Deuteronom 2.1-19:
„Ne-am întors şi am plecat în pustie, pe drumul care duce la Marea Roșie, cum îmi poruncise Domnul, şi am ocolit multă vreme muntele Seir.
Domnul mi-a zis:
„Vă ajunge de când ocoliți muntele acesta. Întoarceți-vă spre miazănoapte (Nord).
Dă următoarea poruncă poporului: „Acum aveți să treceți prin ținutul fraților voștri, copiii lui Esau, care locuiesc în Seir. Ei se vor teme de voi, dar să vă păziți bine.
Să nu vă încăierați cu ei, căci nu vă voi da în țara lor nici măcar o palmă de loc: muntele Seir l-am dat în stăpânire lui Esau.
Să cumpărați de la ei, cu preț de argint, hrana pe care o veți mânca şi să cumpărați de la ei, cu preț de argint, chiar şi apa pe care o veți bea.
Căci Domnul Dumnezeul tău te-a binecuvântat în tot lucrul mâinilor tale şi ţi-a cunoscut călătoria în această mare pustie. Iată, de patruzeci de ani de când Domnul Dumnezeul tău este cu tine şi n-ai dus lipsă de nimic.”
Am trecut pe alături de frații noștri, copiii lui Esau, care locuiesc în Seir, şi pe departe de drumul care duce în câmpie, departe de Elat şi de Eţion-Gheber; apoi ne-am întors şi am apucat spre pustia Moabului.
Domnul mi-a zis: „Nu face război cu Moab şi nu te apuca la luptă cu el, căci nu-ți voi da nimic să stăpânești în țara lui. Arul l-am dat în stăpânire copiilor lui Lot.
(Mai înainte, aici locuiau emimii: un popor mare, mult la număr şi înalți, ca anachimii.
Ei au fost socoti uriași, ca şi anachimii, dar moabiții îi numeau emimi.
Seir era locuit altădată de horiți; dar copiii lui Esau i-au izgonit, i-au nimicit dinaintea lor şi s-au așezat în locul lor, cum a făcut Israel în țara pe care o stăpânește şi pe care i-a dat-o Domnul.)
Acum sculați-vă şi treceți pârâul Zered.” Am trecut pârâul Zered.
Vremea cât au ținut călătoriile noastre de la Cades-Barnea până la trecerea pârâului Zered a fost de treizeci şi opt de ani, până a pierit din mijlocul taberei toată generația bărbaților de război, cum le jurase Domnul.
Mâna Domnului a fost împotriva lor, ca să-i nimicească din mijlocul taberei, până ce au pierit.
După ce au pierit toți bărbații de război, murind în mijlocul poporului,
Domnul mi-a vorbit şi a zis:
„Să treci astăzi hotarul Moabului, la cetatea Ar,
şi să te apropii de copiii lui Amon. Să nu faci război cu ei şi să nu te iei la luptă cu ei, căci nu-ți voi da nimic de stăpânit în țara copiilor lui Amon: am dat-o în stăpânire copiilor lui Lot.”
Să rămânem în picioare. Domnul să binecuvânteze citirea Cuvântului Său… o răceală. Satan mi-a dat-o, dar eu i-am dat-o înapoi. El mi-a dat-o înapoi, dar eu i-am dat-o înapoi lui. Am continuat așa până când am mers să dedicăm biserica, iar în cele din urmă, m-am îndepărtat de el și am continuat să dedic biserica.
În după-amiaza aceasta, stau pe această cutie… Aceasta îmi amintește de timpul când mama mă punea pe o cutie ca să spăl vasele. Ei bine, sper că în după-amiaza aceasta vom face același lucru, așa că Domnul să vă binecuvânteze.
Am câteva anunțuri; anunțul pe care a trebuit să-l fac zilele trecute la Houston. Mi s-a dat un bilețel pe care scrie: „Vă rugăm să anunțați că fratele Van Heus și W.P. Hinse, vor fi la Arizona, între 27 februarie și 05 martie”. Să țineți cont de aceasta.
Cred că mâine seară va vorbi aici fratele Oral Roberts. Poate în același auditoriu? În sala de mese. Cu siguranță, fratele Oral este o capodoperă a lui Dumnezeu la amvon. Un om minunat al lui Dumnezeu, un om al credinței. Sunt sigur că vă va face bine să veniți să-l ascultați pe fratele Roberts mâine seară. Apoi micul dejun de dimineață și așa mai departe… Am văzut deja, că unii dintre cei din spatele cortinei au obținut biletele și așa mai departe. În ordine. Deci, suntem întotdeauna bucuroși să participăm la aceste convenții.
Știu că imediat după ce voi termina de vorbit, va avea loc ceva, un fel de întâlnire, așa că îmi voi scurta vorbirea cât voi putea de mult. O problemă este că sunt puțin răgușit, apoi sunteți deja aici de peste două ore și știu că sunteți obosiți.
Dacă va fi cu voia Domnului, mâine sau duminica viitoare (duminica viitoare va fi 05 februarie), deci duminica viitoare seara la Adunările lui Dumnezeu din Tucson ne vom ruga pentru bolnavi. Duminica viitoare, seara, începând cu ora șapte și jumătate, în Tucson, Arizona. De acolo, vom călători pe Coasta de Vest, până jos la Los Angeles – Long Beach, dacă nu mă înșel; pentru următorul serviciu, în jurul lui Bakersfield, după care vom merge spre Est. Dacă este voia Domnului, sper să fiu la Zurich în aceeași perioadă în care vor fi acești oameni acolo, și de asemenea la Ierusalim. Aș vrea să merg odată la Ierusalim, ca să văd țara unde a fost Domnul nostru.
Vreau să-i salut pe mulți dintre prietenii mei buni de aici. Îi văd pe fratele Dickson și pe fratele Rhodes, sunt atât mulți aici! Ar dura destul de mult să le rostesc numele. Cu câteva clipe în urmă am stat aici să-l întâlnesc pe fratele Smith, iar când m-am dus la el, m-a cuprins cu brațele – ce timp minunat de părtășie!
Acum, după ce am citit Scripturile, aș vrea să iau ca text, dacă îl putem numi așa, Deuteronom 2.3:
„Ați înconjurat acest munte destul de mult: întoarceți-vă spre nord!” Deci, aș vrea să vorbesc despre subiectul: Întoarcerea spre Nord.
Când erau de cealaltă parte a Mării Roșii – dansând, strigând și bucurându-se -, Israelului i-ar fi fost greu să creadă că țara promisă era la patruzeci de ani distanță, când erau doar la câteva zile de ea. Nu erau departe, era o distanță scurtă până acolo. Cred că un automobil poate parcurge distanța într-o oră și jumătate, iar pe jos se putea ajunge ușor, în două, trei sau patru zile, sau ceva de felul acesta. Se putea ajunge repede în țara promisă.
Ei se gândeau că erau aproape acolo, și aveau un mare jubileu în care au strigat și L-au lăudat pe Dumnezeu, când au văzut ce făcuse Dumnezeu pentru ei și cum… Ar fi fost greu să-i faci să creadă că erau la patruzeci de ani depărtare de acea promisiune, de promisiunea deplină pe care le-a făcut-o Dumnezeu.
Harul le oferise un lucru măreț; harul le dăduse un miel de Paști; harul le dăduse un profet. Astfel, harul le dăduse un înger. Mielul pascal a fost pentru păcatele lor; profetul a fost instructorul lor, iar Îngerul era călăuza lor. Harul le oferise totul. Dar, în ciuda tuturor acestor lucruri, ei au vrut o lege.
Harul le-a dat eliberarea din Egipt înainte de a avea vreo lege. Apoi, harul le-a oferit una dintre cele mai mari treziri pe care le-au avut vreodată, iar în această trezire, au văzut marile puteri ale lui Dumnezeu. În această trezire, ei au avut soare, în timp ce restul lumii era în întuneric; în această trezire au văzut mâna puternică a lui Dumnezeu eliberând poporul Său, scoțându-i din robie în libertate; în această trezire, după ce au trecut prin Marea Roșie, și-au văzut toți dușmanii morți în Marea Roșie, în urma lor. De ce ar fi vrut să adauge ceva la acest lucru?
Ei erau în aceeași poziție în care au fost părinții noștri penticostali acum patruzeci de ani sau ceva mai mult, după ce am văzut aceleași lucruri pe care le-au văzut ei – una dintre cele mai puternice treziri pe care le-a avut vreodată biserica. Noi am văzut vindecări divine, oamenii scoși din robie, dezlegați de lanțurile denominațiunilor și așa mai departe, și aduși în libertate. Harul le dăduse tot ce aveau nevoie: un Înger al lui Dumnezeu care să-i conducă, profeți, oameni mari.
Zilele trecute i-am auzit spunând că le este rușine când se gândesc la întâlnirile de pe strada Azusa, când au început aici în California, când au început să cânte din caietele de cântări, în timpul serviciului. Ei au cântat în Duhul, au cântat cum i-a călăuzit Duhul să cânte și au avut un timp minunat. Ei au acceptat Cuvântul lui Dumnezeu în sfințire, pentru a-i despărți de păcatele lor și au știut că au trecut de la moarte la viață. Ce trezire au avut acum vreo patruzeci de ani!
Dar părinții noștri au făcut la fel ca Israel, o greșeală fatală, un lucru care i-a ținut în pustie încă patruzeci de ani. Noi găsim că în loc să fie mulțumiți de ceea ce aveau și de ceea ce făcuse Dumnezeu pentru ei, văzând lucrările mâinilor Sale, rodul harului oferindu-le tot ce aveau nevoie… atât de mult încât nici nu aveau nevoie de un caiet de cântări. Mi-aș fi dorit să fi putut vedea acest lucru în acele zile.
Dar după toate aceste lucruri, Israelul natural… Acesta este Israel în spiritual. Așa cum Dumnezeu Și-a condus poporul într-o țară promisă în mod natural, El Își conduce biserica într-o țară promisă în plan spiritual. Ei erau pe drum, având un timp minunat, dar cu toate acestea… După ce harul le-a oferit tot ceea ce aveau nevoie, totuși au dorit să facă ei înșiși ceva, ceva care putea să-i arate lui Dumnezeu că au și ei ceva de făcut în acel lucru.
Aceasta este… când Biserica ajunge în starea aceea, pierde întotdeauna. Când tu încerci (sau eu sau orice om), să-ți pui mâna pe lucrarea lui Dumnezeu, să adaugi ceva la ea, sau să scoți ceva din ea… Noi trebuie s-o lăsăm exact așa cum a pregătit-o Dumnezeu pentru noi. Doar lăsați trezirea să meargă mai departe pe măsură ce Duhul merge mai departe.
Acești oameni erau doar la opt sau zece zile distanță de promisiunea deplină a lui Dumnezeu, dacă ar fi urmat călăuzirea Duhului Sfânt.
Acești oameni de astăzi, părinții noștri, erau la numai câteva zile distanță de plinătatea promisiunii lui Dumnezeu, dacă ar fi mers înainte și ar fi urmat călăuzirea Duhului Sfânt. Dar a trebuit să facem ceva, ca ei. Cea mai mare greșeală, o greșeală fatală, pe care a făcut-o Israel vreodată a fost în Exod 19. După ce harul le-a oferit toate aceste lucruri și le-a dat trezirea, ei au cerut o Lege; au vrut școli, slujitori pregătiți teologic și, ei bine, să fie la fel ca celelalte popoare – ceva cu care să poată concura, ceva care să-i poată despărți pe unul de altul, ceva ce putea rupe o părtășie sau o frățietate: „Noi credem aceasta”; și „Noi credem aceea”. Dacă ar fi lăsat totul să meargă așa cum a spus Dumnezeu, ar fi fost în regulă.
Noi încercăm întotdeauna să punem ideile noastre în ea; dar atunci când ne injectăm ideile, când ne injectăm teologia în Duhul lui Dumnezeu, îndepărtăm Duhul lui Dumnezeu. Așa a fost în ziua aceea. Ei erau în călătorie, dar voiau ceva ce puteau face singuri.
Ei au aflat atunci că prin agitația și purtarea lor L-au alungat pe Duhul lui Dumnezeu de la ei.
A fost o mare greșeală. A fost o mare greșeală când părinții noștri au făcut același lucru. Când Duhul Sfânt a căzut pentru prima dată pe strada Azusa și în multe alte părți ale lumii, dacă am fi lăsat călăuzirea Duhului să continue – țineam lumea afară și continuăm, lăsând Duhul Sfânt să conducă, am fi fost în țara promisă. Dar am ajuns la patruzeci și ceva de ani depărtare de ea, pentru că am făcut la fel ca ei.
În biserică a intrat ceva, o altă problemă și noi am vrut să ne denominăm în loc să mergem mai departe și să iubim frații, să continuăm. Acum, de ce să nu o lași în pace? „Orice mlădiță pe care nu a sădit-o Tatăl Meu ceresc, va fi smulsă oricum.” Deci, la ce ne ajută să tragem niște bariere denominaționale care-l țin afară pe celălalt? Doar îngrădim ceva.
Acum, este o mică poveste care spune cam așa… Poate că nu este potrivit s-o spun la amvon, la o mulțime de oameni plini de Duhul, doar pentru că am privilegiul de a vorbi, dar se spune că două maimuțe stăteau într-un copac și se uitau una la alta. Ele s-au uitat în jos, i-au văzut pe bieții oameni și au spus: „Nu-i așa că sunt nefericiți? Ei spun că se trag din noi, dar este greșit. Eu nu mi-aș îngrădi niciodată arborele de cocos, pentru a-i împiedica pe frații maimuțe să mănânce aceleași nuci de cocos pe care le mănânc eu.” Vedeți? Acestea sunt ființele umane. Biserica a fost întotdeauna așa.
Odată, când Israelul a vrut să se comporte ca restul națiunilor, au vrut un împărat; au vrut ca Samuel să le dea un împărat. Ei bine, Samuel le-a spus: „Aceasta nu va funcționa. Dumnezeu este Împăratul vostru. Lăsați-L pe Dumnezeu să fie Împăratul vostru.” Dar ei voiau un împărat pentru că doreau să se comporte ca restul națiunilor. Ei au vrut să se comporte ca filistenii și ca restul națiunilor – după modelul lumii, în loc să-L lase pe Dumnezeu să fie Împăratul lor.
Samuel le-a spus… Samuel, bătrânul lor profet credincios, a chemat Israelul și le-a zis: „V-am spus vreodată ceva în Numele Domnului și nu s-a întâmplat? V-am cerut vreodată banii voștri sau v-am luat vreun lucru?” „Nu, nu ai cerut banii noștri”, a spus Israel. „Nici nu ne-ai spus nimic în Numele Domnului care nu s-a întâmplat. Totuși, noi vrem un împărat.”
Vedeți, omul vrea să facă el însuși ceva. Vrea să-și arate autoritatea. Vrea să arate cât este de mare sau cât de diferit poate fi față de alții, de restul oamenilor. Când se întâmplă aceasta, Dumnezeu iese din tablou. Exact.
Acum, așa cum a fost Israel, așa a fost întotdeauna; acolo era o mulțime amestecată. Unii doreau un lucru; alții voiau altul. Așa este şi astăzi; și de obicei cel care este de cealaltă parte, este cel care câștigă. Așa a fost și la Sinodul de la Niceea, când au fost înființate bisericile noastre. Unul își dorea un lucru și celălalt un altul. Micul grup de la Cincizecime a fost împins deoparte. Organizația i-a preluat.
După Conciliul de la Niceea, faptele nicolaiților au devenit o doctrină. Ei și-au format propria credință, și-au pus proprii oameni, au luat toate… „Nico”, așa cum am spus zilele trecute, înseamnă „a cuceri, a birui”. „Nicolaitanes” înseamnă „a cuceri laicii” și a pune toată sfințenia într-un om: „Fă ce vrei și plătește banii la biserică; a lăsa omul să facă iertarea păcatelor; a-l lăsa să se roage în locul vostru și așa mai departe. Dar nu aceasta este voia lui Dumnezeu. Cuvântul lui Dumnezeu este pentru laici, pentru toți. El lucrează cu individul. Cu Israelul, Dumnezeu lucrează ca națiune; cu voi și cu mine lucrează individual, ca indivizi. Fiecare trebuie să răspundem înaintea lui Dumnezeu pentru păcatele noastre.
Noi vedem că acea mulțime amestecată… Iubirea, aceasta este… Cei doi fii ai lui Isaac și Rebeca reprezintă întreaga lume. De fiecare dată când are loc o trezire, se nasc gemeni. De fiecare dată când avem o trezire, se nasc gemeni. Esau și Iacov erau gemeni. Unul dintre ei era un om lumesc, iar celălalt era spiritual.
Acum, Esau era un om la fel de bun ca și Iacov, dacă vă uitați la el. Îi plăcea să aibă grijă de bătrânul său tată orb, care era un profet. Era un băiat bun – din punct de vedere moral, cred că era în ordine. Dar… și a ajutat la muncă.
Poate că Iacob a fost doar băiețelul mamei, toată ziua după mama – cumva, noi spunem, un pămpălău. Esau era un om lumesc, firesc, și nu i-a păsat niciodată de dreptul de întâi născut.
Dar pentru Iacov nu a contat cum l-a obținut, el avea un singur lucru în minte, iar acesta era dreptul de întâi născut! indiferent ce… orice altceva, sau cum l-a obținut.
La fel este cu o biserică născută spiritual. Când biserica protestantă a avut o trezire, când Luther a avut o trezire, când Wesley a avut o trezire – Knox, Calvin și de-a lungul epocilor – aceasta a produs gemeni. Și când penticostalii au avut o trezire, a produs gemeni. Când Moise a avut o trezire jos în Egipt, a produs gemeni, o mulțime amestecată.
Unii, lumești, vor să se comporte ca lumea, să fie ca lumea și să modeleze mesajul lor cu lumea. Celorlalți nu le pasă de ceea ce spune lumea, cât de clasic sau cât de neclasic arată; ei au un lucru în comun, iar acela este să păstreze dreptul de întâi născut, să păstreze relația cu Dumnezeu. Prieteni, astăzi este așa cum a fost întotdeauna. Țineți-vă de dreptul de întâi născut.
Pentru Iacov nu a contat cât de mult a fost numit pămpălău, cât de mult… cum l-a obținut, doar l-a obținut. Așa este şi astăzi. Pentru oamenii care sunt spirituali, nu are importanță. De multe ori bisericile fac compromisuri. Astfel, ei doar strâng mâna predicatorului.
Așa cum bine a spus, nu cu mult timp în urmă, David du Plessis, că Dumnezeu nu are nepoți. Acesta este adevărul. Bisericile noastre penticostale aduc își aduc tinerii, le dau scaune și îi fac membrii bisericii. Dar ei nu trec niciodată prin procesul nașterii din nou și al umplerii cu Duhul Sfânt personal.
Îi ducem doar în biserică. Ce vom obține? O grămadă de tunsori cu vârful plat, Rickeys, care ies pe stradă și sunt la fel ca restul lumii; femei cu părul tapat, machiate și orice altceva… Aceasta este o rușine – ei încearcă să se modeleze după lume, în loc să meargă după punctul de vedere spiritual.
Noi am avut o mulțime de mișcări grozave în marile noastre biserici și am încercat să fim mai mari decât ceilalți tipi, l-am dat jos pe celălalt, lucrând pentru organizațiile, denominațiunile noastre. Ce primim? Clocim o grămadă de oameni hibrizi, în loc de copii ai lui Dumnezeu născuți din nou. Așa este.
Hibrizii — sunt cei mai neciopliți oameni din lume. Un hibrid nu se mai poate înmulți niciodată. Când se naște un catâr… Catârul nu poate fi altceva decât un catâr. Atât este el. Se naște şi rămâne catâr. Este o corcitură. Este o încrucișare între un cal și un catâr; nu știe cine este tatăl lui, cine este mama lui, de unde vine sau unde merge. El este cât se poate de ignorant. Nu are blândețe în el. Poți să vorbești cu el, dar își va ciuli urechile mari și va zice: „haw, haw!”
Uneori ajung să predic la o grămadă de catâri, care nu știu mai multe despre Dumnezeu decât știe un hotentot despre o noapte egipteană. Ei își ciulesc urechile și spun: „Zilele minunilor au trecut. Nu există așa ceva!” Este un hibrid. S-ar putea să aparțină unei organizații penticostale care… Ar putea aparține oricărei alte organizații. Dar un bărbat și o femeie care sunt născuți din nou…
Mie îmi place un cal adevărat… nu un cal hibrid, ci unul adevărat, blând, cu pedigree. Ceea ce îmi place este un rusalistic cu pedigree: care știe de unde vine, ce l-a prins și unde se duce; cu un duh de blândețe, bunătate, Duh Sfânt și părtășie, care poate trece peste linie și dă mâna cu orice frate; duceți-l înăuntru — el este un frate cetățean al aceleiași Împărății.
Indiferent cum a fost botezat, stropit, s-a turnat peste el, sau ce a făcut; dacă a dat mâna cu cineva, sau a sărit în sus și în jos sau orice a făcut, el este un frate oricum. Atâta timp cât are Duhul Sfânt, el este fratele vostru. Și bărbații și femeile penticostali cu pedigree real, născuți din nou, cred aceasta din toată inima. Cu siguranță.
Acum, aceste treziri gemene. Una naște oameni care vor să fie intelectuali, care vor să fie școlarizați. Ei încearcă să evite problema nașterii din nou. Biserica încearcă s-o evite. Astăzi îi botezăm pe oameni în apă, îi punem în biserică prin botezul în apă. S-ar putea să-i puneți în biserică prin botezul cu apă, dar nu îi veți pune niciodată în Hristos prin botezul cu apă. Tu trebuie să fii născut acolo prin Duhul. Așa este.
După cum am spus de multe ori, o spun din nou. Mie nu-mi pasă ce fel de naștere este, orice naștere este o mizerie. Dacă este într-un țarc de porci, într-un coșar de porumb sau într-o cameră de spital decorată cu roz, este tot o mizerie. Și așa este și nașterea din nou, o mizerie. Ea te va face să faci lucruri pe care nu credeai niciodată că le vei face. Te va face să plângi, să strigi, să țipi, să ridici mâinile și să plângi, tot felul de lucruri și orice altceva. Va trebui să te comporți rușinos în fața unui grup țeapăn, pretins creștin. Dar nu-ți va păsa, atâta timp cât te naști din nou.
Voi trebuie să vă nașteți din nou ca să vedeți Împărăția lui Dumnezeu. Trebuie să vă nașteți din nou, să veniți prin noua naștere. Dar ei au ajuns într-un loc în care încearcă să evite problema aceasta prin atașarea de membri noi, încercând să-l întreacă pe celălalt tip: „Organizația noastră este mai sus decât cealaltă”. Aceasta nu înseamnă nimic, nu este nimic!
Ceea ce contează este Împărăția lui Dumnezeu. Noi toți lucrăm pentru un singur loc. Eu aparțin bisericii baptiste, unitarienilor, la trinitarieni sau orice mai sunt. Noi vrem să lucrăm pentru un singur scop, iar acesta este Tatăl nostru ceresc, să aducem copii născuți din nou în Împărăția de acolo, de sus. În afară de aceasta, lucrăm degeaba. Încercăm să facem ceva pentru o instituție creată de om, care va cădea la fel de sigur cum doi plus doi, fac patru. Trebuie să cadă pentru că este făcută de la om. Trebuie să cadă.
Numai ce este din Dumnezeu rămâne în picioare. Eu nu am nimic împotriva lor, este bine și frumos; dar când trasezi acele bariere ca să nu putem avea părtășie cu celălalt semen, devine rău. Mi s-a spus că nu-mi plac organizațiile. Mie îmi plac oamenii din organizații, dar nu… Organizațiile sunt în ordine cât timp nu ajung într-un loc când să spună: „Noi credem aceasta, iar voi, ceilalți, stați departe! Noi nu vom coopera cu grupul oamenilor de afaceri sau cu alții, cât timp fac ca cealaltă organizație…”
Când ajung să fie o organizație, eu mă îndepărtez de ei. Așa este. Nu cred în astfel de lucruri; cred că suntem frați, avem părtășie și urmăm călăuzirea Duhului. Exact aceasta îmi place la ei. Erau o mulțime amestecată, aveau o rânduială. Apoi s-au dus la Muntele Sinai și au primit o Lege, așa că toți puteau avea diplome de doctor, doctorat și LLD, QSD și tot felul de D-uri. Și primul lucru care a urmat este că au ajuns în necaz.
Acum, Legea și-a îndeplinit scopul. Ea a fost bună la vremea ei. Legea a făcut bine și și-a îndeplinit scopul. La fel și confesiunile au făcut bine, au fost în ordine la timpul lor și au îndeplinit scopul Său. Dar amintiți-vă că Legea nu i-a dus niciodată în țara promisă, ci Iosua i-a trecut dincolo; harul, nu Legea.
Nicio denominațiune nu o va face, nicio confesiune nu va trece vreodată biserica lui Dumnezeu dincolo, ci harul lui Dumnezeu care a fost vărsat în inimile noastre prin botezul cu Duhul Sfânt, este cel care ne va duce în Țara promisă, în plinătatea binecuvântărilor lui Dumnezeu. Cu siguranță așa va fi. Ei fac o greșeală fatală când fac acele lucruri. Și-au îndeplinit foarte bine scopul, dar a venit vremea când nu a mai fost în ordine. Dumnezeu a lăsat-o să se stingă, astfel încât să poată primi har, să-i treacă dincolo și să-i așeze pozițional în locurile lor în țara promisă. Așa va pune harul lui Dumnezeu pe fiecare mădular, profeți, învățători și așa mai departe. Nu… O denominațiune nu poate face aceasta. Voi aveți o grămadă de prezbiteri peste care să puneți mâna, dar nu va însemna mai mult decât aruncarea apei.
Va fi nevoie de Duhul Sfânt. „Puneți-Mi deoparte, pe Pavel și Barnaba.” A fost nevoie doar de Duhul Sfânt pentru a-i separa pe bărbați de femei și pentru a-i așeza în poziția lor în Hristos. Corect.
Acum, aflăm că de acolo au călătorit la Cades-Barnea. La Cades-Barnea au făcut cea mai mare greșeală pe care au făcut-o vreodată, o greșeală fatală. Israel a făcut o mare greșeală când a venit la Cades-Barnea. Ei bine, ei au avut… au avut douăsprezece căpetenii diferite, din douăsprezece seminții diferite și i-au trimis să spioneze țara promisă ca să vadă ce informații ar putea obține din interior. Și când s-au întors, aflăm că zece dintre ei au spus: „Este imposibil s-o luăm. Pur și simplu n-o putem face. Este o treabă prea mare. Noi suntem niște pitici pe lângă ei, arătăm ca niște lăcuste.”
Dar au fost doi care aveau dovezi. Ei au fost acolo, iar când s-au întors, au adus din roadele țării. Ei s-au întors şi ca să știe că au fost acolo, au adus dovezile că era o țară bună. Ei bine, cam în același fel ajungem noi la… o trezire — cam doi într-un cadru. Este ca și cum ai pune ouă de găină, cam două într-un cadru bun.
Și primul lucru pe care îl vedem, este că Iosua și Caleb s-au întors cu dovada că era o țară bună. Ei aveau o dovadă; o singură dovadă. Dar aceasta nu înseamnă toate lucrurile. Ei aveau o singură dovadă. Aceasta au primit penticostalii când au trecut în Țară, prin pustie, peste Marea Roșie și și-au văzut dușmanul mort. Ei au început să vorbească în limbi ca o dovadă că au fost acolo și știau că este ceva bun. Ei știau că undeva există o Țară care este dincolo de orice au ajuns până atunci. Acesta este adevărul. Dar aceasta nu înseamnă toate lucrurile. Noi ne-am stabilit aceasta şi am început să o semănăm. Corect. Dar Dumnezeu a spus:
„Dacă toți vorbiți în limbi și va veni printre voi cineva, o altă persoană, acesta va spune: „Ei bine, sunteți cu toții nebuni”.
Dar dacă cineva va profeți și va dezvălui secretele inimii, atunci acesta va cădea cu fața la pământ și va spune că Dumnezeu este cu voi.” Pavel a spus acest lucru.
Acum, când ne oprim asupra unei singure dovezi, că vorbirea în limbi este Duhul Sfânt, este în ordine, este adevărat. Aceasta este dovada Duhului Sfânt, dar uitați-vă şi la celelalte lucruri care intră acolo.
Dar de îndată ce îl primim, trebuie să ne denominăm pentru a-i ține pe ceilalți afară, să construim un gard în jurul arborelui nostru de cocos, ca nimeni altcineva să nu poată lua din acesta, în afară de noi. Acesta este motivul pentru care noi ceilalți nu am ajuns nicăieri. Sunt propriile noastre idei egoiste în loc să lăsăm Duhul Sfânt să ne conducă pe toți afară. Am așteptat patruzeci de ani și nu s-a întâmplat nimic. Încă stați în același loc, în același lucru vechi. Oh, Doamne!
Aflăm că ei au făcut o greșeală fatală. Și au ridicat o grămadă mare de luptători. Hmm! Aceasta avem, o grămadă mare de luptători. Unul spune: „Binecuvântat fie Dumnezeu, eu sunt din Adunarea lui Dumnezeu.” Altul spune: „Tu ești unitarian. Nu ai nimic de-a face cu mine, vechea Biserică a lui Dumnezeu!” Biserica lui Dumnezeu spune: „ Binecuvântat să fie Dumnezeu, noi suntem cei care Îl avem. Avem numele profețit.” Unitarienii spun: „Noi L-am primit pentru că botezăm corect. Aleluia!” O grămadă de luptători! Dumnezeu a spus: „Veți rămâne chiar aici până când veți muri!” Exact așa este.
Biblia spune că au rămas acolo până când au murit toți luptătorii bătrâni. Amin. Exact așa este. I-a lăsat să stea acolo până când toți luptătorii bătrâni s-au stins. Așa spune Biblia – acei luptători, care se luptă pentru granițele organizației lor, și spun: „Să nu aveți nicio părtășie cu grupul acela. Acesta este grupul de șorecari, iar acesta este așa și așa.” Cât timp aveți aceasta în cap, veți rămâne chiar acolo pe munte și veți muri de foame.
V-ați gândit vreodată ce au făcut oamenii aceia timp de patruzeci de ani? Nu patruzeci de zile; Dumnezeu i-a pus acolo timp de patruzeci de ani. Aceasta s-a întâmplat cu mult timp în urmă. „Ei bine, eu cred că… Unii dintre ei spun despre venirea Domnului Isus: „Cred că a întârziat.” Eu cred că este întârziată din cauza bisericii. Isus a spus așa. „Cum a fost în zilele lui Noe, aidoma va fi și la venirea Fiului omului.” În zilele lui Noe, Dumnezeu a fost îndelung răbdător pentru că voia să nu piară nimeni. El a așteptat ca oamenii să intre, iar astăzi așteaptă să se reunească Biserica. Știu că nu este popular, că nu este popular printre oameni, dar, fraților, Mesajul orei este să venim împreună; sufletele trebuie să se miște împreună. Noi trebuie să fim o singură Biserică a Dumnezeului celui viu: metodiști, prezbiterieni, luterani, unitarieni, trinitarieni, toți împreună. Noi suntem un singur grup, suntem copiii lui Dumnezeu prin naștere. Acesta este adevărul.
„Toți aceia pe care Mi i-a dat Tatăl vor veni la Mine.” Și cum veți veni, când ați ridicat un gard atât de înalt, încât nu puteți atinge nucile de cocos? Vedeți? „Trebuie să faci aceasta sau să faci cealaltă.” Oh, atât de mulți oameni…
La fel ca temnicerul din Filipi în noaptea aceea, când a spus: „Ce trebuie să fac ca să fiu mântuit?” Ce vom face? Le vom spune ce să nu facă. „Trebuie să renunți să faci aceasta, trebuie să renunți să mergi acolo. Trebuie să renunți să faci aceasta.” El nu a întrebat niciodată ce să nu mai facă, ci a întrebat ce ar putea să facă pentru a fi mântuit. Corect. Și Pavel i-a răspuns simplu, fără să folosească cuvinte complicate: „Crede în Domnul Isus Hristos și vei fi mântuit.” Acesta este adevărul. Readuceți credința lui Dumnezeu în oameni, astfel încât să știe ce să facă și cum să acționeze. Nu spuneți: „Vino și alătură-te grupului nostru. Vino și alătură-te acelui grup.” Doar conduceți-i înapoi la Dumnezeu și Dumnezeu se va ocupa de restul. Duceți-i în Împărăție. Luptători vechi.
Biblia spune că, pentru că nu i-au crezut pe cei doi bărbați… Caleb și Iosua au liniștit mulțimea. Acum, cu câțiva ani în urmă, ei voiau să cunoască… penticostali, alții și așa mai departe. Și unii au spus: „Ei bine, acum vom merge la toate aceste grupuri mari și lucruri de felul acesta, și vom lăsa Duhul Sfânt să ne conducă mai departe”.
Unii dintre ei au spus: „Lăsați Duhul Sfânt să ne conducă”. Ei bine, au apărut lucruri diferite și unele probleme noi. Dacă nu este de la Dumnezeu, va cădea oricum. Deci, de ce… să mergem doar înainte și să ne iubim unul pe altul. Nu vă luptați între voi! Atâta timp cât diavolul vă face să vă luptați unul cu altul, el nu trebuie să lupte deloc, ci se va întinde comod și va face un picnic; când vă vede că vă luptați unii cu alții, va râde de voi. Voi mărturisiți că aveți Duhul Sfânt dar vă luptați unii cu alții.
Iubiți-vă unii pe alții! Isus a spus: „…prin aceasta vor ști toți oamenii că sunteți ucenicii Mei, când veți avea dragoste unul pentru celălalt. Acesta este momentul în care toți oamenii vor ști că sunteți ucenicii Mei, când vă iubiți unul pe celălalt.” Aceasta este cea mai mare dovadă a Duhului Sfânt pe care o cunosc: când vă puteți iubi unii pe alții. Da, domnule. Aceasta este marea poruncă, marea lucrare. „Chiar dacă vorbiți în limbi omenești și îngerești și nu aveți dragoste, nu vă folosește la nimic.”
Vedeți, nu vă organizați pe baza dovezilor voastre despre Duhul Sfânt… ceea ce este în ordine, și eu cred, dar așteptați puțin, pentru că există mai mult decât atât. (Scuzați-mă, prietenii mei de culoare). Ca și bărbatul de culoare din Sud care a mâncat pepene verde. I-au dat o felie mică, cam așa. Băiatul acela ar fi putut mânca ceva mai mult pepene decât acea bucățică. Apoi, ei l-au întrebat: „Cum ți-a plăcut, Sambo?” Și el a spus: „A fost bună, dar mai aveți?”
Așa este şi atunci când guști din Dumnezeu, când Duhul Sfânt vine în adunare. A fost bine, dar vreau mai mult. Este mai mult, pentru că El a promis că fiecare binecuvântare răscumpărătoare este a noastră. Da, domnule!
Ei au stat patruzeci de ani pe munte. Noi am rămas patruzeci de ani în confesiunile noastre, certându-ne într-o parte şi-n alta. V-ați gândit vreodată ce au făcut oamenii aceia timp de patruzeci de ani? Ei bine, sigur că Dumnezeu a fost cu ei. El a fost şi cu noi. Ei au fost acolo patruzeci de ani și au crescut copii, iar Dumnezeu le-a dat propășire și au avut recolte bune. Ei au făcut multe lucruri bune acolo. Dumnezeu i-a binecuvântat și le-a vindecat bolile, așa că nu era niciunul slab printre ei când au ieșit din pustie. Dar El i-a lăsat să rămână acolo până când acel grup vechi de luptători s-au stins, au murit toți.
Exact aceasta a făcut El şi astăzi. Noi ne-am așezat, ne-am alăturat Adunărilor, ne-am alăturat Bisericii lui Dumnezeu, ne-am alăturat la aceasta, ne-am alăturat la aceea, ne-am alăturat, alăturat și alăturat, o, până am rămas aici; și am crescut copii și am cumpărat Cadillac-uri și am prosperat în afaceri și în orice altceva.
Dar cei patruzeci de ani au trecut, fraților, și s-a ridicat o nouă generație. Acesta este adevărul. Într-o zi, s-a ridicat un Iosua. El a crezut absolut în Cuvântul lui Dumnezeu, în fiecare promisiune – nu numai pentru a avea grijă de voi și pentru a vă binecuvânta afacerile și așa mai departe, ci există mai mult decât atât.
Dumnezeu a făcut același lucru astăzi. Și cred că această organizație a Oamenilor de Afaceri ai Evangheliei Depline face parte din Programul lui Dumnezeu. Nu spun aceasta pentru că stau aici în fața lor. Dacă aș face aceasta, aș fi un fățarnic.
O spun cu sinceritate, pentru că ei nu au coborât miza și spun: „Organizația aceasta” sau „Organizația aceea.” Și-au întins liniile destul de mult, încât au putut să-i cuprindă pe toți. Motivul pentru care nu i-am părăsit și astăzi fac parte dintre ei, este pentru că sunt chiar în Programul despre care cred că este corect. A fost pentru Adunările lui Dumnezeu, pentru Biserica lui Dumnezeu, pentru Foursquare, pentru PAJC, PA din W, Unite, „oricine vrea, să vină şi să bea gratuit din Izvorul Apelor Vieții lui Dumnezeu.”
Nu contează dacă tu călărești o cămilă cu o cocoașă, cu două cocoașe, cu trei cocoașe sau câte cocoașe are, nici pe un măgar bătrân. Nu. Nu este nicio diferență, pentru că există mâncare pentru noi toți aici, în această casă. În felul acesta venim împreună. Acesta este motivul pentru care am umblat cu Oamenii de Afaceri, pentru că prin ei pot comunica cu toate grupurile și să le trimit Mesajul meu, pentru a le spune că acesta este lucrul în care cred.
Eu cred că astăzi este același lucru. Ei trebuie să facă parte din aceasta. Ei pot fi un exemplu a ceea ce poate face Dumnezeu atunci când oamenii pot să se reunească și să rupă barierele lor denominaționale. Cred că acești oameni tineri de aici, voi toți care stați aici, sunteți rodul… fiii luptătorilor bătrâni.
Dar acești oameni nu sunt luptători. Noul grup nu erau luptători. El a lăsat toți luptătorii bătrâni să moară, iar după ce au murit luptătorii bătrâni, El i-a luat pe fiii lor, l-a ridicat printre ei pe Iosua și i-a trimis la promisiunea deplină.
Eu cred că acest lucru îl vedem astăzi, cred că aceasta face această organizație a Oamenilor de Afaceri Creștini. Dumnezeu o folosește cu putere și El va continua s-o facă atâta timp cât sunt rupte barierele denominaționale. Ei nu vă spun la ce biserică să aparțineți; aparțineți unde vreți. Ei încearcă să vă ajute să scăpați de vechea fire războinică și să vă întoarceți înapoi, acolo unde puteți îmbrățișa orice frate, indiferent dacă este metodist, prezbiterian, baptist, unitarian, trinitarian sau orice ar fi. El este un frate, nu te lupta cu el; iubește-l. Cât timp păstrăm această atitudine, Dumnezeu va culege într-una din aceste zile, și eu cred că noi ne culcăm la picioarele Lui acum…
Voi ați fost pe acest munte de organizație de patruzeci de ani. Să mergem în sus, să plecăm de aici! Slujitorilor, frații mei slujitori, nu credeți că am stat destul de mult pe acest munte? Nu credeți că ne-am agitat, ne-am luptat, am continuat și ne-am înfipt suficient de mult peste granițele organizației noastre?
Să coborâm de pe acest munte și să trecem în Țara promisă. Să începem să urcăm și să stăpânim Țara. Dumnezeu le-a spus: „Suiți-vă și stăpâniți țara. Toți luptători vechi au dispărut acum. Puneți-vă sabia înapoi în teacă. Nu mai luptați!”
Ascultați-mă, oamenilor. Nu faceți aceeași greșeală pe care au făcut-o părinții voștri, pentru că veți rămâne și voi aici patruzeci de ani. Vedeți unde sunt organizațiile oamenilor creștini și așa mai departe sau oamenii creștini?… Dacă vă veţi organiza vreodată, veți rămâne chiar aici încă patruzeci de ani.
Dar acesta este timpul ca Dumnezeu să-Și cheme Biserica să se miște în sus. Eu cred aceasta. Și observați, El a spus: „Acum, când treceți pe lângă Muntele Seir….” Acolo este locul unde stă fratele denominațional Esau – un bun prezbiterian, metodist sau baptist. Să nu-l deranjați și să nu vă certați cu el, ci treceți mai departe și spuneți: „Ce mai faci, frate?” Mergeți mai departe. Dar ați vrut să-l scuturați și să-i spuneți că nu are nimic. Corect. Țineți minte, el are exact ceea ce îi dă Dumnezeu. El a ieșit din aceeași trezire pe care ați avut-o şi voi. Corect.
El i-a spus lui Iosua: „Vezi să nu mergi pe Muntele Seir pentru că i l-am dat lui Esau.” Cu atât ar trebui să meargă mai departe, este tot ce știe. Acesta este singurul lucru pe care-l știe: denominațiunea lui. Oh! „Noi suntem așa și așa. Suntem…” Aceasta este tot ce știe, atât i-a dat Dumnezeu. „Doar treceți mai departe! Nu vă luptați și nu vă certați cu el! Doar treceți liniștiți. Dar privește aici, Iacove, tu, Iacove penticostal – tu ești născut din nou cu adevărat, ai avut experiențe și ești condus de Duhul Sfânt – nu te lupta cu el.”
Dar penticostalul Iacob are promisiunea deplină jos în
țară, lucru care se va întâmpla. Dumnezeu a spus că El va… totul și te pune în Țara promisă, cu plinătatea Duhului, cu fiecare lucru.
Într-o dimineață, în timp ce stăteam la acea întâlnire, am văzut eu însumi că slujba mea este o slujbă spirituală… Eu nu prea sunt predicator. Ați observat, în rândurile acelea, când au vorbit despre Charles Price și despre moartea lui acolo, fratele Shakarian profețind că aceste lucruri se vor întâmpla, o, duhul meu s-a aprins în mine și a spus: „Aceasta este, aceasta este, aceasta este. Dacă ar putea s-o vadă, aceasta este.”
Noi suntem gata să mergem și să luăm țara și așa mai departe. Noi suntem gata s-o facem atunci când acești fii ai bătrânilor luptători se adună împreună. Oh, voi slujitorilor de aici din Phoenix, dărâmați toate barierele voastre denominaționale! Pocăiți-vă și veți acea o altă trezire a Cincizecimii! Noi vrem o trezire, vrem ca Duhul Sfânt să cadă din nou în biserică și să fim conduși de Duhul Sfânt. Dumnezeu este gata s-o facă. Suiți-vă și stăpâniți Țara!
Treceți pe lângă ei, nu vă certați cu ei. dacă nu vor să vină, este în ordine, este bine. Mergeți înainte. Ce mai faci, frate?” și du-te mai departe. El este un credincios de graniță și aceasta este tot ce știe, să rămână la graniță. Așa sunt mulți oameni și astăzi: tot ce știu ei este denominațiunea lor. „Eu aparțin aici, eu aparțin acolo.”
Odată, am întrebat-o pe o femeie dacă este creștină, iar ea mi-a răspuns: „Aș vrea să înțelegi că în fiecare seară aprind o lumânare”, ca și cum aceasta ar avea vreo legătură cu creștinismul.
Am auzit un bărbat spunând: „Eu sunt american, sigur că sunt.” Aceasta nu are nicio legătură cu acest lucru, așa cum nu are nimic un porc cu o șa pentru femei. De ce? America nu înseamnă creștinism. Creștinismul este o experiență a nașterii din nou, botezul cu Duhul Sfânt… părtășie, dragoste și toleranță. Duhul Sfânt preia biserica și face lucruri mari. Oh, sigur! Da, domnule.
Am crezut că simt că mă mișcă ceva; nu știam ce este. Nu eram sigur pentru că nu fusesem încă sus… a spus: „Cineva mută căsuța acum.” M-am gândit: „Iată-mă…” Da, domnule.
Luați în stăpânire promisiunile. „Căci promisiunea aceasta este pentru voi, pentru copiii voștri și pentru cei ce sunt departe acum, în oricât de mare număr îi va chema Domnul Dumnezeul nostru.” Creștinilor, frați și surori, noi suntem de destul de mult timp pe pământ, am stat aici, pe acest munte; suntem deja de prea mult timp pe acest munte denominațional.
Noi suntem aici de patruzeci de ani, folosind aceasta ca dovadă, vorbind în limbi. Oh, Doamne! când există Puteri necunoscute, când resursele sunt neexploatate. „Orice veți cere în Numele Meu, voi face. Cereți Tatălui orice în Numele Meu și voi face.” Amin. Vindecarea divină și vorbirea în limbi sunt doar câțiva struguri care au fost aduși înapoi de peste graniță. Țara este a noastră! Totul ne aparține. Nu vă fie teamă că celălalt vă bate acolo. Doar alăturați-vă lui și mergeți mai departe. Acesta este felul în care trebuie să procedați. Noi suntem pe acest munte de patruzeci de ani; să plecăm de pe el, să mergem spre Țara noastră!
Rugăciunea mea este ca Dumnezeu să-i ajute pe acești oameni de afaceri să-și păstreze inimile unite, să fie ca unul. Acesta este adevărul. Dacă nu o vor face slujitorii, Dumnezeu îi va ridica pe oamenii de afaceri s-o facă, sau pe altcineva ca să ne adune… Pentru că Biserica Lui nu poate merge cu un braț într-o parte, cu capul în altă parte și cu piciorul în alta. El trebuie să aibă o profeție și oamenii să vină împreună, aceasta este tot ce pot spune, până când întregul Trup al Domnului Isus Hristos se ridică, ca o mare unitate a lui Dumnezeu. Atunci vom părăsi acest munte, vom trece peste și vom stăpâni Țara promisă. Până atunci, sunt fratele vostru și lupt numai pentru acel singur scop: să unesc Biserica Dumnezeului celui viu ca o singură inimă și un acord. Dumnezeu să vă binecuvânteze. Frate Shakarian…
(Porțiunea de bandă rămasă face parte dintr-un alt serviciu ținut la un mic dejun al Oamenilor de Afaceri Creștini).
Gândiți-vă că poate, deși suntem sinceri în închinarea noastră, uneori nu reușim să vedem adevărata Putere a lui Dumnezeu, cât de mare este ea printre noi. Acum, când a venit această viziune… poate că mulți dintre voi sau toți de aici ați participat la adunări și ați văzut viziuni pentru a înțelege ce se întâmplă.
Motivul pentru care am făcut această remarcă, ceea ce am spus în această dimineață, este doar… Dacă ați putea cunoaște Prezența Domnului. Ei au fotografiat de mai multe ori acea Lumină. Aceea este Dumnezeu, pentru că aduce aceeași natură, la fel ca un copac…
Cu câtva timp în urmă am fost aici în Arizona și am găsit un pom de citrice, care cred că avea diferite tipuri de fructe pe el. Poate era un portocal și avea, să zicem, lămâi și grapefruit care creșteau pe el, pe acel pom. Dar Isus a spus în Sfântul Ioan 5.15: „Eu sunt Vița, voi sunteți mlădițele”. Ei bine, dacă acea Viță a dat naștere la prima ei mlădiță și ei au scris o carte cu Faptele Apostolilor în urma acestei ramuri, dacă acea Viță adevărată va produce o altă mlădiță, va scrie o altă carte cu Faptele Apostolilor în urma ei.
Vedeți, acum există un altoi… voi puteți altoi diferite fructe citrice pe acel pom și ele vor trăi din viața lui. Eu cred că astăzi, de multe ori nu ne-am subapreciat organizațiile, dar… a terminat cu un punct. Vedeți, „Noi credem aceasta” și aceasta este tot. (Punct). Dacă o vom încheia cu o virgulă: „Noi credem asta, plus ceea ce ne va arăta Dumnezeu”, vedeți, va fi diferit în organizația voastră. Dar când încheiați cu punct, nu mai este nimic de adăugat. Și pe măsură ce pomul crește, eu cred că biserica, orice organizație bisericească prosperă într-adevăr din Viața lui Hristos. Eu cred aceasta, pentru că este ceva care a fost altoit sau adăugat acolo. Aceasta a luat puterea de la laici și a pus-o asupra unui slujitor, a unui episcop, sau orice ar fi el. Ca în Apocalipsa, unde El a spus: „Faptele nicolaiților.” „Nico” înseamnă „a birui laicii.” Eu cred că într-o întâlnire ca aceasta, I se dă lui Dumnezeu șansa de a lucra prin laici. Vedeți, Puterea lui Dumnezeu lucrează prin laici.
Acum, aceasta a fost în anul 1933, când eram încă slujitor baptist misionar. Acum am cincizeci și unu de ani și am avut mii din acele viziuni, iar mulți dintre voi ați fost la adunări. Sunați pe oricine vreți şi întrebați dacă a eșuat vreuna dintre ele. Nu a eșuat niciodată. Nu poate eșua pentru că este El.
Noi aflăm că aceasta este din nou pentru biserica de astăzi și așa cum puterea Duhului Sfânt este nouă în biserică, o vedem aici. (Eu îi aud pe baptiști, pe frații mei și așa mai departe, mărturisind despre aceasta). Noi constatăm că acest lucru este nou pentru biserică.
Dar ce este? Este o altă mlădiță care iese din acea Viță. Și dacă o veți urmări, se comportă la fel ca în Faptele Apostolilor: Duhul Sfânt se ridică printre oameni și vorbește diferite lucruri.
În acea dimineață am mers la biserica mea. Nu știu dacă o pot numi viziune, dar am văzut aceste lucruri. Aceasta s-a întâmplat cu mulți ani înainte ca lumea să intre în război, și a spus: „Există un dictator pe nume Mussolini. Și prima sa invazie va fi în Etiopia; el va birui Etiopia, dar va ajunge de rușine. Tot ce a spus, șapte lucruri remarcabile… Poate mâine aș putea să aduc acea bucată de hârtie veche și să vă las să vă uitați la ea. Apoi, să vă arăt cum s-au împlinit – cinci lucruri s-au împlinit perfect, iar al șaptelea a fost prezis. El a spus că atunci când le-au dat femeilor dreptul la vot… Eu nu am nimic împotrivă… (Porțiune liberă pe bandă).
…Toată națiunea arăta ca și cum stâncile ar fi sărit în aer, cioturile copacilor mocneau și așa mai departe. Imediat după aceea, în timpul administrației domnului Roosevelt, lumea a intrat în război, iar Mussolini a făcut exact așa cum am văzut; și Linia Maginot și tot ce am spus. Și alegerile și femeile, noi știm cum l-au ales pe președintele nostru acum.
Fiind din Sud, ei mă întreabă: „Ce zici de segregare și așa mai departe?” Ca american, eu cred… Orice se întâmplă este bine, așa că dacă acum este președintele nostru, trebuie să-l respectăm. În urmă cu câteva zile, am auzit ceva și mi-am notat-o. Cineva a spus, cred că este un domn care a stat în dimineața aceasta aici și purta ochelari negri. Cred că el a spus: „Va deveni un președinte adevărat în următorii patru ani”.
Are perfectă dreptate, dar ascultați-mă! Noi am păcătuit împotriva zilei de har și este mai târziu decât credeți. Vedeți? Se apropie ceasul. Și amintiți-vă, vor fi lingușitori, fiindcă acum suntem aproape de sfârșitul timpului, sunt convins de aceasta. Eu sunt la fel de pozitiv, totuși… Mulți dintre voi ați adus complimente frumoase despre lucrare și așa mai departe. Să fie tot ceea ce trebuie să fie, dar dacă credeți că vorbim în Numele Domnului, America este terminată. Acesta este adevărul. Și dacă mai există timp de lucru, va trebui s-o facem acum, chiar acum. Și „toți aceia pe care Mi i-a dat Tatăl, vor veni”. Trebuie să începem să aruncăm năvodul foarte repede și din greu.
…Cred că mâine după-amiază ar trebui să vorbesc din nou și mi-aș dori să veniți, pentru că vreau să vorbesc despre „Am stat patruzeci de ani pe acest munte.”
Eu cred că au fost exact atâtea capitole câte m-a folosit Domnul nostru pentru a ajuta la organizare și peste tot în lucrarea mea… Nu am încercat niciodată să las ca slujirea mea să devină un spectacol. Există un lucru pe care Isus Hristos nu l-a făcut; El nu a făcut spectacol. Nu cu mult timp în urmă, cineva a spus: „Frate Branham, ar trebui să te întâlnești cu marele Așa și Așa”, așa cum au spus frații. Acum, poziția mea în Trupul lui Hristos este să urmăresc scopurile spirituale și să văd unde sunt, pentru aceasta sunt rânduit. Acesta este scopul pentru care sunt aici, Hristos m-a pus aici să urmăresc partea spirituală. Ca aceștia, cum îi numim noi, personajele importante…
Vedeți, omul acela… Noi nu putem fi în același timp oameni mari și creștini. Calea în sus este calea în jos. Cel ce se smerește pe sine va fi înălțat.
Mulți au spus… Nu cu mult timp în urmă m-a sunat cineva – un om deosebit dintr-o organizație mare – și mi-a spus: „Frate Branham, vom face așa și așa și așa și așa, dacă renunți să mai spui aceasta și aceea.” Să renunț să spun aceasta și aceea? Aceasta este slujirea mea; aceasta este viața mea; aceasta este ceea ce mă îmbogățește. Eu nu am putut să compromit niciodată Cuvântul lui Dumnezeu pentru ceva. Trebuie să stau corect… Problema este că v-ați compromis cu o mulțime de… Oh, cu unii dintre cei mai neînsemnați oameni, cu grupurile mici și așa mai departe. „Ieși afară!” Vedeți, omul nu știa ce spune.
Dacă ar fi știut, acesta este același lucru care i s-a spus Învățătorului… lui Isus Hristos. Frații Săi I-au spus: „…Du-te și fă un spectacol mare cu ceva, lovește centrul de comandă!”
Dar El le-a răspuns: „Vouă timpul vă este favorabil totdeauna, dar timpul Meu n-a sosit încă.” El lucra cu pescari și analfabeți și cu bărbați care nu știau să scrie sau să citească. Vedeți, ceea ce lumea numește bine, Dumnezeu numește nebunie.
Deci, vă întreb, ce fel de interpretare au dat Scripturii din Isaia 40, clericii din acea vreme? Poate că Dumnezeu va deschide cerurile și va trimite pe coridoare, iar Ioan Botezătorul va veni mărșăluind cu o trupă de îngeri. Ce s-a întâmplat când toate înălțimile au fost coborâte și locurile joase au fost înălțate; iar munții au sărit ca niște berbeci și frunzele au bătut din palme? Un bătrân (scuzați-mi expresie. Nu vreau să vorbesc așa, o fac doar pentru a sublinia un punct de vedere)… un bătrân cu un aspect ciudat a ieșit din pustie, stând în noroi, probabil până la glezne și poate făcea baie la fiecare trei sau patru luni, cu o bucată de piele de oaie înfășurată în jurul lui. Atunci locurile înalte au fost coborâte și locurile joase au fost înălțate. El nu era un om grozav cu ceva înflorituri în urma lui. Acela este un om plin de sine. Dumnezeu vrea oameni umili. Acesta este adevărul. Fiți umili!
Fraților, mie îmi place acest lucru la acești oameni. Așa cum a afirmat și fratele cu ceva timp în urmă, acești oameni de afaceri sunt… Ei bine, uneori există săpători de șanțuri care nu s-ar evidenția într-o mulțime ca aceasta. Dar oamenii aceștia (oamenii de afaceri de aici), care au credință și lucruri de felul acesta, îmi dovedesc smerenie; aceștia vor veni imediat și vor mărturisi această binecuvântare a Cincizecimii și ceea ce a făcut Dumnezeu prin ei. Sunt oameni mari în lume, dar dacă îi veți urmări, își plătesc singuri cheltuielile și merg peste tot prin lume pentru a încerca să facă ceva ca să-i ajute pe alți frați să intre în acest grup, să lase Lumina să strălucească.
În această dimineață pot spune că aceasta este părerea mea cu privire la toate întâlnirile la care am fost vreodată… Îi auzi strigând și lăudându-L pe Domnul, ceea ce îmi place și mie. Dar am văzut și oameni care strigă și-L laudă pe Domnul, dar nu au suficientă credință nici pentru a se vindeca de o durere de dinți. Vedeți? Acestea sunt unele din binecuvântările lui Dumnezeu, dar când vine vorba de Puterea lui Dumnezeu, se retrag, Duhul Sfânt…
Priviți. Când vine discernământul în adunări, totul se liniștește, oamenii se apropie de Dumnezeu cu evlavie, cu sfințenie, frica de Dumnezeu se mișcă, și vezi cum convingerea reală schimbă expresiile fețelor și a lucrurilor, așa cum am văzut și în această dimineață prin clădire.
Pentru mine, acesta este cel mai grozav mic dejun pe care l-am mâncat de când sunt în grupul Oamenilor de Afaceri Creștini. Ei sunt singurul grup din care fac parte, chiar de aici. Nu aparțin nici măcar unei organizații; aceasta este singura din care fac parte. Eu apreciez acest grup de oameni pentru un lucru, iar acesta este ceea ce sunt. Aici sunt Adunările, Biserica lui Dumnezeu, Foursquare, baptiști, prezbiterieni, unitarieni, doi, trinitarieni, patru…
Eu am vorbit despre aceasta ca despre fântâna pe care a săpat-o Iacov… Nu cred că o pot exprima corect sau că folosesc cuvintele potrivite, dar o voi spune ca să înțelegeți. El a săpat o fântână, dar filistenii l-au alungat de la ea. Și el a numit-o „răutate”. A săpat alta și a numit-o „ceartă”. Apoi a săpat următoarea fântână și a spus: „Există loc pentru noi toți.” Deci eu cred că aceasta este aici; este loc pentru noi toți (Da, domnule), unde putem să ne adunăm și să ne așezăm împreună în locurile cerești; nu ne deranjează nicio barieră denominațională; suntem doar un grup în Hristos.
Dacă aș putea vedea toate bisericile mari, bisericile spirituale care se străduiesc, adevărata viță care iese din Hristos Isus, toate grupurile de penticostali, că s-ar putea uni și să fie frați… Nu-mi pasă de organizațiile lor, le pot păstra dacă doresc. Este în ordine. Dar nu terminați aceasta cu un punct. Întindeți o mână și apucați-l pe celălalt. Vedeți? Să ne unim cu toții. Vedeți? Dacă aș putea vedea că se întâmplă acest lucru (o spun cu toată reverența pe care o am), dacă aș putea vedea că se întâmplă în dimineața aceasta, aș fi dispus să spun ca Simeon din vechime: „Doamne, lasă-l pe robul Tău să plece în pace, după Cuvântul Tău, căci ochii Mei au văzut mântuirea Ta.” …Și va trebui să vină în curând timpul, fraților, când vom fi forțați împreună. Să vă amintiți acest lucru. Dumnezeu să vă binecuvânteze. Mulțumesc, frate.
-Amin-