ÎNGERUL LEGĂMÂNTULUI

Bună seara, prieteni. Este o plăcere să mă aflu din nou aici în Numele Domnului nostru Isus, să-L slujim cu toată inima noastră.

Mă bucur să văd această frumoasă audienţă, deşi este luni seara. M-am gândit că din cauză că aseară nu au mai fost locuri şi o mare parte dintre cei veniţi nu au mai fost lăsaţi înăuntru, mulţi se vor descuraja şi nu vor mai veni. Dar văd că în seara aceasta aţi venit din nou. Fie ca Dumnezeu să vă binecuvânteze pe toţi şi să împlinească dorinţa inimilor voastre. Nădăjduiesc să avem o trezire de modă veche, pe care de altfel o aşteptăm de multă vreme aici în Phoenix. Dumnezeu să fie lăudat.

Pentru mine aceste adunări sunt puţin obositoare, dacă înţelegeţi ce vreau să spun. Vedenia este ceva greu de suportat pentru fiinţa umană; întotdeauna a fost aşa, încă este şi în seara aceasta, şi probabil va fi aşa până când vom avea trupul de slavă. Fiind oameni, uneori nu înţelegem aceste lucruri; nu înţelegem maniera în care lucrează Dumnezeu, dar atunci vom înţelege totul.

Dacă va fi cu voia Domnului, într-o seară  din săptămâna aceasta aş vrea să aduc un mesaj evanghelic despre Legământul necondiţionat al lui Dumnezeu. Prin aceasta, încerc să zidesc credinţa oamenilor şi să-i ridic până în punctul în care pleacă toată teama.

Creştinul nu trebuie să aibă nici un fel de îngrijorare, ci trebuie să fie cel mai liber şi mai binecuvântat om de pe pământ. De ce aceasta? Pentru că el nu are nimic de pierdut. „Toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce Îl iubesc pe Dumnezeu.” (Romani 8.28). Atunci cum am putea pierde ceva? Nu avem nimic de pierdut, este adevărat? Noi suntem ancoraţi în Isus Hristos şi mergem acasă în slavă petrecând un timp binecuvântat, pentru că Dumnezeu se îngrijeşte de toate pentru noi. Minunat!

Tu eşti frate Joe? Este pentru prima dată când îl văd după mulţi ani. Tu vii din biserica spaniolă, te ţin minte. Mă întreb cum va fi când vom ajunge sus în slavă şi vom privi în jur ca să vedem un chip cunoscut?

După ce am colindat lumea şi am văzut atâţia oameni flămânzi şi atât de mulţi creştini devotaţi, mă gândesc că va veni un timp când vom sta cu toţii la marea masă, toată rasa umană răscumpărată. Gândiţi-vă la ziua când vom sta la acea masă primitoare, fiindcă sfinţii vor sta acolo timp de o mie de ani.

Atunci vom privi peste masă la acei veterani plini de cicatrice primite în luptă. Primul lucru pe care-l vom face când vom ajunge pe ţărmul slavei este să luăm Cina nunţii, fiindcă Isus a spus „că, de acum încolo nu voi mai bea din acest rod al viţei, până în ziua când îl voi bea cu voi nou în Împărăţia Tatălui Meu.” (Matei 26.29). Acesta-i primul lucru!

Ce tablou frumos este când Rebeca a venit să-l întâlnească pe Isaac; ei s-a întâlnit pe câmp, iar el a dus-o în cortul tatălui său şi s-au căsătorit.

Exact aşa va fi şi la Cina nunţii, când vom merge Acasă.

Când vom privi peste masă şi îi vom vedea pe bătrânii veterani din Phoenix şi din alte locuri, s-ar putea să vărsăm o lacrimă sau două, nu-i aşa? O, ce timp minunat va fi atunci!

Apoi Îl vom vedea venind pe Împăratul slavei, în haina Sa albă. El va veni, ne va îmbrăţişa pe fiecare în parte, va şterge lacrimile din ochii noştri şi ne va zice: „Nu mai plânge. Totul a trecut; acum suntem aici cu toţii. Intră în bucuria Domnului, care a fost pregătită pentru tine de la întemeierea lumii.” Ziua aceea o aşteptăm cu toţii; după ea tânjim.

De curând, am auzit la radio o emisiunea în care majoritatea oamenilor de ştiinţă erau de părere că mai sunt încă zece ani şi lumea va fi anihilată total. Zece ani… desigur, aceasta este o presupunere.

Dar când hidrogenul şi oxigenul vor intra în conflict, şi vor începe să explodeze ici şi colo, nu ştiu ce se va întâmpla. Probabil va cuprinde întreaga lume şi asta va fi tot. Nu vor mai exista nici munţi, nici copaci şi nici altceva pe pământ. Aşa spune Biblia.

Dar când se va întâmpla aceasta, noi vom fi plecaţi, pentru că o parte din noi este nemuritoare. Da, domnilor. Atunci nu vom avea nevoie nici de atom, nici de altceva, ci vom fi luaţi într-o clipă, la o clipeală de ochi, ca să-L întâlnim pe Domnul în văzduh.

Voi ştiţi că sunt trei veniri ale Domnului. Trei este numărul desăvârşit al descoperirii lui Dumnezeu. 3, 5, 7, 9, 12, 24, 40, 50. Dar sunt trei veniri:

– o dată a venit să-Şi răscumpere Mireasa;

– apoi vine în văzduh ca să-Şi ia Mireasa;

– şi a treia oară vine cu Mireasa Sa la începerea Mileniului. Aceasta se va întâmpla după ce se va termina Cina nunţii. Atunci ne vom întoarce pe pământ pentru Împărăţia de o mie de ani. Eu doresc atât de mult să-L văd, voi nu?

Nu cu mult timp în urmă am auzit pe cineva spunând povestea unui sclav, care a fost salvat de Domnul şi eliberat. Spunea că atunci când era pe moarte, a intrat pe poartă, dar s-a aşezat după uşă. Însă cineva a venit şi i-a zis:

„Sam, vino să primeşti cununa pe care ai câştigat-o!”

„Cununa?” a întrebat el. „Am câştigat cununa? Nu-mi vorbiţi de asemenea lucruri, pentru că nu vreau nimic altceva decât să-L privesc pe El o mie de ani. Asta-i tot ce vreau.”

Aşa gândim şi noi. Nu acesta este simţământul tuturor creştinilor? Noi nu vrem cunună, nu vrem răsplată, ci vrem doar să-L vedem pe El. Eu vreau doar să-L privesc; pentru mine va fi suficient să Îl pot privi pe El. Iar dacă la sfârşitul drumului mă va condamna şi va trebui să merg în iad, Îl voi iubi oricum, pentru că orice decizie ar lua, El este drept. Am fost nimic când am venit şi tot nimic sunt şi când voi pleca. Şi dacă voi fi acceptat de El, numai harul a făcut aceasta.

De aceea mă lupt din toată inima şi cu dragoste pentru fiecare. Poate nu sunteţi întru totul de acord cu mine în ceea ce priveşte Scriptura, dar eu nu am altă învăţătură decât ceea ce spune Ea. Îl iubesc pe Domnul şi asta-i tot.

Poate cineva zice: „Frate Branham, eu cred aceasta aşa…” Ei bine, poate eu nu văd lucrurile aşa, dar aceasta nu mă opreşte să mă gândesc la voi şi să vă iubesc.

În seara aceasta vom începe să citim din Exod 23, de la versetul 20 şi vom vorbi puţin în timp ce-L aşteptăm pe El. Din câte îmi amintesc, când vine ungerea Domnului, se întâmpla ceva… nu prea ştiu ce, decât dacă îmi spun ei… îmi amintesc doar ca prin vis unele lucruri…

Din câte am văzut sunt câteva haine şi alte lucruri aduse în seara aceasta pentru rugăciune. Nădejdea mea este că atunci când vom pleca, nu va mai fi nici un scaun cu rotile, iar oamenii să fie vindecaţi şi să umble pe deplin sănătoşi pe străzi. Pentru aceasta este nevoie doar să credeţi. Isus vrea să vă elibereze pe fiecare dintre voi; El nu vă vrea aşa, ci vrea să fiţi sănătoşi, aşa cum aţi fost înainte.

Vă rog să credeţi în El. Dacă ar fi ceva ce aş putea face ca să vă ajut, aş face, fiindcă dacă aş putea şi totuşi nu v-aş ajuta, aş fi o brută. Eu sunt aici încercând să-L reprezint pe El, fiindcă cred în harul Lui; cred că dacă îmi va îngădui,  vă pot ajuta să-L vedeţi şi să-L credeţi ca să puteţi fi vindecaţi. Să nu vă temeţi! Motivul pentru care nu primiţi ceea ce cereţi este că vă temeţi că nu se va întâmpla. Dar „credinţa este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredinţare despre lucrurile care nu se văd.” (Evrei 11.1). Cred că în seara aceasta v-aţi adus Biblia, pentru că vreau să citesc câteva versete din însărcinarea lui Moise:

„Iată, Eu trimit un Înger înaintea ta, ca să te ocrotească pe drum, şi să te ducă în locul, pe care l-am pregătit.

Fii cu ochii în patru înaintea Lui, şi ascultă glasul Lui; să nu te împotriveşti Lui, pentru că nu vă va ierta păcatele, căci Numele Meu este în El.

Dar dacă vei asculta glasul Lui, şi dacă vei face tot ce-ţi voi spune, Eu voi fi vrăjmaşul vrăjmaşilor tăi şi potrivnicul potrivnicilor tăi.

Îngerul Meu va merge înaintea ta, şi te va duce la Amoriţi, Hetiţi, Fereziţi, Canaaniţi, Heviţi şi Iebusiţi, şi-i voi nimici.

Să nu te închini înaintea dumnezeilor lor, şi să nu le slujeşti; să nu te iei după popoarele acestea, în purtarea lor, ci să le nimiceşti cu desăvârşire, şi să le dărâmi capiştele. (idolii).

Voi să slujiţi Domnului, Dumnezeului vostru, şi El vă va binecuvânta pâinea şi apele, şi voi depărta boala din mijlocul tău.”  (Exod 23.20-25).

Să ne plecăm capetele şi să vorbim cu Autorul acestui Cuvânt.

Tatăl nostru bun şi iubitor, în seara aceasta ne apropiem de Tine cu inimile pline de recunoştinţă, în Numele preaiubitului Tău Fiu Isus, ştiind că El ne-a promis că „orice veţi cere în Numele Meu, voi face..” (Ioan 14.13). Astfel, ştim că dacă venim în Numele Lui, vom primi ceea ce am cerut, pentru că venim pe calea dată de Dumnezeu: prin Isus Hristos.

De aceea, având această asigurare deplină, credem că vom primi ceea ce cerem. Doamne, în seara aceasta cerem o ungere specială şi peste vorbitor şi peste ascultătorul Cuvântului Tău. Fie ca ascultătorul să audă, iar El să deschidă o cale de a-i scoate rădăcina necredinţei afară, astfel ca Sămânţa lui Dumnezeu să fie semănată în pământul bun al inimii lui, şi să aducă rezultate mari chiar din seara aceasta. Ai milă, Doamne.

Audienţa aceasta micuţă adunată în seara aceasta este preţul sângelui Tău. Tată, eu îi iubesc şi te rog să mă laşi să le fiu de ajutor, vorbindu-le Cuvântul Tău. Îngăduie aceasta, pentru că Te rugăm în Numele lui Isus Hristos, Fiul Tău. Amin.

În Cuvântul pe care L-am citit este însărcinarea lui Moise. Noi ştim ce s-a întâmplat şi cum l-a condus Dumnezeu pe poporul Israel din Egipt spre ţara făgăduită. Ştim cum, în acei ani de foamete, Dumnezeu s-a întâlnit cu Avraam şi i-a dat Legământul, spunându-i că sămânţa lui va locui într-o ţară străină, unde vor fi robiţi timp de 400 de ani, după care El vă va scoate de acolo cu mână puternică. Ce minunat! Mai mult, a făgăduit că-i va duce într-o ţară, pe care a dat-o lui Avraam şi seminţei lui, ca s-o moştenească veşnic.

Tot din Cuvânt ştim că patriarhii l-au vândut pe Iosif, care era un tip desăvârşit spre Hristos. El era iubit de tatăl său, dar fraţii l-au urât. Ei bine, Hristos era în Iosif! Ei l-au urât fără temei pentru că era duhovnicesc. A fost născut văzător şi ca urmare, vedea vedenii, visa visuri şi le tălmăcea. Iosif era mult mai duhovnicesc decât fraţii săi, care l-au urât fără nici un motiv.

Ei ar fi trebuit să-l iubească, pentru că Dumnezeu era cu el. Ia respectaţi-i pe cei cu care este Dumnezeu şi veţi vedea cum veţi propăşi. Dumnezeu este totdeauna una cu Fiul Său Isus, iar dacă veţi respecta aceasta, veţi propăşi.

Dar ce s-a întâmplat? În loc să facă aceasta, ei l-au urât din pricina invidiei. Acesta este un tip bun pentru astăzi: Biserica duhovnicească este urâtă fără temei de fraţii de jumătate.

Dacă aţi citit, Iosif a primit de la tatăl său o haină cu multe culori. Să ştiţi că există numai şapte culori perfecte, iar acestea sunt culorile curcubeului. Când L-a descris pe Hristos după înviere, Ioan spune că arăta ca iaspisul şi sardiul şi deasupra capului avea curcubeul. Vedeţi? Ruben şi Beniamin, primul şi ultimul, începutul şi sfârşitul, Cel ce era, Cel ce este şi Cel ce vine, Rădăcina şi Vlăstarul lui David, Luceafărul de dimineaţă, Trandafirul din Saron, Crinul din vale, Alfa şi Omega. Da, El stă acolo cu un curcubeu deasupra capului: un legământ. Curcubeul înseamnă legământul. Dumnezeu i-a dat lui Noe curcubeul, ca semn al legământului. Apoi a făcut un legământ în Isus Hristos pentru lume, aşa că oricine crede în el nu va pieri niciodată ci va avea Viaţă veşnică.

Iosif avea o haină în multe culori, probabil un curcubeu, iar fraţii lui îl urau fără motiv. El trebuia să fie omorât chiar de fraţii săi şi aruncat într-o groapă, aşa cum a fost omorât  Isus şi aruncat în groapă de ai Săi. Dar Iosif a fost ridicat şi pus la dreapta lui Faraon, în cea mai puternică ţară din punct de vedere comercial şi militar, şi nimeni nu putea ajunge la Faraon decât prin el.

Şi Isus a fost luat din groapa mormântului şi pus la dreapta majestăţii celui Preaînalt şi nimeni nu poate veni la Tatăl decât prin Fiul.

Priviţi-l pe Iosif în timpul ispitei, când se afla în închisoare. Acolo erau închişi şi pitarul şi paharnicul faraonului. Ei au avut câte un vis, iar Iosif li l-a tălmăcit: unul a fost omorât, iar celălalt a fost salvat.

Când Isus a fost pus în închisoarea morţii, pe cruce, la stânga şi la dreapta Lui au fost răstigniţi doi tâlhari: unul a fost salvat şi celălalt nu.

Iosif era un tip desăvârşit arătând că El Şi-a dat trupul ca Jertfă pentru noi. Când a murit, el a spus: „Ştiu că într-o zi Dumnezeu vă va izbăvi,” şi ei i-au pus oasele într-o ladă mare. Ar fi trebuit să văd şi eu lada în care au adus oasele lui Iosif din Egipt şi faimoasa piatră din Scone.

Când a murit, Iosif a lăsat o aducere aminte: oasele lui, spunându-le că într-o zi vor ieşi afară, înainte ca acele oase să piară. Aş vrea să mă opresc puţin aici.

Voi ştiţi că Biblia este scrisă prin inspiraţie. Ea nu poate fi învăţată în şcoală, ci prin descoperirea Duhului Sfânt. Nu contează cât eşti de deştept sau de şlefuit, numai Duhul Sfânt îţi poate descoperi Cuvântul lui Dumnezeu.

Uitaţi-vă la fariseii din timpul lui Isus, la acei saduchei şi învăţaţi, oameni sfinţi fără greşeală, leviţi care trebuiau să fie născuţi pe o anumită linie şi educaţi din tinereţe în Scripturi, ei nu L-au putut recunoaşte pe Isus, deşi întreaga Scriptură vorbeşte despre venirea Lui. Înţelegeţi ce vreau să spun?

Aşa că, nu încercaţi să-L cunoaşteţi prin educaţie sau teologie, pentru că Dumnezeu poate fi cunoscut numai prin descoperire, prin naşterea din nou. Duhul Sfânt este Cel care a scris Cuvântul lui Dumnezeu şi L-a aşternut aici şi El a spus: „…ai ascuns aceste lucruri de cei înţelepţi şi pricepuţi şi le-ai descoperit pruncilor.” (Matei 11.25). Aceasta înseamnă că dacă vreţi să ştiţi ceva, trebuie să fiţi ca un copil. Nu fii prea deştept! Calea în sus este întâi în jos: „Oricine se va înălţa va fi smerit; şi oricine se va smeri, va fi înălţat.” (Matei 23.12). Vedeţi cum a ascuns Duhul Sfânt aceste taine, astfel încât nici o şcoală sau seminar să nu le poată pătrunde? Numai Dumnezeu le cunoaşte şi El le descoperă cui vrea. Este adevărat?

Când sunt peste ocean, doamna Branham, pe care Dumnezeu ştie că o iubesc, îmi scrie scrisori. Şi în aceste scrisori, ea îmi spune: „Dragă Bill, stau aici, mă gândesc şi mă rog pentru tine. Copiii dorm deja şi ne este dor la toţi de tine.”

Eu citesc cuvintele scrise de ea, însă citesc şi printre rânduri. De ce? Pentru că eu o iubesc pe ea şi ea mă iubeşte pe mine. Vedeţi? Este o problemă de dragoste. Ea nu îmi scrie multe rânduri, dar eu ştiu să citesc şi printre ele.

Când eşti îndrăgostit de Hristos în felul acesta, citeşti Biblia „printre rânduri”. Înţelegi despre ce vorbeşte, pentru că ai o înţelegere duhovnicească. Să luăm un exemplu care mi-a venit chiar acum în minte.

Dumnezeu i-a dat lui Iov propăşire în toate lucrurile, dar Satana a spus ce-i va face şi aşa a făcut: i-a luat toate bogăţiile şi l-a lăsat sărac, i-a omorât copiii, i-a sfâşiat vitele şi l-a umplut de bube din cap până în picioare, încât nici n-a mai putut sta în casă, probabil din pricină că acele bune miroseau foarte urât. A ajuns atât de rău, încât stătea pe o grămadă de cenuşă şi se scărpina cu un ciob. Mai mult, fraţii din biserica lui, care au venit să-l vadă, i-au zis: „Iov, ai păcătuit!” Ce mai mângâiere! Adesea oamenii cred că cineva este bolnav pentru că a păcătuit, dar nu este aşa. Este adevărat că Dumnezeu lucrează prin boală şi că boala este consecinţa păcatului, dar nu în toate cazurile este aşa. În cazul lui Iov, Dumnezeu scotea de fapt la suprafaţă calităţile credinciosului.

Iov stătea acolo tăcut şi îşi scărpina bubele cu un ciob. Chiar şi nevasta lui i-a zis: „Iov, ai ajuns un nenorocit. De ce nu-L blestemi pe Dumnezeu şi să scapi? Uită-te la tine! Te-ai rugat şi ai făcut toate lucrurile corect, iar acum toţi râd de tine! Ai ajuns de batjocura tuturor. Cu siguranţă Dumnezeu nici nu-ţi mai ascultă rugăciunile.”

Dar pot să văd cum bătrânul patriarh s-a uitat la ea lung şi i-a zis: „Vorbeşti ca o femeie nebună.” Ce minunat! El n-a făcut-o nebună, ci i-a zis că ceea ce a spus sună nebunesc. Şi a adăugat: „Domnul a dat, şi Domnul a luat, – binecuvântat fie Numele Domnului!” (Iov 1.21). Aceasta este credinţă.

Uneori, cei dragi te vor descuraja primii, când spui că Dumnezeu ţi-a dat o făgăduinţă. Dar dacă cineva este cu adevărat sincer şi stă pe acel lucru, Dumnezeu este obligat să răspundă. Şi dacă tu ai făcut un efort, Dumnezeu este obligat să-Şi facă partea Lui. Astfel, de la Răsărit a venit micul prinţ Elihu. Aş fi vrut să avem mai mult timp ca să ne ocupăm de cuvântul acesta: „Elah, Iah, Elohim, IaHVeH.” Dacă veţi despărţi acest cuvânt, veţi vedea un reprezentant al lui Dumnezeu care arată că Hristos a venit cu adevărat la Iov în timp de strâmtorare. El nu l-a acuzat pe Iov că a păcătuit în secret şi nu a început să-i spună despre una sau alta, ci a zis: „Uită-te la pomi. Vântul suflă iar frunzele cad, dar cresc din nou. O sămânţă micuţă cade din floare, ploaia vine şi o înmormântează într-o ceremonie şi ea putrezeşte în pământ. Dar acolo, micuţa sămânţă plesneşte şi îi iese colţul afară. După un timp, sămânţa nu mai este, pulpa nu mai este, floarea nu mai este, dar nu acesta este sfârşitul ei, pentru că acolo este un germen de viaţă care va trăi din nou.”

Cu câtva timp în urmă, am stat de vorbă cu un predicator metodist care se numea Spurgeon. Mâncam nişte îngheţată la clubul agricol 4-H. Poate mulţi dintre voi sunteţi membri acolo. Ei au o maşinărie care fabrică boabe de porumb. Sunt atât de perfecte încât nu le poţi deosebi de cele naturale. Dacă amesteci o mână de boabe din acestea cu o mână de boabe naturale, nu le poţi deosebi. Conţin aceeaşi cantitate de umezeală, calciu şi fiecare componentă; şi „inima” a fost pusă exact în locul corect. Poţi face din ele aceiaşi fulgi de porumb, ca din boabele naturale, şi au gustul la fel de bun ca celelalte. Dar ei spuneau: „Le poţi deosebi numai atunci când le pui în pământ.” Bobul făcut de om va putrezi şi acesta va fi sfârşitul, dar bobul făcut de Dumnezeu, are în el germenul de viaţă şi trăieşte din nou.

Atunci am zis: „Frate Spurgeon, ai face bine să mă ţii de mână, pentru că îmi vine să te îmbrăţişez.”

Păi, aceasta îl face pe un baptist, pe un metodist, etc., să strige, nu-i aşa?

Deci doi oameni pot fi în aceeaşi biserică; amândoi arată la fel şi pot face o transfuzie de sânge, dar unul are Viaţă veşnică, iar celălalt nu o are. Amândoi merg la biserică, plătesc zeciuială şi sunt religioşi, dar unul are Viaţă şi celălalt nu. Înţelegeţi ce vreau să spun?

Iov a observat că acel germen se întoarce la viaţă, de aceea a spus: „Dar omul se duce în mormânt. Fiii lui vin să-l plângă şi el nu ştie; îl cinstesc şi el nu înţelege. O, ascunde-mă în mormânt până va trece mânia Ta!” (Iov 14.10-15- parafrazare).

Elihu s-a dus la Iov şi i-a zis: „Iov, floarea aceea nu a păcătuit. Acesta este motivul pentru care se întoarce înapoi, în timp ce omul zace acolo şi nu se mai întoarce. Dar într-o zi va veni Unul care va putea sta în spărtură; El îşi va pune mâinile peste păcătos şi va pregăti o cale spre Viaţa veşnică, iar atunci omul se va ridica din nou.” Oh!

Aceasta nu a însemnat prea mult pentru Iov; el nu mai avea nevoie de îmbărbătare pentru că era proroc şi Duhul Domnului vine la proroc. Şi când a venit Duhul, Iov s-a ridicat de pe grămada de cenuşă şi s-a scuturat. Fulgerele au început să lumineze cerul şi tunetele răsunau pretutindeni, iar prorocul a intrat în Duhul şi a zis: „Dar ştiu că Răscumpărătorul meu este viu, şi că se va ridica la urmă pe pământ.

Chiar dacă mi se va nimici pielea, şi chiar dacă nu voi mai avea carne, voi vedea totuşi pe Dumnezeu.

Îl voi vedea şi-mi va fi binevoitor; ochii mei Îl vor vedea, şi nu ai altuia. Sufletul meu tânjeşte de dorul acesta înăuntrul meu.” (Iov 19.25-27). Căci: „Gol am ieşit din pântecele mamei mele, şi gol mă voi întoarce în sânul pământului. Domnul a dat, şi Domnul a luat, – binecuvântat fie Numele Domnului!” (Iov 1.21). Atunci de ce suntem descurajaţi?

Vedeţi” „În ziua aceea Îl voi vedea.” Chiar dacă era plin de bube, „în trupul meu Îl voi vedea.” Amin. Oh, uitaţi-vă la El!

Trebuie să ne grăbim. Când a murit, Iov a specificat unde să fie îngropat. Citiţi printre rânduri… El a specificat locul mormântului în Palestina. Apoi, a venit Avraam, iar când iubita lui Sara a murit… Cerurile n-ar fi ceruri fără Avraam şi Sara, nu-i aşa? Aceşti îndrăgostiţi credincioşi şi loiali ai Bibliei.

Fiţi atenţi! Şi când a murit Sara, Avraam a cumpărat o bucată de pământ în apropierea mormântului lui Iov. Oare de ce? Fiii lui Het i-au zis lui Avraam: „Îţi dăm pământul acesta fără bani,” dar el le-a răspuns: „Ba nu! Vă dau atâtea piese de argint pentru el, şi voi pune un semn de aducere aminte, ca să se ştie că am cumpărat acest ogor ca loc pentru înmormântare.” (Geneza 23 – parafrazare). Oare de ce?

Avraam era un proroc. El a îngropat-o pe Sara acolo, iar când a venit vremea şi a murit şi el, a fost îngropat tot în locul acela. Este adevărat? Avraam l-a avut pe Isaac, iar când a venit vremea şi a murit, Isaac a fost îngropat lângă Avraam. Este adevărat? Isaac l-a avut pe Iacov şi Iacov a murit în Egipt. Dar într-o noapte, înainte se asta, Îngerul Domnului i-a atins şoldul. Din clipa aceea, el a fost un prinţ şchiop, dar când a trecut pe partea cealaltă a Râului, Iacov era un bărbat puternic şi viteaz. Mai bine să fiu un prinţ şchiop aici, nu-i aşa?

Dumnezeu i-a atins şoldul şi din momentul acela a fost şchiop pentru tot restul vieţii. Şi când a venit vremea să moară, Iacov i-a zis fiului său Iosif: „Pune-ţi mâna pe coapsa mea şi jură pe Dumnezeul părinţilor noştri că nu vei lăsa oasele mele în Egipt!” Oare de ce? Nu veţi găsi motivul în Scriptură, dar să ştiţi că este scris printre rânduri. În ordine.

Şi Iosif a făcut cum i s-a poruncit. Când a murit, l-a luat, l-a dus şi l-a înmormântat în Palestina, alături de părinţii săi, Isaac şi Avraam. Iar când a venit vremea să moară şi el, Iosif le-a zis fraţilor săi: „Să nu-mi lăsaţi oasele în Egipt!” Oare de ce? „Când veţi pleca de aici, să-mi luaţi oasele şi să mi le îngropaţi în Palestina, alături de oasele părinţilor mei.” Oare de ce?

Vedeţi? Ei erau proroci şi au primit descoperirea tuturor lucrurilor.  Ei ştiau că Iov a spus că „Răscumpărătorul se va ridica la urmă pe pământ,” şi astfel, aşteptau venirea lui Mesia. Ei ştiau că învierea urma să aibă loc în Palestina, nu în Egipt. Şi dacă citim în Matei 27.52-53, acolo scrie că atunci când a înviat Isus, „mormintele s-au deschis şi multe trupuri ale sfinţilor care muriseră, au înviat.

Ei au ieşit din morminte, după învierea Lui, au intrat în sfânta cetate, şi s-au arătat multora.” Printre ei erau: Avraam, Isaac, Iacov, Iov…

O, eu pot să-i văd… După învierea Lui, ei au intrat în cetate şi vorbeau… Acesta-i motivul pentru care sunt numit „holly-roller.” Aşa este. Dar să ştiţi că mă bucur şi consider că este un mare privilegiu să fiu numit aşa. Pe mine nu mă interesează cum mă numiţi: îngropaţi-mă numai în Isus Hristos, pentru că Dumnezeu îi va învia pe toţi cei ce sunt în Hristos. Eu privesc după înviere prin Duhul lui Dumnezeu, nu printr-un seminar teologic.

Dumnezeu îi va duce la El numai pe cei ce sunt în Hristos Isus. Şi cum ajungem în Hristos Isus? Nu prin aderarea la o biserică, nici prin strângerea de mâini, nici printr-o scrisoare de acreditare, ci „printr-un singur Duh, noi toţi suntem botezaţi într-un singur trup. (1 Corinteni 12.13). Atunci devenim mădularele aceluiaşi trup. Amin. Ce minunat!

Şi când Moise şi poporul Israel au părăsit Egiptul, au luat cu ei şi trupul lui Iosif pentru a fi îngropat în Canaan. Gândiţi-vă la spinările biciuite ale sărmanilor evrei, care au suportat greaua robie a egiptenilor. Dar de fiecare dată când vedeau lada cu oasele lui Iosif, îşi ziceau: „Într-o zi glorioasă vom pleca de aici, pentru că profetul ne-a făgăduit că vom merge în Palestina înainte ca oasele lui să se prăpădească de tot! Da, într-o zi vom merge acasă.” Ce tip desăvârşit pentru Hristos.

Cu câtva timp în urmă, am mers cu Billy la mormântul mamei lui. Ea a murit când el avea doar un an şi jumătate. Micuţul plângea cu amar şi i-a pus o floare pe mormânt, dar eu l-am cuprins în braţe şi i-am zis: „Nu plânge, scumpule… Mama ta nu este acolo jos, şi nici sora ta. Doar oasele lor sunt acolo. Peste ocean este un mormânt gol, pentru că El a înviat din mormânt şi este viu în vecii vecilor; şi pentru că ele au fost în El, în ziua glorioasă pe care o aşteptăm, vor ieşi afară şi vom merge împreună Acasă.” Ce tip desăvârşit!

Vedeţi? Acela era Cuvântul lui Dumnezeu. După ce au stat în robie timp de patru sute de ani, a venit vremea izbăvirii, pentru că El Îşi ţine întotdeauna Cuvântul. Şi când a venit vremea împlinirii făgăduinţei, în Egipt s-a ridicat un faraon care nu îl cunoştea pe Iosif. Ce a făcut el? A început să-l apese şi mai tare pe poporul Israel.

Atunci Dumnezeu a venit jos într-un Stâlp de Foc şi a chemat un bărbat. Noi ştim cu toţii că Stâlpul de Foc era Îngerul Legământului. Cititorii Bibliei ştiu că Acela era Logosul, Hristos. Biblia spune că Moise a socotit mai de preţ bogăţiile lui Hristos, ocara Lui, decât toate bogăţiile Egiptului, pe care l-a părăsit când era cu un picior pe tron. Dar mai bine să sufăr împreună cu poporul Lui Dumnezeu, decât să am pentru o vreme toate plăcerile păcatului.

Observaţi. Toţi oamenii mari, fiecare individual, au avut un moment al deciziei. Tu trebuie să spui „da” sau „nu”, şi s-ar putea ca aceasta să fie seara deciziei pentru mulţi dintre cei prezenţi aici. Tu trebuie să spui: „Îl accept pe Hristos ca Vindecătorul meu!” sau: „Nu-L accept!” Înţelegeţi?

Acum mă voi grăbi puţin pentru că mai am încă vreo 12 minute.

Gândiţi-vă că atunci când s-a apropiat timpul împlinirii promisiunii, Dumnezeu l-a chemat pe Moise dintr-un Stâlp de Foc, dintr-un rug aprins care nu se mistuia, şi i-a dat însărcinarea. El i-a zis: „Iată, Eu trimit un Înger înaintea ta, ca să te ocrotească pe drum, şi să te ducă în locul, pe care   l-am pregătit.” În locul pe care li-l va da.

„Fii cu ochii în patru înaintea Lui, şi ascultă glasul Lui; să nu te împotriveşti Lui, pentru că nu vă va ierta păcatele, căci Numele Meu este în El.

Dar dacă vei asculta glasul Lui, şi dacă vei face tot ce-ţi voi spune, Eu voi fi vrăjmaşul vrăjmaşilor tăi şi potrivnicul potrivnicilor tăi.” (Exod 23.20-22).

Vedeţi? El i-a zis: „Eu te voi călăuzi şi-ţi voi da Palestina. Este a ta!”

 „Ea este înconjurată de hetiţi, iebusiţi, fereziţi şi amoriţi, dar v-o dau vouă, vă aparţine.”

Haideţi să vorbim puţin despre aceasta.

Ţara le aparţinea. Dumnezeu nu a spus: „Te voi duce acolo, voi goli ţara şi te voi pune în ea!” ci a zis: „Eu ţi-am dat-o, acum du-te şi luptă-te!” Ia te uită!

Dumnezeu vă dă în seara aceasta vindecarea. Ţie, doamnă şi ţie şi tuturor. El vă va vindeca, este a voastră. Peste tot este plin de amoriţi, de cananiţi şi de necredinţă, dar intraţi şi ocupaţi-o pentru că este a voastră; vă aparţine!” Aşa este.

Spuneţi: „Trebuie să lupt dacă vreau s-o stăpânesc; măreşte-mi curajul, Doamne!”

Acesta nu este un loc pentru picnic, ci este un câmp de bătălie. Nu este un loc în care să ne întindem pe spate şi să spunem: „Doamne, vino şi bagă asta în mine şi atunci voi face…” Nu, nu! Nu aşa se face! Dumnezeu nu a procedat niciodată aşa, ci El lucrează întotdeauna în conformitate cu Ceva.

Aşa cum am spus aseară, în natură sunt mai multe legi: legea electricităţii, legea apei, legea gravitaţiei, ceea ce înseamnă că tu trebuie să lucrezi în conformitate cu ceva.

El a zis: „Ţara este acolo!” Şi când s-au uitat, unii dintre israeliţi au spus: „N-o putem lua! Noi suntem ca nişte lăcuste pe lângă uriaşii aceia!” Aceasta au spus zece dintre iscoade când s-au întors.

Dar acolo erau şi Iosua şi Caleb. Şi pentru că ştiau ce spusese Dumnezeu, au zis: „O putem lua; este a noastră!”

Păi, Ierihonul avea zidurile atât de groase, încât se puteau întrece pe ele două care de luptă, iar porţile acelea mari erau închise. „Cum îl vom putea birui cu suliţele noastre? Oamenii de acolo par nişte uriaşi; probabil sunt urmaşii lui Ham.”

Vedeţi? Ei priveau la partea firească. Cum poate să umble femeia aceasta? Cum se poate face bine bărbatul acesta care în câteva zile ar trebui să moară din pricina bolii de inimă de care suferă? Dar femeia aceea?

Este inexplicabil. Aşa ceva nu se poate explica, dar Dumnezeu nu poate fi cunoscut prin explicaţii.

Nimeni nu-L poate înţelege pe Dumnezeu. Tu trebuie să accepţi prin credinţă şi să spui: „Aşa este.” Este împotriva ştiinţei şi a cunoştinţei omeneşti. Înţelepciunea lumii este o nebunie înaintea lui Dumnezeu.

Este împotriva oricărei cercetări ştiinţifice ca o virgină să nască un Copil, şi totuşi a făcut-o. De unde a apărut lumea? Dumnezeu a zis: „Să fie…” şi a fost.

Acum El v-a dat această făgăduinţă; este a voastră. Toţi aţi fost vindecaţi cu o mie nouă sute de ani în urmă, când Isus a murit la Calvar. Ştiu că au crescut o mulţime de spini şi că o mulţime de cananiţi stau şi spun: „Zilele minunilor au trecut!” O mulţime de fereziţi strigă: „Eu nu cred ca acei holly-roller.” Dar intraţi şi luaţi-o în stăpânire! Este a voastră. Dumnezeu v-a dat-o; vă aparţine. Este făgăduinţa Lui, deci duceţi-vă şi luaţi-o orice ar fi. Ce vă pasă de cananiţi dacă aşa a spus Dumnezeu? Făgăduinţa Lui nu este pentru acele „feţe lungi” care spun că zilele minunilor au trecut, ci este pentru cel ce crede.

Un bărbat mi-a zis: „Eu nu cred aceasta, frate Branham,” dar eu i-am răspuns: „Nici nu este pentru tine, ci este pentru cel ce crede.” Asta-i tot.

El i-a zis lui Moise: „Iată, Eu trimit un Înger înaintea ta…El îţi va pregăti calea.”

Dacă aţi observat, când au ajuns acolo, unii au privit spre lucrurile fireşti, în timp ce alţii s-au uitat la lucrurile duhovniceşti, la făgăduinţa lui Dumnezeu.

În urmă cu 5-6 ani, am fost chemat la un spital unde un băiat era pe moarte din cauza difteriei negre (boală infecţioasă a căilor respiratorii). Doctorul nu a vrut să mă lase înăuntru. Mai târziu am aflat că era catolic. El mi-a zis:

„Predicatorule, nu poţi intra acolo! Gândeşte-te că ai şi tu copii.” Spunea aceasta pentru că încerca să mă protejeze. „Băiatul este pe moarte. Nu se mai poate face nimic pentru el. Este inconştient de două zile, iar electrocardiograma arată că este aproape de zero. Nu mai există nimic să-l poată aduce înapoi.”

Părinţii lui, care erau acolo, au zis:

„Totuşi am vrea să intre la el. Dacă un preot ar vrea să intre, l-aţi lăsa?”

„Sigur că da. El nu este căsătorit şi nu are copii ca şi tine.”

„Îmi asum responsabilitatea,” am zis eu.

În cele din urmă m-a îmbrăcat ca pe unul din Ku Klux Klan, m-am spălat pe mâini şi m-a condus în camera băiatului, care era inconştient. Mama lui a îngenuncheat de-o parte şi tatăl lui de partea cealaltă, în timp ce asistenta medicală stătea la capătul patului.

N-am făcut nimic altceva decât L-am rugat pe Dumnezeu să-l lase pe acel copil să trăiască. Nu cred că era voia Lui să-l ia în felul acela, fiindcă avea vreo 15 ani. Mi-am pus mâinile peste el şi am spus:

„Dumnezeule, acesta este Cuvântul Tău şi eu cred în Tine. Îmi pun mâinile peste el ca aducere aminte a ceea ce ai spus Tu.” După ce am spus aceste cuvinte, am spus: „Amin!” şi m-am ridicat. Tatăl copilului s-a dus la soţia lui, a îmbrăţişat-o şi a spus: „Mami, ce minunat este, aşa-i?” Şi ea a răspuns: „Da, scumpule. Când mă gândesc că Domnul l-a vindecat pe fiul nostru, este cu adevărat minunat!” Spuneau aceste cuvinte deşi el zăcea acolo pe moarte.

Atunci sora medicală a zis: „Domnule, cred că nu aţi înţeles ce a spus doctorul. Nu zic că este rău să ai credinţă, dar cum puteţi fi atât de bucuroşi când fiul vostru va fi doar un cadavru peste câteva ore? Când electrocardiograma arată cum este cea a fiului vostru, înseamnă că pacientul este pe moarte.”

Şi bărbatul acela sfânt, şi-a şters lacrimile, a pus o mână pe umărul asistentei şi i-a zis: „Copilă dragă, tu priveşti la acea electrocardiogramă,  fiindcă doar acolo ştii să priveşti, dar eu privesc la promisiunea divină făcută de Dumnezeu. Băiatul meu trăieşte!” Aleluia!

Fiul lui este acum căsătorit şi are un bebeluş. Depinde ce crezi tu despre făgăduinţa lui Dumnezeu. El ţi-o dă dacă intri şi o iei. Este a ta, intră şi ia-o!

Cele zece iscoade au spus: „Păi, nu putem!” dar Iosua şi Caleb au ştiut ce a zis Dumnezeu şi au crezut.

Fiţi atenţi ce scrie în versetele 29 şi 30 din Exod 23:

„Nu-i voi izgoni într-un singur an dinaintea ta, pentru ca ţara să n-ajungă o pustie şi să nu se înmulţească împotriva ta fiarele de pe câmp.

Ci le voi izgoni încetul cu încetul dinaintea ta, până vei creşte la număr şi vei putea să intri în stăpânirea ţării.”

Acceptă vindecarea acum, indiferent ce ai simţit. Nu aştepta până începe rugăciunea, ci accept-o acum. Dacă nu poţi să-ţi mişti piciorul, dar poţi să-ţi mişti degetul mare, asta-i tot ce-ţi trebuie. Aşa este.

„Îl voi izgoni pe duşman încetul cu încetul dinaintea ta.” Orice îndoială, orice necredinţă…. Înainte să se termine adunarea, vei putea să strigi şi să alergi încoace şi încolo. „Dacă vei face tot ce-ţi voi spune, Eu îi voi izgoni! Voi trimite Îngerul Meu înainte ta, tu ţine doar calea.”

O, creştinilor, voi nu vă daţi seama ce privilegiu avem! Este ca şi cum am trece pe sub o boltă mare şi am intra într-un magazin cu de toate. Când intru într-un astfel de magazin, cu de toate, îmi place să mă comport ca şi cum ar fi al meu, voi nu? Dacă văd undeva sus ceva, aduc o scară şi mă urc acolo să văd ce este şi cum arată.

Aşa este şi în Hristos Isus. Noi toţi suntem botezaţi printr-un singur Duh, să alcătuim singurul trup al lui Dumnezeu: Isus Hristos, unde avem pace, bucurie, fericire, îndelungă răbdare, bunătate, blândeţe, îndurare, Duhul Sfânt, puterea lui Dumnezeu, vorbirea în limbi şi tălmăcirea, vindecarea divină, înţelepciune, strigăte, slavă, etc. Aleluia! Toate acestea sunt ale noastre, ale fiecărui credincios. Ne aparţin.

„El îţi iartă toate fărădelegile tale; El îţi vindecă toate bolile tale.” (Psalmul 103.3). Toate acestea îmi aparţin, sunt ale mele.

Dacă vindecarea divină pare puţin mai sus, este în magazinul meu cu de toate, aşa că îmi aparţine. Acesta este magazinul nostru cu de toate, ce mai aşteptaţi?

Când sunt aici, mă urc acolo sus şi o iau. Este a mea. Poate este puţin mai sus şi trebuie să mă întind mai tare, poate trebuie să mă zbat puţin, dar voi avea lucrul acela pentru că sunt determinat să-l am.

Aşa erau şi israeliţii. Ei s-au dus drept spre zidurile care împrejmuiau Ierihonul. Iosua Îl văzuse pe Dumnezeu cum despicase apele Iordanului înaintea lor, deci îi era uşor să creadă că dacă oamenii vor înainta strigând, zidurile vor cădea.

Ei bine, cei care aţi primit botezul Duhului Sfânt aveţi mărturia că Isus Hristos trăieşte şi domneşte, aşa că ar trebui să vă fie uşor să credeţi în vindecarea divină.

Păi, Iosua a crezut că de îndată ce vor începe să strige, zidurile se vor prăbuşi. Biruinţa era a lor, pentru că aşa spusese Dumnezeu. Asta-i tot. Aşa a spus Dumnezeu.

Îngerul Domnului mergea înaintea lor, un Stâlp de Foc noaptea şi un Stâlp de nor ziua, Îngerul Legământului, Logosul, Hristos înainte să fie făcut trup ca să locuiască printre noi.

Acum aş vrea să vă întreb ceva. Acela a fost semnul Vechiului Testament: ei au urmat acel Stâlp de Foc. Oriunde mergeau, mergea cu ei; când se oprea Stâlpul de Foc se opreau şi ei şi îşi ridicau tabăra sub El.

Biblia nu spune „un tunet de foc”, ci „un Stâlp de Foc.” Şi unde se oprea El, se opreau şi ei. Preoţii Îl urmau pretutindeni, şi oridecâte ori se mişcau, sunau din trâmbiţe. Chiar dacă era ora 3.00 din noapte sau amiaza, când El pornea,  ei toţi îşi ridicau tabăra şi Îl urmau. Ei urmau Stâlpul de Foc, păşind astfel în voia Domnului. Ce frumos!

De-a lungul celor aproape 1500 de ani ai epocii întunecoase, ei nu L-au văzut. Dar într-o zi, s-a ridicat unul pe nume Martin Luther. El a văzut Stâlpul de Foc şi au pornit în reformă.

Dar ştiţi ceva? Ei au organizat biserica atât de strâns încât a început să fie doar biserica luterană. Ori erau luterani, ori nu… Dar Stâlpul de Foc nu stă deasupra la aşa ceva şi a plecat mai departe, fără ca luteranii să-L mai poată urma. Trecuseră ani buni de la moartea lui Luther, şi s-a ridicat o altă generaţie de slujitori sau preoţi ai bisericii, iar ei au devenit tot mai slabi pentru că Stâlpul de Foc a plecat din mijlocul lor.

Luteranii nu l-au putut urma din cauză că aveau toate acele ritualuri şi toate acele lucruri scrise jos.

Dar iată că s-a ridicat un tip pe nume John Wesley, care L-a văzut şi a mers după El, pornind o trezire care a salvat Anglia acelui timp.

Wesley, George Whitefield şi alţii, au avut acea mare trezire. Dar ce s-a întâmplat în continuare? S-au organizat atât de bine încât după câteva generaţii au ajuns cât se poate de ţepeni. Acesta-i adevărul. Însă Stâlpul de Foc nu a putut să stea deasupra la aşa ceva şi a plecat mai departe.

Şi un grup de oameni numiţi „penticostali”, L-au văzut şi L-au urmat, ridicându-şi o biserică sub El. Dar partea tristă este că şi ei s-au organizat, ceea ce a făcut ca Stâlpul de Foc să meargă mai departe fără ca ei să-L poată urma. Aşa este. Dar Stâlpul de Foc pleacă oricum. Aşa a spus Dumnezeu şi acesta este Adevărul. Ei au avut călăuzirea Stâlpului de Foc noaptea şi a Norului ziua.

Acum, în seara aceasta, aici în casa lui Dumnezeu este prezent acelaşi Stâlp de Foc… Îngerul Legământului era Domnul Isus Hristos. El a murit, a înviat şi trăieşte veşnic, dar înainte de moartea SA, a promis că lucrările pe care le-a făcut El, ba chiar mai mari, le vom face şi noi, pentru că El  S-a dus la Tatăl. Este adevărat?

El n-a pretins niciodată că ar fi Vindecător, ci a spus: „Eu fac ce Îl văd pe Tatăl făcând; şi tot ce face El, fac şi Eu.” (Ioan 5.19 – parafrazare). Este corect? Noi am studiat aceasta aseară când am citit din Ioan 5.19. Probabil că a spus aceste cuvinte când a fost criticat că nu i-a vindecat pe toţi bolnavii de la scăldătoarea Betesda. El a vindecat un singur bărbat aflat pe targă, pentru că Dumnezeu I-a arătat unde era acel om. Astfel, El S-a dus şi a făcut ce I-a spus Dumnezeu să facă, după care a plecat mai departe.

Şi ce a spus? „Eu nu fac nimic de la Mine, ci fac ceea ce Îl văd pe Tatăl făcând; şi tot ce face Tatăl, fac şi Eu întocmai. Tatăl Meu lucrează şi Eu de asemenea lucrez.”

Acela era Stâlpul de Foc care Se manifesta aici pe pământ urmând voia lui Dumnezeu. Şi după 1900 de ani, noi avem încă acelaşi Stâlp de Foc în mijlocul nostru; şi El nu este doar cu mine, ci este cu noi toţi.

El a dat o legitimare divină. Vă amintiţi de predicatorul baptist care m-a provocat cu privire la vindecarea divină, afirmând că nu sunt decât un prozelit religios şi că ar trebui să fiu izgonit din oraş, luându-şi în acelaşi timp sarcina de a face chiar el aceasta.

Poate mulţi dintre voi aţi fost prezenţi la adunarea din Houston. Să vă văd mâinile. Sigur că da. Peste tot… S-a scris chiar şi un articol în ziar. Eu am spus că nu vreau să mă cert cu nimeni, dar fratele Bosworth a zis: „Mă voi ocupa eu.” Şi bătrânul „Caleb” a stat în faţa acelui tânăr doctor în divinitate. „Fii liniştit, frate Branham,” mi-a zis el, „fiindcă nu mă voi certa.” Şi voi toţi ştiţi cum a stat acest bătrân patriarh în faţa acelor mii de oameni, zicând:

„Frate Best, vreau să-ţi pun o întrebare… Să-mi răspunzi cu „da” sau „nu” şi totul va fi clar.” După care a continuat: „Au fost Numele de răscumpărare ale lui IaHVeH aplicate lui Isus? Da sau nu?”

Însă Best a răspuns: „Am să-ţi răspund când voi ajunge sus.”

„Te rog să-mi răspunzi acum şi nu va mai fi nevoie să mergi sus.”

 Păi, n-a fost nimic de spus acolo.

Şi fratele Bosworth a continuat: „Îmi pare rău, frate Best, că nu poţi răspunde. Am aici 600 de texte din Noul Testament care afirmă că Isus Hristos este Acelaşi ieri, azi şi în veci.”

„Asta-i cea mai slabă!” a spus Best, dovedind cu adevărat că era slab. Dar dacă ar fi spus „Nu”, ar fi negat că Isus Hristos a fost IeHoVaH Jireh, Jertfa dată de Dumnezeu. Dacă ar fi spus „Da,” ar fi recunoscut că El era IeHoVaH Jireh şi atunci trebuia să-I aplice şi celelalte Nume de răscumpărare: IeHoVaH Rafa, Vindecătorul, Acelaşi ieri, azi şi în veci. Deci asta a fost tot.

Domnul Best s-a urcat pe platformă, l-a plesnit pe bătrânul predicator care stătea acolo şi a zis:

„Aduceţi-l pe predicatorul acela divin! Să-l văd şi eu făcând o minune şi voi crede.”

Fratelui Bosworth i-a fost pur si simplu ruşine de atitudinea lui.

Eu mă aflam sus la balcon, unde fusesem dus de fratele meu şi de câţiva poliţişti. Fratele Bosworth a zis:

„Ştiu că fratele Branham este în adunare, dar este decizia lui dacă vrea să vină aici să încheie adunarea, sau nu.”

Când l-a auzit ce spune, fratele meu Howard mi-a zis:

„Stai liniştit!”

„Dar nu stau liniştit?” l-am întrebat eu. Chiar în momentul acela am auzit Ceva. El era acolo. Atunci nu am mai stat liniştit, ci m-am ridicat. Howard a vrut să mai zică ceva, dar soţia mea i-a zis: „Lasă-L!” Înţelegeţi?

Oamenii au început să strige. Câteva sute de uşieri se ţineau de mâini ca să pot merge pe platformă, iar când am ajuns acolo, am zis:

„Nu-l judecaţi pe domnul Best. Fiind american, el are dreptul să creadă ce vrea. Are şi dreptul biblic să creadă, însă fiind american, nu poate fi obligat să creadă ceea ce cred eu. De aceea ducem lupte în Coreea acum.

……………………………………………………………………………………….

Eu nu am afirmat niciodată că aş fi un vindecător divin. Acel bătrân diavol a spus atunci când s-a întâlnit cu Isus Hristos: „Dacă ai fi Fiul lui Dumnezeu, ai face o minune în faţa mea, ca s-o văd.”

Nu cu mult timp în urmă, un bărbat m-a provocat la radio, spunând că oferă o mie de dolari oricărui om care va face o vindecare divină. O oră mai târziu, la uşa mea erau deja vreo 20 de pacienţi cu doctorii lor şi dovezile necesare, aşa că le-am zis:

„Să mergem să luăm mia de dolari.” Şi ne-am dus la el acasă.

Când m-a văzut, bărbatul acela mi-a zis: „Te voi duce la Abilene, Texas, unde este sediul nostru, şi acolo vom aduce o fetiţă, îi vom tăia braţul şi tu s-o vindeci. După ce vei face aceasta, îţi vom da cei o mie de dolari.”

„Tu suferi de o gravă deficienţă mintală, dacă te-ai putut gândi la aşa ceva. Acelaşi diavol bătrân I-a spus şi lui Isus: „Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, porunceşte ca pietrele acestea să se facă pâini, ca să mănânci.” (Matei 4.3).L-a dus apoi sus pe Templu şi I-a zis: „Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, aruncă-Te jos; căci este scris: ,El va porunci îngerilor Săi să vegheze asupra Ta; şi ei Te vor lua pe mâini, ca nu cumva să Te loveşti cu piciorul de vreo piatră.” Vedeţi, Îi cita din Scriptură.

Acelaşi diavol bătrân I-a spus lui Isus când era pe cruce: „Dacă eşti fiul lui Dumnezeu, coboară-Te de pe cruce şi Te vom crede.” (Matei 27.40). L-au legat cu o cârpă la ochi, L-au lovit peste cap cu o nuia şi I-au zis: „Dacă eşti proroc, spune-ne cine Te-a lovit!”

Acel bătrân diavol trăieşte şi procedează la fel. El dorea să se facă o minune în felul acela. Nu avea destulă inteligenţă să se uite în jur ca să vadă ce face Dumnezeu, sau altfel spus: Nu avea atitudinea spirituală corectă ca să vadă ce face Dumnezeu.

Isus a spus: „Lăsaţi-i: sunt nişte călăuze oarbe; şi când un orb călăuzeşte pe un alt orb, vor cădea amândoi în groapă.” (Matei 15.14). Aşa că, nu vă certaţi cu ei!

Revenind la întâmplarea cu domnul Best, eu i-am zis fratelui Bosworth: „Nu trebuia să spui aceasta, pentru că eu n-am zis niciodată că aş fi un vindecător divin.” În vremea aceea, literatura mea era tipărită în 17 limbi. Şi am continuat: „Nu am afirmat niciodată că aş fi un vindecător divin, ci întotdeauna am spus că Dumnezeu este singurul Vindecător. Tot ce fac eu este să-i îndrept pe oameni spre Isus Hristos. În ce priveşte vedeniile acestea, sunt adevărul. Acesta este un dar divin. Oricine ştie că Dumnezeu n-ar avea nici o legătură cu ceva greşit; El nu va depune niciodată mărturie pentru o minciună. Voi ştiţi aceasta. Deci dacă este Adevărul, Dumnezeu Îl va legitima; dar dacă nu este Adevărul, El nu va sta de partea lui.”

Nu am apucat să spun mai multe, pentru că El Şi-a şi făcut apariţia. În seara aceea erau acolo doi fotografi de la Studiourile Douglas: un evreu şi un catolic, şi ei au făcut o fotografie în care L-au prins pe El. Chiar în seara aceea, s-au dus şi au developat filmele, fiindcă fuseseră chemaţi de predicatorul Best să-l fotografieze în diferite ipostaze: cum se face că îi dă un pumn în barbă fratelui Bosworth, etc. Bărbatul acela este baptist, dar nu toţi baptiştii sunt aşa.

Când au developat filmele au constatat că nu ieşise nici o poză: Dumnezeu nu îngăduise acest lucru. Toate erau voalate. Dar când s-au uitat la filmul în care mă fotografiaseră pe mine, L-au văzut pe Îngerul Domnului. Imediat au intrat în legătură cu George J, Lacy, şeful F.B.I. de la amprente şi evenimente dubioase, iar el le-a luat şi le-a studiat timp de câteva zile, iar într-o seară a venit, ne-a invitat pe toţi în clădirea „Shell” şi a spus:

„Cine este reverendul Branham?”

„Eu.”

„Ridică-te, te rog.” Apoi a continuat: „Tu vei trece ca orice muritor, dar cât timp va exista o civilizaţie creştină, fotografia aceasta va fi nemuritoare. S-a spus că nu există nici o dovadă ştiinţifică cu privire la vreo Fiinţă nemuritoare, dar acum nu mai pot susţine aceasta. Ochiul mecanic al aparatului de fotografiat nu poate prinde ceva psihologic Aceasta este cu adevărat o Fiinţă supranaturală.”

El este şi în seara aceasta aici. De ce? Nu pentru mine, ci pentru adevărul pe care L-am mărturisit şi a fost văzut în adunările de peste tot din lume.

A fost văzut la râul Ohio, când eram doar un predicator tânăr şi botezam primul grup în biserica baptistă. Într-o singură după-amiază au fost botezate cinci sute de persoane, la capătul străzii Spring din Jeffersonville. Ziarele au scris un articol despre aceasta:

„O Lumină misterioasă şi-a făcut apariţia deasupra unui predicator baptist local, care boteza la râu.”

Acea Lumină a fost surprinsă în mai multe locuri. O puteţi vedea în cartea mea.

Dar ea nu s-a prezentat pentru mine, ci pentru că Isus Hristos a înviat din morţi; şi acelaşi Stâlp de Foc care a însoţit poporul Israel, însoţeşte şi Biserica Duhului Sfânt în seara aceasta.

Moise era unul din prorocii poporului Israel. El nu era poporul, ci era unul din popor. Înţelegeţi? Stâlpul de Foc nu a mers cu ei numai pentru Moise, deşi a spus: „Voi trimite Îngerul Meu înaintea ta,” ci a făcut-o pentru tot poporul.

Noi toţi trebuie să lucrăm împreună într-o unitate. Trebuie să dăm la o parte toate diferenţele, să lăsăm deoparte doctrinele şi celelalte lucruri, să ne îmbrăţişăm şi să mergem înainte ca să luăm în stăpânire făgăduinţa pe care ne-a dat-o Dumnezeul cel Atotputernic. Fie ca El să vă binecuvânteze.

Tată ceresc, Îţi mulţumim pentru seara aceasta…  Eu am încercat să spun câteva cuvinte în faţa acestor oameni care sunt o audienţă plăcută.

Atotputernicule Dumnezeu care L-ai înviat pe Isus Hristos din morţi. În seara aceasta, El stă pe scaunul Său de domnie, aşteptând ca Biserica să propovăduiască Cuvântul în toată lumea, astfel ca El să poată veni înapoi şi să Se aşeze pe scaunul de domnie al lui David. Îngăduie Doamne, ca El, marele Logos, Îngerul lui Dumnezeu care a fost cu poporul Israel în pustie, i-a călăuzit şi i-a hrănit cu mană din cer, să fie şi cu noi, cu Biserica de astăzi, să ne călăuzească şi să ne hrănească cu „mana” Duhului Sfânt din cer, cu putere, semne şi minuni. Îţi mulţumim pentru El, Tată.

Te rog să te înduri de slujitorul Tău nevrednic şi să faci ca seara aceasta să fie o seară de care să-şi amintească toţi; iar când vom pleca din locul acesta, să spunem şi noi ca cei doi de pe drumul Emausului: „Cum nu ne ardeau inimile din pricina prezenţei Lui?”

Fă aceasta, pentru că o cerem în Numele lui Isus. Amin.

Am încercat să termin în fiecare seară la 9.30, ceea ce este ceva nou pentru mine. Adunările acestea nu sunt atât de apăsătoare pentru mine, fiindcă încep să vorbesc şi apoi predic… Este o altfel de ungere. Dumnezeu să fie cu noi.

Ce numere s-au împărţit, Billy? „M” de la 1 la 100. Deci s-au împărţit o sută de numere de rugăciune cu litera „M”. În ordine.

Azi dimineaţă am avut o vedenie minunată. Soţia mea a ieşit puţin din cameră, iar în timpul cât a fost plecată, mă uitam la un pătrat luminos în care se desfăşura o vedenie puternică. Când a revenit în cameră, i-am spus şi ei şi am fost cutremuraţi amândoi de puterea Duhului Sfânt.

Astăzi le-am spus-o şi la câţiva fraţi, dar nu ştiu ce înseamnă. Cu siguranţă a fost ceva măreţ. Poate vom avea timp să vorbim despre ea mâine sau în altă zi.

Câţi din cei prezenţi aici nu au numere de rugăciune, dar vor să fie vindecaţi? Ridicaţi mâna. În orice adunare, sunt vindecaţi cam 10% din cei ce vin pe platformă, restul fiind din sală. Vedeţi? Tot ce vă cer este să vă rugaţi şi să credeţi din toată inima că ceea ce vă spun este adevărul şi că Dumnezeu a făcut aceasta. În ce mă priveşte, eu cred din toată inima că fiecare dintre voi va fi vindecat. Fie ca Domnul să vă binecuvânteze şi să se îndure.

Aş vrea să staţi liniştiţi, în special cei mici. Staţi în linişte pe locurile voastre, pentru că acesta este un serviciu al Domnului.

Cred că voi, creştinii, mă înţelegeţi, fiindcă sunt fratele vostru. În aceste adunări te confrunţi cu tot felul de lucruri. Nici nu vă daţi seama cum este când intri într-un canal de duhuri pentru o vedenie, şi ai o mulţime în care unii se roagă, alţii se îndoiesc, etc.

Şi Isus S-a întâlnit într-o zi cu o asemenea mulţime. Şi ce a făcut? L-a luat pe acel bărbat de mână, l-a scos afară din cetate, iar acolo a luat ţărână şi scuipat şi a făcut un pic de tină cu care i-a uns ochii, apoi i-a spus să meargă să se spele şi va vedea. Şi aşa a fost.

A fost într-un alt loc, unde toţi plângeau după o fetiţă care murise. Toţi au râs de El pentru că a zis că fetiţa nu este moartă, ci doarme. Şi ce a făcut? I-a scos afară pe toţi şi a intrat El. Vedeţi? Este nevoie de unitate şi armonie; toţi trebuie să fie într-un acord. Atunci Duhul Sfânt vine fără nici o problemă şi după o rugăciune simplă se întâmplă lucruri minunate.

Nădejdea mea este că veţi crede că ceea ce v-am spus este adevărat. Dumnezeu ştie că v-am spus Adevărul. Am văzut adunări în care s-au adunat stive de scaune cu rotile, tărgi şi cârje, şi am stat doar pe platformă.

În Africa de Sud, la o singură rugăciune s-au vindecat douăzeci şi cinci de mii de oameni. La o singură rugăciune. A fost suficient să vadă un singur lucru întâmplându-se pe platformă şi asta a fost tot. Toţi îşi ziceau: „Dacă Dumnezeu este pe platformă este şi printre noi,” şi douăzeci şi cinci de mii s-au vindecat la o singură rugăciune.

Aş vrea să staţi în rugăciune în timp ce oamenii se vor alinia în rând. Vreau să credeţi din toată inima că Dumnezeu vă va face bine, fiindcă atunci o va face.

Domnul să ne dea tot timpul această credinţă. Am văzut o femeie care a fost vindecată chiar acum. Aşa este. Fie ca Domnul Isus să ne binecuvânteze.

Vreau să fiţi plini de respect şi să credeţi din toată inima că Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu este aici ca să vă facă bine pe toţi cei care aveţi nevoie de aceasta. Ştiu că în ziua judecăţii, când tainele inimilor vor fi descoperite, voi da socoteală de ceea ce spun, dar acesta este adevărul: Atotputernicul, Îngerul pe care-L vedeţi în fotografia aceea este aici, la o distanţă mai mică de două picioare de mine.

În Numele lui Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, iau sub control fiecare duh din această clădire, spre slava lui Dumnezeu.

Fiţi respectuoşi, pentru că trebuie să vorbesc puţin cu femeia aceasta. Dacă ar fi aici, ce i-ar spune Isus acestei femei? I-ar zice: „Te voi vindeca!”? Nu ar putea, pentru că El a făcut-o deja, este adevărat? Odată, El S-a oprit la o fântână, a vorbit cu o femeie şi i-a spus care era problema ei. El putea să facă numai ce-I arăta Tatăl, aşa-i? Aşa spune Scriptura. Noi ştim că El nu este mort, ci este viu, şi este prezent în locul acesta în formă de Duh. Cel pe care-L vedeţi în fotografia de acolo este El, Domnul, Logosul, Îngerul Legământului, şi este prezent aici.

Acum am să vorbesc puţin cu sora noastră. Cred că nu ne cunoaştem, este adevărat, doamnă? În ordine. Aş vrea toată atenţia ta. Învăţătorul nostru a vorbit odinioară cu femeia de la fântână şi I-a zis: „Dă-Mi să beau.” Şi ea I-a răspuns: „Fântâna este adâncă şi nu ai cu ce să scoţi.”

„Dacă ai şti cine este Cel cu care stai de vorbă, tu Mi-ai cere să-ţi dau să bei şi n-ar mai fi nevoie să vii să scoţi altă apă.” Presupun că ştii povestirea. Oare de ce vorbea aşa? După părerea mea sinceră, cred că vorbind cu ea S-a familiarizat cu duhul ei, cu sufletul ei, şi a aflat ce probleme avea.

Dacă El este Acelaşi ieri, azi şi în veci, dacă Stâlpul de Foc este aici, Duhul Sfânt, cred că El îmi va descoperi şi mie care este problema ta…

Tu ştii că Filip s-a dus şi l-a adus pe Natanael. Când Filip i-a vorbit despre Isus, Natanael a zis: „Poate ieşi ceva bun din Nazaret?” „Vino şi vezi!” i-a răspuns prietenul său. Şi când l-a văzut venind, Isus a zis: „Iată un israelit în care nu este vicleşug.” „De unde mă cunoşti?”

„Înainte să te cheme Filip, te-am văzut când erai sub măslin.” Aceasta l-a convins pe Natanael, aşa-i? Doar atât i-a spus şi a fost destul.

Aceasta ar fi de-ajuns şi pentru tine? Te va face să crezi? Eu cred că da. Noi doi suntem la fel ca în tabloul de la fântână: un bărbat şi o femeie care nu se cunosc stau de vorbă.

Şi femeia aceea era o credincioasă. Ea a zis: „Părintele nostru Iacov, ne-a făcut fântâna aceasta şi a băut şi el din ea.” Şi tu eşti o credincioasă, iar eu sunt fratele tău.

Dacă va vrea, Dumnezeul cel Atotputernic va descoperi acum care este problema ta. Tu ai probleme cu ochii; ai astigmatism, dar ai venit aici pentru cineva care locuieşte în alt ţinut. Este un ţinut cu multe lacuri: Minnesota, este adevărat? Şi femeia aceasta are o boală rară, este adevărat? Văd un doctor înalt şi slab care o consultă. Este ceva care nu-i lasă sângele să circule prin vene. Îl văd cu ceva în urechi, apoi atinge locul care îl doare şi dă din cap. Este adevărat? Este adevărat ce ţi-am spus? Nu eu ţi-am spus aceste cuvinte, ci altcineva; şi El cunoaşte toate lucrurile; ştie ce a fost şi ce va fi. Este adevărat? Lucrul acesta a fost pentru o prietenă, aşa-i? Dă-mi batista şi vino aici.

Scumpul nostru Tată ceresc, Te rog s-o vindeci prin marea Ta putere pe femeia pentru care a fost adusă această batistă. Fie ca Duhul Sfânt al lui Dumnezeu să meargă mai departe acum, şi aceste două femei să fie vindecare spre slava lui Dumnezeu, pentru că Te rugăm în Numele lui Isus Hristos. Amin.

Dumnezeu să te binecuvânteze, soră.

Dumnezeu să te binecuvânteze. Vino aici. Câţi credeţi din toată inima? Toţi ar trebui să spuneţi: „Cred că Isus Hristos este prezent. El a înviat din morţi şi este viu. Ceea ce vedem este doar o adeverire a prezenţei Lui. El vă stimulează credinţa prin predicarea Cuvântului, apoi vine şi Se legitimează făcând minuni.

Vino. Desigur, fiecare dintre voi poate vedea că bărbatul acesta are o pâlnie în ureche. Să ne plecăm capetele, dar să nu le ridicaţi până nu vă spun eu.

O, bunule Dumnezeu care L-ai ridicat pe Isus din mormânt, aşa cum spunea David: „Domnul a zis Domnului meu: „Şezi la dreapta Mea, până voi pune pe vrăjmaşii Tăi sub picioarele Tale.” (Psalmul 110.1).

Te rog să ai milă de bărbatul acesta, care are în ureche o pâlnie mare. Satan i-a făcut acest mare rău ca să-l poată împinge în faţa vreunei maşini şi să fie omorât înainte de vreme, dar Tu eşti Fiul slăvit al lui Dumnezeu, Cel care l-a dezbrăcat de toată puterea lui la Calvar.

O, Doamne, rugămintea mea este să ne dai ceea ce ne-ai promis chiar în seara aceasta, fiindcă ai zis că ne vei da orice vom cere în Numele Tău. Şi eu cer ca duhul de surzenie care îl robeşte pe bărbatul acesta, să-l părăsească chiar acum, în Numele lui Isus Hristos, Fiul Dumnezeului celui viu.

De cât timp eşti aşa? (Bărbatul vorbeşte cu fratele Branham). În ordine. Puteţi să vă ridicaţi capurile. În ordine. Deci acum poţi auzi aceste zgomote. Crezi din toată inima? Ştii că te iubeşte, nu-i aşa? Da? Mă auzi?

Şi tu ai o boală de ochi, este adevărat? Ai şi un cheag de sânge în picior, aşa-i? Acum te-au părăsit, au plecat de la tine. Aceste boli au fost multă vreme acolo, dar acum au plecat.

Şi încă ceva: te pregăteşti să călătoreşti cu avionul. Socrul tău tocmai a murit. El locuia în Idaho. De acolo ai venit. El tocmai a murit şi tu vei pleca dimineaţă. Ai primit vestea astăzi; du-te deci în drumul tău şi bucură-te. Domnul să te binecuvânteze şi să te facă bine.

Aveţi credinţă în Dumnezeu! Credeţi din toată inima şi veţi avea ce aţi cerut.

Crezi că artrita de care suferi te va părăsi? Ai şi tensiune arterială, este adevărat? Suferi şi de astmă. Bine, ridică mâna şi spune: „Accept!” Dumnezeu să te binecuvânteze, şi fie ca Domnul să te facă bine. Amin.

Tu ai hernie, este adevărat domnule? Şi vrei să scapi de ea. Crezi că Dumnezeu te va vindeca? Da? Dumnezeu să te binecuvântezi. Poţi primi ceea ce ceri.

Să credeţi şi cei aflaţi în audienţă, pentru că ungerea Duhului Sfânt este peste tot. Tot ce vi se cere este să credeţi din toată inima şi Dumnezeu vă va da.

Vino, doamnă. Nu ne cunoaştem, aşa-i? Eu unul nu te-am văzut niciodată. Dacă eşti bolnavă, eu nu te pot vindeca, însă viaţa ta nu îmi este ascunsă. Dar nu sunt eu, ci este bunătatea Tatălui nostru, care te cercetează printr-un dar ceresc. Văd sus un semn: „9 A.M.” Este vorba de o operaţie care va avea loc duminică sau luni, este adevărat? O, Dumnezeule, ai milă de sora noastră şi binecuvânteaz-o ca să fie bine prin Numele lui Isus. Amin. Dumnezeu să fie cu tine şi să te ajute.

Vino. Tu eşti aici pentru o fetiţă care are leucemie. Doctorii nu mai au ce să-i facă, este adevărat? Tu eşti asistentă medicală. Ai avut astmă, dar Domnul te-a vindecat. Apoi ai alunecat de pe cale. Predă-ţi inima lui Dumnezeu şi fetiţa şi tu veţi fi bine. Du-te şi Dumnezeu să fie cu tine. Crede din toată inima.

Vino, doamnă. Vei asculta de mine ca de prorocul lui Dumnezeu? Crezi? Scutur-ţi piciorul şi artrita te va părăsi. Du-te şi fii vindecată în Numele lui Isus Hristos.

Vino. Crezi că sunt prorocul lui Dumnezeu? Ţine-ţi respiraţia. Acum nu mai tuşeşti. Du-te şi fii bine în Numele lui Isus, fiindcă astmul te va părăsi.

Doamnă, tu ai fost vindecată în timp ce stăteai acolo. Mulţumeşte-i lui Dumnezeu.

Haideţi să spunem: „Lăudat să fie Domnul (Adunarea spune: „Lăudat să fie Domnul!”). Credeţi din toată inima şi veţi vedea slava lui Dumnezeu. Lăudaţi-L în gura mare! Cred că fiecare persoană din locul acesta poate fi vindecată chiar acum. Întreaga sală este albă, abia vă mai văd.

Ridicaţi-vă în picioare şi acceptaţi-L pe Isus Hristos şi El vă va vindeca.

Atotputernicule Dumnezeu, eu alung orice duh rău în Numele lui Isus Hristos. Eliberează-i pe cei suferinzi şi vindecă-i în Numele lui Isus Hristos.

– Amin –