GARY WALKER
Râu Sadului
25 iulie 2025
Laudă Domnului! Dumnezeu să vă binecuvânteze pe toți. Este bine să fim din nou împreună.
Haideți să deschidem Bibliile, și ne vom apuca de treabă.
Filipeni 1.6. Și Cuvântul spune:
„Sunt încredințat că Acela care a început în voi această bună lucrare, o va isprăvi până în ziua lui Isus Hristos.”
Să ne aplecăm capul pentru un cuvânt de rugăciune. Dacă este cineva aici care vrea să fie amintit în rugăciune, doar faceți-o cunoscut Domnului, ridicându-vă mâinile. Dumnezeu să vă binecuvânteze.
Doamne, Isuse, așa cum stăm în prezența Ta în această seară, eu mă rog ca Tu să împlinești oamenilor dorința inimii lor. Și așa cum stăm sub predicarea Cuvântului, vorbește-ne, Tată! Vindecă bolnavii, restaurează pe cei pierduți și vorbește-ne ca unor fii, Tată! O cerem în Numele Lui Isus Hristos. Amin.
Când începem să ne gândim despre Dumnezeu, vedem chiar la început, că era doar El singur, că nu erau îngeri și nu era nimeni care să se închine Lui. Și fratele Branham spune că El nici măcar nu era Dumnezeu, pentru că nu exista nimeni care să I se închine. El era ELOHIM. El umplea tot spațiul și timpul. Dar Acolo nu exista timp și nu exista spațiu, iar noi folosim cuvinte ca să încercăm să descriem ceva, ca să descriem o imagine în mintea noastră.
Când noi încercăm să-L descriem pe Dumnezeu, din păcate, noi trebuie să-L reducem, deoarece El este prea măreț pentru a fi descris. Unii ar spune că El este perfect, de nedescris. Dar noi trebuie să folosim cuvinte ca să descriem o imagine mintală, noi folosim cuvinte ca să încercăm să dăm sens la ceva ce nu putem înțelege.
Dar, la început, când nu era nici un început, Dumnezeu era El Însuși, nu era nimic altceva decât Dumnezeu. Nu era nici măcar lumină, nici întuneric, și este dificil pentru noi să înțelegem aceasta. Era doar Dumnezeu. Și chiar acolo, chiar acolo, tu ai fost ales.
Acum, Dumnezeu este prea mare ca să aleagă, El este prea măreț ca să ia o decizie, pentru că El cunoaște sfârșitul de la început. Deci, chiar atunci când nu era nimic altceva decât Dumnezeu, tu ai fost ales în El, când nu era nimic decât doar Dumnezeu. Aceasta înseamnă că atunci când Dumnezeu te-a ales, El a putut alege doar din El Însuși. Și acea filiațiune este ceea ce tu ești.
Fratele Branham spune: „…Tu, Duhul lui Dumnezeu.” Și Dumnezeu ne-a trimis nouă un Mesaj care să rupă acea amnezie spirituală, ca noi cumva să putem înțelege că facem parte din Personalitatea colectivă a lui Dumnezeu.
Fratele Branham a spus: „Când Dumnezeu S-a gândit la tine…” Acum, Dumnezeu este prea măreț ca să se gândească la tine, dar profetul spune că tu ești atât de etern cât este Dumnezeu etern. Dar noi folosim cuvinte. Atunci când Dumnezeu S-a gândit la tine, fratele Branham spune că El S-a gândit la El Însuși fiind tangibil. Dumnezeul invizibil făcut vizibil în Familia Sa.
În mesajul Casa viitoare, din anul 1964, profetul spune:
„Când Dumnezeu S-a gândit la tine, El S-a gândit la El Însuși fiind tangibil.”
Trebuie să admitem că noi nu doar că am venit de la El, ci noi suntem El. Ea este EL! Plină de Duhul Sfânt, și încă vă luptați cu ispitiri personale. Sfântul Pavel s-a luptat cu această idee. El s-a gândit: „Cum pot eu să fiu plin de Duhul Sfânt și să mă lupt cu propriile mele ispitiri? Oh, nenorocitul de mine! Lucrurile pe care nu vreau să le fac, eu le fac. Și lucrurile pe care le fac, nu ar trebui să le fac.” De aceea, greșeala nu te definește pe tine, ci Cuvântul este Cel care te definește. Noi suntem Personalitatea colectivă a lui Dumnezeu, deoarece Dumnezeu este prea mare, ca să fie în întregime reflectat într-o singură persoană. Dar când ne uităm la Isus, noi vedem o parte, noi vedem o fereastră mică, deoarece Dumnezeu S-a găsit în forma unui om. Deci, când mă uit la Isus, eu Îl văd pe Dumnezeu la nivelul meu. Și El nu a fost singurul Fiu, El a fost Primul dintre mai mulți fii. Isus a fost începutul unei noi Rase. Luptându-ne cu ispitiri personale, noi vrem să știm cine suntem noi, și ceea ce suntem noi.
Fratele Branham spune: „Dumnezeu este Suveran, și El a făcut un Plan, Planul salvării celor aleși de El, pe care El i-a cunoscut mai dinainte.” Și Dumnezeu este măreț pentru că El cunoaște toate lucrurile mai dinainte. Și din nou folosim cuvinte ca să descriem o imagine mintală.
Fratele Branham spune:
„Fiul a murit pe cruce ca să stabilească metoda salvării, și Duhul Sfânt execută cu atenție voia Tatălui. El lucrează toate lucrurile în acest moment, în conformitate cu scopul și voia Sa. El este în mijlocul acesteia.”
Unii spun: „Unde este Dumnezeu?” Eu îți sugerez că Dumnezeu este pe scaunul pe care tu l-ai ales acum.” Fratele Branham spune că Dumnezeu a vrut să fie Tată. Dintotdeauna, El a dorit să fie Tată. El a vrut să fie Tatăl audienței, și El este Tatăl audienței. Unde este Dumnezeu în această dramă? Unde este Dumnezeu în toate problemele tale? El stă pe scaunul pe care tu l-ai ales în această seară. Pentru că atunci când El te-a ales pe tine, El S-a ales pe Sine Însuși. Și dacă tu vii de la Dumnezeu, trebuie să te întorci înapoi la Dumnezeu, iar noi suntem aici într-o călătorie entuziasmantă a descoperirii despre noi înșine. Este o călătorie entuziasmantă. Toate problemele, toată drama, totul face parte din această călătorie entuziasmantă.
Dacă eu aș fi Dumnezeu și ți-aș spune ție: „Tu poți visa un vis. Tu ai dreptul de a visa un vis în care să-ți dezlănțui imaginația, un vis uimitor.”
Vei merge la culcare și vei visa acest vis, iar dimineața te vei trezi foarte entuziasmat, pentru că acel vis a fost minunat. Și eu îți spun: „Vei face aceasta timp de o săptămână.” Și după o săptămână ar fi atât de uimitor. „Fă-o timp de un an, zece ani, o mie de ani, un milion de ani, sute de milioane și milioane de ani.” La final, va deveni doar un alt vis, care își va pierde esența, iar tu îți pierzi entuziasmul. Și când eu îți spun: „Te las să visezi din nou în această noapte, atunci tu vei spune: „Oh, de data aceasta voi modifica ceva. Voi pune o mică încercare în visul meu. Și fiind visul meu, eu voi birui acea încercare. Atunci mă voi trezi cu satisfacția că am reușit.”
Dacă tu plătești prețul, lucrurile au o valoare mai mare pentru tine. Și tu vei începe să adaugi în visul tău provocări, poate chiar și greșeli, obstacole, dar la finalul drumului, tu câștigi. Și după sute și milioane și milioane de ani, tu vei sfârși, visând un vis similar cu viața pe care o trăiești chiar acum. Singura diferență ar fi că, în visul tău, tu ești conștient că tu câștigi. Și noi trebuie să știm, în această realitate, că noi suntem mai mult decât biruitori.
Dacă eu am venit de la Dumnezeu, mă voi întoarce la Dumnezeu. Dumnezeu nu ne-a dat sute și milioane și milioane de ani, ci El ți-a dat timpul unei vieți, și a înaintat cu viteză acest timp, chiar în timpul când tu trăiești visul pe care l-ai fi visat tu însuți, foarte similar cu viața pe care o trăiești chiar acum. Și ceea ce o face să fie entuziasmantă, este că tu vei câștiga, tu vei birui. Tu vei fi schimbat într-o clipită, tu vei râde, vei merge într-o altă Dimensiune, și tu vei râde, și vei râde. Ar fi bine să ne obișnuim cu această idee, căci noi suntem la capătul visului, și noi trebuie să știm, noi știm că vom câștiga.
Fratele Branham spune:
„Existența lui Dumnezeu este pentru cei ce sunt ai Lui.”
Dumnezeu există pentru tine! Și din nou, profetul spune:
„Tu ești o asemănare specială din El Însuși.”
Și noi trăim în timpul când Dumnezeu vrea să Se descopere. Dar El este prea măreț ca s-o facă într-o singură persoană. Deci, eu cu personalitatea mea, sunt o tăietură din acest Diamant; tu cu personalitatea ta ești o altă tăietură din acest Diamant, și altcineva cu personalitatea lui, devine o altă tăietură din acest Diamant. De aceea fratele Branham spune că Dumnezeu are nevoie de tine, pentru că El nu Se poate nega pe Sine Însuși, deoarece când El S-a gândit la tine, El S-a gândit la El Însuși într-o formă tangibilă. El nu te poate uita sau părăsi, El nu poate face aceasta, pentru că El nu Se poate nega pe Sine Însuși. Dar împreună, noi alcătuim o Personalitate colectivă a lui Dumnezeu. Existența Sa este pentru ai Săi.
Fratele Branham spune: „El este credincios cu Sine Însuși, având încredere în acest lucru, fiind încredințați că Cel care a început această lucrare în tine, o va isprăvi până în ziua lui Isus Hristos.” Și profetul spune: „Aceasta este epoca Vieții, Viața personală a lui Isus Hristos, viața personală a lui Hristos…”
Noi am ajuns. Am ajuns la punctul culminant al visului și noi trebuie să ne trezim și să vedem că noi suntem în asemănarea Lui, împreună fiind Personalitatea colectivă a lui Dumnezeu. Aceasta este ceea ce diavolul nu a mai văzut niciodată înainte. Fii, la fel ca primul fiu, luptându-ne cu ispitiri personale. Tu ești ceea ce diavolul nu a mai văzut niciodată. Noi suntem Personalitatea colectivă a lui Dumnezeu. Când tu ești născut din nou, profetul spune că tu devii o personalitate a lui Dumnezeu. De aceea, tu trebuie să fii tu, nu încerca să fii altcineva. Fii cea mai bună variantă a ta, care poți fi. Nu încerca să fii eu, pentru că eu sunt cel mai bun la a fi „eu”, iar tu fii cel mai bun „tu” care poți fi, pentru că Dumnezeu Se bazează pe tine, pentru că tu ești o asemănare specială a Lui Însuși.
Vreau să vorbesc despre ÎNCREDERE FĂRĂ EGO. (Ego, este Eu-l personal). Fără Ego, fără Eu-l personal, fără persoana în sine. Nu este că ne proclamăm pe noi înșine, ci aceasta este voia lui Dumnezeu, scopul lui Dumnezeu, aceasta este ceea ce Dumnezeu a așteptat. Acolo există o încredere pentru Biserica lui Dumnezeu, încredere fără Eu-l personal.
Ceea ce noi vedem foarte mult, este o falsă umilință religioasă, unde tu te păstrezi pe tine micuț: „O, eu sunt doar un șoricel de biserică.” Dar tu ești o personalitate a lui Dumnezeu.
Este un trend al religiei, o otravă a religiei: umilință religioasă, care ucide Programul lui Dumnezeu. Tu trebuie să fii sigur de chemarea și alegerea ta.
Încredere fără Eu-l personal. Încrederea este un simțământ, și este credința pe care cineva o poate avea, ca tu să te bazezi pe cineva sau pe ceva. Noi am început cu justificarea și am crescut în sfințire, botezul cu Duhul Sfânt, și acum, după botezul cu Duhul Sfânt, fratele Branham spune că tu doar ai început. Tu doar ai început. Acela nu a fost sfârșitul, ci a fost începutul.
Justificarea a făcut o cale pentru sfințire; sfințirea a făcut o cale pentru botezul cu Duhul Sfânt; iar botezul cu Duhul Sfânt face o cale pentru Persoana Duhului Sfânt. Cine este Persoana Duhului Sfânt? Tu ești persoana Duhului Sfânt. Nu o doctrină, ci o persoană, un atribut al lui Dumnezeu, Mireasa Cuvânt făcută în imaginea lui Dumnezeu, în chipul lui Dumnezeu și în asemănarea Lui. Sunt doar cuvinte pentru ca noi să descriem o imagine, dar Dumnezeu te-a ales pe tine, când acolo nu era nimic, nimic din care să alegi, ci doar Dumnezeu Însuși. Deci, când tu apari, Dumnezeu apare.
Aceasta este epoca completării. Noi suntem la final. Dumnezeu are totul în desfășurare, și în această capodoperă, toate fiind după buna Sa plăcere, aceasta este ceea ce Dumnezeu a așteptat. Tu stai în zona ta de confort, în care te simți ca într-un loc sigur, dar nu este un loc sigur, ci este o închisoare deghizată ca fiind un loc sigur care te va ține mic și nesemnificativ, dar niciodată nu vei deveni funcțional în Împărăție. Dar Dumnezeu vrea ca tu să ai încredere și să poți spune: „Iată, este scris despre mine în Carte: „Eu vin să împlinesc voia Ta, Tată!”
Tu ești aici cu un scop, nu ești aici la întâmplare, ci ești proiectat aici, și Dumnezeu a așteptat pentru acest moment, iar tu ești implicat. Nu te poți ascunde prin mulțime, pentru că tu ești mulțimea. Când Dumnezeu Se uită, este doar Dumnezeu și tu. Atât. Nu te poți ascunde. De aceea, tu nu poți să nu crezi Mesajul, pentru că tu ești Mesajul.
Cum știi tu că ești pecetluit? Pentru că nu poți să ieși. Deci, dacă tu nu poți să ieși, nu are rost să te ascunzi într-un loc, așa numit: „sigur”, sau într-o zonă confortabilă, ci mai bine ar trebui să fii ceea ce Dumnezeu te-a proiectat să fii, acela fiind un alt fiu al Stâlpului de Foc.
Dumnezeu a spus: „Să facem om după chipul nostru.” Și Adam era un Duh Sfânt. El era un Duh Sfânt. Nu vă îngrijorați cu privire la formă. El era un Stâlp de foc. Apoi, Dumnezeu l-a format pe om, și a așezat Cuvântul în acea formă. Și eu nu vreau să vorbesc formei, ci vreau să vorbesc Focului. Tu trebuie să ai o încredere, dar nu o proclamare de sine, ci o încredere fără Eu-l tău personal.
Fratele Branham spune: „Aceasta este epoca apostaziei, dar este și epoca restaurării. În această epocă se termină ciclul. Cu aceasta totul s-a terminat.”
Și din nou, profetul spune: „Uneori, așa cum pare că totul se duce într-o direcție greșită, Dumnezeu îți dă o încercare, pentru că El are încredere în tine.”
Deci, dacă El are încredere în tine, ai putea și tu să ai încredere în tine însuți. Nu sta în parcare gândindu-te: „Voi cumpăra o mașină roșie sau una albastră. Oh, nu aș vrea să fiu în afara voii Domnului.” Oh, Doamne! Doar cumpără o mașină. Nu încerca să fii mai spiritual decât Dumnezeu. „Să am trei copii, sau să am zece.” Doar ia o decizie. Ia o decizie! Dumnezeu vrea ca tu să iei o decizie. Dumnezeu nu vrea ca tu să stai acolo spunând: „Eu nu vreau să fiu în afara voii Domnului.”
Fratele Branham spune: „Când tu primești Duhul Sfânt, tu poți să gândești ceea ce Dumnezeu gândește.” Dar tu trebuie să ai încredere în tine însuți, trebuie să ai încredere în tine, în cine ești. Vrei trei copii? Vrei zece copii, sau ceva între? Ia o decizie. Pentru aceasta nu trebuie să ai o întâlnire de rugăciune, ci trebuie doar să iei o decizie.
Vrei să trăiești aici? Sau vrei să trăiești dincolo? „Oh, nu aș vrea să fiu în afara voii Domului.” Doar asigură-te că, dacă vei trăi aici sau dincolo, tu poți merge la biserică. Nu fi mai spiritual decât Dumnezeu.
„Oare să iau o slujbă aici? Sau să iau o slujbă dincolo?” Doar ia-ți o slujbă. Fratele Branham spune că Dumnezeu vrea să gândească prin tine, exact așa cum a făcut-o cu Isus. Dar dacă tu te vei ascunde pe străduțe ușoare, tu încetinești Programul lui Dumnezeu. Crede în tine însuți, în cine ești, aceasta este super puterea ta. Dacă tu ești o super-biserică, dacă voi sunteți un super-popor, atunci voi trebuie să aveți o super-putere, și super-puterea ta este cunoștința despre sine. „Eu pot face toate lucrurile.”
Când Dumnezeu S-a gândit la tine, El S-a gândit la Sine Însuși în formă tangibilă. Dumnezeu nu ar trece de mintea ta în legătură cu libera ta alegere. El vrea ca tu să începi să gândești așa cum gândește El. Și când gândurile Lui devin gândurile tale, atunci gândurile tale sunt gândurile Lui. Deci, ia o decizie!
O mașină roșie, sau o mașină albastră? Este puțin ridicol, așa este? Dar noi suntem disperați să nu fim în afara voii lui Dumnezeu, iar diavolul se poate juca cu aceasta. Când tu nu faci nimic, când alegi să nu faci nimic, atunci nu ești funcțional pentru Împărăție.
Tot anul când mergi la școală, tu poți vorbi cu profesorul: „Profesore, eu nu înțeleg aceasta. Despre ce este vorba aici?” Profesorul îți explică și atunci continui cu puțină înțelegere, dar la finalul anului, tu ai un examen când profesorul trebuie să stea în tăcere. Liniște nu înseamnă absență. Liniște înseamnă testare sau aprobare. „Oh, Doamne, ce să fac eu?” Ia o decizie!
Acesta este Capul. (fratele Gary arată spre fotografia cu Domnul Isus din pictura lui Hoffman). El este Piatra de încheiere. Piatra de căpătâi a revenit, Gândirea a revenit. Ai încredere în cine ești, dar fără Eu-l tău personal!
Fratele Branham spune:
„Când totul pare că s-a dus într-o direcție greșită, Dumnezeu îți dă o încercare. El are încredere în tine. El nu are nevoie să te ducă de mână.”
Dacă Dumnezeu are încredere în tine, ai putea și tu să faci la fel, să ai încredere în tine. Eu cred că petrecem prea mult timp gândindu-ne că avem o vină, când de fapt, nu există nici o vină. Biblia spune că oamenii se temeau când acolo nu era teamă.
Doi copii, sau douăzeci. Ia o decizie!
Dumnezeu nu Se poate nega pe Sine Însuși. Poate un fiu al lui Dumnezeu să depășească, prin păcat, harul lui Dumnezeu? Fratele Branham spune: „Este absolut imposibil!” Dumnezeu nu va pierde o parte din El Însuși.
Nouă ne-a fost dat un Mesaj, pentru ca să ne putem identifica cine suntem. Nu este despre profet, nu este despre Mesaj, ci este despre tine și relația ta cu Dumnezeu. Ia o decizie! Ia o decizie! Este viața ta, trăiește-o! Fii fericit! Tu nu trebuie să te temi. O, dă la o parte condamnarea, dă la o parte vina, dă la o parte și, „Ce ar fi dacă…”, pentru că tu vii de la Dumnezeu. Unde este El? El stă pe scaunul pe care tu l-ai ales să stai. Dumnezeul audiență!
Isus a spus ucenicilor: „Lazăr este mort, și sunt fericit, sunt bucuros.” Totul părea că se destramă, dar „Eu sunt fericit.” Când totul se destramă, „Eu sunt bucuros.” Tu trebuie să iei o decizie.
Isus a vorbit cu Marta, care I-a spus: „Dacă Tu ai fi fost aici… Dacă Tu ai fi fost aici…Dacă Tu ai fi fost aici, fratele meu nu ar fi murit.” Atât de multă credință aveai în El. Cine spui tu că ești tu? Cine spui tu că ești tu? Isus nu era singurul Fiu, El era începutul unei Rase noi.
Marta putea spune: „Dacă ai fi fost aici, fratele meu nu ar fi murit.” Isus a spus: „El va trăi din nou.” Și Marta a spus: „O, eu știu că el va trăi din nou la înviere.” Dar Isus a spus: „Eu Sunt Învierea!” Cu alte cuvinte: „Marta, ceea ce cauți tu, este exact Cel la care tu privești acum. Ceea ce tu aștepți să vină, este Cel la care tu privești acum.” Acesta este sfârșitul. Aceasta este, „noi am ajuns.” Este Dumnezeu ascunzându-Se pe El Însuși în simplitate. Fratele Branham a spus: „Noi suntem în partea finală a venirii Lui.” Ceea ce tu cauți, ar putea fi exact ceva la care tu privești, chiar acum.
„O, Doamne, ce trebuie să fac?” O, se pare că eu trebuie să iau o decizie. Ce vei face tu? Pentru că, sub mesagerul Ei, Ea este ultima voce, vocea finală. Și noi suntem Personalitatea colectivă a lui Dumnezeu.
Sfântul Pavel a fost prins într-o furtună, o furtună mare. Este cineva care a trecut printr-o furtună, prin furtunile vieții? „Amin.” Și Pavel a naufragiat, corabia a fost ruptă. Pavel a fost un naufragiat, dar el, ca persoană, nu a naufragiat. Să vă așteptați la naufragieri, dar păstrați-vă calmul. Profetul spune: „Divinitatea va fi exprimată în oameni de Duhul Sfânt, aducând la împlinire gândul Minții lui Dumnezeu.”
În mintea ta, divinitatea și mintea ta au o relație simbiotică. Cine spui tu că ești tu?
Am fost în Africa acum câteva luni, și acolo am văzut un hipopotam care ținea gura deschisă, și o pasăre mică era printre dinții lui ciugulind resturi. În orice clipă hipopotamul putea închide gura, dar nu a făcut-o, pentru că avea nevoie de acea micuță pasăre. El avea dinții curățați iar păsărea se hrănea. Aceasta este numită o relație simbiotică.
Astfel, scopul tău și harul lui Dumnezeu este o relație simbiotică. Tu nu poți să-ți îndeplinești scopul fără harul lui Dumnezeu, iar harul nu poate fi har, decât atunci când tu cazi.
Noi suntem păcătoși, dar acolo unde harul este din abundență, harul se înmulțește și mai mult. Nu te ascunde într-un colț, ci ar fi bine să continui cu scopul tău, înțelegând că scopul tău și harul au o relație simbiotică. Și dacă tu nu faci nici o greșeală, Dumnezeu nu-Și poate arăta harul.
„Oh, iată că eu vin să fac voia Ta, Dumnezeule!”
Noi trebuie să avem încredere.
Fratele Branham spune:
„Așa cum tu umbli, tu ai încredere că Viața lui Hristos este în tine. Și tu ești în El…”
Ia o decizie. Nu trebuie să ai o adunare de rugăciune, ci trebuie doar să iei o decizie.
„Așa cum tu umbli, tu ai încredere că Viața lui Hristos este în tine…”
Amintește-ți, „Când El S-a gândit la tine, El S-a gândit la Sine Însuși în formă tangibilă.” Nu încetini procesul cu o umilință falsă, ci ai încredere. Amin. Acolo există o încredere care aparține copiilor lui Dumnezeu. Tu trebuie să crezi în tine însuți, dar fără ego, fără Eu-l personal. Trebuie să ai o încredere. Dumnezeu nu vrea ca tu să fii nervos sau speriat, pentru că Dumnezeu nu este nervos, Dumnezeu nu este speriat, și când El S-a gândit la tine, S-a gândit la El Însuși stând chiar aici. El nu este nervos; El nu este speriat; El nu Se gândește: „O mașină albastră sau o mașină roșie?” Acolo există o încredere care aparține copiilor lui Dumnezeu.
„…pentru că Cel care a început o lucrare bună în voi, o va isprăvi până în ziua lui Isus Hristos.” Și aceasta este ziua lui Isus Hristos.
Profetul spune: „Cel care continuă să-Și isprăvească lucrările, este credincios, și la final îi va fi dată puterea asupra națiunilor, și va fi un Conducător capabil și puternic, care poate să țină pasul în orice situație.”
Orice situație. Dumnezeu ți-a dat o viață și El vrea ca tu să trăiești viața ta, și aceasta este o călătorie entuziasmantă a propriei tale cunoașteri. Deci, tu ai o viață, dar nu lăsa ca viața să te aibă pe tine. Ai emoții, dar nu lăsa emoțiile să te aibă pe tine.
„…Tu ești un conducător, capabil și puternic, care poate să țină pasul puternic cu orice fel de situație.”
Tu spui: „O, Doamne, ajută-mă! Doamne!…” Dar El a spus că tu poți să biruiești orice situație. Tu trebuie să ai încredere că Viața lui Hristos este în tine.
Ce este Însemnul? În anul 1963, fratele Branham spune că „tu și Isus este o singură persoană”. Dacă Dumnezeu a pus împreună Duhul Său cu duhul tău, atunci ce ești și cine? Tu poți să ții pasul cu aceasta, iar tu poți să ai o viață, dar nu viața să te aibă pe tine. Tu ai emoții, dar nu lăsa ca emoțiile să te preia pe tine.
Oameni cu încredere. În această seară vreau să spun ceva care să vă ajute. Eu nu sunt interesat într-o dezbatere doctrinală sau o dispută doctrinală, ci vreau să spun ceva ce vă va încuraja în viața voastră de zi cu zi, și sunt aceste adevăruri misterioase descoperite în mod divin, și care vor face o diferență în viața ta de zi cu zi, un Duh Sfânt practic.
Fratele Branham spune: „Cuvântul umblă din nou. Amos era Cuvântul umblând.”
Vreau să spun ceva care să vă ajute. Un popor cu încredere nu are nevoie să câștige prin argumente, prin dezbateri, ci ei privesc spre soluții. Oamenii cu încredere nu au nevoie ca ei să aibă ultimul cuvânt, ci ei caută soluții, având încredere dar fără Eu-l personal. Oamenii nesiguri, oamenii religioși și nesiguri, vor numi pe acei oameni cu încredere că sunt narcisiști. Deci, obișnuiți-vă cu aceasta.
Isus cunoștea cât valora El. Oamenii nesiguri vor spune că tu ai o viziune proprie supra-estimată. Ei sunt oameni micuți, sunt șoricei de biserică, oameni religioși, dar tu trebuie să ai o încredere în tine fără Eu-l personal, că tu ești unul dintre ceilalți fii.
Fratele Branham spune: „Ce cauzează frica? Lipsa încrederii. Dacă tu nu ai încredere, aceasta îți va cauza frică.”
Nu te teme! Ai încredere! Nu-mi pasă ce spun ei, nu-mi pasă ce spun ceilalți. Eu am curaj să merg acolo unde merg și benzile. Spune doar ceea ce a spus profetul. Chiar dacă, uneori, în natural, nu are sens, doar crede-o, și tu vei găsi că poți birui.
Cum vei birui dacă nu știi cine ești? Fratele Branham spune: „Nu este ceea ce tu biruiești, ci cum biruiești?” Cum vei birui tu? Cunoscând cine ești. Trebuie să ai încredere în tine fără Eu-l personal.
Fratele Branham spune: „O dragoste reală și unică va crea încredere în Cuvântul Său.” Este plăcut să fii în mijlocul oamenilor care au încredere. Ei nu-și petrec timpul blamând pe alții pentru situații mai grele.
Oamenii cu încredere spun: „O, acesta este un test.” Ei nu au nevoie să câștige fiecare argument, ci caută soluții. Este frica. Frica este un combustibil pentru moarte. Dacă nu crezi cine ești tu, îți va fi mereu teamă să nu fii în afara Cuvântului.
Fratele Branham a spus: „Cum a putut Pavel, cu tot intelectul lui, să creadă că acest popor pe care el îl persecuta, este Dumnezeul pe care el spunea că Îl slujește?” Dar acel grup era Dumnezeul pe care Pavel spunea că Îl slujește. Și Isus a spus: „Pavel, de ce Mă persecuți pe Mine?” Și Pavel a spus: „Eu nu Te persecut pe Tine, ci eu persecut acest grup.”
Când nu era nimic din ce să alegi, tu erai Acolo. Și împreună, noi formăm Personalitatea colectivă a lui Dumnezeu. Și profetul a spus: „Ce vei face tu când aduce acest grup împreună?” Nu Biserica, ci grupul. Slujba păstorului nu este să aibă grijă de biserică, ci să aibă grijă de acest grup. Există un grup de oameni care se trezesc la realitatea că ei sunt o extensie a lui Dumnezeu. Așa cum Isus a fost o expresie a lui Dumnezeu, și tu, de asemenea, ești o expresie a lui Dumnezeu.
Oamenii nesiguri vor numi întotdeauna pe oamenii cu încredere că sunt narcisiști. Oamenii cu încredere au calitatea de a învăța din propriile lor greșeli.
În loc ca tu să stai într-un colț plângând și dând vina pe alții… Oamenii cu încredere știu că greșelile sunt niște pietre pe care tu poți să calci, pentru că Proverbe 3.26, spune: „Domnul este încrederea mea.”
Stai puțin, nu că eu am încredere în Domnul; eu am încredere în Domnul, dar Domnul este încrederea mea, pentru că eu am o parte din ADN-ul Său, eu am o Genă divină, de aceea Domnul este încrederea mea! Asigură-te că chemarea și alegerea ta sunt sigure.
Cel mai mare ucigaș al încrederii în tine dar fără Eu-l personal, este comparându-te pe tine cu altcineva. Dar singura persoană cu care ar trebui să te compari, este tu, cel de ieri. Eu vreau să fiu mai aproape de Isus. Eu vreau o descoperire mai mare astăzi decât am avut ieri, eu vreau o înțelegere mai reală a ceea ce sunt eu astăzi, decât am avut ieri.
Deci, singura persoană cu care eu mă judec, este eu, cel de ieri. Dușmanul nu te poate face să te simți inferior fără acordul tău, pentru că tu îl lași pe diavolul să-ți facă aceasta.
Intimidarea vorbește despre un duh care vrea să te reduci pe tine însuți jos până la un mic șoricel de biserică și să mori acolo. Intimidarea este o tactică a dușmanului. Dar eu vorbesc despre un atribut al lui Dumnezeu, care se luptă cu ispitiri personale.
Fratele Branham spune: „Cum poate el păcătui, când în locul lui este un sacrificiu perfect?” Nu fi religios. Otrava religiei te va ține micuț. Religia este tu încercând să găsești favoare cu Dumnezeu. Dar tu vii de la Dumnezeu.
Fratele Branham spune: „El niciodată nu Se uită la mine, ci Se uită la Hristos.” Și într-un alt loc spune: „Cum poate el păcătui când Dumnezeul fără păcat este în el?”
Biblia spune că noi suntem neprihănirea lui Dumnezeu. Și dacă un Dumnezeu sfânt, în ochii căruia, serafimii sunt păcătoși, atât de sfânt este El, cât de curat trebuie să te facă Dumnezeu pe tine, înainte ca El să pășească!
Din nou, profetul spune: „Indiferent de ceea ce el a făcut, Sângele l-a acoperit.” „Cum poate el păcătui când aceasta nici măcar nu poate fi văzută de Dumnezeu?”
O, acolo nu ar trebui să fie condamnare, ci doar încredere. O conferință spirituală. Nu este o calitate personală cu care te-ai născut, ci vine din jur. Noi trebuie să fim într-o atmosferă a Cuvântului.
Dacă planta nu crește, nu reparați planta, ci schimbați atmosfera, schimbați locul unde este această plantă. Noi trebuie să fim într-o atmosferă a Cuvântului, într-o atmosferă pozitivă, acolo unde tu nu te simți vinovat, pentru că tu crezi în tine, cel din interior, și n-au de spus nici un cuvânt. Tu va trebui să crezi în tine însuți.
Profetul spune: „Dacă tu vrei să mergi în răpire, trebuie ca tu să ai același Duh în tine pe care Isus L-a avut în El.”
Fratele Branham a spus că scopul și taina lui Dumnezeu, este ca El să aibă întâietate în tine, așa cum a avut-o în Isus. Și tot iadul este împotriva acestei descoperiri.
Profetul spune: „Este Cuvântul întreg al lui Dumnezeu, făgăduința acestei ore manifestată.”
Fiecare păcat pe care l-ai făcut, te-ai bucurat de acesta. Nu vă uitați la mine așa. Nu avea nici un sens să-l faci dacă nu te-ai bucurat când l-ai făcut. Fratele Branham spune că păcatul este atractiv, te poți bucura de el, de aceea l-ai făcut. Tu te-ai bucurat de fiecare păcat pe care l-ai făcut, și Dumnezeu știe că tu urăști lucrul pe care-l iubești. Dumnezeu este conștient de aceasta.
Tu spui în fiecare zi: „Oh, om nenorocit ce sunt eu.” Dar aceasta nu anulează faptul că tu ești un atribut al lui Dumnezeu.
Aceasta este o parte a lui Dumnezeu pe care diavolul nu a mai văzut-o niciodată. Când tu erai în lume, tu ai făcut doar ceea ce ai vrut să faci. Dacă tu voiai să faci ceva, o făceai și te bucurai de aceea, dar atunci când ești născut din nou, acum tu ai o luptă, pentru că „Eu” sunt două exprimări a unui singur individ. Este un „Eu” care vrea să facă lucrul corect, și este un „Eu” care vrea să facă lucrul greșit, iar eu mă simt ca un război civil pe două picioare, iar Dumnezeu știe că eu urăsc lucrul pe care-l iubesc.
Profetul spune: „Indiferent de ceea ce el a făcut, Sângele l-a acoperit.” Greșeala nu te definește, ci Cuvântul te definește. Împreună, noi creăm Personalitatea colectivă a lui Dumnezeu. Dumnezeu știe că tu nu vrei să te bucuri de greșeli.
Tu spui: „Eu niciodată nu am cerut să fiu născut în acest fel,” și fratele Branham spune că la început, tu ești pe aceeași bază ca și Adam. Poate tu spui: „Oh, eu nu vreau să fiu în acest fel.” Apoi, în mesajul Alegerea unei mirese, el spune:
„Nu! Nu este vina ta! Nu! Nu este vina ta. Tu nu ai făcut-o de la început. Nu este vina ta. Tu nu ai cerut să fii născut în păcat, dar tu ești aici să dovedești că această Evă este diferită de cealaltă Evă.”
Deci, cu toate greșelile, cu toate căderile, cu tot trecutul meu, eu voi binecuvânta pe Domnul în toată vremea. Eu nu mă voi da la o parte de la această descoperire, plin de Duhul Sfânt și luptându-mă cu ispitiri personale. Aceasta nu te definește pe tine. Greșeala nu te definește. Păcatul care te înfășoară atât de ușor, nu te definește. Noi avem nevoie de încredere, căci El, care a început această lucrare, o va duce la bun sfârșit.
Nu cu mult timp în urmă am auzit o întâmplare despre un frate care a lucrat până noaptea târziu. Și la un moment dat s-a gândit că este mai bine să meargă acasă. Deci el a împachetat, și, cum era în grabă, și-a uitat cheile de la casă. El lucra departe de casa lui. Deci, a ajuns acasă târziu, s-a uitat pe fereastră și a văzut-o pe soția lui dormind pe canapea. Era târziu. A bătut la ușă, dar nimic. S-a dus la fereastră, a bătut la geam, dar nimic. Ea încă dormea. S-a dus la sita împotriva muștelor și a început să dea cu sita de ușă lovind tare. Se uită prin fereastră, ea încă dormea. Casa lui era construită pe stâlpi. Atunci el s-a dus sub casă apreciind cam pe unde se afla canapeaua, și a început să bată cu un ciocan, apoi s-a întors și s-a uitat pe fereastră. Nimic. Dar dintr-o dată, ea sare în sus, merge în cameră, stă acolo o vreme, apoi iese, îl vede la fereastră și i-a deschis ușa.
El i-a spus: „Știi, eu am bătut la ușă mult timp.”
„Scuze, eu nu te-am auzit.”
„Eu am bătut tare în geam, de am crezut că o să sparg geamul, și nu m-ai auzit.”
„Îmi pare rău. A fost o zi lungă, eram obosită.”
„M-am dus sub casă și am bătut și acolo, dar tu nu te-ai trezit.”
„Ei bine, îmi pare rău. A fost o zi lungă.”
„Apoi am văzut că doar te-ai ridicat și ai mers în cameră. Ce s-a întâmplat?”
Și ea a spus: „Oh, da. L-am auzit pe bebeluș plângând.”
Este Ceva în tine care strigă ca să-L exprimi pe El. Tu te poți focusa pe bătaia lumii, totuși tu vei prinde Glasul acelui bebeluș plângând. Este ceva într-o femeie care poate auzi bebelușul plângând. Este Ceva în Mireasă care poate auzi Strigătul Bebelușului. Noi am ajuns la naștere și Mireasa trebuie să aibă un Copil, un Copil al Cuvântului, care este adevăratul „Tu”. Și așa cum acest haos de desfășoară în jur și auzi aceste zdruncinături, tu vei auzi Bebelușul plângând.
Să ne ridicăm în picioare. Să ne aplecăm capetele, să închidem ochii, și, cu capul aplecat și ochii închiși, după ce am stat sub predicarea Cuvântului o oră, o oră și jumătate, doar gândiți-vă: „Cine ești tu? La ce privești tu?” Spre ceea ce privești tu, s-ar putea să fie exact la ce privești acum. Este mai mult legat de noi decât ne putem imagina.
Eu nu-L pot descrie pe Dumnezeu, și eu trebuie să-L reduc pe Dumnezeu folosind cuvinte. De aceea, eu nu te pot descrie nici pe tine, te-aș face mai mic folosind cuvinte. Este mai mult legat de tine decât ochiul a văzut sau urechea a auzit, și nici măcar n-a ajuns la inimă sau la imaginația a ceea ce tu ești cu adevărat.
Oh, acolo este o grămadă de nonsens al lumii, zgomotul și haosul, dar acolo există un bebeluș care strigă ca să se exprime. Cu capul aplecat și ochii noștri închiși, este aici vreo persoană…Eu știu că voi credeți Mesajul, de aceea sunteți aici, dar, doar crezând, aceasta nu te va așeza în răpire, trebuie să devii ceea ce tu crezi: Cuvântul făcut trup.
Dacă există vreo persoană aici…Tu ai depus un efort ca să fii aici. Deci, dacă există vreo persoană aici care îi lipsește acea încredere, că tu poți avea încredere în tine însuți, și ai vrea să ne rugăm pentru tine, ne vom ruga pentru ca tu să părăsești această adunare înțelegând valoarea ta. Aceasta este. Îl auziți voi pe El? Este timpul tău, este scopul tău, este chemarea ta și tu trebuie să ai încredere în tine însuți.
Este aici vreo persoană care ar vrea să ne rugăm? „Roagă-te pentru mine ca să fie ceva real, nu doar o idee, nu doar o doctrină, ci ceva real.” Nu vrei tu să faci aceasta cunoscut Domnului ridicându-ți mâna ta? Iar noi cu toții ne vom ruga împreună.
Dumnezeu să te binecuvânteze. Dumnezeu îți vede mâna ta. Dumnezeu să te binecuvânteze. El cunoaște inima ta. Nu ar trebui să fie nici o persoană aici care să fie satisfăcută cu ceea ce are, pentru că noi trebuie să mergem mai sus și mai sus și mai sus.
Doamne, Isuse, așa cum stăm în prezenta Ta în această seară, noi suntem copiii Tăi, și pentru noi ai murit Tu. Acesta este scopul Tău iar noi suntem în această chemare. Eu mă rog pentru frații și surorile mele, ca Tu, Doamne, să le dai o așa descoperire, o descoperire proaspătă, pentru ca ei să înțeleagă valoarea lor și să aibă o încredere fără ego, nu încercând să se ridice pe ei înșiși, ci cunoscând că aceasta este ceea ce Tu aștepți. Eu mă rog, Tată, în Numele lui Isus, dă-le-o, Doamne! Acordă-le aceasta! Deschide ochii noștri, deschide inimile noastre, ca să vedem chemarea și scopul nostru. Așa cum ne predăm pe noi înșine Ție.
Oh, Tată, unește-Te pe Tine Însuți cu noi, pentru că mă rog și o cer în Numele lui Isus Hristos.
Dumnezeu să vă binecuvânteze, prietenii mei! Amin.
-AMIN-