ÎNCĂ O DATĂ , DOAMNE!

Bună seara, prieteni. Este un privilegiu să fiu în seara aceasta aici şi să mă bucur de cântările acestea care sunt cântate cu atât de mult entuziasm. Îl priveam pe Jimmy şi mă gândeam că dacă am putea fi atât de entuziasmaţi în legătură cu lucrarea lui Dumnezeu în viaţa noastră, cum este emoţia lui Jimmy atunci când cântă, am ajunge undeva. Îl apreciez cu adevărat pe băiatul acesta, tatăl lui fiind prietenul nostru bun.

Vreau să vă întreb ceva. Doamnele care au cântat: „Aş vrea să cânt din nou,” sunt acelaşi grup care a cântat acum câţiva ani când am fost aici? Da? Am căutat peste tot cântecul acesta, pentru că în cele mai grele momente, m-am gândit că „Aş vrea să cânt din nou.” Jimmy Maguire, sper că ai înregistrat acest cântec pe casetă. Vedeţi? L-ai înregistrat? Dacă da, vreau şi eu înregistrarea. Şi mă mai gândesc la o cântare: „El m-a iubit atunci când calea mea a fost atât de grea.” Vedeţi? Cu siguranţă că m-am bucurat când am auzit acel minunat cântec al Sionului.

Nu sunt sigur, dar din câte am înţeles, cred că acelaşi grup va cânta duminica viitoare la Convenţia oamenilor de afaceri. Dacă n-am înţeles greşit, această Convenţie va avea loc duminica viitoare la ora două. Dacă vă place cum cântă grupul acesta, vor fi acolo duminica viitoare şi vor cânta din nou pentru noi. Ar trebui să le luăm cu noi la Tucson şi să le lăsăm să cânte mâine seară acolo. Sunt sigur că ar fi o binecuvântare pentru oameni.

Mâine seară va începe capitolul Tucson şi vom fi la Ramada Inn. Voi ştiţi că Phoenix este doar cât periferia Tucson-ului. Vedeţi? Suntem bucuroşi să vă avem în calitate de conaţionali pentru marea noastră economie din Arizona. Noi suntem pe deal, iar voi sunteţi în vale; amintiţi-vă că suntem cu două mii de picioare mai sus decât voi (şase sute nouă metri). Aşadar, suntem bucuroşi să avem părtăşie cu voi, aici la periferia oraşului. Să nu uitaţi că principalul punct de interes de mâine seară, din Arizona, va fi recepţia ţinută acolo, iar în seara următoare vom fi la, am uitat numele bisericii… la adunarea Southside. Miercuri seara vom fi la Eleventh and Garfield, iar joi va începe Convenţia.

Voi sunteţi foarte drăguţi, iar noi am avut un timp atât de minunat de părtăşie în săptămâna aceasta, la toate bisericile aflate de-a lungul văii Maricopa. Domnul ne-a binecuvântat într-un mod extraordinar, din belşug, mai mult decât mă aşteptam s-o facă. Au fost aduse o mulţime de scaune pentru ca oamenii să stea la o mare părtăşie în jurul Cuvântului.

Am fost vizitaţi şi de păstori. L-am văzut pe fratele Outlaw la fiecare serviciu pe care l-am avut, iar ceilalţi au venit de la o biserică la alta. Îmi place aceasta, fiindcă este modalitatea corectă de a avea părtăşie unii cu alţii.

Bătrânul frate Bosworth, care este în slavă de trei sau patru ani, mi-a spus:

„Ştii ce înseamnă părtăşia, frate Branham?”

„Cred că da,” am răspuns eu.

„Sunt doi oameni care împart o barcă.” Aşa este, sunt doi oameni într-o barcă. Aşa suntem şi noi.

Mă bucur când privesc peste audienţă şi văd aici prieteni pe care nu ¡-am văzut înainte, care au venit din Kentucky şi Indiana sau de sus din Ohio. Ei au venit să ne viziteze şi stau aici cu noi. Suntem cu adevărat bucuroşi să-¡ avem printre noi în seara aceasta. Poate aţi fost şi la celelalte întâlniri care s-au ţinut în clădiri mai mari şi nu v-am observat eu. Domnul să vă binecuvânteze din belşug.

În seara aceasta trebuie să-mi duc familia acasă, apoi trebuie să ne pregătim pentru întâlnirea de mâine din Tucson. Sunt o sută douăzeci şi cinci de mile (două sute de kilometri) de-a lungul deşertului, dar sunt somnoros şi obosit. Înseamnă că voi încerca să vă las repede.

În dimineaţa aceasta l-am privit pe acel profet pe vârful dealului…Aceasta a fost aseară, nu-¡ aşa? În dimineaţa aceasta am vorbit despre altceva. Eu nu mă supăr dacă întârziaţi la muncă sau că nu sunteţi prezenţi la o întâlnire sau două, dar să nu lipsiţi de la şcoala duminicală. Înţelegeţi? Dorim să fiţi aici la şcoala duminicală.

Înainte de a ne apropia de Cuvânt, aş vrea să ne apropiem de Autor prin rugăciune. Înainte de aceasta, aş vrea să-¡ spun acestui cor minunat, acestor copii ai lui Dumnezeu, că îi apreciez pe ei şi felul cum cântă. Fratele Moore s-a strecurat uşor. Voiam să-l rog să preia acest serviciu, dar a ieşit tiptil şi o mai văd doar pe soţia lui. Să ne plecăm capetele pentru un moment de rugăciune.

Doamne Isuse, în seara aceasta venim din nou să-Ţi mulţumim pentru tot ce ne-ai dat, şi mai presus de toate, pentru Viaţa veşnică fiindcă ştim că ne vom întâlni din nou, dar nu pe acest pământ, ci pe Pământul care va veni. Binecuvântează Cuvântul Tău din seara aceasta. Îţi mulţumim pentru cum ai binecuvântat cântările şi Te rog, Tată, să continui să binecuvântezi cântările şi interpreţii, pe păstorul acestei biserici, diaconii şi pe toţi cei care susţin această lucrare. Binecuvântează-¡, Tată.

Te rog să binecuvântezi Mesajul din seara aceasta, să aduci un context pentru acest Mesaj şi să ne dai binecuvântările Tale. Vindecă-¡ pe cei bolnavi şi nevoiaşi şi îngăduie ca bărbaţii şi femeile să prindă viziunea din seara aceasta şi să înţeleagă Cuvântul lui Dumnezeu pentru aceste zile din urmă.

Aceasta este tot ce trebuie să facem: să intrăm în programul Lui, iar celelalte lucruri se vor rezolva de la sine. El ne-a învăţat aceasta şi ne-a spus: „Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.” (Luca 12.31). Astfel, în seara aceasta revenim la Împărăţia binecuvântărilor, la rânduiala Împărăţiei şi să învăţăm despre Tine, şi Te rugăm să ne dai toate acestea în Numele lui Isus. Amin.

Sunt puţin răguşit pentru că am vorbit foarte mult. Ştiu că este foarte cald şi îmi pare rău pentru voi, cei care staţi în picioare, îndeosebi pentru doamnele care stau pe lângă pereţi, în anticameră. Mă voi grăbi şi voi vorbi cât pot de repede. În timp ce citesc sau vorbesc, amintiţi-vă că Dumnezeul cel Omniprezent este întotdeauna aici, şi aşa cum a spus un frate referitor la acel epileptic atunci când am fost ultima dată aici, Dumnezeu poate vindeca paralizia, cancerul sau orice altă boală. Şi El a făcut-o deja. O, dacă aţi putea crede aceasta! Voi nu sunteţi salvaţi în seara aceasta, ci aţi fost salvaţi cu o mie nouă sute de ani în urmă, iar în seara aceasta, poate veţi accepta salvarea pentru care s-a dat un preţ, datoria fiind plătită. Diavolul v-a pus în magazinul de amanet, dar Isus a venit, ne-a răscumpărat şi a deschis uşile, de aceea singurul lucru pe care trebuie să-l faceţi este să păşiţi afară şi să vă pretindeţi libertatea. Aceasta este tot. Voi aveţi o chitanţă de la Dumnezeu cum că datoria a fost plătită. Ultimele cuvinte ale lui Isus au fost: „S-a isprăvit!” Pedeapsa lui Dumnezeu a fost ridicată atunci când El a devenit păcat pentru noi şi a plătit datoria, aşa că ne-a fost dată fiecare binecuvântare salvatoare.

Satan nu mai are nici o putere, ci merge doar la cacealma, dar dacă reuşeşte să vă inducă în eroare, sunteţi atraşi în cursa lui şi suferiţi. Din punct de vedere Legal, el nu are nici o putere, deoarece toată puterea pe care a avut-o ¡-a fost luată la Calvar. Acesta este momentul în care a fost plătit preţul. De aceea el merge la cacealma. Dacă vreţi să ascultaţi de cacealmaua lui, este în ordine, dar voi nu trebuie să faceţi aceasta pentru că sunteţi liberi. Domnul v-a făcut liberi. Dacă ceva din Cuvânt vă face să vă daţi seama că prin marele Său har sunteţi liberi, sau dacă există ceva prin care să vă daţi seama, dacă Cuvântul sau vreo lucrare a lui Dumnezeu vă ajută să realizaţi aceasta, acceptaţi faptul că sunteţi liberi şi mergeţi mai departe. Nu trebuie să vă simţiţi diferiţi, nu trebuie să simţiţi nimic, pentru că Isus nu a spus niciodată: „simţiţi aceasta?” ci a spus: „Credeţi aceasta?” Este vorba de credinţă.

Credinţa noastră este o armă, o armă atotputernică ce ţine Sabia ascuţită cu două tăişuri a lui Dumnezeu. Dacă credinţa poate ţine acea Sabie, ea va tăia fiecare promisiune fără nici o plată. Unii oameni au muşchi foarte slabi şi poate se vor alege cu cicatrice pentru a se alătura unei biserici. Alţii pot veni la neprihănire, iar alţii pot merge cu uşurinţă până la botezul cu Duhul Sfânt. Un braţ puternic care ţine această Biblie, poate tăia fără probleme orice făgăduinţă. Aşa este. Deci, fiţi tari în Domnul.

În seara aceasta aş vrea să citesc din cartea Judecătorilor 16.27-28, de unde voi lua subiectul pe care vreau să-l prezint.

„Casa era plină de bărbaţi şi de femei; toţi domnitorii filistenilor erau acolo, şi pe acoperiş erau aproape trei mii de inşi, bărbaţi şi femei, care priveau la Samson cum juca.

 Atunci Samson a strigat către Domnul şi a zis: „Doamne Dumnezeule! Adu-Ţi aminte de mine, Te rog; Dumnezeule, dă-mi putere numai de data aceasta, şi cu o singură lovitură să mă răzbun pe filisteni pentru cei doi ochi ai mei!”

Fie ca Domnul să adauge binecuvântările Sale la Cuvântul Său. Dacă ar fi să-¡ dau un titlu, l-aş da pe acesta: „Doamne, încă o dată!” Numai încă o dată, Doamne!

Aşa cum spune Scriptura, acolo erau în jur de trei mii de filisteni care stăteau în galeriile acelui amfiteatru şi aveau privirile îndreptate spre Samson. În acel mare Coloseum au intrat o mulţime de perechi: erau marii lorzi ai războiului însoţiţi de doamnele lor acoperite de bijuterii. Toţi s-au aşezat la locurile lor şi s-a făcut anunţul: „Intră în scenă Samson!”

Când au auzit aceasta, ei s-au ridicat, s-au apropiat şi s-au adunat puţin ca să poată avea o panoramă mai bună. Dar ce puteau vedea ei decât o masă de carne umană, un bărbat care fusese cândva un mare războinic şi care acum era condus de un băiat deoarece era orb. Cât fusese ziua de lungă, holurile Coloseumului răsunaseră de ecoul orgiilor femeilor şi bărbaţilor beţi. Ce privelişte fusese aceea! Dar ce linişte s-a făcut în toată clădirea atunci când a păşit în scenă acest bărbat, duşmanul lor de moarte, care acum trebuia condus de un băieţel pentru că era orb! Un bărbat care odinioară fusese atât de puternic; puternicul războinic Samson avea nevoie să fie condus acum de un băieţel. Un bărbat care fusese slujitorul lui Dumnezeu, era adus în acea stare, în acel loc plin de oameni beţi.

Erau adunaţi la o mare sărbătoare în cinstea zeului lor, Dagon, zeul peşte, care obţinuse biruinţa împotriva lui IaHVeH. Să ne oprim puţin aici şi să ne gândim că acei oameni sărbătoreau biruinţa asupra oştirii lui IaHVeH. Dagon, zeul păgân, zeul peşte al filistenilor, pe care Dumnezeu îl ura. Şi iată că ei erau adunaţi acolo, la acea sărbătoare a beţivilor care sărbătoreau biruinţa asupra slujitorului lui Dumnezeu. Ce lucru cumplit! Dacă ar fi posibil, aş vrea să mă opresc puţin aici şi să prezint un tablou despre aceasta. Imaginaţi-vă ce aţi simţi dacă ar trebui să vă opriţi şi să priviţi la aceasta.

Imaginaţi-vă că au băut toată ziua şi au sărbătorit. În acea clădire nouă erau adunaţi femei îmbrăcate frumos, bărbaţi, curve, războinici, oameni mari ai naţiunii, care îl lăudau şi-l slăveau pe zeul lor peşte pentru marea biruinţă pe care le-o dăduse împotriva slujitorilor lui IaHVeH. Şi pentru ca situaţia să fie şi mai umilitoare, a fost adus acolo conducătorul, mesagerul zilei, cu ochii scoşi şi condus de un băieţel care-l ducea de mână în faţa acelui auditoriu. Pot să-l aud cum spune ceva în şoaptă în timp ce stă acolo, ca o maşină de război, dar total neajutorat. Dumnezeu l-a ridicat cu un scop, dar el şi-a vândut dreptul de întâi născut şi stătea acolo învins şi fără putere, condus de mână de un băieţel.

Samson se gândea la aceste lucruri. După ce şi-a pierdut puterea, el s-a gândit la ceea ce s-a întâmplat: cum ¡-a fost luată făgăduinţa şi cum stătea acolo înconjurat de vrăjmaşi şi orb, căci ei îi luaseră vederea. El ¡-a zis acelui copilaş: „Condu-mă la una din coloanele de care este susţinută clădirea şi lasă-mă acolo.”

Gândiţi-vă la aceasta! Ei l-au adus acolo ca să-şi bată joc de el şi ca să-¡ distreze pe oamenii aceia beţi. Ce ocară! Ce umilinţă! Ce exemplu! Mă transpune în mintea unei naţiuni înfrânte şi decăzută moral, deoarece Samson stătea lângă acea coloană ca să fie obiectul batjocorii pentru duşman. Era umilit şi înfrânt. O, în ce stare se afla! Era simbolul unei naţiuni căzute şi corupte, a unei biserici decăzute moral care şi-a vândut dreptul de întâi născut şi s-a predat vrăjmaşului. Un exemplu public. Cu toate că a fost crescut pentru a-L sluji pe Dumnezeu, decăderea morală l-a adus în starea aceea jalnică. Ce exemplu a fost acesta!

Îi pot auzi pe războinicii din jur şi pe doamnele cu mărgelele şi bijuteriile lor fine, spunând: „Aşadar, acesta este Samson? Acesta este bărbatul puternic despre care aţi vorbit! Acesta este bărbatul despre care aţi spus că Duhul marelui Dumnezeu locuieşte în el? Acesta este bărbatul despre care aţi spus că poate cuceri naţiunea noastră? Uitaţi-vă la el ce a ajuns!”

Ce exemplu! Ce lecţie ar trebui să fie pentru noi! Ce lucru serios! Nu ar trebui să ne adunăm numai ca să fim împreună şi ca să avem un timp plăcut de sărbătoare, ci să ne adunăm ca să vedem unde ne aflăm şi ce se întâmplă cu noi.

Noi vedem, şi Samson a auzit cu siguranţă ce spuneau oamenii din jurul lui: „Aşadar, acesta este Samson!”

Mă întreb dacă duşmanul poate spune astăzi acelaşi lucru despre mişcarea penticostală.

Era suficient să pomenească numele lui Samson şi toţi deveneau agitaţi, deoarece el era slujitorul uns al lui Dumnezeu. El s-a născut cu darul de nazireu, iar ei ştiau că nimic nu putea sta împotriva lui cât timp poseda acest dar. Samson era alesul lui Dumnezeu pentru acel timp, era mesagerul trimis de Dumnezeu. Mulţi dintre ei s-au gândit ce ar putea fi aceasta; mulţi şi-au amintit de ceea ce fusese el, în timp ce priveau această făptură neajutorată care stătea acolo orb şi neputincios. Îl batjocoreau, îl loveau cu bicele şi spuneau: „Haide, Samson! Fă ceva, doar eşti un bărbat puternic! Unde este Dumnezeul tău acum?”

Aceasta face vrăjmaşul când te trânteşte jos, dar nu îndrăzneşte s-o facă atunci când puterea lui Dumnezeu lucrează în biserică. Îi este teamă să facă aceasta cât timp binecuvântarea nazireului este peste tine. Dar când te vede lovit, te batjocoreşte. Atunci ei pot spune că nu există nici o diferenţă între ei şi noi şi că sunt la fel ca noi. Dar când există ceva diferit, ceva extraordinar şi binecuvântarea lui IaHVeH este asupra unui om, le este teamă să spună ceva. Cât timp văd puterea lui Dumnezeu la lucru, diavolul are destul de multă înţelepciune ca să tacă, dar când ştie că eşti învins, îl întoarce pe fiecare diavol pe care îl poate elibera împotriva ta.

În starea aceasta era Samson. Dacă ne gândim puţin, îi putem vedea pe acei războinici, unii dintre ei veterani cu cicatrice pe faţă, cum stăteau şi îl priveau pe Samson care stătea acolo, fără speranţă şi neajutorat. Îl văzuseră odată cu o falcă de măgar în mână, şi o mie de filisteni zăceau morţi în jurul lui. Iar acum, era condus de un băieţel. Îşi aminteau cum puneau întrebări referitoare la bărbatul acela care a luat falca aceea de măgar, arsă de soare.

Mulţi dintre voi aţi citit despre filisteni. Coifurile lor erau îngroşate cu alamă şi aveau aproape doi centimetri şi jumătate, iar armurile erau făcut din aramă de un centimetru şi jumătate pentru a-¡ proteja de lovitura de sabie sau de suliţă.

Cum a fost posibil ca un bărbat, un singur bărbat, care era înconjurat de o mie de filisteni, cu armuri pe ei, războinici cu suliţe şi coifuri mari care lăsau descoperit numai ochiul, să ia o falcă de măgar şi să-i omoare pe toţi o mie dintr-o dată? Falca aceea veche s-ar fi rupt în bucăţele la prima atingere a unuia dintre acele coifuri. Vedeţi? Ei ştiau că era vorba de o putere supranaturală. Astfel, când l-a lovit pe unul din acei războinici în cap, lucrul acela ¡-a străpuns coiful şi i-a strivit craniul omorându-l pe loc. Lovea atât cu mâna dreaptă, cât şi cu mâna stângă şi de fiecare dată când lovea, puterea lui Dumnezeu lovea cu el.

Noi credem că avem nevoie de un lucru mare, dar de fapt avem nevoie doar de un braţ uns cu Duhul Sfânt, cu puterea lui Dumnezeu, ca să-l lovească pe duşman în orice împrejurare.

O, cum îşi aminteau războinicii aceia de el! „Este posibil să fi adus un alt bărbat?” se întrebau unii dintre ei. „Nu, este el! Este Samson, cel care spunea că-L slujeşte pe Dumnezeul cel Adevărat, însă a fost uitat cu siguranţă de Dumnezeu!”

Dar ei se înşelau! Dumnezeu nu l-a uitat pe el, ci Samson L-a uitat pe Dumnezeu, şi cred că aceasta se întâmplă cu oamenii şi în seara aceasta. Nu Dumnezeu a uitat biserica, ci biserica L-a uitat pe Dumnezeu şi Cuvântul Său. Aceasta este problema.

Vedeţi, mulţi îşi aminteau de Samson. Unii spuneau: „Ne amintim când Dalila l-a legat cu frânghii pe care nu le puteau rupe nici caii dacă trăgeau de ele. Dar când ne-am dus să-l prindem, el le-a rupt în bucăţi; şi iată-l stând acum aici învins!

Alţii îşi aminteau cum într-o seară, ei l-au închis jos la Gaza, dar el avea încă ungerea asupra sa. „Acum îl vom ataca!” şi-au zis ei, dar Duhul Domnului a venit peste el, aşa că a luat porţile cetăţii în spate şi le-a dus până în vârful muntelui. Când un om este în slujba Domnului, nu există poartă sau altceva să poată sta în calea lui. Într-o zi, diavolul a încercat să-l îngrădească pe Moise, slujitorul Domnului şi pe poporul Domnului, folosindu-se de Marea Roşie, dar s-a întâmplat la fel ca şi cu Samson. Când un om este în slujba lui Dumnezeu, cât timp ungerea şi binecuvântarea este peste el, nu trebuie să se teamă de nimic pentru că Domnul a promis că va fi cu noi şi că nu ne va tulbura nimic.

Acesta este un exemplu care ne arată ce se întâmplă atunci când se termină îndelunga răbdare a lui Dumnezeu. El este îndelung răbdător, dar nu uitaţi că răbdarea Lui are un sfârşit. Samson proceda greşit chiar şi în seara când era acolo, dar Dumnezeu S-a săturat în cele din urmă. El nu l-a mai putut corecta.

Rugăciunea mea este ca Dumnezeu să nu lase ca biserica penticostală să ajungă în punctul în care răbdarea lui Dumnezeu a ajuns la capăt, s-a epuizat. Aşa cum am învăţat în săptămâna aceasta, El a trimis mesageri, a ridicat profeţi de-a lungul anilor, a vestit Cuvântul Său mai dinainte şi L-a restituit, dar cu toate acestea voi continuaţi să vă îndepărtaţi de El. Vă veţi trezi că sunteţi orbi, fără putere, fără ajutor şi învinşi, şi mi-e teamă că spre aceasta ne îndreptăm. Vedeţi, Samson a căzut în faţa strălucirii, iar biserica de astăzi cade din aceeaşi cauză. Ce păcat că vedem aceste lucruri întâmplându-se!

Când au încercat să îngrădească puterea lui Dumnezeu, au aflat că nu pot face aceasta pentru că Samson a ridicat acele porţi mari de fier, care cântăreau tone, le-a pus pe umeri, a urcat muntele cu ele şi le-a lăsat acolo. Desigur, nimeni nu l-a urmărit. Erau destul de înţelepţi ca să nu facă aceasta.

Când un bărbat vine cu ungerea Duhului Sfânt, cu Cuvântul Domnului, cu „aşa vorbeşte Domnul,” ar fi bine să fiţi atât de înţelepţi încât să nu vă puneţi cu aceasta, pentru că dacă o faceţi veţi afla că acolo este mâna Dumnezeului celui Viu, iar ea este grea.

Dar acolo mai erau unii care într-o zi l-au văzut mergând pe un drum, iar un leu s-a îndreptat spre el răcnind. Leul este un animal periculos şi poate ucide un om într-o secundă. El poate ucide patru sau cinci oameni dintr-un salt. Acel leu a fost deranjat de Samson, iar ei au observat acţiunea şi intenţia lui. Leul se îndrepta furios spre Samson, care părea total neajutorat în faţa lui. Dar, dintr-o dată…

Oh, El este un Ajutor prezent întotdeauna în vremuri de necaz! Bolnavilor, de ce nu puteţi gândi aşa în seara aceasta? De ce nu gândiţi aşa cei care vă temeţi că cineva va spune ceva împotriva voastră, despre voi? Ei au vorbit împotriva lui Isus, dar deodată, puterea lui Dumnezeu a coborât peste El!

Prin mărturisire şi credinţă, fiecare dintre voi este un subiect la toate puterile existente, atât în ceruri, cât şi pe pământ, ca ele să vină la voi.

În timp ce Samson stătea acolo, puterea lui Dumnezeu a venit la el, iar când leul a sărit la el, l-a prins de gură şi l-a rupt în bucăţi cu mâinile goale. Cum a putut face acel om un lucru ca acesta? Şi iată că aici stă acelaşi om, dar învins, neajutorat şi orb.

Eu aş putea să vă arăt o biserică neajutorată, învinsă şi oarbă, care a respins făgăduinţele, a respins Cuvântul, o biserică ce a primit de la Hristos promisiunea că va avea putere asupra bolii: „În Numele Meu vor scoate draci,” vor lua un drac şi îl vor alunga. Acestea sunt binecuvântările pe care le-a promis El bisericii Sale. Şi pentru că biserica s-a întors de la adunările de rugăciune, de la sinceritate şi a făcut o tradiţie din credinţa în Hristos, toată puterea a fost luată din ea. În bisericile noastre a intrat strălucirea lumii şi din pricina aceasta stă înfrântă. O, vai!

Samson stătea acolo văduvit de putere, şi aceasta din cauza unei femei, din cauză că ochii lui au poftit, din cauza unei Izabele imorale care a stabilit un sistem prin care l-a biruit pe slujitorul lui Dumnezeu.

Pot să spun cu smerenie că s-a stabilit un sistem al Izabelei, care are scopul de a birui, de a-¡ aduce pe toţi într-o federaţie. Astfel, toate denominaţiunile, penticostalii şi toţi ceilalţi, vor veni în Consiliul Mondial al Bisericilor, care nu este altceva decât o capcană a diavolului pentru a vă lua ceea ce posedaţi. Această femeie vă va văduvi de putere, apoi vă va râde în faţă.

Penticostalii s-au ridicat cu mai puţin de cincizeci de ani în urmă, dar în vremea aceea poziţia oamenilor era diferită. Ei au ieşit din diferite grupări laice şi s-au ridicat să fie un exemplu. Astfel, Dumnezeu a luat acea biserică, iar astăzi este una din cele mai puternice biserici din lume. Dar ea face un lucru: se întoarce înapoi în încurcătura din care a fost chemată afară, iar când face aceasta, îi este luată puterea. Unde mai avem întâlnirile de rugăciune de noapte? Unde îl mai lăsăm pe predicator să predice până la ora unu sau două dimineaţa, aşa cum obişnuia s-o facă? Acum ar predica scaunelor goale, deoarece ei trebuie să meargă acasă să vadă „O iubim pe Susie” sau altceva pe un program TV. Acesta este adevărul. De ce? „Pentru că unde este comoara voastră, acolo va fi şi inima voastră.” (Matei 6.21). Comoara voastră ar trebui să fie în Cuvânt! Oamenii din Arizona sunt prosperi, aşa că trebuie să mergeţi să săpaţi un pic să vedeţi ce este şi pentru voi.

Samson stătea acolo înfrânt, Puterea îi fusese luată pentru că s-a predat şi şi-a spus secretul unei femei..

De îndată ce creştem îndeajuns de mult pentru a depăşi colţul şi pentru a merge undeva într-o misiune mică, începem să construim biserici care sunt mai mari decât cele ale vecinului. Dorim să-¡ întrecem în strălucire pe metodişti, pe prezbiterieni, pe baptişti, dar nu acesta trebuie să fie scopul nostru! Nu de aceea sunteţi voi ceea ce sunteţi! El nu v-a crescut pentru aceasta, ci ca să arate că Îşi poate pune puterea în voi, pentru a-Şi arăta slava Sa.

Dar dacă lăsaţi câţiva Ricky să-şi vâre mâna acolo, vor amesteca totul umblând după lucrurile lumeşti. Majoritatea adunărilor doresc să fie păstorite de un băieţaş drăguţ şi cu părul cârlionţat, fiindcă credeţi că ştie despre El mai mult decât oricine altcineva. Dar dacă vă îmbolnăviţi vreodată, voi nu veţi vrea să fiţi operaţi de un doctor care tocmai a ieşit de pe porţile facultăţii. Dacă veţi avea de exemplu, o operaţie pe inimă, veţi dori un medic în vârstă, cu părul sur, care are ceva experienţă.

În seara aceasta, biserica are nevoie de Evanghelia de modă veche care s-a dovedit a fi puterea lui Dumnezeu, nu de unul din aceşti Ricky propuşi de seminariile noastre. Aici suntem noi în seara aceasta şi aceasta este starea în care ne aflăm. Nu aveţi nimic cu o astfel de dezordine! Aţi început să cădeţi acolo şi nu vă veţi mai întoarce înapoi cât timp continuaţi să mergeţi pe drumul acesta.

V-aţi gândit vreodată la ce se gândea Samson în timp ce filistenii îşi puneau tot felul de întrebări cu privire la el? Ce credeţi că trecea prin mintea acelui om? Eu cred că în timp ce stătea acolo orb şi conştient că nu-şi mai poate recupera niciodată vederea, Samson se gândea la marile biruinţe pe care ¡ le-a dat Dumnezeu. El stătea acolo şi se gândea la zilele care au fost şi la ceea ce obişnuia să facă.

Aşa cum am spus cu puţin timp în urmă, acesta este omul. El se gândeşte întotdeauna la ce a făcut Dumnezeu şi la ce va face în viitor, dar ignoră ceea ce face în prezent. Vedeţi? Priviţi la ceea ce face El acum! Noi ştim ce a făcut El, dar ce face acum? Acum încearcă să ne ridice şi să ne întoarcă pe calea Cuvântului Său pe care ni-L dă prin împlinirea făgăduinţei Sale. Dar noi stăm, dormim, mergem acasă şi întrebăm: „Ce a spus? Nu mi-a plăcut că a durat atât de mult!”

Aceasta îi trecea prin minte; se gândea la ceea ce noi numim „perioada lui de glorie,” atunci când Duhul lui Dumnezeu era peste el şi când Dumnezeu îi răspundea la rugăciune.

Atunci când trăia pentru Dumnezeu, El îi răspundea încă înainte de a se ruga. Nici nu stătea să se gândească: „Mă duc să mă rog ca să văd dacă aceşti o mie de filisteni…” deoarece ştia că Dumnezeu era cu el, fiindcă nu exista nici o condamnare. A luat primul lucru care ¡-a venit la mână şi a plecat la luptă. Aşa este. Nu a aşteptat până a luat o diplomă sau până când a învăţat să se bată, ci a luat primul lucru pe care l-a avut la îndemână şi a început să se bată cu el.

Dar astăzi, am învăţat să ne duelăm în toate crezurile sau ceva asemănător, ne certăm şi ne batem, dar nu ajungem nicăieri. Suntem o cacealma, ca în zilele lui Goliat. Poate Dumnezeu ne va trimite un David care nu cunoaşte crezurile, ci doar puterea lui Dumnezeu care a fost testată şi încercată. Întreaga biserică stătea învinsă deoarece un uriaş striga: „Zilele minunilor au trecut!” Dar aceasta nu a ţinut când acolo a păşit un om al lui Dumnezeu, un om micuţ, cu umerii lăsaţi şi cu părul bălai; un om care avusese o experienţă şi cu care era Dumnezeu.

Ei au spus: „Ia crezurile noastre, du-te acolo şi biruieşte-l!”

Dar David a răspuns: „Nu ştiu nimic despre aceasta, nu am nici o dovadă.”

Haina ecleziastică a lui Saul nu era potrivită pentru un om al lui Dumnezeu, aşa că a aruncat-o şi a luat ceea ce ştia că ¡ se potrivea.

Tot aşa, astăzi nu avem nevoie de o diplomă sau de un doctorat ca să intrăm în Biserică. Singurul lucru de care avem nevoie este puterea şi învierea lui Hristos în vieţile noastre, să luăm Cuvântul lui Dumnezeu, cu dragostea lui Dumnezeu în inimile noastre şi astfel ne vom asigura că El va răspunde rugăciunii noastre. „El nu lipseşte de nici un bine pe cei ce duc o viaţă fără prihană.”

Samson se gândea la zilele măreţe de odinioară.

În seara aceasta, biserica priveşte cu cincisprezece ani în urmă, la reînvierea vindecării divine, la biruinţă. Dacă Samson s-a oprit şi s-a gândit că l-a dezamăgit pe Dumnezeu, cred că acesta a fost un lucru foarte serios. Nu Dumnezeu a fost de vină pentru că Samson a fost biruit, ci a fost doar vina lui. Poporul lui Dumnezeu a fost ridicat să predice Evanghelia în toată puterea Ei, dar prin faptul că, asemenea lui Samson, a filtrat cu femeia aceea imorală, a pierdut toată puterea care ¡-a fost dată.

Aşa s-a întâmplat şi cu biserica. Dumnezeu a ridicat-o ca să fie o lumină, să-Şi arate putea Lui în ea, să vindece bolnavii, să învieze morţii, să scoată dracii, să trăiască sfântă şi să predice toată Evanghelia, s-o manifeste prin ea, dar noi am început să facem compromisuri şi am lăsat garda jos.

Am luat exemplul greşit. Femeia acţionează ca soţia păstorului. Ea şi-a tăiat părul, poartă haine sexy şi lasă stricăciunea să intre în viaţa ei, iar celelalte femei spun: „Dacă sora Cutare poate face aceasta, putem face şi noi.” Nu luaţi aceasta ca exemplu al vostru! Înţelegeţi? Dumnezeu v-a spus ce să faceţi, deci rămâneţi la aceasta!

Când luaţi exemplu un om şi faceţi acele lucruri, Îl dezamăgiţi pe Dumnezeu şi poporul Său. Când îi dezamăgiţi pe oameni, Îl dezamăgiţi pe Dumnezeu. El v-a trimis acolo ca să fiţi paznici, dar când vedeţi păcatul intrând, în loc să-l tăiaţi din rădăcină, îl primiţi: „Când se adună prezbiterii, voi vota scoaterea din biserică a învăţăturii despre vindecarea divină, pentru că nu ne place.” Şi votaţi împotriva ei. O, aşa s-a întâmplat!

Voi, metodiştilor, aveaţi vindecarea divină în bisericile voastre, şi la fel voi, prezbiterienilor şi luteranilor. Aveaţi bucurie şi strigăte, dar ce s-a întâmplat cu voi? Aveţi cam o mie opt sute de rickys care au dus totul la strălucire şi aţi mers cu ea.

Iar voi, penticostalilor, aţi făcut la fel. Aşa este. De aceea sunteţi la fel de învinşi ca ei şi organizaţi. „Grupul nostru crede aceasta, iar dacă nu aparţii de noi, vei merge în iad!” Dar voi ce faceţi, de ce vă certaţi? Aşa nu ajungeţi nicăieri. Dumnezeu nu vă va face nici un favor, deoarece staţi la fel de învinşi ca şi ceilalţi şi aţi luat-o pe urmele lor. Exact!

Samson era prizonierul naţiunii pe care fusese născut şi crescut s-o distrugă. Bărbatul acela puternic, pe care Dumnezeu îl crescuse ca să distrugă acea naţiune, stătea acum acolo fiind prizonierul ei.

Nu vreau să vă rănesc, ci nădăjduiesc că vă va ajuta. Aici este biserica penticostală pe care Dumnezeu a crescut-o, a scos-o din organizaţie şi a dus-o unde a dus-o, dar acum sunteţi prizonierii aceluiaşi clan. Ştiţi că acesta este adevărul, dar dacă cineva spune ceva împotriva voastră, sunteţi gata să-l daţi afară. Este aşa cum scrie: „Orbul îl conduce pe orb.”

Noi ştim cu toţii că acum cincizeci de ani, biserica penticostală respingea orice avea de-a face cu organizaţia. Eraţi fraţi şi surori şi trăiaţi trezirea timpului vostru. Vorbeaţi despre biserica modernă şi despre moda din ea, despre felul în care se comportau femeile, despre hainele pe care le îmbrăcau şi despre cum au lăsat să cadă Cuvântul lui Dumnezeu. Vedeţi? Dumnezeu v-a scos afară, dar voi v-aţi întors înapoi şi aţi mers în acelaşi lucru din care aţi fost scoşi. Dumnezeu v-a crescut pentru El, dar voi staţi legaţi de o denominaţiune, la fel de învinşi ca Samson şi cu ochii scoşi. Aşa este. Păcat! Dumnezeu v-a ridicat să biruiţi acest lucru, dar voi v-aţi alăturat lui.

Samson s-a căsătorit cu o femeie, s-a întors exact la lucrul din care l-a scos Dumnezeu. Biserica penticostală s-a întors şi s-a căsătorit cu lucrul din care a scos-o Dumnezeu. Dumnezeu are de-a face întotdeauna cu individul, nu cu grupul. Acesta a fost principiul Lui din totdeauna.

Doi oameni au două idei diferite, dar Dumnezeu ia un singur om. Aceasta este tot ce are nevoie: de un om. Aceasta este ceea ce încearcă să obţină azi: El vrea să vă ia în mâna Sa, şi va lua unul de aici şi unul de acolo. Nu va fi niciodată un grup, scoateţi-vă aceasta din minte!

Când vă organizaţi, vă pierdeţi dreptul de întâi născut. Vreau să vă întreb ceva pe fiecare dintre voi. Este adevărat că întotdeauna când Dumnezeu a ridicat un om cu un mesaj de la El, de îndată ce el a plecat de pe pământ, urmaşii lui s-au organizat, iar când au făcut aceasta au murit şi nu s-au mai ridicat niciodată? Nu există nici un verset biblic şi nici o dovadă istorică, nimic, care să arate contrariul. O organizaţie sau un grup de oameni care s-au organizat, şi-au pierdut puterea spirituală şi nu s-au mai ridicat niciodată. Ei nu mai au nici un strop din Dumnezeul cel Viu, iar termometrul lor spiritual indică tot timpul patruzeci de grade sub zero. Aşa este. „Au o formă de evlavie, dar îi tăgăduiesc puterea.”

În zilele acelea, Dumnezeu a ridicat întotdeauna pe cineva care să condamne acel lucru chiar din temelie şi a luat un grup micuţ, o biserică ce a mai rămas, şi a dus-o spre biruinţă. El o va face din nou pentru că este Dumnezeu şi nu Se schimbă. Dacă El spune ceva, nu este idee mai bună. Amintiţi-vă că aceasta este credinţa noastră. În Eden, Dumnezeu a creat o cale pentru ca omul căzut să-L poată sluji: sub sângele vărsat, şi nu a schimbat niciodată aceasta. El nu o va schimba niciodată. Dacă ar face-o ar însemna că are o idee mai bună decât prima dată, cea ce este imposibil, deoarece El are întotdeauna o singură cale. Pentru o naţiune care s-a abătut de la calea dreaptă, Dumnezeu a ridicat un om şi i-a adus Cuvântul condamnând totul. L-a luat pe omul acela şi a mers mai departe. El nu va lua niciodată o organizaţie pentru a face aceasta, ci vă va lua pe voi, dacă Îl ascultaţi şi vă predaţi Lui.

Da, şi El S-a născut în lume şi ¡ S-a dat putere să facă aceasta, fiind ispitit ca şi noi.

Samson a fost pus să facă trucuri pentru a-¡ amuza pe filisteni. Vedeţi? El a lăsat o femeie să-l ademenească de la Cuvântul lui Dumnezeu, de la Cuvântul care trebuia să fie un secret. Era un dar de nazireu şi nu trebuia să spună nimic despre el, dar s-a lăsat păcălit de o femeie.

Aşa s-a întâmplat şi cu noi astăzi: am acceptat în biserica noastră lucruri care nu erau creştineşti. Nu există biserică să poată spune că în ea nu sunt făţarnici. Peste tot este plin de ei. Aşa este. Tu te poţi alipi de o lojă metodistă, prezbiteriană, etc, dar nu te poţi alipi de Biserică. Tu te naşti în Biserică, iar când te naşti în Biserică, acolo nu există nici un făţarnic; totul este sfânt pentru că tu eşti mort, iar viaţa ta este ascunsă că Hristos în Dumnezeu, este pecetluită de către Duhul Sfânt. Diavolul nu poate ajunge la tine pentru că ar trebui să urmeze aceeaşi cale pe care ai venit tu, iar atunci ar fi fratele tău. Înţelegeţi?

Voi vă puteţi alipi unei biserici doar ca să fiţi membri sau ca să puteţi participa la decizii. Aşa cum am spus aseară, totul a devenit un raliu, o întrecere, aşa că se aude doar: „Mai mulţi membri! Mai mulţi membri!” „I-am întrecut! Suntem mai mulţi decât ei!” Daţi-le un dar pentru că au adus pe cineva la şcoala duminicală. Dar ce se dovedeşte că au dus acolo? Nişte Izabele pictate care vorbesc despre întâlnirile de seara trecută sau de ceva hârtii care atârnă pe perete. Voi ştiţi că acesta este adevărul, iar penticostalii alunecă chiar aici!

Cel mai mare lucru într-o biserică este un bătrân, nu un episcop sau un prezbiter. Dumnezeu are de-a face cu bătrânii bisericii, pentru că bătrânul aduce bisericii mesajul şi ceea ce are nevoie.

Samson a lăsat o femeie să-l îndepărteze de Cuvântul lui Dumnezeu, iar astăzi se întâmplă la fel. Cum fac ei aceasta? „Frate, oamenii de acolo fac aceasta şi se uită la aceasta!” Dar nu acesta este exemplul vostru! Exemplul vostru este Hristos, iar El a spus: „V-am dar un exemplu.” Lăsaţi-L pe El să fie Exemplul vostru.

Acelaşi lucru este valabil şi pentru biserici. Ce au făcut ei? Au lăsat-o pe Izabela, mama curvelor din Apocalipsa 17, să facă acelaşi lucru, aşa că s-au întors în acelaşi amestec şi au fost orbiţi. Oh, voi spuneţi că nu credeţi aceasta, dar de fapt credeţi. Nu-mi spuneţi că nu credeţi! Vedeţi? În ultimii cincisprezece ani am traversat naţiunea aceasta în lung şi-n lat şi pot spune un singur lucru: orbi! Voi Îl vedeţi pe Dumnezeu venind şi făcând lucrurile pe care a spus că le va face în zilele din urmă, apoi ziceţi: „Păi, aceasta poate fi în ordine, dar slujba din spatele acestor lucruri nu poate fi de la Dumnezeu!” Cum poate curge din acelaşi izvor şi apă dulce şi apă amară? Nu se poate!

Da, voi sunteţi orbi faţă de lucrurile spirituale şi faţă de Cuvântul lui Dumnezeu. S-au întors în balta din care au ieşit. Penticostalii au fost născuţi în afara unei organizaţii, dar omul ¡-a dus înapoi. Rusaliile sunt o experienţă pe care organizaţia nu o poate suferi, deoarece este o experienţă personală trăită de fiecare individ în parte. Aşa este. Priviţi-¡ cum stau învinşi, întregul grup este învins. Predicatorii nu sunt acceptaţi în biserică dacă nu au o experienţă de seminar.

Zilele trecute am aflat că mai nou penticostalii îi duc pe predicatori la psihiatru ca să afle dacă IQ-ul lor este destul de mare pentru a fi predicatori. Dumnezeu nu a făcut niciodată aşa ceva, ci a spus: „Aşteptaţi până când primiţi o putere de sus.” Acesta este IQ-ul de care aveţi nevoie. Ei nu îi testează cum a poruncit Isus, ci o fac prin propriile lor concepţii intelectuale. IQ de misionar! Dumnezeu nu a spus niciodată: „Daţi-le putere intelectuală!” ci a spus: „Veţi primi o putere de sus.” Dar noi ne îndepărtăm de ea.

Amintiţi-vă că biserica catolică a ieşit chiar din prima biserică ce a avut experienţa de Rusalii. Aşa este. În anul 33. Dar din cauză că au intrat prea mulţi Ricky în ea, calea lor a mers până la Conciliul de la Niceea când au adoptat un plan omenesc şi s-au organizat. Acel lucru ¡-a omorât. Timpul profetului adevărat s-a încheiat şi au urmat aproape o mie de ani de epocă întunecoasă. Aceasta a arătat Dumnezeu, fiindcă a început condamnarea întregului sistem. Aşa este.

Înainte ca să păstorească o biserică, predicatorii fac seminarii şi spun: „Am un titlu de doctor.” Vedeţi? Trebuie să arate un carnet de membru. Prostii!

Profetul lui Dumnezeu a venit din pustie şi nimeni nu a ştiut nici de unde vine, nici încotro se îndreaptă, dar el Îl avea pe „Aşa vorbeşte Domnul.” Dumnezeu a dovedit-o. El nu a fost în niciuna din organizaţiile lor, ci a urmat linia Cuvântului Său. Aşa este.

Ce au făcut predicatorii de seminar? Femeile se îmbracă imoral, poartă pantaloni scurţi, păr coafat, iar bărbaţii nu au destul Duh ca să condamne toate acestea.

Orice bărbat care o lasă pe soţia lui să facă aceasta, are nevoie de o întoarcere adevărată la Evanghelie. Aşa este. Ea dă dovadă că nu este o femeie onorabilă, iar voi acceptaţi aceasta. Orice bărbat care o scoate pe soţia lui pe stradă cu pantaloni atât de strâmţi încât îi dă pielea pe dinafară, şi păşeşte alături de ea este o ruşine pentru umanitate. Pentru mine aceasta este dovada că lipseşte ceva în interior. Arată că acolo este un gol.

Dacă doriţi să arătaţi drăguţ, luaţi Fapte 2.38, Iacov 5.14 şi Ioan 3.16, puneţi-le împreună şi aceasta să fie cosmetica voastră.

Max Factor. Se cheltuiesc sute de milioane de dolari pe an, pentru un ruj sau altceva, în timp ce misionarii mor de foame pe câmpul misiunii, iar voi spuneţi: „Noi suntem biserica!” Mă faceţi să mă ruşinez! Am intrat în toată această strălucire şi lucruri mari, dar ce arată aceasta? Că aţi luat duhul Izabelei şi sunteţi goi.

Zilele trecute l-am ascultat pe un predicator, un om bun care aparţine unei organizaţii, trăieşte peste râu de noi şi are un program radio. El vorbea despre femeile care poartă acele lucruri pe faţă

Eu m-am speriat de moarte când am văzut pentru prima dată o femeie aşa. Eram în Los Angeles şi îl aşteptam pe fratele Arganbright. Am văzut o fată urcând şi mi-am zis: „Sărmana fată!” Sunt misionar, am văzut lepră şi plagă, dar n-am văzut niciodată aşa ceva. Am vrut să mă duc şi s-o întreb dacă-mi permite să mă rog pentru ea, dar după aceea am văzut încă una care arăta la fel. Eu nu vă condamn pentru că vreţi să arătaţi cât se poate de bine, dar fiţi oameni! Aranjaţi-vă uman! Înţelegeţi? Aşa este.

Acel predicator spunea că oamenii au făcut lumea mai frumoasă prin faptul că au produs acele lucruri. În ochii mei au făcut o lume de închinători la idoli. Orice femeie care face aceasta dovedeşte că lipseşte ceva din ea, că este goală pe dinăuntru, dar acea goliciune trebuie umplută cu Hristos. Orice bărbat care o lasă pe soţia lui să facă astfel de lucruri este gol şi el! Orice predicator care tolerează aşa ceva în biserica lui, arată că şi el este gol pe dinăuntru. Şi orice organizaţie tolerează aceasta, dovedeşte că este moartă. Aşa este. Întoarceţi-vă la Biblie!

Samson stătea acolo, o victimă a acestor lucruri şi un exemplu pentru noi. El a fost un om mare, dar vai, unde l-au dus toate acestea! Şi acum se gândea la greşelile lui, la lucrurile pe care le făcuse şi cum Îl dezamăgise pe Dumnezeu. Mă întreb dacă oamenii pot să înţeleagă atunci când aud astfel de mesaje împotriva lor?

Cineva mi-a scris o scrisoare în care m-a mustrat. „Billy,” scria el, „de ce nu le laşi în pace pe femeile care se coafează? De ce nu încetezi să le mustri pentru felul cum se îmbracă? Oamenii cred că eşti un profet, deci ar trebui să-¡ înveţi cum să primească daruri spirituale şi să laşi aceste lucruri deoparte.”

Cum să-¡ învăţ algebra când ei nu ştiu nici Abecedarul? Înţelegeţi? Cum aţi putea face aceasta într-un astfel de amalgam de păcat? Orice om ştie că vopsirea este o caracteristică păgână. Eu sunt misionar. Vopseaua păgânilor! Înainte de a-L cunoaşte pe Dumnezeu, indienii din Arizona îşi vopseau feţele, dar când L-au cunoscut, nici nu a fost nevoie să le spui despre aceasta, fiindcă şi-au dat-o jos singuri. Aceasta arată că s-au împăcat cu Dumnezeu, dar când se vopseau, erau în război cu El.

Noi ne numim o naţiune creştină şi îi numim pe oameni creştini. Eram în Africa, iar într-o zi Domnul a vindecat un om care era deformat, un băiat care avea ochii încrucişaţi. Lucrurile pe care le-a făcut El în cincisprezece minute au fost uimitoare. Erau prezenţi cam două sute cincizeci de mii de oameni, iar eu ¡-am întrebat: „Câţi dintre voi Îl vor primi pe Domnul Isus?” Şi s-au ridicat în jur de treizeci de mii de oameni. Aveam cam cincisprezece traducători, iar ei au spus: „Cu siguranţă au înţeles că este vorba de vindecarea fizică.”

„M-am referit la salvare,” am răspuns eu şi ¡-am rugat pe cei cincisprezece interpreţi să le spună încă o dată. Am spus: „Toţi cei care mă înţeleg…” Ei îşi împachetau idolii stropiţi cu sânge, colţi de leu sau orice alt lucru pe care-l foloseau ca superstiţie. Am spus: „Cei care credeţi şi doriţi să scăpaţi de superstiţiile voastre pentru a-L sluji pe Dumnezeul care a putut să-l facă întreg pe omul acesta, care a stat aici aşa cum l-aţi văzut, şi pe care Dumnezeu l-a pus în toate minţile, dacă-L doriţi ca Salvatorul vostru, arătaţi-vă sinceritatea şi aruncaţi idolii voştri la pământ.” S-a făcut ca o furtună de praf.

Acolo stăteau şi femei pe jumătate dezbrăcate, care aveau doar o cârpă în partea din faţă, iar restul corpului le era dezvelit. Eu am spus: „Ridicaţi mâna şi rugaţi-vă rugăciunea unui păcătos: Dumnezeule, fii îndurător cu mine, păcătosul.” În locul unde sunteţi, ridicaţi mâinile şi acceptaţi botezul cu Duhul Sfânt, iar câţiva predicatori de aici vă vor boteza cu botezul creştin.” Când au ridicat mâinile, femeile care nu ştiau nici care este mâna dreaptă sau care este stânga, şi veniseră acolo dezbrăcate, şi-au acoperit sânii cu braţele când au păşit afară alături de alţi bărbaţi. Într-un minut petrecut cu Isus Hristos, ele au ştiut că sunt dezbrăcate.

Iar aici, an de an, noi ne dezbrăcăm tot mai mult. Şi spuneţi că-L aveţi pe Dumnezeu? Ce a cauzat starea aceasta? Organizaţia voastră care vă permite să faceţi aceasta. Aşa este. Aţi adus înapoi sistemul de care v-aţi lepădat. Sper să n-o consideraţi profanare, pentru că acesta este Cuvântul lui Dumnezeu. Cu siguranţă că este.

În timp ce stătea acolo şi se gândea la ceea ce s-a întâmplat, Samson a înţeles în cugetul său că L-a dezamăgit pe Dumnezeu şi pe poporul Său. El stătea acolo ca un exemplu şi se gândea la ceea ce a fost şi la ceea ce era acum, iar când a făcut aceasta, a strigat.

O, dacă biserica s-ar opri puţin şi ar privi în seara aceasta înapoi, la Rusalii, dacă ar privi de unde a început şi ar realiza starea în care a ajuns din pricina crezurilor! Strigaţi din nou! Samson a strigat: „Doamne, răzbună cei doi ochi ai mei!” Dacă am putea trăi aceeaşi pocăinţă şi am striga: „Doamne, aceste lucruri m-au ghidat atâta timp ca pe un orb.” El a ştiut că era un preţ de plătit, şi voi o ştiţi acum.

Meda, soţia mea, mi-a zis: „Mergi încoace şi încolo de-a lungul naţiunilor şi predici, iar când te întorci înapoi, oamenii fac aceleaşi lucruri. La ce foloseşte tot ce faci?”

„În ziua judecăţii va fi o casetă înregistrată pe marea casetă a lui Dumnezeu.” Voi ştiţi aceasta. El trebuie să aibă în ziua aceea un Glas prin care să condamne lumea, iar acela este Glasul Evangheliei.

Samson a spus: „Răzbună-mă, Doamne, pe duşmanii mei! Răzbună-mi ochii! Doamne, ei mi ¡-au scos afară şi iată că stau aici orb şi neputincios!” Samson ştia că exista posibilitatea ca Dumnezeu să-l asculte din nou. Deşi era în starea aceea, exista o posibilitate. O, biserică, există o posibilitate indiferent de ceea ce fac ei! Iar noi auzim atât de multe astăzi! „Atât de multe decizii luate!” „O decizie” înseamnă „o piatră, o mărturisire.” Aşa cum am spus mai înainte, ce bine ar prinde o piatră dacă nu ar fi un cioplitor de piatră cu un Cuvânt ascuţit, care să taie acea piatră ca să se potrivească într-o clădire? Ce bine face luarea deciziilor dacă îi lăsaţi pe oameni să se alipească bisericii deşi rămân aşa cum au fost? Sunt un morman de pietre care nu sunt cioplite în nimic. Ceea ce ne trebuie nouă este un cioplitor, un om cu Cuvântul lui Dumnezeu, o putere confirmată pentru a dovedi că Dumnezeu l-a trimis ca să cioplească biserica şi să taie afară din ea lucrurile lumeşti, astfel ca piatra finită să fie fiii şi fiicele lui Dumnezeu care merg în Împărăţia Lui. Aşa este.

Samson ştia posibilităţile; ştia că în ciuda a ceea ce se întâmplase acolo, Dumnezeu putea să-¡ audă rugăciunea. O, dacă am putea face aceasta în seara aceasta! Isus a spus când a fost pe pământ: „Cine crede în Mine, va face şi el lucrările pe care le fac Eu.” (Ioan 14.12), iar în Evrei 13.8 Cuvântul spune: „Isus Hristos este Acelaşi ieri, azi şi în veci.” Dar noi chemăm în noi viaţa denominaţională şi nu Viaţa lui Hristos, şi facem lucrurile pe care le facem. „De ce-Mi ziceţi: „Doamne, Doamne!” şi nu faceţi ce spun Eu?” (Luca 6.46). Înţelegeţi? „De ce Mă numiţi aşa?”

O, dacă aveţi numai cinci membri în biserică, duceţi-le Adevărul, şansa. Şi noi avem o şansă, dar cei de astăzi nu pot prinde ideea aşa cum a făcut-o Samson. Ei par să nu înţeleagă, ci spun: „Păi, sunt frumoasă, bine aşezată, avem biserici bune, etc.” Vedeţi?

Biblia spune despre biserica Laodicea: „…zici: „Sunt bogat, m-am îmbogăţit, şi nu duc lipsă de nimic”, şi nu ştii că eşti ticălos, nenorocit, sărac, orb şi gol.” (Apocalipsa 3.17). Dacă aţi vedea o persoană care merge pe stradă goală şi oarbă, şi ¡-aţi spune că este goală şi trebuie să meargă undeva să se ascundă, există posibilitatea ca acea persoană să vă asculte şi să plece de pe stradă. Dar biserica nu are destulă putere duhovnicească pentru a şti aceasta. Ea este nenorocită, săracă, oarbă şi goală şi nu ştie aceasta, iar Hristos este afară, bate la uşă şi încearcă să intre, dar voi spuneţi că nu aveţi nevoie de nimic.

Ştiu că ceea ce spun este străin pentru mulţi dintre voi, dar este Adevărul lui Dumnezeu. Aşa spune Cuvântul. Ei nu prind viziunea. Le puteţi spune despre aceasta, dar trece pe lângă ei. Poate atunci, pe loc, va fi o mică convingere, dar mâine, totul va fi uitat, iar ei se vor întoarce la petrecerile lor şi la lucrurile acelea vechi.

Dacă Dumnezeu face ceva pentru cineva, vor spune: „O, este numai o întâmplare!” Vedeţi? Diavolul le-a otrăvit atât de tare mintea încât nici nu mai ştiu unde se află. Staţi pe loc! O, ei pot bate din palme şi să spună: „Amin”, să danseze în Duhul, etc., dar toate acestea nu înseamnă nimic, fiindcă eu am văzut păgâni care fac aceasta. Aşa este. Aveţi adunări mari şi spuneţi: „Noi avem treziri, frate Branham!” O, ce fel de treziri? Voi aveţi adunări ale bisericii.

În Kentucky obişnuiam să le numim ”Adunări prelungite,” pentru că aceasta sunt: adunări prelungite, dar ele sunt departe de a lua ceva din Scriptură, de a extrage ceva de Acolo. Aşa este. Ei spun: „Am avut o întâlnire. Ştiţi ce? A venit în oraş doctorul Cutare şi am avut mii de participanţi. Toate bisericile au colaborat între ele.” Aceasta a fost o trezire? Aduceţi-¡ pe oameni înapoi la Cuvântul lui Dumnezeu, şi atunci Dumnezeu va lucra în biserică. Dar ce facem noi? Avem un grup de intelectuali care strălucesc ca paiaţele prin cuvintele lor. Aşa este, totul este un rol ca la Hollywood.

Voi spuneţi: „Aceştia sunt baptiştii!”

Aceştia sunt penticostalii. Aşa este. Femeile vin pe platformă, sar şi dansează, arată oribil, cu fuste strâmte, este o ruşine. Nici măcar nu mai găsesc cuvinte potrivite. Este o ruşine. Un om care stă acolo şi strigă: „Glorie lui Dumnezeu! Aleluia!” Ce duh aveţi? Credeţi că Isus ar striga aşa? El ar condamna aceste lucruri! Isaia, Ieremia, Amos şi ceilalţi profeţi ai Vechiului Testament s-au ridicat în scenă şi văzând lucrurile care s-au petrecut acolo, au strigat împotriva lor şi au spus: „Dumnezeul pe care spuneţi că Îl slujiţi, vă va nimici!” Ei ar spune acelaşi lucru şi astăzi. Cu siguranţă.

Ceea ce se petrece astăzi este ca un spectacol. Avem prea mult Hollywood, dar aceasta nu va aduce Duhul şi puterea lui Dumnezeu.

Ei nu sunt dispuşi să plătească preţul. Samson a plătit corect. Cum s-a rugat el? Aş putea să vă spun aceasta, în încheiere. „Doamne, lasă-mă să mor cu duşmanii mei!” Aceasta este problema: ei nu vor să plătească preţul morţii. Voi faceţi parte dintr-o comunitate, dintr-un grup de oameni cu care vă asociaţi ca să jucaţi cărţi, staţi acasă şi vă uitaţi la programe TV, mâncaţi chipsuri şi beţi cola, în timp ce locurile din biserică sunt goale. Aşa este. Vă îndeamnă să semnaţi un card şi veniţi la şcoala duminicală o dată la şase luni. Este un entuziasm fabricat de mâna omului, dar voi aveţi nevoie de Duhul Sfânt. „Eu Îl am!” spuneţi voi, dar nu vă comportaţi ca şi cum L-aţi avea. Nu, domnilor! Dacă predicatorul predică o oră sau ceva de felul acesta, sunteţi gata să chemaţi comitetul bisericii ca să-l daţi afară. Aşa este. Voi vreţi să mâncaţi tortul, dar să-l şi păstraţi. Aşa ceva nu se poate! Nu, domnilor. Trebuie să te predai. Voi aveţi un preţ de plătit; aveţi o curăţire de făcut, iar eu vă spun că toată biserica are nevoie de o curăţire de la amvon până la administrator. Aşa este. Acesta este adevărul. Ei nu sunt dispuşi să plătească.

Dar Samson a plătit chiar atunci când a spus: „Doamne, lasă-mă să mor cu filistenii aceştia!” El a dat greş, dar „lasă-mă să mor!” Trebuie să fii pregătit să mori faţă de duşmanul care are biruinţă asupra ta; trebuie să fii dispus să-ţi predai propriile idei. Samson a fost dispus să plătească preţul pentru a primi înapoi puterea lui Dumnezeu.

Mă întreb dacă voi, femeilor, aţi fi dispuse să vă lăsaţi părul să crească? Mă întreb dacă voi, bărbaţii, aveţi destul curaj ca să le spuneţi aceasta? Se presupune că voi ar trebui să fiţi capul casei, dar ea este gâtul şi vă întoarce într-o parte şi-n alta, ceea ce nu este bine. Credeţi că o trezire zguduitoare le-ar lua pe aceste femei din birourile publice, din poliţie sau de pe străzi? Ele trebuie să fie în bucătărie. Credeţi că le veţi putea aduce vreodată înapoi la aceasta? Nu, domnilor! Femeia nu va face niciodată aceasta decât dacă este salvată. Atunci nici nu va trebui să-¡ vorbiţi despre aceasta, pentru că îşi va găsi locul; Duhul Sfânt o va conduce la locul ei. Dar voi spuneţi: „Mă va conduce Duhul Sfânt?” Credeţi că El v-ar conduce la ceva contrar Cuvântului? Nu numiţi aceasta Duhul Sfânt!

Sunteţi gata să plătiţi preţul? Aceea este o biserică penticostală, sunteţi gata să plătiţi locul? Aceasta este. Vedeţi în ce ruşine stăm? Samson a fost gata să plătească preţul pentru a primi din nou puterea lui Dumnezeu. O, îi aud pe unii dintre voi spunând: „Frate Branham, noi avem o trezire!” Da, dar cu ce rămâneţi după ce aveţi trezirea?

Odată am luat micul dejun cu Billy Graham, în Louisville, Kentucky, iar el s-a ridicat şi a spus: „Această Biblie este calea lui Dumnezeu de a face lucrurile.” Cât este de adevărat! Dar faceţi aceasta, fiindcă acesta este următorul pas. Şi el a continuat: „Pavel a mers într-o cetate şi a convertit pe cineva, iar în anul următor când s-a întors, lângă acel convertit erau încă treizeci sau patruzeci de convertiţi aduşi la Hristos.

Eu merg într-un oraş şi am treizeci de mii de convertiţi, dar dacă mă întorc peste un an, abia dacă mai găsesc treizeci. Care este problema?” Apoi a arătat spre predicatori şi a spus: „Voi sunteţi problema, predicatorilor leneşi care staţi cu picioarele pe birou şi nu mergeţi să-¡ vizitaţi pe oameni!”

Era mult adevăr în aceasta, dar nu era tot adevărul. Este ca în povestea cu omul căruia ¡ s-a dat o înghiţitură de pepene verde. El va spune: „O, este bună, dar cu siguranţă este mai mult de atât!” Aşa este.

Cine sunt eu să-¡ spun ceva acelui mare evanghelist? Cine sunt eu să-¡ spun un cuvânt unui om ca Billy Graham? Departe de mine aceasta! El este slujitorul lui Dumnezeu şi n-aş vorbi despre aceasta decât dacă m-ar întreba. Totuşi, mi-ar fi plăcut să-¡ spun: „Billy, ce predicator leneş a stat cu picioarele pe birou la convertirea lui Pavel? Nu era nici un predicator în cetate. Era? Pavel nu a lăsat o mărturie şi a plecat. Dimpotrivă! Când a luat o decizie, a stat acolo cu Cuvântul lui Dumnezeu şi L-a tăiat într-un fiu al lui Dumnezeu, iar când a făcut aceasta, acel fiu nu a mai putut fi ţinut pe loc.”

Aceasta este problema şi astăzi. Toate deciziile trebuie luate în aşa fel încât să fie demne de fiii şi fiicele lui Dumnezeu. Faceţi curăţenie şi întoarceţi-vă la Cuvântul lui Dumnezeu şi la Evanghelie! Cu siguranţă de aceasta avem nevoie! Da, avem o trezire astăzi, dar ce este ea? Este o trezire denominaţională. Baptiştii aveau un slogan: „Încă un milion în anul 1944!” Ce aţi primit voi? Se spune că la o biserică unde avea loc o astfel de trezire, ei au luat o pauză de cincisprezece minute pentru ca oamenii să iasă afară şi să fumeze o ţigară între şcoala duminicală şi aceasta. Şi păstorul fuma alături de ei, dar Biblia spune: „Curăţaţi-vă de obiceiurile necurate ale neamurilor!” Vedeţi? Ce vom face în legătură cu aceasta?

„Păi,” ziceţi voi, „nu este corect!” Când va veni Duhul Sfânt, El vă va învăţa toate lucrurile. Vedeţi? El a făcut-o cu siguranţă.

Cineva a vorbit despre vindecarea divină, dar ei au răspuns: „Aceasta a fost în alte zile!” Vedeţi, ei arată cu degetul spre ceea ce a fost şi spun: „Poate va fi în Mileniu.” Dar ce nevoie mai aveţi atunci de vindecarea divină dacă sunteţi nemuritori? Astăzi este ziua! Aceasta este ziua.

Voi ziceţi: „Păi, noi avem treziri!” Priviţi la decăderea morală din biserici! Priviţi cât de coruptă devine în fiecare an! Priviţi cât de mult au decăzut grupările penticostale! Închideţi ochii şi gândiţi-vă cum erau cu cincisprezece ani în urmă când am fost aici, apoi deschideţi-¡ şi priviţi la ceea ce aveţi astăzi! Ştiţi că acesta este adevărul. Este păcat! Aşa este. Voi vă îndepărtaţi tot mai mult de Cuvântul lui Dumnezeu.

Samson era conştient de căderea lui în păcat. El ştia că nu are putere să facă faţă provocării acelei ore deşi era acolo. Toată maşinăria lui era acolo: avea aceiaşi muşchi cu care a putut lua acea falcă de măgar cu care a ucis o mie de filisteni; avea aceiaşi umeri puternici care au putut lua porţile de la Gaza şi le-a dus sus pe vârful muntelui. Vedeţi? Aceiaşi muşchi atârnau pe el. O, dacă aş putea spune ceva aici! Samson ştia că nu putea face faţă provocării acelui ceas.

Acelaşi lucru îl face biserica acum, în corupţia ei imorală: niciodată nu vom putea face faţă provocării orei! Comunismul ia totul. Şi ce încercăm noi să facem? Să găsim consolare prin faptul că ne alăturăm acestor oameni, denominaţiunilor care nici măcar nu cred în vindecarea divină sau în puterea lui Dumnezeu. Cum pot merge doi oameni împreună pe drum fără să se învoiască? Ne amestecăm printre astfel de lucruri şi aşteptăm ca Dumnezeu să… Spunem: „Un număr mare,” dar pe Dumnezeu nu-l interesează numărul, ci caută caracterul.

Am spus că Eliezer a transpirat mult până când a găsit un caracter ca Rebeca. Apoi a trebuit s-o îmbrace, să o pregătească şi să o lase să stea drept pentru a asculta Mesajul lui. Problema de astăzi este că atunci când găseşti un caracter, este greu să-l determini să stea drept suficient timp pentru a pune haine pe el şi pentru a-l îmbrăca. Aşa este. Un Ricky micuţ ¡-a atras într-o altă direcţie. Aşa este. Dar Eliezer şi-a dat toată silinţa.

Samson ştia că deşi avea muşchii, nu mai avea puterea. Şi noi avem toată maşinăria: avem prezbiteri distinşi, episcopi, arhiepiscopi, , avem papi, avem ierarhie; avem toată maşinăria. Avem cele mai mari clădiri şi cei mai mulţi bani de pe pământ, dar la ce ne serveşte aceasta? Ce bine ne face? Este o aramă sunătoare şi un chimval zăngănitor. Aşa este. Şi ştim bine că nu putem face faţă provocării orei.

Astăzi, comunismul din Rusia cucereşte lumea. Care este problema? Este cineva care are curajul să se ridice sub presiunea acestor convingeri, deşi este greşit. Numai unu la sută din Rusia este comunistă, iar nouăzeci şi nouă la sută este aşa-zisa creştinătate liberă, dar problema este că nu au IQ-ul Evangheliei. Ei nu au ceea ce au nevoie, deşi au bani şi toate acestea. Vedeţi? Ei nu au curajul şi hotărârea necesare. Ceea ce îi trebuie lui Dumnezeu în Rusia este un bărbat uns cu puterea lui Dumnezeu, cu puterea Duhului Sfânt.

Samson ştia de ce anume avea nevoie. Noi am putea întoarce toată America înapoi şi fiecare dintre noi să meargă la biserică şi tot nu avem ceea ce trebuie. Nici apostolii nu au avut-o până când nu au intrat în Rusalii. Isus le-a spus că nu O aveau, după ce predicase timp de trei ani. Cu toate acestea, ei aveau nevoie de putere. Vedeţi? Şi biserica are nevoie de putere. Aşa este.

Samson ştia că este în nevoie, dar nu era suficient. Denominaţiunile nu O pot produce. Ei nu investesc Cuvântul, ci îi învaţă pe oameni împotriva Ei. Da. Samson a realizat aceasta, ştia în sine că este insuficient deşi avusese acea trăire. Priviţi-l! Filistenii se bucurau de victoria lor şi n-au observat că el şi-a ridicat capul, că buzele lui se mişcau în rugăciune şi lacrimile curgeau din orbitele goale în care avusese cândva ochi. Ei n-au observat aceasta deoarece aveau o petrecere pe cinste. Samson dorea ca Dumnezeu să-Şi arate încă o dată puterea în faţa acestei Izabele. O, dacă am putea avea şi noi nişte Samsoni care să se ridice! O, biserică! Nu o nouă denominaţiune, nu un alt crez sau o ploaie târzie, ci puterea lui Dumnezeu. Aşa este.

Samson era conştient de ceea ce urma să se întâmple dacă Dumnezeu răspundea la rugăciunea lui, dar era pregătit să înfrunte problema. Era aproape de moarte. O, dacă biserica ar sta în seara aceasta aproape de moarte şi ar fi conştientă că trebuie să renunţe la ceea ce are mai drag în această lume! O, dacă bărbaţii şi femeile ar fi pregătiţi în seara aceasta să afle că vor fi separaţi de lume! Predicatorii nu vă vor mai bate cu mâna pe umăr şi nu vor mai spune: „Doctore Cutare şi Cutare, a fost minunat! Mergi cu noi la înot în după amiaza aceasta?” Scoateţi jocurile bunco afară din biserică, şi la fel cursele şi loteria! Bunco înseamnă loterie. Şi aceste cine prin care îl plătiţi pe predicator! Întoarceţi-vă la sistemul lui Dumnezeu de percepere a zeciuielii! Întoarceţi-vă la Cuvânt! Sunt gata ei să facă aceasta? Nu, domnilor! Să ştiţi că este nevoie de un preţ! Femeia aceea vă va spune că sunteţi din nou de modă veche, dar Dumnezeu vă va spune că sunteţi binecuvântaţi.

Sunteţi gata să muriţi? Doriţi să staţi vii faţă de Dumnezeu, dar şi faţă de Hollywood, însă ei nu se amestecă! Isus a spus: „…dacă grăuntele de grâu care a căzut în pământ… moare, aduce mult rod.” (Ioan 12.24). Voi nu veţi mai răsări niciodată.

Ia Numele lui Isus, biserică! Ce Nume glorios: Numele lui Isus! Sunteţi gata să muriţi? Adunarea lui Dumnezeu, sunteţi gata să muriţi? Metodiştilor, baptiştilor, prezbiterienilor, sunteţi gata să muriţi faţă de duşmanul vostru? Sunteţi gata cu adevărat să plătiţi preţul, să vă sacrificaţi? Fiţi sinceri! Nu veniţi şi spuneţi: „Voi încerca şi voi vedea ce va ieşi!” căci dacă faceţi aceasta dovediţi că încă nu sunteţi pregătiţi! Trebuie să fiţi gata să plătiţi preţul şi să muriţi!

Voi, taţilor şi mamelor, sunteţi gata să ridicaţi un altar în casele voastre şi să scoateţi televizorul afară? Sunteţi gata să aruncaţi acele pachete de cărţi de pe masă? Sunteţi gata să aruncaţi acele cărţi hazlii pe care le citesc copiii voştri şi să-¡ pregătiţi să condamne ceea ce le oferă diavolul? Sunteţi gata să stabiliţi altarul vechi al familiei sau vreţi să continuaţi aşa cum sunteţi? Dacă doriţi să continuaţi tot aşa, nu sunteţi încă pregătiţi să veniţi, dar mă rog să fiţi ca Samson, să vedeţi preţul şi să fiţi gata să-l plătiţi: „Doamne, lasă-mă să mor cu ei!”

Samson ştia care era preţul pe care trebuia să-l plătească dacă Dumnezeu răspundea la rugăciunea lui. De când am venit aici, am văzut că mulţi oameni vin la altar şi că Duhul Sfânt vine la ei, dar ei nu sunt încă gata să moară, pentru că vor să stea şi cu lumea. Dar voi nu puteţi sluji la doi stăpâni în acelaşi timp. Sunteţi gata să uitaţi totul şi să-L slujiţi pe Dumnezeu? Ascultaţi-L şi strigaţi: „Încă o dată!”

Biserica penticostală, Consiliul general, Adunările lui Dumnezeu, Biserica lui Dumnezeu şi voi toţi ceilalţi, sunteţi gata să plătiţi preţul? Sunteţi gata să spuneţi: „Încă o dată, Doamne! Stau aici, dar n-am avut îndrăzneala să dau mâna cu fratele meu unitarian sau trinitarian. Nu am avut curajul s-o fac când văd unde ne-a adus aceasta: împărţiţi în organizaţii şi fără părtăşie; când văd cât de otrăviţi sunt unii împotriva celorlalţi, încât abia dacă mai vorbesc pe stradă, când de fapt suntem modelaţi într-un singur Trup de către Duhul Sfânt?”

Sunteţi gata să strigaţi: „Doamne, îngăduie să se mai întâmple numai încă o dată!”? Dacă sunteţi gata, sunt sigur că Dumnezeu vă va asculta rugăciunea. Priviţi-l pe bărbatul acesta, pe Samson, care stătea acolo cu acei muşchi pe el, dar orb. Cunoştea preţul şi posibilitatea şi a spus: „Doamne, încă o dată! Încă o dată, răzbună-mă pentru ochii mei!” Când a făcut această rugăciune, Dumnezeu ¡-a răspuns. Fiecare fibră din trupul lui a început să se întărească şi Duhul a început să pătrundă în muşchii lui. O, dacă Duhul ar veni la rugăciunea de miercuri seara şi la şcoala noastră duminicală, încât să simţim cum muşchii puterii lui Dumnezeu se întăresc când Duhul Sfânt pătrunde înăuntru! Nu printr-o imitaţie, ci prin Duhul original care să descopere tainele inimii şi să înghesuie păcatul pentru a-l scoate pe diavolul de acolo.

Fibrele sale au început să se întărească: „Lasă-mă să mor cu ei! M-am născut ca să-¡ distrug, aşa că lasă-mă să mor cu ei!” Fibrele lui Samson, muşchii lui s-au întărit şi au primit putere, Duhul Sfânt a început să se mişte peste el, şi a zguduit acea piatră cu puterea Sa divină, iar ea s-a prăbuşit. Tot ceea ce avem nevoie este o rugăciune sinceră: „Încă o dată, Doamne!”

Noi ar trebui să fim în Ţara făgăduită, dar iată că pribegim încă prin pustie! Ca şi Israel care dorea o Lege, ceva ce putea face el. Dar nu puteţi face nimic în legătură cu aceasta. Acceptaţi-L pe Hristos! Noi am dorit o doctrină, ceva cu care să ne lăudăm şi cu care să obţinem o categorie diferită de oameni, faţă de ceilalţi. Vedeţi unde am ajuns? Orbi!

Jos! S-a dus marea denominaţiune! Întotdeauna s-a întâmplat aşa: când a intrat Dumnezeu, celelalte lucruri au căzut. Atunci a fost marea biruinţă a lui Samson. O, îmi doresc că văd biserica Dumnezeului celui Viu stând în seara aceasta şi spunând: „Încă o dată, Doamne! Trimite încă o dată o trezire, chiar dacă mă va costa totul. Trimite-mi o trezire chiar dacă mă va costa tot ce am! Trimite-o la mine, Doamne!” Ascultă acest grup de trei sute de oameni care strigă într-un glas: „Doamne, lasă-mă să-L văd încă o dată pe Isus Hristos, care este Acelaşi ieri, azi şi în veci. Lasă-mă să ştiu că este lângă mine. Lasă-mă să ştiu că El este aici şi are grijă de mine, fiindcă doresc aceasta acum.”

Nu renunţaţi, fiindcă duşmanul a fost învins! Rusaliile sunt la post în seara aceasta. Nimiciţi lucrurile pe care aţi fost născuţi să le distrugeţi! Căiţi-vă şi strigaţi: „Doamne, lasă-ne să vedem aceasta încă o dată! Încă o dată, Doamne!”

Prietene, lasă-mă să-ţi spun ceva: Mai bine ţi-ai distruge duşmanul înainte ca să te distrugă el pe tine! Aduceţi înapoi acele întâlniri de rugăciune de modă veche. Aduceţi căinţa de modă veche, când ei stăteau la altar până mureau şi terminau cu păcatul. Aţi văzut vreodată vreo femeie care să fi mers la altar şi să fi murit faţă de păcat, iar a doua zi să se întoarcă cu părul coafat şi cu vopsele pe faţă? Nu există aşa ceva! Duhul Sfânt este Cel care ne învaţă, natura Lui. În zilele de demult, nu aţi fi văzut o femeie care să meargă afară, să se îmbrace sexy şi apoi să vină înăuntru şi să se acopere. Atunci nu aţi fi văzut nici un bărbat căruia să-¡ fie frică să se ridice pentru că ar fi fost părăsit de soţia lui sau ceva de felul acesta, pentru că el a luat iniţiativa. În vremea aceea, bărbaţii erau bărbaţi, aveau cuvântul şi îşi conduceau casa, pentru că erau capul casei. Dar americanii aceştia moderni…

Tocmai am aflat de la un învăţat grec, care stă aici şi mă priveşte. El a venit din Grecia şi a început să asculte Mesajul de pe casetele mele şi mi-a spus: „Frate Branham, ştiu că nu ai nici o educaţie, dar Cuvintele Tale, Mesajul tău corespund perfect cu interpretarea greacă a Bibliei. Este exact aşa. Ceea ce ai spus este întocmai aşa.”

El mi-a mai spus: „În limba greacă „Laodicea” înseamnă „femeie”, iar aceasta este lumea femeii, biserica femeii, epoca femeii. Când am ajuns în această stare? Da, sunteţi gata să aveţi o trezire? Sunteţi gata?

O femeie mi-a spus odată: „Am dreptul să fac tot ce vreau să fac. Este dreptul meu de cetăţean american.” Este un drept american, dar nu este un drept dat de Dumnezeu! O capră va stârni întotdeauna agitaţie, dar o oaie stă liniştită şi renunţă la drepturi. Vedeţi? Dacă eşti un copil adevărat al lui Dumnezeu, vei renunţa la drepturile tale de american în favoarea Duhului Sfânt şi Îl vei lăsa să te modeleze şi să te facă aşa cum trebuie să fii. „Încă o dată, Doamne!” O, vai!

O, biserică, las-o pe Dalila hollywood-iană, căci te va ucide! Ea stoarce viaţa duhovnicească din tine. Las-o!

Aveţi pe platformă un moderator de la Hollywood, Hollywood-ul vostru, întâlnirile ajungând să fie ţinute în locuri mari, aşa cum face restul lumii, în biserici mari. Ca să vină un evanghelist în oraş, trebuie să-¡ promiteţi o mulţime de bano, pentru că altfel nu va veni. Ce ridicol! Aceasta arată unde este comoara voastră, unde este inima voastră. Întoarceţi-vă cu toată inima la Dumnezeu şi la Cuvântul Său şi să strigăm: „Doamne, arată-ne încă o dată prezenţa Ta!”

Isus a spus: „Peste puţină vreme lumea”, care este cosmosul, ordinea lumii, „nu Mă va mai vedea, dar voi Mă veţi vedea.” Cine? Credinciosul, „pentru că Eu voi fi cu voi, chiar în voi, până la sfârşitul timpului.” „Lucrările pe care le fac Eu, le veţi face şi voi. Veţi face chiar mai multe decât acestea pentru că Eu merg la Tatăl. Cine crede în Mine, va face şi el lucrările pe care le fac Eu.” Cine? Cel care crede. O, biserică, noi credem că Isus nu este mort, pentru că a înviat! El este aici, acum. Dacă nu aş avea acest suport, nu aş spune ceea ce spun. Dar ştiu că este aici, fiindcă dovedeşte aceasta. El este întotdeauna aici ca să-Şi dovedească Cuvântul. Ce ar spune dacă ar sta în seara aceasta aici? El S-ar întoarce la Cuvânt şi ar spune acelaşi lucru pe care l-a spus.

Voi spuneţi: „Cel care a vorbit este Isus?” Dacă n-ar fi fost El, nu aş fi spus aceasta. Cu siguranţă! „Cum se poate dovedi aceasta?” Plecaţi-vă capetele pentru un moment.

Tată ceresc, slujitorii Tăi pot spune tot ceea ce doresc să spună, iar noi putem aduce cât de poate de clar Adevărul la oameni, dar cu toate acestea poate fi numai o emoţie, fiindcă sunt numai buzele unei fiinţe umane care vorbeşte bisericii. Doamne, Tu eşti Supranatural şi oriunde eşti Tu, sunt semne supranaturale, sunt minuni şi lucruri care nu pot fi explicate. Când ai fost aici pe pământ, ai umblat în sus şi-n jos printre oameni şi ai vindecat bolnavii. Odată, o femeie s-a atins de haina Ta, iar Tu Te-ai întors şi ai spus: „Cine M-a atins?” Tu nu ştiai cine a făcut-o, de aceea ai întrebat: „Cine M-a atins?” Datorită Duhului care era peste Tine, Tu cunoşteai tainele inimii pentru că Biblia spune: „Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi lucrător, mai tăietor decât o sabie cu două tăişuri… ş¡ deosebeşte gândurile inimii.” Tu ai privit în jos spre acea femeie micuţă, fiindcă nu s-a putut ascunde de Tine, şi ¡-ai spus că credinţa ei a salvat-o.

Tu ai spus: „Eu nu fac nimic până nu-Mi arată Tatăl. Tatăl Meu lucrează şi Eu de asemenea lucrez.” Astfel, dacă ai fi în seara aceasta aici, Tu ai face ceea ce-Ţi arată Tatăl să faci.

Doamne Dumnezeule, Te rog să aduci încă o dată Duhul Tău în această biserică, pentru oamenii care sunt în seara aceasta aici din diferite biserici: metodişti, baptişti, catolici, prezbiterieni, penticostali, etc. Noi nu privim la provenienţă, ci la sângele vărsat, şi Te rog, Tată ceresc, să faci ca şi ei să ignore eticheta pe care o poartă şi să-şi amintească faptul că Rusaliile nu sunt o organizaţie, ci sunt o experienţă care vine la orice bărbat sau femeie care crede în Tine. Vindecă-¡ pe bolnavi, Doamne, şi salvează-¡ pe cei pierduţi, spre slava şi gloria Ta.

Aceste cuvinte nu sunt deosebite, dar sunt suficiente pentru a aduce Cuvântul şi cred că Duhul Sfânt va lua aceste lucruri şi le va dezvălui, făcându-le cunoscute aşa cum au fost date. Şi va face aceasta nu ca să ne simţim inferiori, ci umili; nu ca să fim diferiţi, ci sinceri şi de încredere faţă de oameni, aşa cum vreau să fiu şi faţă de Dumnezeu, deoarece dacă nu pot fi cinstit cu copiii Lui, cum aş putea fi cinstit cu Dumnezeu?

Doamne, Te rog să confirmi Aceasta în faţa oamenilor adunaţi în seara aceasta aici, ca să ştie că trăiesc în umbrele timpului de seară şi că Mesajul orei este: „Căiţi-vă şi întoarceţi-vă la credinţa părinţilor apostoli!” Acordă-ne aceasta, pentru că mă predau Ţie. Salvează păcătoşii; umple-¡ pe credincioşi; vindecă-¡ pe bolnavi şi adună slavă Numelui Tău. Ajută-ne să strigăm într-un glas: „Încă o dată, Doamne! Încă o dată!” şi ascultă-ne, pentru că o cerem în Numele lui Isus.

În timp ce staţi cu capetele plecate în rugăciune, nu vreţi să spuneţi: „Ce pot să fac, Doamne? Ce trebuie să fac?” Cercetaţi-vă în timp ce se cântă lin. Nu priviţi la mesager, ci gândiţi-vă la acest Mesaj. Dacă aveţi nevoie de Dumnezeu, ridicaţi mâna încet, în timp ce staţi cu capetele plecate şi spuneţi: „Doamne, adu-Ţi aminte de mine.” Să nu vă intereseze nimic altceva ci spuneţi: „O, Doamne, aminteşte-Ţi de mine!”

Aveţi credinţă în Dumnezeu şi nu vă îndoiţi, ci credeţi! Ţineţi-vă cererea până când vă vorbeşte Dumnezeu şi vă spune: „Răspund cererii Tale.”

Spuneţi: „Doamne, stau aici orb şi mi-e ruşine de mine fiindcă spun că sunt creştin, dar trăiesc cum trăiesc. Ai milă de mine, Doamne, şi vindecă-mă. Vindecă-mă fireşte, vindecă-mă duhovniceşte şi fă-mă al Tău, fiindcă simt Duhul Tău asupra mea. Fratele Branham a spus că Tu eşti aici cu noi şi cred aceasta pentru că Te simt. Ştiu că eşti aici.”

Dumnezeul cerurilor va răspunde la cererea voastră, dar credeţi şi lăsaţi Mesajul să coboare înăuntrul vostru. Rugaţi-vă, credeţi şi nu vă îndoiţi.

Doamne, am oferit acest timp pentru fiecare bărbat sau femeie, băiat sau fată, ca să se gândească la Mesajul acesta. Fără îndoială, pentru unii a fost un mesaj ciudat, dar Doamne, Tu ştii că este Adevărul. În timp ce stăteam în camera mea, în după-amiaza aceasta, mi-ai adus în gând imaginea acestui mare bărbat care a trăit odată pentru Tine, şi starea în care a ajuns. Tată, aşa cum Samson a fost gata să moară faţă de sine, cu vrăjmaşii săi, pentru a aduce înapoi biruinţa lui Dumnezeu şi făgăduinţa Sa, fie ca şi noi să murim faţă de gândirea noastră şi să acceptăm Cuvântul Tău; să murim faţă de lucrurile greşite care ni s-au spus: că zilele minunilor au trecut,” fiindcă ştim că Isus Hristos este Acelaşi ieri, azi şi în veci.

Doamne, dăruieşte acestei audienţe privilegiul de a vedea mâna lui Dumnezeu mişcându-Se încă o dată, apoi să vină fiecare dintre ei să se căiască şi să fie o mare adunare. Fie ca din această biserică mică să pornească o trezire care să-¡ măcelărească pe filistenii din toată ţara. Îngăduie ca aceasta să fie un exemplu, în timp ce oamenii pleacă de aici în seara aceasta.

Te rugăm să vii aşa cum ai făcut-o pe drumul Emausului. Atunci ai vorbit toată ziua cu cei doi ucenici. Ei vorbeau despre Tine, şi deşi vorbeai cu ei, nu Te-au cunoscut. Doamne, mulţi oameni de aici merg la biserică, sunt sinceri şi nu sunt învăţaţi diferit, dar sunt ca cei doi. Însă când ai intrat cu ei în casă, ai făcut ceva ce ai făcut înainte de crucificare, iar atunci au ştiut că eşti Tu, aşa că s-au întors la Ierusalim cu inimile uşoare şi le-au spus ucenicilor: „Cum nu ne ardea inima pe drum, în timp ce El vorbea cu noi?”

Te rugăm să ne mai dai aceasta încă o dată, Doamne. Vino în această audienţă şi fă lucrurile pe care le-ai făcut înainte de răstignirea Ta, pentru ca oamenii să ştie că slujitorul Tău nu ¡-a minţit, ci le-a spus adevărul. Te rugăm aceasta în Numele lui Isus. Amin.

Nu putem chema un rând de rugăciune pentru că nu s-au împărţit numere, dar vom găsi o soluţie. Câţi dintre voi sunteţi bolnavi? Ridicaţi mâinile. Ridicaţi mâinile dacă aveţi nevoie de Dumnezeu, sau dacă cineva cunoscut vouă, are nevoie de El. Rugaţi-vă şi fiţi respectuoşi.

Fiţi atenţi! Dacă Domnul Isus ar sta aici îmbrăcat în acest costum, iar voi aţi alerga pe platformă şi aţi spune: „Doamne Isuse, vindecă-mă,” ştiţi ce v-ar spune?

„Eu am făcut-o deja!” El a fost zdrobit pentru fărădelegile noastre şi prin rănile Lui am fost vindecaţi. Preţul a fost plătit, dar voi trebuie să credeţi aceasta.

Voi spuneţi: „O, dacă aş putea crede că a fost aproape de mine; dacă aş şti că El a fost aici! Aceasta s-a întâmplat cu două mii de ani în urmă…”

Biblia spune că El este Acelaşi ieri, azi şi în veci, iar noi vrem să-L vedem. Dacă L-am vedea, El ar acţiona aşa cum a făcut-o şi în trecut.

Biblia spune că „El este Marele Preot care poate fi atins prin neputinţele noastre.” Este adevărat? Cum a acţionat El? Când a fost pe pământ, a fost Mare Preot? A fost mai mult decât atât, a fost Dumnezeu. Cum au putut să obţină oamenii ceea ce cereau de la El? O femeie micuţă ¡-a atins haina, iar El S-a întors şi a întrebat: „Cine M-a atins?” Toţi au negat, dar Duhul lui Dumnezeu era în Hristos făcându-L Emanuel, aşa că S-a întors şi a căutat până când a văzut-o în acea audienţă, apoi ¡-a spus starea ei şi ¡-a zis: „Credinţa ta te-a salvat.” Nu este aşa? Acum, dacă El este Marele Preot care poate fi atins prin neputinţele noastre, dacă este acelaşi Mare Preot, ar acţiona la fel.

Nu vă cunosc pe majoritatea dintre voi. Îl cunosc pe fratele Daulton şi pe cei ce stau aici în primul rând, grupul de aici, pentru că sunt din Kentucky. Îi cunosc de mulţi ani. Dacă nu mă înşel, cred că acolo în spate sunt fraţii Gene Goad şi Leo Mercier. Mă bucur să vă văd, fraţilor. Îl văd şi pe fratele Dauch. Dacă vreunul dintre cei pe care îi cunosc are vreo problemă, îi rog să mai aştepte, fiindcă vreau să ne rugăm pentru cei pe care nu îi cunosc şi care ştiu că nu îi cunosc. Aş vrea să vă rugaţi.

Dacă El este Acelaşi ieri, azi şi în veci, şi voi veţi atinge haina Lui, Duhul Sfânt va lucra printre noi. Dacă aveţi canalul potrivit, Duhul prin care să credeţi, dacă aici este acelaşi canal, va lucra în acelaşi fel. Trebuie să fie aşa deoarece este vorba de Dumnezeu.

Dacă puneţi viaţa unui măr într-un piersic, nu va mai rodi piersici, ci mere. Dacă puneţi Viaţa lui Hristos într-un om care este o fiinţă muritoare, va face roadele Duhului Sfânt, va aduce roadele învierii.

Hristos a dat acest Mesaj Bisericii, pentru ca ea să-L ia: „Mergeţi în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia la orice făptură…” Milioane de oameni nu au auzit încă Adevărul. Unde trebuie propovăduit? „În toată lumea, la orice făptură.” Şi ce se va întâmpla? „Aceste semne îi vor însoţi pe cei ce cred.” Cât de departe? „În toată lumea.” La cine? „La orice făptură.” Aici este însărcinarea Bisericii, de aceea aş vrea să-mi arătaţi în Scriptură, când a retras El aceasta. Omul poate veni cu o părere a sa, dar nu este Cuvântul lui Dumnezeu, pentru că El a spus clar: „În toată lumea, la orice făptură.”

(Se termină caseta. Fratele Branham continuă şi descoperă gândurile inimilor oamenilor). Amin.

– Amin –