ÎNTREBĂRI ȘI RĂSPUNSURI DIN ANUL 1964 – Partea întâi

Să rămânem un moment în picioare şi să ne plecăm capetele pentru rugăciune.

Măreţule Dumnezeu şi Tată, în dimineaţa aceasta Îţi mulţumim din adâncul inimii pentru că poţi şi vrei să răspunzi la rugăciunile noastre.

Te rugăm să primeşti mulţumirile noastre pentru ceea ce ai făcut deja pentru noi şi să faci ca atunci când vom părăsi locaşul acesta, să fim persoane total diferite faţă de cum eram când am intrat aici. Lasă ca Duhul Sfânt să modeleze caracterele noastre şi să ne facă supuşi ai Împărăţiei Tale, pentru că Te rugăm acesta în Numele lui Isus. Amin. Vă puteţi aşeza.

Îmi pare rău pentru că am întârziat, dar am avut câteva lucruri de făcut şi o mulţime de oameni bolnavi care m-au aşteptat.

Suntem bucuroşi pentru că în dimineaţa aceasta putem să fim aici, în mijlocul acestui grup minunat de oameni, şi vreau să vă mulţumesc pentru darurile pe care le-aţi trimis soţiei mele şi pentru puşca pe care mi-a trimis-o fratele pentru vânătoarea de căprioare. Domnul să-l binecuvânteze pentru că mi-a dăruit puşca lui. Spunea că el îmbătrâneşte şi nu mai are nevoie de ea, aşa că a dorit să mi-o dea mie. Desigur, îi sunt foarte recunoscător pentru ea, şi aş vrea să ştii că o voi păstra cât voi trăi, frate. Nu voi pune niciodată mâna pe ea fără să mă gândesc şi să mă rog pentru tine.

Acum suntem aici pentru a răspunde la întrebările pe care mi le-au trimis oamenii, şi mă gândesc că am suficiente ca să-mi ajungă până la începerea Mileniului.

Nici nu m-am gândit că ar putea fi atât de multe. Aici am cam o sută, iar în dimineaţa aceasta am mai primit încă aproximativ o sută. Pot spune că toate sunt întrebări bune, chiar foarte bune, dar nu pot răspunde la toate.

Unele dintre ele nu pot fi citite în public, deoarece sunt probleme de familie. Voi înţelegeţi ce vreau să spun. Astfel, am cerut ca problemele personale, dintre soţ şi soţie, să le discutăm separat, într-un interviu particular şi nu în adunare. Nu sunt lucruri rele, dar trebuie rezolvate în familie.

În ce mă priveşte, voi face tot ce pot ca să răspund cât se poate de bine la întrebările lor.

Uneori am nevoie de mai mult timp pentru a răspunde la aceste întrebări, dar nu vreau să pierd nici una dintre ele.

Aş vrea să ştiţi că uneori este foarte greu să răspunzi la întrebările puse. Este nevoie de multă tărie să stau aici, pentru că voi ştiţi că vă iubesc. Eu nu pot să-mi arăt dragostea pe care o am pentru soţia şi copiii mei, aşa cum ar trebui, din cauză că am un temperament mai iute.

Dar există Cineva faţă de care doresc să-mi exprim toată dragostea, iar Acela este Dumnezeul cel Atotputernic. El este Acela pe care Îl iubesc înainte de toate. Eu îi iubesc şi pe ceilalţi oameni, dar nu vreau să stric cu ceva dragostea pentru El, ci doresc ca El să fie primul în toate.

Prin urmare, voi răspunde la toate întrebările voastre cu dragoste, dar înainte de toate, în inima mea este El, Isus Hristos. De aceea, vreau ca răspunsurile pe care vi le dau să fie conform voii şi Cuvântului Său, chiar dacă uneori vă supăr prin ceea ce spun.

Eu nu am intenţia de a vă răni, dar înainte de toate trebuie să fie Hristos şi Cuvântul Său, deoarece sunt conştient că trebuie să dau socoteală de tot ceea ce spun.

Deci, prima mea dragoste este El, Isus Hristos; apoi sunteţi voi oamenii, Biserica pe care a răscumpărat-o El cu propriul Său sânge. El vă iubeşte mai mult decât Se iubeşte pe Sine, pentru că S-a dat pe Sine pentru voi, iar eu trebuie să lucrez pentru El, cât se poate de sincer şi de atent.

Poate că uneori vă gândiţi: „Remarca aceea a fost foarte dură, aspră şi categorică!” Să nu uitaţi însă că eu o fac cu El în inima mea şi că nu am nicidecum intenţia de a vă răni, ci doresc să înţelegeţi şi să fiţi corectaţi.

Deseară aş vrea să începem puţin mai devreme, deoarece sunt unii care trebuie să călătorească până departe. Mi-ar plăcea să începem cam cu o oră mai devreme sau dacă nu se poate aşa, măcar cu o jumătate de oră. De obicei începeţi la 7.30, aşa că noi am putea începe la 7.00, ceea ce înseamnă că pe la 8.00-8.30, veţi putea merge acasă.

După încheierea acestui serviciu, voi lua alte întrebări şi voi încerca să răspund la ele. Îmi voi face unele notiţe, pentru că am început să uit versetele. Uneori trebuie să iau cuvinte din Enciclopedie, iar pentru a nu le uita, mi le notez undeva pentru că altfel ar trebui să vin aici cu o mulţime de cărţi.

Dacă răspunsul pe care-l primiţi nu vă mulţumeşte, poate că am greşit eu pe undeva, însă vreau să ştiţi că vă răspund după cea mai bună cunoştinţă a mea. Dacă biserica voastră învaţă altfel şi nu sunteţi de acord cu ceea ce spun eu aici, aş vrea să înţelegeţi că aceasta este învăţătura noastră de aici, din tabernacol, şi că eu nu încerc să vă presez s-o primiţi. Dorinţa mea este să fiu un creştin adevărat, aşa că voi învăţa sincer ceea ce cred. Dacă nu stau pe ceea ce cred, sunt un trădător faţă de Hristos şi un făţarnic faţă de voi. Dar eu trebuie să stau cu credincioşie pe ceea ce cred că este Adevărul şi cred că fiecare om trebuie să gândească la fel, pentru că Dumnezeu este Judecătorul nostru al tuturor.

Înainte de a începe să răspundem la întrebări, aş vrea să vă spun ceva despre Paul Boyd, un istoric care vine aici la tabernacol. El tocmai s-a întors de la Ierusalim, unde a participat la Târgul Mondial. Acest bărbat este un foarte bun istoric, unul din cei mai buni şi face parte din biserica menonită, dar a primit Duhul Sfânt. El a notat fiecare prorocie pe care am spus-o şi urmăreşte foarte atent împlinirea lor.

De curând mi-a trimis o notiţă pe care a publicat-o într-unul din ziare, în ea fiind vorba despre profeţiile remarcabile care au fost aduse. El menţionează cea de-a cincea viziune pe care am avut-o în anul 1933, şi anume: realizările ştiinţifice. Fiind istoric, Paul Boyd a urmărit atent tot ce s-a spus şi a văzut cum o parte din ele au venit deja la împlinire. Mă refer la Hitler, la Mussolini, la comunism, la linia Siegfried unde trupele aliate au avut pierderi foarte mari şi toate celelalte lucruri.

Tot atunci am spus că înainte de sfârşitul timpului, automobilele vor avea forma unui ou. Apoi am adăugat că am văzut o familie americană care circula într-o maşină fără volan, pentru că era teleghidată. Se părea că jucau şah sau cărţi. Câţi vă mai amintiţi aceste lucruri?

Şi acum, la Târgul mondial, ei au scos deja maşina aceasta pe piaţă. Când a văzut-o, Paul Boyd şi-a amintit profeţia , aşa că a luat carneţelul în care avea însemnate toate profeţiile şi a văzut că totul era întocmai cum fusese spus. Ei au deja maşina, iar în mijloc are o măsuţă pe care se pot juca cărţi sau alte jocuri.

Da, Cuvântul Domnului este precis. Acest lucru a fost spus în anul 1933, iar noi suntem în anul 1964, deci au trecut 31 de ani şi vedem că maşina în formă de ou este deja aici. Voi puteţi citi profeţia, fiindcă este scrisă pe panoul din spate, ca să vedeţi cât de exact este Domnul Dumnezeul nostru în Cuvântul Său, pentru că El a spus: „Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.” (Matei 24.35).

Vedeţi? Acest lucru a fost spus cu 31 de ani în urmă, iar acum îi vedem împlinirea. Voi ştiţi cum arătau maşinile în vremea aceea – acum sunt bune ca antichităţi în muzee.

Mă gândesc că printre noi nu mai este nimeni dintre cei care au auzit acea prorocie. Ba da, este o femeie. Păi, nu te-am văzut, doamnă Willson. Îţi aminteşti când s-a întâmplat aceasta?

Da, s-a întâmplat când ea era pe moarte, bolnavă de TBC, iar Domnul a vindecat-o. Soţul şi fiica ei au venit după mine ca să mă rog pentru ea, deoarece făcuse o hemoragie puternică, iar doctorul le-a zis:

„Nu mai există nici o posibilitate ca această femeie să fie salvată!” dar Domnul Isus a făcut-o. Deşi era pe moarte, ea încerca să-mi spună ceva, dar nu reuşea din cauza tusei care făcea ca sângele să ţâşnească peste tot. Noi am luat-o din patul acela şi am dus-o la râu, unde am botezat-o în Numele Domnului Isus Hristos, deşi apa era rece ca gheaţa. Au trecut 31 de ani de atunci, iar ea stă aici, în mijlocul nostru, pe deplin sănătoasă.

O, har uimitor, ce dulce-i sunetul care a salvat un nenorocit ca mine!

Aceasta arată clar cât de desăvârşit vine la împlinire tot ceea ce este „Aşa vorbeşte Domnul!”

(Fratele Branham vorbeşte cu o femeie din adunare). Da, aşa este. Sora spune că acum 31 de ani, Domnul a vorbit şi despre faptul că femeile vor deveni atât de imorale încât vor merge pe stradă îmbrăcate cu lenjeria intimă, iar la sfârşit am văzut că vor avea doar ceva ca o frunză de smochin, care le va acoperi partea ruşinoasă. Aceste lucruri se pot vedea deja printre noi. Nu poate fi mai rău de atât, pentru că nu pot fi mai decăzute decât sunt. Au ajuns la capăt.

Când am fost în Africa am predicat în faţa a zeci de mii de oameni – bărbaţi tineri şi femei, – care stăteau goi în prezenţa noastră, pentru că nu ştiau că sunt goi. Înţelegeţi?

Cam aşa acţionează şi femeile de astăzi: ele sunt goale şi nu ştiu aceasta.

Aseară am vorbit cu câţiva prieteni despre o femeie tânără, pentru care ne-am rugat cu câtva timp în urmă, sus în munţi. De fapt, ne-am rugat pentru copilul ei care avea epilepsie.

Sărmana femeie avea o căsuţă micuţă cu două camere, un ogor micuţ plantat cu tutun şi şapte sau opt copii. Ea lucra din greu: tăia lemne cu toporul, săpa grădina, etc. şi de un an sau doi era îmbrăcată cu aceeaşi rochie uzată şi peticită. Am încercat să găsesc printre rochiile lui Meda câteva rochii pentru ea, ca să i le trimitem săptămâna viitoare.

Şi în timp ce stăteam acolo, am observat că ea a început să-şi alăpteze copilaşul. Pur şi simplu şi-a scos sânul şi i-a dat să sugă, fără să se ruşineze de noi. Pentru moment, acel lucru părea foarte amuzant, dar aşa am fost alăptaţi şi noi de mama şi este ceva normal, corect.

Eu am mai multă consideraţie pentru o femeie ca aceea, decât pentru aceste femei care se dezbracă încercând să pară ceea ce nu sunt în realitate. Ele nici nu arată ca o fiinţă umană normală, iar ceea ce fac este provocator, imoral şi stricat. Ele sunt călăuzite de duhul diavolului, care le face să-i provoace pe bărbaţi, prin sex, şi au copiat aceste lucruri de la Hollywood.

Pieptul i-a fost dat femeii ca să-şi alăpteze copilul, iar eu am tot respectul pentru o astfel de femeie, chiar dacă pentru unii pare ciudat. Acest lucru este corect. Ea nu poate fi condamnată pentru că-şi scoate pieptul ca să-şi alăpteze copilul. Dar dacă o femeie iese pe stradă doar cu o bluză transparentă sau cu bretele, ca să i se vadă sânii, şi astfel atrage atenţia bărbaţilor, înseamnă că este călăuzită de duhul Diavolului şi nu ştie.

Surorilor, voi să nu faceţi aşa ceva, pentru că aceasta este o născocire a Hollywood-ului şi o cursă a diavolului! Dacă faceţi aşa ceva, îi ispitiţi pe bărbaţi să vă dorească şi atunci vă faceţi vinovate de comiterea adulterului. Fiţi ceea ce v-a făcut Dumnezeu şi nu altceva! Mă înţelegeţi? Să ne rugăm.

Tatăl nostru ceresc, Îţi mulţumim pentru Isus Hristos şi pentru îndreptarul Cuvântului. Văzând cât de minunat împlineşti ceea ce ai spus, mă hotărăsc şi mai categoric să stau pe fiecare Cuvânt al Adevărului.

În dimineaţa aceasta, Te rog să binecuvântezi poporul adunat aici, şi pentru că banda aceasta va merge pretutindeni în lume, ajută-i pe oameni să mă creadă că ceea ce am spus despre femei nu a fost premeditat. Tu mă cunoşti şi ştii că nu am vrut să supăr pe nimeni, ci am spus aceste cuvinte pentru că aceasta este convingerea mea.

Îngăduie ca fiecare femeie care aude această bandă, să vadă cum stau lucrurile cu adevărat, să se ruşineze şi să se îmbrace ca o doamnă, pentru a nu se face vinovată de adulter. Ajut-o să fie ceea ce a fost creată de Tine: o fiinţă frumoasă, o parte din bărbat şi nu o decăzută care încearcă să atragă privirile bărbaţilor asupra ei.

Dumnezeule, Te rog să le ajuţi pe toate femeile să înţeleagă că frumuseţea şi tot ceea ce ai pus Tu în ele este numai pentru bărbatul lor.

Acum, când încercăm să răspundem la aceste întrebări, Te rugăm să ne dai ajutorul Tău, deoarece nu avem suficientă înţelepciune şi cunoştinţă, dar dacă vine Duhul Tău în mijlocul nostru, El este înţelepciunea şi cunoştinţa noastră.

Îţi mulţumim pentru tot ce ne-ai dat: pentru epocile Bisericii şi Peceţi. O, cum Te-ai ocupat de noi şi ne-ai călăuzit în aceste lucruri măreţe şi puternice, Doamne, ca să vedem că timpul sfârşitului este aproape.

Noi Te aşteptăm, Doamne, să ne dai răspunsul corect la aceste întrebări. Vino în mijlocul nostru şi ocupă-te de fiecare dintre noi, conform voii Tale, pentru că Te rugăm aceasta în Numele lui Isus. Amin.

Înainte de a răspunde la întrebările puse, vreau să spun încă o dată că aceste întrebări sunt pe inima oamenilor din acest tabernacol, care nu este o denominaţiune, ci este numai o părtăşie frăţească.

Nădejdea mea este că aceste răspunsuri ne vor clarifica gândirea, ca să ştim ce trebuie să facem şi cum să trăim mai bine.

Pe prima hârtie de aici sunt cinci întrebări scrise la maşină. Să începem cu prima:

1. Ce înseamnă cuvintele din Matei 24.19: „Vai de femeile, care vor fi însărcinate şi de cele ce vor da ţâţă în zilele acelea.”?

Ciudat. Fără să vreau, eu am spus acele cuvinte despre femei, iar aici este o întrebare care se referă chiar la ele.

După cum ştiţi, în Matei 24.3, ucenicii I-au pus lui Isus trei întrebări:

1. „Când nu va mai rămâne piatră pe piatră din Templu?”

2. „Care este semnul venirii Tale?”

3. „Care este semnul sfârşitului lumii?” iar El a dat trei răspunsuri, spunându-le când nu va mai rămâne piatră pe piatră; care va fi semnul venirii Lui şi care va fi semnul sfârşitului lumii. Totuşi, dacă nu sunteţi atenţi, nu puteţi înţelege ce a vrut să spună şi amestecaţi cele trei lucruri.

Desigur, eu nu vreau să-i desconsider pe fraţii adventişti, dar ei pun aceste lucruri în viitor şi le interpretează literar. Mă refer la textul întrebării.

Uitaţi-vă numai ce scrie în versetul următor:

„Rugaţi-vă ca fuga voastră să nu fie iarna, nici într-o zi de Sabat.” (v. 20).

Vedeţi? Aceasta arată că cei cărora li se adresează Domnul aici, ţin Sabatul.

Eu nu vreau să-i supăr pe fraţii care susţin ţinerea Sabatului, pentru că nu ar fi creştineşte să fac aceasta, dar aş vrea să îndrept lucrurile.

Cum ar fi posibil ca întreaga lume creştină să fie adunată între zidurile unei cetăţi? Înţelegeţi? Sau ce contează pentru oamenii din zonele tropicale dacă este iarnă sau vară, când acolo este cald tot timpul?

Este clar că această prorocie se referă numai la Israel şi vorbeşte despre timpul când nu a mai rămas piatră pe piatră. Făcând aluzie la acele zile, Domnul Isus a spus: „Vai de femeile care sunt însărcinate şi de cele ce vor da ţâţă în zilele acelea,” deoarece fiind o zonă muntoasă, pentru femeile însărcinate, sau pentru cele cu copii mici, ar fi fost foarte greu să fugă.

Aş putea sta toată dimineaţa la tema aceasta, ca s-o clarificăm mai mult, dar vreau să ating numai vârfurile pentru ca oamenii să poată înţelege, după care voi trece la întrebarea următoare.

Tot referitor la acel timp, Domnul Isus a spus: „Când veţi vedea Ierusalimul înconjurat de oşti, să ştiţi că atunci pustiirea lui este aproape.

Atunci, cei din Iudea să fugă la munţi, cei din mijlocul Ierusalimului să iasă afară din el, şi cei de prin ogoare să nu intre în el.

Căci zilele acelea vor fi zile de răzbunare, ca să se împlinească tot ce este scris.

Vai de femeile care vor fi însărcinate şi de cele ce vor da ţâţă în acele zile! (Vedeţi?)

Pentru că va fi strâmtorare mare în ţară, şi mânie împotriva norodului acesta.” (Luca 21.20-23).

Acest lucru s-a împlinit în anul 70 d.Hr. când împăratul roman Titus a asediat cetatea, a ars-o, a   dărâmat-oşi a trecut prin ascuţişul săbiei pe toţi aflaţi în ea, astfel încât sângele a curs şiroaie pe străzile ei. A fost un necaz atât de mare pe perioada asediului, care a durat doi ani, încât femeile şi-au fiert proprii copii şi i-au mâncat, şi   s-au hrănit şi cu scoarţa copacilor sau cu iarbă. Toate acestea li s-au întâmplat din pricina respingerii Cuvântului. Da, aceasta a fost cauza.

Marele istoric Josephus, i-a numit pe ucenici canibali, spunând că au mâncat trupul unui om numit Isus din Nazaret, care fusese răstignit din porunca lui Pilat. Spunea că au venit noaptea, I-au furat trupul şi L-au dus într-un loc tainic, unde L-au tăiat bucăţi şi L-au mâncat. Spunea aceste cuvinte din pricina poruncii date de Domnul Isus cu privire la Cină, neînţelegând că El vorbise în mod simbolic.

Vedeţi, aceea era o batjocură aruncată asupra ucenicilor, aşa cum se spun şi astăzi tot felul de lucruri neadevărate despre creştini.

Deci Domnul a spus: „Rugaţi-vă ca fuga voastră să nu fie iarna sau într-o zi de Sabat.” (Matei 24.20). De ce a vorbit Domnul aşa?

Mai întâi, pentru că în timpul iernii munţii Iudeii erau acoperiţi de zăpadă, deci erau greu de străbătut. Aici vreau să fac o mică paranteză. Cum era posibil ca Isus să se fi născut la Crăciun, deci când munţii Iudeii erau acoperiţi de zăpadă, dacă Biblia spune că păstorii erau cu oile pe câmp? Vedeţi? Nu se poate.

„Rugaţi-vă ca fuga voastră să nu fie… într-o zi de Sabat.” De ce vorbeşte Domnul despre o zi de Sabat? Pentru că în ziua Sabatului, porţile cetăţii erau închise şi nimeni nu avea voie să iasă sau să intre, deci ar fi fost prinşi cu toţii în cursă.

Astfel, dacă Titus a ajuns la porţile Ierusalimului  vineri după-amiaza, i-a găsit pe evrei închişi în cetate, deoarece se pregăteau pentru ziua de Sabat, şi chiar dacă ar fi vrut să le deschidă ca să fugă, nu ar fi putut pentru că nu le dădea voie Legea. Porţile trebuiau lăsate închise până după Sabat.

Puteţi vedea acum ce s-a întâmplat? Puteţi înţelege de ce a vorbit Domnul în felul acesta? Mai mult, conform Istoriei, niciunul din cei care au crezut în Isus Hristos, nu a fost prins în cetate în ziua când a venit Titus, deoarece ei au crezut cuvintele Lui şi au vegheat asupra lor, iar când au auzit că vin romanii s-au grăbit să părăsească cetatea, aşa că au scăpat cu viaţă. Da, ei fuseseră avertizaţi de Păstorul lor şi pentru că au fost atenţi la ce li s-a spus, au scăpat.

Să vedem acum întrebarea următoare:

2. Matei 24.24: „Căci se vor scula Hristoşi mincinoşi şi proroci mincinoşi; vor face semne mari şi minuni, până acolo încât să înşele, dacă va fi cu putinţă, chiar şi pe cei aleşi.” Cum îi vom putea recunoaşte?

Un „hristos mincinos” este un „uns mincinos,” pentru că Hristos este Cel uns. Câţi ştiu că „Hristos” înseamnă „Cel uns”? Înseamnă că vor fi unşi mincinoşi care se vor numi profeţi.

Cum îi veţi recunoaşte? Prin Cuvânt. Da, prin Cuvânt veţi putea vedea dacă ei sunt corecţi sau nu. Astfel, dacă vor spune că au Cuvântul, apoi Îl vor nega, aceasta este dovada că acolo nu este nimic, indiferent ce vor face; s-ar putea să vindece bolnavii, să deschidă ochii orbilor, şi totuşi să nege Cuvântul. Să staţi departe de astfel de oameni! Mie nu-mi pasă cine sunt ei, nici ce fac, voi să rămâneţi lângă Cuvânt, deoarece eu am avut ocazia să văd de multe ori vrăjitori care făceau vindecări sau alte lucruri de felul acesta.

În dimineaţa aceasta se află printre noi fratele şi sora Jackson, care vin din Africa de Sud. Ei ar putea să vă spună o mulţime de lucruri cu privire la tema aceasta, pentru că au văzut oameni care mergeau la idoli şi erau vindecaţi. Vedeţi?

Eu am avut o discuţie cu dr. Hegre, care s-a ridicat să mă contrazică atunci când am afirmat că Satana nu poate să vindece. El a spus:

„Cum este posibil ca un om care stă în faţa atâtor suflete, aşa cum stai tu, să aducă o teologie atât de săracă şi să susţină că diavolul nu poate vindeca?” după care a adăugat: „La noi în cartier este o femeie care poartă în jurul mijlocului un şorţ. Oamenii merg la ea, iar femeia le cere să pună banii în acel şorţ, după care îi freacă, le scoate păr din cap şi sânge din vene, apoi aruncă acel păr murdărit cu sânge înapoia ei. Ea le cere oamenilor să nu privească în urmă, iar dacă o ascultă, boala nu mai vine înapoi. Astfel, cam 30% din cei ce merg la ea sunt vindecaţi. Cum este atunci posibil ca tu să spui că diavolul nu vindecă?”

Când am auzit ce spune, mi-am zis: „O, Doamne!” după care i-am spus: „Dragă domnule, mă miră foarte mult că un decan de la un colegiu luteran îşi poate baza teologia pe o experienţă şi nu pe Cuvântul lui Dumnezeu. Spun aceasta, deoarece Cuvântul spune că Satana nu poate să-l scoată afară pe Satana.” Vedeţi? Acest lucru L-a spus Isus, nu eu.

Eu i-am mai spus acelui om: „Poate te întrebi cum este posibil ca aceşti oameni să fie vindecaţi. Foarte simplu, pentru că vindecarea se bazează pe credinţă şi nu pe cât de neprihănit, de sfânt sau de bun este cineva. Vindecarea se bazează pe credinţă, deoarece Cuvântul spune că „toate lucrurile sunt cu putinţă celor de cred.” (Marcu 9.23).

Vedeţi? Vindecarea nu are nici o legătură cu cât de bun eşti tu. Astfel, eu am văzut prostituate care au venit pe platformă ca să fie vindecare şi au primit  pe loc ceea ce cereau, în timp ce unele femei sfinte plecau de acolo aşa cum veniseră. Vedeţi? Vindecarea se bazează pe credinţă şi nu pe starea ta de neprihănire.

Uitaţi-vă ce se întâmplă în Franţa. Oamenii merg la racla acelei femei pe care o consideră sfântă, în scaune de invalizi, iar când ies de acolo sunt pe deplin vindecaţi, deşi nu este nimic altceva decât o superstiţie. Da, totul este numai spiritism, pentru că venerează o moartă. Înţelegeţi? Cu toate acestea, sunt vindecaţi pentru că cred că se apropie de Dumnezeu.

Să nu credeţi că spun acest lucru ca să înjosesc sistemul catolic sau pe cel protestant în faţa oamenilor, căci nu este aşa. Eu nu am intenţia să fac aceasta, ci trebuie să vă spun adevărul.

Ştiu că voi, lucrătorii, sunteţi rupţi de ceea ce spun, dar am fost întrebat şi ca urmare trebuie să răspund conform Cuvântului lui Hristos şi după cea mai bună cunoştinţă a mea. Înţelegeţi?

Adevărul este că toate aceste sisteme religioase i-au sucit pe oameni. Ei merg şi aderă la metodişti, la baptişti, la catolici, la luterani, la penticostali, crezând că se apropie de Dumnezeu, dar în realitate intră într-un sistem omenesc.

Vedeţi? Chiar dacă se apropie de idoli, Dumnezeu îi vindecă pentru că cred. Uitaţi-vă la hotentoţii din Africa: ei se roagă în faţa idolilor deoarece cred că în felul acela se apropie de Dumnezeu, şi sunt vindecaţi, dar aceasta nu are nimic a face cu mântuirea.

Ce credeţi, o femeie merge să se călugărească într-o mănăstire pentru că vrea să fie mai rea? Sigur că nu. Ea se călugăreşte pentru că doreşte să fie mai bună.

Un bărbat care aderă la Biserica catolică, nu o face pentru că vrea să fie mai rău, ci pentru că doreşte să fie mai bun. Vedeţi? Adevărul este că nici hinduşii sau ceilalţi oameni nu aderă la aceste religii păgâne ca să fie mai răi, este adevărat?

Când am mers în templul lui Janis, am văzut un preot care şedea pe o pernă, cu picioarele trase sub el. Vedea atât de bine încât a scris pe o bucată de metal care nu era mai mare de un sfert de ţol, un text asemănător cu Psalmul 23 din Scriptură. Aşa ceva depăşeşte puterea de înţelegere a minţii omeneşti. Totuşi, acel bărbat de vreo 40 de ani, a gravat-o pe metal cu ochiul liber. Vedeţi?

Voi staţi aici şi auziţi vorbindu-se despre metodişti, baptişti, prezbiterieni, etc. dar ar trebui să mergeţi afară, pe câmpul misiunii, căci atunci veţi vedea lucruri care vă vor deschide ochii. Vedeţi?

Gândiţi-vă că cei ce cred în reîncarnare sunt atât de sinceri încât femeile nu gătesc, nu calcă pe furnici, nu omoară muşte sau orice altceva; nici măcar nu sterilizează bisturiul ca să opereze un deget, ci mai bine îl lasă pe bolnav să moară, şi asta pentru că se gândesc că acel microb ar putea fi o rudă de-a lor. Îşi fac mături micuţe cu care mătură furnicile sau alte vieţuitoare mici, deoarece se gândesc că printre ele pot să fie vreo rudă de-a lor. Vedeţi? Ei cred că de fiecare dată când se reîncarnează, devin tot mai buni şi mai buni, până când, în final, devin un dumnezeu.

Oamenii aceia nu fac toate acele lucruri ca să devină mai răi, ci pentru că sunt sinceri, dar ştiţi ce spune Cuvântul?

„Multe căi i se par bune omului, dar la urmă duc la moarte.” (Proverbe 16.25).

Oamenilor, există o singură cale adevărată şi dreaptă pe care o puteţi urma ca să aveţi răspunsul la această întrebare, iar aceea este Cuvântul lui Dumnezeu. Atunci veţi crede că Isus Hristos este acel Cuvânt şi că El este făcut trup printre noi, împlinind ceea ce a promis că va face în timpul aceasta. În ordine.

Vedeţi? Acesta este felul prin care îi veţi recunoaşte, nu prin biserica lor, nu prin crezul lor, nu prin semnele lor, nu prin denominaţiunile lor, nu prin vindecările pe care le fac, ci numai şi numai prin Cuvânt. Înţelegeţi?

3. În Matei 24.26 se vorbeşte despre „pustie” şi despre „odăiţe ascunse”. Ce înseamnă aceasta?

Aceasta înseamnă că se vor ridica antihrişti, unşi falşi şi aşa mai departe. Ştiţi ce înseamnă „Anti”? „Împotrivă.” Deci aceştia sunt oameni care se ridică împotriva Cuvântului. Ei vor fi prin pustie, prin odăi secrete, şi vă vor chema să mergeţi după ei, dar Cuvântul spune să nu-i credeţi! Să nu mergeţi după ei, ci să staţi departe de asemenea lucruri. Vedeţi?

4. Matei 24.28: „Oriunde va fi stârvul, acolo se vor aduna vulturii.” Ce înseamnă aceasta?

Ce este un stârv? Hrana vulturilor.

Biblia îi compară pe proroci cu vulturii, iar noi, credincioşii, suntem „vulturaşi.” Înţelegeţi? Stârvul este Cuvântul. El este acela care aduce la suprafaţă adevărata natură a unei păsări. Astfel, un vultur adevărat va dori carne proaspătă, pentru că nu este uliu şorecar.  Da, tu nu-i vei putea da o hrană denominaţională, pentru că trebuie să primească hrana vulturilor, iar aceasta este carne proaspătă.

Tu nu-i vei putea da o hrană din zilele lui Moise, nici una adusă de Sankey, Knox, Finney, Calvin, etc, pentru că el are nevoie de carnea proaspătă din această zi; de partea din Hristos, de Cuvântul legitimat pentru această zi. Aceasta este hrana lui. Înţelegeţi?

Nu ce a făcut Noe sau Moise – ei sunt exemple foarte bune – ci ceea ce a promis Domnul că va face acum.  Ei au avut Cuvântul – Stârvul – pentru timpul lor; Wesley a avut Stârvul pentru ziua lui; Luther a avut Stârvul pentru timpul lui, dar vulturii de astăzi nu se duc înapoi ca să mănânce din acel stârv, pentru că este deja contaminat.

Voi ştiţi că ceea ce rămânea pentru a doua zi, din mielul de jertfă, trebuia ars. Vedeţi? Nu poate rămâne pentru generaţia următoare.

Biblia spune că ceea ce rămâne din Cină, nu trebuie lăsat nici măcar până în dimineaţa următoare, ci trebuie ars. Deci vă mai referiţi la ce a fost? Nu, domnilor! Nu, pentru că noi avem o hrană proaspătă, Cuvântul care ne-a fost făgăduit pentru ceasul acesta; Cuvântul care a fost descoperit pentru noi. Da, acolo sunt vulturii: unde este stârvul proaspăt adus.

Nu mai putem sta la această întrebare, dar sunt sigur că aţi înţeles ce am vrut să spun.

În ordine. Să vedem acum întrebarea a cincea:

5. Toată mireasa va fi adunată la un loc pentru răpire. Aceasta se va întâmpla în vest?

Nu, mireasa nu va fi adunată în vest. Este adevărat că ea va fi adunată împreună, dar nu înainte de răpire, deoarece este scris: „… noi cei vii, care vom rămâne până la venirea Domnului, nu vom lua-o înaintea celor adormiţi.

Căci însuşi Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel şi cu trâmbiţa lui Dumnezeu, Se va pogorî din cer, şi întâi vor învia cei morţi în Hristos.

Apoi, noi cei vii, care vom fi rămas până atunci, vom fi răpiţi toţi împreună cu ei în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh; şi astfel vom fi întotdeauna cu Domnul.” (1 Tesaloniceni 4.15-17).

Deci, Mireasa va fi adunată împreună atunci când va merge să-L întâmpine pe Domnul pe nori. Înţelegeţi? Ea va fi împreună, dar aceasta nu înseamnă că toţi aleşii trebuie să se adune într-un anumit loc de pe pământ. Sigur că nu, şi asta pentru că Mireasa, sau mai bine zis o parte din Mireasă, doarme în ţărâna pământului; peste tot în lume, de la poli la tropice, din nord până în sud şi din est până în vest.

Isus a spus: „…Căci, cum iese fulgerul de la răsărit şi se duce până la apus, aşa va fi şi la venirea Fiului omului.” (Matei 24.27).

Vedeţi? Deci înainte ca Mireasa să meargă sus, ca   să-L întâmpine pe Mire, pe întregul pământ va avea loc învierea.

Prin harul şi credinţa în Cuvânt, pot spune şi eu: „NOI”, fiindcă cred că împreună formăm întregul Trup al lui Hristos. Da, cred că prin harul Său, şi noi vom face parte dintre cei care vor fi luaţi sus.

Fiţi atenţi cum se desfăşoară acest lucru. Mai întâi sunt înviaţi cei adormiţi. Deci va fi un timp de trezire pentru cei ce sunt adormiţi în pulberea pământului, dar nu pentru cei păcătoşi, deoarece aceia nu se vor ridica decât după Împărăţia de o mie de ani, ci pentru cei adormiţi în Domnul. Ei se vor ridica din ţărână, iar aceste trupuri supuse putrezirii, vor fi îmbrăcate în neputrezire. Atunci când se vor ridica ei, noi cei care vom fi încă în viaţă în timpul acela, vom fi transformaţi într-o clipeală de ochi. Da, aceste trupuri muritoare nu vor vedea moartea, pentru că sunt schimbate într-o clipă. Vom fi schimbaţi la fel ca Avraam şi Sara. El a fost transformat dintr-un om bătrân, într-unul tânăr, iar ea a fost transformată dintr-o bătrânică, într-o femeie tânără.

O, ce ceas va fi acela! Deodată îi veţi putea vedea pe cei ce sunt înviaţi, apoi vom fi luaţi cu toţii sus, cu viteza unui gând, ca să-L întâlnim pe Domnul, în văzduh, împreună cu ei.

Dacă unchiul tău este îngropat aici, în Kentucky de Sud, nu va fi nevoie să fie dus în Indiana, nici dacă este îngropat în Indiana, nu este nevoie să fie dus în Kentucky de Sud. Nu contează unde se află, el va învia pur şi simplu. Cei care au murit în mare, vor învia din mare. Cei care au fost ucişi în arenele romane, care au fost mâncaţi de lei, care au fost arşi în cuptoarele aprinse şi din care nu a mai rămas nici măcar praful, vor învia totuşi. Fie că au murit în arenele din Roma, în junglele de la tropice sau în regiunile îngheţate de la poli, ei vor învia din morţi, vor fi schimbaţi şi aduşi sus, iar cei ce vor fi încă în viaţă, vor fi transformaţi într-o clipă şi luaţi sus împreună cu ei.

Uitaţi-vă la misionarii care au murit în jungla Africană; uitaţi-vă la cei care au murit în regiunile îngheţate din nord; la cei ce au murit în arene, prin toată lumea. Ei au murit pretutindeni: în China, în Japonia, etc. de aceea învierea şi răpirea va fi un eveniment universal.

Urmăriţi transformarea, căci Cuvântul spune: „Doi inşi vor fi în acelaşi pat, unul va fi luat şi altul va fi lăsat.

Doi bărbaţi vor fi la câmp; unul va fi luat şi altul va fi lăsat.” (Luca 17.35-36). Aceasta arată că unul va fi pe partea pământului unde va fi noapte, pentru că se află în pat, iar celălalt va fi pe partea unde este ziuă, pentru că lucrează la câmp. Vedeţi? Aceasta dovedeşte că răpirea va fi universală. Da, Biserica va fi toată împreună, dar numai după ce va avea loc învierea.

Dacă nu sunteţi de acord cu răspunsul meu, nu este nici o problemă. Este în ordine.

6. Dragă frate Branham, întrebarea mea se referă la botez. Când este salvată o persoană? Am auzit că acest lucru se întâmplă atunci când persoana a crezut. Unii spun că eşti salvat atunci când primeşti Duhul Sfânt, chiar dacă nu eşti botezat în apă, ca în cazul celor din Fapte 10.48. Alţii spun că Pavel a fost salvat pe drumul Damascului, dar conform textului din Fapte 22.16, trei zile mai târziu i s-a cerut să se boteze ca să fie spălat de păcate prin chemarea Numelui Domnului. Este posibil ca o persoană să fie botezată cu Duhul Sfânt, ca şi Corneliu, şi totuşi să fie încă păcătoasă din cauză că nu a primit botezul în apă? Dacă are Duhul Sfânt, persoana respectivă nu poate merge în cer până nu se botează în apă?

Fratele care a scris întrebarea aceasta, s-a semnat dar nu-l cunosc şi nu-i voi spune numele.

Prima lui întrebare a fost: „Când eşti salvat?” după care a întrebat dacă un om care are Duhul Sfânt trebuie să se boteze totuşi, pentru a putea merge în cer şi pentru iertarea păcatelor.”

Mă bucur pentru întrebările pe care le-ai pus, dar vreau să spun că în ce mă priveşte, eu nu cred în botezul în apă pentru înnoire, fiindcă dacă ar fi aşa, nu ar mai avea nici un rost sângele Domnului. Înţelegeţi? Prin urmare, voi vă botezaţi ca să arătaţi că înnoirea a avut deja loc. Vedeţi? Voi arătaţi la exterior ceea ce s-a petrecut deja la interior.

De fapt, toată problema se învârte în jurul alegerii mai dinainte. Înţelegeţi? Dar noi nu ştim cine a fost ales şi cine nu, de aceea predicăm Evanghelia. Noi mergem şi predicăm prin credinţă.

Cât priveşte înnoirea, acesta este punctul în care mă deosebesc de unitarieni. Am vrea ca fraţii unitarieni care mă ascultă, să nu mă înţeleagă greşit doar pentru că aici suntem în dezacord.

În unele probleme sunt în dezacord şi cu soţia mea. Astfel, eu îi spun că o iubesc, iar ea nu mă crede. Dar deşi în problema aceasta suntem în dezacord, vă asigur că ne înţelegem foarte bine.

Vedeţi? Poate că nu am adus suficiente dovezi care  s-o încredinţeze în ceea ce-i spun; foarte multă vreme sunt plecat să predic Evanghelia, iar când mă întorc, stau doar puţin, după care îmi iau undiţa şi plec la pescuit. Vedeţi? În inima mea o iubesc foarte mult, dar sunt obligat să stau departe de ea. Asta-i tot.

Faptul că în unele probleme suntem în dezacord este în ordine, dar să ştiţi că apa nu iartă păcatele, iar eu vă spun aceasta cu toată convingerea.

Cred că motivul pentru care Pavel a trebuit să se boteze este că, conform Bibliei, este esenţial ca noi să fim botezaţi. În ce îl priveşte pe tâlharul de pe cruce, care a murit fără să fie botezat şi căruia Isus i-a spus totuşi că va fi cu El în rai, aceasta se datorează faptului că el nu a mai avut posibilitatea să se boteze, deoarece L-a primit când era pe cruce.

Eu cred că aceeaşi a fost și situaţia cu acele inimi din casa lui Corneliu, care au primit cu bucurie Cuvântul lui Dumnezeu. Duhul Sfânt este Cuvântul făcut viu. Acesta este motivul pentru care Duhul Sfânt a început să vorbească prin ei în limbi şi să prorocească. Acest lucru a fost determinat de acele inimi primitoare în care a căzut Cuvântul.

Aceasta este ceea ce mă nedumereşte astăzi. După ce acel grup de romani şi greci au fost mişcaţi doar de împlinirea acelei vedenii pe care o avusese Corneliu, Duhul Sfânt le-a cercetat în aşa măsură inimile, în timp ce vorbea Petru, încât au început să vorbească în limbi şi să prorocească. Vedeţi?

Corneliu era conducător peste o sută de soldaţi, iar în timp ce se ruga, a văzut o vedenie. Un înger a stat înaintea lui şi i-a spus: „Trimite acum nişte oameni la Iope, şi cheamă-l pe Simon, zis şi Petru. El găzduieşte la un om, numit Simon tăbăcarul, a cărui casă este lângă mare; acela îţi va spune ce trebuie să faci.” (Fapte 10.5-6).

Desigur, Corneliu şi-a zis: „Cu siguranţă nu am dormit, căci am stat şi m-am uitat ţintă la acel înger. Totul a fost real.” Astfel, i-a trimis pe cei mai credincioşi dintre soldaţii săi să-l caute pe Petru.

Şi iată că în timp ce el îşi trimitea soldaţii după Petru, Dumnezeu îl pregătea pe apostol ca să-i primească. El stătea pe acoperişul casei şi aştepta ca doamna Simon să-i pregătească masa, dar iată că a căzut într-o răpire sufletească şi a avut o vedenie în care a văzut că:

„…cerul era deschis şi un vas ca o faţă de masă mare, legată cu cele patru colţuri, coborându-se şi slobozindu-se în jos pe pământ.

În ea se aflau tot felul de dobitoace cu patru picioare şi târâtoare de pe pământ şi păsările cerului.

Şi un glas mi-a zis: „Petre, scoală-te şi mănâncă.”

„Nicidecum, Doamne,” a răspuns Petru. Căci niciodată n-am mâncat ceva spurcat sau necurat.” –

Şi glasul i-a zis iarăşi a doua oară: „Ce a curăţit Dumnezeu, să nu numeşti spurcat.” (Fapte 10.11-15).

Şi iată că pe când Petru se mira de vedenia avută, oamenii trimişi de Corneliu au bătut în poartă, întrebând de apostol, iar vocea i-a zis:

„Iată că te caută trei oameni; scoală-te, pogoară-te şi du-te cu ei fără şovăire, căci Eu i-am trimis.” (v. 20).

Acum vedeţi? Când au ajuns la casa despre care îi vorbise îngerul în vedenie lui Corneliu, au găsit întocmai cum li se spusese. Şi deşi în faţa lor stătea doar un pescar mic şi neînsemnat, pentru acel grup mic de credincioşi a însemnat foarte mult, deoarece îşi spuneau: „Păi este întocmai cum a văzut Corneliu!”

Petru i-a însoţit la casa lui Corneliu, unde erau adunaţi toţi cei ce crezuseră cuvintele sutaşului şi a început să le vorbească despre cum au primit ei Duhul Sfânt şi, în timp ce le vorbea, s-a întâmplat acel lucru extraordinar.

Vedeţi? Ei au putut să vadă că vedenia era perfectă. Erau un grup mic de oameni dintre neamuri, care au văzut o vedenie adevărată şi au auzit Cuvântul Adevărului care le arăta cum pot să primească Viaţa. O, şi Duhul Sfânt a venit peste ei, deşi nici nu fuseseră încă botezaţi în apă.

Ce ar trebui să facă tabernacolul din locul acesta gândindu-se la acest lucru? Gândiţi-vă numai că zecile de mii de vedenii care au fost date aici, nici măcar una nu a dat greş vreodată, nici măcar o iotă, bolnavii, cei năpăstuiţi, cei orbi, surzi, muţi, păcătoşi, fiind vindecaţi şi salvaţi. Păi aceasta ar trebui să ne pună inimile pe jar.

Şi vedeţi? În timp ce Petru vorbea încă, Duhul Sfânt a căzut peste acei oameni sinceri. Atunci apostolul a spus: „Se poate opri apa, ca să nu fie botezaţi aceştia care au primit Duhul Sfânt ca şi noi? Eu cred că păcatele lor sunt deja iertate, pentru că altfel Duhul Sfânt nu ar fi venit jos peste ei şi El nu ar fi venit înăuntru dacă n-ar fi nişte vase alese mai dinainte de Dumnezeu.”

Eu cred că motivul pentru care Pavel a trebuit să se boteze, este pentru că i-a persecutat pe creştini. Acesta-i adevărul. Când l-a trimis pe prorocul Anania să se roage pentru el, Dumnezeu a spus referindu-se la Pavel: „Eu l-am ales ca să ducă Numele Meu înaintea neamurilor.” (Fapte 9.15). Vedeţi, Dumnezeu ştia aceasta când el zăcea orb în acea cameră întunecoasă, după ce se întâlnise cu Stâlpul de Foc pe drumul Damascului, în Numele lui Isus Hristos. Da, eu cred că păcatele lui erau deja iertate, dar trebuia să mărturisească aceasta în faţa lumii, prin faptă. Acesta este motivul pentru care trebuie să ne botezăm şi noi în Numele lui Isus Hristos şi cred că sămânţa aleasă mai dinainte va vedea acest lucru şi îl va înţelege. Da, numai ea îl va vedea.

Fraţii mei trinitarieni, eu nu vreau să arunc acest lucru împotriva voastră, ci spun doar sincer ceea ce gândesc.

S-ar putea ca banda aceasta să ajungă şi în Africa de Sud, unde am prieteni scumpi: DuPlessis, Schoemens, Yeager şi toţi ceilalţi fraţi minunaţi care se evidenţiază prin viaţa lor sfântă şi curată. Dar dintre toţi, cel mai mult m-au impresionat fratele şi sora Jackson.

De ce am fost impresionat de ei? Pentru că fratele era vânător? Nu, pentru că am o mulţime de prieteni vânători. Atunci care este motivul? Vedeţi, eu cunosc o mulţime de lucruri ascunse, care nu pot fi spuse însă în faţa tuturor. De ce oare, la ceasul când Domnul a spus: „Contactează-l pe Sidney Jackson din Africa de Sud”, i-a vorbit şi lui şi i-a spus să vină aici? Duminică este o săptămână de când el şi soţia lui au fost botezaţi în Numele lui Isus Hristos. Ştiţi care este cauza? Alegerea dinainte. Vedeţi?

Eu cred că un om este salvat prin faptul că Îl primeşte pe Hristos, iar botezul în apă este o mărturie exterioară a ceea ce s-a petrecut deja în interior, deoarece apa nu are puterea de a şterge păcatele, ci este numai un simbol.

Mulţi spun că ei sunt salvaţi pentru că au fost botezaţi în Numele lui Isus, pentru că vorbesc în limbi şi au tot felul de semne ale Duhului Sfânt; dar cu toate acestea, sunt pierduţi. Acesta este adevărul, deoarece Cuvântul spune:

„Mulţi Îmi vor zice în ziua aceea: „Doamne! Doamne! N-am prorocit noi în Numele Tău? N-am scos noi draci în Numele Tău? Şi n-am făcut noi multe minuni în Numele Tău?”

Dar cu toate acestea, El le va răspunde: „Niciodată nu v-am cunoscut; depărtaţi-vă de la Mine, voi toţi care lucraţi fărădelegea.” (Matei 7.22-23).

Vedeţi? Aceasta înseamnă că toate lucrurile sunt în mâna lui Dumnezeu.

Poate ziceţi: „Bine, dar atunci de ce îi mai chemi pe oameni să se boteze încă o dată?” Pentru că urmez modelul de la început. Noi nu putem pierde din vedere lucrul acesta.

Astfel, putem vedea că apostolul Pavel a întâlnit nişte oameni minunaţi, ucenici ai lui Ioan. Eu cred că ei erau salvaţi, dar nu erau botezaţi în Numele lui Isus Hristos, deşi conform Fapte 19.3 fuseseră botezaţi o dată. Să citim ce scrie acolo:

„…Pavel, după ce a trecut prin ţinuturile de sus ale Asiei, a ajuns la Efes. Aici a întâlnit pe câţiva ucenici,

şi le-a zis: „Aţi primit voi Duhul Sfânt de când aţi crezut?” (traducere din engleză).

„Nici măcar n-am auzit că a fost dat un Duh Sfânt,” au răspuns ei.

„Dar cu ce botez aţi fost botezaţi?” le-a zis el.

Şi ei au răspuns: „Cu botezul lui Ioan.” Vedeţi? „O, noi am fost botezaţi de Ioan, adică de acelaşi bărbat care L-a botezat şi pe Isus.”

Priviţi numai ce a spus Pavel mai departe:

„Ioan a botezat cu botezul pocăinţei.” Vedeţi? El nu a botezat pentru iertarea păcatelor, deoarece Jertfa nu fusese încă dată, înţelegeţi?

„Când au auzit ei aceste vorbe au fost botezaţi din nou, în Numele Domnului Isus, iar când şi-a pus Pavel mâinile peste ei, Duhul Sfânt a venit asupra lor.”

Ce a făcut acest botez? A arătat că cei care au fost aleşi dinainte pentru Viaţă, de îndată ce au văzut Adevărul Scripturii s-au grăbit să umble în Lumina Lui, şi ca atare, au primit răsplata celui credincios: Duhul Sfânt a venit peste ei şi astfel au vorbit în limbi, au prorocit şi L-au mărturisit pe Dumnezeu. Înţelegeţi acum?

Cei din casa lui Corneliu au făcut botezul după ce au avut deja parte de bucurii mari, au strigat şi L-au lăudat pe Dumnezeu.

În ce-i priveşte pe cei din Efes, ei aveau un predicator baptist, care fusese şi el botezat şi dovedea cu Biblia că Isus era Hristosul. Toţi erau foarte bucuroşi din pricina acelei mari descoperiri, dar cu toate acestea nu aveau Duhul Sfânt. Era nevoie ca ei să fie botezaţi încă o dată. Şi Pavel a zis:

„Dar chiar dacă noi înşine sau un înger din cer ar veni să vă propovăduiască o Evanghelie deosebită de aceea pe care v-am propovăduit- noi, să fie anatema.” (Galateni 1.8).

Vedeţi, fraţii mei, poate că voi nu cunoaşteţi aceste lucruri, dar pentru că eu le cunosc sunt dator faţă de Dumnezeu să urmăresc planul primei temelii, pentru că nici un om nu poate aşeza o altă temelie afară de aceea care a fost pusă la început: pe învăţătura apostolilor şi a prorocilor. Prorocii au vestit, apostolii au împlinit, iar noi trebuie s-o păstrăm şi s-o ducem mai departe până când va fi încheiată construcţia.

Eu cred că un om este salvat atunci când crede în Domnul Isus Hristos cu toată inima lui, nu cu toată cunoştinţa lui.

Vedeţi, omul este alcătuit din suflet, duh şi trup. Trupul tău are cinci simţuri: auz, văz, gust, pipăit şi miros, dar ele ţi-au fost date numai pentru contactul cu lumea înconjurătoare şi nu te ajută să intri în legătură cu cerul. De fapt, omul are şase simţuri, deoarece Biblia spune că el a fost creat în ziua a şasea. Cel de-al şaselea simţ pe care-l are omul este în suflet şi el determină destinaţia lui finală: cerul sau iadul.

Credinţa este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredinţare despre lucrurile care nu se văd, nu se pipăie, nu se miros, nu se gustă şi nu se aud. Prin credinţă, omul prinde cuvântul, iar acesta îl duce într-o altă dimensiune, totul fiind atât de real pentru el, de parcă   l-ar pipăi cu mâna şi ştie că ceea ce crede se va întâmpla cu siguranţă.

Să revenim la problema noastră. Dumnezeu ştia că oamenii aceştia urmau să fie botezaţi în Numele lui Isus Hristos, iar Pavel a spus că nici un om şi nici un înger din cer nu poate aduce o altă învăţătură decât aceea pe care a învăţat-o el. De aceea, dacă eu vin ca predicator, ca lucrător, ca profet sau orice aş fi, sau dacă ar veni un înger din cer şi v-ar învăţa contrar cu ceea ce a învăţat Pavel, sau dacă nu  v-aş porunci să fiţi botezaţi din nou în Numele lui Isus Hristos, Biblia m-ar găsi mincinos.

Deci, eu cred că acesta este modelul biblic, fiecare persoană din Biblie fiind botezată în Numele lui Isus Hristos. Înţelegeţi? Biblia nu vorbeşte de nimeni care ar fi fost botezat în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, aşa cum nu vorbeşte nici despre vreun botez făcut prin stropire, deoarece toţi au fost botezaţi prin scufundare.

Referitor la întrebarea ta, frate scump, eu cred că Dumnezeu îţi cunoaşte inima, aşa că primeşti mântuirea în momentul când crezi. Adevărul este că sunt mii de oameni botezaţi în Numele lui Isus, dar necazul este că ei au coborât în apă păcătoşi uscaţi, iar când au ieşit au fost tot păcătoşi, dar uzi. Înţelegeţi? Credinciosul adevărat este acela care umblă în toată credincioşia faţă de Dumnezeu şi împlineşte tot ce este scris. Crezând, el se lasă botezat după modelul biblic, dar eu cred că botezul este numai o dovadă exterioară a ceea ce s-a petrecut deja în interior, prin har.

Această problemă este la fel ca şi cu corabia lui Noe. Atunci, El a spus: „Noe, intră în arcă tu şi familia ta!” şi el a intrat. Eu cred că dacă nu ar fi existat arca, Dumnezeu tot l-ar fi salvat pe Noe, dar l-ar fi pus să şadă pe un buştean sau să umble pe ape, înţelegeţi? Dar El i-a făcut o arcă în care să intre şi să stea liniştiţi. De ce? Pentru că aceea era calea rânduită de Dumnezeu.

Tot aşa, eu cred că Dumnezeu îl salvează pe om prin har, iar botezul în Numele Domnului Isus Hristos este calea rânduită de Dumnezeu pentru a intra în El, printr-o mărturie exterioară, prin faptă.

Eu nu-i condamn pe ceilalţi oameni, deoarece ştiu că apa nu-l poate salva pe un om, dar botezul este, aşa cum am spus deja, dovada exterioară a ceea ce s-a petrecut în interior.

Dacă nu eşti mulţumit de răspunsul meu, frate, putem relua altădată problema aceasta. În ordine.

7. Geneza 6.4 vorbeşte despre uriaşi. De unde au apărut ei?

Aceasta este o întrebare foarte bună. De unde au venit aceşti uriaşi, deoarece Biblia nu spune nicăieri că Adam ar fi fost un bărbat uriaş. El era un om obişnuit, aşa că de unde au venit totuşi uriaşii?

În jurul acestei probleme este o mare dispută. Astfel, Iosefus, dr. Scofield şi unul care se ocupă de Istoria Bibliei, nu-mi amintesc acum sigur care dintre ei este, spun că aceşti uriaşi sunt de fapt duhurile care au ascultat de Lucifer şi s-au răzvrătit împotriva lui Dumnezeu.  Ei s-au luptat cu Mihail, dar fiind învinşi, au fost aruncaţi pe pământ, unde au luat trupuri umane, iar când au văzut că fetele oamenilor erau frumoase, le-au luat de neveste. Dacă susţineţi o asemenea învăţătură îl faceţi pe Lucifer creator, ori aşa ceva nu este posibil.

Părerea aceasta este la fel de greşită ca accea susţinută de dr. Smith de la Adventiştii de ziua a şaptea, cu privire la ţapul jertfit de Dumnezeu pentru ispăşire.

Voi ştiţi că evreii luau doi ţapi pentru jertfa de ispăşire: unul era sacrificat, iar celălalt era eliberat după ce toate păcatele poporului erau mărturisite asupra lui. (Levetic 16.7-22).

Acest bărbat susţine că ţapul care a fost jertfit Îl reprezintă pe Hristos, purtătorul păcatelor noastre, care a murit pentru noi, iar ţapul care a fost eliberat, îl reprezintă pe diavolul, care poartă păcatele noastre şi merge cu ele în veşnicie. Înainte de a spune ce cred eu despre această învăţătură, vreau să vă spun că nu am nimic cu acest bărbat. El a fost un creştin deştept, credincios organizaţiei lui, un om cult şi sincer, dar părerea lui nu are nici un sens. De ce spun aceasta? Pentru că dacă ar fi aşa, înseamnă că ei jertfeau pentru diavolul, ori aceasta ar fi o hulă la adresa lui Dumnezeu. Adevărul este că ambii ţapi simbolizau moartea, îngroparea şi învierea lui Hristos, care a murit pentru păcatele noastre, purtându-le mai departe, pentru ca noi să fim liberi. Da, ambii ţapi erau un simbol spre lucrarea lui Hristos.

Deci uriaşii nu au venit prin întruparea în trupuri omeneşti, ci au fost fiii lui Cain, al cărui tată era şarpele care înainte de blestem arăta la fel ca omul, dar era un tip uriaş, deci mai mare decât omul. De acolo se trag acei uriaşi: ei erau fiii lui Cain şi locuiau în Canaan, pentru că acolo mersese tatăl lor Cain.

Vedeţi, aceasta este încă o dovadă referitoare la sămânţa şarpelui, aceşti uriaşi fiind o rasă cu totul diferită de rasa umană. Ei sunt sămânţa şarpelui.

Noi avem aici o întrebare referitoare la sămânţa şarpelui şi vom ajunge la ea.

Deci acei cananiţi, acei uriaşi, erau fiii lui Cain, care la rândul lui era fiul şarpelui. Şarpele nu fusese o reptilă atunci când păcătuise cu Eva, ci era un animal frumos şi uriaş, foarte apropiat omului, în plus fiind şi foarte şiret.

Dacă veţi încerca să puneţi sămânţa unui animal în trupul femeii, genele lor nu se vor încrucişa niciodată. Ei au încercat să facă acest lucru, dar nu au reuşit, și nu pot afla nicicum elementul de legătură dintre om şi animal. Cimpanzeul este cel mai apropiat omului, dar sămânţa lor nu se poate încrucişa. Vedeţi? Când Dumnezeu a făcut creaţiunea, a început cu formele mai simple, apoi a făcut peştii, păsările şi a continuat tot aşa, până când a ajuns la mamifere: la gorile, cimpanzei, etc. şarpele, iar în final l-a făcut pe om.

Omenirea a încercat să găsească cu ajutorul ştiinţei acea verigă lipsă, acel animal apropiat omului, dar nu a reuşit.

Adevărul este că şi omul e un animal. Omul firesc, trupul de carne este asemenea trupului animalelor, noi ştim aceasta.  Noi suntem mamifere, pentru că avem sânge cald şi naştem. Dar atunci care este deosebirea dintre om şi animal? Animalul nu are suflet, pe când omul are. Vedeţi? Şi pentru că nu are suflet, animalul nu ştie ce este bine şi ce este rău.

Micuţa căţea nu ştie că ar trebui să poarte rochiţă, dar sunt sigur că dacă ar înţelege, nu ar lua niciodată pantaloni scurţi. Nici scroafa nu ar face aceasta, dar uitaţi-vă la rasa umană decăzută! Înţelegeţi?

Deci uriaşii despre care vorbeşte Biblia sunt sămânţa şarpelui.

Când şarpele a văzut-o pe Eva, Satana a intrat în el şi… Nu ştiu cum să mă exprim mai clar deoarece ştiu că printre noi sunt o mulţime de critici care încearcă să speculeze orice cuvânt. Deci Adam nu a cunoscut-o pe soţia sa Eva. El nu a ajuns în locul acela… dar Satana i-a luat-o înainte, înţelegeţi? Adam a cunoscut-o abia după ce era deja însărcinată. Noi vom ajunge la întrebarea care se referă la problema aceasta şi atunci vom vedea mai mult.

Deocamdată, răspunsul la această întrebare este că uriaşii sunt sămânţa şarpelui.

8. Frate Branham, vor fi salvaţi toţi fiii şi fiicele credincioşilor adevăraţi născuţi din nou?

Nu, frate, nu vor fi salvaţi toţi. Aici îl citez pe David DuPlessis care a spus: „Dumnezeu nu are nepoţi, (vedeţi?) ci doar fii şi fiice.”

Prin urmare, ca să fie salvaţi, copiii trebuie să se nască din nou, la fel ca mama şi tatăl lor; trebuie să se nască din Duhul. Înţelegeţi?

Ceea ce-l face pe un om o persoană nouă este naşterea din nou, înnoirea. Prima naştere îl aduce pe omul natural, firesc, pe pământ, în timp ce a doua naştere sau naşterea din nou, îl face un om duhovnicesc, ceresc. Înţelegeţi? Această naştere îi schimbă sufletul, nu fiinţa exterioară, trupul, pentru că el continuă să simtă, pipăie, gustă, miroase, aude, vede; dar interiorul lui: dorinţele, motivele, etc. sunt schimbate, urmăresc voia lui Dumnezeu. Vedeţi ce vreau să spun?

Acum reţineţi! Singura modalitate de a fi mântuiţi împreună cu toată casa voastră o găsiţi în Fapte 16, unde este vorba despre temnicerul din Filipi. După cum ştiţi, Pavel şi Sila au fost închişi în închisoare, iar acel temnicer trebuia să-i păzească. Dar pe la miezul nopţii a avut loc un cutremur puternic şi pentru că a crezut că cei arestaţi au fugit, temnicerul a vrut să se sinucidă. Pavel a strigat însă cu glas tare: „Să nu-ţi faci nici un rău, căci toţi suntem aici.” (v. 28). Îngrozit, temnicerul s-a aruncat la picioarele celor doi slujitori ai Domnului şi a întrebat:

„Domnilor, ce trebuie să fac să fiu mântuit?” (v. 30), la care ei i-au răspuns: „Crede în Domnul Isus, şi vei fi mântuit tu şi casa ta.” (v. 31).

Cum vine aceasta? Dacă familia ta crede ceea ce crezi tu este mântuită. Înţelegeţi? Te rogi şi îi predai pe copiii tăi lui Dumnezeu, după care te ţii de Dumnezeu şi crezi că vor fi mântuiţi.

Eu tocmai am trecut prin această experienţă cu Rebeca mea. Vedeţi, tot ce trebuie să faceţi este să-i predaţi pe copiii voştri lui Dumnezeu.

Rebeca mea a ajuns o mică adolescentă şi mergea la o fată pentru a lua lecţii de pian. Iată însă că într-o zi, fata aceea stătea la pian şi cânta rock. Păi aceasta mi-a fost destul! I-am cerut imediat să nu mai meargă acolo, înţelegeţi? Dar ea mi-a răspuns că acela este singurul loc unde poate lua lecţii de muzică. Voi ştiţi cum sunt copiii când ajung la adolescenţă.

Adevărul este că fiecare copil trebuie să treacă prin vârsta aceasta. Eu am trecut, voi aţi trecut şi ei trebuie să treacă, iar noi trebuie să-i înţelegem în felul cum gândesc.

După câteva zile, mama ei s-a dus după ea la fata aceea, iar domnişoara i-a răspuns foarte obraznic. Aceea nu mai era deloc Rebeca mea. S-a enervat şi a plecat trântind uşa atât de tare încât aproape că a dărâmat lucrurile de pe perete.

Primul lucru care s-ar fi cuvenit să-l fac în situaţia aceea era să iau cureaua şi să merg după ea în curte, apoi  s-o aduc înapoi aplicându-i câteva „îndreptări”, dar imediat m-am gândit: „Stai puţin! Eu trebuie să gândesc aşa cum gândeşte ea la vârsta de 18 ani.”

După plecarea fetei, Meda a început să plângă, iar eu i-am spus: „Ştiu că tu ai făcut tot ce s-a putut pentru ea, şi la fel am făcut eu, dar acum problema este în afara putinţei noastre de a mai face ceva, de aceea trebuie să facem pasul următor.”

Acest lucru îmi aminteşte de ceva ce m-a întrebat o doamnă zilele trecute. Ea spunea:

„Frate Branham, tu nu eşti Mesia, aşa-i?”

„Nu, doamnă,” am răspuns eu.

„Noi credeam că tu eşti păstorul nostru, dar vedem că întotdeauna ne îndrepţi spre Păstorul cel mare.”

„Aşa este. Acesta este adevărul.” Vedeţi?

Revenind la Rebeca, eu i-am spus soţiei mele: „Scumpo, tu trebuie să mă asculţi pe mine pentru că sunt soţul tău. Am vorbit şi eu cu ea zilele trecute, dar am observat că este schimbată.”

Rebeca nu mai făcuse niciodată aşa ceva. De data aceasta, când mama ei i-a atras atenţia într-o problemă, ea s-a înfuriat, a trântit uşa şi a plecat strigând: „Te aştepţi ca eu să stau aici şi să fiu toată viaţa o floare pe perete?” Vedeţi, acesta era diavolul, nu fiica mea.

Îmi amintesc că în primii doi ani din viaţa ei, ea a plâns foarte mult. Odată, am mers cu Meda şi cu ea să mâncăm într-un restaurant, dar nu am putut sta la masă cu ea, aşa că în timp ce a mâncat Meda, eu m-am dus şi m-am plimbat cu ea pe stradă, iar când am mâncat eu, s-a plimbat Meda cu ea. Plângea tot timpul. Dar într-o zi, când eram în Canada,  Domnul mi-a vorbit şi mi-a zis: „Acesta este diavolul care se bagă în slujba ta!” Fetiţa plânsese toată noaptea, aşa că nu mă putusem odihni pentru adunarea ce urma să aibă loc.

Atunci i-am spus soţiei: „Dă-mi copilul acela!” Apoi am zis: „Satană, în Numele lui Isus Hristos, îţi poruncesc   să-ţi iei mâinile de pe ea!” Fetiţa s-a oprit imediat din plâns şi nu a mai plâns niciodată, Becky fiind cel mai liniştit copil al meu. Din ceasul acela, duhul de plâns nu s-a mai întors niciodată. Totuşi, înainte de a face aşa ceva, trebuie să fie ceva în tine.

Aşa se face că acum am luat-o pe Meda şi am discutat cu ea cam o oră.

„Meda,” i-am zis, „ia-ţi mâinile de pe ea.”

„Eu? Bine, dar este copilul meu.”

„Nu este şi al meu? Dacă ea ar fi murit în dimineaţa aceasta, ar fi trebuit s-o predai Domnului pentru destinaţia ei veşnică, nu-i aşa? De ce nu am putea s-o predăm Domnului şi pentru călătoria ei pământească?”

„Păi este copilul meu.”

„Dar este şi a mea, nu?”

„Bine, şi atunci să nu-i mai spun nimic?”

„Nu am spus asta. Vom înceta s-o mai certăm, şi o vom sfătui doar. Ea are nevoie de un prieten, iar tu şi eu putem să fim prietenii ei. Nu doar părinţii ei, ci şi prieteni.”

Vedeţi, copiii de astăzi au nevoie de un prieten. Dacă ar fi avut o mamă şi un tată care să se ocupe de ei, în loc să umble prin baruri sau lipsind de acasă toată noaptea, nu ar fi ajuns la delicvenţa juvenilă. Înţelegeţi?

Ei s-au despărţit de Biblie. Au mers la biserică, dar au avut seri cu jocuri de cărţi şi alte lucruri de felul acesta. Da, ei au încercat să se cizeleze aşa cum a şlefuit Satana Hollywood-ul. Biserica nu trebuie să aducă lucrurile Hollywood-ului în mijlocul ei, ci trebuie să le arate oamenilor că deţine Ceva despre care ei nu ştiu nimic.

Şi noi ne-am pus pe genunchi şi am predat-o pe Rebeca lui Dumnezeu. Eu i-am spus soţiei mele:

„Ştiu că peste câteva zile, Becky va avea 18 ani, şi mai ştiu că o fată de vârsta aceasta se gândeşte la un prieten, iar noi am ţinut-o în casă. Aş fi vrut să nu se căsătorească niciodată, ci mă gândeam s-o pun să facă ceva aici, la oficiu; doream s-o văd umplută cu Duhul Sfânt şi trăind pentru Domnul.”

„Nu putem face aceasta,” a răspuns Meda, „pentru că nu ne va asculta.”

„Stai puţin! Noi am crescut-o cât am putut de bine, iar acum o vom preda în mâinile Domnului. Prin urmare, când ea va spune ceva, tu să-i răspunzi: „Becky dragă, mama nu ar vrea să faci aceasta, dar pentru că-ţi sunt prietenă voi sta alături de tine.” Las-o să vadă că o iubeşti, pentru că altfel va căuta pe altcineva care s-o iubească şi s-o înţeleagă şi s-ar putea ca alegerea ei să fie greşită. Tu trebuie să fii femeia care o iubeşte. Scumpo, ştiu că ceea    ce-ţi spun este dur, dar am văzut o mulţime de situaţii, pentru că la mine vin oameni de tot felul şi de pretutindeni şi discutăm probleme personale în cadrul interviurilor. Noi suntem obişnuiţi unul cu celălalt pentru că suntem soţ şi soţie, dar nu mai putem face nimic împotriva acestor lucruri, decât s-o luăm cu vorba bună şi s-o încredinţăm lui Dumnezeu. Dar trebuie să-ţi aminteşti tot timpul că acesta este Numele Domnului.”

„În ordine,” a răspuns ea.

După aceste cuvinte ne-am pus pe genunchi şi am predat-o pe fiica noastră Domnului. Am spus că ne luăm mâinile de peste ea şi i-o încredinţăm Lui.

În după-amiaza aceea, ea a venit acasă tot supărată şi a spus:

„Presupun că sunteţi de părere că nu mai trebuie să merg acolo, aşa-i?”

„Nu, eu nu am spus nimic în legătură cu aceasta,” a răspuns Meda. Tu ştii că mama nu ar vrea să faci aceasta şi că tatăl tău a fost foarte supărat când te-a auzit cântând muzică rock, boogie-woogie sau ce era, împreună cu fata aceea. Adevărul este că noi nu am fi dorit niciodată să faci aşa ceva, de aceea am încredinţat această problemă în mâinile Domnului, Becky. Aş vrea să ştii că noi te iubim şi vom rămâne alături de tine, orice s-ar întâmpla.”

„Mă voi duce oricum acolo,” a strigat ea furioasă.

„În ordine, scumpo. Când te vei întoarce voi avea cina gata.”

Vedeţi? De atunci Becky nu s-a mai dus niciodată la fata aceea.

Nu la mult timp după aceea, l-a întâlnit pe George, care este un creştin. Ea a încercat să vorbească despre aceasta cu doamna Wood şi printre altele i-a spus: „Am ajuns îngrozitor de sălbatică, iar mama şi tata m-au predat în mâna Domnului.” Vedeţi? Ea spunea că este îngrozitor de sălbatică. Noi nu vrem să devenim nişte sălbatici, iar în ce o priveşte pe ea, am lăsat-o să meargă în felul acela. În ordine.

9. Frate Branham, ce părere ai despre surorile noastre din biserică, pe care le vezi cu rochii scurte? Nu murdăreşte purtarea lor mărturia noastră şi nu aduce un exemplu rău pentru tinerii din biserică? Mie mi se pare atât de urât să vezi o tânără cu o rochie atât de scurtă încât i se văd genunchii când merge.

Oricine este cel care a scris aceste rânduri, vreau să spun că sunt sută la sută de acord cu el. Aceasta este o urâciune, dar spuneţi-mi ce pot face? Eu vorbesc cât pot de tare împotriva acestor lucruri, dar cu toate acestea ele sunt la fel. Cuvântul a atins toate aceste lucruri, aşa că dacă nu ascultă este spre judecata lor.

Da, cu siguranţă eu sunt împotriva rochiilor strânse pe corp. Acesta este motivul pentru care le cert tot timpul pe fiicele noastre, pe Becky şi Sara, şi le cer să se îmbrace decent. Meda o ia aproape în fiecare zi pe Becky deoparte şi vorbeşte cu ea. Pentru că sunt copii, te poţi aştepta la asemenea ieşiri din partea lor şi îi poţi corecta, dar când acest lucru vine de la o femeie, este ceva greşit.

Nu vreau să jignesc pe nimeni, ci răspund la întrebarea care mi s-a pus. Eu cred că voi mă întrebaţi sincer aceste lucruri, iar eu încerc să răspund la fel: cât se poate de sincer.

Dacă găsiţi soluţia de-a le opri pe femei să se îmbrace astfel, vă rog să mi-o spuneţi şi mie, pentru că dacă voi putea face ceva să le ajut, o voi face cu plăcere.

Zilele trecute a venit cineva la mine şi mi-a zis:

„Frate Branham, eu îţi spun clar că Adam şi Eva au mâncat un măr.” Vedeţi? Dar acum am observat că au schimbat mărul cu un alt fruct. Cu ce? (Cineva din adunare spune: „Cu o caisă.”). Da, cu o caisă. Păi, înseamnă că este cazul să împărţim din nou caise, dacă aceasta le ajută pe femei să-şi dea seama că sunt goale. Desigur.

10. Frate Branham, eu am acceptat mesajul lui Dumnezeu şi la fel fiul meu, aşa că am fost botezaţi amândoi în Numele Domnului Isus Hristos, dar soţul meu nu a primit mesajul şi este împotriva lui. L-a influenţat şi pe fiul nostru şi-l duce la o biserică metodistă. Vrea să merg şi eu cu el acolo, atunci când nu avem serviciu aici la tabernacol. Este corect să merg acolo sau trebuie să stau departe de acea denominaţiune?

Nu este nici o semnătură, dar probabil că sora este atentă la răspunsul pe care-l voi da la întrebarea ei. Du-te cu bărbatul tău, dar să nu te faci părtaşă la nimic din ce se face acolo. Înţelegi? Tu trebuie să-ţi iubeşti bărbatul, iar dragostea face acest lucru. Trebuie să fii sare, căci dacă în el este ceva, va înseta.

Nu adera la denominaţiunea aceea. Tu m-ai întrebat: „…să stau departe de acea denominaţiune?” Du-te acolo, dar nu adera la ea. Dacă nu poţi lua o franzelă întreagă, ia o jumătate; dacă nu poţi lua o jumătate, ia o felie, înţelegi? Acesta este procedeul corect prin care îl vei putea câştiga pe soţul tău. Să nu fii arogantă, pentru că atunci el va şti că are tot atât de mult ca şi tine, dar dacă îi vei arăta ceva ce nu are, aceasta îl va face să înseteze şi va dori să fie ca tine.

Nu uitaţi că Cuvântul spune că „bărbatul necredincios este sfinţit prin nevasta credincioasă.” (1 Corinteni 7.14).

Acesta este sfatul meu. Eu aş putea lua foarte mult timp ca să vorbesc despre aceasta, dar trebuie să mă grăbesc pentru că mai am doar vreo 20 de minute. În ordine.

11. Frate Branham, cred din toată inima mesajul pe care-l înveţi, îmi cutremură sufletul, dar soţia şi fiul meu nu se bucură de El pentru că nu vreau să se despartă de unele obiceiuri lumeşti. Tu ai spus că trebuie să ne cerem familiile, dar mie mi se pare greu de făcut acest lucru când văd că ei nu vor să trăiască pentru Cuvânt sau în Cuvânt. Ce trebuie să fac, domnule? Să cer şi să cred sau să mă rog? Să spun doar: „Tată, facă-Se voia Ta!” şi să fiu mulţumit cu situaţia în care mă aflu? Aş aprecia foarte mult sfatul tău.

Dumnezeu să te binecuvânteze, fratele meu. Eu i-aş preda pur şi simplu Domnului, deoarece Cuvântul spune că „tot ce-Mi dă Tatăl, va ajunge la Mine…” (Ioan 6.37). Înţelegeţi? Şi mai este ceva ce ai putea face.

Zilele trecute am mers la Ranch House şi acolo am discutat cu domnul Becker, un om minunat.

„Apreciez foarte mult faptul că ai un locaş liniştit, pe care-l ţii departe de toată agitaţia din alte locuri.”

„Da, frate Branham,” a spus el.

„De unde mă cunoşti?”

„Sigur că te cunosc, doar în fiecare duminică hrănesc întreaga adunare. Aş vrea să-ţi spun că sunt nişte oameni minunaţi. Da, sunt oameni cu adevărat minunaţi.”

Acele cuvinte m-au făcut să mă simt foarte bine, pentru că voi sunteţi copiii mei în Domnul, iar când aud că aveţi o purtare plăcută, asta mă bucură nespus pentru că ştiu că Tatălui îi place aceasta. Vedeţi?

Frate, dacă soţia ta doreşte să te duci cu ea la adunarea metodistă, du-te înainte, pentru că dacă nu vei putea lua o franzelă întreagă, vei avea parte de o jumătate sau măcar de o felie. Dacă spun că Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu, aceasta este în ordine pentru că şi noi credem aceasta, dar dacă apoi deviază şi învaţă alte lucruri nebiblice, lasă-i în pace şi ia numai bucata de franzelă. Înţelegeţi? Frate, lasă-i să vadă blândeţea şi consideraţia pe care o ai şi pentru alţii, iar dacă nu ai această calitate, roagă-L pe Domnul să ţi-o dea. Să fii sincer, pentru că ea te va urmări cu atenţie şi fii o sare a pământului pentru că aceasta o va face şi pe soţia ta să înseteze, deoarece Domnul a spus: „după ce voi fi înălţat, îi voi atrage pe toţi oamenii la Mine.” Înţelegeţi? Eu m-aş duce cu ea dar nu aş adera la acea denominaţiune. Du-te pur şi simplu înainte.

12. Frate Branham, am o întrebare referitoare la o problemă care a adus un fel de nedumerire pentru unii dintre noi. Într-una din predicile tale ai spus că iudeii sunt mântuiţi după răpirea Miresei. Te rog să explici clar ce se întâmplă cu aceia dintre neamuri care nu merg în răpire. Dacă am înţeles bine, ai spus că ei vor trece prin necazul cel mare şi îşi vor da viaţa pentru mărturia lui Isus.

Când El Se va întoarce de la neamuri la iudei, nu va mai exista nici o şansă ca neamurile să fie salvate, dar unii dintre cei care au respins Adevărul, vor merge în perioada necazului, unde se vor trezi şi vor fi salvaţi la sfârşit. Este corect ce spun?

Te rog să ne explici acest lucru, pentru că ai spus că acolo va fi doar un număr foarte mic care va merge în răpire.  Cum este cu cei care cred în Domnul, dar nu în felul în care predici tu Mesajul pentru această zi a sfârşitului? Aceia vor fi salvaţi?

Sora s-a şi semnat. Da, aceasta este o întrebare foarte bună. Văd că confuzia pleacă de la faptul că am spus că zilele neamurilor se vor încheia la intrarea în necaz.

Conform Bibliei, Mireasa va fi răpită, în timp ce restul bisericii dintre neamuri va trece prin necazul cel mare.  Vedeţi? Mireasa este formată din cei aleşi, iar ei nu trec prin nimic, ci sunt răpiţi. Ei sunt pur şi simplu schimbaţi şi luaţi din lume. Înţelegeţi? Voi explica acest lucru ceva mai încolo, pentru că am o întrebare referitoare la Mireasă şi acolo vom urmări cum s-a maturizat trupul lui Hristos, începând de la Luther încoace.

După răpire, vor veni Moise şi Ilie, care vor predica pentru iudei. Ceea ce vă spun acum, fraţilor, este ceea ce cred că mi-a descoperit Duhul Sfânt.

Ceea ce cred eu că urmează să se întâmple acum, este că Mireasa dintre neamuri va fi adunată împreună cu restul Miresei care L-a primit pe Hristos de-a lungul epocilor şi acum se odihneşte în ţărâna pământului.

Morţii vor învia, iar cei care sunt încă în viaţă, vor fi transformaţi şi luaţi sus ca să-L întâmpine pe Domnul Isus în văzduh.  Acolo va fi şi Mireasa ebraică a Vechiului Testament.

După ceremonia nunţii din slavă, Isus Se va întoarce pe pământ şi Se va face cunoscut poporului Său, conform tabloului biblic referitor la Iosif, când s-a făcut cunoscut fraţilor săi. Acolo nu a fost prezent nimeni dintre neamuri, nici chiar soţia lui, ci doar el şi fraţii lui. Cred că acum puteţi înţelege cu toţii ce vreau să spun, da?

Faptul că soţia lui Iosif era în palat, arată că în timpul acela Mireasa va fi în palatul din slavă.

Isus Se va face cunoscut evreilor după ceremonia nunţii din cer, după cei trei ani şi jumătate, la sfârşitul celei de-a şaptezecea săptămână a lui Daniel.

Voi ştiţi că  Mesia trebuia stârpit la mijlocul săptămânii, ceea ce înseamnă că a prorocit trei ani şi jumătate, după care a fost omorât. Au mai rămas încă trei ani şi jumătate pentru cei doi proroci, Ilie şi Moise, iar la sfârşitul celor şaptezeci de săptămâni rânduite pentru poporul său, aşa cum spune Daniel, Mesia Se va face cunoscut Iudeilor, deoarece El este Prinţul care trebuie să vină la ei. Înţelegeţi?

În timpul acela, Mireasa dintre neamuri se află în ceruri, iar fecioarele neînţelepte sunt pe pământ, dar ele nu vor fi mântuite în timpul acela, pentru că au fost deja mântuite, doar că au fost respinse din Mireasă. Ele vor merge în necazul cel mare, în timpul de purificare, deoarece L-au respins pe Hristos, Cuvântul, şi vor trebui să sufere pentru faptele lor.

Mireasa însă a devenit Cuvântul, pentru că Hristos a făcut pentru ea o ispăşire completă, El însuşi fiind Cuvântul. Când trupul Său a fost sfâşiat şi crucificat, Mireasa era ascunsă în El, era parte din trupul Său, de aceea este Cuvântul. Amin.

Puteţi vedea aceasta? Puteţi înţelege?

Când Isus a suferit în trup, a făcut-o pentru Ea, deoarece Mireasa era o parte din El.

Fiţi atenţi! Bărbatul şi femeia sunt una, formează o persoană, pentru că Eva a fost scoasă din Adam, iar Biserica a fost scoasă din Hristos.

Ce s-a întâmplat? Dumnezeu a deschis coasta lui Adam şi a scos de acolo un ajutor pentru El, pe mireasa sa, iar Dumnezeu a deschis şi coasta lui Isus Hristos, la Calvar, şi a scos de acolo Mireasa. Vedeţi?

Reţineţi! Mireasa nu a fost scoasă din trupul Său, decât după ce acel trup a fost mort. Conform obiceiului roman, ar fi trebuit să i se zdrobească picioarele ca să se vadă dacă este mort sau nu, dar ei n-au făcut aceasta pentru că prorocul spusese că „nici un os nu-I va fi rupt.” Vedeţi? El murise deja când au vrut să facă aceasta, aşa că un soldat a luat o suliţă şi L-a străpuns cu ea în inimă. Imediat a ţâşnit apă şi sânge, dovedind că murise deja.

Astfel, Mireasa a fost deja răscumpărată în trup, prin moartea Lui, ceea ce înseamnă că nu mai este nevoie ca ea să fie trecută prin necazul cel mare.  Înţelegeţi? Ea va merge înăuntru, dar Biserica neamurilor, care a crezut în El dar a luat şi crezurile denominaţionale şi aşa mai departe, va trebui să îndure curăţirea necazului.

Şi cum spunea fratele care a scris întrebarea anterioară: „Soţia mea şi fiul nostru iubesc încă lucrurile lumii…” Vedeţi? Ei nu au acceptat răscumpărarea SA, pentru că atunci când cineva acceptă este curăţat imediat.

„Oricine este născut din Dumnezeu, nu păcătuieşte.” (1 Ioan 3.9), adică nu mai iubeşte lucrurile lumii, nu le mai doreşte deloc.

Tot Ioan a spus: „dacă iubeşte cineva lumea sau lucrurile din ea, dragostea Tatălui nu este în el.” (1 Ioan 2.15).

Vedeţi? Ei nu posedă dragostea Tatălui, de aceea trebuie să meargă şi să sufere, dar – mă refer la fecioarele neînţelepte – nu vor fi salvaţi în timpul acela, ci sunt salvaţi acum din moartea a doua. Totuşi, vor trebui să treacă prin necazul cel mare, pentru purificare.

Cred că aceasta a vrut să ştie cel care a pus întrebarea.

Să vedem dacă mai este şi altceva aici: „Te rog să explici, pentru că ai spus că cei ce vor merge în răpire sunt doar un grup mic.”

Acest grup mic este format din cei care vor fi în viaţă în timpul acela şi vor fi transformaţi. De altfel, Isus a spus că „strâmtă este poarta, îngustă este calea care duce la viaţă, şi puţini sunt cei ce o află.” (Matei 7.14).

„Cum este cu oamenii care cred în Domnul, dar nu în felul în care crezi tu?”

Ei nu trebuie să creadă ce spun eu, ci trebuie să creadă ce spune Cuvântul; trebuie să-L creadă pe Domnul. Dacă nu cred Cuvântul ci spun: „Eu nu cred că El este Cuvântul. Nu cred în botezul cu Duhul Sfânt; nu cred asta sau cealaltă,” deşi este scris, aceasta arată încotro se îndreaptă: spre necazul cel mare.

Dar cei care acceptă Cuvântul în plinătatea Lui, nu pentru că Îl predic eu, ci pentru că aşa spune Biblia, sunt liberi pentru că Cuvântul a fost deja judecat.

Spuneţi-mi, este posibil ca un judecător drept să-l judece de două ori pe un om, dacă pedeapsa a fost ispăşită?

Dacă, de exemplu, aş fi într-un magazin de amanet, iar tu ai veni acolo şi ai spune: „Am venit să-l răscumpăr!” după care te-ai duce şi ai achita întregul preţ al răscumpărării mele (pedeapsa mea era să stau în acel magazin până voi fi răscumpărat), cum ar mai putea avea din nou pretenţii asupra mea acel cămătar? Nu ar mai putea, afară doar de situaţia în care aş fi vândut din nou.

Ia te uită! Deci când un om respinge plinătatea Cuvântului, se vinde din nou acestui magazin de amanet. Vedeţi? Ce urmează? Dacă poate, trebuie să se lupte din nou să iasă de acolo. Dar El l-a răscumpărat. În ordine. Cred că acum aţi înţeles.  Mai am aici o mulţime de întrebări pe care aş vrea să le parcurg.

………………………………………………………………………………………… (Sfârşitul primei părţi a benzii. Partea a doua începe cu prima parte din întrebare lipsă)……………………………………………….

13. …această a treia Tragere şi vorbeşte Cuvântul. Pare pe deplin posibil ca tu să vorbeşti Cuvântul şi cineva să fie pe deplin restabilit şi pregătit pentru răpire. Este corect ceea ce spun sau nu? Şi tu ai face aceasta dacă ai fi condus corect, iar în Luca 21.36 scrie că avem nevoie de „putere ca să scăpăm de lucrurile acestea, care se vor întâmpla, şi să stăm în picioare înaintea Fiului omului.”

Dragul meu prieten, tu ai aici o declaraţie bună, dar eu nu pot să lustruiesc ceea ce ai spus, ci voi încerca să o fac mai clară pentru oameni.

Voi credeţi din pricina Cuvântului vorbit şi a lucrărilor pe care le-a făcut El. Toţi aţi fost martori la ceea ce a lucrat El – mă refer la aducerea la existenţă a veveriţelor şi la toate celelalte lucruri. Dar aţi observat voi că acele lucruri au fost date prin voia Sa suverană? Eu nu I-am cerut niciodată să facă aşa ceva, nu am spus: „Doamne, lasă-mă să fac asta, să vorbesc aceste lucruri înăuntru sau să fac aceste lucruri acolo…” Nu, eu nu I-am cerut niciodată aşa ceva, ci El, prin voia Sa divină, a venit la mine şi a spus: „Du-te şi fă aceasta!” Vedeţi? Eu nu I-am cerut nimic din ceea ce am făcut.

Moise nu a cerut să meargă în Egipt, ci Dumnezeu a fost Cel care l-a trimis acolo. Înţelegeţi?

Eu cred că dacă Duhul Sfânt ar veni la mine şi mi-ar spune: „Du-te şi spune la Cutare şi la Cutare că peste ei este un duh pe care nu-l pot birui nicicum (fumează, mint, fură, săvârşesc adulter, au un duh de pofte, etc.). Du-te la ei şi spune: „Duhule, ieşi afară de acolo, pentru că îl pun pe acest suflet captiv în libertate!” Va avea loc acest lucru? Absolut! Acei oameni vor fi eliberaţi, pentru că fac aceasta prin autoritatea Lui.

Dar dacă aş face aceasta prin presupunere? „A presupune” înseamnă „a acţiona fără autoritate.” Vedeţi? Eu merg jos să ajut o persoană şi presupun că va fi în ordine. Nu ştiu nimic sigur, dar pot chema Numele Domnului, mă pot ruga şi pot face tot ce cred că este bine.

Eu tocmai am discutat cu o domniţă care stă într-un scaun de invalizi. Cei care au adus-o aici, au avut nevoie de ajutorul pompierilor ca s-o scoată din casa ei din Chicago, iar alţii, care locuiesc peste drum de tabernacolul acesta, nu vor să facă nici măcar câţiva paşi pentru a veni aici. Vedeţi?

Ce aş putea face eu? Eu nu am autoritatea s-o fac, dar trebuie să aştept momentul ales de El. Înţelegeţi? Eu am autoritatea lui Dumnezeu de a mă ruga pentru bolnavi, dar trebuie să aştept porunca Lui, pentru că atunci ea va pleca cu siguranţă sănătoasă acasă.

Vedeţi? Chiar Isus a spus că „Fiul nu poate face nimic de la sine; El nu face decât ce vede pe Tatăl făcând; şi tot ce face Tatăl, face şi Fiul întocmai.” (Ioan 5.19). În ordine.

14. S-a împlinit vreodată vedenia pe care ai avut-o cu privire la marea minune ce urma să se întâmple lângă Corydon, Indiana?

M-am uitat în cartea mea să văd când am avut-o şi am pus un semn de întrebare.

Acolo s-au întâmplat mai multe lucruri, aşa că nu ştiu la care anume te referi.

De exemplu, trebuia să urmăresc nişte pomi de cedru… Cum mergi în josul dealului, pe partea cealaltă, spre Corydon, după ce ajungi în vârful dealului la New Albany, acolo trebuia să privesc la acei pomi de cedru în legătură cu un accident îngrozitor în care puteam fi implicat şi eu.

Prin harul Domnului, eu am scăpat din acel accident, când o fată de vreo 18 ani, care bea dintr-o sticlă de whisky, a fost ucisă. Gâtul i-a fost tăiat chiar de sticla pe care o avea la gură.

Tot în legătură cu vedenia aceea, putea să fie ceea ce s-a întâmplat cu Georgie Carter. Dacă persoana care mi-a scris întrebarea ar fi specificat la ce anume se referă, aş fi putut căuta în cartea mea şi atunci puteam răspunde exact.

Un alt lucru care s-a întâmplat acolo este convertirea lui Omar Price, un bărbat care a fost foarte împotriva mea. Voi ştiţi că el a venit la Tabernacol şi a fost botezat. Eu m-am luptat o seară întreagă cu el, dar am avut răbdare pentru că Domnul mi-a spus că va veni, şi aşa a fost. Vedeţi?

Acelaşi lucru s-a întâmplat şi cu micuţul predicator care stă la spatele meu. Am fost la Clarksville să vorbesc cu el, apoi am vorbit şi în biserica lui, care era metodistă, iar când m-am întors am spus: „Într-o zi, îl voi boteza în Numele Domnului Isus Hristos,” şi aşa a fost. Este vorba de fratele Neville.

15. Este greşit să conduc o unitate de coafură? Eu sunt cosmeticiană şi cred că creştinele nu trebuie să-şi taie părul, dar eu îl tai şi îl vopsesc la cele necredincioase.

Dragă soră, nu prea ştiu ce să-ţi spun, pentru că nu le pot învăţa pe femei să-şi vopsească părul. Dar nu am nici o dovadă biblică nici împotriva acestui lucru. Vedeţi? Biblia nu spune nimic despre aceasta, ci învaţă doar că femeia trebuie să aibă părul lung. Mai departe nu ştiu ce să zic.

Cred că în locul acesta este prezent şi un predicator micuţ, un foarte bun prieten al meu, cu care am vorbit ieri la Blue Boar, în timp ce luam masa. El mi-a zis:

„Soţiei mele îi este ruşine să vină în faţa ta. Este o femeie micuţă, drăguţă, sfântă şi evlavioasă; este o femeie adevărată. Ea şi-a lăsat părul să crească imediat ce te-a auzit vorbind despre aceasta şi vede că aşa este corect să se poarte o femeie, dar înainte de a primi mesajul, a folosit ceva colorant pentru păr şi acum încearcă să scape cât mai repede de el.”

Acum, soră care mi-ai pus întrebarea, eu apreciez mult faptul că te-ai gândit să mă întrebi, şi doresc ca Domnul să te binecuvânteze pentru aceasta, dar chiar nu ştiu ce să-ţi spun în legătură cu vopsirea părului. Nu pot să-ţi arăt nimic în Biblie în legătură cu aceasta, ceea ce înseamnă că totul depinde de tine. Dacă vrei s-o faci, dinspre mine este în ordine, dar din câte ştiu, Biserica lui Hristos nu are un asemenea obicei.

Voi ştiţi că în lumea animalelor masculul este mai frumos decât femela, dar în cazul rasei umane este invers.

Uitaţi-vă la bovine. Cine este mai frumos, bătrâna vacă sau taurul cel mare şi puternic? Uitaţi-vă la căprioară: ea este micuţă, pe când cerbul este mare şi are coarne minunate. Uitaţi-vă la păsări: cocoşul este mare şi mândru, iar penele lui sunt frumos colorate, pe când găina este micuţă. Vedeţi? Deci în lumea animalelor masculul este cu mult mai frumos decât femela, dar la oameni, femeia este mai frumoasă decât bărbatul. De ce? Ea a cauzat căderea în păcat. Satana a ales-o corect, iar frumuseţea vine de la diavolul. Înţelegeţi?

 Lucifer a fost cel mai frumos dintre îngeri. Uitaţi-vă cât de frumoase sunt femeile de astăzi comparativ cu cele din trecut. Câţi dintre voi v-o mai amintiţi pe Pearl O’Brien? Se spunea că este cea mai frumoasă femeie, dar acum orice adolescentă este cu mult mai frumoasă decât ea. De ce? Aceasta este exact ceea ce a spus Biblia: „Când fiii lui Dumnezeu au văzut că fetele oamenilor erau frumoase…”

Acelea erau o grămadă de renegate care au adus potopul asupra pământului, pentru că prin purtarea lor au atras mânia lui Dumnezeu asupra rasei umane. Acesta este adevărul. Iar astăzi, fiecare lucru se inspiră de la Hollywood. Ei caută frumuseţea exterioară, înşelătoare, deşi adevărata frumuseţe este cea a inimii. De altfel, Biblia învaţă că femeile trebuie să se împodobească cu ruşine, cu smerenie şi cu un duh blând, nu cu aparenţa exterioară. Aceasta este creştina adevărată.

Revenind la întrebarea ta, dragă soră, nu ştiu ce să spun.

Mai pot lua încă 30 de minute? Câţi mai puteţi sta încă 30 de minute? În ordine. Atunci mă voi grăbi cât pot de tare.

16. Frate Branham, 2 Timotei 2.9 învaţă cumva că femeia nu are voie să-şi împletească părul?

Mă bucur pentru că a urmat întrebarea aceasta.

În timpul când a scris Pavel aceste cuvinte, părul împletit era semnul unei femei de stradă. De aceea, el le-a spus creştinelor: „Vreau de asemenea, ca femeile să se roage… nu cu împletituri de păr.” De ce? Ca să nu arate ca restul lumii.

Presupun că voi nu vreţi să arătaţi ca lumea şi nici să acţionaţi ca ea. Sigur că nu. Femeile creştine trebuie să se deosebească de celelalte. Când spun aceasta, nu mă refer la păr. Astăzi este frumos să vezi pe stradă o femeie cu părul împletit, pentru că ştiţi şi voi cum îl poartă celelalte. Astfel, voi puteţi să vă adunaţi părul oricum, numai să nu arătaţi ca lumea. Înţelegeţi?

Să nu arătaţi şi să nu vă îmbrăcaţi ca ele. Astfel, dacă femeile din lume poartă pantaloni scurţi, voi purtaţi rochie; dacă ele îşi taie părul sau îl aranjează mai ştiu eu cum, voi să-l lăsaţi în pace pe al vostru. Înţelegeţi?

Revenind la întrebarea noastră, eu am căutat să aflu ce a însemnat cu ani în urmă „părul împletit”. Vedeţi? De fapt, femeile din vechime îşi purtau părul legat la spate, ca o coadă de cal şi se îmbrăcau cu robe lungi.

Dar femeile de stradă se îmbrăcau altfel şi îşi împleteau părul în jurul capului, după care îşi puneau şi flori în el. Vedeţi? Ele voiau să fie deosebite, la fel ca fetişcanele de astăzi sau cum se numesc ele. Cum le numesc ei astăzi? Vai, nu ştiu!

Cred că aţi înţeles ce am vrut să spun.

17. Frate Branham, pe una din benzi ai spus că Noe şi-a salvat propria casă. Aceasta înseamnă că o mamă poate avea aceeaşi credinţă pentru casa ei? Înseamnă că toţi ai ei vor fi salvaţi dacă ea crede?

Aş vrea să fiţi foarte atenţi la răspunsul pe care vi-l dau.

Mai întâi, tu ai spus: „pe una din benzi ai spus că Noe şi-a salvat propria casă.” De ce şi-a salvat-o? Pentru că ei au crezut. Asta este. Ei au fost salvaţi pentru că au crezut mesajul lui.

„Aceasta înseamnă că o mamă poate avea credinţă pentru casa ei?”

Da, soră. Eu pot vedea inima unei mame micuţe care plânge pentru familia ei.

„Înseamnă că toţi ai ei sunt salvaţi dacă ea crede?” Da, dacă vor primi şi ei ceea ce crede ea. Acesta este adevărul.

Amintiţi-vă de temnicerul din Filipi. Pavel i-a spus: „Crede în Domnul Isus şi vei fi mântuit tu şi casa ta.” (Fapte 16.31). Dacă ai destulă credinţă pentru propria ta salvare,  nu poţi avea aceeaşi credinţă care să lucreze şi asupra casei tale? Ce este credinţa? O putere nevăzută. Înţelegeţi? Cine aduce această credinţă? Duhul Sfânt. De aceea credinţa este o putere nevăzută.

De ce-mi pun mâinile peste bolnavi? Dacă pot intra în legătură cu duhul acelui om, se va întâmpla ceva. Este adevărat? De ce aceasta? Pentru că aici stă Duhul Sfânt, iar El va descoperi tainele inimii şi va face absolut tot ce s-a spus că va face în zilele din urmă. Oamenii văd aceasta şi atunci spun: „Da, domnule, eu cred aceasta.”

Dar „a crede” nu înseamnă „a încerca”. Nu înseamnă să treci şi astăzi pe aici, să treci şi mâine şi poimâine, ca să vezi ce se întâmplă. Nu, nu! Tu crezi pur şi simplu şi mergi mai departe.

Uitaţi-vă la femeia cu scurgerea de sânge. Ea a spus: „Dacă aş putea să mă ating doar de cămaşa Lui şi voi fi vindecată.” Vedeţi? Ea nu a spus: „Păi, lasă-Mă să mai încerc o dată!” Nu, ea nu a spus aşa ceva, ci a crezut şi ca urmare a primit ceea ce dorea.

Ce mă motivează pe mine? Ce este puterea din braţul meu? Cu siguranţă, nu sunt muşchii mei, ci este duhul meu. Nu credeţi? Luaţi afară duhul şi ce se va întâmpla cu muşchii? Vor muri. Vedeţi? Vor muri şi vor putrezi, deoarece duhul este cel care-mi dă putere.

Priviţi-l pe micuţul Samson. Dacă ar fi vorba de un bărbat mare şi puternic, n-ar fi nici o mirare în faptul că l-a apucat pe leu şi l-a sfâşiat. Dar tocmai aici este taina, fiindcă Samson era un băiat micuţ, cu părul creţ, băiatul mamei, un fel de „sisy” care îşi purta părul împletit în şapte şuviţe.  Până în clipa când a venit peste el puterea Duhului Sfânt, el era la fel de neputincios ca oricare altul. Atunci i-a ieşit leul în cale, iar el, fiind plin de puterea Duhului Domnului, l-a sfâşiat în bucăţi. Vedeţi? Nu Samson este cel care a făcut acel lucru, ci Duhul Domnului în el.

Cum credeţi că a fost posibil să omoare o mie de filisteni cu o falcă de măgar? Coifurile acelor soldaţi erau făcute din bronz solid, deci cum ar fi putut să le zdrobească cu o falcă de măgar? Păi, luaţi o astfel de falcă şi loviţi cu ea un asemenea coif şi veţi vedea că se va sfărâma în mii de bucăţele. Sigur că da. Voi ştiţi aceasta.

Dar vedeţi, Biblia spune că Samson a stat acolo şi a ucis o mie de filisteni cu o asemenea falcă de măgar. (Judecători 15.14-17). Cum a putut face aceasta? Prin faptul că Duhul Domnului a venit peste el. Înţelegeţi?

Când Duhul Domnului vine în tine, poţi să crezi pentru propria ta salvare, dar şi pentru familia ta. Atunci spune: „Îi cer în Numele lui Isus Hristos, Dumnezeule. Nu ştiu cum vei face acest lucru, dar cred că Tu o poţi face. O cred din toată inima mea, Doamne, de aceea Te rog să ajuţi necredinţei mele.”

Cere aceasta, apoi urmăreşte şi vei vedea ce se va întâmpla.

18. Mireasa va primi toată puterea Duhului Sfânt înainte de venirea lui Isus, astfel încât va face minuni, va învia morţi şi aşa mai departe, sau aceasta va fi ploaia târzie pentru cei 144 de mii de iudei? Toţi lucrătorii vor avea această putere sau trebuie să aşteptăm doar venirea Domnului?

Da… Eu nu sunt teolog, de aceea trebuie să vă învăţ tot ce ştiu, folosindu-mă de tipuri şi de umbre. Dacă, de exemplu, nu m-am văzut niciodată cum arăt, dar pot privi umbra mea pe un perete, îmi pot da seama cam cum sunt. Aş înţelege că am un cap, mâini, picioare, etc. Înţelegeţi? Dacă aş sta deoparte şi m-aş privi într-o oglindă, aş înţelege şi mai bine cum arăt.

Acesta este felul în care gândesc eu, iar în 1 Corinteni 10.11 scrie: „Aceste lucruri li s-au întâmplat ca să ne slujească drept pilde, şi au fost scrise pentru învăţătura noastră, peste care au venit sfârşiturile veacurilor.”

Astfel, noi putem privi în urmă, ca să vedem ce înseamnă aceste lucruri, aşa cum luna reflectă lumina soarelui. Dacă nu am vedea soarele, privind luna ne-am putea da totuşi seama că el este mai mare şi mai strălucitor decât ea. Tot aşa, când privim ce s-a întâmplat în Vechiul Testament, ne dăm seama că acesta este o umbră spre ceea ce se întâmplă în Noul Testament.

Eu cred din toată inima că noi am ajuns la sfârşit, că suntem în timpul sfârşitului.

Dumnezeu a făcut lumea în şase zile, iar în cea de-a şaptea s-a odihnit. După ce l-a creat pe om, Dumnezeu i-a spus: „Să nu mănânci din pomul cunoştinţei binelui şi răului, căci în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşit.” (Geneza 2.17).

Citind mai departe, vedem că Adam a trăit 930 de ani, iar Metusala, cel mai bătrân om din Biblie, a trăit 982 de ani. Dar vedeţi? Niciunul dintre ei nu a trăit o mie de ani, adică o zi. Dar în Împărăţia de o mie de ani, omul va trăi o zi, adică o mie de ani, ca să arate că pedeapsa a fost ridicată; mai mult, omul va intra în veşnicie, acolo unde timpul se va sfârşi şi va trăi veşnic cu Domnul Său.

Apropo, eu am primit o mulţime de scrisori în legătură cu mesajul meu de acum două sau trei duminici, intitulat „Casa viitoare a Miresei şi a Mirelui.” Acest mesaj i-a atins pe mulţi dintre cei care l-au ascultat.

Vedeţi, Dumnezeu s-a ocupat de sămânţa lui Avraam exact cum a făcut şi cu Avraam.

Într-una din aceste zile aş vrea să vin aici şi să iau puţin, mai îndeaproape, toate staţiile din viaţa lui Avraam, pentru că ele sunt umbra creşterii duhovniceşti a Bisericii, prin Luther, Wesley şi aşa mai departe. El S-a ocupat cu biserica aşa cum a făcut-o cu Avraam: arătarea Lui, confirmarea legământului făcut sub sângele jertfei, ceea ce s-a întâmplat în epoca Bisericii Filadelfia. Da, domnilor, aceasta era epoca sfinţeniei.

Apoi a urmat epoca penticostală. După ce a venit El acolo şi a făcut legământul, a spus: „Alăptează-te din Mine!” dar întrebarea este: „Vă puteţi alăpta? Aceasta a fost problema pusă în faţa penticostalilor. Vedeţi? Vă puteţi alăpta? Dar ei nu au făcut-o, ci s-au adăpat din sânul denominaţiunii din care tocmai au ieşit, dar sămânţa adevărată a mers mai departe şi s-a alăptat din sânul Lui.

Şi care a fost ultimul semn pe care l-a primit Avraam înainte de venirea fiului făgăduit, pe care l-a aşteptat timp de 25 de ani? Dumnezeu însuşi a venit la el în chipul unui Bărbat şi a deosebit gândurile pe care le avea Sara în inima ei (Sara simbolizând biserica). Da, El a ştiut gândurile bisericii care stătea în spatele Lui. Este adevărat? Imediat după aceea, ea a fost transformată într-o femeie tânără, iar Avraam într-un bărbat tânăr, şi astfel a fost adus în scenă Isaac, fiul promis.

Cred că puteţi observa ultimul lucru care i se va întâmpla Bisericii înainte de răpire. Totul este perfect. Ploaia s-a terminat. Priviţi primele trei capitole din Apocalipsa şi veţi vedea ce-i este promis Bisericii.

Voi ştiţi că zilele trecute când am început trâmbiţele, Duhul Sfânt a spus: „Acestea nu aparţin aici!” Vedeţi?

Minunile pe care le-au aşteptat penticostalii nu vor avea loc acum, ci atunci când vor veni cei doi proroci, Moise şi Ilie, la poporul Iudeu. Vedeţi, aceste lucruri vor fi făcute de Moise şi de Ilie. Ei vor lovi, de câte ori vor dori, pământul cu urgii şi vor închide cerul ca să nu plouă pe timpul prorociei lor. Dumnezeu va sta de partea iudeilor şi va lupta pentru ei, scoţându-i afară din aceste „ismuri” ale lumii, aşa cum i-a scos din Egipt.

 În ce ne priveşte, noi trebuie să aşteptăm doar venirea Domnului. Păstraţi-vă candelele curate şi pline cu untdelemn. Rugaţi-vă în fiecare ceas, nu în fiecare zi, ci în fiecare ceas. Fiţi gata, fiţi blânzi şi vegheaţi.

O, noi veghem pentru venirea

Acelei zile minunate a Mileniului,

Când binecuvântatul nostru Domn va veni

Şi va lua sus Mireasa Lui care aşteaptă.

O, inima mea doreşte răpirea,

În timp ce lucrez, veghez şi mă rog.

Căci Domnul nostru vine înapoi

Pe pământ.

Aceasta este nădejdea Bisericii în ceasul acesta.

19. Este corect botezul în Numele lui Isus Hristos sau trebuie făcut în Numele Domnului Isus Hristos?

Este bine oricum. Eu folosesc formula „În Numele Domnului Isus Hristos” deoarece cred că El este Domnul nostru.

În ce priveşte botezul în „Numele lui Isus”, nu sunt de acord cu el pentru că sunt o mulţime de oameni care se numesc „Isus”. Da, ei se numesc „Isus”, de aceea nu este suficient doar „În Numele lui Isus”. El a fost născut ca Hristos, Salvatorul.  „Hristos” înseamnă „Cel uns”, iar la vârsta de opt zile, I s-a dat numele „Isus.” Înţelegeţi? Astfel, El a fost Domnul Isus Hristos. În ordine.

20. Frate Branham, ţi-ar permite Domnul să ne instruieşti cu privire la problema despre „Căsătorie şi despărţire”? Iată întrebarea mea: Un bărbat poate să se căsătorească cu o femeie şi apoi să divorţeze de ea şi să se căsătorească cu alta? Dacă se recăsătoresc, amândoi săvârşesc adulter? Tu ai spus că acest lucru se va lega în sămânţa şarpelui. Cum adică?

Aceasta este una din cele mai înşelătoare întrebări dintre cele pe care le am aici şi în acelaşi timp este o problemă foarte controversată în lume. Dacă în dimineaţa aceasta aş spune în faţa bisericii şi s-ar înregistra pe această bandă cum stau în realitate lucrurile cu căsătoria şi divorţul, aş rupe fiecare biserică din ţară care mă ascultă. Înţelegeţi? Acesta este adevărul.

 În faţa mea stă Biblia, iar cu privire la această întrebare îl am pe „Aşa vorbeşte Domnul.”

Ambele părţi care se ceartă sunt greşite, iar cei care se recăsătoresc şi cei care se căsătoresc cu cei care au fost căsătoriţi, greşesc. Acesta este adevărul.

Chiar dacă mi se va întâmpla ceva, eu am să fac o bandă cu privire la problema aceasta, astfel încât fraţii s-o poată pune în biserici, când eu nu voi mai fi. Da, eu doresc să fac o asemenea bandă, ca să vedeţi cum stau lucrurile, dar până atunci, mă simt călăuzit de Domnul să nu spun nimic. Dacă nu Îl aştept pe El, voi face mai multă pagubă decât bine. Înţelegeţi?

Acum să revin la întrebarea pusă: „Un bărbat poate să se căsătorească cu o femeie şi apoi să divorţeze de ea şi să se căsătorească cu alta?Dacă se recăsătoresc, amândoi săvârşesc adulter?”

Prietenul meu, nu vreau să te supăr sau să te rănesc, dar acesta este adevărul, pentru că Domnul Isus a spus în Matei 19.9: „…oricine îşi lasă nevasta, afară de pricină de curvie, şi ia pe alta de nevastă, preacurveşte; şi cine ia de nevastă pe cea lăsată de bărbat, preacurveşte.”

Înţelegeţi? N-aş vrea să spun aceasta, dar acesta este adevărul.

„Tu ai spus că acest lucru se va lega în sămânţa şarpelui. Cum adică?”

Nu-mi amintesc să fi spus aşa ceva, dar probabil că am făcut-o pe undeva; poate că am spus ceva despre aceasta.

Zilele trecute s-a întâmplat să aud pe bandă ceva ce am spus încurcat. Aceasta s-a întâmplat când am vorbit despre cele şapte trâmbiţe.  Referindu-mă la sărbătoarea Rusaliilor, am spus că de la Rusalii până la sărbătoarea trâmbiţelor erau şapte Sabate, dar am greşit pentru că cele şapte Sabate erau între Paşti şi Rusalii, ceea ce înseamnă cincizeci de zile. Înţelegeţi?

Am spus aceasta referindu-mă la epocile Bisericii, aşa că am zis: „Aceasta înseamnă cele şapte epoci ale Bisericii.”

Dacă ajungeţi la banda aceea, să ştiţi că corect ar fi că în luna a şaptea trebuia să fie sărbătoarea trâmbiţelor, acestea fiind un tip spre cele şapte epoci ale Bisericii. Deci este vorba de şapte luni, nu de şapte Sabate, cum am spus atunci.

Vă amintiţi că noi am vorbit despre aceasta. De la Paşti la Rusalii trebuiau numărate şapte Sabate, iar în cea de-a cincizecea zi era sărbătoarea Rusaliilor. Deci din ziua când se aducea snopul ca să fie legănat într-o parte şi-n alta, trebuiau numărate cincizeci de zile. O, aceasta este o învăţătură mare, dar eu am atins foarte puţin din ea.

Dacă veţi ajunge la banda în care ating problema aceasta, uitaţi-vă în Biblie. Eu m-am referit deci, la cele şapte luni. Număraţi şapte luni: ianuarie, februarie, martie, aprilie, mai, iunie şi iulie, care reprezintă cele şapte epoci ale bisericii. (vezi Levitic 23.24).

Revenind la întrebarea pusă, daţi-mi voie să vă răspund eu, nu Domnul.

Dacă sunteţi căsătoriţi şi amândoi sunteţi mântuiţi, dacă sunteţi umpluţi cu Duhul Sfânt, vă iubiţi şi aveţi copii mici (reţineţi că cel ce vă dă sfatul acesta sunt eu, nu Domnul), mergeţi înainte şi trăiţi împreună. Fiţi fericiţi! Tu nu ai trăit fericit cu prima ta soţie, sau poate nu ai fost căsătorit cu ea, aşa că te-ai recăsătorit cu soţia de acum. Dacă ai părăsi-o pe aceasta ca să te întorci la prima, ai face un rău mai mare decât cel pe care l-ai făcut când te-ai recăsătorit. Înţelegi?

Voi sunteţi foarte încurcaţi şi nu există nici o cale de ieşire din situaţie. Ba da, ar fi o cale pe care v-o pot arăta cu Biblia: dacă vă despărţiţi, să trăiţi amândoi singuri.

Acesta este singurul lucru pe care vi-l pot spune acum, dar mai este ceva ce nu vă pot spune; pur şi simplu nu pot s-o fac. Şi acum, vă spun nu eu, ci Domnul: „Mergeţi înainte!”

Dacă veţi ajunge vreodată la această problemă, amintiţi-vă ce v-am spus. Dacă sunteţi înţelepţi, aţi înţeles ce am vrut să spun şi prin urmare ştiţi cum stau lucrurile.

21. Frate Branham, să mergem la alte biserici chiar dacă ei nu sunt de acord cu noi?

Sigur că da.Isus a mers printre ei chiar dacă nu au fost de acord cu El. Mergeţi înainte! Cel care a scris bileţelul, întreabă: „Să mergem la alte biserici chiar dacă nu sunt de acord cu noi?” Desigur. Cum se spune, eu nu sunt singura piatră de pe plajă, pentru că există pretutindeni oameni evlavioşi; iar eu sunt unul dintre ei.

Zilele trecute au venit la mine câţiva lucrători din Arizona şi mi-au spus:

„Avem un singur lucru împotriva ta, frate Branham, şi anume că oamenii care vin aici afară cu tine, nu vor să se mai întoarcă în biserică. Ei au copii şi tot ce le trebuie, dar nu mai vor să vină la biserică.”

„Păi, noi le-am spus că sunt bineveniţi în mijlocul nostru,” am răspuns eu.

Eu ştiu că ei vă presează să aderaţi la bisericile lor, dar nu trebuie să faceţi aceasta. Duceţi-vă la biserică, nu staţi acasă, iar copiii trimiteţi-i la şcoala duminicală, dar să nu aderaţi la ei!

Poate cineva spune: „Păi, eu nu sunt sub lege!”

Ar fi bine să fii, pentru că dacă nu mergi la biserică dezonorezi învierea lui Hristos.

Dacă o biserică învaţă greşit, dar spune că Isus este Fiul lui Dumnezeu, mă voi duce acolo numai ca să aud aceasta. Poate că o altă biserică învaţă ceva în plus: „că trebuie să ai o experienţă cu Dumnezeu.” Deci voi merge cu ei aşa, pentru că şi eu cred că Isus este Fiul lui Dumnezeu şi că trebuie să am o experienţă personală cu Dumnezeu. În ordine.

De curând, un lucrător s-a ridicat şi a spus: „Păi, fratele Branham este împotriva „Adunării lui Dumnezeu.”

Dacă se întâmplă ca un lucrător din „Adunarea lui Dumnezeu” să audă banda aceasta, aş vrea să se întrebe când am fost eu, măcar o dată, împotriva vreunui om din „Adunarea lui Dumnezeu”? Cum este posibil ca cineva să afirme asemenea lucruri, când chiar cartierul vostru general recunoaşte că eu v-am trimis trei sferturi de milion din copiii pe care i-am născut în Hristos? Cum se poate spune atunci că sunt împotriva „Adunării lui Dumnezeu”? De ce se spune că sunt împotriva unitarienilor? Adevărul este că eu nu sunt împotriva nici unui unitarian, nu sunt împotriva „Adunării lui Dumnezeu”, a „Bisericii lui Dumnezeu” sau a vreunui om, ci sunt împotriva sistemele, pentru că ele îi separă pe oameni.

Priviţi! Eu am trimis trei sferturi de milion din  proprii mei copii, la „Adunarea lui Dumnezeu”. Dacă sunt chiar atât de răi, de ce am făcut aceasta? Spuneţi-mi! M-am gândit că ei sunt cei mai buni dintre toţi, pentru că cred în vindecarea divină; cred în supranatural, în botezul Duhului Sfânt.

M-aţi auzit vreodată când fac chemarea la altar? Ce le spun oamenilor? „Duceţi-vă la cea mai bună biserică, la cei care au Evanghelia deplină, pentru că trebuie să aveţi un acasă.” Este adevărat? Sigur că da. Dacă sunt împotriva acestor biserici, de ce i-aş mai trimite pe oameni acolo? N-aş fi un făţarnic dacă mi-aş trimite proprii copii la moarte? O, departe de mine aşa ceva! Nu domnilor!

Dacă nu puteţi veni aici, la tabernacol,  duceţi-vă la o biserică din apropiere. Dar nu trebuie să luaţi tot ceea ce servesc ei, ci numai ce este corect. Luaţi pâine, iar când ajung la usturoi, lăsaţi-i să şi-l mănânce singuri. Înţelegeţi? Acesta este adevărul.

Voi puteţi merge oriunde este o biserică, dar să nu aderaţi la ea. Mergeţi şi aveţi părtăşie cu ei, pentru că Domnul a spus că totul lucrează spre binele celor ce Îl iubesc pe Dumnezeu. De unde ştiţi că acolo nu este un suflet care trebuie să fie salvat, iar tu eşti acela care-i duce Lumina care-l va elibera? Înţelegeţi? Mergeţi înainte, dar să nu fiţi aroganţi, ci plini de blândeţe, pentru că atunci oamenii vor spune: „Aceea este cu adevărat o femeie creştină.” Sau: „Este un cuplu creştin!” sau: „Este un băiat creştin.” „Doamne, mi-ar plăcea să fiu ca ea, sau ca el,  pentru că din felul cum se comportă se vede că posedă cu adevărat ceva…” Vedeţi? Aceasta îi face curioşi, aşa că vor întreba: „Ce este aceasta?” iar atunci vei avea ocazia să le spui despre ceea ce ai. Trebuie să fii „sare”, pentru că atunci ei vor deveni însetaţi.

22. „Dragă frate Branham, crezi că semnele trebuie să-i urmeze pe toţi cei ce au Duhul Sfânt? Aşa spune Marcu 16. Dacă este aşa, cum este cu oamenii care cred Mesajul şi totuşi nu posedă aceste semne? Sunt necredincioşi sau au nevoie de Duhul Sfânt? Dacă este aşa, te rog să ne înveţi cum să primim Duhul Sfânt, fiindcă credem că eşti gura lui Dumnezeu pentru timpul acesta.” Un frate.

Îţi mulţumesc pentru că mă consideri fratele tău şi vreau să ştii că după părerea mea, aceasta este o întrebare foarte bună.

Dacă tu crezi fiecare părticică din Cuvânt, înseamnă că Cuvântul stă acolo aşteptând Duhul Sfânt ca să-L pună la lucru pentru că este nevoie de aprinderea candelei.

Tu ai candela cu filtrul în ea, cu uleiul pregătit şi cu fiecare lucru pus în ordine, dar nu poate să reflecte nici o lumină până nu vine focul. Vedeţi, nu contează cât de perfectă este candela, nici cât de bine ar arde, problema este că trebuie aprinsă pentru că numai atunci va lumina. Tot aşa, când crezi, tu primeşti toate indicaţiile referitoare la ceea ce este Duhul Sfânt: dragoste, bunătate, pace, îndelungă răbdare. Tu ştii toate roadele pe care le aduce El, dar câtă vreme nu vine Duhul Sfânt să-ţi aprindă candela cu o experienţă personală, nu-L ai.

Vedeţi? Este nevoie să ai o experienţă ca să primeşti Duhul Sfânt.

23. Eu aparţin de un sindicat. Este greşit acest lucru pentru un creştin? Cuvântul spune: „Nu juraţi…” dar noi trebuie să jurăm că vom ţine constituţia sindicatului. De când am devenit creştin, eu nu m-am integrat activ în viaţa sindicatului, dar încă plătesc cotizaţia.

24. A fost numele lui Iuda Iscariotenul şters din Cartea Vieţii Mielului sau nici n-a fost scris acolo?

În ordine. Dacă vrei să lucrezi, trebuie să aparţii de un sindicat care să-ţi apere drepturile. Tu trebuie să faci aceasta. Dacă nu aparţii de sindicat, când are loc o grevă eşti un „spărgător de grevă.” Înţelegeţi?

Dar trebuie să fiţi atenţi la aceste lucruri, pentru că într-o zi se va ajunge de la sindicat la religie, ori aceasta nu este corect.

Voi oamenii tineri, să nu uitaţi ce vă spune fratele Branham. Fie ca aceste cuvinte ale mele să fie gravate pe inima voastră. „Aşa vorbeşte Domnul! Acelaşi lucru se va întâmpla în religie. Dacă nu vei aparţine de o denominaţiune, nu vei putea cumpăra sau vinde!”

Deci, fraţilor, fiţi foarte atenţi! Lăsaţi ca aceasta să meargă numai la sindicat şi urmăriţi totul cu atenţie, pentru că este un avertisment.

Să privim acum cea de-a doua întrebare a fratelui: „Numele lui Iuda Iscarioteanul a fost şters din Cartea Vieţii Mielului sau nu a fost scris niciodată acolo?”

Da, numele lui a fost scris în Carte, dar apoi a fost şters. Vedeţi? Spun  aceasta pe baza faptului că în Matei 10, Isus i-a chemat pe cei doisprezece, printre ei aflându-se şi Iuda, şi le-a dat putere împotriva duhurilor necurate. Mai mult, Cuvântul spune că ei au mers afară şi au făcut multe semne şi minuni, scoţând draci, etc. Apoi Isus a spus: „Am văzut pe Satana căzând ca un înger din cer pe pământ.” (Luca 10.18). Este adevărat? Iar ucenicii s-au întors plini de bucurie pentru că şi dracii le erau supuşi, însă Isus le-a zis: „Nu vă bucuraţi de faptul că duhurile vă sunt supuse; ci bucuraţi-vă că numele voastre sunt scrise în ceruri.” (v. 20). Vedeţi? Iar Iuda era printre ei.

Reţineţi că la judecată va fi deschisă „o altă carte, care este Cartea vieţii. Şi morţii au fost judecaţi după cele ce erau scrise acolo…” (Apocalipsa 20.12).

Cu aceasta am ajuns la o întrebare pe care am avut-o cu câtva timp în urmă. Biserica Mireasă este răpită şi dusă în slavă, unde are loc Nunta, după care se reîntoarce pe pământ şi trăieşte o mie de ani. La sfârşitul celor o mie de ani, Satana este dezlegat din închisoarea lui şi îi înşeală pe locuitorii pământului.

Cei răscumpăraţi au parte de prima înviere, dar ceilalţi se vor ridica doar la sfârşitul celor o mie de ani, la a doua înviere, de aceea Cuvântul spune că „fericiţi şi sfinţi sunt cei ce au parte de prima înviere. Asupra lor a doua moarte nu are nici o putere…” (Apocalipsa 20.6).

Observaţi! Când are loc a doua înviere,  vin sus toţi cei care nu au avut parte de prima înviere. Atunci şi Satana va fi dezlegat pentru puţină vreme şi este aşezată judecata.

Isus şi Mireasa Sa, adică Împăratul şi Împărăteasa Sa, stau pe tronul alb, iar cărţile sunt deschise pentru judecarea păcătoşilor. Biblia spune că este deschisă şi o altă carte, Cartea Vieţii, fiecare om fiind judecat de Mireasă: „Nu ştiţi că sfinţii vor judeca lumea?” (1 Corinteni 6.2). În ordine.

25. Ai putea să explici, te rog, cine este grupul din Apocalipsa 20.4? Sunt partea Miresei din trecut sau din viitor?

Ei sunt Mireasa completă, din trecut şi din viitor. Sunt Mireasa completă pentru că trăiesc în Mileniu. În ordine.

26. Sufletele celor ce li se tăiase capul din pricina mărturiei lui Isus Hristos şi care nu se închinaseră fiarei şi icoanei ei sunt Mireasa? Se spune că ei vor domni o mie de ani cu Hristos, iar aceasta mă nedumereşte. Este vorba de Mireasă sau de cei 144 de mii?

Nu, nu! Ei sunt Mireasa. Eu ştiu ce te-a încurcat. Mai întâi este faptul că scrie: „…li se tăiase capul din pricina mărturiei lui Isus Hristos…” iar apoi scrie că „nu se închinaseră fiarei şi icoanei ei.” Astfel, tu zici: „Bine, dar fiara urmează să vină…”

Nu-i aşa! Fiara a fost tot timpul. Ea este aceea care   i-a dat pe creştini ca hrană la animale în gropile arenelor romane. Da, acela era antihristul, fiara care a stabilit o formă de religie. Biserica romană a ieşit afară din Biblie. Ei au făcut o organizaţie, o instituţie, o biserică universală care pretindea ca toţi să i se supună sau să fie nimiciţi, înţelegeţi?

Astfel, cei care formau Trupul lui Hristos din timpul acela, au fost prigoniţi şi ucişi. Dar Trupul Lui a crescut în continuu, asemenea unui pom, până a ajuns la Cap. Mă înţelegeţi? Toţi martirii, creştinii persecutaţi, etc., fac parte din acest Trup.

Dar Isus ne-a dat pacea pe partea aceasta a râului, întocmai cum a făcut şi cu seminţiile lui Israel.

27. Ce pot să fac eu pentru El? Să am în continuare grijă de tata şi de fermă sau să fac altceva?

Da, fratele meu.  Mă gândesc că aceste cuvinte sunt scrise de vreun băiat, aşa că uite cum este, fratele meu. Tu eşti binecuvântat dacă ai grijă de tatăl tău, pentru că şi el a avut grijă de tine atunci când nu te puteai îngriji, iar prima poruncă din Biblie, însoţită de o făgăduinţă, este „să cinsteşti pe tatăl tău şi pe mama ta, pentru ca să ţi se lungească zilele în ţara pe care ţi-o dă Domnul Dumnezeul tău.” (Exod 20.12).

Ai grijă de el cu orice preţ şi caută ca el să aibă tot ce-i trebuie.

28. Ai spus despre Cain că a fost sămânţa şarpelui. Atunci de ce a spus Eva în Geneza 4.1: „Am căpătat un om cu ajutorul lui Dumnezeu.”?

Ar fi mai bine ca la întrebarea aceasta să răspund după-amiază. Atunci o voi lua şi o voi explica pe larg.

29. Dragă frate Branham, aş vrea să-mi explici Isaia 2.2: „Se va întâmpla în scurgerea vremurilor, că muntele Casei Domnului va fi întemeiat ca cel mai înalt munte. Se va înălţa deasupra dealurilor, şi toate neamurile se vor îngrămădi spre el.”

Eu am explicat aceasta duminica trecută. Casa Domnului va fi aşezată pe muntele cel sfânt, iar naţiunile lumii se vor îngrămădi spre ea. Dacă aveţi predica cu „Casa viitoare a Mirelui şi Miresei Sale,” veţi primi explicaţia completă a acestei întrebări.

Aş vrea să mă opresc acum, ca să răspund la întrebarea aceasta, dar trebuie să vă spun că nu voi reuşi să răspund la toate întrebările pe care le am aici.

30. Frate Branham, mulţi din cei care urmează mesajul adus de tine cred că eşti Mesia din timpul acesta. Este adevărat?

Nu, domnilor, nu este adevărat.

Cel care a trimis această întrebare, a scris în continuare: „Spune-ne clar, frate Branham, căci s-ar părea că eziţi să te faci cunoscut, dar noi ştim că o slujbă ca aceasta pe care ţi-a dat-o Dumnezeu ţie, trebuie să fie scrisă undeva în Scriptură.”

Tot aici mai este o întrebare: „Ne-ai spus că trebuie să mergi în Arizona şi ne-ai explicat şi de ce, iar lucrurile     s-au împlinit întocmai, dar nu ne-ai spus de ce a trebuit să mergi şi a doua oară acolo.”

În primul rând, vreau să vă spun că eu nu sunt Mesia, înţelegeţi? Isus Hristos este Mesia. Voi ştiţi că „Mesia” înseamnă „Unsul,” iar noi suntem unşii Lui.

„În El, a locuit trupeşte toată plinătatea dumnezeirii,” în timp ce în mine locuieşte doar o parte din Duhul Său, la fel cum locuieşte şi în voi. Mie mi s-a dat un dar prin care pot să văd anumite lucruri şi să cunosc lucruri măreţe, dar cu toate acestea sunt doar fratele vostru. Înţelegeţi? Eu nu sunt Mesia, ci sunt doar fratele vostru, sunt doar un păstor al turmei Sale. Dacă v-aş spune că sunt Mesia, aş minţi, iar eu nu vreau să fiu un mincinos.

De ce m-am dus în Arizona prima dată? Voi ştiţi motivul. M-am dus în Numele Domnului, pentru că am fost trimis acolo printr-o vedenie. Când am plecat pentru a doua oară, am făcut-o cu un scop anume, dar nu pot să vă spun chiar totul, pentru că dacă aş face aceasta ar auzi şi Diavolul.  Ceea ce vă pot spune este să aşteptaţi până se împlineşte. Ţineţi minte doar un lucru: că eu am mers acolo cu un scop, apoi aveţi răbdare cu mine şi faceţi ce vă spun.

31. Frate Branham, aş avea şi eu câteva întrebări.  I-am auzit pe unii spunând că i-ai fi sfătuit pe oameni să vândă tot ce au şi să te urmeze în Arizona, pentru că altfel nu vor avea parte de răpire. Este adevărat?

Aceasta este o minciună! Eu nu am spus niciodată aşa ceva. Mai mult, dacă le-am spus ceva oamenilor, a fost tocmai invers: să nu-şi vândă cumva ceea ce au.

Vă mai amintiţi visul pe care l-a avut Junior Jackson şi tălmăcirea pe care ne-a dat-o Domnul? În visul lui era un munte mare, iar noi stăteam cu toţii pe el, apoi au apărut acele litere vechi, spălăcite, pe care am încercat să le descifrez, dar nu am putut. Apoi Domnul mi-a dat tălmăcirea şi v-am spus totul, iar după ce am terminat, am luat o bară şi am tăiat vârful muntelui. După ce l-am tăiat tot, am privit înăuntru şi acolo totul era alb ca zăpada, ca marmura, dar nu era scris nimic, aşa că am zis: „Voi toţi să staţi aici şi să priviţi înăuntru, pentru că eu mă duc acolo.”

Şi fratele Junior a văzut în vis că ei toţi s-au dus acolo sus şi au privit înăuntru, dar nu au înţeles nimic, aşa că au zis: „Păi, ce ştii tu! Nici măcar nu scrie nimic! Noi nu putem înţelege nimic.”

Şi fratele Junior s-a întors şi a privit în jur, iar când a făcut aceasta, m-a văzut mergând spre vest, spre apusul soarelui. S-au întors şi ceilalţi şi au privit în jur, iar când au făcut aceasta, m-au văzut dus. Atunci au vrut să meargă şi ei  să facă ceva, dar eu le spusesem clar să stea acolo pentru că acela era locul.

Eu am făcut întocmai ca în vis, iar la puţin timp după aceea, mi s-a arătat Îngerul Domnului şi mi-a spus: „Du-te în Arizona!” Am auzit acea explozie puternică şi m-am dus acolo. Ce era aceea?

Băiatul acela a avut un vis perfect. Amintiţi-vă că eu am spus: „Există ceva pentru care trebuie să merg acolo.” Şi când am mers, mi s-a dat taina celor şapte Peceţi care fuseseră pecetluite în partea interioară a acelui munte al Domnului, iar când m-am întors, am adus deschiderea celor şapte Peceţi. Înţelegeţi?

Nu, voi să nu faceţi aceasta. Eu v-am spus tot timpul acest lucru, aşa că este treaba voastră dacă ascultaţi sau nu. Eu v-am sfătuit întotdeauna să rămâneţi unde sunteţi şi să continuaţi să lucraţi până la venirea lui Isus.

Eu v-am spus de multe ori să lăsaţi ca aceste benzi să vă fie îndrumătorul, pentru că nu am încercat niciodată să vă fac să veniţi la biserica aceasta, să vă părăsiţi locul, sau să vă vindeţi bunurile, ci întotdeauna v-am sfătuit să fiţi creştini adevăraţi şi să rămâneţi unde v-a aşezat Domnul, până veţi fi chemaţi de El.

Poate cineva zice: „Păi, eu vreau să merg acolo. Vreau să locuiesc acolo.” Puteţi merge unde vreţi, este treaba voastră, este în ordine, dar dacă cineva zice: „Noi venim afară pentru răpirea Miresei,” atunci dăm de necazuri pentru că aceasta aşteaptă ziarele.  Vedeţi? Ei spun: „Păi, noi ne-am vândut casele şi l-am urmat pe fratele Branham afară…” Eu sunt cât se poate de nevinovat, pentru că nu le-am cerut niciodată aşa ceva, dar lumea gândeşte altfel.

Eu îi iubesc chiar dacă greşesc, pentru că sunt copiii mei în Hristos, dar necazul este că ei refuză să mă asculte când vreau să-i ajut. Eu încerc să fac ceva în Numele Domnului, dar ei nu mă lasă s-o fac. Înţelegeţi? Ei merg de fapt împotriva mea, în loc să fie cu mine.

Nu v-am spus eu că dacă s-a predicat vreodată un mesaj, acesta a fost adus chiar aici, în tabernacol, pentru că orice am făcut sau am spus, voi sunteţi primii care aflaţi. Aceasta a fost promisiunea mea.

32. Am auzit că ai scris o carte despre „Pâinea vieţii”, iar pe seama ei s-a născut o învăţătură care spune că noi toţi trebuie să fim cu tine, pentru că altfel pierdem răpirea.

Eu am scris într-adevăr o asemenea carte, dar n-am făcut niciodată o asemenea afirmaţie.

Când aud aceste cuvinte, mă gândesc că nu demult am citit o carte despre Martin Luther. Voi ştiţi că el este iniţiatorul reformei, iar istoricii au spus următoarele despre el: „Este un lucru uimitor să te gândeşti la faptul că Martin Luther a protestat împotriva Bisericii catolice, dar mai uimitor este faptul că a putut ţine capul sus în faţa fanatismului din vremea sa şi a rămas credincios Cuvântului şi chemării sale.” Vedeţi?

Acelaşi lucru pot să-l spun şi eu. Voi să nu încercaţi să mergeţi după propriile voastre gânduri şi păreri la ceea ce spun eu. Nu, domnilor, pentru că orice bărbat sau femeie, care face aceasta, dovedeşte că nu crede ceea ce am spus.

33. Mă gândesc la familiile care şi-au vândut tot ce-au avut şi s-au mutat la Sierra Vista, Arizona. Ei au spus că pe baza benzii „Micul Betleem,” răpirea va avea loc în Arizona. I-ai sfătuit tu să meargă acolo?”

Vă spun cu siguranţă că eu nu am făcut aşa ceva. Ei mi-au scris o scrisoare din Connecticut sau ceva de felul acesta, iar eu le-am răspuns: „Să nu faceţi aşa ceva, pentru că ar fi cea mai mare greşeală pe care aţi făcut-o vreodată!”

Voi ştiţi cu toţii că eu nu i-am îndemnat niciodată pe oameni să facă aşa ceva, ci dimpotrivă, le-am cerut să n-o facă. Dar vedeţi, Mesajul trebuie să fie urmat şi de asemenea lucruri, de fanatism.

De ce spun oamenii că eu aş fi Mesia? Zilele trecute am văzut un ins care sărea în sus şi-n jos şi-i îndemna pe oameni să se boteze în numele meu. Oh, Doamne, aceasta ar face din mine un antihrist! Voi ştiţi cu toţii că eu nu sunt de acord cu aşa ceva şi totuşi ei o fac.

Ce fac toate aceste lucruri? Dovedesc încă o dată că mesajul acesta este adevărul.

Nu au mers ei şi la Ioan Botezătorul, premergătorul primei veniri a Domnului şi nu l-au întrebat şi pe el: „Eşti Mesia?” Iar el le-a răspuns clar: „Nu sunt! Eu nici măcar nu sunt vrednic să-I dezleg încălţămintea sau să mă uit la El…” Vedeţi?

34. Frate Branham, pierdem ceva dacă nu ne mutăm acolo? Oamenii aceştia pretind că cred fiecare cuvânt pe care-l spui tu…”

Părerea mea este tocmai inversă: Prin ceea ce fac, ei dovedesc că nu cred nimic.

„…Te rog să-mi răspunzi sincer, cu „Da”, sau „Nu”…”

Eu tocmai ţi-am răspuns.

„…Dacă acesta este adevărul, vrem să facem şi noi acelaşi lucru. Îţi mulţumesc mult pentru răspunsurile date la aceste întrebări.”

Oh, Doamne! Frate sau soră care ai scris aceste întrebări, nădejdea mea este că ai înţeles. Dacă doriţi să vă mutaţi în Arizona, dacă doriţi să locuiţi acolo, este în ordine, dar nu sunteţi obligaţi s-o faceţi. Eu locuiesc în Arizona pentru o vreme, dar cum aş putea să vă cer să vă vindeţi casele? Nu, eu nu pot face aşa ceva!

De fapt, denominaţiunile şi ceilalţi, aşteaptă tocmai aşa ceva ca să poată spune apoi: „Aha! V-am spus noi că în spatele lui este altceva decât ceea ce părea a fi!”

Da, aceasta aşteaptă ei. Până la urmă, mă trezesc răspunzător pentru faptele acelor oameni, deşi ei nu au făcut nici pe departe ceea ce am spus eu.

Poate că ziceţi: „Lasă-i în pace, pentru că ei au făcut tocmai ceea ce ai spus să nu facă!”

Este adevărat, dar mă doare pentru ei, fiindcă sunt copiii mei chiar dacă nu m-au ascultat.  Ei au spus: „Noi venim să urmăm Cuvântul!” dar eu nu am acolo nici măcar o biserică la care să-i trimit, pentru că bisericile de acolo sunt la fel, poate chiar mai rele decât cele pe care le-aţi părăsit. Vedeţi?

Mă gândesc că am predicat mai bine de 30 de ani în biserica de aici, iar de cinci ani de când am plecat în Arizona, am predicat tot în biserica aceasta. Într-un an am predicat mai mult decât în cinci ani. Înţelegeţi?

Aceasta este casa mea de bază; acesta este cartierul meu general. Aici am fost aşezaţi împreună. Să nu uitaţi aceasta, iar dacă sunteţi înţelepţi, ştiu că veţi înţelege ce vreau să spun. Indiferent ce se va întâmpla, acesta este cartierul meu general. Păstraţi aceasta în mintea voastră şi gândiţi-vă la această bandă, pentru că m-aţi auzit profeţind. În ordine.

Vine un timp când ei nu mă vor mai lăsa să predic în bisericile lor. Toţi s-au speriat că voi construi o clădire mare şi că bisericile lor vor rămâne goale pentru că oamenii mă vor urma. Dar nu acela este scopul vieţii mele. Eu trebuie  să-i ajut pe oameni să fie salvaţi, dar aceasta depinde de ei. Este la fel ca în cazul Samariteanului milos. El l-a dus pe omul acela la han, i-a vindecat rănile şi l-a lăsat în grija hangiului. Eu nu sunt aici ca să rup bisericile, ci pentru a-i aduce pe oameni la Hristos, înţelegeţi? Dar oamenii mă înţeleg greşit pentru că îmi iau cuvintele şi le răstălmăcesc după părerea lor, deşi eu nici nu mă gândesc la aşa ceva.

Vă mai amintiţi vedenia? Câţi îşi mai amintesc visul lui Junior Jackson? Toate lucrurile s-au împlinit întocmai. Ce s-a spus atunci? „Staţi pe loc până mă duc acolo!” Apoi am primit tălmăcirea şi am venit înapoi. Este adevărat?

Acum am altceva pe inimă, pentru că Domnul mi-a spus să fac ceva. Dar dacă nu vă spun despre ce este vorba, nu înseamnă că vă trădez, ci procedez întocmai după voia Domnului. Dacă mă credeţi, ascultaţi ce vă spun. Dacă credeţi cu adevărat că sunt profetul lui Dumnezeu, să nu mai interpretaţi greşit cuvintele mele.

Nu uitaţi că dacă Dumnezeu vrea să ştiţi ceva, vă voi spune imediat şi nu vă voi ascunde nimic.

Să nu adăugaţi şi să nu scoateţi nimic din ceea ce vă spun, ci faceţi totul întocmai. Înţelegeţi? Luaţi ceea ce vă spun şi lăsaţi ca lucrurile să meargă de la sine.

Zilele trecute a venit la mine un lucrător şi mi-a spus: Frate Branham, ei au întemeiat cel mai îngrozitor cult pe care l-am văzut vreodată. În fiecare dimineaţă merg afară şi spun că nu vor să mai lucreze pentru că răpirea este prea aproape ca să se mai încurce cu asemenea lucruri.”

Dacă nu mai vor să lucreze, aceasta arată clar că nu au înţeles nimic. Biblia spune că ar trebui să învăţaţi de la furnică, deoarece dacă cineva nu lucrează, nu trebuie nici să mănânce. Acesta este adevărul.

35. Biserica din Tucson, Arizona, este cea mai bună? Dorinţa mea este să fiu în totul conform voii lui Dumnezeu. Crezi deci că ar trebui să ne mutăm în Arizona?

Nu, voi nu trebuie să faceţi aceasta.

36. Frate Branham, ştiind că eşti profetul lui Dumnezeu din ceasul acesta, am vrea să ştim dacă va veni un timp când poporul lui Dumnezeu va trebui să fugă în Arizona, la tine? Dacă este aşa, ne vei anunţa când va veni ceasul acela?

Desigur, eu vă voi spune tot ce-mi va arăta Domnul.

37. Frate Branham, unii au înţeles că în mesajul „Casa viitoare a Mirelui şi Miresei Sale,” ai vorbit despre o suprafaţă de o mie cinci sute de mile, în fiecare direcţie. Este adevărat? Eu locuiesc în afara acestei zone. Trebuie să mă mut în ea?”

Nu, dragă, să nu faci aceasta. Vedeţi cât de uşor deviază oamenii? Câţi aţi fost aici când am predicat mesajul acesta? Atunci am spus că Noul Ierusalim a fost măsurat şi avea o mie cinci sute de mile pătrate. Apoi am spus că această suprafaţă ar fi cam până în Florida, de la Maine la Florida şi la 600 de mile de Mississippi, deci am dat un exemplu. Am mai spus că, după părerea mea, cetatea va fi chiar pe locul unde profetul Avraam a căutat cetatea, şi Biblia spune că acolo nu va mai fi nici o mare, deoarece cam trei sferturi din pământul actual este acoperit de ape. Eu cred că cetatea va fi acolo unde este Betleemul, adică unde s-a născut Mântuitorul. Da, eu cred că ea va fi în Palestina, pe muntele care va ieşi din pământ.

Dar, dragul meu prieten, ea nu are nimic a face cu tabernacolul acesta. Înţelegi?

Avraam, Isaac, Iacov, Pavel şi toţi ceilalţi sfinţi au murit aşteptând această cetate. Unii au fost arşi, mâncaţi de fiare, înecaţi, etc. dar atunci, ei se vor ridica şi vor fi în ea. Eu nu ştiu unde voi fi, dar ştiu că oriunde va fi grupul meu, nu există nimic să mă reţină ca să nu fiu cu ei. Pentru aceasta, nu este nevoie să fiu într-un anumit loc de pe pământ, pentru că există un singur loc în care trebuie să fiu găsit, şi anume: în Hristos, pentru că toţi cei care sunt în Hristos, vor fi aduşi de Dumnezeu înapoi împreună cu El. Nu contează unde sunt ei, Dumnezeu îi va aduce înapoi împreună cu El. O, îngropaţi-vă în Hristos!

Uitaţi-vă la prorocii din vechime. Ei au ştiut cu toţii că prima înviere, primele roade, vor fi în Palestina. Acesta este motivul pentru care a cumpărat Avraam acea bucată de pământ în care a îngropat-o pe Sara. Tot acolo a fost îngropat şi el şi Isaac. Iacov a murit în Egipt, dar l-a pus pe Iosif să-i promită că nu-l va îngropa în Egipt, ci-l va duce lângă părinţii săi, în Palestina. Apoi, când a murit Iosif, el   le-a spus fraţilor săi: „Când vă va chema Dumnezeu, să luaţi şi oasele mele de aici.” (Geneza 50.25). Şi ei au făcut-o, pentru că fiind profeţi au ştiut că primele roade ale învierii vor fi în Palestina.

Dacă credeţi că sunt profet, deşi eu nu am spus niciodată aşa ceva, reţineţi ce vă spun: Învierea şi răpirea sunt un eveniment universal care va avea loc în întreaga lume. Indiferent unde sunteţi, când vine ceasul acela veţi fi luaţi sus să-L întâmpinaţi pe Domnul. Asta-i tot! Nu există nimic să vă oprească, indiferent unde v-aţi afla. Nădejdea mea este că voi fi şi eu acolo. Da, nădejdea mea este că nici unul dintre noi nu va lipsi, ci vom fi cu toţii înăuntru.

Mai avem timp pentru o întrebare? Este aproape ora 1.00.

38. Dragă frate Branham, eu şi soţia mea am fost despărţiţi. Ea nu este creştină şi m-a acţionat în judecată, dar eu cred mesajul şi doresc să fie salvată…

Este minunat aşa ceva. Acesta este duhul unui creştin adevărat.

…doresc să creadă. Ce trebuie să fac pentru aceasta? Noi avem şi doi fii.

Frate, dă-mi voie să-ţi spun că cel care o face pe soţia ta să te acţioneze în judecată este Satana. Ea nu ar trebui să facă aceasta, iar dacă tu eşti creştin şi nu ai făcut nimic care s-o determine să procedeze aşa, înseamnă că cel care o îndeamnă este Satana. Prin aceasta, el vrea să te sfâşie pe tine.

Dacă ea este o aleasă a Domnului, va veni la El, dar dacă nu este o aleasă, nu merită să te îngrijorezi. Dacă vei continua să te îngrijorezi şi să te necăjeşti, aceasta îţi va distruge sănătatea, ori tocmai aceasta ar vrea Satana să facă. Tu încredinţează totul în grija Domnului şi du-te înainte slujindu-L pe El cât se poate de liniştit şi de fericit, pentru că Dumnezeu se va îngriji de toate lucrurile.

Cuvântul spune că „Tot ce-Mi dă Tatăl, va ajunge la Mine şi nici unul din cei aleşi nu se va pierde.”

Pune-te deci pe genunchi şi roagă-te Domnului, pentru că mă voi ruga şi eu împreună cu tine. Spune: „Doamne Dumnezeule, eu o iubesc pentru că este soţia mea şi mama copiilor mei, de aceea Îţi încredinţez Ţie această problemă. Tu ştii că dorinţa mea este să fim mântuiţi, dar eu nu pot să fac nimic în privinţa aceasta. Dacă am greşit şi eu cu ceva în problema aceasta, Te rog să-mi descoperi şi voi merge imediat să îndrept lucrurile. Voi face orice vei cere Tu, numai să-mi rezolvi problema.

După ce Îi predai Lui lucrarea, las-o în seama Sa şi rămâi liniştit. Du-te înainte şi trăieşte ca şi cum nu s-ar fi întâmplat nimic, pentru că Dumnezeu Se va îngriji de restul.

39. Frate Branham, ce este cu oamenii aceştia care se mută în Arizona? Explică-mi, te rog.

Este un alt scris, ceea ce înseamnă că este o altă persoană care întreabă, iar eu am răspuns deja.

40. Frate Branham, Mireasa va trece prin persecuţii aşa cum a trecut şi Biserica primară?

Nu. Eu tocmai am explicat aceasta cu câteva minute în urmă. Următorul lucru care va avea loc este răpirea. Reţineţi că noi suntem la graniţele Ţarii făgăduite. Înţelegeţi călătoria poporului Israel?

41. Este corect să foloseşti vreun fel de control al naşterii?

Aş vrea să las această întrebare pentru după-amiază, pentru că vreau să vă spun ceva cu privire la problema aceasta.

42. Frate Branham, eu nu pot să mă predau pe deplin Domnului. Am cumva un duh rău care mă opreşte?

Lăsaţi-mă să folosesc timpul pe care-l mai am pentru a răspunde la întrebarea aceasta.

Nu poţi să te predai Domnului? Eu nu ştiu dacă cel care pune întrebarea este bărbat sau femeie, dar Dumnezeu ştie.

Tu nu te poţi preda Domnului. De ce? Care este motivul?  Dacă eşti femeie vreau să te întreb ceva. Când te-ai căsătorit nu te-ai predat pe deplin soţului tău? Nu i te-ai dăruit cu totul? Te-ai luptat toată viaţa să fii o tânără curată, dar într-o zi ai întâlnit un bărbat de care te-ai îndrăgostit. Tot ce ai păstrat până atunci cu toată sfinţenia, ai dorit să-i dăruieşti lui; ai dorit să-i aparţii lui cu totul, este adevărat? Te-ai dăruit cu totul lui, îi aparţii fără nici o rezervă, fără nici o limită. Şi dacă ai putut face aceasta pentru un bărbat, nu o poţi face şi pentru Isus Hristos? Predă-te în acelaşi fel şi Lui: cu toată fiinţa ta, cu toată gândirea ta, cu toate dorinţele tale. Înţelegi?

Eu nu cred că eşti posedată de un duh rău, ci cred că duhul acela rău îţi influenţează gândirea şi încearcă să te facă să crezi că nu te poţi preda Domnului.

Lasă-mă să-ţi arăt ceva. De ce doreşti să te predai Lui? Pentru că există Ceva care te cheamă s-o faci, este adevărat? Acesta este un semn foarte bun că trebuie să te predai.

Satana încearcă să te facă să crezi că nu te poţi preda deplin Domnului, dar nu este aşa, de aceea spune: „Doamne, doresc să mă predau Ţie cu tot ce sunt. Doresc să-Ţi dau gândirea mea; doresc să-Ţi dau viaţa mea; doresc să mă dăruiesc Ţie cu tot ce sunt, de aceea Te rog să mă iei şi să mă foloseşti pe deplin, după voia Ta.”

Acesta este un lucru atât de simplu şi mă gândesc că tabernacolul a putut să beneficieze în mod minunat pe urma acestor întrebări.  Vă plac aceste întrebări? În ordine. Înseamnă că vă vor fi de folos.

Eu am încercat să răspund cât am putut de bine la ele. Dacă am spus totuşi ceva greşit, să ştiţi că nu am intenţionat să fac aşa ceva. Dacă am greşit cu intenţie, doar ca să-mi ţin sus punctul de vedere, înseamnă că sunt un făţarnic murdar, ori aşa ceva este departe de mine.

Mă gândesc acum la lucrătorii din ţara la care va ajunge această bandă. Eu nu am spus aceste lucruri ca să vă rănesc, ci am făcut-o pentru că vă iubesc. Înţelegeţi? Eu nu am încercat să arăt că ştiu ceva în plus faţă de voi. Nu, fraţii mei, ci totul se bazează numai şi numai pe iubire. Şi încredinţarea mea este că şi voi mă iubiţi.

Sunt încredinţat că dacă m-aţi vedea într-o barcă veche, vâslind în josul râului Ohio şi ştiţi că deşi apa pare liniştită, în curând voi fi prins de curent şi tras spre cascadă, spre pierzarea mea, nu aţi sta liniştiţi privind cum merg spre moarte, ci aţi striga cât aţi putea de tare şi m-aţi avertiza cu privire la pericolul care mă pândeşte. Da, eu cred că aţi striga: „Frate Branham, nu eşti normal? Puţin mai jos este cascada. Opreşte-te sau vei pieri!”

Poate că eu aş răspunde: „Ţine-ţi gura şi lasă-mă în pace!” dar pentru că mă iubeşti, eşti gata să faci orice numai să mă salvezi. Dacă ai putea, mi-ai sparge barca sau m-ai agăţa cu ceva şi m-ai trage la mal. De ce aceasta? Pentru că mă iubeşti şi ştii bine ce mi se va întâmpla dacă nu mă opresc.

Vedeţi, fraţilor? Tocmai aceasta este problema mea, pentru că ştiu bine ce se va întâmpla cu denominaţiunile voastre. Ele nu vor putea înfrunta valul care vine, înţelegeţi? Veţi merge direct în Consiliul Mondial al Bisericilor, de aceea vă chem să ieşiţi afară de acolo cât se mai poate. Voi trebuie să faceţi o alegere, iar eu sunt gata să vă sparg chiar şi barca, numai să vă salvez. Nu vreau să vă rănesc, ci doresc să vă trezesc ca să vedeţi că sunteţi greşiţi, că nu este bine ceea ce faceţi.

Primiţi botezul în Numele lui Isus Hristos! Nu există nici măcar un om pe faţa pământului, care să poată condamna acest lucru cu Scriptura. Fraţilor, cercetaţi Biblia şi arătaţi-mi un singur loc în Scriptură, în Vechiul sau Noul Testament, unde să scrie că cineva a fost botezat altfel decât în Numele lui Isus Hristos. Mai mult, căutaţi în cărţile de Istorie şi arătaţi-mi un singur creştin care a fost botezat altfel decât în Numele lui Isus Hristos. Acest lucru s-a întâmplat numai după înfiinţarea Bisericii catolice.

De curând am discutat cu un preot de la biserica „Inima sacră”, iar el mi-a spus că şi Biserica catolică obişnuia să boteze aşa în trecut. Voi ştiţi că eu am botezat-o pe tânăra Frazier, iar preotul din biserica ei a dorit să ştie despre ce este vorba. El mi-a zis:

„Vrei să juri pentru ceea ce ai făcut?”

„Eu nu jur deloc,” i-am răspuns.

„Dar episcopul vrea să juri!”

„Episcopul va trebui să mă creadă pe cuvânt sau să nu mă creadă deloc, deoarece Biblia spune că nu avem voie să jurăm. În ce o priveşte pe această tânără, eu am botezat-o în apă cu botezul creştin. Da, ea a fost botezată la capătul lui Spring Street, prin scufundare în Numele Domnului Isus Hristos.”

„Bine, dar şi biserica noastră obişnuia să boteze aşa,” a răspuns preotul. „Când?”

„În zilele apostolilor.”

„Vrei să spui că apostolii erau catolici?”

„Sigur că da. Ei erau catolici.”

„Atunci eu sunt un catolic mai bun decât voi,” am răspuns eu, „pentru că urmez în totul învăţătura lor.”

Vedeţi? Ei pretind acest lucru, dar nu este adevărat, deoarece Biserica catolică a fost înfiinţată după Conciliul de la Niceea, în timpul lui Constantin, când biserica s-a unit cu statul. Atunci statul i-a dat bisericii proprietăţi şi putere, aşa că toţi se gândeau că sunt în Mileniu, dar acela era mileniul Satanei, nu al lui Dumnezeu. Acesta este adevărul, de aceea sfatul meu este să nu credeţi asemenea lucruri. Da, domnilor.

Ce au făcut ei atunci? Au luat-o jos pe Venus şi au înlocuit-o  cu Maria, iar în locul lui Jupiter l-au pus pe Pavel sau pe Petru. Ei au în piaţa Vaticanului o statuie înaltă de 19 picioare, statuia lui Petru, pe care au sărutat-o atât de mult încât au făcut deja găuri în picioarele ei.

Eu am fost cu Billy la o biserică, iar acolo am coborât într-o pivniţă în care ţin oasele şi craniile unor „oameni sfinţi”. Oamenii vin acolo, iar preoţii freacă acele oase şi cranii peste oameni, ca să fie binecuvântaţi. Dar aceasta este doar o formă de spiritism.

Acest lucru a început de la Roma, de aceea acolo este scaunul fiarei, este bătrâna mamă curvă. Fiicele ei sunt la fel de stricate ca şi mama lor, deoarece curva a dat întregii lumi să bea din potirul ei plin de necurăţii. Voi ştiţi că această curvă spune: „Şed ca împărăteasă, nu sunt văduvă, şi nu voi şti ce este tânguirea,” dar nu ştie că este nenorocită, săracă, oarbă şi goală. Aşa este. Acest lucru este valabil pentru Biserica catolică şi la fel pentru fiecare biserică protestantă. Dar cu toată încurcătura aceasta, acolo afară sunt oameni scumpi care-L iubesc pe Domnul Dumnezeu cu toată inima, cu tot sufletul şi cu toată fiinţa lor.

De curând am vorbit cu un om şi el mi-a spus:

„Dumnezeu va judeca lumea prin biserică.”

„Prin care dintre ele?” am întrebat eu.

„Prin Biserica catolică.”

„Prin care biserică catolică, deoarece toate diferă una de cealaltă? Prin care va judeca Dumnezeu lumea? Prin Biserica greco-catolică sau prin cea romano-catolică? Dacă va judeca lumea prin biserica protestantă, prin care dintre ele o va face? Prin cine o va judeca: prin metodişti? Prin baptişti sau prin cine? Vedeţi? Biblia spune că Dumnezeu va judeca lumea prin Isus Hristos, iar Hristos este Cuvântul. Deci pentru mine, Cel prin care va fi judecată lumea este Cuvântul lui Dumnezeu.

Acesta este adevărul. Eu cred că judecata lui este gata să se arate, de aceea haideţi să încercăm să scăpăm de mânia condamnării mâniei lui Dumnezeu, care urmează să fie vărsată peste lumea necredincioasă, fiindcă nu este nici o cale de scăpare pentru ea.

Niciodată nu va mai veni vreo salvare pentru lume, deoarece oamenii au trecut linia dintre har şi judecată. Aţi putea pune câte un Abraham Lincoln în fiecare stătuleţ al Statelor Unite, căci totul este zadarnic; nici chiar el nu-i va putea întoarce pe aceşti „ricky” şi „Elvişi” la Dumnezeu.

Aţi văzut în ziar acea biserică prezbiteriană care îşi ţine slujba în ritm de rock? Păstorul bătea din palme în timp ce toţi ceilalţi dansau rock.

Mă gândesc şi la trupa aceea josnică, murdară şi urlătoare, la Beatles, care vor să ajungă mari vedete. Cu câteva săptămâni în urmă au refuzat un contract de o sută de mii de dolari, la St. Louis. Da, n-au vrut să cânte doar pentru atât. Au venit aici ca o trupă de englezi renegaţi, cu părul lung atârnând în ochi, iar acum sunt mari staruri şi au o „religie” proprie. Cred că aţi citit ce scrie revista „Look” despre aceasta.

O, cât de contaminată este lumea aceasta! Nu mai există nici o nădejde pentru ea, deoarece a trecut linia de despărţire dintre raţiune şi bun simţ, ca să nu mai vorbim de mântuire.

Omul nici măcar nu poate judeca. Noi nu mai avem oameni adevăraţi. Unde este Patrik Henry? Unde este Abraham Lincoln? Unde sunt bărbaţii care sunt gata să-şi dea viaţa pentru adevăr?

Cum este posibil ca aceste femei să meargă afară aproape goale în faţa bărbaţilor, iar dacă cineva îndrăzneşte să le insulte pentru felul cum arată, să fie trimis la închisoare? Unde vă este raţiunea? Ce este bunul simţ pentru voi? Cum este posibil ca o femeie să meargă afară şi să se poarte ca o căţea? Unde sunt legile care ar putea opri asemenea lucruri?

Ştiţi ce s-a întâmplat cu două săptămâni în urmă în Louisville, Kentucky? O femeie a ieşit în stradă îmbrăcată doar cu nişte bikinei şi s-a dus la Brown Hotel, unde a fost văzută de un poliţist.  El a somat-o imediat pentru îmbrăcămintea imorală şi a invitat-o la secţia de poliţie. Când l-a auzit ce spune, femeia i-a râs în faţă, și după ce s-a dus la poliţie ştiţi care a fost deznodământul? Poliţistul a fost concediat.

O, Dumnezeule, ajută naţiunea aceasta care este atât de putredă! Ajută-ne să nu privim la aceste lucruri murdare, ci să avem privirea aţintită în sus ca să putem ajunge în slavă. Să ne plecăm capetele.

Doamne Isuse, lasă ca marele Păstor să vină să ne ia afară din toate aceste lucruri, pentru că veghem şi-L aşteptăm pe El.

O, Tată, noi vedem cât de coruptă este lumea aceasta, dar Tu ai spus că aşa va fi. Marii Tăi proroci au vestit ceasul acesta iar noi suntem martori că aşa este.

Dumnezeule, rugămintea noastră este să ne dai proroci care să ne interpreteze acest Cuvânt, ca să putem vedea dacă suntem bine sau greşiţi. Noi vedem că se ridică şi o mulţime de proroci mincinoşi, care sunt pretutindeni, dar rugămintea noastră este să ne ţii pe calea dreaptă.

Vino, Doamne Isuse,  căci aceasta este tot ce dorim. Vino şi ia-ne în braţele Tale. Iartă-ne păcatele, pentru că totul este corupt şi mâncat de viermi, iar mesele sunt pline de vărsături. Da, Doamne, mesele sunt pline de vărsături, iar noi vedem aceasta tot mai clar.

Dumnezeule scump, Tu ai văzut întrebările pe care mi le-au pus oamenii referitor la mutarea lor în Arizona. Luminează-i şi ajută-i să înţeleagă că eu nu sunt chemat să le spun unde trebuie să locuiască. Dacă iubesc ţinutul acela şi doresc să trăiască acolo, ajută-i să se mute, dar dacă învaţă că răpirea va avea loc de acolo şi numai de acolo sau că trebuie să fie cu mine, care sunt un biet muritor păcătos care a fost salvat de Tine, ajută-i să înţeleagă că aceasta este o amăgire a vrăjmaşului.

Eu doresc să fiu luat alături de Petru, Pavel şi Ioan, care sunt îngropaţi în Palestina, dar ştiu că voi avea parte de răpire numai dacă am numele scris în Cartea Vieţii Mielului şi nu dacă mă voi muta acolo.

Rugămintea mea este ca fiecare dintre aceşti fraţi să fie luaţi sus în ziua aceea. Ajută-i să vină şi să asculte mesajul adus de aceşti mari învăţători ai Cuvântului Tău: fratele Neville, fratele Capps, fratele Ruddell, fratele Palmer şi toţi ceilalţi, ca să înţeleagă că nu este important unde locuiesc, ci dacă au numele scris în Cartea Lui.

Luminează-i ca să înţeleagă că ei sunt pe punctul să facă chiar ceea ce Biblia le spune să nu facă: „Deci, dacă vă vor zice: Iată-L în pustie!” să nu vă duceţi acolo „Iată-L în odăiţe ascunse!” să nu credeţi.” (Matei 24.26).

Doamne, eu încerc să-i avertizez tot timpul cu privire la aceste lucruri, dar ştiu că tot ce se întâmplă arată că ceasul este aproape şi că umbrele serii se lasă tot mai mult.

Doamne, Te rog să ai milă. Ai milă de mine şi ajută-mă, pentru că dorinţa mea este ca toată lucrarea pe care am făcut-o pentru Tine, să nu fie zadarnică.  Nu vreau ca în urma slujbei mele să se ridice ceva fanatic care să conducă oamenii undeva în pustie, într-un loc anume sau în vreun cult. Nu îngădui ca numele meu să fie legat de asemenea lucruri, pentru că m-am luptat din greu să ţin sus Cuvântul Tău. Eu am fost cât am putut de sincer, de aceea Te rog să nu îngădui aşa ceva.

Eu depind în totul de Tine şi vreau să fac tot ce-Mi vei cere, pentru că sunt slujitorul Tău, iar aceştia pe care mi i-ai dat, sunt copiii Tăi. Cei mai mulţi dintre ei sunt oameni minunaţi, înţeleg şi Te urmează cu credincioşie, dar eu ştiu că orice trezire este urmată şi de fanatici, de aceea Te rog să Te înduri şi să ne ajuţi.

Fii cu noi acum când mergem să mâncăm. Binecuvântează-ne adunarea laolaltă şi ajută-ne să revenim în locul acesta, după-amiază.

Mulţi dintre fraţi vor trebui să plece spre casă, de aceea Te rog să-i însoţeşti şi să-i ajuţi. Ajută-i ca într-un fel sau altul să poată ajunge şi ei să asculte răspunsurile care vor fi date la întrebările ce urmează să fie citite în continuare.

În seara aceasta ajută-mă să pot răspunde cât se poate de bine şi la restul întrebărilor, iar până atunci binecuvântează-ne pe fiecare în parte, pentru că Te rugăm aceasta în Numele lui Isus. Amin.

„Eu Îl iubesc, eu Îl iubesc,

Pentru că El m-a iubit întâi

Şi a plătit salvarea mea,

Pe lemnul Calvarului.”

Eu am o deviză: „Hristos să fie tot timpul înaintea mea în timp ce voi răspunde la întrebări.” Credeţi că o spun din toată inima? Da, eu doresc din toată inima să vă pot ajuta.

Dumnezeule scump, aici se află aceste batiste şi pacheţele care vor merge la cei bolnavi şi nenorociţi. Lasă ca marele Interpret al Cuvântului Tău, Duhul Sfânt, să vină în această parte a Cuvântului şi să binecuvânteze aceste haine. Doamne, dacă mă gândesc la mine, cine sunt eu ca să-mi pun trupul necurat şi murdar peste aceste batiste, care sunt o problemă de viaţă şi de moarte pentru mulţi? Oh, Dumnezeule, eu tremur în timp ce mă gândesc la aceste lucruri.

Mă gândesc că Domnul Isus este acum la dreapta măririi, iar sângele Său stă ca ispăşire pentru mine şi pentru aceşti oameni aflaţi în nevoi, ca să ne ajute.

Doamne, cred că Tu îi vei vindeca, pentru că sunt în nevoi. Rugămintea mea este să-i vindeci pe fiecare dintre ei. Cuvântul spune că oamenii îşi atingeau hainele de trupul lui Pavel, care era tot un păcătos salvat prin harul Tău, iar când le atingeau, bolnavii se vindecau pe loc. Oamenii îl credeau deşi îi certa şi îi mustra. Ei ştiau că el este păstorul pus de Tine; ştiau că este omul trimis de Tine, deoarece slujba lui a fost legitimată de Tine, iar oamenii aceştia cred acelaşi lucru. Te rog să-i ajuţi şi să-i vindeci pe fiecare în parte, în Numele lui Isus. Amin.

Vă este foame? În ordine. Mie mi-e foame de mai multe întrebări, deoarece Cuvântul spune că „omul nu va trăi numai cu pâine, ci cu fiecare Cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.” (Matei 4.4).

 Deseară voi încerca să încep la ora 7.00, pentru ca uşile bisericii să se deschidă la 6.30.

 Cei care nu puteţi rămâne, nu este nici o problemă. Puteţi pleca. Dumnezeu să vă binecuvânteze până ne vom reîntâlni.

Acum aş vrea să ne ridicăm în picioare şi să cântăm împreună: „Ia Numele lui Isus cu Tine.”

Ia Numele lui Isus cu tine,

Copil al întristării şi al durerii;

El bucurie şi mângâiere îţi va da,

Ia-L atunci, oriunde te duci.

Isuse scump, o, ce dulce!

Nădejdea pământului şi bucuria cerului,

Nume scump, o, ce dulce!

Nădejdea pământului şi bucuria cerului!

Billy mi-a spus că fraţii au adunat în dimineaţa aceasta o ofertă de dragoste pentru fraţii care nu au venit pregătiţi să ia masa aici. El vă va da bani să vă puteţi plăti masa şi să achitaţi suma necesară pentru închirierea camerei de la hotel sau de la motel. Vă va aştepta în spate, iar cei care au nevoie de ajutor, să-i dea numele şi locul unde sunt cazaţi ca să mergem şi să plătim pentru voi.

„Până ne întâlnim, până ne întâlnim,

până ne întâlnim la picioarele lui Isus.”

                          – Amin –