameni. Oamenii au diaconi, administratori şi aşa mai departe, dar Dumnezeu a aşezat în Biserica Sa aceste slujbe „pentru desăvârşirea sfinţilor.”

Când vine Duhul Sfânt, El este un Martor care adevereşte că Cuvântul este corect.  Cuvântul pentru astăzi, nu pentru zilele lui Luther sau Cel pentru zilele lui Moise. Noi mărturisim că şi Acela este Adevărul, dar este pentru o altă zi.

Cum ar fi fost dacă Isus ar fi venit şi ar fi zis: „Aşa cum a venit Moise să vă scoată din Egipt, am venit şi Eu să vă iau şi să vă duc în altă parte!” Sau cum era dacă ar fi zis: „Haideţi să construim o arcă! Eu sunt Domnul Dumnezeu şi în curând voi îneca întreaga lume!”? Vedeţi, Scriptura nu spune nicăieri că El va veni în felul acela. Înţelegeţi? Dacă ar fi procedat aşa, ar fi dovedit că nu este Mesia. Nu contează ce corabie ar fi construit, sau ce altceva ar fi făcut, pentru că dacă proceda în felul acela nu dovedea că este Mesia. De ce? Pentru că nu ar fi venit conform Cuvântului. Aleluia! El nu s-ar fi legitimat ca fiind Mesia. Da, domnilor.

Revenind la problema noastră, în 1 Corinteni 13.10 scrie: „…când va veni ce este desăvârşit, acest „în parte” se va sfârşi.”

Deci toate aceste lucruri mărunte, cum ar fi: săritul în sus şi-n jos ca un copil, vorbirea în limbi şi toate celelalte lucruri, vor înceta când va veni „ce este desăvârşit.” Prin ajutorul lui Dumnezeu, noi avem astăzi interpretarea corectă a Cuvântului, cu legitimarea divină, ceea ce înseamnă că tot ce este în parte se va termina.

„Când eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil, gândeam ca un copil; dar când m-am făcut mare,  am lepădat ce era copilăresc.” (v. 11). Amin.

47. Frate Branham, eu te apreciez ca slujitor al lui Dumnezeu şi cred Mesajul Adevărului, dar soţia mea nu vrea să asculte nici o bandă şi spune tot felul de lucruri la adresa Mesajului. Dorinţa mea este ca şi ea să creadă Cuvântul şi aş vrea să te rogi pentru copiii mei. Dorinţa mea este să fiu un prieten al lui Dumnezeu şi să fiu găsit tot timpul în voia Sa. Vreau să fiu slujitorul Lui. Când eram mic le spuneam tuturor că vreau să fiu predicator, dar nu ştiu dacă aceasta este voia Domnului cu privire la mine. Dorinţa mea este să fac orice pentru El.

Aceasta este o întrebare bună, iar cel care o trimite este sincer. Pe el îl doare pentru soţia lui, fiindcă ea este o parte din el, este perechea lui. Ce pot să mai adaug eu la aceasta?

Fraţii mei, vă spun în Numele Domnului că într-una din aceste zile voi vorbi în Tabernacol despre „Căsătorie şi despărţire.” Dacă aceasta aduce despărţire, înseamnă că trebuie să se despartă, iar noi vom dovedi aceasta cu Cuvântul Domnului.

Fiţi atenţi, fraţilor! Ştiţi că de multe ori voi luaţi perechea greşită aici pe pământ? Adesea, doi ochi căprui sau albaştri te ademenesc, deşi nici n-ar trebui să-i iei în seamă. Mulţi dintre bărbaţi îşi dau seama de aceasta.

Un om care se căsătoreşte, ar trebui să stea mai întâi în rugăciune şi abia după aceea să păşească înainte. Tu n-ar trebui să alegi o femeie privind la frumuseţea exterioară, ci ar trebui să cauţi frumuseţea interioară, pe cineva care va fi o mamă adevărată pentru copiii tăi.

Ştiu că ceea ce voi spune în continuare sună îngrozitor, mai ales că este spus de un predicator şi de la amvon.

Pe vremuri, când eram în vest, obişnuiam să merg cu cumpărătorii de vite. Când voiau să-şi facă o cireadă nouă, fermierii mergeau şi cumpărau vite de prăsilă, iar eu am învăţat o mulţime de lucruri interesante de la ei. Mergeam acolo cu un fermier bătrân, cu domnul Javerez, care mai târziu a venit aici la biserică şi l-am condus la Hristos. Mulţi dintre voi şi-l amintesc, desigur, pentru că era un necredincios convins, fermier din Colorado.

Într-o zi ne-am dus să cumpărăm vaci, iar eu am văzut o viţeluşă tânără care nu fătase niciodată şi pe care se cerea un preţ mic. Când am văzut-o, i-am zis lui Jav:

„Dacă aş avea bani, aş cumpăra eu viţeluşa aia.” Jav m-a privit şi mi-a zis:

„Uite ce este, Billy. Este un lucru pe care tu nu-l înţelegi cu privire la cumpărarea vitelor, aşa că ar fi mai bine să-ţi urmezi calea şi să predici. Tu nu înţelegi vitele. Uită-te numai la viţeluşa aceea care-ţi place.” M-am apropiat de viţea, iar el a continuat:

„Vezi tu privirea aceea sălbatică din ochii ei?”

„Da”, am răspuns eu.

„Ei bine, viţeii ei, nepoţii şi chiar stră-stră-strănepoţii ei, vor avea aceeaşi privire sălbatică. Ea şi viţelele care se vor naşte din ea, nu vor fi niciodată mame adevărate. Tu nu le vei putea îngrăşa, orice ai face pentru aceasta.

Uită-te acum la viţeluşa aceasta care a fost deja vândută. Priveşte cât este de blândă, uită-te la privirea ei paşnică, la ochii ei plini de căldură. Ea va fi o mamă adevărată pentru viţeluşul ei şi la fel vor fi toţi urmaşii ei.

Orice viţea poate deveni mamă dacă este dusă la un taur bun de prăsilă, dar dacă are acea privire sălbatică, este semnul că nu va da niciodată naştere la o cireadă sănătoasă şi puternică. Ai înţeles acum?”

„Da, domnule,” am răspuns eu. „Îţi mulţumesc.”

Acelaşi lucru este valabil şi pentru femei. Dacă vă luaţi de soţie una din fiinţele acelea cu faţa vopsită şi cu ochii holbaţi, care arată asemenea unui animal care vrea să pară o fiinţă umană, nu veţi ajunge nicăieri. Ea va alerga tot timpul, dar creştinătatea nu este frumoasă pe dinafară, ci pe dinăuntru. Ea este plină de pace, de linişte, de iubire şi este împodobită cu un duh blând şi smerit, care este de mare preţ înaintea lui Dumnezeu. Vedeţi? După astfel de bărbaţi şi femei ar trebui să privim noi, fraţi şi surori.

48. Frate Branham, o femeie creştină poate purta bijuterii simple: un lănţişor sau perle?

Soră, ştiu că aceasta înseamnă mult pentru tine şi vreau să ştii că înseamnă mult şi pentru mine, fiindcă văd că ai încredere că-ţi voi spune adevărul.

Prin urmare, aş vrea să-ţi aminteşti ce spune Biblia în 1 Petru 3.3-4:

„Podoaba voastră să nu fie podoaba de afară, care stă în împletirea părului, în purtarea de scule de aur sau în îmbrăcarea hainelor, ci să fie omul ascuns al inimii, în curăţia nepieritoare a unui duh blând şi liniştit, care este de mare preţ înaintea lui Dumnezeu.”

Soră, după părerea mea, deci cel ce spune aceasta sunt eu, nu Domnul, dacă ai primit un lănţişor de la soţul tău, nu cred că este rău. Vezi tu? Problema este motivul care stă în spatele a ceea ce faci tu, aşa că, dacă simţi că eşti prinsă de un asemenea lucru, mai bine lasă-l în pace. Totuşi, nu văd nimic rău în faptul că porţi verigheta.

Eu ştiu că nazarinenii nu voiau să boteze o femeie care avea pe deget verigheta, dar părerea mea este că nu este nimic rău în faptul că femeia poartă verighetă. Biblia spune că şi în vechime femeile purtau un semn care arăta că sunt căsătorite, dar acela nu era verigheta, ci un şirag de monede pe care îl purtau în jurul capului. Deci, nu este nimic rău dacă poartă verigheta ca să arate că este căsătorită.

Eu nu văd nimic rău în faptul că femeile vor să se îmbrace frumos şi decent, sau dacă sunt curate şi arată ca nişte doamne. Dar dacă fac aceasta din mândrie, înseamnă că undeva este ceva greşit cu ele.

Cred că femeile de aici îşi amintesc că nu demult au apărut acele „fuste ale ruşinii,” cum le numeau oamenii, dar adevărul este că acele fuste dovedesc că nu este ruşine. Ele nu erau purtate doar de fetele tinere, ci şi de femeile bătrâne, deoarece toate doresc să fie tinere. Eu nu vreau să spun că şi voi gândiţi aşa, surorilor, ci mă refer la femeile din lume. Pentru a avea astfel de „fuste ale ruşinii,” femeile îşi iau fustele şi le scurtează până sus, sus, astfel încât atunci când se îmbracă, lenjeria care este pe dedesubt este mai lungă decât fusta.  Voi ştiţi cum sunt acele lucruri cu dantelă sau cu volănaşe.

Într-o zi a venit la mine o fată care face parte dintr-o sectă religioasă americano-germană şi mi-a spus că tocmai a primit Duhul Sfânt. Înainte a aparţinut de „Adunarea lui Dumnezeu” din Fort Wayne, unde fusese şi căsătorită. Ea mi-a zis:

„Frate Branham, aş vrea să te întreb ceva.”

„Sigur că da, soră,” am răspuns eu.

„Crezi că este greşit ca o fată creştină să poarte o aşa zisă „fustă a ruşinii”?”

„Iartă-mă soră, dar aceasta este o expresie pe care n-o înţeleg. Ce este o „fustă a ruşinii”?

Şi mi-a explicat despre ce este vorba:

„Arată ca un jupon.”

„Cam ce este în mintea unei femei care vrea să-şi arate hainele de dedesubt la bărbaţi? Cum este posibil ca o fată creştină să se îmbrace în felul acesta? Ţi-ai putea imagina o creştină îmbrăcată aşa?”

Fiţi atenţi! Când este vorba de trupul unui bărbat, nu este prea mult de el, iar dacă ar umbla pe jumătate gol, n-ar fi nici o ruşine. Nu că aş ţine cu bărbaţii, dar care femeie poate fi ispitită de un bărbat care umblă fără cămaşă, cu pantaloni scurţi sau ceva de felul acesta? Trupul osos şi păros al bărbatului este mai degrabă dizgraţios decât plăcut, dar priviţi o femeie care umblă aşa. Situaţia este total diferită. Înţelegeţi? În ordine.

Revenind la întrebarea noastră, vreau să spun că atunci când am fost în Elveţia, am văzut ceva ce m-a făcut să mă ruşinez că sunt american.  Eram cu fratele Arganbright şi undeva lângă Lausanne, am găsit un local bun unde am putut cumpăra câte un grătar mare şi gustos, care costa doar vreo 30 de cenţi în banii noştri. Am trăit regeşte. Cât timp am stat acolo, am mers în fiecare zi în localul acela.

Voi ştiţi că acolo, majoritatea oamenilor beau vin pentru că apa nu este bună. Eu nu am vrut să beau vin şi  mi-am cumpărat apă plată de la farmacie şi oriunde mergeam purtam cu mine ulciorul cu apă.

Într-una din zile, când ne-am dus să mâncăm câte un grătar, am văzut în local o „miss America,” ce ţinea în braţe un câine Pudel. Era însoţită e o altă femeie şi ambele aveau suficiente bijuterii de magazin de zece cenţi, mari şi stridente, cercei lungi care atârnau în jos şi foarte fardate. Ambele aveau cam 50 de ani, dar privindu-le te gândeai că vor să pară de 15 ani. Ce încearcă ele să facă? Vor să meargă pe drumul vieţii privind într-o oglindă retrovizoare, adică în urmă.

O creştină nu face aceasta. Ea nu se uită în trecut, la ceea ce a fost, ci priveşte numai înainte, unde merge, de aceea nu mai vrea să fie ceea ce a fost cândva. Înţelegeţi?  Nu daţi nici o atenţie la ceea ce aţi fost cândva, pentru că nu veţi mai putea fi niciodată la fel. Orice om care merge pe drumul vieţii privind într-o oglindă retrovizoare, se va tampona într-o bună zi.

Acest lucru este valabil şi pentru un om care merge pe calea unui creştin. Să nu priviţi niciodată la ceea ce aţi fost cândva, ci uitaţi-vă la ceea ce urmează să fiţi, pentru că Pavel a spus:

„..fac un singur lucru: uitând ce este în urma mea,  şi aruncându-mă spre ceea ce este înainte, alerg spre ţintă…” (Filipeni 3.13-14).

Americanca şi-a pus câinele pe masa din local şi a început să se ocupe de el. Era cu adevărat dezgustător. Şi după ce s-a ocupat de câine, a început să mănânce fără să se spele pe mâini. Când a văzut aceasta, ospătarul s-a apropiat de masa lor şi a spus ceva. Dr. Guggenbuhl, care era cu noi, şi-a întors capul şi a început să râdă.

„Ce a zis?” am întrebat eu.

„Ospătarul i-a cerut să ia câinele de pe masă, dar femeia cealaltă i-a răspuns: „Las-o în pace, că este americancă!”

Vedeţi? Cu alte cuvinte: „Las-o, căci nu ştie ce face!” Ce ruşine!

Când am fost să vizitez catacombele San Angelo de la Vatican, am văzut un anunţ mare pe care scria: „Către femeile americane: Înainte să intraţi în această catacombă, vă rugăm să vă îmbrăcaţi ca să onoraţi amintirea celor morţi!” Vedeţi?

49. Frate Branham, unde va fi Mireasa când explodează pământul şi arde? Va fi într-un loc asemănător cu Gosenul în care au locuit copiii lui Israel când au căzut acele plăgi peste Egipt? Va fi pe pământ în zilele acelea? Dacă da, unde?

Şi a doua întrebare: La răpire toată Mireasa va fi luată din acelaşi loc?

Înainte de răpire va avea loc trezirea celor adormiţi; va urma transformarea celor vii, după care toţi vor fi răpiţi împreună pentru a-L întâmpina pe Domnul în văzduh.

Răpirea va avea loc înainte de începerea Mileniului, iar pământul va arde, va fi curăţat pe deplin, după Mileniu şi după judecata de la tronul alb. Înţelegeţi? Atunci, sfinţii vor fi pe pământ, iar Satana va înconjura cetatea preaiubită, dar Dumnezeu va trimite asupra lui şi a oştirii care-l urmează, ploaie de foc şi pucioasă, care-i va mistui. În ordine. Aceasta o spune Scriptura.

50. Frate Branham, eu cred că femeia trebuie să fie supusă bărbatului, dar dacă o creştină are un bărbat păcătos, care nu vrea să vină la niciunul din serviciile tale, ba mai mult, nu o lasă nici pe ea să vină şi îi cere să-şi taie părul, să poarte pantaloni scurţi şi să meargă cu el în locuri păcătoase, trebuie să fie supusă unui astfel de bărbat? Trebuie să facă ce spune el? Te rog să explici cât mai clar acest lucru.

Nu, soră, tu nu trebuie să fii supusă unui astfel de bărbat.  Într-adevăr, nu!

Dacă omul vrea să trăiască în continuare cu tine ca şi creştină, este în ordine, dar dacă îţi cere să porţi pantaloni scurţi, să-ţi tai părul şi să faci toate celelalte lucruri rele, păcătoase, caută mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui. Tu nu eşti legată de un asemenea om.

Nu uita însă că Biblia spune că „Dacă o femeie are un bărbat necredincios, şi el voieşte să trăiască cu ea, să nu se despartă de bărbatul ei.” (1 Corinteni 7.13).

Deci câtă vreme nu-i cere să facă lucruri contrare voii lui Dumnezeu, este în ordine.

Astfel, dacă el zice: „Scumpo, este în ordine dacă vrei să mergi la biserică. Eu nu am nimic împotrivă deşi, în ce mă priveşte, nu pot crede acele lucruri. Tu du-te înainte…” este în ordine.

Dar dacă bărbatul se ridică şi spune: „Nu îţi dau voie să faci aceasta!” este cu totul altceva. Din clipa aceea, tu nu mai eşti legată de acel om şi pui totul deoparte pentru Dumnezeu.

51. Frate Branham, care este situaţia cu o persoană divorţată care s-a recăsătorit înainte de a veni la mesaj, deşi fosta pereche este în viaţă?

Răspunsul îl avem în 1 Timotei 3.2 şi Tit 1.6

„Dar trebuie ca episcopul să fie fără prihană, bărbatul unei singure neveste, cumpătat, înţelept vrednic de cinste, primitor de oaspeţi, în stare să înveţe pe alţii.” (1 Timotei 3.2).

„Te-am lăsat în Creta… să aşezi prezbiteri în fiecare cetate, după cum ţi-am poruncit:

Dacă este cineva fără prihană, bărbat al unei singure neveste, având copii credincioşi , care să nu fie învinuiţi de destrăbălare sau neascultare.” (Tit 1.5-6).

Astfel, dacă un bărbat doreşte slujba de episcop, prezbiter sau o altă slujbă în biserică, trebuie să aibă o singură soţie. Acesta este adevărul. Deci Biblia spune că un bărbat care este lucrător în casa lui Dumnezeu, „trebuie să fie bărbatul unei singure neveste.”

Mai departe.

52. Dragă frate Branham, Dumnezeu m-a întâlnit cu aproximativ zece ani în urmă şi m-a vindecat. Dorinţa mea este să mă întorc cu adevărat la El şi să-L iubesc cu dragostea pe care am avut-o atunci. Voi primi din nou acea bucurie înainte de a muri? Şi ce trebuie să fac pentru ca şi soţul meu să primească acest lucru?

Presupun că întrebarea este pusă de o femeie care şi-a pierdut dragostea dintâi. Vedeţi? Ea a devenit rece în Duhul. Soră, dacă vii încă la biserică şi faci ce este drept, este un semn că nu ai pierdut mântuirea, dar cu siguranţă ai pierdut „bucuria mântuirii.” Tu ştii că şi David a strigat odată: „Dă-mi iarăşi bucuria mântuirii Tale…” (Psalmul 51.12).

Soră, tu eşti încă o creştină, dar ceea ce trebuie să faci repede este să te dezlegi de toate legăturile, să-L cauţi pe Dumnezeu şi să te rogi.

„Ce să fac pentru ca şi soţul meu să primească acest lucru?”

Aşa cum am spus şi azi-dimineaţă, trebuie să fii doar „sare”, deoarece Cuvântul spune că noi suntem sarea pământului. Soţul tău va urmări şi va vedea viaţa ta curată, iar Cuvântul spune că „soţul necredincios este sfinţit prin soţia credincioasă…” (1 Corinteni 7.14).

Deci, tu caută-L pe Domnul, stai smerită, roagă-te tot timpul şi laudă-L pe Dumnezeu. În ce-l priveşte pe soţul tău, fii bună cu el şi trăieşte alături de el dacă şi el doreşte aceasta.

53. Dacă o femeie comite un rău cu un bărbat căsătorit, apoi se căieşte şi îndreaptă lucrurile cu soţul ei, conform Scripturii este nevoită să meargă şi la soţia bărbatului implicat, chiar dacă ea nu ştie nimic despre aceasta? Sau este de datoria soţului să-i spună? Trebuie să mai fie rănită şi ea spunându-i-se aceasta? Cât de departe trebuie să mergem cu rezolvarea acestei probleme, când legătura respectivă s-a încheiat şi este la mijloc prietenia?

Dragă soră, există un singur lucru corect pe care poţi să-l faci. Din câte am înţeles, ai fost implicată tu, sau cineva cunoscut de tine,  într-un act greşit, adică ai avut o relaţie cu bărbatul unei alte femei. Când ai făcut aceasta, tu ai căzut din har. Apoi te-ai pocăit… dar adevărul este că nu poţi să te pocăieşti până nu mergi înapoi să îndrepţi lucrurile cu acel bărbat. Tu trebuie să-l iei pe soţul tău şi să mergeţi împreună la omul acela ca să îndrepţi ce ai făcut. Aceasta este cerinţa Scripturii.

Nu demult, a venit la mine o doamnă din Louisville, care în tinereţe a fugit cu un bărbat. Ea ştia că face rău, iar după o vreme a lăsat totul, a părăsit oraşul, şi-a schimbat numele şi a plecat undeva departe. Bărbatul cu care a stat, a urmărit-o, iar când a găsit-o (între timp ea se căsătorise cu un bărbat creştin, cu un om minunat), i-a spus c-o are la mână, iar dacă nu acceptă să trăiască cu el în concubinaj, va spune totul despre ea şi o va face de ruşine. Temându-se de ameninţările lui, femeia a acceptat să trăiască cu ambii bărbaţi, şi aceasta, pentru că nu a avut curaj să spună de la început adevărul despre trecutul ei.

Apoi a avut o fiică – acum are vreo 18 ani – şi femeia nici măcar nu ştie care dintre ei este tatăl ei. Ea mi-a povestit toate acestea, după care m-a întrebat ce trebuie să facă.

„Există o singură soluţie,” i-am răspuns.

„Dacă-i spun soţului meu, mă va părăsi, iar dacă va afla fiica mea, se va sinucide.”

„Dacă vei păstra acest lucru în inima ta, vei merge în iad. Alege deci.”

Voi ştiţi că de multe ori când vin oamenii la mine, Duhul Sfânt descoperă lucruri ascunse pe care le-au făcut cândva în trecut. Ei spun: „Eu am rezolvat deja problema aceasta cu Domnul.”

Poate, dar tu trebuie să mergi la soţul sau la soţia ta şi să-i spui acel lucru. Îi datorezi aceasta. Trebuie să-i mărturiseşti acel lucru.

Dacă sora care a scris întrebarea aceasta este vinovată, dar ea a mers la soţul ei. Soră, tu ai comis adulter împotriva soţului tău, dar ai rezolvat problema.  Tu ai mers la soţul tău şi ai clarificat lucrurile, apoi ai mers la bărbatul cu care ai curvit şi ai clarificat lucrurile şi cu el. Dacă soţul tău vrea să trăiască în continuare cu tine, este treaba lui; totul depinde de el. Biblia nu-l obligă să facă aceasta, dar dacă te iartă, să fii destul de doamnă ca niciodată să nu te mai faci vinovată de un asemenea păcat. Dacă nu poate să te ierte, are toată libertatea să te lase. Acesta este adevărul.

În ceea ce-l priveşte pe bărbatul cu care ai săvârşit păcatul, este de datoria lui să meargă la soţia sa să-şi rezolve problema cu ea, iar după aceea să vină împreună la tine. Tu ţi-ai făcut partea; acum este rândul lui. Înţelegeţi?

Această femeie a avut o relaţie cu un alt bărbat, dar s-a dus la soţul ei, i-a mărturisit totul, iar după aceea s-a dus împreună cu el la bărbatul cu care a păcătuit şi au îndreptat şi cu el lucrurile.

Bărbatul respectiv este şi el căsătorit, de aceea acum trebuie să meargă şi el la soţia sa, să-i mărturisească ce a făcut, iar după aceea să vină împreună cu ea la femeia cu care a păcătuit.  Abia atunci lucrurile sunt îndreptate pentru fiecare din ei. Până se va face aceasta, tu vei fi încă vinovată, iar în inima ta vei simţi tot timpul condamnarea.

Nu demult, a venit la mine o femeie care era apăsată de o asemenea problemă încă din timpul primului război mondial. Ea mi-a zis:

„Frate Branham, am cheltuit sute de dolari pe la psihiatri şi pe medicamente, dar totul a fost în zadar.”

Eu stăteam şi o priveam liniştit. Meda o adusese la mine, iar acum puteam să văd cât de neliniştită şi de neîmpăcată era acea femeie.

„Simt că totul se prăbuşeşte în jurul meu,” a continuat ea. Privind-o liniştit, eu i-am zis: „Undeva în viaţa ta există ceva, este o problemă.”

„Nu este posibil, pentru că sunt învăţătoare de şcoală duminicală.”

„Bine,” i-am răspuns. Apoi am privit-o din nou şi am adăugat:

„Văd o maşină mică verde. Tu eşti împreună cu un bărbat blond şi era cât pe ce să fiţi loviţi de un tren.”

„O, să nu spui nimănui acest lucru!” m-a rugat ea.

„În timpul când s-a întâmplat acest lucru, soţul tău era în armată.” Când a auzit acele cuvinte, femeia a sărit în picioare plângând şi a spus: „Te rog să nu spui nimănui acest lucru!”

Vedeţi? Starea ei se datora problemei pe care o avea ascunsă în inima ei. După ce s-a liniştit puţin, a continuat: „Eu am mărturisit acest lucru, cu mult timp în urmă, înaintea lui Dumnezeu.”

„Stai puţin!” i-am zis eu. „Tu nu ai făcut acest rău împotriva lui Dumnezeu, ci ai încălcat legământul făcut la căsătorie, de aceea este nevoie ca mai întâi să rezolvi problema cu soţul tău.” „O, dar mă va părăsi!”

„Dumnezeu te-a părăsit oricum, aşa că pe care-l doreşti mai mult să nu te părăsească?” Apoi am adăugat: „Du-te la bărbatul tău!”

„Mă va părăsi şi avem doi copii.”

„Aceasta este tot ce-ţi pot spune. Psihiatrul n-a putut scoate acest secret din inima ta, dar Duhul Sfânt l-a descoperit. În ce mă priveşte, eu nu te-am văzut niciodată până astăzi.”

„Aşa este,” a răspuns femeia, „dar cu toate acestea nu pot să-i spun soţului meu adevărul.”

„Îmi pare bine de cunoştinţă,” am spus eu, după care m-am ridicat şi am părăsit camera.

Meda a venit după mine şi mi-a zis:

„Femeia doreşte să mergi înapoi.”

M-am dus la ea şi am întrebat-o: „Ce mai doreşti?”

„Frate Branham, nu pot să-i spun aşa ceva soţului meu…”

„Soţul tău are părul negru, este adevărat?”

„Da,” a răspuns ea.

„Şi el trebuie să-ţi facă aceeaşi mărturisire.”

„O, nu! Soţul meu?”

„Mai bine du-te, ia-l şi veniţi amândoi aici.” I-am mai zis: „Cunoşti cumva o femeie care poartă o haină roz şi lucrează la o anumită companie de automobile?”

„Sigur că da.”

„Nu o strigă toţi pe numele cutare?”

„Ba da.”

„Cu două săptămâni în urmă, ea şi soţul tău au stat împreună sub un fag. Erau într-o maşină mică, un Chevrolet maro, cu numărul de circulaţie cutare şi cutare şi au săvârşit acelaşi act pe care l-ai săvârşit tu cu ani în urmă.”

„Nu soţul meu…”

„Bine. Du-te, ia-l şi veniţi amândoi aici.”

Femeia a plecat, iar după câteva minute, iată-i venind împreună. El a spus:

„Acesta este adevărul.”  După ce lucrurile s-au pus în ordine, am zis:

„Vezi? Acum du-te şi spune-I lui Dumnezeu şi totul va fi bine cu tine.”

Acesta este adevărul. Când vii la altar şi-ţi aminteşti că este ceva ce trebuie pus în ordine, du-te mai întâi şi îndreaptă lucrurile şi abia după aceea păşeşte mai departe.

Femeia care a pus întrebarea s-a rezolvat, aşa că acum totul depinde de soţul ei. Dar omul acela trebuie să vină şi el să-şi clarifice problema.

Vedeţi? Nu contează ce faceţi. Acel lucru vă va urmări până când îl veţi rezolva corect, şi există o singură cale pentru a face aceasta: mărturisirea.

Dacă această mărturisire va face să ţi se ia pielea, nu da înapoi, ci fă-o oricum. Spune adevărul şi atunci vei primi eliberarea. Amin.

Eu pot să-i aud pe mulţi din cei care ascultă ce spun acum, zicând: „Aşa ceva este greşit!” dar sfatul meu este să experimentaţi numai o dată acest lucru. Amin.

54. Este vreo deosebire între primirea Duhului Sfânt şi botezul cu Duhul Sfânt? Persoana respectivă vorbeşte în limbi, iar dacă acest lucru nu se întâmplă întotdeauna ce altă manifestare este cunoscută?

Vă puteţi imagina ca o mamă să dea naştere la un copil şi să nu ştie aceasta? Ar trebui să fie inconştientă ca să nu ştie că a născut, este adevărat?

Nici voi nu puteţi primi Duhul Sfânt fără să ştiţi, pentru că se întâmplă într-adevăr ceva. Înţelegeţi? Există ceva care vă schimbă. Întreaga voastră fiinţă se înnoieşte duhovniceşte, deveniţi o făptură nouă în Hristos, aşa cum spune Biblia în 2 Corinteni 5.17:

„Căci dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă. Cele vechi s-au dus: iată că toate lucrurile s-au făcut noi.”

Voi ziceţi: „Frate Branham, înseamnă că tu nu crezi că un om trebuie să vorbească în limbi când primeşte Duhul Sfânt?” El poate vorbi în limbi, dar nu pentru a dovedi că a primit Duhul Sfânt.

Dorinţa mea este ca fiecare mădular din biserica aceasta să vorbească în limbi. Mi-ar plăcea să faceţi aceasta şi cred că dacă cineva cere acest lucru de la Dumnezeu, i-L va da, însă lăsaţi-mă să vă spun ceva.

Eu cunosc mulţi oameni care vorbesc în limbi şi totuşi nu au Duhul Sfânt. Mai mult, sunt convins că nu există nici un lucrător care este cinstit faţă de el însuşi şi faţă de adunarea lui, care să nu spună acelaşi lucru poporului, deoarece se ştie bine că diavolul imită acest dar.

Pavel a spus: „Chiar dacă aş vorbi în limbi omeneşti şi îngereşti, şi n-aş avea dragoste, sunt o aramă sunătoare şi un chimval zângănitor.

Şi chiar dacă aş avea darul prorociei şi aş cunoaşte toată ştiinţa; chiar dacă aş avea toată credinţa aşa încât să mut şi munţii, şi n-aş avea dragoste, nu sunt nimic.

Şi chiar dacă mi-aş împărţi toată averea pentru hrana săracilor, chiar dacă mi-aş da trupul să fie ars, şi n-aş avea dragoste, nu-mi foloseşte la nimic.” (1 Corinteni 13.1-3).

Şi tot el a adăugat:

„…când va veni ce este desăvârşit, acest „în parte” se va sfârşi.” (v. 10). Cu alte cuvinte: „Când va fi făcut cunoscut ceea ce este desăvârşit…”

Mai am aici o întrebare referitoare la lucrul acesta şi sper să ajung la ea în seara aceasta. Este în legătură cu ceea ce s-a întâmplat când au fost deschise Peceţile. Cred că acel lucru vă va aduce claritate deplină cu privire la problema aceasta.

55. Ce să facem, frate Branham? Peste noi a venit ceva ce nu putem înţelege. Toamna trecută am visat că m-am pierdut prin nişte nisipuri albe. Se făcea întuneric şi nu am mai putut găsi drumul. Visul acesta m-a urmărit tot timpul, iar acum sunt unul care bâjbâie prin întuneric. În visul acela au fost incluşi şi soţia şi fiul meu Ervin, care au ajuns în aceeaşi stare ca mine. Suntem disperaţi, dar credem că Dumnezeu îţi va arăta ce este în inimile noastre. Spune-ne dacă este vorba de ceva rău, de un păcat, pentru că dorinţa noastră este să fim bine.

Eu nu îl cunosc pe cel care a scris întrebarea aceasta, dar ceea ce pot spune este că tu ai permis ca ceva să te neliniştească. Faptul că te-ai visat printre „nisipuri albe” este în ordine, deoarece ele înseamnă neprihănire şi curăţie. Tu eşti cel care-l laşi pe Diavolul să aducă neliniştea peste tine, deoarece visul dovedeşte că nu este nimic rău. Tu eşti doar agitat, iar starea ta se răsfrânge şi asupra soţiei tale. Încetează să mai faci aceasta şi pretinde-ţi drepturile date de Dumnezeu.

Tălmăcirea visului pe care l-ai avut dovedeşte clar că totul este în ordine, deci nu mai trebuie să te laşi cuprins de nelinişte.

Dacă eşti neliniştit, acest lucru se va transmite şi la ceilalţi membri ai familiei şi astfel se ajunge la ceartă şi la neînţelegere. Dacă unul dintre voi este supărat pentru ceva, imediat se nelinişteşte şi celălalt, iar dacă nu vrea să spună ce are, acela se supără şi astfel, foarte curând toată familia este supărată. Dar cel ce face aceasta este Satana.

Dacă însă unul dintre membrii familiei se bucură, toată familia este bucuroasă, este adevărat? Vedeţi cum starea unuia se transmite şi peste ceilalţi?

Prin urmare, încercaţi să vă ajutaţi unii pe alţii. Copii, ajutaţi-i pe tatăl şi pe mama voastră! Tată, încearcă să-ţi ajuţi copiii şi la fel tu, mamă. Nu lăsaţi ca acel duh de supărare şi de necredinţă să se apropie de voi, deoarece sunteţi creştini. Voi sunteţi născuţi din Duhul lui Dumnezeu, sunteţi sarea pământului şi aveţi drepturi date de Dumnezeu, iar Biblia spune:

„Vorbiţi între voi cu psalmi, cu cântări de laudă şi cu cântări duhovniceşti, şi cântaţi şi aduceţi din toată inima laudă lui Dumnezeu.” (Efeseni 5.19). Faceţi aceasta şi nu vă gândiţi la ceea ce este rău.

După părerea mea, acesta este necazul cu tine, frate.

Mi-ar plăcea să mai zăbovesc la întrebarea aceasta, dar am promis că voi termina în 20 de minute. Dacă nu este aceasta problema ta, pune-mi o altă întrebare pe amvon şi vom vedea mai bine.

56. Unii oameni spun că tu, frate Branham, eşti Fiul omului, dar noi credem că Stâlpul de Foc este Fiul omului. Am înţeles noi greşit?

Aceasta este o întrebare foarte bună şi vreau să spun de la început că eu nu sunt Fiul omului, ci doar un fiu al omului. Aceasta este o mare diferenţă, pentru că Isus Hristos a fost Fiul omului, Fiul lui Dumnezeu şi Fiul lui David.

Ceea ce l-a determinat pe fratele să pună această întrebare este probabil faptul că oamenii mă consideră un văzător, un proroc, deşi eu nu am pretins niciodată aceasta.

Deci eu nu sunt acel Fiu uns al omului. Eu nu pretind că sunt prorocul Lui, deşi de multe ori – şi voi aţi auzit pe benzi – îi întreb pe oameni dacă cred că sunt prorocul lui Dumnezeu. Spun aceasta gândindu-mă că în dicţionarul englez cuvântul „proroc” înseamnă predicator. Dacă nu mă credeţi, puteţi căuta în dicţionar. Explicaţia ebraică şi greacă pentru acest cuvânt este „văzător sau un om care vesteşte dinainte lucruri care vor veni.” Eu mă gândesc însă la explicaţia engleză a acestui cuvânt.

Eu nu vreau să mă numesc decât fratele vostru. Sunt fratele vostru şi doresc ca şi voi să mă consideraţi la fel: fratele vostru, fratele Bill, fratele Branham sau cum vreţi   să-mi spuneţi. Ce credeţi în rest despre mine, păstraţi pentru voi.

Care era cealaltă întrebare? Da, iat-o!

„Noi am crezut că Stâlpul de Foc era Fiul omului.”

Nu! Stâlpul de Foc este ungerea.

Să clarificăm puţin. Deci acest Stâlp de Foc este Îngerul care a ieşit de la Dumnezeu, este Logosul care este de fapt atributul plinătăţii lui Dumnezeu.

Când Dumnezeu S-a arătat într-o formă vizibilă, Logosul era ungerea marelui Duh care a mers înainte, îndurarea Lui venind jos.

Dumnezeu Tatăl era sfânt şi nu putea suferi păcatul, de aceea era nevoie ca încă din Eden să existe o jertfă de sânge. Astfel, Logosul S-a făcut trup şi a locuit printre noi. Mai exact, Logosul a locuit într-un trup uman care era Jertfa.

Deci, Dumnezeu a venit jos să răscumpere omul pe care-l făcuse după asemănarea Sa şi care păcătuise, iar acest lucru i-a adus din nou împreună – pe om şi pe Dumnezeu. Când Logosul a devenit trup şi a locuit printre noi, cerul şi pământul s-au îmbrăţişat şi s-au sărutat unul cu altul, iar  Dumnezeu şi omul s-au îmbrăţişat unul cu altul, ca Tată şi fiu.

Isus a spus: „Am venit de la Dumnezeu şi Mă duc la Dumnezeu,” este adevărat? (Ioan 13.3). Aceasta s–a întâmplat după moartea, îngroparea, învierea şi înălţarea Sa, când trupul a fost luat sus ca să şadă la dreapta lui Dumnezeu.

Să nu credeţi cumva că prin aceasta spun că Dumnezeu are o mână dreaptă, pentru că nu este aşa. Dumnezeu este Duh, iar expresia „dreapta lui Dumnezeu” înseamnă „puterea şi autoritatea lui Dumnezeu.” Aceasta înseamnă că tot ce este în cer este numit după Numele Lui şi supus Lui; înseamnă că tot ce este pe pământ este numit după El şi supus Lui, pentru că Numele lui Isus Hristos este mai presus de toate numele.

Acest Logos care era în El, care era Duhul lui Dumnezeu, Cel uns, i-a adus la suprafaţă, prin har, prin sângele vărsat, pe fiii lui Dumnezeu care sunt unşi cu acelaşi Logos.

În ziua cincizecimii, El a venit jos. Cine? Acel Stâlp de Foc. Şi ce a făcut? S-a împărţit într-o mulţime de limbi de foc şi s-a aşezat peste cei prezenţi în camera de sus. Acelea nu erau limbile lor, ci erau limbi de foc care s-au aşezat peste fiecare dintre ei, peste un grup ales şi legitimat prin acest Stâlp de Foc care arăta că Dumnezeu S-a împărţit peste oameni.

Înţelegeţi? Dumnezeu, Logosul S-a împărţit peste oameni. Dumnezeu, nu o persoană, este în Biserica Sa.

Acesta este motivul pentru care a spus Isus: „…lucrările pe care le fac Eu, le veţi face şi voi, ba altele mai mari decât acestea…” (Ioan 14.12). În traducerea King James scrie: „mai mari,” dar în original este scris: „mai multe.” Dumnezeu a fost turnat şi a locuit într-un Om, în Isus Hristos, dar acum El este turnat şi locuieşte în Biserica universală a Dumnezeului celui viu.

Chiar acum, în timp ce Dumnezeu este aici şi vorbeşte cu noi, în timp ce este în inimile noastre, El este şi în Africa; este şi în Asia şi în Europa şi pretutindeni. Oriunde sunt credincioşi adunaţi împreună, este şi El în mijlocul lor.

Voi ştiţi că după moartea, îngroparea, învierea şi înălţarea Sa la cer, şi după coborârea Duhului Sfânt, Pavel mergea într-o zi spre Damasc, iar Stâlpul de Foc, Logosul, a apărut înaintea lui.

Un iudeu – cum era Pavel – nu ar fi numit niciodată acel Stâlp de Foc, „Doamne,” dacă n-ar fi ştiut că El era acelaşi Logos pe care L-a urmat poporul Israel în pustie. Vedeţi? Acela nu era Fiul omului, ci Logosul.

Eu spun aceasta cu smerenie, dragoste şi respect. Înţelegeţi?

Pentru că Isus Hristos este Acelaşi ieri, azi şi în veci, în zilele din urmă se va întâmpla la fel ca în zilele Sodomei. Da, în ziua când se va arăta Fiul omului, va fi la fel ca în zilele Sodomei. Acum, în aceste zile din urmă, Logosul care era peste Isus şi s-a dus apoi în Stâlpul de Foc, a coborât din nou pe pământ, printre oameni. El a fost identificat chiar şi de aparatele de fotografiat, fiind recunoscut şi de ştiinţă. Acolo puteţi vedea fotografia Lui. George J. Lacy, şeful F.B.I. pentru amprente şi documente secrete, a spus, după ce a cercetat clişeul care i s-a înmânat:

„Domnule reverend Branham, până acum şi eu am numit aceste lucruri psihologie, dar iată că Lumina a atins lentila. Am examinat foarte atent filmul, cu tot felul de raze, timp de 4-5 zile, iar concluzia finală este că lentila fotografică nu a putut percepe psihologia, ci doar ceva real.”

Această fotografie uimitoare, cu aureola de foc odihnindu-se deasupra capului lui William Branham, a fost făcută de domnul Ayers, un fotograf profesionist angajat de un conducător religios ostil, care se opunea slujbei fratelui Branham în Houston. Negativul a fost examinat cu grijă de George Lacy, anchetator de documente dubioase, şi autentificat ca fiind adevărat.

Uitaţi-vă la lucrările pe care le face El, pentru că toate dovedesc că acelaşi Isus Hristos care a trăit odinioară în Palestina şi acelaşi Duh care era în El, a venit acum printre noi pentru a desăvârşi Trupul a cărui Căpetenie este El. Amin. Capul vine la Trup. Înţelegeţi? El vine în curând să-Şi pretindă Trupul. Acela este Fiul lui Dumnezeu, Fiul omului, Fiul lui David, Eu sunt, Trandafirul din Saron, Crinul din Vale, Luceafărul de dimineaţă.

Eu nu sunt El, ci sunt slujitorul Lui. Duhul care a locuit în Fiul omului, a venit să-i ungă pe fiii omului şi să aducă înapoi o slujbă întocmai cum a făgăduit El, pentru ca astfel, Capul şi restul Trupului să devină una.

Este întocmai ca piramida pe care a zidit-o Enoh. Noi ştim că ea nu a avut niciodată piatra din capul unghiului. De ce? Pentru că „piatra unghiulară” urmează să vină. Noi vom privi odată aceste lucruri ca să vedeţi că totul este în concordanţă perfectă cu Scriptura.

Dacă veţi privi bancnota de un dolar american, veţi vedea această piatră unghiulară şi acel ochi. Acolo este scris: „Marele sigiliu.”

A fost cineva dintre voi în Egipt? Aţi văzut piramidele? Pietrele ei sunt atât de perfect îmbinate, încât te uimeşte perfecţiunea lor, dar piatra din vârf nu a fost pusă niciodată. Însă ea va veni şi se va potrivi perfect acolo, ca un mare diamant.

Acea piatră nu s-ar potrivi pe rândul de la bază şi nici pe următoarele, ci doar pe ultimul rând.

Tot aşa, când va veni Isus, Trupul Său care este Biserica, trebuie să aibă în mijlocul ei slujba pe care a hotărât-o El şi să fie pe ultima treaptă a creşterii duhovniceşti: desăvârşirea, pentru că aşa cum a spus Pavel, măcar că martirii şi înaintaşii credincioşi au suferit şi au murit pentru Hristos, nu au putut ajunge la desăvârşire fără noi. (Evrei 11.40).

Atunci, toţi cei adormiţi de-a lungul epocilor vor învia, iar vulturii din timpul acesta se vor aduna împreună cu ei, ca să Îl întâmpine pe Mire, pentru că „unde este stârvul se vor aduna şi vulturii.” (Matei 24.28).

Cred că răspunsul meu la această întrebare a fost cât se poate de clar.

57. Frate Branham, Satan poate să folosească darul vorbirii în limbi şi al prorociei într-o persoană care are Duhul Sfânt?

Aceasta este o întrebare foarte bună. Da, domnule. Lucrul acesta trebuie urmărit foarte atent. Dacă citim în 1 Corinteni 14.29, vedem că orice dar din biserică trebuie judecat mai întâi. Vedeţi?

Voi trebuie să urmăriţi totul cât se poate de atent, pentru că duhurile rele se strecoară foarte uşor înăuntru, şi aceasta, pentru că ploaia cade şi peste cel drept şi peste cel nedrept.

Aceeaşi ploaie care a fost trimisă pentru grâu, a căzut şi peste neghină. Aceeaşi apă. Câţi ştiu aceasta?

Acest lucru ar trebui să clarifice în inima voastră şi sămânţa şarpelui, adică cum a venit acel fiu. Înţelegeţi?

Dumnezeu are o lege, iar voi trebuie să urmăriţi atenţi această lege a Duhului Vieţii, deoarece Satan se poate strecura înăuntru.

Pavel a spus că atunci când cineva are o descoperire, înainte de a fi spusă înaintea bisericii trebuie să fie doi sau trei martori care s-o judece.

Acum este momentul să vă spun ceva. Nu ştiu dacă fratele meu este aici, dar cineva şi-a bătut joc de o persoană care a părăsit tabernacolul şi s-a dus la adunarea fratelui Junior Jackson. El a spus: „S-a dus printre păsările moarte de acolo de jos!”

Nu ţi-a fost ruşine să faci o asemenea remarcă? Oricine ai fi, dacă eşti un copil născut de mine în Hristos,   mi-e ruşine de ceea ce ai spus. Să nu mai faci niciodată aşa ceva, pentru că Junior Jackson este fratele meu.

Cauza care a generat aceste lucruri este că eu obişnuiesc să pun biserica într-o anumită ordine, dar când revin ca să văd dacă pot obţine manifestarea darurilor, constat că jumătate din ei s-au retras. Lucrurile trebuie rânduite, pentru că altfel te trezeşti că se ajunge până acolo că abia mai poţi predica fără ca cineva să te întrerupă cu o vorbire în limbi, cu o tălmăcire sau cu ceva de felul acesta, iar când urmăreşti ceea ce s-a spus, constaţi că nici jumătate din acele lucruri nu s-au împlinit.

Eu cred în vorbirea în limbi şi în tălmăcire, dar aceasta trebuie să fie ceva direct către biserică, nu „Domnul vine în curând,” deoarece Domnul Isus a spus: „Să nu bolborosiţi aceleaşi cuvinte, cum fac păgânii.” Mesajul trebuie să fie ceva clar: „Du-te şi spune-i fratelui Cutare sau Cutare, că a făcut cutare lucru greşit,” sau: „Zilele trecute, sora Cutare a făcut un lucru prin care a încălcat legământul făcut soţului ei! Dacă nu-şi îndreaptă greşeala, Duhul Sfânt o va părăsi!” Acolo Îl aveţi pe „Aşa vorbeşte Domnul!”

Atunci avem o biserică solidă, care nu poate fi clătinată, iar păcatul este dat pe faţă aşa cum s-a întâmplat şi cu Anania şi Safira. Nu se mai poate ascunde.

Cineva mi-a zis: „O, frate Branham, tu ne pui pe muchie de cuţit!”

„Da? Dar eu nu sunt pe muchie de cuţit atunci când stau în faţa atâtor oameni străini, pe care nu i-am văzut niciodată? Însă mă încred în Domnul, care m-a trimis să fac acest lucru, şi pot spune că nimic din ceea ce s-a spus nu a dat greş niciodată şi nici nu va da greş cât timp El este Dumnezeu!” Acesta este adevărul.

Eu cred că dacă sunt creştini adevăraţi, sinceri şi interesaţi de lucrare, oamenii care au aceste daruri se vor întâlni împreună, ca să vadă ce pot face pentru înaintarea Împărăţiei lui Dumnezeu. Dacă au o slujbă individuală, totuşi nu trebuie practicată în audienţă, unde sunt păcătoşi şi aşa mai departe, deoarece, aşa cum a spus şi Pavel, „ar zice că sunteţi nebuni!”

Uneori, ei devin atât de lipsiţi de respect cu aceste lucruri… nu mă refer la grupul nostru, ci la cei din alte părţi, însă îi las în pace şi îi urmăresc atent.

Eu le-am spus adesea fraţilor: „Lăsaţi acel lucru îi pace, pentru că după o vreme vom vedea dacă este de la Dumnezeu sau nu. Apoi, dacă nu va suporta îndreptarea înseamnă că este un copil bastard. Aceasta o spune Biblia, nu eu.”

Ce se întâmplă când vine îndreptarea? Întrebaţi-l pe păstorul de aici, pentru că el a trecut prin aceste lucruri.

El m-a întrebat: „Cum este cu asta şi cu cealaltă?” iar eu i-am răspuns:

„Staţi liniştiţi! Ei sunt nişte prunci, iar noi nu putem judeca aceste lucruri. Urmăriţi însă totul cu atenţie, până ajung să se lovească de Cuvânt.”

În ce-l priveşte pe fratele Junior Jackson, el a avut un motiv pentru care a fost împotriva acestor lucruri. El voia ca biserica lui să aibă o rânduială, deoarece toţi oamenii vor să vorbească în limbi şi celelalte lucruri în audienţă. Acestea sunt problemele din biserica lui, dar fratele Junior crede acest Mesaj aşa cum Îl credem şi noi. El este unul dintre ai noştri, de aceea, cine merge în biserica lui nu merge printre „păsări moarte.” Junior Jackson este un om al lui Dumnezeu, iar eu îl iubesc din toată inima. Am observat că în seara aceasta nu este printre noi, de aceea am putut să vă spun tot ce aveam pe inimă cu privire la el.

Cred că nu este printre noi nici fratele Don Ruddell, deoarece are propria sa biserică.  Vreau să vă spun însă că Don Ruddell, J.T. Parmell sau oricare dintre aceşti fraţi, sunt fraţii noştri şi cetăţeni ai Împărăţiei, ceea ce mă bucură nespus de mult.

J.T. sau oricare dintre ceilalţi, nu trebuie să creadă întocmai cum cred eu. Aşa cum v-am spus azi-dimineaţă, chiar şi între mine şi soţia mea apar diferenţe de păreri. Ce-i dacă merg la masă cu fratele Junior, iar eu mănânc plăcintă cu cireşe, în timp ce el mănâncă plăcintă cu mere? Amândoi mâncăm plăcintă, adică predicăm Evanghelia şi rămânem fraţi. În ce priveşte ordinea din biserica lui…

Voi ştiţi că şi Petru şi Pavel au avut neînţelegeri între ei. Nu în învăţătură, ci datorită purtării lui Petru. Ei au avut o mică divergenţă din pricina aceasta, dar nu s-au despărţit niciodată, ci au rămas tot fraţi.

De exemplu, eu sunt în dezacord cu „Adunarea lui Dumnezeu,” cu sistemul ei, dar în mijlocul lor sunt o mulţime de oameni care sunt fraţi scumpi.

Eu sunt în dezacord cu învăţătura unitariană, dar printre ei sunt o mulţime de oameni sinceri.

Sunt în dezacord cu biserica baptistă, cu cea prezbiteriană, etc., în ceea ce priveşte învăţătura, dar printre ei sunt şi creştini adevăraţi.

În această după-amiază am primit o telegramă de la un frate baptist care spune că a căutat multă vreme o biserică în care oamenii să Îl respecte pe Dumnezeu, în loc să se respecte unii pe alţii, iar un frate iubit care vine aici, i-a zis: „Te voi duce într-un asemenea loc.”

El tânjea să ajungă aici. Vedeţi, copiii lui Dumnezeu pot să fie pretutindeni, de aceea, să nu spuneţi niciodată ceva rău despre fraţi, chiar dacă nu sunteţi de acord cu anturajul sau sistemul în care sunt prinşi.

Revenind la daruri, ele trebuie urmărite cu atenţie, deoarece Satan le poate imita pe oricare dintre ele. Uitaţi-vă numai la aceşti Beatles  care imită vindecarea divină, deşi sunt nişte stricaţi murdari şi păcătoşi, născuţi din iad. Înţelegeţi? În ordine.

58. Cel de-al patrulea om din cuptorul încins al lui Nebucadneţar era Daniel, prorocul din epoca aceea?

O, nu! Acela era Isus. Al patrulea Om era „ca un fiu de dumnezei.” (Daniel 3.25). Deci nu putea fi Daniel.

59. Frate Branham, în Geneza 6.12 scrie că „Dumnezeu a văzut că orice făptură îşi stricase calea pe pământ.” Aceasta se referă la căsătorie şi despărţire? Dacă da, nu s-a referit şi Isus la acelaşi lucru când a spus că atunci când Se va descoperi Fiul omului va fi la fel ca în zilele lui Noe? (Matei 24.38-39).

60. Frate Branham, se vor naşte copii în timpul Împărăţiei de o mie de ani, când Hristos va domni aici pe pământ? În timpul acela va fi păcat pe pământ? Oamenii de pe pământ vor fi în trupuri fizice?

Voi încerca să trec cât se poate de repede prin aceste întrebări.

Mai întâi, Geneza 6.12, unde scrie că toate făpturile  s-au stricat. Biblia spune că atunci când va veni Fiul omului, va fi ca în zilele lui Noe: oamenii se însurau şi se măritau, etc. Acesta este într-adevăr unul din semnele sfârşitului, dar nu pot spune că este dovada că suntem la sfârşitul timpului, aşa cum nu pot spune că vorbirea în limbi este dovada botezului cu Duhul Sfânt.

Este adevărat că trebuie să vină un timp când oamenii se vor căsători şi vor divorţa, la fel ca în zilele lui Noe, însă există o mulţime de alte lucruri care merg cu acest lucru; acesta este doar unul dintre semne.

Şi vorbirea în limbi este unul din semnele Duhului Sfânt, dar nu este un semn infailibil al Duhului, aşa cum faptul că bărbaţii şi femeile se căsătoresc şi divorţează, apoi se căsătoresc din nou, nu este singurul semn al timpului sfârşitului. Cred că este clar, da?

„Se vor naşte copii în timpul Împărăţiei de o mie de ani?”

Nu ştiu. Sunt o mulţime de lucruri care arată că vor fi şi sunt multe altele care arată că nu vor fi. Sincer, până acum nu ştiu care este adevărul. Dacă Dumnezeu îmi va descoperi vreodată acest lucru, vă voi spune. Până atunci, aşteaptă pentru că acest lucru trebuie să vină de la El. Acum însă, nu pot să vă spun nimic pentru că nu ştiu.

„Va fi păcat pe pământ în timpul acela?

Nu, acolo nu va fi păcat, pentru că Satana este legat.

„Oamenii de pe pământ vor fi în trupuri fireşti?”

Da, domnule. Noi vom avea un trup de slavă, în care vom mânca şi vom bea, pentru că Împărăţia de o mie de ani este „luna de miere” pentru Mire şi Mireasa Sa.

61. Frate Branham, ce a vrut să spună Isus în Matei 12.32, când a zis: „Oricine va vorbi împotriva Fiului omului, va fi iertat, dar oricine va vorbi împotriva Duhului Sfânt, nu va fi iertat nici în veacul acesta, nici în cel viitor?” Te rog să explici aceste cuvinte. Îţi mulţumesc.

Aici este trecut şi numele celui care a scris întrebarea. Este vorba de un predicator. În ordine.

Frate, tu eşti un teolog. Eu nu sunt teolog, dar pot să-ţi spun că răspunsul îl dă tot Biblia în versetul 31, unde scrie: „Orice păcat şi orice hulă vor fi iertate oamenilor; dar hula împotriva Duhului Sfânt, nu le va fi iertată.”

„Hula împotriva Duhului Sfânt” înseamnă a-ţi bate joc, a ridiculiza lucrarea Sa, a face ceva prin care treci linia dintre bine şi rău, dintre har şi judecată.

Dacă, de exemplu, Duhul Sfânt vine jos şi descoperă lucruri ascunse, cum aţi văzut adesea, iar când mergi afară îţi baţi joc de ceea ce s-a întâmplat şi vorbeşti împotriva acelor lucruri, indiferent ce vei face în continuare eşti un om terminat. Acest lucru dovedeşte clar că nu eşti din Dumnezeu, pentru că „cel ce este născut din Dumnezeu nu poate păcătui, pentru că sămânţa Lui rămâne în el.”

Ce este păcatul? Necredinţa. Astfel, când cel născut din Dumnezeu vede Cuvântul manifestat, Îl crede, dar celălalt Îl respinge şi râde de El.

Prin urmare, există un singur păcat. Câţi dintre voi ştiţi aceasta? Păcatul este necredinţa. Acesta este adevărul.

Comiterea adulterului nu este păcat; fumatul, minciuna, înjurăturile şi toate celelalte, nu sunt păcat. Ele sunt consecinţele păcatului, ale necredinţei. Tu faci aceste lucruri pentru că nu crezi. Acesta este adevărul. Prin urmare, există un singur păcat, iar acesta este necredinţa. Şi „cine nu crede, a şi fost judecat…” (Ioan 3.18).

Nu contează ce face sau ce va face, el este condamnat de la început. În ordine.

62. Frate Branham, este greşit ca o tânără necăsătorită să-şi taie părul?

Da, este greşit ca o femeie să-şi taie părul.

Să mergem mai departe.

63. Frate Branham, este corect ca femeile să lucreze în afaceri publice dacă au copii? Pun această întrebare pentru altcineva.

Nu ştiu ce să spun despre problema aceasta, dar lăsaţi-mă să vă spun cum gândesc eu. Dacă aş fi femeie şi aş şti că soţul meu este sănătos şi are un serviciu bun, mi-ar face plăcere să stau acasă, să am grijă de copiii noştri şi să-i cresc în frica de Domnul. În timpul liber care mi-ar rămâne după ce aş găti, aş spăla şi aş face celelalte lucruri, cred că  i-aş învăţa pe copii cum să-L slujească pe Domnul.

Dacă soţul tău are o datorie sau câştigă puţin, iar tu vrei să-l ajuţi, cred că este corect cu condiţia să trăieşti şi să te porţi ca o doamnă. Părerea mea este că nici un bărbat nu vrea ca soţia lui să ajungă într-un mediu cu oameni vulgari, păcătoşi, dar dacă totuşi ajunge într-un asemenea serviciu, cred că soţul ar trebui să ştie că soţia lui este o creştină adevărată, în care poate avea încredere, o femeie vrednică şi demnă.

Eu nu pot spune că femeia nu ar trebui să lucreze, pentru că nu am nici un text biblic care să susţină aşa ceva. Dacă ea doreşte să lucreze, este în ordine.

Cu ce nu sunt eu de acord, este ca femeia să lucreze în aceste birouri ale oamenilor de afaceri. Voi ştiţi cum se comportă ei cu ele, ce glume murdare spun şi toate celelalte lucruri, ori, eu cred că un asemenea loc nu este potrivit pentru o femeie sfântă şi curată. Părerea mea este că ea trebuie să plece dintr-un asemenea mediu.

Dacă o femeie poate să se comporte ca o adevărată doamnă şi doreşte să-şi ajute soţul ca să facă ceva ce şi-a planificat, să cumpere haine de şcoală pentru copii sau să plătească vreo datorie, ea poate lucra până rezolvă acea problemă. Ceea ce am spus aici este părerea mea şi nu „Aşa vorbeşte Domnul”, pentru că nu am nici o Scriptură în direcţia aceasta.

Dacă femeia doreşte să lucreze doar ca să aibă mai mulţi bani de cheltuială, sau ca să poată merge prin baruri, să bea sau să fumeze şi să facă alte lucruri urâte, cred că este greşit. În cazul acesta, ea ar trebui să stea acasă, să încerce să fie o doamnă şi să aibă grijă de casa ei.

64. Dacă doi sunt recăsătoriţi, deci ambii au fost căsătoriţi, apoi au divorţat şi s-au căsătorit din nou, iar după ce fac aceasta se pocăiesc, este suficientă pocăinţa sau pentru a fi în ordine cu Domnul trebuie să se despartă?

Cred că am răspuns deja la o asemenea întrebare. Oamenilor, dorinţa mea este să nu trebuiască să trecem prin asemenea lucruri, dar lumea este într-o stare foarte decăzută. Eu am prieteni buni, în această audienţă, care se confruntă cu asemenea lucruri, de aceea îmi este foarte greu să spun care este adevărul.

Poate că vreo sărmană femeie micuţă face greşeala de a se căsători cu un alcoolic sau cu un om decăzut; sau vreun bărbat se căsătoreşte cu o femeie de stradă, fără să ştie aceasta, şi astfel se trezesc legaţi pe viaţă de un asemenea bărbat sau femeie. Căsătoria este un lucru sacru. De multe ori vezi petrecându-se astfel de lucruri, iar cei aflaţi în cauză se întreabă disperaţi: „De ce este aşa?”

Nădejdea mea este că Domnul îmi va permite să vorbesc despre „Căsătorie şi divorţ,” și atunci, toate aceste întrebări vor fi lămurite. Aceasta este tot ce vă pot spune acum.

…………………. Sfârşitul primei părţi. Partea a doua începe cu o întrebare incompletă …………………………………………….

65. …De ce nu ne putem vinde casele? Noi am postit şi ne-am rugat să o vindem, dar totul a fost fără nici un rezultat.

Fratele sau sora mea care ai scris această întrebare, eu nu ştiu de ce vreţi să vă vindeţi casa. Poate aveţi copii şi doriţi o casă mai mare; poate vreţi să vă mutaţi în altă parte sau mai ştiu eu ce alt motiv aveţi? Problema este că dacă vreţi să faceţi acest lucru, dacă aţi postit şi v-aţi rugat pentru aceasta, mai rămâne de făcut un singur lucru: încredinţaţi această problemă Domnului, apoi uitaţi de ea. Înţelegeţi?

Poate voi vreţi să vă mutaţi undeva unde nu va fi bine, iar Dumnezeu o ştie mai bine. Faptul că v-aţi rugat şi aţi postit, dovedeşte că sunteţi creştini, aşa că predaţi problema Domnului şi ziceţi: „Doamne, când vine timpul hotărât de Tine, trimite-ne un cumpărător pentru casa aceasta!” După ce predaţi problema Domnului, i-aţi mâinile jos şi nu te mai îngrijora cu privire la ea, ci du-te înainte liniştit.

Părerea mea este că dacă veţi proceda aşa, veţi reuşi.

66. Frate Branham, este greşit ca o femeie să-şi onduleze părul?

Eu am trecut deja prin problema aceasta. Mie nu-mi pasă ce faceţi, dar păstraţi-l lung. Fetelor, n-aş vrea să luaţi acest lucru în glumă, pentru că este o problemă serioasă. Cine a pus întrebarea, a făcut-o pentru că doreşte să cunoască adevărul şi ştie că eu sunt sincer în ceea ce spun.

Adevărul este că nu pot susţine cu Biblia această întrebare. Dacă nu aveţi un păr frumos şi creţ, iar ca femei doriţi să arătaţi cât mai frumoase pentru soţul sau prietenul vostru, nu vă pot da nici un răspuns cu privire la încreţirea sau vopsirea părului.

Sfatul pe care vi-l pot da eu este să-L întrebaţi pe Domnul, pentru că sunt sigur că El vă va învăţa care este voia Lui.

67. Te rog să explici 1 Corinteni 13.8-12. Sunt împlinite aceste versete acum, când Cuvântul desăvârşit este restituit Bisericii?

Cred că am răspuns deja la întrebarea aceasta. Să vedem totuşi:

„…când va veni ce este desăvârşit, acest în parte se va sfârşi.” În versetele 1-3, tot Pavel a spus:

„Chiar dacă aş vorbi în limbi omeneşti şi îngereşti… chiar dacă aş avea darul prorociei… dacă aş avea toată ştiinţa şi aş cunoaşte toate lucrurile, chiar dacă aş avea toată credinţa, aşa încât să mut munţii, chiar dacă mi-aş împărţi toată averea pentru hrana săracilor şi mi-aş da trupul să fie ars, şi n-aş avea dragoste, nu sunt nimic.” Este adevărat?

„…dar când va veni ce este desăvârşit…”

Cine altcineva este desăvârşit afară de Dumnezeu? Este cineva? Nu, domnilor! Este Dumnezeu Cel desăvârşit? Sigur că da, iar Biblia spune că „La început era… (Adunarea spune: „Cuvântul”), şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu.” Şi Cuvântul este încă Dumnezeu, înţelegeţi? În ordine. Şi „când vine Cel ce este desăvârşit, tot ce este în parte se sfârşeşte.”

68. Frate Branham, este greşit să te tunzi „periuţă”?

Sper că întrebarea este scrisă de un bărbat. Spun aceasta, pentru că acum şi unele femei se tund aşa.

Îmi amintesc că odată, în vremea când eram paznic de vânătoare, mergeam cu autobuzul. Şi acolo era un om care purta o şapcă şi ochelari de sudor, pe care-i ţinea ridicaţi aşa. (Fratele Branham arată). El şi-a aprins o ţigară şi povestea tot timpul. La un moment dat, a făcut o glumă la care am râs cu toţii, iar eu l-am lovit peste picior zicând: „Băiete, asta ia într-adevăr prăjitura!”

Vizavi de el stătea o femeie, iar aceasta i-a zis:

„Ruth, tu mergi…”

Vă daţi seama? Am crezut că era băiat. Avea pe ea o salopetă mare, şapca şi ochelarii aceia, şi în plus fuma şi dădea fumul afară pe nas, întocmai ca un bărbat.  Pur şi simplu nu poţi să-i deosebeşti.

Dar Biblia spune: „Femeia să nu poarte îmbrăcăminte bărbătească… căci oricine face aceasta este o urâciune înaintea Domnului.” (Deuteronom 22.5). Ia te uită!

Nu, frate!Dacă vrei o tunsoare „periuţă”, aşteaptă până la vârsta mea şi atunci vei avea una. Nu vreau să glumesc pe seama întrebării tale, prietene, şi doresc ca Dumnezeu să-ţi binecuvânteze inima, pentru că crezi că fratele Branham îţi spune adevărul.

Cred că Dumnezeu nu spune nimic despre tunsoarea bărbaţilor, decât că nu trebuie să-l lase să crească lung ca la femei, „deoarece este o ruşine pentru bărbat să poarte părul lung.” (1 Corinteni 11.14).

Părerea mea este că pe Dumnezeu nu-L interesează cât de scurt îşi taie un bărbat părul, ci important este ca el să nu poarte păr lung ca femeile, deoarece Capul bărbatului este Dumnezeu. Capul femeii însă este bărbatul, de aceea dacă o femeie îşi taie părul, îşi dezonorează soţul. Acesta este adevărul. Mai mult, dacă ea face lucrul acesta, bărbatul are dreptul s-o lase, să divorţeze de ea. Câţi aţi ştiut că acesta este adevărul biblic?

El nu trebuie să trăiască cu o femeie care-l dezonorează.

69. Frate Branham, când Isaia a vorbit despre fiicele Sionului şi a spus: „…în loc de miros plăcut va fi putoare; în loc de brâu, o funie; în loc de păr încreţit, un cap pleşuv; în loc de mantie lungă, un sac strâmt…” face aluzie la timpul nostru, sau „vechea Biblie,” cum o numesc unii, nu mai are nici o importanţă astăzi şi nu mai este valabilă?

„Vechea” Biblie este valabilă întotdeauna şi Cuvântul spus de Dumnezeu este viu mereu.Da, domnilor! „Vechea” Biblie, dacă aşa vă place s-o numiţi, a fost întărită şi mai mult de „Noua” Biblie (Noul Testament). Astfel, Domnul Isus a spus:

„Aţi auzit că s-a zis celor din vechime (celor din „Vechea” Biblie): „Să nu preacurveşti!”

Dar eu vă spun că oricine se uită la o femeie, ca s-o poftească în inima lui, a şi preacurvit cu ea în inima lui.” (Matei 5.27).

Vedeţi ce lucruri măreţe sunt acestea?

Să mergem mai departe!

70. Frate Branham, cum trebuie să-şi poarte femeile părul?

Ne întoarcem din nou la 1 Timotei 2.9. Femeile să se îmbrace într-o ţinută modestă.

Să citesc mai departe: Eu vreau să-l port pe al meu cum Îi place Domnului. Îţi mulţumesc. Domnul să te binecuvânteze. Roagă-te pentru noi.

Văd că persoana se şi semnează. Sharon. Sigur, soră. Dumnezeu să te binecuvânteze şi pe tine. Poartă-l lung. O, cea care a trimis întrebarea este o fetiţă. Dumnezeu să te binecuvânteze, scumpo. Aşa este bine. Tu mergi drept înainte.

71. După răpirea Miresei, dintre fecioarele neînţelepte va fi răpit cineva sau toate vor fi pierdute?

Nu. Atunci totul se va termina pentru bisericile dintre neamuri, pentru că Duhul lui Dumnezeu va părăsi pământul: „Cine este nedrept, să fie nedrept şi mai departe;  cine este întinat, să se întineze şi mai departe; cine este fără prihană să trăiască şi mai departe fără prihană. Şi cine este sfânt să se sfinţească şi mai departe.” (Apocalipsa 22.11).

Cu alte cuvinte, Hristos va părăsi sanctuarul, pentru că lucrarea de mijlocire este încheiată. El se ridică de pe scaunul de Mijlocitor şi ia Cartea Răscumpărării pretinzând proprietatea Sa: pe cei răscumpăraţi. Atunci mijlocirea este gata. Câţi înţelegeţi aceasta? Eu am atins undeva problema aceasta – că El vine să-Şi pretindă proprietatea – dacă nu mă înşel, în Peceţi.

Să vedem: „Fecioara neînţeleaptă va fi mântuită atunci?” Nu, pentru că toată lucrarea de mântuire are loc acum.  Ea va trebui să treacă prin perioada necazului, pentru că a respins lucrarea de ispăşire în plinătatea ei. Fecioara neînţeleaptă este o credincioasă, dar trebuie să treacă prin perioada necazului.

Biblia spune clar în Apocalipsa 12 că „Balaurul… a început să urmărească femeia care născuse copilul de parte bărbătească…” şi „şarpele a aruncat din gură apă.” după ea (v. 13,15). O, ce ceas va fi acela!

Pot spune că în toată Istoria nu a fost niciodată un timp ca acesta, când biserica nominală să fi fost atât de flămândă şi de însetată după botezul Duhului Sfânt. Toţi: prezbiterienii, catolicii, baptiştii, nazarinenii, luteranii şi toţi ceilalţi, se îngrămădesc înăuntru să afle despre El. Vedeţi?

Acesta este un lucru cu adevărat izbitor. Vă rog să nu luaţi ceea ce vă spun acum ca o învăţătură, dar ce spune Biblia că va urma după acest eveniment? Timpul se va sfârşi.

Fiţi atenţi! Acolo erau zece fecioare care au ieşit să-L întâmpine pe Mire. Cinci din ele aveau ulei în candelă, în timp ce cinci nu aveau. Cele cinci care erau înţelepte, când au auzit strigarea: Iată, Mirele!” s-au trezit, şi-au curăţat candelele şi s-au pregătit să meargă la nuntă, dar cele neînţelepte, care nu aveau ulei în candelă, au venit la cele înţelepte şi le-au zis: „Daţi-ne din untdelemnul vostru, căci ni se sting candelele.” (Matei 25.8). Cele înţelepte le-au răspuns însă: „Nu; ca nu cumva să nu ne ajungă nici nouă, nici vouă;  ci mai bine duceţi-vă la cei ce vând untdelemn şi cumpăraţi-vă!” (v. 9). Şi în timp ce au mers ele să-şi cumpere untdelemn, a venit Mirele.”

Când s-a auzit strigarea: „Iată, Mirele!” fiecare s-a grăbit să-şi pună candela în ordine. Nu-i ceasul când scrisul de mână este pe perete?

„Oh”, spun ei, „noi vrem botezul cu Duhul Sfânt! Vrem asta şi cealaltă…” dar în timp ce mergeau să cumpere, Mirele a venit şi le-a luat pe cele înţelepte, iar celelalte au rămas afară, unde va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor.

Eu mai am o mulţime de întrebări frumoase care merg în legătură cu aceasta: „Cine era omul care a intrat înăuntru fără să aibă haină de nuntă?” şi multe altele care se leagă aici.

72. Trebuie să plătim zeciuiala la cineva anume? Şi: Un creştin trebuie să lucreze?

Desigur,creştinul este un om care lucrează.

Trebuie să plătim zeciuiala la cineva anume?

Să vedem ce spune Biblia. În Evrei 7.1-2 citim:

„În adevăr, Melhisedec acesta, Împăratul Salemului, Preot al Dumnezeului celui Preaînalt – care a întâmpinat pe Avraam când acesta venea de la măcelul împăraţilor, care l-a binecuvântat,

care a primit de la Avraam zeciuială din tot, – care după însemnarea numelui său, era întâi „Împărat al neprihănirii”, apoi şi „Împărat al Salemului”, adică „Împărat al păcii.”

Deci Avraam i-a dat zeciuială lui Dumnezeu însuşi. Vedeţi?

Prin urmare, tu eşti dator cu zeciuielile tale acolo de unde îţi primeşti „hrana.”

„Aduceţi însă la casa visteriei toate zeciuielile, ca să fie hrană în Casa Mea; puneţi-Mă astfel la încercare, zice Domnul oştirilor, şi veţi vedea dacă nu vă voi deschide zăgazurile cerurilor, şi dacă nu voi turna peste voi din belşug binecuvântarea.” (Maleahi 3.10).

Eu provoc pe orice bărbat sau femeie, care nu plăteşte zeciuiala, să accepte această invitaţie a Domnului!

Aş putea să stau aici până dimineaţă şi să vă povestesc ce s-a întâmplat când am văzut necesitatea acestei fapte şi în ce situaţie mă aflam. Cu toate acestea, am fost cât se poate de corect şi am plătit zeciuiala. Am dat întotdeauna Domnului a zecea parte, iar când lucrurile au mers mai bine, am păstrat a zecea parte pentru mine, iar restul am dat-o pentru Domnul.

Da, domnule, eu cred că zeciuiala trebuie plătită! Aceasta este una din poruncile date de Dumnezeu, şi s-a dovedit că este o binecuvântare pentru toţi cei care o împlinesc.

Poate ziceţi: „Această poruncă a fost valabilă în Vechiul Testament!”

Aşa este, dar este la fel de valabilă şi în Noul Testament. Sigur că da.

73. Frate Branham, un copil care a fost născut în afara căsătoriei poate să fie mântuit sau să meargă în răpire?

Mântuit? Sigur că da.Eu cred că da, pentru că el nu are nicio vină pentru ceea ce s-a întâmplat. Acesta-i adevărul.

Deci, în ce priveşte mântuirea, eu aş spune: DA!” însă în ceea ce priveşte răpirea, el trebuie să fie o sămânţă aleasă dinainte. Înţelegeţi?

Eu cred că copilul poate să fie mântuit pentru că nu are nici o vină pentru ceea ce s-a întâmplat, deşi acel act este ceva îngrozitor.

În Vechiul Testament, când un copil era născut nelegitim, nu avea voie nici măcar să intre în adunarea Domnului, şi aceasta timp de zece generaţii, adică patru sute de ani. Atât de greu era blestemul pentru acea faptă. Gândiţi-vă numai! Copilul acela era nevinovat, dar cu toate acestea nu avea voie să intre în adunarea Domnului pentru că stră-stră-stră-strămoşul lui a săvârşit acel păcat. Acesta este adevărul.

De ce aceasta? Pentru că acolo nu era nimic care să fie mai puternic decât acel păcat. Sângele jertfelor din Vechiul Testament nu putea ierta păcatele, ci doar le acoperea.  Dar sângele lui Isus Hristos desparte aceasta. Acum este altfel, pentru că sângele lui Isus Hristos vine înăuntru şi face ispăşirea. Aceasta este diferenţa.

74. Frate Branham, noi dorim să fim cât mai aproape posibil de mesajul tău. Să ne mutăm în Arizona sau în Jeffersonville?

Aceasta depinde de voi. Desigur, eu vă iubesc, dar este treaba voastră unde mergeţi sau ce faceţi. Totuşi, dacă ar fi să vă dau un sfat, cred că eu m-aş muta la Jeffersonville pentru că sunt mai mult acolo decât în Arizona. Bine.

75. Frate Branham, este prea târziu să mai predicăm la păcătoşi?

Nu, nu!Frate, să ţii minte aceasta! Continuaţi să faceţi tot  ce puteţi ca să ridicaţi Casa Domnului. Mergeţi tot înainte până când sunteţi chemaţi la o parte. Înţelegeţi?

76. În închisoare cei mântuiţi trebuie să se separe de cei păcătoşi?

Nu înţeleg prea bine ce vrei să ştii, pentru că de exemplu, păcătoşii vin aici în adunare şi noi stăm alături de ei. Deci voi nu trebuie să vă separaţi de păcătoşi, ci de păcat. Dacă este posibil, câştigaţi-i pentru Hristos, dar să nu vă faceţi părtaşi la păcatele lor.

77. O soţie mântuită poate să-l refuze pe soţul ei dacă acesta este un păcătos?”

Nu,doamnă! Tu nu poţi face aceasta pentru că este soţul tău. Dacă îl vei refuza, îl vei îndepărta şi mai mult de Dumnezeu, înţelegi? Acesta este adevărul. Tu te-ai căsătorit cu el, ceea ce înseamnă că el este al tău, iar tu eşti a lui.

78. Frate Branham, care este înţelesul „anulării căsătoriei”? Cei care obţin anularea căsătoriei sunt liberi să se căsătorească din nou sau aceasta este de fapt tot divorţ? Aş dori câteva explicaţii în legătură cu aceasta.

Bineînţeles că cei doi sunt căsătoriţi. Din moment ce fac legământul căsătoriei, ei sunt căsătoriţi.

Dacă de exemplu, un băiat îi promite unei fete că se căsătoreşte cu ea şi spune acest lucru sincer, el este obligat faţă de ea; este ca şi căsătorit cu ea. Singurul lucru pe care-l face legea este să vă dea un act care certifică unirea voastră ca soţ şi soţie şi nu ca şi concubini. Deci, când un bărbat îi spune unei femei: „Mă voi căsători cu tine, iubito. Te voi lua de soţie!” el este căsătorit cu ea.

Legământul vostru este sfânt. El este acela care vă căsătoreşte oricum. Nu există nici un predicator care să vă poată căsători, nici un magistrat sau nimeni altcineva, ci ceea ce te căsătoreşte este legământul pe care-l faci faţă de acel bărbat (sau faţă de acea femeie) înaintea lui Dumnezeu. Când faci acea promisiune eşti căsătorit.

Poate cineva zice: „Bine, dar ai spus că vei răspunde doar din Biblie!” Vreţi să vedeţi ce spune Biblia? Ridicaţi mâna dacă doriţi aceasta. În ordine. Să vedem deci ce spune Biblia.

„Iosif, bărbatul ei, era un om neprihănit (Vedeţi? Deşi erau doar logodiţi este numit soţul ei) şi nu voia s-o facă de ruşine înaintea lumii; de aceea şi-a pus în gând s-o lase pe ascuns.” Vedeţi? Versetul 18 spune că „Maria… era logodită cu Iosif; şi înainte ca să locuiască ei împreună, ea s-a aflat însărcinată de la Duhul Sfânt.”

Dar când se gândea el la aceste lucruri, i s-a arătat în vis un înger al Domnului, şi i-a zis: „Iosife, fiul lui David, nu te teme să iei la tine pe Maria, nevastă-ta…”

Vedeţi? Ei erau deja căsătoriţi, pentru că el îi promisese că o va lua de nevastă.

Micuţă doamnă, dacă ai promis că te căsătoreşti cu un băiat, eşti obligată faţă de el. Dacă te căsătoreşti cu altul, după ce ai făcut această promisiune primului, de acum înainte vei trăi în curvie. Acelaşi lucru este valabil şi pentru un băiat care-i promite unei femei că o ia în căsătorie.

Frate şi soră, să nu faceţi nimănui o asemenea promisiune dacă nu aveţi intenţii serioase, pentru că cuvântul vostru rămâne.

Reţineţi că acest lucru îl spune Biblia, nu eu. Iosif îi promisese Mariei că se va căsători cu ea, iar Dumnezeu a numit-o soţia lui deşi nu erau căsătoriţi încă.

Citiţi legile Vechiului Testament cu privire la căsătorie şi veţi vedea că acesta este adevărul. Legea Vechiului Testament spune că dacă i-ai promis unei femei că te vei căsători cu ea, iar după aceea te căsătoreai cu alta, comiteai curvie şi ca urmare erai aruncat afară din tabără. Da, domnilor.

Tu trebuie să-ţi ţii promisiunea cu privire la căsătorie pe care o faci unei femei. Ea este un vas mic şi sfânt, hotărât de Dumnezeu să aducă viaţă în lume, aşa că dacă îi promiţi, trebuie să te căsătoreşti cu ea.

79. Este prea târziu pentru servicii în închisori şi în alte locuri ca acelea, prin care să se încerce salvarea sufletelor pierdute? Şi: Trebuie să vindem tot ce avem pentru că Domnul vine în curând?

Sper că nu am spus niciodată ceva prin care să vă fac să credeţi aşa ceva. Dacă totuşi am făcut-o, vă rog să mă iertaţi.

Continuaţi să mergeţi drept înainte, predicând Evanghelia pretutindeni: în închisori şi oriunde ajungeţi, şi faceţi ce aveţi de făcut.

Cu 50-60 de ani în urmă, s-a scris în ziarul „Curierul” despre cei care au îmbrăţişat învăţătura „Milinistă” şi au devenit apoi „Adventişti de ziua a şaptea.”

Ziarul relatează pe o pagină întreagă că aceşti oameni şi-au vândut tot ce aveau şi au pus o anumită dată pentru venirea lui Hristos, dată pe care au „dovedit-o” cu Scriptura, prin tot felul de calcule. În ziua cu pricina, şi-au luat harfele şi s-au dus pe vârful muntelui ca să-L întâmpine pe Domnul. Dar nu s-a întâmplat nimic, iar a doua zi dimineaţa au trebuit să se întoarcă înapoi ruşinaţi. Vedeţi? Acestea sunt sectele şi cultele.

Să nu credeţi niciodată aşa ceva, pentru că Isus poate să întârzie încă o sută de ani. Eu nu ştiu când vine El şi nici un om nu ştie aceasta, dar în ce mă priveşte, voi continua să predic şi să fac tot ce pot până când vine El. Dacă nu vine astăzi, Îl voi aştepta mâine; dacă nu vine săptămâna aceasta, Îl voi aştepta săptămâna viitoare; dacă nu vine în următorii zece ani şi voi fi tot în viaţă, voi continua să-L aştept. Înţelegeţi? Nu ştiu când vine, dar Îl voi aştepta devotat Cuvântului şi poporului Său şi trăind ca un creştin adevărat.

Da, continuaţi să ţineţi servicii prin închisori şi încercaţi să-i salvaţi pe cei pierduţi. Nu ştiu când vine El; nimeni nu ştie aceasta, de aceea să nu încercaţi să schimbaţi nimic din Cuvânt, afară doar de căile voastre de la păcat la neprihănire. Continuaţi să mergeţi înainte: la serviciul vostru sau oriunde aveţi de mers, dar păstraţi-vă curaţi pentru El. Toţi cei care mă înţeleg în ceea ce spun, să zică: „Amin!” În ordine.

80. Frate Branham, în Matei 12.40 scrie: „Căci după cum Iona a stat trei zile şi trei nopţi în pântecele chitului, tot aşa şi Fiul omului va sta trei zile şi trei nopţi în inima pământului.” Cum să înţelegem textul acesta, pentru că astăzi se spune că Isus a fost îngropat vineri seara şi a înviat duminică dimineaţa, ceea ce înseamnă că a stat numai două nopţi şi o zi în mormânt?

Dacă aţi observat, acolo scrie: „Căci după cum Iona a stat trei zile şi trei nopţi în pântecele chitului…”

Aici Cuvântul se referă la intervalul de trei zile şi trei nopţi, deoarece profetul a spus: „…nu vei îngădui ca preaiubitul Tău să vadă putrezirea.” (Psalmul 16.10), iar noi ştim că după acest interval, adică după 72 de ore, corpul omenesc intră în putrefacţie. Aceasta înseamnă că la un anumit timp din intervalul celor 72 de ore, El trebuia să învieze pentru că altfel Scriptura ar fi minţit.

Deci faptul că scrie: „trei zile şi trei nopţi,” nu înseamnă că El trebuia să stea atâta în mormânt, ci era nevoie să Se ridice mai repede pentru ca profeţia să rămână în picioare. El nu putea să vadă putrezirea, iar dacă ar fi depăşit acel interval, ar fi putrezit.

81. Frate Branham, dacă un bărbat a fost căsătorit, apoi a divorţat şi s-a recăsătorit cu o femeie care şi ea a fost căsătorită şi a divorţat, sunt căsătoriţi în ochii lui Dumnezeu? Vor putea merge şi ei în răpire?

Nu ştiu, nu aş putea răspunde dacă „da” sau „nu.” Divorţaţi. Fiecare din ei sunt divorţaţi, dar perechea lor trăieşte; apoi s-au recăsătorit. Soţul femeii este în viaţă şi la fel soţia bărbatului. Ei au copii împreună, iar acum vor să vină la Domnul.

Vor putea merge în răpire? Aceasta depinde de Tatăl ceresc. În ce mă priveşte, nu pot da nici un răspuns în legătură cu aceasta.

Noi am văzut un lucru, şi anume că Biblia îi numeşte curvari pe cei ce fac aceasta. Şi tot Biblia spune că „nici un curvar… n-are parte de moştenire în Împărăţia lui Hristos.” (Efeseni 5.5). Aceasta este tot ce pot spune eu. Simt că mă omoară greutatea acestor lucruri, dar trebuie să spun ceea ce spune Cuvântul; trebuie să stau pe El.

Aş vrea să vă spun ceva. Vă rog să mă ascultaţi cu atenţie. Dacă trăieşti fericită cu soţul tău, sau dacă tu bărbatule, trăieşti fericit cu soţia ta, vă rog să rămâneţi aşa. Gândiţi-vă la copilaşii voştri. Să nu-i lăsaţi fără cămin şi fără toate celelalte lucruri.

În Scriptură vedem că Dumnezeu a dat unele îngăduinţe pentru oamenii care au făcut lucruri greşite.

Astfel, fiind flămând, David a intrat în Casa Domnului şi a mâncat din pâinile puse înaintea Domnului, deşi numai preoţii aveau voie să mănânce din ele. Sau, preoţii călcau Sabatul, dar cu toate acestea nu erau pedepsiţi. Înţelegeţi?

Prin urmare, lăsaţi ca problema aceasta să depindă de Dumnezeu, mergeţi înainte şi trăiţi pentru El.

Două rele nu vor îndrepta niciodată unul, aşa că mergeţi înainte şi trăiţi aşa cum sunteţi, dacă sunteţi fericiţi împreună.

Şi încă ceva: dacă ai perechea care nu trebuie, îţi spun un singur lucru: în viaţa viitoare nu o vei mai avea, pentru că acolo vor fi îndepărtate toate relele.

82. Toţi credincioşii convertiţi vor merge în răpire?

Nu!De răpire vor avea parte doar cei născuţi din nou, cei aleşi. Restul vor învia numai după Împărăţia de o mie de ani, când vor fi aduşi la judecata din faţa tronului alb, unde se va face separarea, aşa cum separă păstorul oile de capre. Deci numai credincioşii născuţi din nou vor merge în răpire.

83. Care este dovada că o persoană este umplută cu Duhul Sfânt?

Ioan 14.26: „Dar… Duhul Sfânt… vă va învăţa toate lucrurile…” Vedeţi? El vă va desăvârşi. Învăţăturile omeneşti nu pot face aceasta, dar El o va face.

Când Duhul Sfânt vine în voi, El Se va identifica cu Scriptura. Acesta este adevăratul semn că Duhul Sfânt este în tine, deoarece El este una cu Cuvântul.

Fiţi atenţi! Ce-i dacă ai vorbit în limbi? Eu vă întreb aceasta cu un scop. Isus a spus clar ce va face Duhul Sfânt când va veni, este adevărat? Atunci care este folosul că ai vorbit în limbi, ai sărit în sus şi-n jos, ai strigat şi ai făcut toate celelalte lucruri, dacă atunci când a venit Cuvântul, L-ai respins?

Eu vă dovedesc cu Scriptura că botezul în Numele Tatălui, Fiului şi Duhului Sfânt este în contradicţie cu restul Cuvântului şi că nimeni nu a fost botezat în felul acesta, dar cu toate acestea, voi continuaţi să vă încăpăţânaţi şi rămâneţi la aceasta. Vreţi să spuneţi că Duhul Sfânt din voi ar face aşa ceva? Cum ar fi posibil ca El să Îşi nege propriul Cuvânt?

Când vă arăt ce trebuie să se întâmple în timpul acesta, cum urmează să Se descopere Fiul omului, ce trebuie să facă El, şi toate celelalte lucruri ascunse ale Bibliei, iar apoi El vine în mijlocul nostru şi dovedeşte că tot ce v-am învăţat este adevărul, voi continuaţi să vă ţineţi de o denominaţiune deşi spuneţi că sunteţi născuţi din nou. Este posibil ca Duhul Sfânt din voi să facă aceasta? Are aceasta vreo logică?

Aş putea să-i spun soţiei mele că o iubesc, în timp ce mă întâlnesc cu o altă femeie? Aş putea să-i spun sincer că o iubesc cât timp fac aşa ceva? Credeţi că aceasta ar fi o dragoste adevărată? Ar putea ea să-mi spună că mă iubeşte, dacă în timpul când sunt plecat îşi dă întâlnire cu un alt bărbat?

Exact aceasta a făcut Israelul, de aceea Domnul a spus despre el: „…ţi-ai desfăcut picioarele înaintea tuturor trecătorilor, ai făcut tot mai multe curvii, de aceea: ţi-am dat cartea de despărţire.” (Ezechiel 16.25 şi Ieremia 3.8).

Ce este aceasta? Curvie împotriva propriului tău trup. Dacă o femeie trăieşte cu un bărbat care nu este soţul ei, sau dacă un bărbat trăieşte cu o femeie care nu este soţia lui, ei îşi întinează propriul trup.

Tot aşa este duhovniceşte. Dacă cineva spune că este creştin, iar după aceea neagă Scriptura, comite curvie împotriva Trupului din care pretinde că face parte. Înţelegeţi?

Deci acesta este un semn al duhului anticreştin care, „dacă ar fi cu putinţă, i-ar înşela chiar şi pe cei aleşi.”

***

84. Frate Branham, este corect ca un copil tânăr să poarte pantaloni scurţi? Dar o fetiţă mică poate purta pantaloni lungi sau scurţi?

Cât este de tânăr sau de tânără? Dacă sunteţi creştini adevăraţi, vă las pe voi să decideţi aceasta.

Tot ceea ce vă pot spune este că Biblia învaţă că este ruşine ca o femeie să poarte haine bărbăteşti, sau un bărbat să poarte haine femeieşti. Înţelegeţi? Acolo scrie: „O femeie”, nu „un copil.”

În ce mă priveşte, nu văd nimic rău în faptul că o fetiţă de 4-5 ani poartă pantaloni, deoarece aleargă şi se joacă în curte cu ceilalţi copii. Voi ştiţi cum sunt ei.

Tot ce vă pot spune este ceea ce spune Cuvântul, şi anume: că „orice femeie care poartă îmbrăcăminte bărbătească este o urâciune…” (Deuteronom 22.5).

***

85. Unde urmează să ne adunăm împreună? Tu ai spus că ne adunăm la trâmbiţe.

Nu cred că am spus vreodată aşa ceva. Soră, sau oricine eşti cel care pui această întrebare,  ai înţeles greşit pentru că eu nu am afirmat niciodată aşa ceva. Eu nu am spus niciodată că ne vom aduna la trâmbiţe. Am spus că Israelul se aduna la sunetul trâmbiţei, nu Mireasa dintre neamuri. Trâmbiţele vor aduna Israelul, nu Mireasa, pentru că în vremea când vor suna ele, Mireasa va fi plecată de aici. Înţelegeţi?

***

86. Frate Branham, te rog să explici Matei 10.41, pentru că aş vrea să ştiu ce înseamnă cuvintele: „va primi răsplata unui proroc.”

Isus a zis: „Cine primeşte un proroc, în numele unui proroc, va primi răsplata unui proroc.”

„A primi răsplata unui proroc,” înseamnă „a fi prieten cu prorocul.”

Biblia mai spune: „…cine primeşte un om neprihnit, în numele unui om neprihănit, va primi răsplata unui om neprihănit.”

Este adevărat? Şi dacă vreţi să ştiţi care este răsplata unui proroc, aceasta este să fii un prieten al prorocului. Aceea este o răsplată: că el este prietenul tău.

Este ca în cazul femeii sunamite. Prietenia ei faţă de proroc i-a prins bine într-o zi. Înţelegeţi?

Urmaţi-i pe slujitorii lui Dumnezeu! O, Doamne! Din păcate este târziu şi trebuie să mă apropiu de încheiere.

(Adunarea îi cere fratelui Branham să continue să răspundă la întrebări).

***

87. Frate Branham, aş vrea să ştiu dacă Cina nunţii va avea loc înainte de începerea mileniului sau în timpul lui? Eu nu înţeleg aceasta.

Frate sau soră, Cina nunţii este înainte de începerea Mileniului.

Ştiu că pe aici pe undeva am o notă pe care mi-a trimis-o cineva şi care spune: „Frate Branham, tu eşti greşit cu privire la cele şaptezeci de săptămâni ale lui Daniel, pentru că mai sunt şapte ani pentru Israel.”

Nu este adevărat, pentru că Isus trebuia să vină şi să profeţească în cea de-a şaptezecea săptămână, iar conform Scripturii trebuia să fie „stârpit”, adus jertfă, la mijlocul săptămânii, adică după trei ani şi jumătate, pentru că o săptămână are şapte ani. Vă amintiţi aceasta? În ordine.

Câţi ani a predicat Isus, Mesia? Trei ani şi jumătate, ceea ce înseamnă că au mai rămas încă trei ani şi jumătate.

În Apocalipsa 11, vedem că vin cei doi proroci care profeţesc o mie două sute şaizeci de zile, adică trei ani şi jumătate. Aceasta înseamnă că pentru Israel au mai rămas făgăduiţi încă trei ani şi jumătate, după răpirea Miresei.

Câţi înţelegeţi aceasta acum? În ordine.

***

88. Am o tonetă şi servesc prânzul mai ales pentru copiii de liceu. De când am venit la Lumină, am îndepărtat tonomatul, dar tinerii fumează şi vor să asculte muzică rock la radio. Eu nu sunt de acord cu fumatul şi cu băutul şi deschid numai patru ore pe zi, însă sunt îngrijorat şi vreau să ştiu dacă este corect să ţin deschis un asemenea local.

Aceasta este într-adevăr o problemă, dar adevărul este că fiecare trebuie să-şi câştige cumva existenţa. Ştiţi însă cum m-aş simţi dacă aş sta între tinerii aceia care ascultă muzică rock? Aş fi agitat la culme, m-ar înnebuni.

Ştiţi cum aş proceda dacă aş avea un asemenea local? Le-aş spune clar: „Opriţi muzica sau ieşiţi afară!” Înţelegeţi? Ori aş conduce totul corect, ori nu aş conduce deloc.

Dacă ţii acel local ca să-ţi câştigi existenţa, nu te condamn, frate sau soră. Ştiu că vă cade greu ceea ce spun, dar acesta este adevărul.

Cineva a spus azi-dimineaţă că femeile mai în vârstă îşi poartă rochiile foarte scurte, ceea ce este un exemplu negativ pentru fetele tinere şi avea dreptate.

Părerea mea este că acelaşi lucru este valabil şi pentru tine. Dacă stai acolo unde se fumează, se bea şi este o comportare care lasă de dorit, şi nu spui nimic împotriva acelor lucruri, aceasta aduce o umbră asupra mărturiei tale, deoarece faptele tale nu sunt una cu mărturia ta.

Fă ceea ce te călăuzeşte Domnul. În ce mă priveşte, mă voi ruga şi eu Domnului, ca El să te călăuzească pe calea Sa dreaptă.

***

89. Ce urmează să se întâmple dacă nu vom trece prin necaz? Voi avea totuşi ceva suferinţă?

Priviţi! Oamenii se gândesc că Biserica va trece prin necazul cel mare, dar adevărul este că ea nu va ajunge acolo. Ea nu trebuie să treacă prin necaz pentru că este deja răscumpărată.

Biserica nominală sau credincioşii căldicei, cei ca Lot, vor trece prin perioada necazului şi vor fi salvaţi „ca prin foc.”

Noe a trecut prin perioada necazului fiind purtat pe deasupra apelor, iar împreună cu el a ieşit şi Ham, cel care a murdărit pământul din nou. Înţelegeţi?

Lot a ieşit din Sodoma, dar apoi propriile sale fiice    s-au culcat cu el şi astfel a avut copiii cu ele. Înţelegeţi?

Dar Avraam a adus la suprafaţă sămânţa făgăduită, sămânţa împărătească, în timp ce Enoh a mers în slavă, în răpire, fără să treacă prin perioada necazului care a urmat.

Vedeţi? Mireasa nu poate trece prin necaz. Urmăriţi simbolurile pentru că ele nu pot da greş. Înţelegeţi? Ele arată clar că Mireasa nu va trece prin necaz, dar biserica da.

Oamenii spun: „Bine, dar cum este cu sfinţii din biserica primară?”

Dacă aţi fi fost aici să auziţi prezentarea epocilor Bisericii, aţi fi înţeles cum stau lucrurile. Ei erau sub semnul viţelului, al prigoanei şi jertfei, pentru că biserica a mers în epoca întunecoasă. Înţelegeţi?

Fiecare mesaj dat Bisericilor arată că ei au mers tot mai mult în întuneric, până când s-a ajuns la lepădarea Numelui Său, astfel încât în Sardes au luat un alt nume. Acesta este motivul pentru care Biblia spune că măcar că le mergea numele că trăiesc, erau morţi. Apoi a început restituirea, până s-a ajuns la timpul chemării afară a Miresei care urma să scape de toată condamnarea. El a socotit-o vrednică să scape de toată condamnarea şi mânia care urma să vină, aşa că nu va trece prin necaz. Înţelegeţi acum?

Biserica nominală căldicică va merge în necazul cel mare, dar Mireasa nu va merge. Cei căldicei nu vor avea parte de prima înviere, aşa cum citim în Apocalipsa 20.5: „Ceilalţi morţi n-au înviat până nu s-au sfârşit cei o mie de ani.” Doar Mireasa, cei aleşi, vor avea parte de prima înviere.

Poate cineva întreabă: „Cine sunt aceştia, frate Branham?” Eu nu ştiu cine sunt ei, dar ştiu că vor fi acolo pentru că aşa a spus Domnul. Înţelegeţi? Ei sunt aceia care nu vor trece prin necaz, dar ceilalţi vor merge, iar la sfârşitul timpului, înainte de începerea Mileniului, vor fi omorâţi. Dar cei neprihăniţi vor merge în Mileniu şi vor trăi o mie de ani.

După Împărăţia de o mie de ani va avea loc judecata de la Tronul alb, când toţi morţii – buni şi răi -, vor învia. Atunci vor fi deschise cărţile şi va fi deschisă şi Cartea Vieţii, iar sfinţii, Mireasa, va sta alături de Soţul ei şi va judeca lumea.

Atunci se va împlini Cuvântul care spune: „El va judeca toate noroadele cu un toiag de fier.” Toţi vor sta înaintea Lui, iar El îi va despărţi aşa cum desparte un păstor oile de capre. Atunci le va spune caprelor: „Depărtaţi-vă!” iar oilor le va zice: „Veniţi binecuvântaţii Mei!”

În timpul acela, tabăra sfinţilor va fi pe pământ, iar Satana va fi dezlegat pentru puţină vreme din închisoarea lui, aşa că va merge să facă război cu sfinţii, exact cum a făcut la început în slavă. Dar Dumnezeu va trimite ploaie de foc din cer şi-i va mistui. Acolo nu va mai rămâne nici o mare, nimic, ci totul va arde. Vulcanii vor erupe şi totul va fi distrus.

Şi Ioan spune în Apocalipsa 21.1-3:

„Apoi am văzut un cer nou şi un pământ nou; pentru că cerul dintâi şi pământul dintâi pieriseră; şi marea nu mai era.

Şi eu am văzut coborându-se din cer de la Dumnezeu, cetatea sfântă, noul Ierusalim, gătită ca o mireasă împodobită pentru bărbatul ei.

Şi am auzit un glas tare, care zicea: „Iată cortul lui Dumnezeu cu oamenii…” Şi Dumnezeu va locui cu ei în această cetate care va avea forma unei piramide: o mie cinci sute de mile pătrate, iar în vârful ei va fi o Lumină. Amin.

„O, acea cetate pe de Muntele Sionului,

Sunt un străin, dar o iubesc.

Eu te voi întâlni în veacurile acelea,

Când ajung la acea cetate pe deal.”

Pe vârful muntelui Sion va sta Mielul, iar Cetatea nu va avea nevoie de lumină, pentru că Mielul va fi Lumina ei. Deasupra Mielului va fi Tatăl, care este Logosul, Dumnezeu. Lumina măreaţă, lumina veşnică ce va lumina deasupra tronului, Hristos, va domni o mie de ani într-o Împărăţie desăvârşită, după care totul, chiar şi Fiul, se va supune Tatălui, care este Duh, nu un om.

Toată plinătatea îndurării adunată împreună: acela este Dumnezeu.

Acum toate lucrurile sunt pervertite, pentru că aceasta este împărăţia Satanei, dar binele îi aparţine lui Dumnezeu.

O, frate, aceea va fi o zi măreaţă! Gândiţi-vă că cetatea aceea măreaţă va avea 1500 de mile înălţime. Aşa spune Biblia. Noi ştim că există o figură geometrică ce are  lungimea, lăţimea şi înălţimea egale, iar aceasta este piramida. Vedeţi? Toată cetatea va fi pe acel munte şi va fi la fel de înaltă pe cât este de lungă şi de lată, iar Hristos va sta acolo pe tron. De sub scaunul de domnie va curge Râul vieţii, iar în mijlocul cetăţii şi pe cele două maluri ale râului va fi Pomul Vieţii, rodind în fiecare lună doisprezece feluri de rod. O, ce cetate!

Şi reţineţi: Dumnezeu, Creatorul care a creat cerurile şi pământul, pregăteşte chiar acum acea cetate în slavă. Avraam şi-a părăsit familia şi ţara şi a plecat în căutarea acelei cetăţi. Da, el a părăsit tot ce a iubit până atunci şi a pornit în căutarea ei. De ce? Pentru că era un proroc. Şi fiind proroc era conectat cu Duhul şi o parte din Duhul, iar Ceva i-a spus înăuntru lui: „Acolo este o cetate!” aşa că a pornit în căutarea ei, iar mărturia lui era: „Eu sunt străin şi călător pe acest pământ, dar caut o Cetate al cărei Ziditor este Dumnezeu.” El ştia că acea cetate era pe undeva.

O, Doamne! Şi eu cred că tocmai în locul unde a mers el, în Palestina, se va ridica această Cetate binecuvântată, deoarece ştim că va fi pe Muntele Sion.

Gândiţi-vă că acea cetate va avea 1500 de mile şi va fi aşezată pe muntele lui Dumnezeu. O, va fi minunat!

Atunci leul şi mielul vor sta împreună. Leul va mânca paie ca boul, iar ursul şi leul vor fi blânzi. Ce timp va fi acela! Atunci nu va mai fi nici o vătămare şi nici o distrugere, ci doar pace şi dragoste.

Acolo nu va mai fi boală, nu va mai fi bătrâneţe şi nu va mai fi moarte.

Oamenilor, aceasta nu este o poveste de moş Crăciun, nu este mitologie, ci este Cuvântul lui Dumnezeu, iar Cuvântul Său nu a dat niciodată greş. Ca să vedem acest adevăr, nu trebuie să privim în urmă, ci să ne uităm la ceea ce a făcut El astăzi. Nici măcar o iotă din Cuvântul Său nu a dat greş, ci totul s-a împlinit sub ochii noştri.

O, eu sunt destinat pentru acea Cetate!

Este deja târziu – 9.20 -,şi ştiu că am prieteni din Kentucky şi din alte părţi ale ţării, care trebuie să plece la drum. Dacă unii doresc să doarmă aici, noi le vom plăti camerele la hotel şi prânzul. Tot ce trebuie să faceţi este să le spuneţi la fraţi numărul camerei voastre, iar noi vom plăti totul.

În ce priveşte întrebările, să ştiţi că nu vreau să dau aceste răspunsuri care uneori sunt contrare cu ceea ce credeţi voi, dar trebuie să spun adevărul, oricare ar fi el. Dacă nu mă credeţi nu este nici o problemă. Dorinţa mea este să mă iubiţi doar atât cât vă iubesc eu, iar dacă uneori spun ceva greşit, să ştiţi că o fac fără să vreau.

Am aici câteva întrebări referitoare la „Căsătorie şi despărţire” şi aş fi vrut să răspund la ele, dar când le-am citit am văzut că sunt probleme foarte importante şi de aceea aş vrea să răspund la ele mai clar.

Dacă locuiţi în apropiere, căutaţi-l miercuri pe Billy şi el vă va spune dacă duminica viitoare voi fi aici sau nu. Am şi o mulţime de interviuri, mulţi dintre oameni fiind bolnavi sau având probleme grave pe care nu ştiu cum să le rezolve.

Unele din aceste probleme se pot rezolva numai în particular, deoarece nu se pot discuta în public – mai ales unele probleme referitoare la „căsătorie şi despărţire.”

Eu sunt aici ca să vă ajut şi aceasta pentru că vă iubesc. Voi sunteţi copiii mei pe care i-am născut în Hristos, de aceea vă pretind pe fiecare din voi, vă pretind tot timpul. Voi sunteţi copiii mei; eu sunt părintele vostru în Evanghelie, dar nu părinte în sensul pe care-l pretind preoţii, ci aşa cum a spus Pavel, pentru că v-am născut în Hristos şi vreau să vă înfăţişez înaintea Lui ca pe o fecioară curată.

Nu părăsiţi Cuvântul ci staţi pe El ca o fecioară curată! Staţi pe Cuvânt! Să nu aveţi nici o legătură cu lucrurile lumii, ci păstraţi-vă sfinţi şi curaţi!

Dacă simţiţi că iubiţi lumea şi lucrurile din ea, spuneţi: „O, Isuse, ia aceasta de la mine, pentru că nu vreau să fiu aşa.”

Desigur, nu ajunge doar să spuneţi aceasta, ci trebuie să fiţi creştini adevăraţi. Credeţi-L pe Isus Hristos şi trăiţi în fiecare zi pentru El! Să nu faceţi nici un lucru rău!

Eu am vorbit adesea despre credinţa calvinistă. Să nu credeţi cumva că sunteţi liberi să faceţi tot ce vreţi, căci nu este aşa.

Zilele trecute am vorbit cu cineva şi l-am întrebat:

„Ai fost la biserică?”

„Nu, am fost la vânătoare.”

Apoi m-am întâlnit cu soţia acelui om. Era duminică, iar ea venea de la spălătorie.

„Ai fost la biserică?” am întrebat-o.

„Nu, am fost să-mi spăl hainele.”

„Nu ar fi trebuit să faci aceasta astăzi.”

„Eu nu sunt sub legea veche.”

„Bine,” i-am răspuns, dar am crezut că eşti creştină. Ştii că prin fapta ta poţi fi o pricină de poticnire pentru cineva?”

„Nu cred aceasta, pentru că eu nu mai sunt sub lege.”

Este adevărat că nu mai suntem sub Lege, dar ascultă, frate şi soră,  ce spune Pavel în legătură cu aceste lucruri:

„Dacă faci ca fratele tău să se mâhnească din pricina unei mâncări, nu mai umbli în dragoste!

Să nu nimiceşti pentru o mâncare, lucrul lui Dumnezeu. Drept vorbind, toate lucrurile sunt curate. Totuşi, a mânca din ele când faptul acesta ajunge pentru altul un prilej de cădere, de păcătuire, este rău.” (Romani 14.15-20).

Deci, dacă faptul că eu mănânc carne este o pricină de poticnire pentru fratele meu, nu voi mai mânca niciodată carne.

Cineva zice: „Frate Branham, tu mergi la vânătoare. Nu o faci niciodată duminica?

Daţi-mi voie să vă spun ceva. Eu nu sunt sâmbetist, fiindcă cred că Duhul Sfânt este Odihna, Sabatul nostru, dar cred că ar trebui să onorăm învierea Domnului nostru, adică să ne adunăm împreună în ziua întâia, când a înviat El. Deci, dacă ar fi să ţinem o zi, aceea ar fi ziua învierii Lui.

Adevărul este că nu există nici o poruncă referitoare la ţinerea unei anumite zile, deoarece atunci când intrăm în Hristos noi intrăm în Sabat, adică în odihna Sa veşnică.

Am aici o întrebare referitoare la Sabat, iar dacă va fi cu voia Domnului vom răspunde curând. Voi explica acest lucru cu ajutorul Lui.

Şi aş vrea să mai reţineţi ceva. Când eram doar un băieţaş, aveam vreo 14 ani, obişnuiam să pun capcane cu scopul de a ajuta cu ceva familia noastră săracă. Animalele prinse erau pentru hrana familiei.

Îmi plăcea să pun curse şi trebuia să fac aceasta pentru existenţa noastră. Îmi amintesc că mergeam la şcoală mirosind a dihor, pentru că aveam numai un rând de haine. Mama mi le spăla tot timpul, dar tot miroseau.

În fiecare noapte mergeam în pădure – pe la ora 2.00 -, ca să pun capcane, apoi mă grăbeam să mă îmbrac ca să pot ajunge la timp la şcoală. Dacă prindeam doi iepuri, pe unul îl pregăteam cu ceapă pentru cină, iar pe celălalt îl vindeam. Cu banii luaţi pe el cumpăram pâine sau făină, cu care făcea mama un sos. Nu ştiu dacă voi aţi trăit în asemenea lipsuri ca să mă înţelegeţi.

Mergeam la râu şi puneam fire ca să prind păstrăvi, iar când aveam o livră, îi vindeam cu zece cenţi. Nu aveam barcă, ci mergeam pe apă cu un buştean. Legam nada de acele fire şi plecam, apoi reveneam şi adunam peştii prinşi. De multe ori mergeam pe râu seara la 11.00 şi adunam peştii prinşi de firele acelea. Dacă se întâmpla să nu pot prinde în şase zile cantitatea de peşte de care aveam nevoie ca s-o vând, stăteam mai mult chiar dacă ploua.

Îmi amintesc că odată ploua foarte tare. Era târziu, 11.00 noaptea, iar eu stăteam acolo rezemat de un copac şi-mi ziceam deşi eram un păcătos: „În seara aceasta voi întârzia mai mult. Este târziu, dar voi mai merge o dată pe la toate capcanele puse, ca să văd dacă nu s-a prins ceva pentru că nu vreau să pun curse şi în ziua de odihnă.” Vedeţi? Iar Dumnezeu a răsplătit fapta mea.

Toată viaţa mi-am dorit să ajung un vânător bun. Voi ştiţi că bunicul meu a fost vânător, iar bunica venea dintr-o rezervaţie de indieni. Da, eu mi-am dorit acest lucru, iar Dumnezeu m-a ajutat în toate. Mă uit adesea la pereţii camerei mele şi văd acele puşti – cele mai bune -, care atârnă acolo. Am atât de multe că pot împrumuta şi altora. Mai mult, El mă lasă să merg în munţi şi-mi dă cei mai buni ghizi din lume, care mă iau cu ei fără să trebuiască să le plătesc. Trebuie doar să le vorbesc despre El. O, cât de minunat este harul Său!

Chiar azi-dimineaţă a venit la mine un bătrân vânător de căprioare, cu un Remington 35. Nu aveam nevoie de o armă, dar el m-a îmbrăţişat şi mi-a zis: „Sunt prea bătrân ca să mai vânez, de aceea vreau să-ţi dau ţie puşca mea.” Încă din copilărie îmi doream o asemenea armă, iar acum pot s-o văd atârnând pe peretele meu. O, Doamne!

Îmi amintesc că în copilărie mergeam cu copiii afară, iar băieţii îşi cumpărau îngheţată. Uneori vreunul din ei avea cinci cenţi în plus şi-mi cumpăra şi mie una. O, Doamne, eu nu aveam niciodată suficienţi bani ca să le pot lua şi eu o îngheţată!

Tot în vremea aceea erau acele hamburger cu ceapă prăjită. Nu ştiu dacă vă mai amintiţi, dar unul costa patru cenţi. Îmi plăceau foarte mult, iar dacă vreunul din băieţi îmi cumpăra şi mie unul, îmi lingeam şi degetele. Erau aşa de gustoase, dar eu nu îmi permiteam să-mi cumpăr aşa ceva şi mâncam numai pâine de mălai şi melasă.

„Doamne”, mă gândeam, „ce n-aş da să le pot cumpăra şi eu un hamburger!” iar acum pot cumpăra cina pentru o biserică întreagă. Cine a făcut aceasta? Harul lui Dumnezeu. Eu nu am făcut nimic, ci totul vine de la El.

Îmi amintesc că tatăl meu era beţiv. El făcea whisky şi astfel a învăţat să bea. Aceasta a făcut ca toţi oamenii să ne ocolească şi nimeni nu vorbea cu noi. De ce aceasta? Pentru că eram un Branham.

Mă simţeam foarte rău când vedeam aceasta şi îmi ziceam: „Eu nu sunt vinovat cu nimic pentru că tatăl meu bea. De ce trebuie să îndur această batjocură, când n-am pus în viaţa mea băutură în gură?” Vedeţi?

Şi discutând cu soţia mea despre aceste lucruri, într-o zi i-am spus: „Dumnezeu a fost atât de plin de îndurare faţă de mine, încât aproape că ar trebui să stau afară din oraş.”

Voi ştiţi că şi David i-a spus odată lui Natan: „Este drept ca eu să locuiesc într-o casă, iar Dumnezeul meu să stea afară într-un cort?”

Şi Natan i-a răspuns lui David: „Du-te şi fă tot ce ai pe inimă, căci Domnul este cu tine.” (2 Samuel 7.2-3). Dar prorocul a făcut fără să vrea o greşeală, de aceea Dumnezeu a venit noaptea la el şi i-a spus:

„Du-te şi spune robului Meu David: „Aşa vorbeşte Domnul: „Oare îmi vei zidi o casă ca să locuiesc în ea?”

Şi Domnul i-a mai zis: „Te-am luat de la păşune, de la oi, ca să fii căpetenie peste poporul Meu, peste Israel.

Am fost cu tine pretutindeni pe unde ai mers, am nimicit pe toţi vrăjmaşii tăi dinaintea ta, şi ţi-am făcut numele mai mare decât numele celor mari de pe pământ… Dar nu tu Îmi vei zidi o casă, ci fiul tău.” (v.5+8-9).

Eu m-am gândit la toate acestea, pentru că Domnul m-a ajutat şi m-a lăsat să cunosc oameni mari din toată lumea şi să merg pretutindeni. Dacă în urmă cu câţiva ani toţi îşi întorceau faţa şi nu voiau să-mi spună nici măcar un cuvânt, astăzi oamenii din toată lumea vin şi se bucură dacă pot să le acord măcar câteva minute ca să vorbesc să mă rog pentru ei. Odinioară nu am fost iubit de nimeni şi toţi mă considerau nefolositor, iar acum, prin harul şi ajutorul lui Dumnezeu, îndrum Mireasa lui Hristos. O, ce har minunat!

De unde a venit aceasta? Din educaţia mea? Dar eu nu am nici o educaţie. Atunci de unde a venit? Din personalitatea mea? Eu nu am nici una. A venit din cunoştinţele mele de teologie? Eu nu cunosc nici o teologie. Atunci de unde a venit? Din harul lui Dumnezeu care m-a mântuit.

„Este harul ce mi-a învăţat inima să se teamă,

Este harul care mi-a uşurat temerile;

Ce fericit a apărut acel har,

Ceasul în care mai întâi am crezut!

Prin multe pericole, trude şi curse

Deja am trecut;

Este harul ce m-a adus în siguranţă până acum,

Este harul ce mă va duce Acasă.

Şi când vom ajunge acolo în Cetatea,

Ce-i mai strălucitoare decât soarele,

Vom avea timp să-I cântăm laude,

Mai mult decât am avut oricând.

O, cât Îl iubesc pe Isus şi slăvesc Numele Său minunat, pentru că m-a salvat când eram doar un păcătos, m-a vindecat când eram bolnav şi mi-a dat făgăduinţa că voi avea un locaş în acea Cetate! Eu voi avea o casă pe acea Stâncă. Nimic altceva nu contează acum, decât să-i strâng pe toţi copiii lui Dumnezeu laolaltă şi să zicem: „Haideţi să mergem!” căci ceasul bate miezul nopţii şi este mai târziu decât ne gândim.

Să ne rugăm.

Doamne Isuse, dacă am sta pe vârful muntelui şi am privi soarele, am vedea cum ultimele lui raze străbat crestele spre apus, până nu se mai vede deloc şi marele „ochi” s-a închis, iar păsările se trag spre cuiburi pentru că se face noapte.

O, Tată, când marele Duh Sfânt m-a ajutat să răspund la aceste întrebări, am văzut că vine o altă zi, o mare zi duhovnicească.

Acum mergem la cuiburile noastre, Doamne, de aceea Te rugăm să ne păzeşti de şerpi şi de răul nopţii. O, fie ca Dumnezeu să stea tot timpul aproape de noi ca să ne protejeze şi să ne ajute.

Tată ceresc, Te rog să binecuvântezi fiecare suflet care a păşit în adunare, pe cei care nu au putut veni şi pe toţi cei care vor asculta aceste benzi (sau vor citi aceste predici). Fie ca răspunsurile date la întrebări să nu fie prea dure, iar dacă am făcut vreo greşeală, Doamne, Tu-mi cunoşti inima şi ştii că nu am făcut-o intenţionat.

Dumnezeule, rugămintea mea este ca dacă ceva este greşit, să nu mă laşi niciodată  să merg înainte, ci să mă opreşti imediat. Să nu mă laşi să amăgesc pe nimeni, Doamne, ci ajută-mă să fiu slujitorul Tău devotat, pentru că aceasta este dorinţa inimii mele. Tată, eu am o singură dorinţă şi fie că trăiesc sau mor, fie că dorm sau sunt treaz, fie că zăbovesc sau merg înainte, vreau ca voia Ta să se facă în toate, deoarece „ştiu că Răscumpărătorul meu este viu şi că Se va ridica la urmă pe pământ. Chiar dacă mi se va nimici pielea şi chiar dacă nu voi mai avea carne, totuşi Îl voi vedea pe Dumnezeu.”  Aceste cuvinte le-a spus prorocul Iov care a văzut venirea Domnului.

Doamne, ca slujitori ai Tăi, şi noi privim astăzi şi vedem venirea Ta. Nu contează când, unde şi cum va fi aceasta, noi dorim un singur lucru: să Te mulţumim. Suntem în mâinile Tale şi Te rugăm să ne păstrezi. Îngăduie aceasta, pentru că atunci vom mărşălui cu toţii spre Sion, spre locul unde este marea cetate şi unde Mielul este Lumina.

Doamne, priveşte spre copiii mei născuţi în Hristos, care sunt roada acestui Cuvânt. Ei mă iubesc pe mine şi eu îi iubesc pe ei şi ştiu că Tu ne iubeşti pe toţi.

Dumnezeule, Te rugăm să ne umpli cu Cuvântul Tău, astfel încât să-L vedem numai pe El, iar Duhul Sfânt să ne poată folosi oriunde ca să legitimeze Cuvântul aşa cum a făgăduit. Îngăduie aceasta pentru noi toţi.

Fratele meu Jackson şi soţia lui, se întorc în Africa de Sud, de aceea Te rog să fii cu ei, Doamne. Călăuzeşte-i Tu în călătorie, Te rog.

Aici este fratele Lee Vayle, care notează tot ce spun pentru că vrea să scrie o carte. Ajută-L Tu, Doamne, în ceea ce are de făcut.

Fii cu fratele Neville, cu fratele Capps, cu fratele Ruddell, cu fratele Jackson şi cu toţi ceilalţi.

O, Dumnezeule, acolo sunt atât de mulţi! Ei au venit din Georgia, din Alabama şi de peste tot, ceea ce mă face să mă gândesc la cântarea:

„O, ei vin de la est şi de la vest,

Ei vin din ţări îndepărtate;

Să sărbătorească cu Regele lor,

Să prânzească, ca oaspeţi ai Lui.

Ce binecuvântaţi sunt aceşti pelerini,

Privim faţa Lui aureolată

Aprinsă cu iubire divină;

binecuvântaţi părtaşi ai harului divin,

ca nestemate în coroana Lui

să strălucească.”

O, Dumnezeule, fie ca noi să strălucim ca nestematele în coroana Lui, astfel ca oamenii să poată vedea aceasta şi să tânjească să-L slujească şi ei. Îngăduie aceasta, Doamne. Păzeşte-i de-a lungul drumului şi binecuvântează-i pe fiecare în parte.

Tată, eu sunt slujitorul Tău, iar dacă este voia Ta, săptămâna viitoare voi continua cu aceste întrebări. Descoperă-mi Tu răspunsurile la ele şi călăuzeşte-mă dacă vrei să mă ocup şi de interviuri.

Te rog să fii cu noi până când ne vom revedea.

Fii cu fratele Neville şi cu cei care duc Cuvântul Tău în Texas, în Arkansas şi în diferite alte locuri. Toţi sunt copilaşii Tăi şi aşteaptă venirea Ta, de aceea Te rugăm să ne foloseşti în Numele lui Isus Hristos. Amin.

Îmi place mult cântarea: „Ei vin de la est şi vest.” O ştiţi? Să vedem, soră…

„O, ei vin de la est şi de la vest,

Ei vin din ţări îndepărtate;

Să sărbătorească cu Regele lor,

Să prânzească, ca oaspeţi ai Lui.

Ce binecuvântaţi sunt aceşti pelerini,

Privim faţa Lui aureolată

Aprinsă cu iubire divină;

Binecuvântaţi părtaşi ai harului divin,

Ca nestemate în coroana Lui

Să strălucească. O, Isus vine curând;

Încercările noastre atunci se vor sfârşi.

O, ce ar fi dacă Domnul nostru

Ar veni în acest moment

Pentru cei ce sunt eliberaţi de păcat?

O, v-ar aduce atunci bucurie

Sau tristeţe şi adâncă disperare?

Când Domnul vine în slavă,

Noi Îl vom întâlni sus în văzduh.”

(Fratele Branham repetă cântarea).

Pat, fii curajos! Într-una din aceste zile, se vor ivi zorile şi pentru tine. Îl iubeşti?

„Credinţa mea priveşte la Tine,

O, Miel al Calvarului!

O, Salvator divin!

Acum ascultă-mă în timp ce mă rog,

Ia-mi la o parte păcatele,

Nu mă lăsa să rătăcesc vreodată

Departe de Tine.

În timp ce calc prin labirintul întunecos al vieţii,

Şi întristările din jurul meu se împrăştie,

Fii Tu Călăuza mea.

Porunceşte întunericului să se facă zi,

Şterge la o parte temerile întristării

Şi lasă-mă ca de astăzi să fiu cu totul al Tău.”

Credinţa mea priveşte la Tine,

O, Miel al Calvarului!

O, Salvator divin!

Acum ascultă-mă în timp ce mă rog,

Ia-mi la o parte păcatele,

Nu mă lăsa să rătăcesc vreodată

Departe de Tine.

Binecuvântată fie legătura care leagă

Inimile noastre creştine;

Părtăşia în acelaşi gând

Este ca cea de sus.

Înaintea tronului Tatălui nostru

Ne turnăm rugăciunea fierbinte;

Temerile noastre, nădejdile noastre,

Ţelurile noastre una sunt,

Mângâierile şi grijile noastre.

Iar când ne despărţim

Această ne dă durere lăuntrică;

Dar noi vom fi încă uniţi în inimă,

Şi nădăjduim să ne întâlnim din nou.”

Soră Wilson, îţi mai aminteşti cum cu 33-35 de ani în urmă eram într-o adunare mică şi ne ţineam de mână unii pe alţii? Am ştiut că-ţi mai aminteşti. O, să ne întindem şi să prindem pe cineva de lângă noi de mână:

„Binecuvântată fie legătura care leagă

Inimile noastre creştine;

Părtăşia în acelaşi gând

Este ca cea de sus

Înaintea tronului Tatălui nostru

Ne turnăm rugăciunea fierbinte;

Temerile noastre, nădejdile noastre,

Ţelurile noastre una sunt,

Mângâierile şi grijile noastre.

Iar când ne despărţim

Această ne dă durere lăuntrică;

Dar noi vom fi încă uniţi în inimă,

Şi nădăjduim să ne întâlnim din nou.”

Vă iubiţi unii pe alţii? Vă iubiţi, copilaşilor? Iubiţi-vă unii pe alţii!

„Până ne întâlnim, până ne întâlnim,

Până ne-ntâlnim la picioarele lui Isus,

Până ne întâlnim, până ne întâlnim,

Dumnezeu să fie cu noi, până ne întâlnim.”

Îl iubiţi? Nu este El minunat? Vă iubiţi unii pe alţii? Spuneţi ceva celui de lângă voi. Spuneţi-i: „Dumnezeu să te binecuvânteze, frate. Să te binecuvânteze şi pe tine, soră.”

Soră Wilson, în seara aceasta ei ne ascultă de dincolo de Râu. Îl pot vedea pe bătrânul Seward, cum umbla pe duşumea şi bătea din palme lăudându-L pe Dumnezeu. Mă gândesc apoi la fratele Ryan, care în seara aceasta este dincolo de porturile gloriei.

Nu este El minunat?

„Ia Numele lui Isus cu tine,

Copil al întristării şi al durerii;

Acesta îţi va da bucurie şi mângâiere,

O, ia-l oriunde cu tine!

Cor: Nume scump, o, ce dulce!

Nădejdea pământului şi bucuria cerului,

Nume scump, o, ce dulce!

Nădejdea pământului şi bucuria cerului.

Ia numele lui Isus cu tine (De ce?)

Ca un scut de orice cursă.

Când ispitele în juru-ţi se adună,

Şopteşte acel Nume sfânt în rugăciune.

Cor: Nume scump, o, ce dulce!

Nădejdea pământului şi bucuria cerului,

Nume scump, o, ce dulce!

Nădejdea pământului şi bucuria cerului.”

(Fratele Branham vorbeşte cu cineva din adunare).

Dumnezeu să vă binecuvânteze.

– Amin –