ÎNCĂ O DATĂ!

Haideţi să ne plecăm capetele şi inimile înaintea lui Dumnezeu, acum, înainte de încheierea acestei mari convenţii, a acestei bucurii pe care o avem în jurul Cuvântului Domnului. Inimile noastre însetează după ceva de la Domnul, nu-¡ aşa? Dacă este aşa, ridicaţi mâna şi spuneţi: „Doamne, aceasta este cererea mea. Tu o cunoşti.”

Tată ceresc, priveşte jos spre mâinile noastre ridicate, care arată că ne predăm Ţie. Tu ştii de ce avem nevoie, Tată, şi Te rugăm să ne dai ceea ce avem nevoie. Uneori, dorinţele noastre sunt mai mult decât ceea ce avem nevoie, dar Te rugăm să ne dai ceea ce avem nevoie, Tată, pentru că o cerem cu credinţă, în Numele lui Isus Hristos, şi Tu ai promis că o vei face. Amin.

Vă puteţi aşeza.

Le mulţumesc fratelui şi sorei Moore, fratelui Brown şi familiei lui, fratelui Lyle, fratelui Boutliere şi tuturor acestor oameni cumsecade din această biserică, administratorilor, diaconilor,  pentru marea oportunitate de a fi aici.

Marii fondatori care au venit aici cu mulţi ani în urmă, cu ziare în pantofi, nu au precupeţit nici un efort ca să ridice acest loc de închinare. Cred că Shreveport este dator unor oameni ca fratele Moore şi celorlalţi, care au depus un efort neobosit şi necondiţionat ca să ridice acest loc în care Lumina şi Viaţa lui Dumnezeu să poată ajunge la oamenii care vor să vină să se bucure de serviciul divin. Fie ca aceasta să dureze până la venirea Domnului Isus, când El va încheia.

M-am bucurat de adunările care au răspuns cu bucurie la slujbă şi la Mesaj, şi pentru că lucrările mari pe care Dumnezeu le-a făcut pentru noi sunt nelimitate.

Noi nu vom şti ce înseamnă aceasta cu adevărat, până nu vom trece de partea cealaltă, fiindcă Sămânţa a fost semănată şi va ieşi la suprafaţă în zilele care stau înaintea noastră. Mulţi au fost vindecaţi, dar probabil în clipa aceasta nu ştiu încă nimic, însă după un timp vor constata că acel lucru a plecat. Noi am înţeles că nu contează ce vedeţi că se întâmplă acum, fiindcă nu ştiţi ce va urma ca rezultat al acestui lucru. Eu am încrederea că nu va mai fi nici un om suferind în această adunare, dar trebuie să aibă suficientă credinţă ca să ştie că lucrarea este deja terminată şi că ei vor fi bine.

Cred că toţi cei care au ridicat mâinile spre Hristos, pentru botezul cu Duhul Sfânt şi lucrările harului pe care vor să le facă Dumnezeu cu ei, vor fi umpluţi cu Duhul Sfânt. Să nu uitaţi de Mesajul „Semnul,” fiindcă voi trebuie să arătaţi acel Semn.

Acum va trebui să plecăm mai departe şi să mergem în Arizona, Yuma şi Phoenix, după care ne vom întoarce pe aici, prin Sud. Încă nu ştiu itinerarul, doar câteva localităţi, dar cred că prin februarie vom ajunge în Louisiana şi Dallas, iar de acolo, în Georgia ş¡ Florida, pentru ca în iunie să plecăm în Europa. Ne vom întoarce prin iulie, iar după mijlocul lui august vom merge în Africa de Sud, nu, în America de Sud. Dacă va fi cu voia Domnului, începând cu 02 septembrie, vom merge la Durban, Africa de Sud, unde am văzut cum într-o singură zi, s-au întors la Domnul treizeci de mii de oameni. Fratele Julius Stadesklev, care este aici, a fost prezent la acea adunare.

Cred că v-a fost prezentat fratele Julius, cel care a scris cartea: „Un proroc vizitează Africa de Sud.”

Îmi amintesc că nu demult, sora Stadesklev mi-a mişcat inima cu o mamă care şi-a pierdut copilaşul. Ea m-a chemat să merg cu avionul în Germania, pentru că voia să mă rog pentru el, dar Domnul a găsit cu cale să-l ia. Micuţa, o fetiţă durdulie, a murit subit, iar medicul a fost de acord s-o păstreze până când ajung acolo.

Sorei Stadesklev îi murise mama şi era şi ea dărâmată, iar copilaşul acela a scos tot ce era mai bun din ea.

Ea mi-a mărturisit la telefon că crede că Domnul Isus m-a trimis pentru lucrarea din timpul din urmă, o mărturie sinceră şi adusă din toată inima, fiindcă L-a văzut pe Domnul Dumnezeu făcând învieri din morţi.

Ce lucrare glorioasă ar fi fost pentru Dumnezeu dacă ar fi făcut acest lucru în Germania, dar noi nu trebuie să mergem niciodată într-un loc, decât dacă ştim de ce o facem. Astfel, am început să mă rog, iar sora a aşteptat la telefon o bună bucată din noapte. S-a făcut ziuă, dar tot nu am avut nimic, iar soţia mea, Meda, mi-a spus: „Sora Stadesklev a sunat deja de două ori. Ai vreun Cuvânt din partea Domnului?”

„Încă nu am nimic,” am răspuns eu.

M-am dus şi m-am rugat din nou, iar în timp ce mă întorceam, Domnul Isus mi-a dat o vedenie şi am auzit un Glas care spunea: „Nu mustra acel lucru pentru că este mâna Domnului!” Astfel, am ştiut că dintr-un oarecare motiv, Dumnezeu trebuia să ia copilaşul ei în slavă şi desigur, ar fi fost împotriva voii Domnului să merg acolo şi să fac ceva contrar.

M-am gândit că aceasta va fi o mare dezamăgire, dar eu nu pot face decât ce-mi spune El să fac.

Nu cu mult timp în urmă, am primit o scrisoare de la un predicator care mi-a spus nişte afirmaţii ale altor predicatori. Cred că era luteran, nu ştiu, dar spunea: „Este un lucru pe care îl apreciez la tine, frate Branham. Când se ridică aceste emoţii şi agitaţii, tu stai întotdeauna în aşteptare până când primeşti hotărârea definitivă a lui Dumnezeu şi atunci ştii ce ai de făcut.”

Singurul mod prin care poţi face aceste lucruri este să asculţi mai întâi ce spune Domnul. Dacă El mi-ar spune să merg în cimitir să-l înviez pe preşedintele Kennedy, aş invita tot oraşul să vină şi să vadă, fiindcă Îl am pe „Aşa vorbeşte Domnul.” Înţelegeţi? Dar cum aş putea spune „Aşa vorbeşte Domnul,” dacă El nu a spus aceasta? Înţelegeţi? Înţelegeţi?

De multe ori oamenii se emoţionează şi îşi închipuie tot felul de lucruri, dar acesta nu este întotdeauna adevărul. Aşteaptă până îţi spune El şi atunci ştii ce trebuie să faci. Atunci nu te mai întrebi ce poţi face, pentru că El ţi-a spus deja, Îl ai pe „Aşa vorbeşte Domnul.” Şi după ce ţi-a vorbit El şi ţi-a spus, poţi merge să spui ce a zis El. Până atunci nu poţi face nimic, şi nu poţi fi sigur până nu îţi spune Dumnezeu. Atunci eşti sigur.

Mulţi din voi aţi ascultat înregistrarea: „Domnilor, acesta este timpul?” Acolo am putut vorbi despre multe lucruri şi să spun: „Este aşa vorbeşte Domnul!” M-am întâlnit cu cei şapte îngeri şi ştiu că se va întâmpla ceva, pentru că mi-a spus El.” Şi aşa a fost după trei luni. Vedeţi? Toate lucrurile pe care le-a vorbit El trebuie să se întâmple.

Acesta este motivul pentru care ştiu că Cuvântul Lui este desăvârşit, indiferent ce cred oamenii despre aceasta. Este Cuvântul lui Dumnezeu. (Fratele Branham pune palma pe Biblie). Aşa este. Este „Aşa vorbeşte Domnul,” de aceea ştim că este Adevărul.

Isus vine. Când? Nu ştiu. În ce formă? Am o idee, dar nu ştiu. Este scris aici. El a spus: „Şi după ce voi fi înălţat de pe pământ, voi atrage la Mine pe toţi oamenii.” (Ioan 12.32). El va veni din nou, ştiu că va veni. Este pozitiv. Pentru mine nu contează când o va face. Am Viaţa veşnică şi ştiu că nu voi mai fi bătrân. Când va veni El, voi fi acolo. Asta-¡ tot. De aceea pentru mine nu contează când, cum sau în ce fel o va face. Eu sunt acolo uite aşa.

El mi-a promis că voi fi acolo şi mi-a dat deja Viaţa veşnică fiindcă a spus: „Adevărat, adevărat vă spun că cine ascultă cuvintele Mele şi crede în Cel ce M-a trimis are viaţa veşnică şi nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la viaţă.” (Ioan 5.24).

Aceasta este suficient pentru mine; este Absolutul meu. El a promis şi nu este chip ca ceea ce a spus El să cadă. Nu se poate, aşa cum nu se poate ca Dumnezeu să dea greş. Este imposibil ca Dumnezeu să dea greş. Nu sunteţi bucuroşi pentru aceasta? („Amin”). Oh, Doamne!

La început am avut două sau trei servicii pe zi şi am început să mă simt obosit, dar după ce m-am obişnuit, nu m-a mai deranjat fiindcă m-am gândit: „Ce importanţă are?”

Aş vrea să vă întreb ceva pentru că suntem numai de-ai casei. Ce importanţă are dacă în seara aceasta ai optzeci sau cincizeci de ani? Tu eşti aici cu scopul de a-L sluji pe Dumnezeu. Aşadar, ce importanţă are epoca pentru tine? Tu doar slujeşte-L pe Dumnezeu.

Dacă aş fi acolo sus şi ar veni Dumnezeu la mine şi mi-ar spune: „Vreau să te duci pe pământ! Îţi dau o sută de ani, dar alege tu perioada de timp. Ce perioadă vrei: primii douăzeci şi cinci de ani, următorii douăzeci şi cinci de ani, penultimii sau ultimii douăzeci şi cinci de ani?”

Tu ce ai spune? Păi am să-mi dedic viaţa să fiu un fotbalist bun, un atlet bun, sau ceva. Deci aleg primii douăzeci şi cinci de ani.

Dacă aş vrea să fiu un bun tâmplar sau ceva asemănător, ei bine, aş alege următorii douăzeci şi cinci de ani. Dar dacă aş vrea să-l slujesc pe Dumnezeu, aş alege ultimii douăzeci şi cinci de ani, adică de la şaptezeci şi cinci de ani la o sută de ani, fiindcă am adunat multă cunoştinţă. Vedeţi? Ce importanţă are cât sunt de bătrân, cât timp stau pe două picioare? Eu sunt aici să-L slujesc pe Domnul şi asta-¡ tot. Amin. Este suficient pentru mine. El a promis.

Acum aş vrea să vă mulţumesc pentru bunătatea voastră. Dacă va fi cu voia Domnului, sper să ne mai întâlnim cândva pe acest pământ, iar dacă nu, ne vom întâlni pe partea cealaltă. Domnul să vă binecuvânteze.

Aş vrea să mă rog şi pentru aceste batiste, pentru că nu ştim ce se va întâmpla după ce intrăm în Mesaj. În aceste câteva seri, cred că în cinci sau şase seri, am încercat să-¡ chemăm pe oameni să fie vindecaţi. Aseară ¡-am adus pe toţi cei care au vrut să fie în rândul de rugăciune şi ne-am rugat pentru ei. Nădăjduiesc că nu am dat greş, pe undeva, încercând să fac tot ce am ştiut ca să fim într-o stare duhovnicească şi fizică mai bună decât cu cinci seri în urmă. Dacă am greşit, Dumnezeu să mă ierte, şi la fel voi.

Acum voi încerca să fiu mai scurt, pentru că am predicat mult. I-am spus şi adunării mele că începând cu anul viitor voi face şi acolo aceasta. În ultimii treizeci şi cinci de ani de când sunt în slujbă, am încercat să reduc aceste două ore la treizeci de minute, dar sunt atât de încet încât nu pot să spun în treizeci de minute tot ce vreau. Voi ştiţi că eu sunt sudist. Nu pot nici să gândesc prea repede, aşa că trebuie să-L aştept pe El să-mi dea cuvinte. Deci, trebuie să aveţi răbdare cu mine cât timp aştept după El.

Acum să citim ceva din Scriptură, pentru că aceasta nu va trece. Dar înainte de a ne apropia de această parte sfântă a serviciului, când aducem Pâinea Vieţii, să ne rugăm din nou.

Doamne Isus, Îţi suntem recunoscători şi ne întoarcem spre Tine să-Ţi mulţumim pentru aceste seri măreţe de serviciu, de părtăşie în jurul Cuvântului Tău şi cu poporul Tău. Îţi suntem recunoscători, Doamne.

Duhurile noastre au fost ridicate în sus şi Îţi suntem recunoscători pentru că putem sta în locurile cereşti împreună cu Tine. Tată, în această ultimă seară de sărbătoare de dragoste, Te rugăm să vii încă o dată în mijlocul nostru şi să strigi: „Cine este însetat să vină la Mine.” Dă-ne aceasta, Doamne. Noi ştim că o vei face, pentru că este felul Tău de a face lucrurile şi Tu nu Te schimbi niciodată.

Te rog să frângi Pâinea vieţii pentru noi, şi ajută-ne să primim Cuvântul în inimile noastre, astfel încât să deschidă un izvor de binecuvântări peste noi toţi. Binecuvântează citirea Cuvântului şi ajută-mă în timp ce voi frânge Pâinea vieţii pentru adunare, în orice nevoie au, fiindcă o cer în Numele lui Isus Hristos. Amin.

Haideţi să deschidem la cartea Judecătorilor lui Israel, capitolul 16, de unde vom citi versetele 27 şi 28:

„Casa era plină de bărbaţi şi de femei; toţi domnitorii filistenilor erau acolo, şi pe acoperiş erau aproape trei mii de inşi, bărbaţi şi femei, care priveau la Samson cum juca.

Atunci Samson a strigat către Domnul şi a zis: „Doamne Dumnezeule! Adu-Ţi aminte de mine, Te rog; Dumnezeule, dă-mi putere numai de data aceasta, şi cu o singură lovitură să mă răzbun pe filisteni pentru cei doi ochi ai mei!”

Ce tablou demn de milă! Din textul acesta voi lua subiectul: „Încă o dată, Doamne! Numai încă o dată!”

Trebuie să fi fost o zi fierbinte, iar filistenii aveau o sărbătoare. De fiecare dată când mă gândesc la natura religioasă a acelei sărbători, mă simt rău. O sărbătoare este bună, dar depinde de natura ei. Astfel, aceasta este o sărbătoare la care nu-mi place să mă gândesc, fiindcă filistenii sărbătoreau biruinţa asupra slujitorului lui Dumnezeu.

Slujitorul neascultător al lui Dumnezeu a adus ruşine asupra Numelui Domnului şi a fost biruit, aşa că filistenii sărbătoreau marea biruinţă a zeului peşte care l-a biruit pe slujitorul lui Dumnezeu.

Poate acesta nu este un text de încheiere a convenţiei, dar am avut aici cinci sau şase sute de texte, iar ochii mi-au căzut pe textul acesta şi m-am gândit: „În seara aceasta voi vorbi de aici.” Poate Duhul Sfânt vrea să învăţăm ceva de aici.

Era o zi frumoasă şi jertfele ardeau în jurul acestui mare zeu peşte, în timp ce trei mii de filisteni priveau la perechea care tocmai intra în arenă. Clădirea arăta ca o ciupercă, era întoarsă aşa (fratele Branham arată) şi era sprijinită de doi stâlpi mari care o ţineau în aşa fel ca oamenii să poată privi în jos la ceea ce se desfăşura în arenă. La această adunare participau cele mai de seamă căpetenii şi războinici însoţiţi de doamne împodobite cu bijuterii.

Deodată toţi s-au oprit şi s-au aplecat în faţă ca să poată vedea evenimentul care urma să aibă loc. Noi numim aceasta introducere sau preludiu la eveniment. Ei aveau o mulţime de jocuri distractive unde sacrificau şi ucideau, dar această adunare de celebrităţi participau la un eveniment foarte important.

Oamenii s-au ridicat în picioare fiindcă au intrat cei privilegiaţi şi s-au dus acolo sus, în locul pe care îl vom numi ciupercă. Probabil cei săraci stăteau jos, dar celebrităţile stăteau sus, unde aveau o privire de ansamblu şi puteau vedea tot evenimentul.  Trei mii! În aer se simţea mirosul de băutură, iar beţivii erau peste tot. Toţi s-au ridicat pentru că era pe cale să înceapă principalul eveniment şi voiau să nu piardă nimic.

Ce au văzut? Un băiat care conducea un orb în mijlocul arenei pentru celebrarea zeului peşte, Dagon. Băiatul a dus acea masă de carne, pe orb, până la un stâlp şi l-a aşezat acolo.

Şi acest bărbat, Samson, care era un slujitor remarcabil al lui Dumnezeu, stătea acolo umilit, orb, slăbit şi în ruşine. Era tabloul unei generaţii prăbuşite şi demoralizate, al unei naţiuni care nu mai este cu Dumnezeu. Samson reprezintă aici tabloul bisericii care nu mai are Cuvântul lui Dumnezeu şi stătea acolo umilit şi zdrobit, într-o stare jalnică. Cred că vi-l puteţi imagina pe acel om mare odată şi ce a putut să facă, iar acum stătea acolo umilit şi neputincios, un simbol pe care vreau să vi-l arăt în seara aceasta.

Acest simbol reprezintă chiar ceasul în care trăim, starea bisericii de acum: înfrântă, afară din Cuvântul Domnului şi din locul ei. Şi se ridică o întrebare: Scrisul este pe perete, cine îl poate citi? Ei nu ştiu nimic despre aceasta.

Haideţi să cercetăm puţin gândurile acestor filisteni. Odată, numele lui Samson, simpla lui rostire, făcea întreaga naţiune să tremure, fiindcă Dumnezeu era cu el. Toate popoarele tremurau la auzul acestui nume.

Aşa era şi Numele lui Isus Hristos, dar acum este folosit în înjurături şi în glume. Oamenii nu mai au nici un respect faţă de El, deşi acest Nume este mai presus de orice nume care este în cer sau pe pământ, şi toată familia din cer şi de pe pământ este numită după El. Cu toate acestea, omul Îi foloseşte Numele în cuvinte jignitoare, membrii bisericii fac glume pe seama Lui şi mulţi lideri religioşi Îl hulesc prin crezurile lor.

Din pricina aceasta suntem umiliţi în faţa comunismului, romanismului, protestantismului şi a celorlalte lucruri care se ridică astăzi pe pământ. Noi ar trebui să ştim  răspunsul lui Dumnezeu pentru acest timp, fiindcă Îl are în Cartea Sa, dar problema este că ne-am îndreptat spre altceva şi am uitat de El.

Toţi acei mari luptători filisteni stăteau acolo, iar cineva a anunţat: „Urmează Samson!” Mulţi din luptătorii însoţiţi de femeile lor aranjate şi pline de bijuterii, s-au uitat peste balustradă şi şi-au amintit că l-au văzut pe Samson altfel, atunci când Duhul Domnului era peste el şi când cu o falcă de măgar a ucis o mie de filisteni, în timp ce ceilalţi     s-au ascuns după o stâncă.

Oricine ştie că dacă ai lovi acel os cu o piatră, s-ar împrăştia în bucăţi. Acele coifuri de aramă erau groase de un inch şi jumătate (3,8 cm), iar acest bărbat nu era soldat şi nu era instruit pentru lupta cu suliţa. Filistenii aveau coifuri şi erau înarmaţi cu scuturi care să-¡ ferească de suliţe, în timp ce Samson nu avea nimic în mână. El a găsit o falcă veche şi uscată de măgar şi a început să lovească cu ea în stânga şi în dreapta, până a pus jos o mie de filisteni. De ce? Biblia spune că Duhul Domnului era peste el. Dar acum era altfel pentru că îşi dăduse secretul în vileag.

Poate acolo erau unii care îşi aminteau de noaptea când Dalila l-a atras în cetatea Gaza, şi ei au închis porţile acelea mari care cântăreau probabil o tonă şi aveau bare de fier care intrau în stâncă. Apoi a strigat: „Samson, filistenii sunt asupra ta!” Dar mulţi soldaţi au rămas fără grai când au văzut cum a smuls acele porţi uriaşe şi a ieşit cu ele afară.

Toţi s-au împrăştiat ca gândacii când se aprinde lumina, pentru că Duhul Domnului de peste el, a apucat şi a smuls o poartă afară, apoi a smuls-o şi pe cealaltă, le-a pus pe umeri, le-a dus pe vârful muntelui şi le-a lăsat acolo. Ei îşi puteau aminti ce luptător fusese el, fiindcă îl văzuseră în mari biruinţe, „Dar uitaţi-vă la el acum!”

Acesta este un tablou al bisericii. Pot să vă citesc din Biblie despre cum a fost umplută biserica cu Duhul Sfânt pentru prima dată şi cum a fost însoţită de semne şi minuni. Ne putem aminti că în urmă cu patruzeci sau cincizeci de ani în urmă, biserica a fost umplută cu aceeaşi putere a Duhului Sfânt, dar astăzi este dezbrăcată de ea. Ceva a dezbrăcat-o; acelaşi lucru care l-a dezbrăcat şi pe Samson: ascultarea de o femeie care l-a tras înăuntru. Biserica penticostală păşeşte pe aceleaşi urme. Chiar ceea ce a înfruntat: denominaţiunea, a făcut-o să se organizeze, iar când a făcut aceasta şi-a pierdut puterea. Aşa este. Când a făcut aceasta, a fost părăsită de puterea Domnului.

Ar trebui să ştim că întotdeauna, de-a lungul istoriei, când biserica s-a organizat, a fost părăsită de Dumnezeu. Când a făcut aceasta, a căzut şi nu s-a mai ridicat. Penticostalii au ieşit dintr-o denominaţiune, dar după aceea au acceptat conducerea omenească în locul conducerii Duhului Sfânt.

Exact aceasta a făcut şi Samson. Gândiţi-vă ce era în mintea acelui om în timp ce stătea acolo. Poate s-a gândit la toate marile biruinţe pe care ¡ le-a dat Dumnezeu, la toate lucrurile mari pe care le făcuse Dumnezeu cu el şi pentru el, şi cum era plin de pacea şi bucuria Lui când era cu Dumnezeu.

Dar după aceea, Samson a greşit faţă de Dumnezeu şi chiar poporul pe care fusese ridicat să-l distrugă, l-a robit. Chiar lucrul pentru care ¡-a ridicat Dumnezeu pe penticostali ca să-l respingă, ¡-a robit, ¡-a dezbrăcat de părtăşie, de putere, a adus certurile şi dezbinările şi ¡-a făcut să devină nişte membri căldicei. Acum au biserici frumoase, dar erau mai bine atunci când cântau la colţul străzii cu o tobă sau o chitară veche. Mai bine să am aceasta, decât bisericile lor care costă milioane de dolari.

Şi acum, iată-l stând acolo, căzut; iată-l prizonierul poporului pentru care fusese ridicat de Dumnezeu ca să-l distrugă.

Ei l-au pus să facă trucuri ca să-¡ distreze. Aceasta încearcă să facă şi astăzi: puţină distracţie ca să se simtă bine; şi pentru că au lăsat o femeie să-¡ amăgească, pe Izabela mama curvelor, reprezentată în Apocalipsa 17, care ¡-a atras drept în vărsătura din care au ieşit căci Biblia spune: „Cu ei s-a întâmplat ce spune zicala adevărată: câinele s-a întors la ce vărsase” şi „scroafa spălată s-a întors să se tăvălească iarăşi în mocirlă.” (2Petru 2.22). Câtă vreme este un porc, are natura unui porc şi merge drept în mocirlă. De aceea, ca să nu mai ajungă în mocirlă, trebuie să-şi schimbe natura. Aceasta este singura posibilitatea de a vedea o diferenţă în biserica de astăzi: să-şi schimbe natura. În loc de un sistem de conducere ecleziastic, ea trebuie să accepte conducerea Duhului Sfânt prin Cuvânt, ca s-o ducă înapoi la frica de Dumnezeu. Aşa este.

Dacă câinele a vărsat prima dată pentru că ¡ s-a făcut rău de la stomac, nu ¡ se va face rău şi a doua oară? Şi dacă Dumnezeu ne-a scos afară dintr-o asemenea murdărie, nu ne va face rău dacă ne întoarcem din nou acolo? Niciodată nu ar fi trebuit să facem aşa ceva!

Sistemul Izabelei, orb duhovniceşte faţă de Cuvântul lui Dumnezeu, îi duce drept în Consiliul Bisericilor, iar pe noi ne va sili să renunţăm la marile învăţături Evanghelice şi să fim o organizaţie, pentru că toate bisericile care nu vor fi în acest Consiliu al Bisericilor, şi desigur şi biserica noastră, vor fi folosite ca depozite sau la ce vor vrea ei. Atunci, dacă vreun om este prins că se roagă pentru cineva, fără să fie afiliat la acest Consiliu al Bisericilor, poate fi împuşcat fiindcă a ofensat autorităţile. Aşa este.

Am la mine ziarul din Washington în care scrie că veţi fi siliţi să intraţi acolo. De aceea sunt împotriva sistemului organizat. Asta este. Ar trebuit să nu spun că acesta este semnul fiarei, dar este destul de târziu ca să ştiţi că acesta este adevărul. Vedeţi? Exact aceasta este.

Şi ce s-a întâmplat? A dezbrăcat biserica de puterea ei şi ¡-a lăsat doar numele, aşa cum scrie în Apocalipsa 3, în epoca Laodicea, unde Hristos este respins şi scos afară. Exact. De ce? Pentru că a făcut exact ca mama ei, întorcându-se în organizaţie.

Penticostalii au ieşit din ea, dar cum s-au ridicat copiii, au înfiinţat seminarii şi alte lucruri, în loc să rămână în odaia de sus. Ce a urmat? Acum, în multe din marile biserici, dacă cineva vrea să meargă în misiune, trebuie să primească aprobarea psihiatrului. Dar biserica primară nu trebuia să fie testată de psihiatru, ci trebuia să treacă prin testul Sângelui lui Hristos. Aceasta face diferenţa.

Observaţi! Samson şi-a spus secretul Dalilei. Ea l-a îmbrăţişat, ¡-a spus ce frumos era, cât de mult îl iubea şi alte lucruri, până a aflat care era secretul lui, după care l-a trădat.

Exact aceasta a făcut şi Izabela, mama cea bătrână, cu biserica protestantă: s-a strecurat în ea, iar acum fac compromis cu nişte învăţături mici, ca să poată avea la sfârşit, unitate.

Prima dată când biserica şi-a pierdut şuviţele a fost la Niceea. Secretul ei este Cuvântul. „Dacă rămâneţi în Mine şi dacă rămân în voi cuvintele Mele, cereţi orice veţi vrea, şi vi se va da.” (Ioan 15.7). Vedeţi, acolo şi-a pierdut secretul şi uitaţi-vă cum sunt: biruiţi ca Samson.

David duPlesis spunea: „Dumnezeu nu are nepoţi penticostali!” dar voi spuneţi: „Mama a fost penticostală. Ea a avut o experienţă şi a făcut asta, iar tata a făcut asta.” Aceasta nu are nimic a face cu tine, pentru că şi tu trebuie să ai acelaşi lucru.

Acum avem seminarii unde ne clocim predicatori ca să devină tot mai mari şi avem studenţi în psihologie. Este în ordine dacă vrei să înveţi psihologie, dar mie nu-mi pasă de ea. Tot ce vreau să ştiu eu este Isus Hristos.

Acum am văzut ce avem, pentru că trebuie să se împlinească prorocia din 2Timotei 3.2-5:

„Căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroşi, trufaşi, hulitori, neascultători de părinţi, nemulţumitori, fără evlavie,

fără dragoste firească, neînduplecaţi, clevetitori, neînfrânaţi, neîmblânziţi, neiubitori de bine,

vânzători, obraznici, îngâmfaţi; iubitori mai mult de plăceri decât iubitori de Dumnezeu;

având doar o formă de evlavie, dar tăgăduindu-i puterea.”

Ce ne-a făcut organizaţia? A transformat femeile penticostale în nişte vedete de Hollywood.  Exact aşa este. Înainte nu era bine să mergi la film, dar acum diavolul l-a adus drept în casă. Vedeţi? Aşa este. Înainte era greşit ca surorile noastre să-şi taie părul şi să poarte rochii scurte, dar acum nu mai este, nu în viziunea organizaţiei lor. Însă conform Cuvântului lui Dumnezeu este încă greşit. Problema este că ei şi-au pierdut şuviţele. Astfel, zic: „Păi biserica mea crede că…” Nu are importanţă ce crede biserica ta, ci doar ce spune Dumnezeu! De aceea stă astăzi fără răspuns.

Aşa a stat şi Samson. Era acelaşi lucru. El a trebuit să stea acolo şi să se gândească la greşelile lui, fiindcă a ajuns o piatră de poticnire. În ce stare a ajuns acel om mare, deşi avea încă acei muşchi, acei bicepşi; deşi avea acei pumni mari şi era la fel de puternic ca până atunci! Sincer, biserica penticostală este cu mult mai mare decât a fost, dar unde este Dumnezeu? Asta este. Da.

Şi în timp ce stătea acolo, s-a gândit din ce cauză a ajuns în starea aceea. Primul lucru ¡-au fost scoşi ochii duhovniceşti, apoi a lăsat-o pe Dalila să-l cucerească. Aici a căzut şi biserica de astăzi: a schimbat însemnătatea duhovnicească a Cuvântului lui Dumnezeu pentru nişte crezuri. Acesta este ochiul diavolului. Mai întâi te orbeşte spunând: „Aceea este o grămadă de holly-rollers. Este o mişcare de la diavolul, telepatie sau ceva de felul acesta.” Dacă reuşeşte să te convingă, eşti în întuneric.

Observaţi care a fost prima cerinţă din rugăciunea lui Samson: „Doamne Dumnezeule… cu o singură lovitură să mă răzbun pe filisteni pentru cei doi ochi ai mei!” (Judecători 16.28). El ştia că de acolo a început necazul lui. Şuviţele ¡-au crescut din nou, dar era orb şi trebuia să bâjbâie pentru tot restul vieţii.

Putem avea o maşinărie mare, cum nu am mai avut, cu mulţi membri, dar la ce ne foloseşte dacă suntem orbi faţă de ceea ce stă chiar în faţa noastră şi nu putem vedea? Aceasta se întâmplă chiar aici, când Duhul Sfânt Se descoperă zi de zi oamenilor, iar ei nu văd nimic pentru că sunt orbi spirituali.

Ei s-au uitat cum făcea Isus minuni, dar deşi le-a spus că era Mesia, nu au putut să vadă aceasta. Şi El a zis: „Au ochi dar nu văd.” De ce? Erau orbi.

Şi Samson era orb, dar a recunoscut că biserica mai avea o posibilitate de întoarcere. Oh, dacă ar şti biserica de azi că mai este o posibilitate! Dar se pare că oamenii nu au prins încă viziunea şi nu o prind. Poate strigaţi mai mult, bateţi din palme mai mult şi dansaţi mai mult, dar nu aceasta este. Ceea ce se cere este întoarcerea la Cuvânt. Deci este o posibilitate de întoarcere: să prindeţi Cuvântul din nou. Problema este că aţi trecut mai departe şi staţi legaţi. Sigur, bat din palme, da, domnule, dar acestea sunt numai pânze, fără ancoră.

Am văzut şi păgâni bătând din palme, dansând, vorbind în limbi şi făcând toate aceste lucruri. Erau păgâni din Africa. Desigur. Am văzut cum au pus jos un creion, iar vraciul s-a apropiat de el şi l-a făcut să se ridice, să meargă singur în sus şi jos şi să scrie într-o limbă necunoscută, iar unul din ei a tălmăcit. Sigur că da. Nu vă bazaţi pe lucrul acesta, pentru că mulţi vorbesc în limbi, dar neagă principiile lui Isus Hristos.

Odată, am luat Biblia şi am pus-o în faţa unui om care vorbea în limbi şi ¡-am zis: „Frate, acesta este Adevărul.” Dar el a spus: „Nici nu vreau s-o văd. Glorie lui Dumnezeu! Eu ştiu ce a spus Isus. De restul nu-mi pasă! Aleluia!” Păi un om care întoarce spatele la Adevăr şi stă sub un astfel de scut, ca să nu vadă adevărul, este un făţarnic! Şi face aceasta numai ca să nu-şi piardă carnetul de membru. Aceasta este o stare mai rea decât cea în care era Samson, pentru că nu au prins viziunea şi sunt legaţi.

Desigur, noi avem reuniuni mari şi alte lucruri pline de ghirlande şi de reclame: „Omul cu mesajul orei, Cutare şi Cutare.” Avem tot felul de lucruri din acestea, dar unde este Dumnezeu? După aceasta ar trebui să privim: unde este Dumnezeu?

Avem oameni cu multă educaţie, care folosesc cuvinte sofisticate pe care jumătate dintre oameni nu le înţeleg, şi totuşi ei au diplome peste diplome. Folosesc Lexicul atât de dibaci, leagă cuvintele bine, stau perfect drepţi şi spun: „Amin!” după care se întorc milităreşte şi pleacă de pe platformă. Dar unde este Dumnezeu?

Samson a stat odată acolo şi a cunoscut puterea lui Dumnezeu, dar acum era ras de acele privilegii. El era la fel de mare, dar Dumnezeu nu mai era acolo. Avem o mulţime din aceştia şi astăzi. Este destul de rău că-¡ avem, dar sunt. Problema este că aceasta nu Îl aduce înapoi pe Duhul Sfânt. Oamenii nu vor să plătească preţul să se întoarcă înapoi la El. Eu cred că Dumnezeu rămâne Acelaşi ca întotdeauna, dar oamenii sunt atât de cuprinşi de lume, încât au devenit nişte nenorociţi. Nu au destul curaj să se predea lui Dumnezeu cu întreaga lor inimă, ci mai bine spun: „Eu merg la biserică şi îmi place să cânt şi să bat din palme. Da, aceasta îmi place.”

Dar când ajung să pună în practică ceea ce spun că cred şi să mărturisească ceea ce este rău, nu vor s-o facă. Vedeţi, El nu este acolo, nu Îl au. Ei bine, aceasta este adevărata osândire a răului. De aceasta avem nevoie. Noi am lăsat de multă vreme în urmă rugăciunea, mărturisirea şi osândirea răului, şi le-am schimbat cu emoţii, tremurat şi sărit în sus şi-n jos.

Din cauza aceasta nu ţin strâns, pentru că nu este nimic care să-¡ ţină, până nu se întorc la bazele Cuvântului lui Dumnezeu, la părerea de rău, gata de pocăinţă, gata să îndrepte lucrurile, să facă ce este corect şi să trăiască corect. Atunci nu vă mai pasă ce spun oamenii, fiindcă trăiţi pentru El, pentru Isus Hristos şi pentru ce a spus El. Când ai o asemenea biserică este o posibilitate de întoarcere, dar ei nu vor să facă aceasta.

Samson s-a rugat foarte bine: „Să mor împreună cu filistenii!”  Oh, Doamne! Vedeţi care era preţul? I-a răspuns Dumnezeu la rugăciune? „Să mor împreună cu filistenii!” Oh!

Cred că Patrick Henry a spus: „Daţi-mi libertatea sau moartea!” Aşa este. Libertatea sau moartea! Înapoi la Dumnezeu sau moartea! Ce vom face? Pe cine păcălim? Încercăm să ne jucăm de-a creştinismul? Dacă Duhul Sfânt este încă Duhul Sfânt care S-a revărsat la cincizecime, face aceleaşi lucrări. Va lucra la fel: aceeaşi putere, acelaşi Duh. Noi nu avem nevoie de un Consiliu al Bisericilor, ci avem nevoie ca Biblia să intre din nou în acţiune. Exact.

 Samson s-a rugat corect: „Doamne, lasă-mă să mor împreună cu vrăjmaşul!” Să moară împreună cu vrăjmaşul care l-a adus în acea stare. Pentru aceasta ar trebui să se roage oamenii în seara aceasta! Dar ei s-au îndepărtat de Biblie şi s-au alipit de un crez. Atunci mori împreună cu lucrul acela, ieşi afară din el! Mori faţă de el! Samson a vrut să plătească preţul ca să primească din nou puterea lui Dumnezeu. Acesta este preţul, dar se pare că oamenii de astăzi nu doresc aceasta.

O, noi avem treziri, avem tot mai mulţi membri şi lucruri ca acestea, dar uitaţi-vă la morala lor! Decade constant. Uitaţi-vă cum se depărtează tot mai mult şi mai mult de Dumnezeu! Cum se depărtează de Cuvânt.

Şi acum, când vor intra în Consiliul Bisericilor, acceptă cel mai mare ucigaş pe care l-a avut biserica vreodată, fiindcă au trecut peste Cuvântul pe care l-a dat Dumnezeu pentru ei. Astfel, acum nu mai poţi învăţa Biblia, ci trebuie să înveţi crezul lor. Aşa este.

Dar Samson a ştiut un singur lucru, şi mă întreb dacă biserica realizează aceasta. El a ştiut că cu starea lui decăzută nu putea întâlni provocarea acelui ceas. Nici biserica nu poate întâlni provocarea acestui ceas cu starea ei decăzută. Şi va fi mai rău, fiindcă Biblia spune: „După cum Iane şi Iambre s-au împotrivit lui Moise, tot aşa şi oamenii aceştia se împotrivesc adevărului, ca unii care sunt stricaţi la minte şi osândiţi în ce priveşte credinţa.” (2Timotei 3.8). Ei pot să imite aproape tot.

Moise a coborât în Egipt cu poruncile lui Dumnezeu şi cu un toiag în mână, fiindcă El ¡-a zis: „Fă acest semn înaintea lor. Dacă nu vor asculta de semnul acesta, fă şi semnul acesta, fiindcă Eu voi fi cu tine şi Mă voi ocupa de restul.” Astfel, Moise s-a dus şi a făcut primul semn, dar imediat ce l-a făcut, imitatorii erau peste tot, făcând acelaşi lucru. Dar Moise nu s-a certat cu ei, ci a stat liniştit, fiindcă ştia că fusese trimis de Dumnezeu. Să nu uitaţi că acest lucru se va întâmpla din nou în timpul din urmă. Înţelegeţi?

Nici starea noastră decăzută nu va putea întâlni provocarea orei! Tabloul este aici, fiindcă penticostalii nu mai sunt cum au fost. Aşa este.

Ziarul catolic „Sunday Visitor”, spunea că „Biserica cu cei mai mulţi membri convertiţi în ultimul timp este biserica penticostală. Anul trecut, biserica catolică a înregistrat o creştere de un milion de oameni, dar biserica penticostală a înregistrat un milion cinci sute de mii.”

Tabloul este aici, dar noi nu mai avem putere ca atunci când eram doar o mână de oameni. Uriaşul Samson stătea acolo, dar unde era puterea Domnului? Desigur, sistemul denominaţional nu adevereşte Cuvântul Domnului. Aşa este.

Cu câtva timp în urmă, am stat de vorbă cu un preot care locuieşte la o alee depărtare de mine şi slujeşte în biserica „Sacred Heart.” El mi-a spus că luna trecută, preotul luteran l-a lăsat pe un preot catolic să predice de la amvonul lui. A scris şi în ziare despre „schimbul de amvon.” Sigur că da. Dar dacă nu puteţi observa ceva în acest lucru, din punct de vedere biblic sunteţi morţi. Da.

Şi acest preot mi-a zis:

„Domnule Branham, aş vrea să te întreb ceva.”

„Desigur.”

„Ai botezat-o pe fata lui Frazier, pe nume Mary Elisabeth Frazier?”

„Sigur că da.”

„Episcopul vrea o declaraţie semnată de tine.”

„Am înţeles că acum este catolică,” am spus eu.

„Da, s-a întors înapoi la biserica mamă.”

„Mi-a spus mama ei despre aceasta, dar nu a primit prea bine lucrul acesta. Mama ei mi-a spus că mai bine ajunge în mormânt, şi sincer, aceasta face acum.”

„Deci poţi da acea declaraţie că ai botezat-o? Cum ai botezat-o?”

„Cu botezul creştin,” am răspuns eu.

„Ce vrei să spui, domnule? Ai stropit-o, ai turnat apă pe ea sau ai scufundat-o?”

„Păi, botezul creştin este prin scufundare.”

„Îhî, în ordine. Dar ai botezat-o în Numele Tată, Fiul şi Duh Sfânt?”

„Da, domnule, acesta este Isus Hristos, acesta este Numele Tatălui şi al Fiului şi al Duhului Sfânt, care este Isus Hristos.”

„Aha, înţeleg,” a spus el, iar după ce a stat jos, a spus: „Ştii că biserica catolică timpurie a botezat tot aşa?

„Serios?”

„Da, chiar aşa,” a continuat el.

„Şi ce s-a întâmplat, fiindcă au alergat bine?”

„Păi dacă crezi în Biblie, Dumnezeu este în biserica Lui.”

„Dumnezeu este în Cuvântul Lui, domnule, în Cuvântul Lui,” după care am adăugat: „Voi spuneţi că Petru a fost primul papă.”

„Sigur că da.”

„Şi ce faceţi cu ce a spus el în Fapte 2, unde scrie: „Pocăiţi-vă şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor.”? (v. 38).

„Da, dar nu le-a spus Isus ucenicilor Săi că păcatele pe care le veţi ierta, vor fi iertate, iar cele pe care nu le iertaţi, nu vor fi iertate?”

„Da, aşa a spus.”

„Şi ce este greşit în aceasta? Chiar Biblia ta spune aceasta.”

„Dacă vei ierta păcatele aşa cum le-au iertat ei, voi merge cu tine. Petru, care avea cheile, a fost întrebat de oameni: „Ce trebuie să facem ca să fim salvaţi?” Şi el le-a răspuns: „Pocăiţi-vă şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor.” Ei bine, dacă eşti de acord cu aceasta, voi merge cu tine,” am repetat eu.

Amin. Acesta este Cuvântul. Acesta este felul de lucrare al lui Dumnezeu.

Atunci el mi-a zis: „Nu am venit ca să mă cert cu tine.”

„Dar cine se ceartă? Tu mi-ai pus o întrebare, iar eu ţi-am răspuns cum am ştiut mai bine. Acum am să te întreb şi eu ceva: Spui că Dumnezeu este în biserică. Ei bine, vrei să spui că diocezele voastre de astăzi sunt mai mari decât au fost comunităţile primilor creştini şi că aveţi mai multă înţelepciune decât ei? Dacă vrei să-¡ numeşti catolici este în ordine: Petru, Iacov, Ioan, Marcu şi ceilalţi.”

„Sigur că da, domnule.”

„Ei urmau poruncile lui Isus Hristos, înviau morţi, scoteau afară draci şi făceau semne şi minuni. Atunci cine este greşit: ei sau voi care nu le faceţi?”

Dacă biserica a fost mai bună în epoca luterană, în epoca lui Wesley sau în orice altă epocă, de ce nu mai face lucrările pe care le-au făcut primii creştini? Vedeţi? Înapoi la Cuvânt!

Samson stătea acolo dezbrăcat de putere. Dar în timp ce stătea şi se gândea, era ceva ce filistenii nu au observat. Trebuie să mă grăbesc.

Aş vrea să iau lumea penticostală, să-¡ pun undeva într-un colţ şi să-¡ las să se gândească un timp. Unde am ajuns noi cu aceste organizaţii uriaşe? Unii sunt împotriva altora, deşi nu ar trebui să fie aşa. Ar trebui să ne întoarcem, să fim împreună şi să stăm pe „Aşa vorbeşte Domnul.”

Ce s-a întâmplat cu prorocii din biserică? Cuvântul Domnului ar trebui să vină la proroci. Dar dacă un om pretinde că este proroc şi neagă Adevărul Bibliei, Cuvântul, nu este proroc! Noi ar trebui să avem aceste daruri ca să ne ţină în ordine, dar ne-am îndepărtat de ele, le-am pus undeva într-un colţ şi stau acolo.

Deci, Samson stătea într-un colţ şi se gândea ce a ajuns, în timp ce filistenii stătea acolo beţi, cu braţele în jurul femeilor care-¡ însoţeau şi sărbătoreau biruinţa asupra slujitorului lui IaHVeH. Stăteau acolo şi aduceau jertfe zeului peşte, Dagon. Erau aduse jertfe omeneşti, trebuiau sacrificaţi copii, care erau trecuţi prin sabie. Aşa sărbătoreau ei biruinţa asupra lui IaHVeH.

Biserica de astăzi, asemenea acelei grămezi de filisteni, cochetează cu ideea de a face parte din Consiliul Bisericilor, care va închide orice biserică ce nu va face parte din el.

Samson, nu-ţi tăia părul! Stai pe Cuvânt! Indiferent ce se întâmplă, stai cu acest Cuvânt! Nu te amesteca cu acel lucru!

Samson a început să se gândească: „Oare nu mai este nici o posibilitate? Ştiu că mi-a crescut părul din nou, dar sunt orb. Poate mai există o posibilitate pentru încă o trezire.” Şi ¡-a zis băiatului de lângă el:

„Pune-mi mâinile pe stâlpi. Ei susţin clădirea?”

„Da.”

„Şi spui că toate celebrităţile sunt acolo sus?”

„Da.”

„Sunt obosit. M-au pus să fac atâtea trucuri. Vrei să-mi pui mâinile pe stâlpi?”

Băiatul ¡-a pus mâinile pe cei doi stâlpi, iar el a stat între ei, cam aşa. I-a cuprins cu braţele, iar filistenii care sărbătoreau, au uitat să-l mai supravegheze. O, vai!

Atunci el a început să se gândească: „Dumnezeu este încă Dumnezeu. Ştiu că este, fiindcă L-am pus de atâtea ori la încercare. Ştiu că El a rămas Acelaşi şi că eu sunt greşit. Eu sunt cel care a păcătuit.” Ei n-au observat că lacrimile au început să-¡ curgă din orbitele goale şi că buzele lui şopteau: „Doamne, am făcut ce este rău. Lasă-mă să mor cu filistenii.”

El voia ca Cuvântul lui Dumnezeu să fie manifestat înaintea acelei Izabele, mai mult decât îşi dorea să trăiască. O, dacă ar veni din nou această dorinţă în biserică! Da. El nu s-a rugat pentru o nouă ordine, nici pentru o nouă denominaţiune, ci s-a rugat ca Cuvântul lui Dumnezeu să poată fi cunoscut din nou; ca făgăduinţa pe care a avut-o o dată, să poată veni din nou la el. Samson era conştient de ce putea să se întâmple dacă rugăciunea îi era ascultată, dar era gata să moară. O, dacă ar putea înţelege biserica acest lucru!

El se ruga încet: „Este posibil, Doamne! Este posibil! Părul mi-a crescut, dar nu mai văd fiindcă sunt orb. Nu văd pe unde merg, dar este posibil ca Tu să-Ţi arăţi puterea şi să faci să se întâmple din nou.” Şi atunci a strigat: „Încă o dată, Doamne, numai încă o dată!”

Oh, dacă ar putea striga şi biserica: „Doamne, mai lasă-ne să vedem puterea Ta încă o dată!” „Încă o dată!” Şi în timp ce striga şi se ruga la Dumnezeu, muşchii au început să se umfle. Fiecare fibră din trupul lui a început să vibreze, pentru că Duhul Sfânt venea din nou peste el. Apoi și-a întins mâinile din nou, cu puterea Duhului Sfânt peste el, şi a dărâmat clădirea, iar Biblia spune că atunci a omorât mai mulţi filisteni decât în toată viaţa lui. El a îndeplinit însărcinarea pe care ¡-a dat-o Dumnezeu. „Încă o dată!”

Întotdeauna când a venit puterea lui Dumnezeu, s-au prăbuşit toate marile structuri ale ismurilor. Marea biruinţă a lui Samson asupra vrăjmaşului său, a fost la sfârşitul timpului lui.

În încheiere, daţi-mi voie să vă mai spun ceva. Penticostalilor, putem sta şi noi cu mâinile pe aceşti stâlpi ai organizaţiilor, împotriva stâlpilor Hollywood-ului şi a celorlalte lucruri care ne despart de dragostea lui Dumnezeu care este în Hristos, să stăm acolo, să ne pocăim şi să strigăm încă o dată tare: „Doamne, fă-ne încă o dată, aşa cum ai făcut la Cincizecime! Doamne, fă-ne încă o dată ca la Rusalii! Arată-Ţi încă o dată puterea în noi, Doamne! Încă o dată!”

Ascultaţi! Nimiciţi-L pe vrăjmaşul vostru, înainte ca să vă distrugă el. Aduceţi înapoi adunările de modă veche şi lăsaţi-o în pace pe Dalila! Lăsaţi în pace lumea şi lucrurile care vă vrăjesc să faceţi ceea ce nu trebuie să faceţi! Iar atunci când se strecoară în biserică anumite lucruri şi vine corecţia, nu o părăsiţi şi nu plecaţi la alta pentru că nu suportaţi. Nu uitaţi că în vechime, cine nu era de partea Cuvântului lui Dumnezeu, era scos afară mort.

Adu înapoi Cincizecimea, fiindcă nu ne trebuie lucrurile de la Hollywood, ci inimi deplin predate lui Dumnezeu! „Încă o dată! O, Doamne, încă o dată!”

O, dacă aş putea vedea întâmplându-se aceasta! Dacă ochii mei slăbiţi ar putea vedea din nou că biserica pune deoparte diferenţele ei! Dacă aş putea vedea acest sistem denominaţional doborât la pământ şi aruncat în curtea Consiliului şi dacă v-aş auzi spunând: „Nu vrem să avem de-a face cu el! Nu vrem să ne vindem dreptul de întâi născut!”

Dacă aş putea să-¡ văd pe unitarieni şi pe trinitarieni venind împreună şi spunând: „Fraţilor, haideţi să ne întoarcem împreună acolo unde L-am părăsit! Haideţi să ne întoarcem acolo unde am început cearta unii cu alţii, la problema botezului, şi să umblăm pe calea Bibliei!” şi apoi să strige: „Doamne, încă o dată!”

Daţi jos de la amvon aceşti predicatori de spectacol, care nu ştiu despre Dumnezeu mai mult decât ştie un iepure despre papucii de zăpadă, şi toate aceste femei care urcă pe platformă cu rochiile lor mulate pe corp, bat din palme şi sar ca să facă spectacol. Dumnezeule, adu înapoi puterea Duhului Sfânt şi manifestarea Cuvântului! Încă o dată, Doamne, încă o dată! Credeţi aceasta? (Adunarea spune: „Amin!”).

Doamne Dumnezeule, lasă-mă să văd încă o dată prezenţa lui Isus Hristos în biserică, să văd puterea şi făgăduinţele Lui manifestate înaintea noastră. Încă o dată, Doamne, încă o dată! Dumnezeule, ai milă de noi şi ajută-ne!

Vedeţi ce fac celelalte lucruri? Omoară, alungă natura lui Hristos din adunare, din biserică, de la oameni. Ar trebui să fim atât de legaţi unul de altul încât să nu ne poată despărţi nimeni şi nimic de acest Cuvânt şi de dragostea pe care o avem unul pentru altul.

Isus Hristos este aici! El este Tatăl nostru; El este Mama noastră; El este Vindecătorul meu, Împăratul meu, Dumnezeul meu, Viaţa mea, bucuria mea, pacea mea; El este totul în toate şi este aici.

El vrea ca biserica să ajungă din nou în acest punct. Mă întreb dacă am putea striga: „Încă o dată, Doamne!” şi lacrimile pocăinţei să curgă din orbitele noastre goale! Eu nu vorbesc numai pentru biserica aceasta, fiindcă aceste cuvinte sunt înregistrate şi vor merge în toată lumea. Fie ca toţi să se întoarcă înapoi, să se întoarcă în locul în care să avem o adunare aşa cum am avut odată.

Uitaţi-vă cât de mult a decăzut biserica faţă de cum a fost cu cincizeci de ani în urmă! S-a dus tot mai jos şi mai jos. S-a ajuns până acolo că oamenii se simt ruşinaţi când se vorbeşte de vindecarea divină sau despre Duhul Sfânt, din cauză că s-a adus multă batjocură asupra lor. Aşa este, dar nu este vina lui Dumnezeu, ci este vina lui Samson care a părăsit principiile Cuvântului lui Dumnezeu şi le-a înlocuit cu altceva, lăsând organizaţia să-l tundă şi să-l vrăjească.

Fraţilor şi surorilor, dacă nu ne vom mai vedea pe partea aceasta a barei de judecată a lui Dumnezeu, vreau să vă spun că Isus Hristos este Acelaşi ieri, azi şi în veci. Pentru mine, Cuvântul este Viaţa, credeţi aceasta? (Amin). Eu ştiu că El este aici. Şi ca să ştii şi tu că El este aici, tot ce trebuie să faci este să te dai pe tine însuţi la o parte. Înţelegeţi? Cât timp stai în calea Lui, Dumnezeu nu poate face nimic pentru tine. Cât timp ai gândurile tale, gândurile lui Dumnezeu nu au nici o şansă. Dar dacă încetezi să asculţi gândurile tale, poţi avea gândurile lui Dumnezeu, fiindcă El spune că „gândurile Mele nu sunt gândurile voastre.” (Isaia 55.8). Dacă este o laudă, dacă este o virtute, gândiţi-vă la aceste lucruri. Nu vă gândiţi la ceea ce spune o biserică despre aceasta, ci la ceea ce a spus Dumnezeu!

Ca doamna care stă aici şi tremură cu haina pe ea. Femeia aceasta va sta întinsă toată viaţa dacă nu îşi îndreaptă credinţa numai spre Isus Hristos. Indiferent ce vine, îi va fi descoperit, iar atunci nu va fi nimic să-¡ poată opri vindecarea. Aşa este. Dar dacă ai gândurile tale…

Dacă crezi şi te încrezi în Dumnezeu, El poate face orice pentru tine. Şi cel mai mare lucru pe care îl poate face este să-ţi aducă sufletul înapoi în prezenţa Fiinţei Lui.

Gândiţi-vă cum ar fi dacă Duhul Sfânt ¡-ar avea sub controlul Său deplin pe toţi cei ce sunt prezenţi aici. Gândiţi-vă ce s-ar întâmpla în Shreveport, în acest timp de seară! Ziarele de pretutindeni ar scrie: „Un grup de oameni au înnebunit! Vindecă bolnavi, învie morţi şi fac tot felul de lucruri în Shreveport, Louisiana, SUA.” V-ar da la televizor sau mai ştiu eu unde. Aceasta, dacă Duhul Sfânt ar avea controlul deplin.

De ce nu o face? El doreşte, aşteaptă şi vrea, dar tu spui: „Păi ¡-am cerut atâtea lucruri şi nu aş vrea să-¡ cer prea mult!” Cereţi din belşug, pentru ca bucuria voastră să fie deplină!

Vă puteţi imagina un peştişor micuţ din Oceanul Pacific spunând: „Ar fi bine să beau apă cu cumpătare, fiindcă s-ar putea termina!”?

Vă puteţi imagina un şoricel atât de mic, din grânarele Egiptului, spunând: „Ar trebui să mănânc numai câte un bob, fiindcă s-ar putea termina până la recolta viitoare!”? Înmulţiţi aceasta cu un miliard, ca să vedeţi cât este de mare mila, harul şi puterea lui Dumnezeu faţă de tine, dacă vei crede şi te vei lăsa purtat de El. Deci nu Îl poţi epuiza pe Dumnezeu.

El este Izvorul inepuizabil al Vieţii veşnice, iar în seara aceasta este aici ca să manifeste fiecare făgăduinţă divină din Biblia Lui, valabilă pentru oricine crede. Amin. Da, domnilor. Tot ce trebuie să faci este să bei. Vino la Izvor şi bea! Bea până eşti mulţumit, fiindcă nu-L poţi epuiza. Nu, domnule. Este inepuizabil şi poţi bea din El, vindecarea şi salvarea ta. Vino şi bea! „Dacă însetează cineva, să vină la Mine şi să bea.” (Ioan 7.37). Amin.

Eu ştiu că El este aici şi va lucra nespus de mult dacă Îl lăsăm s-o facă.

Tocmai am văzut că s-a întâmplat ceva. Nu aş vrea să încep acum acel fel de serviciu cu vedenii, fiindcă vorbesc despre altceva. Aş vrea să nu veniţi doar pentru vindecarea fizică.

Pentru bărbatul care stă acolo cu nepotul în braţe, pot spune doar că dacă va crede, Dumnezeu îl va face bine. Crezi că Dumnezeu îl va vindeca şi va fi bine? (Fratele spune: „Amin”). Dacă crezi, Dumnezeu o va face. Este exact aşa. Amin.

Aici este cineva care se uită drept la mine. El nu este de aici şi se roagă pentru familia lui. Este din Carolina de Sud şi se numeşte domnul Dixon. Dacă va crede din toată inima, Dumnezeu îi va da binecuvântarea pe care o cere. Crezi aceasta, domnule? Eu sunt străin pentru tine, nu te-am mai văzut niciodată. Amin.

Înţelegeţi ce vreau să spun? Ce este aceasta? „Cum funcţionează aceasta, frate Branham?” Când fratele Branham se dă la o parte. Da, domnilor. Când te poţi da la o parte, poate intra Isus Hristos.

În faţa lui stă încă un bărbat din Carolina de Sud şi este cuprins de Foc. Aşa este. Văd Lumina chiar deasupra lui. El se roagă pentru fratele lui care este alcoolic. Ascultaţi. Tu eşti fratele Holmes. Aşa te numeşti? Dumnezeu îţi va da ce ai cerut.

Înţelegeţi ce vreau să spun? „Încă o dată, Doamne, încă o dată!”

Haideţi să ne ridicăm cu toţii în picioare. Strigaţi penticostalilor! Ridicaţi mâinile şi strigaţi: Încă o dată, Doamne, încă o dată! Încă o dată, Doamne, încă o dată!” Aleluia! Eu nu ştiu ce să fac, dar El este aici. Haideţi să strigăm într-o singură simţire: „Încă o dată, Doamne, încă o dată!” Strigaţi: „Încă o dată, Doamne, încă o dată! Trimite încă o dată puterea Ta, binecuvântările Tale. Trimite Duhul Sfânt peste noi ca un vârtej de vânt şi umple fiecare suflet de aici.” Slavă lui Dumnezeu! Să credeţi din toată inima. „Încă o dată, Doamne, încă o dată!” Aleluia!

O, penticostalilor, alergaţi pentru viaţa voastră pentru că a mai rămas puţin timp. Este mai târziu decât credeţi. Dacă nu voi mai vorbi de la acest amvon, vă îndemn să alergaţi pentru viaţa voastră, fiindcă este mai târziu decât credeţi! Îl simt pe Duhul Sfânt care îmi spune: „Mai spune o dată!” Alergaţi pentru viaţa voastră, fiindcă este mai târziu decât credeţi!

Doamne, umple fiecare mădular din Tabernacolul Life cu Viaţa veşnică! Încă o dată, Doamne, încă o dată! Lasă ca slava Domnului să se reverse peste adunarea aceasta. Aleluia, Isuse Hristoase! Aleluia! Eu cred, Dumnezeule. Încă o dată, Doamne, încă o dată! Fă ca oamenii să uite încă o dată cine sunt! Să uite toată necredinţa şi să strige: „Încă o dată, Doamne, încă o dată!” Îl iubiţi? (Adunarea spune: „Amin!”).

O, Tată ceresc, trimite o trezire în sufletele noastre. Doamne, vedem cum fumegă candelele, în timp ce se stinge Focul de pe altar. O, Doamne Dumnezeule, priveşte în jos la poporul blestemat de păcat, dar nu uita de poporul Tău. Doamne, oamenii de aici au făcut ani de zile eforturi ca să ridice această mică „Economie” pentru Tine. Tabernacolul Life a fost ridicat ca să fie o staţie de salvare de suflete, pentru o trezire.

O, Dumnezeule, Revarsă Duhul Tău încă o dată! Cercetează fiecare mădular şi scoate afară orice diferenţe. Trimite jos Focul Sfânt al ploii lui Dumnezeu şi luminează sufletele noastre din nou, cu prezenţa lui Isus Hristos.

Fă ca oamenii să nu rămână împietriţi în necredinţa lor, ci să vadă că Tu eşti aici şi că eşti Cuvântul care deosebeşte gândurile inimii, aşa cum ne-a dovedit, nu o dată, Biblia. Doamne Dumnezeule, trezeşte-ne să vedem că Duhul Sfânt este în mijlocul nostru. Dă-ne aceasta, Tată, în timp ce ţi-¡ încredinţez şi mă încredinţez Ţie. Amin.

Fraţi şi surori, eu nu ştiu alt lucru care să fi fost promis de Dumnezeu, înaintea răpirii Bisericii. Nu ştiu. Voi vă gândiţi că vine semnul fiarei, dar eu v-am spus că îl au deja. Vedeţi? Este ultimul lucru înaintea răpirii Bisericii, care ar putea veni în orice timp, fără să deranjeze vreun text din Scriptură. Dumnezeu ştie că acesta este adevărul. Da, domnilor. Timpul este aproape; este mai târziu decât ne gândim noi.

Haideţi să închidem ochii şi să cântăm: „Îl iubesc.” Poate va face ceva dacă Îl lăudăm şi-L mărim. Eu m-am rugat toată săptămâna să văd o trezire în tabernacolul acesta. M-am rugat înainte să vin aici şi ¡-am pus şi pe oameni să se roage pentru aceasta. Haideţi să ne trezim repede, să-L lăudăm, să-L mărim şi să cântăm cu ochii închişi şi cu mâinile ridicate spre Dumnezeu:

Îl iubesc, Îl iubesc,

Căci El m-a iubit întâi

Şi a câştigat salvarea mea

Pe lemnul Calvarului.

În timp ce vom cânta mai departe, daţi mâna cu cel de lângă voi, cu fratele vostru creştin şi spuneţi: „Dumnezeu să te binecuvânteze!”

Îl iubesc, Îl iubesc,

Căci El m-a iubit întâi

Şi a câştigat salvarea mea

Pe lemnul Calvarului.

Haideţi să spunem: „Aleluia!” (Fratele Branham şi adunarea spun împreună: „Aleluia! Lăudat să fie Domnul!”

– Amin –