Să ne rugăm. Doamne Isuse, Îți mulțumim pentru privilegiul de a fi adunați încă o dată aici. Doamne, în timp ce cântam acest cântec: „Deschide ochii”, mă gândeam că noi înșine nu o putem face, dar suntem aici pentru că vrem să Te vedem. În seara aceasta am venit aici pentru că vrem să auzim Vocea Ta, Doamne. Noi am făcut tot ce am știut pentru a ne preda inimile și pentru a ne pocăi, iar acum le punem înaintea Ta și Te chemăm să vii și să faci partea pe care noi nu o putem face. Dă-ne ochi să putem vedea și urechi să auzim, Dumnezeule, și descoperă-ni-Te mai mult decât oricând, ca să Te vedem dezvăluit înaintea noastră, Stăpâne. Și pe măsură ce continui să ne dezvălui această revelație, Te rog să iei întâietatea în noi și să vorbești Cuvântul Tău prin aceste buze. Ia controlul absolut și total, Doamne, și ajută-ne să ne predăm deplin, Dumnezeule, ca să faci tot ceea ce vrei să faci în această seară, astfel încât să plecăm de aici întăriți și luminați, ca să ne întoarcem în lume ca lumini strălucitoare, pentru a răspândi slava acestei Evanghelii. Te rog să binecuvântezi tot ceea ce spunem și facem pentru slava Ta, pentru că Te rugăm aceasta în Numele lui Isus. Amin.
În timp ce stăm în picioare, să deschidem Bibliile la 1 Corinteni 8.2-3:
„Dacă crede cineva că știe ceva, încă n-a cunoscut cum trebuie să cunoască.
Dar dacă iubește cineva pe Dumnezeu, este cunoscut de Dumnezeu.” Puteți să vă așezați.
Aș vrea să încep cu Scriptura aceasta pentru că înseamnă mult pentru mine. Vreau să merg în partea a doua a temei despre care am vorbit duminică, așa că voi face puțină recapitulare. Sunt câteva lucruri pe care le am pe inimă și în care vreau să intru, dar așa cum am spus, nu așteptați ceva nou, pentru că este doar o trecere în revistă a lucrurilor despre care am vorbit în ultimii ani. Mi-am dat seama însă că acestea sunt lucruri pe care vreau să le văd mai bine, deoarece nu cred că am ajuns la sfârșitul dezvăluirii lui Dumnezeu și că nu mai este nimic de văzut. Deci, vreau să văd mai mult, pentru că această Scriptură înseamnă foarte mult pentru mine.
„Dacă crede cineva că știe ceva, încă n-a cunoscut cum trebuie să cunoască.” Cred că este un lucru bun de care să ne amintim: că oricât știm, nu știm cât ar trebui să știm, ci întotdeauna mai sunt multe lucruri ce ar trebui să le știm. Astfel, când revenim asupra lucrurilor și le examinăm din nou, vedem că se desfășoară în mod constant și vrem să le vedem mai clar.
Fratele Branham a spus în Hristos este Taina lui Dumnezeu descoperită:
„Priviți! Ceea ce a fost odată marea Taină a lui Dumnezeu, marea Taină ascunsă în gândul Lui, este pusă acum în inima credincioșilor care sunt Trupul lui Hristos. Ceea ce era odată marea Taină din mintea Lui, înainte de întemeierea lumii, se manifestă acum. Gândiți-vă la aceasta! Vedeți? Oh, Doamne! Sunt sigur că eu nu pot s-o văd așa cum ar trebui, și sunt sigur că nici voi.”
Acesta este adevărul! Câți puteți spune Amin? (Amin). În „Hristos este Taina lui Dumnezeu descoperită,” fratele Branham dezvăluie marea Taină a lui Dumnezeu, și spune că Hristos este marea Taină descoperită a lui Dumnezeu. El a vorbit despre această mare Taină care stă sub cele șapte Peceți și a spus:
„Ceea ce a fost odată marea Taină a lui Dumnezeu, marea Taină ascunsă în gândul Lui, este pusă acum în inima credincioșilor care sunt Trupul lui Hristos.”
Astfel, fratele Branham spune că ceea ce a fost cândva marea Taină ascunsă în mintea lui Dumnezeu, a fost pusă acum în inimile credincioșilor din Trupul lui Hristos, apoi zice: „Sunt sigur că eu nu pot s-o văd așa cum ar trebui, și sunt sigur că nici voi.” Vedeți? Mai întâi spune că a fost pusă deja în inima credincioșilor, dar „sunt sigur că nu pot s-o văd așa cum ar trebui.” Așadar, tu poți primi această mare Taină, dar nu înseamnă că o vedem așa cum ar trebui. Mai sunt încă multe lucruri pe care trebuie să le vedem. Astfel, singurul lucru pe care vreau să-l subliniez pe măsură ce privim aceste lucruri și slujim cum ne conduce Domnul, este că nu vrem să presupunem că am ajuns la sfârșitul înțelegerii tuturor lucrurilor pe care le-a dezvăluit Dumnezeu pentru noi. Ne-au fost date toate, dar nu cred că am ajuns la capătul dezvăluirii tuturor lucrurilor care au fost date, ci cred că ni se dezvăluie continuu, ceea ce înseamnă că mai sunt multe de văzut.
În Dumnezeu Se ascunde în simplitate și Se dezvăluie în același fel, ni se spune:
Dar când a venit Isus, ei se uitau după… Și toți apostolii, voi știți, așteptau să vină ceva măreț. „Doamne, Doamne! Oh, El vine. Aceasta este tot ceea ce este. Băiete, El va fi puternic și îi va arunca pe romani jos de pe fața pământului! Doamne! El îi va face pe greci să meargă încoace, și pe romani să meargă încolo, când vine.”
Dar când a venit, El era un omuleț umil, împins dintr-o parte într-alta. Ce era aceasta? Dumnezeu ascunzându-Se în simplitate. Oh, Doamne!”
Noi am vorbit despre aceasta dată trecută, dar vreau să continui tot cu aceasta. Când a venit Ioan Botezătorul, a împlinit profețiile din Isaia 40 și Maleahi 3, dar împlinirea fizică nu s-a potrivit cu înțelegerea intelectuală sau cu interpretarea intelectuală despre ceea ce au citit în profeție. Citind firește, poți veni cu o imagine greșită. Astfel, când S-a manifestat Dumnezeu, numai cei cu Sămânța în interiorul lor au putut să-L primească, deoarece piesele nu pot fi puse împreună prin intelect, ci prin descoperirea Adevărului, dată de Duhul Sfânt. Deci, el era acolo, era un premergător și vorbea despre Cel pentru care era premergător, pentru că pregătea calea Domnului. A vorbit despre El, L-a descris și a spus:
„După mine vine Unul. El este Acela care vine după mine şi care este înaintea mea, iar eu nu sunt vrednic să-I dezleg curelele încălțămintei.
Vă puteți imagina ce s-au gândit în ziua aceea cei ce stăteau în jurul lui Ioan pe malurile Iordanului și-l auzeau predicând aceste lucruri? Ei aveau în mintea lor o imagine despre cum ar fi acest Hristos care venea, deoarece acest bărbat, care era un predicator puternic, spunea că el nu este vrednic să-I dezlege curelele încălțămintei.
Și mai spunea: „Acela Își are lopata în mână, Își va curăți cu desăvârșire aria şi Își va strânge grâul în grânar.” Î
mi pot imagina cum ardeau inimile lor când auzeau descrierea unui astfel de Puternic care urma să vină, a unui asemenea Biruitor. Dar când a venit Isus și a intrat în slujba Sa, nu semăna deloc cu ceea ce și-au imaginat ei. Când a venit manifestarea a ceea ce a spus Ioan, nu a semănat deloc cu imaginația și interpretarea lor intelectuală. Nici ucenicii care-L urmau pe Isus, nu au putut să pună nici măcar doi cu doi împreună și să obțină patru. Nici măcar ei nu au înțeles ce se întâmpla sau ce spunea El, decât după botezul Duhului Sfânt. Abia atunci au început să pună Scripturile cap la cap cu ceea ce văzuseră și auziseră. Dar în momentul acela nici ei nu au înțeles unele dintre lucrurile pe care le spunea Isus; nu au înțeles nimic când El le-a zis: „Dacă nu mâncați carnea Fiului omului și nu beți Sângele Lui, nu aveți deloc parte cu Mine.” Fratele Branham a spus că habar nu au avut despre ceea ce voia să spună prin aceasta. Voi știți că înțelegerea firească despre aceasta este să-I mănânci carnea și să-I bei sângele, dar noi știm că acest lucru a fost manifestat spiritual.
Ei au intrat într-o împlinire spirituală a acestei profeții, așa că nu au înțeles-o până mai târziu. Dar dacă nu au înțeles, nu înseamnă că nu au recunoscut că Acesta a fost Hristosul, deoarece atunci când L-au părăsit atât de mulți, El s-a uitat la ucenicii Săi și le-a zis: „Voi nu vă duceți?”, iar Petru I-a răspuns: „Unde să ne ducem? Tu singur ai Cuvintele Vieții veșnice. Noi credem, suntem siguri că Tu Hristosul, Fiul Dumnezeului celui viu.” El a avut o descoperire dată de Tatăl și nu a putut să treacă peste ea, chiar dacă nu a fost în stare să explice celelalte lucruri pe care le-a auzit, nu a putut să le plaseze, nu a înțeles cum se va întâmpla și nici când.
Pot să-mi imaginez că ucenicii au trebuit să-și înfrunte familiile, care erau acolo. „Spune, ce înseamnă ceea ce a spus Isus când a zis: „Dacă nu mâncați carnea Mea și nu-Mi beți Sângele Meu, nu aveți parte cu Mine.” Vă imaginați? Cum a putut să răspundă la această întrebare? Când au venit la ei și i-au întrebat: „Ce înseamnă aceasta? Cum să mâncăm carnea Lui și să-I bem Sângele? L-ai auzit? Petru, ai auzit și tu ce am auzit eu? Andrei, ai auzit ce a spus Omul acesta? A spus că trebuie să-I mâncăm carnea și să-I bem Sângele! Ce înseamnă aceasta?”
Pot să-mi imaginez că Petru nu a avut niciun răspuns, nu a putut să explice ce însemnau cuvintele Lui, pentru că avea să afle mai târziu, prin descoperire. Abia atunci a putut să spună care a fost împlinirea acelui lucru, dar în ziua aceea nu a putut spune ce însemna. Pot să-mi imaginez că probabil s-a bâlbâit puțin, apoi a spus: „Nu știu!” Atunci ei i-au zis: „Cum poți urma un Om care spune astfel de lucruri? Ce crezi că a vrut să spună?” „Nu știu ce a vrut să spună când a zis să-I mâncăm carnea și să-I bem Sângele, dar știu un lucru: știu că Acesta este Hristosul, Fiul Dumnezeului Celui viu. Știu că numai El are Cuvintele Vieții veșnice. Nu pot să explic, nu pot să adun piesele împreună, este dincolo de înțelegerea mea, dar știu că Omul acesta are Cuvintele Vieții veșnice.”
În mesajul Dumnezeu ascunzându-Se în simplitate și descoperindu-Se în același fel, vedem că atunci când a venit Ioan și a vorbit despre Isus, într-o minte intelectuală s-a format o imagine despre cum trebuia să fie acest mare bărbat. Știți că am cântat cântecul: „Deschide-mi ochii; vreau să-L văd pe Isus.” Întrebarea care se pune este: Ce cauți? Ce te aștepți să vezi? Când spui: „Vreau să-L văd pe Isus”, când vorbești cu oamenii despre aceasta, într-un cadru denominațional caută să vadă o formă fizică, semne de cuie, un om cu barbă și păr lung, dar sper că noi am depășit aceasta. Astfel, când cântăm: „Vreau să-L văd pe Isus”, nu căutăm o imagine fizică sau urme lăsate de cuie pe mâini, ci căutăm Cuvântul manifestat. Deci ce înțelegem când cântăm acest cântec? Ce căutăm? Dacă nu știm ce căutăm, nu știm ce trebuie să vedem.
Astăzi am stat, am meditat și m-am gândit: „Dumnezeule, ajută-ne să vedem la ce ne uităm. Ajută-ne să vedem aceasta.” Amin. Știți cum se poate aceasta? Rugându-te o astfel de rugăciune. Mie mi s-a întâmplat aceasta uneori citind din Mesaj. Mă uit la ceva și din nou mă uit și iar mă uit, citesc, citesc și citesc, și dintr-o dată Îl văd. Și continui să mă rog: „Dumnezeule, ajută-mă să văd ceea ce am”. Îl citim pentru că ni L-a dat ca să-L citim și să-L vedem, dar este nevoie de Dumnezeu, este nevoie ca El să ne aducă o revelație divină care să ne ajute să vedem ce căutăm.
Ei se uitau la Isus, dar nu L-au văzut. Se uitau la Hristos, priveau Cuvântul făcut trup, priveau manifestarea pentru ziua lor, dar nu au văzut-o. Auzeau cuvintele care veneau din gura Lui, dar nu L-au auzit, așa că poți auzi și să nu auzi, poți vedea și să nu vezi, dar eu zic: „Doamne, ajută-ne să vedem la ce ne uităm.”
Haideți să mergem la Matei 11.1. Aici citim despre Ioan. Ioan Botezătorul este cel care a pregătit calea lui Mesia. El este cel care a văzut Porumbelul coborând peste Miel; el este cel care a văzut semnul și a spus: „Acesta este Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii”, iar doi dintre ucenicii lui, au plecat și L-au urmat pe Isus. Același Ioan a spus: „Iată, El Își are lopata în mână și curăță aria”; El este cel care a spus: „Între voi este Unul…”, iar acum intrăm în Matei 11.1 și citim:
„După ce a isprăvit de dat învățături la cei doisprezece ucenici ai Săi, Isus a plecat de acolo, ca să învețe pe oameni şi să propovăduiască în cetățile lor.
Ioan a auzit din temniță despre lucrările lui Hristos
şi a trimis să-L întrebe prin ucenicii săi: „Tu ești Acela care are să vină sau să așteptăm pe altul?”
„Tu ești Acela care trebuie să vină sau să căutăm pe altul?” Această întrebare era pusă de Ioan, de cel care I-a anunțat venirea. Ioan I-a anunțat venirea; Ioan a spus că Acesta era Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii; Ioan a spus: „Printre voi este Unul…”; Ioan a văzut semnul. Este același individ, iar acum, fiind la închisoare, a trimis doi ucenici să-I pună o întrebare.
„Tu ești Acela care are să vină sau să așteptăm pe altul?”
Drept răspuns, Isus le-a zis: „Duceți-vă de spuneți lui Ioan ce auziți şi ce vedeți:
Orbii își capătă vederea, șchiopii umblă, leproșii sunt curățiți, surzii aud, morții înviază, şi săracilor li se propovăduiește Evanghelia.
Ferice de acela pentru care Eu nu voi fi un prilej de poticnire.”
Aceasta este cheia. Ioan avea o întrebare, așa că a trimis doi ucenici să-l întrebe: „Tu ești cel care trebuia să vină sau să căutăm pe altul?” Isus ar fi putut să se supere și să-i spună: „Tu ești cel care a văzut semnul. Ai fost acolo când a coborât Duhul Sfânt ca un porumbel și ai auzit Glasul, deci, ce vrei să spui când zici: „Ești Tu Acela sau să caut pe altul?” Vă dați seama că profeția lui Ioan, ceea ce a spus el când a zis: „Va veni…” și ceea ce a văzut, nu se potrivea deloc cu propria înțelegere intelectuală.
Chiar și Ioan, care era premergătorul Lui, a avut o anumită așteptare, și a așteptat și a așteptat, dar poate că Isus nu a îndeplinit așteptările lui. Sper să nu vă gândiți că mă întind prea departe când spun aceasta, dar acestea sunt lucrurile. Profetul lui Dumnezeu ne-a spus că ochiul lui de vultur a început să filmeze din închisoare, să întrebe și să se întrebe, dar Isus l-a dus înapoi, la împlinirea Cuvântului. El nu i-a spus: „Eu sunt!”, Nu a spus: „Duceți-vă și spuneți-i lui Ioan: „Eu sunt Singurul! Aduceți-i aminte ce a văzut și ce a spus despre Mine!” El a spus: „Duceți-vă și spuneți-i că toate profețiile se împlinesc și fac ceea ce a spus că voi face. Duceți-vă înapoi și spuneți-i Cuvântul; arătați-i manifestarea Cuvântului sau împlinirea Cuvântului.” Apoi a adăugat: „Ferice de acela pentru care Eu nu voi fi un prilej de poticnire.”
„Ferice de acela pentru care Eu nu voi fi un prilej de poticnire.” Ce ne spunea, fraților? Într-un mesaj, cred că Fericirile uitate, El a spus: „Ferice…”, toate fericirile. „Ferice de cei blânzi; ferice de cei…”, dar mai târziu, după predica de pe munte, El a spus: „Ferice de acela pentru care nu voi fi un prilej de poticnire.” Fratele Branham a numit-o „Fericirile uitate”, iar această fericire este să nu vă poticniți în felul cum vine (Amin), să nu vă poticniți în manifestarea Cuvântului. Există o profeție și o manifestare, dar pentru că manifestarea nu se potrivește cu înțelegerea ta intelectuală cu privire la profeție, nu te poticni în ea. Dar ce i-a arătat lui Ioan împlinirea Cuvântului? Manifestarea profețiilor. „Duceți-vă și spuneți-i aceasta. Spuneți-i că este ferice de cine nu se poticnește în Mine.” Maleahi 4. Haideți să ne întoarcem puțin la Maleahi 4.
La începutul serviciului, v-am spus că voi continua cu tema de duminică, dar am uitat să vă spun titlul: „Împlinirea neașteptată.” De aceasta se ocupa Ioan. Împlinirea nu a fost cum se aștepta el; așteptările lui nu s-au potrivit cu împlinirea, așa că Dumnezeu a trebuit să-l aducă înapoi la Cuvântul Hristos, a trebuit să-l aducă înapoi la ceea ce era El. „Tu ești Acela sau trebuie să așteptăm pe altul?”
Știți ce a făcut Isus? Nu a răspuns la întrebarea lui Ioan. Pur și simplu Îl iubesc pe acest Isus. El răspunde rareori la o întrebare. De obicei pune o altă întrebare. Deci, ce încearcă să facă El? Să ne spună că trebuie să depășim ideea că El a venit pentru toți, pentru că El a venit pentru oaia Tatălui Său. El a venit pentru o oaie, pentru oaia rătăcită, dar venind pentru ea, a răscumpărat totul, și răscumpărând totul înapoi, acolo va fi o răsplată oferită și altora, nu doar oilor. Aceasta este mila Lui.
Când au venit trimișii lu Ioan, El nu a spus: „Hei, Eu sunt El! Eu sunt Aceasta, Eu sunt Acela! Lăsați-Mă să leg totul împreună să înțeleagă!” Nu, El doar a demonstrat Cuvântul; doar a manifestat Cuvântul și a lăsat Duhul lui Dumnezeu să cheme oile afară. El a fost acolo ca să găsească oaia pierdută. Dar cum a găsit-o? Prin manifestarea Cuvântului, iar manifestarea Cuvântului pentru ziua lor a fost cea care a prins Sămânța pentru ziua aceea. Astfel, când au venit ucenicii lui Ioan și I-au pus o întrebare, El nu i-a trimis un bilet și nu i-a zis: „Știi, Ioan, îți amintești aceasta, îți amintești cealaltă?” El nu a făcut aceasta, ci a zis: „Duceți-vă și spuneți-i lui Ioan: „Șchiopii umblă, surzii aud și Evanghelia este predicată săracilor. Duceți-vă și spuneți-i că aceasta este manifestarea făgăduinței, aceasta este ceea ce deschide ochii oilor, a copiilor lui Dumnezeu; manifestarea Cuvântului manifestat.”
Să citim Maleahi 4.5: „Iată, vă voi trimite pe prorocul Ilie înainte de a veni ziua Domnului, ziua aceea mare şi înfricoșată.
El va întoarce inima părinților spre copii şi inima copiilor spre părinții lor, ca nu cumva, la venirea Mea, să lovesc țara cu blestem!”
Așa cum am spus duminică, oamenii citesc Biblia de sute și sute de ani, deci sunt sute de ani de citire a Bibliei. Ei au dat peste aceste versete și există tot felul de interpretări a felului în care se va împlini acest lucru. Dar Dumnezeu Își interpretează Cuvântul aducându-L la împlinire. Când Dumnezeu a făcut acest lucru în zilele noastre, L-a adus la împlinire, iar această împlinire a Cuvântului are ca scop atragerea aleșilor, deoarece aleșii vor fi atrași de împlinirea Cuvântului. Ei nu vor găsi o pricină de poticnire în felul în care El Își împlinește Cuvântul, pentru că nu sunt ofensați pentru că a folosit un om din Kentucky cu șapte clase și cu o gramatică slabă. Eu nu mă poticnesc în aceasta, nu sunt ofensat pentru că l-a chemat din Kentucky și a slujit în Jeffersonville. Nu mă poticnesc în faptul că spre sfârșitul slujbei sale, majoritatea s-au îndepărtat de el și l-au părăsit crezând că a deviat și spunând că a început bine, dar acum nu mai mergea bine. Eu nu mă poticnesc în aceasta, pentru că așa a ales Dumnezeu să-Și manifeste Cuvântul, iar Ceva în mine spune că nu este altceva decât Adevărul, că acesta a fost împlinirea Cuvântului din Maleahi 4.
Vedeți, El o face în așa fel încât să-i poată atrage numai pe aleși. Corect.
În mesajul Procesul, din anul 1964, noi am citit aceasta și duminică, dar aș vrea să repet ceea ce a spus profetul:
„El a vorbit la râu și a spus: „Așa cum a fost trimis Ioan Botezătorul să premeargă prima venire a lui Hristos…” Îmi place fraza aceasta. El vorbește de Ioan Botezătorul și spune că așa cum a fost atunci va fi și acum. Cum s-a întâmplat cu el, se va întâmpla cu tine. „Cum a fost trimis Ioan Botezătorul să premeargă prima venire a lui Hristos…” La sfârșitul slujirii sale, a venit Isus. Când a venit Isus? La sfârșitul slujbei înaintașului Său. Isus a venit la sfârșitul slujirii sale. Fratele Branham a spus că „Ioan a fost trimis să proclame venirea lui Hristos, și Isus a venit la sfârșitul slujbei sale. Cum a fost trimis Ioan Botezătorul să premeargă prima venire a lui Hristos, slujba ta va premerge cea de-a doua venire a lui Hristos.” El spune despre cele două slujbe paralele: „Așa cum a fost acolo, va fi și aici.” Să nu ne poticnim în felul cum a împlinit aceasta.
Să luăm mesajul Dumnezeu Se ascunde în simplitate și apoi Se descoperă în același fel, pentru că vreau să-i parcurg titlul din nou și din nou și din nou, până când se blochează. Noi am auzit acest titlu, l-am citit și am vorbit despre el, dar pentru mine capătă tot mai multă semnificație. Din moment ce Dumnezeu Se ascunde în simplitate, am înțeles că Se ascunde tot timpul în simplitate.
Ioan a fost un predicator simplu, nu a fost un preot. Fratele Branham a fost un simplu predicator; Petru a fost un om simplu; Andrei a fost un om simplu; Ioan a fost un om simplu; toți au fost oameni simpli, unii dintre ei fiind considerați sub medie. De ce? Pentru că Dumnezeu Se ascundea în simplitate, iar dacă Se ascundea în simplitate Se și dezvăluie în același fel. Astfel, ne simțim confortabil cu Dumnezeu descoperindu-Se în simplitate, dar trebuie să ne simțim confortabil și când El Se descoperă în același fel.
Dacă vei vedea descoperirea lui Isus Hristos, iese din același fel de simplitate în care Se ascunde El. Așadar, dacă El Se ascunde în simplitate, Se dezvăluie în același fel. De ce dacă ne simțim confortabil cu El când Se ascunde în simplitate, căutăm ceva mare pentru revelație? Dacă este ascuns în simplitate, va fi și descoperit în simplitate. Atunci când se ascunde în ceva mic, neînsemnat, pe o cale neobservată, Se va descoperi în același fel. Deci nu Se va ascunde în ceva simplu și Se va dezvălui în ceva măreț, ci Se va ascunde în ceva simplu și Se va dezvălui în ceva simplu.
De aceea, fratele Branham a trebuit să predice acest lucru la începutul Peceților. Titlul acesta a fost rânduit de Dumnezeu și l-a adus la începutul acelei săptămâni de slujbe, în care avea să predice cele șapte Peceți. El a început cu „Dumnezeu ascunzându-Se în simplitate și dezvăluindu-Se în același fel”, pentru ca noi să nu omitem să vedem că Dumnezeu Se ascunde întotdeauna în simplitate, într-un vas simplu. Toți spunem: „Amin! Putem citi în Bibliile noastre că erau vase simple”, dar nu omiteți că El Se dezvăluie în aceleași vase simple. Voi nu vreți ca El să rămână ascuns, dar El nu S-a ascuns pentru a rămâne ascuns, ci S-a ascuns ca să poată fi dezvăluit. Dar S-a ascuns de unii și S-a dezvăluit altora. Deci, cum va fi dezvăluit unora și ascuns de alții? El Se va dezvălui și Se va ascunde în simplitate, astfel încât cei mari și intelectuali să treacă pe alăturea, și Se va dezvălui în simplitate, astfel ca cei simpli să-L prindă.
Amintiți-vă că El S-a ascuns de Copil, dar a vrut să Se ascundă într-un grajd. Mai întâi S-a ascuns într-o fecioară dintr-un oraș neînsemnat, despre care nu se vorbea nimic bun. Biblia spune că El S-a ascuns în această fecioară care era un nimeni. Ce era ascuns în ea? Hristos, Cuvântul Însuși era ascuns în ea. Dumnezeu a coborât în împlinirea Cuvântului; El a coborât pe un măgar. De ce? Pentru că toată lumea trebuia să meargă să fie înscrisă. Așadar acel recensământ s-a făcut pentru a se împlini voia lui Dumnezeu, ca s-o ducă pe această fecioară umilă și smerită, pe spatele unui măgar, la Betleem. Vedeți? Trebuia să se împlinească profeția. Dar ea nu era suficient de mare pentru a face profeția să se împlinească, așa că Dumnezeu a ascuns-o într-un recensământ mondial. Politica mondială face ceea ce ascunde simplitatea. Astfel, El a venit în simplitate, apoi a coborât și S-a născut nu într-un loc măreț, ci într-un grajd umil și a fost pus într-o iesle. Deci, s-a născut într-un grajd și a fost așezat într-o iesle. Cine era Acesta? Dumnezeu ascuns în simplitate. Amin.
Dar când a venit timpul, S-a descoperit pentru că trebuia să aibă un grup de oameni care să înțeleagă această ascunzătoare, așa că S-a dus la un grup de păstori din câmp. Fratele Branham a spus că erau păstori analfabeți, dar El S-a dus la ei și le-a descoperit ce se întâmpla în acel grajd, iar ei au fost destul de simpli ca să-L primească. Ei nu au pus la îndoială că trebuiau să meargă să vorbească cu marele preot și să spună că au văzut un înger care le-a vorbit, apoi au auzit îngerii cântând. Ei au alergat în oraș să vadă ce se petrecea în simplitate, în ascuns, și acolo era Emanuel. Emanuel era acolo în formă de Prunc, culcat într-o iesle, într-un grajd, iar păstorii au intrat și au început să I se închine. Nu le-a păsat că era un Copil; nu le-a păsat din ce erau scutecele Lui, nu le-a păsat că stătea culcat într-o iesle. Dumnezeu Se ascundea în simplitate și Se dezvăluia în același fel, pentru că L-au putut primi și nu s-au poticnit în această manifestare. Astfel, au alergat în Betleem și au spus tuturor ce au văzut și ce le-au spus îngerii, pentru că nu s-au poticnit în El. Laudă lui Dumnezeu! Credeți că astăzi este diferit? Nimic nu este diferit nici astăzi. Ei nu s-au poticnit în manifestarea aceea, nu s-au poticnit în acea împlinire a Cuvântului. De ce? Pentru că sunt simpli, iar cei simpli au putut să audă și să primească, deoarece au fost rânduiți mai dinainte să-L primească.
Câți oameni au trecut pe lângă El? Câți oameni au intrat a doua zi în grajd să-și hrănească animalul sau să facă altceva, și au văzut că s-a născut un Copil peste noapte? Au văzut-o pe femeia aceea, dar își luau măgarul, vaca sau ce aveau și ieșeau fără să acorde vreo atenție la ceea ce se întâmpla. Dar păstorii au alergat prin oraș și spuneau tuturor: „Am văzut un înger, iar îngerul acela ne-a trimis, iar când am mers acolo, am găsit întocmai cum ne-a spus. Îngerul a spus că Acesta este Emanuel, este Mesia, este împlinirea profeției.” El s-a uitat la acei păstori simpli și analfabeți. Ce erau păstorii simpli? Acum taina era ascunsă în păstori și dezvăluită în același fel. Ei dezvăluiau împlinirea profeției, dar oamenii nu au primit-o din cauză că au privit la cine le aducea Mesajul. Și povestea se repetă și se repetă și se repetă până în ziua de astăzi, până în această clădire și până la capăt, în banca ta. Cred că nu avem bănci, doar locuri. Nu am vrut să las pe nimeni afară. El este ascuns în simplitate și Se descoperă la fel. Nu căuta ascunderea, simplitatea și dezvăluirea în ceva măreț.
În același Mesaj, Dumnezeu ascuns în simplitate și dezvăluit în același fel, profetul spune:
„Îl iubiți? Nu-i așa că este minunat? Sper și am încredere că Mesajul va produce ceea ce a intenționat El să facă și vă va duce într-un loc în care nu veți căuta lucruri înfloritoare. Când Îl vedeți pe Dumnezeu în măreție, uitați-vă cât este de umil și atunci Îl veți vedea pe Dumnezeu. Nu vă uitați după El…
Când Ilie era în peștera aceea, fumul a mers peste…, sânge, tunet, fulger, vedeți, și toate felurile acestea de senzații pe care le-am avut noi, sânge pe față și pe mâini, senzații și fiecare lucru. Acestea nu l-au deranjat niciodată pe profet, ci el a stat acolo până când a auzit un Glas liniștit și blând. Ce era Acesta? Cuvântul!” Glasul acela mic era Cuvântul. „Atunci Ilie și-a acoperit fața cu mantaua și a ieșit afară.
Ține minte, prietene! Nu te uita după lucruri mari, mărețe… Tu zici: „Dumnezeu vorbește despre lucruri mari! Va veni un timp în care va face aceasta, aceea sau cealaltă, lucruri mărețe.” Sper că voi înțelegeți despre ce vă vorbesc. Vedeți? „Lucruri mari, mărețe! Oh, când se va întâmpla aceasta, va fi măreț!”
Acest lucru va fi atât de umil, încât veți rata totul, va trece pe lângă voi. Vedeți? Apoi veți privi în urmă și veți zice: „Păi, nu a venit niciodată…” Vedeți, a trecut chiar pe deasupra voastră și voi nici măcar nu ați văzut-o!” A trecut mai departe, vedeți, pentru că era așa de simplu. Dumnezeu locuiește în simplitate pentru a se manifesta în măreție. Ce Îl face măreț? Faptul că poate să se coboare în simplitate.”
Vreau să mergem la 1 Împărați 19 și să-l privim din nou pe Ilie în peșteră. Motivul pentru care vreau să mă uit la el, este că după ce am predicat duminică, m-am întâlnit cu fratele Emmanuel și el mi-a împărtășit un citat pe care tocmai îl auzise. I-am spus: „Frate, este bun. Are legătură cu aceasta. Să mi-l trimiți”, și aseară mi l-a trimis. Mi l-a trimis seara târziu, dar l-am citit și am fost foarte entuziasmat pentru că a găsit mai multe citate despre tema aceasta, și vreau să vi-l aduc deoarece pentru mine este proaspăt. Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru că a folosit vasul simplu al fratelui Emmanuel. 1 Împărați 19.9-13:
„Şi acolo, Ilie a intrat într-o peșteră şi a rămas în ea peste noapte. Şi Cuvântul Domnului i-a vorbit astfel: „Ce faci tu aici, Ilie?”
El a răspuns: „Am fost plin de râvnă pentru Domnul Dumnezeul oștirilor, căci copiii lui Israel au părăsit legământul Tău, au sfărâmat altarele Tale şi au ucis cu sabia pe prorocii Tăi; am rămas numai eu singur, şi caută să-mi ia viața!”
Domnul i-a zis: „Ieși şi stai pe munte înaintea Domnului!” Şi iată că Domnul a trecut pe lângă peșteră. Şi înaintea Domnului a trecut un vânt tare şi puternic, care despica munții şi sfărâma stâncile. Domnul nu era în vântul acela. Şi, după vânt, a venit un cutremur de pământ. Domnul nu era în cutremurul de pământ.
Şi după cutremurul de pământ, a venit un foc. Domnul nu era în focul acela. Şi după foc, a venit un susur blând şi subțire.
Când l-a auzit, Ilie şi-a acoperit fața cu mantaua, a ieșit şi a stat la gura peșterii. Şi un glas i-a vorbit zicând: „Ce faci tu aici, Ilie?”
Noi știm aceasta, iar fratele Branham s-a referit la aceasta în mesajul Dumnezeu ascuns în simplitate, și a spus că a venit un vânt mare și puternic, care sfărma stâncile și le spulbera. A urmat focul care a ars muntele, apoi a venit cutremurul care a zdruncinat totul, dar nimic din toate acestea, nu l-au mișcat pe Ilie. Prin aceasta, El arăta că Se descoperă în simplitate, nu în ceva măreț. Fratele Branham a menționat aceasta în mesajul „Dumnezeu ascunzându-Se în simplitate” și a spus: „Dar când a auzit Glasul acela liniștit, care era Cuvântul, aceasta l-a mișcat. Nu a fost focul, vântul sau cutremurul, niciuna dintre acestea nu l-au mișcat, dar Glasul mic al Cuvântului l-a mișcat să se plece în smerenie, și-a înfășurat mantaua în jurul feței și a ieșit în întâmpinarea lui Dumnezeu. Iată unul dintre citatele pe care mi le-a trimis fratele Emanuel. Este din mesajul Dumnezeu care nu Se schimbă din anul 1960:
„Când s-a retras în peșteră, a venit un cutremur ce a zguduit peștera în care stătea el. Apoi a venit un vânt puternic, cu tunete şi fulgere. Totul a fost de la Dumnezeu, dar acestea nu l-au atras pe profet. Cumva acestea nu l-au atins. El știa cum era puterea lui Dumnezeu, știa că Dumnezeu a zguduit munții, că El trimisese vânturi puternice şi foc din cer. Dar el a așteptat. Şi adânc în interiorul lui, a auzit o Voce blândă.” De unde a venit Vocea? De jos, din interiorul lui. „Şi adânc în interiorul lui, a auzit o Voce blândă. Aceasta l-a atras pe profet. Aceasta a fost ceva. El văzuse puterea lui Dumnezeu, dar de data aceasta a simțit prezența Lui şi o voce blândă şi domoală a vorbit în inima lui. Atunci profetul s-a ridicat şi a ieșit din peșteră.” Ceea ce l-a mișcat, a fost Cuvântul. Ce Cuvânt? Vocea mică ce era jos, înăuntrul lui, și care îi vorbea inimii lui. Acest lucru este important pentru ceea ce vrem. Vreau să mă uit la citatul următor. Este vorba de mesajul Sămânța ta va stăpâni porțile vrăjmașului:
„Ceea ce am încercat să spun aseară este că penticostalii așteaptă un Vânt puternic, dar ei au reușit să audă Glasul acela blând. Vedeți? Ei spun: „Cât timp se aude Vântul acela puternic, este în ordine.” Cred că atâta timp cât bate vântul, cât timp este entuziasm, cât timp există emoții, cât timp putem vedea sau auzi ceva, este bine. Iată însă ce spune fratele Branham: „Aceasta nu a atras atenția profetului. Vântul puternic nu l-a deranjat niciodată pe profetul Ilie, în peșteră. Tunetele puternice şi fulgerele sau faptul că a avut loc o revărsare jos, nu l-a atras niciodată. Ceea ce l-a uimit, a fost acel susur, acel Glas blând, care vorbește înăuntru: „Cuvântul Meu este adevărul. Cuvântul fiecărui om să fie găsit mincinos, iar Cuvântul Meu să fie adevărat.” Aceasta l-a atras pe profet. Înțelegeți? Şi o mai face încă. Cuvântul lui Dumnezeu atrage întotdeauna mintea duhovnicească, pentru că mintea lui Hristos din voi, știe că acel Cuvânt este adevărat.”
Aceasta a avut Petru. Amin. Petru a avut Ceva care putea primi o descoperire de la Tatăl; ceva care a putut spune: „Nu înțeleg ce vorbești, nu știu ce vrei să spui prin cuvintele: „Dar dacă ați vedea pe Fiul omului suindu-Se unde era mai înainte?…” Nu înțeleg cum să-Ți mâncăm trupul, dar știu că Tu ești Hristosul, Fiul Dumnezeului celui viu. Tu singur ai cuvintele Vieții veșnice.” Amin. Era ceva ce Petru auzise, iar ceea ce a auzit, l-a mișcat.
Și aici, fratele Branham descrie ce s-a întâmplat în 1 Împărați 19, în peșteră. Ilie este singur, este separat, este departe de toată lumea, singur într-o peșteră, și dacă îmi permiteți să spun, era într-o cămăruță. Să zicem că era singur într-o cămăruță și afară, în jurul cămăruței, se auzea mult zgomot, dar el era în cămăruță singur, fără nimeni altcineva. Afară se auzea zgomotul, vântul puternic spărgea stâncile și despica munții, se auzea vuietul focului și cutremurul scutura totul, dar nimic nu l-a pus în acțiune, nimic nu l-a scos din peșteră, nimic nu l-a adus în smerenie, dar când a auzit Glasul acela liniștit înăuntrul lui, a ajuns la capătul cămăruței. Amin. Și-a acoperit fața cu mantaua și a fost gata să-L întâlnească pe Dumnezeu.
Prieteni, este atât de mult zgomot în jur! Este zgomot în toată lumea, adică totul este zgomotos. Oh, religia este zgomotoasă, politica este zgomotoasă, divertismentul este zgomotos, lumea din jur este zgomotoasă! Zgomot aici, zgomot dincolo, zgomot! Și vă spun ceva: toată lumea are o părere. Sunteți de acord? Mă refer la cei apropiați de voi. Chiar și propria ta familie are uneori o părere cu care nu ești de acord și nu apreciezi pe toată lumea. Există zgomot, zgomot, zgomot, dar Domnul a trebuit să atragă atenția lui Ilie. El nu avea de gând să facă aceasta, dar când a rămas singur în micuța peșteră, fără nimeni altcineva, auzea un fel de zgomot, iar zgomotul pe care-l auzea era un Glas liniștit. Amin. Era încă un zgomot mic, era Glasul pe care-L auzea în interiorul lui. Și când a auzit acel Glas, a fost timpul să-și acopere fața cu mantaua. Cutremurul nu l-a făcut să-și acopere fața, nici focul și nici vântul. Faptul că și-a acoperit fața cu mantaua este semnul umilinței supreme; când a auzit acest Glas liniștit, Ilie și-a acoperit fața cu mantaua și s-a dus la gura peșterii pentru a-L întâlni pe Dumnezeu față în față, dar nu a făcut-o cu mândrie, cu aroganță sau cu oricare dintre acele lucruri mari. Glasul acela mic și blând, l-a determinat să se umilească și să reintre în acțiune, pentru că se ascundea. Și a ieșit din acea peșteră cu o sarcină de îndeplinit, a ieșit cu o lucrare de făcut, a ieșit cu un scop de îndeplinit pentru Dumnezeu, pentru că Dumnezeu l-a luat și l-a pus din nou în acțiune.
Este mult zgomot, dar trebuie să mergeți în micuța peșteră. Veți auzi pe cineva spunând aceasta și pe cineva spunând aceea, dar ascultați, nu lăsați aceasta să vă miște! Aici este foc, acolo este un cutremur, dincolo este un vânt. Nu le lăsa să te miște, pentru că dacă le permiți să te miște, vei urma vântul din vârful muntelui, în vârful muntelui, în vârful muntelui, încercând să-l prinzi. Dacă lași cutremurul să te miște, vei aștepta să vină următorul cutremur să te miște. Dar profetul nu aștepta nimic din toate acestea. Dar ce a folosit Dumnezeu ca să-l scoată din peșteră? A fost Glasul blând din interiorul lui.
Ceea ce trebuie să facem uneori, este să ne scăpăm de tot zgomotul din jurul nostru. Prin aceasta nu spun că trebuie să ne mutăm undeva. „Sună bine, hai să mergem în Montana sau în Dakota de Nord. Cred că Dakota de Nord are mai mulți porci, decât oameni. Sună bine.” Nu despre aceasta vorbesc, ci vorbesc despre ieșirea deoparte pentru a vorbi cu Dumnezeu. Tu poți face aceasta într-o cameră aglomerată, poți s-o faci într-o biserică plină cu oameni, dar vorbiți cu Dumnezeu și spuneți-I: „Doamne, Îți ascult Glasul în mine, ascult descoperirea care poate veni numai de la Tatăl și care Îmi spune că acesta este Cuvântul.” Așa este.
Adevărul este că nu putem continua să urmăm zgomotul, ci trebuie să mergem singuri în fața lui Dumnezeu și să-I auzim Glasul înăuntrul nostru. Vedeți? Voi nu puteți realiza aceasta doar prin ascultarea casetelor, dar putem asculta casete. Nu putem realiza aceasta predicând. Toate acestea sunt instrumente pe care Dumnezeu le folosește pentru a ne vorbi, dar Glasul bând este Cel din interiorul nostru, de jos din inimă. Acesta este cel care ne mișcă, aceasta este descoperirea care vine de la Tatăl, Cel care este descoperitorul divin al Cuvântului și care vă spune: „Acesta este Adevărul. Amin. Așa este corect. Acesta este felul Meu de lucrare.” Deci, sunt atât de multe glasuri, atât de mult zgomot, dar există un Glas mic.
Mă întreb, de câte ori am ajuns la Mesaj? Noi vrem să-L slujim pe Domnul și rămânem singuri cu El, dar fugim de fiecare dată când se zguduie ceva. Mă gândesc că de câte ori se scutură ceva, ne scoatem capul să vedem ce este sau alergăm acolo. De fiecare dată când se întâmplă ceva, alergăm spre vânt, alergăm spre foc, alergăm spre cutremur, dar ne-am mișcat prea devreme, ne-am mișcat înainte de a avea propria noastră descoperire.
Am urmat focul, am urmat vântul, am urmat cutremurul, dar problema este că voi continuați să le urmați. Mă întreb dacă am putea să mai așteptăm puțin. Vorbiți pur și simplu cu Dumnezeu și așteptați până când pune în inimile voastre Ceva care spune: „Aceasta este! Acesta este Adevărul”, și ne aduce la o smerenie care ne face să recunoaștem: „Nu am fost eu.” Nimic din ceea ce am făcut, am gândit, mi-am dorit, am înțeles sau am realizat, nu este de la mine, dar mă înfășor în manta și merg la intrare să-L întâlnesc pe Domnul, pentru că El este totul. Vreau doar să-mi spună ce trebuie să fac și voi merge să fac ceea ce îmi spune El să fac. Vreau să fiu ceea ce mi-a spus El să fiu; vreau să mă supun în tot ce mi-a spus să mă supun.
Fratele Branham predică aceasta în Pecetea a șaptea, așa că vreau să intru puțin în ea. Nu voi întârzia mult, dar vreau să citesc câteva lucruri care ne sunt familiare:
„Aveam mâinile întinse și dintr-o dată ceva mi-a lovit mâna.” Aici vorbește despre ceea ce s-a întâmplat în Canionul Sabino, când i-a căzut Sabia aceea în mână. În Pecetea a șaptea, când a predicat Pecetea a șaptea, a povestit aceasta. El n-a predicat Pecetea a șaptea așa cum le-a predicat pe primele șase. Astfel, vreau să repet, vreau să vorbesc despre faptul că Dumnezeu a vrut să ne dezvăluie mai departe, pentru că în primele șase Peceți ne-a dat interpretarea a ceea ce au însemnat simbolurile. „Simbolul acesta înseamnă aceasta, ce ai văzut tu înseamnă aceasta și aceasta este aceea și aceea este aceea.” Apoi, a trecut prin Scripturi și a legat totul împreună, dar când vine vorba de Pecetea a șaptea, el nu a mai putut face aceasta, pentru că atunci când mergi în Apocalipsa capitolul 8, nu se spune nimic despre Pecetea a șaptea, nu există niciun simbol, este tăcere. Deci, nu a putut s-o predice în același fel în care le-a predicat pe celelalte Peceți, pentru că Pecetea aceasta este diferită în Biblie. Și pentru că Pecetea a șaptea este diferită în Biblie, nu a putut s-o predice la fel ca pe celelalte șase.
Astfel, a venit și a început să predice și a ajuns în punctul acesta, apoi s-a întors, a predicat despre Pecetea a șasea; a trecut înapoi peste intervalul dintre a șasea și a șaptea Pecete și a vorbit despre capitolul 7, despre cei o sută patruzeci și patru de mii și apoi de sfinții Necazului celui mare. După ce a trecut prin toate acestea, a venit la Pecetea a șaptea, dar a spus numai: „Simt că trebuie să mă opresc aici!” După aceea a început să vorbească despre viziuni și despre experiențele avute.
Amintiți-vă că el nu a predicat Pecetea a șaptea în același fel în care le-a predicat pe celelalte șase. Să citim mai departe:
„Aveam mâinile întinse și dintr-o dată ceva mi-a lovit mâna. Nu știu, nu pot spune dacă am dormit. Nu știu. Am intrat într-o transă? Nu știu. A fost o vedenie? Nu vă pot spune. Singurul lucru pe care îl pot spune este că este același lucru cu Îngerii aceia.
Ceva mi-a lovit mâna, iar când m-am uitat, era o sabie. Avea mânerul din perle, foarte frumos cu o gardă din aur; lama părea din crom sau argint, dar era foarte strălucitoare și era ascuțită rombic, oh, Doamne! M-am gândit: „Nu crezi că este cel mai frumos lucru pe care l-am văzut vreodată? Și se potrivește perfect în mâna mea. Este extraordinar de frumoasă!” Apoi mi-am zis: „Păi, mie mi-a fost frică întotdeauna de asemenea lucruri, de o sabie! Ce voi face cu ea?”
Chiar atunci S-a auzit un Glas care a zguduit stâncile și a zis: „Aceasta este Sabia Împăratului!” Atunci am ieșit afară din aceasta. Sabia Împăratului! Acum, dacă spunea: „Sabia unui împărat…”, dar El a zis: „Sabia Împăratului”, și există un singur Împărat, iar Acela este Dumnezeu. El are o Sabie și Aceasta este Cuvântul Său, prin care trăiesc. Dumnezeu să mă ajute să stau la amvonul Lui sfânt cu Cuvântul Său sfânt așezat aici. Acesta este Cuvântul! Amin!”
Deci ce este Sabia care i-a fost pusă în mână? Cuvântul Lui, iar fratele Branham a devenit atât de entuziasmat. De ce? El era la predicarea Peceții a șaptea, dar nu o predica așa cum le-a predicat pe celelalte șase Peceți. Deci, nu vă așteptați să predice Pecetea a șaptea așa cum a predicat-o pe a șasea. El nu a citit Pecetea a șaptea așa cum a citit-o pe a șasea, ci a citit-o diferit. Astfel, când a venit la Pecetea a șaptea, a spus: „Am fost în Canionul Sabino și ceva mi-a lovit mâna și eu m-am uitat la ea, iar tunetul care s-a auzit a zguduit stâncile. Era Sabia Împăratului, iar profetul a spus că există un singur Împărat, și El are o singură Sabie, iar aceasta este Cuvântul.
„Acesta este Cuvântul! Amin! Oh, în ce zi trăim! Ce lucru măreț!” Este Cuvântul! Deci ce este această Sabie? Este Cuvântul! Mai departe spune:
„Oh, în ce zi trăim! Ce lucru măreț! Vedeți taina și secretul?” Ne arăta taina și secretul. Care este secretul tainei? Că orice a fost în mâna lui este Cuvântul.
„Când aceasta m-a părăsit, Ceva a venit la mine și mi-a zis: „Nu te teme!” Eu nu am auzit niciun glas. Parcă a vorbit în interiorul meu.” „Nu am auzit niciun glas. Parcă a vorbit în interiorul meu.” Trebuie să vă spun adevărul, exact ce s-a întâmplat. Ceva m-a atins și mi-a zis: „Nu te teme, aceasta este Tragerea a treia!” Nu a fost un glas audibil, nu a fost: „Hei, ascultă…”
Haideți să ne întoarcem la 1 Împărați, când Ilie era singur în peșteră, era singur în cămăruță. A fost foc, vânt, cutremur și toate acestea. Dacă ar fi fost cineva acolo în vecinătate, ar fi auzit cutremurul zguduind, ar fi auzit vântul care a sfărâmat stâncile, ar fi auzit focul pârjolind muntele, dar era Ceva care vorbea în tăcere. A fost Ceva care a vorbit în tăcere și numai cel căruia îi era destinat a putut să-L audă. Și ce a auzit? Un Glas blând care era Cuvântul. Și unde L-a auzit? În interiorul lui.
Ascultați! Acesta este motivul pentru care fratele Branham nu a putut să spună ce este Pecetea a șaptea. Acesta este motivul pentru care nu a putut să vină și să spună: „Aici este o diagramă de flux și aici este un grafic!” El a spus: „Mi-a spus ceva în interiorul meu!” Nu era un glas audibil, ci era Ceva care mi-a spus în interiorul meu: „Nu te teme! Aceasta este Tragerea a treia!” Și după ce a spus: „Aceasta este Tragerea a treia”, s-a întors direct la viziunea pe care a avut-o în urmă cu șapte ani, la viziunea în care încerca să pescuiască și să prindă păstrăvul curcubeu în apă adâncă. Păstrăvii curcubeu sunt peștii Legământului; copiii lui Dumnezeu erau în apa adâncă, iar el încerca să-i prindă. Acolo erau tot felul de predicatori care pescuiau. Prindeți viziunea!
Toată lumea încearcă să prindă pește, dar fratele Branham încerca să prindă peștele curcubeu în apă adâncă. El știa să pescuiască, avea o tehnică, iar predicatorii s-au adunat în jur și el a început să le explice tehnica lui. Atunci a avut probleme pentru că a explicat prima Tragere, semnul de pe mână, și Tragerea a doua, discernământul. El a petrecut prea mult timp explicându-le, iar la a doua Tragere a tras prea tare și a prins un pește mic, care era la fel ca o piele peste nadă, la fel ca ceilalți.
Așadar, a prins același fel de pește pe care îl prindea Jack Coe, A.A. Allen și Oral Roberts, dar nu era felul de pește pe care îl căuta el. Astfel, a trebuit să fie o a Treia tragere în tehnica de pescuire. În prima Tragere a atras atenția asupra peștișorilor; Tragerea a doua a fost pentru a speria peștii mici, iar Tragerea a treia urma să obțină peștele mare, deoarece, atunci când se împrăștie peștele mic, atrage atenția peștilor mari care se apropie și sunt prinși la a Treia tragere. Aceasta era tehnica, dar el a dat peste cap Tragerea a doua și a încâlcit firul, așa că a spus: „Am tras prea tare!” Apoi a zis: „Am auzit un Glas care spunea: „Nu înțelegi? Firul tău s-a încurcat. Ți-am spus de la început să nu faci aceasta.” Și el a răspuns: „Oh, Doamne, iartă-mă, fiindcă sunt o persoană proastă!” El i-a zis: „Nu-ți încurca firul într-un moment ca acesta!” El avea firul în mână, apoi a spus: „M-am uitat și aveam în mână un pantof de bebeluș.” El încerca să treacă șnurul acela gros prin gaura pantofului de bebeluș, iar El i-a spus: „Tu nu poți să-i înveți pe bebelușii penticostali lucruri supranaturale. Lasă-i în pace!”
Și așa, nu a mai încercat să-i învețe, pentru că aceasta a încercat tot timpul. A explicat, a explicat și a explicat, dar scopul viziunii era să-l facă să nu explice. Apoi s-a văzut undeva sus și a văzut un cort mare, ca o catedrală, iar înăuntru a văzut oameni care mergeau înăuntru. Și pe platformă era o cămăruță mică, iar oamenii intrau în ea. Amin. Intrau în suferință și ieșeau întregi, iar un reporter încerca să-i întrebe: „Omule, ce s-a întâmplat?” „Nu știu”, răspundeau ei, „nu pot explica ce s-a întâmplat”.
Au intrat în cămăruță unul câte unul, singuri, și au fost schimbați, așa că acum erau întregi. Sper să nu căutați o cămăruță undeva sub o catedrală, ca să puteți intra în ea. Eu nu îl aștept pe fratele Bill să se întoarcă, să monteze undeva un cort și să construiască în el o cămăruță mică din lemn. Sper că înțelegeți că toți oamenii aceia erau afectați, ceea ce a cauzat suferința, căderea, necredința, dar ceea ce s-a întâmplat în cămăruța aceea micuță este mai mult decât vindecarea picioarelor și îndepărtarea cârjelor, este mai mult decât ridicarea dintr-un scaun cu rotile, este mai mult decât toate acestea.
Nu-mi pasă dacă sunt șchiop tot restul vieții mele, eu nu vreau să mai șchiopătez spiritual, vreau să fie spălată toată necredința, vreau ca descoperirea Cuvântului să îndepărteze efectele necredinței din viața mea, pentru că aceasta este ceea ce a cauzat toată suferința. Vedeți, ei au intrat în camera aceasta mică. Și ce a spus Îngerul Domnului? „Te voi întâlni acolo!” Și el a spus: „Stâlpul de Foc a coborât acolo.” Deci ce era acolo? Stâlpul de Foc, iar Stâlpul de Foc era Domnul Însuși. „Ce este nașterea din nou, frate Branham?” Este descoperirea lui Isus Hristos ție personal. Acolo s-a întâmplat ceva și ei au intrat în contact cu Hristos unul câte unul, ca individ. Și ce s-a întâmplat? A fost tăcere, nimeni altcineva nu a știut nimic. Iar când ieșeau, cineva de afară încerca să noteze ce s-a întâmplat în interior, dar persoana care ieșea de acolo nu putea să explice s-a întâmplat acolo. „Acolo unde am fost afectat, acum sunt Acasă.” Aceasta este o împlinire spirituală. Și el a spus că i s-a zis: „Aceasta va fi a treia Tragere a ta.” Aceasta va fi Tragerea a treia și nu o vei spune nimănui.
Atunci, în Canionul Sabino, când Glasul i-a vorbit în interiorul lui, i-a spus: „Nu te teme! Aceasta este a treia Tragere a ta!” În Canionul Sabino i-a căzut o Sabie în mână, nu un cort într-o cutie. Înțelegeți ce a spus? Că este același lucru: Sabia în mâna lui, cortul, cămăruța mică și Domnul, sunt același lucru, adică Tragerea a treia. Aceasta este Tragerea a treia, dar nu arată la fel. Unul arată ca un cort cu oameni care merg bolnavi și ies întregi, iar celălalt este numai o Sabie în mână. Cum poate fi una Tragerea a treia și cum poate fi cealaltă tot Tragerea a treia? Când vei intra în cămăruță, vei avea o Sabie pentru Tragerea a treia. El a spus că Sabia este Cuvântul. Amin. Ce este aceasta? Aceasta este a treia Tragere, este chiar lucrul care va atrage și va prinde păstrăvul curcubeu, și-l va aduce în Împărăția lui Dumnezeu. Acesta este Cuvântul. Cortul, cămăruța și Sabia este exact același lucru, este Tragerea a treia, este Cuvântul pentru individ. Câte o persoană, pe rând, dar pentru toți ceilalți este tăcut.
Nimeni altcineva nu poate auzi ce ți-a dezvăluit Dumnezeu. Tot ce pot să facă este să vadă efectul. Când ai ieșit din cămăruță, au putut să vadă efectul, dar nimeni nu știa ce s-a întâmplat în cămăruță. Dar în cămăruța aceea mică s-a întâmplat ceva. „Nu pot să-ți explic ce s-a întâmplat, dar s-a întâmplat ceva.” Așadar, nimeni nu a știut ce s-a întâmplat în taină; nimeni nu a auzit nimic, dar au putut să vadă efectul. Nimeni nu știe ce ai auzit, nimeni nu a auzit ce ai auzit și nimeni nu știe ce știi tu. „Ce vrei să spui când zici că nimeni nu știe ce știu eu?” Ascultă, nimeni nu știe ce ți-a dezvăluit Dumnezeu despre tine și despre acest Mesaj. Tu poți să te comporți ca și cum ai avut o experiență cu Dumnezeu, poți să te prefaci, dar nimeni nu a auzit-o și nimeni nu a fost acolo, nu, era în tăcere.
Să ne întoarcem la Pecetea a șaptea. El a spus:
„Acum, eu nu am auzit niciun glas. Parcă a vorbit în interiorul meu. eu trebuie să vă spun adevărul, exact ce s-a întâmplat. Ceva m-a atins și mi-a zis: „Nu te teme! Aceasta este a treia Tragere.
A treia Tragere! Vă amintiți? El mi-a zis: „Tu ai avut atât ce mulți imitatori la ceea ce ai încercat să explici. Dar, „a continuat El, „nici măcar că nu încerci cu Aceasta.” Vă amintiți? Câți își amintesc viziunea aceea? Păi, aceasta este peste tot, este pe bandă și pretutindeni. Aceasta s-a întâmplat cam cu șase sau șapte ani în urmă. Acum șapte ani. Atunci El a zis: „Să nu încerci să explici aceasta! aceasta este a treia Tragere și Eu te voi întâlni acolo înăuntru.”
Ce a făcut el? Tocmai a legat cele două lucruri împreună, pentru că atunci când a căzut Sabia în mâna lui, i s-a spus: „Aceasta este a treia Tragere a ta”, iar în urmă cu șapte ani, i s-a spus: „Eu te voi întâlni acolo înăuntru. Aceasta este a treia Tragere a ta.” Laudă lui Dumnezeu! Fratele Branham explică tot. „Nu pot să spun mai mult pentru că nu pot, chiar nu pot explica, dar ceva tună în sufletul meu!” Amin! Amin! Amin! „Nu pot explica în detalii, nu pot explica mecanic, nu pot să vă arăt pe un grafic, nu pot să-l trec pe un powerpoint, nu pot să vă duc într-un loc în care să realizați: „Acum sunt în cămăruță”, nu pot să fac nimic pentru voi, nu o poate face nimeni, pentru că este ceva în care ești numai tu și Dumnezeu. Tu nu poți s-o explici. „Aud, primesc și cred, dar nu știu cum să o explic.”
Tot în Pecetea a șaptea, profetul spune:
„Ar fi bine să mă opresc chiar aici, vedeți? Mă simt controlat să nu mai spun nimic despre Aceasta…” Știți experiența mea când am citit pentru prima dată Pecetea a șaptea. Pentru mine, aceasta a fost cea mai catastrofală afirmație din lume. Așteptam să facă și în Pecetea a șaptea, ceea ce a făcut în primele șase Peceți, iar când am văzut că nu face la fel, am fost foarte dezamăgit. Atunci nu am văzut la ce mă uitam. Citeam, mă uitam corect, dar nu L-am văzut.
„…Mă simt controlat să nu mai spun nimic despre Aceasta. Astfel, amintiți-vă că motivul pentru care El nu a descoperit Pecetea a șaptea, este că nimeni nu trebuie să știe despre Ea…” Așadar, ar trebui să știm despre Pecetea a șaptea sau nu? „…Motivul pentru care El nu a descoperit Aceasta, este că nimeni nu trebuie să știe despre Aceasta.”
Haideți să revenim la viziune. Ori de câte ori prindeți o afirmație de genul acesta, nu vă lăsați descurajați, ci reveniți la viziune. Fiecare era luminat în cămăruța în care era singur cu Stâlpul de Foc. Intrau suferinzi și ieșeau întregi, fără să poată înțelege ce s-a întâmplat cu ei. Știau doar că s-a întâmplat ceva. Și fratele Branham a spus: „…Motivul pentru care El nu a descoperit Aceasta, este că nimeni nu trebuie să știe despre Aceasta.” Nimeni nu ar trebui să știe despre Aceasta. Dar când era întrebată persoana care ieșea din cămăruță, știa despre Aceasta? Așadar „nimeni nu trebuie să știe despre Aceasta”, nu înseamnă că nimeni nu va prinde vreodată descoperirea, ci înseamnă că nu are voie s-o explice clar, cum a făcut cu celelalte două.
„…nimeni nu trebuie să știe despre Aceasta. Vreau să știți că înainte de a ști măcar un Cuvânt despre Aceasta, a venit vedenia aceea cu ani în urmă. vă amintiți? Și Ea este aici, întocmai cum a fost cealaltă, alunecă drept în Cuvânt, exact unde era. Dumnezeu cunoaște inima mea. Eu nu m-am gândit niciodată la așa ceva și Ea este aici. Este mai târziu decât credem noi. Oh, Doamne!
Aceasta arată că este de la Dumnezeu, pentru că se potrivește exact în promisiunile lui Dumnezeu, de la sfârșit, de la sfârșitul Mesajului. Observați această Pecete pentru Mesajul sfârșitului timpului.” Deci, această a șaptea Pecete este Mesajul de sfârșit al timpului. Ați auzit Mesajul de la sfârșitul timpului? Aceasta a spus despre această Pecete.
„El a descoperit cele șase Peceți, dar despre Pecetea a șaptea nu spune nimic. Când începe Pecetea timpului sfârșitului, Aceasta va fi un secret absolut, conform Bibliei.” Îmi place să fac această afirmație pentru toți cei care spun că Pecetea a șaptea nu este deschisă. Îi întreb: Cum poți spune că Pecetea a șaptea nu este deschisă, când profetul a spus: Când începe Pecetea timpului sfârșitului, Aceasta va fi un secret absolut, conform Bibliei.” Când începe, va fi un secret total. Atunci cum nu este deschisă Pecetea a șaptea? Cum știi că este un secret absolut? Conform Bibliei, când începe va fi un secret total. Laudă lui Dumnezeu!
„…va fi un secret absolut, conform Bibliei. Înainte de a ști aceasta, amintiți-vă Apocalipsa 10.1-7: „La sfârșitul Mesajului îngerului al șaptelea, toate tainele lui Dumnezeu vor fi cunoscute.” Noi suntem la sfârșitul timpului, la deschiderea Peceții a șaptea.” Tocmai ne-a spus că suntem la deschiderea Peceții a șaptea. Acesta este Mesajul timpului de sfârșit; această Pecete este Pecetea de la sfârșitul timpului. El numește toate aceste lucruri și spune: „Suntem aici, suntem la sfârșitul timpului, la deschidere Peceții a șaptea.”
„Dar eu nu cred că s-a deschis!” Doamne, cum ai putea ști dacă nu ai trecut prim camera aceea mică? „…Suntem la sfârșitul timpului, la deschiderea Peceții a șaptea. Cum am știut eu? Zilele trecute, duminica trecută, acum o săptămână când am predicat despre mesajul „Fiți smeriți! Fiți smeriți! Amintiți-vă că Dumnezeu lucrează în lucrurile mici.” Eu nu mi-am dat seama despre ce vorbea cu adevărat, dar acum văd.”
Ce spune fratele Branham aici? Că suntem la sfârșitul timpului, la deschiderea Peceții a șaptea. „De unde am știut? Acum o săptămână când am spus să nu căutați lucruri mari.” Amintiți-vă că atunci când a ajuns la sfârșitul mesajului „Dumnezeu ascunzându-Se în simplitate”, a spus: „Sper că mesajul a îndeplinit scopul pentru care s-a vorbit, pentru a nu vă lăsa să căutați lucruri mari și înflorate”, iar acum vine și spune: „Când această Pecete a timpului de sfârșit, când Pecetea a șaptea este deschisă, va fi un secret absolut, conform Bibliei.” Apoi spune: „Acum suntem aici, în ceasul sfârșitului, deschiderea Peceții a șaptea. Cum am știut eu? Zilele trecute, duminica trecută, acum o săptămână când am predicat despre mesajul „Fiți smeriți! Fiți smeriți!” Amintiți-vă că Dumnezeu lucrează în lucrurile mici. Eu nu mi-am dat seama despre ce vorbea cu adevărat, dar acum văd. Aceasta este într-un fel așa de smerit! Credeți că așa ceva ar fi descoperit la Vatican sau… Aceasta vine întocmai ca Ioan Botezătorul, vine ca nașterea Domnului nostru, într-un grajd. Glorie lui Dumnezeu! așa să mă ajute, căci ceasul este aproape! Amin! Noi suntem aici!” Amin.
Ce este Aceasta? Este un secret, dar suntem aici, suntem la sfârșitul timpului, suntem la deschiderea Peceții a șaptea. Suntem aici! Nu căutați ceva mare, nu căutați ceva măreț, pentru că vine ca Ioan Botezătorul. Care este slujba fratelui Branham? El a venit ca Ioan Botezătorul, deci am avut premergătorul; vine ca Domnul nostru, într-un grajd. Premergătorul și manifestarea. Nu căutați ceva mare, ci căutați ceva mic, în simplitate, unde este ascuns.
„Aceasta este într-un fel așa de smerit! Credeți că așa ceva ar fi descoperit la Vatican sau… Aceasta vine întocmai ca Ioan Botezătorul, vine ca nașterea Domnului nostru, într-un grajd. Glorie lui Dumnezeu! Așa să mă ajute, căci ceasul este aproape! Amin! Noi suntem aici!”
Îmi place că a spus aceasta, îmi face bine. De câteva ori când am citit, nu a fost deschisă, dar acum când o citesc văd că da. Doamne, încep să văd! Ajută-mă să văd mai mult. Doamne, încep să realizez ce ai făcut în zilele noastre. Ajută-mă să-mi dau seama și mai mult.
„Acum vedeți adevărul viziunii lui Dumnezeu, pe cei șapte Îngeri aducându-mă din Vest? Ei veneau din Vest spre Est, aducându-mă aici pentru Mesajul din seara aceasta.”
Înțelegeți că cei șapte Îngeri din constelație, l-au adus înapoi pentru Mesajul Peceții a șaptea, dar fiecare Înger a mers la el pe rând, luni, marți, miercuri, joi, vineri, sâmbătă, pentru a-i dezvălui Pecetea de care avea nevoie în ziua aceea. Eu m-am gândit că l-au adus înapoi pentru luni, marți, miercuri, joi, vineri, sâmbătă, dar el a spus că nu l-au adus pentru mesajele din serile acelea, ci „m-au adus înapoi pentru Pecetea a șaptea.” Ce este aceasta? „Ei veneau din Vest spre Est, aducându-mă aici pentru Mesajul din seara aceasta.
Acum, Glasul acelui Tunet mare și misiunea care a fost adusă aici, a fost dezvăluită… și a dovedit că Aceasta era de la Dumnezeu. Gândiți-vă că eu nu am știut aceste Peceți, dar ele au fost descoperite în săptămâna aceasta. S-a gândit cineva că Acesta era Mesajul care venea înainte, iar cei șapte Îngeri m-au adus înapoi aici pentru Aceasta? Vedeți?”
În Întrebări și răspunsuri din anul 1964, profetul a primit o întrebare care spunea:
„Cele șapte Tunete care sunt egale cu cele șapte Taine au fost deja descoperite? Au fost descoperite în cele șapte Peceți, dar încă nu ne sunt cunoscute ca Tunete?” Aceasta este o întrebare bună, iar răspunsul este:
„Nu, ele au fost descoperite în cele șapte Peceți; aceasta au fost Tunetele. Cele șapte Tunete care și-au rostit glasurile și nimeni nu putea desluși ce era aceasta… Ioan știa ce era, dar i s-a interzis să o scrie. El a spus: „Însă în zilele când va suna îngerul al șaptelea, cele șapte Taine ale celor șapte Tunete vor fi descoperite.” Iar îngerul al șaptelea este mesagerul epocii a șaptea a bisericii.” Așadar, el spune că în timpul mesajului epocii a șaptea a bisericii, aveau să răsune cele șapte Tunete. Ce a fost aceasta? Au fost cele șapte Peceți. Despre aceasta a fost cele șapte Peceți. A fost sunetul celor șapte Tunete.
Ne întoarcem înapoi în Pecetea a șaptea, unde profetul spune:
„Șapte este numărul perfect al lui Dumnezeu. Șapte, drept în jos pe rând. Șapte Tunete vorbind direct împreună, de parcă ar fi spus ceva. În timp ce Ioan a început să scrie, El a zis: „Să nu scrii Aceasta!”
Isus nu a vorbit niciodată despre Aceasta. Ioan nu a putut să scrie despre Aceasta și îngerii nu au știut nimic despre Aceasta.”
Bine, haideți să citim încă o dată. Nu vreau să vă pierdeți în detalii. Stați cu mine, pentru că acum vorbim despre cele șapte Tunete. Fratele Branham a spus că cele șapte Tunete au fost dezvăluite în cele șapte Peceți. Despre aceasta a fost vorba, despre Tunete. Ascultați încă o dată ce a spus: „Cele șapte Tunete care și-au rostit glasurile și nimeni nu putea desluși ce era aceasta. Înțelegeți? Despre aceasta era vorba, despre Tunete. Uh, au foste descoperite în acele Peceți. „Însă în zilele când va suna îngerul al șaptelea, cele șapte Taine ale celor șapte Tunete vor fi descoperite.” Așadar, în zilele când va suna îngerul celei de-a șaptea epoci a bisericii, vor fi dezvăluite cele șapte Tunete. Despre aceasta au fost Pecețile, despre aceasta a fost vorba. Ascultați ce spune mai departe:
„Șapte este numărul perfect al lui Dumnezeu. (Fratele Branham bate de șase ori în amvon). Șapte, drept în jos pe rând. Șapte Tunete vorbind direct împreună, de parcă ar fi spus ceva.” Ele vorbesc ceva ce spune El, ca și cum ar încerca să te facă să-ți dai seama de ceva, de parcă ar încerca să-ți explice ceva. Observați: „ În timp ce Ioan a început să scrie, El a zis: „Să nu scrii Aceasta!” Lui Ioan i s-a poruncit să scrie tot ce a văzut și tot ce a auzit, dar când au fost rostite cele șapte Tunete și și-a luat condeiul să scrie, i s-a spus: „Nu scrie ce au spus cele șapte Tunete.” Apoi a spus că Isus nu a scris nimic despre aceasta.
„Isus nu a vorbit niciodată despre Aceasta. Ioan nu a putut să scrie despre Aceasta și îngerii nu au știut nimic despre Aceasta. Ce este Aceasta? Acesta este lucrul despre care Isus a zis: „Chiar Îngerii din cer nu au știut nimic despre Aceasta.” Vedeți? Vedeți? El Însuși nu a știut Aceasta. El a spus: „Numai Dumnezeu știe Aceasta.”
Care este Taina despre care Isus a spus că Îngerii nu știu nimic și despre care nici El Însuși nu știe, ci doar Dumnezeu știe? Să mergem la Marcu 13. El a spus că aceasta este Taina pe care o explicau cele șapte Tunete, au rostit șapte la rând, ca și cum ar spune ceva. Atunci Ioan a început să scrie se spuneau, dar i s-a interzis s-o facă. Nici Isus nu a spus niciodată nimic despre aceasta.
Amintiți-vă că atunci când a vorbit Pecetea a șasea, fratele Branham ne-a dus înapoi la Matei 24, când ucenicii au întrebat: „Când va fi sfârșitul lumii, care va fi semnul venirii Tale și când se vor întâmpla toate aceste lucruri?” Și El a început să le răspundă, iar în Matei 24 i-a dus prin cele șase Peceți, dar despre Pecetea a șaptea nu a spus nimic. Despre aceasta vorbește profetul aici: „Isus nu a vorbit niciodată despre Aceasta. Ioan nu a putut să scrie despre Aceasta și îngerii nu au știut nimic despre Aceasta. Ce este Aceasta? Acesta este lucrul despre care Isus a zis: „Chiar Îngerii din cer nu au știut nimic despre Aceasta.” Vedeți? Vedeți? El Însuși nu a știut Aceasta. El a spus: „Numai Dumnezeu știe Aceasta.”
Marcu 13.28:
„Luați învățătură de la smochin (care este Israel) prin pilda lui. Când mlădița lui se face fragedă şi înfrunzește, știți că vara este aproape (când devine o națiune).
Tot așa, când veți vedea aceste lucruri împlinindu-se, să știți că Fiul omului este aproape, este chiar la uși.
Adevărat vă spun că nu va trece neamul acesta până nu se vor împlini toate aceste lucruri.
Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.
Cât despre ziua aceea, sau ceasul acela, nu știe nimeni, nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl.” Este Taina venirii Lui.
În Pecetea a șaptea, profetul a spus:
„Acum, acolo era un motiv pentru care Dumnezeu a lăsat să tune aceste șapte Glasuri. Deoarece Aceasta trebuie să vină. Noi aflăm că Hristos Mielul a luat Cartea în mâna Sa și a deschis Pecetea a șaptea. Dar vedeți, aceasta este o Taină ascunsă. Nimeni nu o cunoaște, dar este exact împreună cu ceea ce a spus El: „Nimeni nu va ști venirea Lui.” Ei, de asemenea, nu vor ști despre această Taină de sub cele șapte Tunete. Astfel, vedeți că acestea sunt conectate împreună.”
Ce este conectat împreună? Pecetea a șaptea este Taina venirii Lui și Taina de sub Pecete este conectată împreună. Aceasta este Taina pe care au spus-o acolo cele șapte Tunete. Ele au spus că acolo în spatele acesteia era ceva, zăcea sub cele șapte Tunete, era o Taină descoperită în predicarea celor șapte Tunete. Și această Taină era același lucru despre care i s-a interzis lui Ioan să scrie. „Isus nu a vorbit niciodată despre Aceasta. Ioan nu a putut să scrie despre Aceasta și îngerii nu au știut nimic despre Aceasta. Numai Dumnezeu Însuși știe.”
Să trecem la Apocalipsa 8.1. Cred vă vom încheia în câteva minute.
„Când a rupt Mielul pecetea a șaptea, s-a făcut în cer o tăcere de aproape o jumătate de ceas.” Acum să trecem la Apocalipsa 10.1-7:
„Apoi am văzut un alt înger puternic, care se cobora din cer învăluit într-un nor. Deasupra capului lui era curcubeul; fața lui era ca soarele şi picioarele lui erau ca niște stâlpi de foc.
În mână ținea o cărticică deschisă. A pus piciorul drept pe mare şi piciorul stâng pe pământ
şi a strigat cu glas tare, cum răcnește un leu. Când a strigat el, cele șapte tunete au făcut să se audă glasurile lor.
Şi când au făcut cele șapte tunete să se audă glasurile lor, eram gata să mă apuc să scriu; şi am auzit din cer un glas, care zicea: „Pecetluiește ce au spus cele șapte tunete şi nu scrie ce au spus!”
Şi îngerul pe care-l văzusem stând în picioare pe mare şi pe pământ şi-a ridicat mâna dreaptă spre cer
şi a jurat pe Cel ce este viu în vecii vecilor, care a făcut cerul şi lucrurile din el, pământul şi lucrurile de pe el, marea şi lucrurile din ea, că nu va mai fi nicio zăbavă,
ci că, în zilele în care îngerul al șaptelea va suna din trâmbița lui, se va sfârși taina lui Dumnezeu, după vestea bună vestită de El robilor Săi prorocilor.”
Fratele Branham a spus că Apocalipsa 8 și Apocalipsa 10 sunt același lucru și sunt, de asemenea, Taina venirii Sale. Fratele Branham spune în Pecetea a șaptea:
„Dacă nu ne vom mai întâlni pe acest pământ, într-una din aceste zile ne vom întâlni la Scaunul de judecată al lui Hristos, și atunci veți afla că în camera aceea, descoperirea venea de la Dumnezeu, întocmai cum au venit toate celelalte…” Despre ce vorbește? Despre descoperirea cu privire la Pecetea a șaptea, care a venit la el în cameră și care a fost la fel ca la primele șase: „…veți afla că în camera aceea, descoperirea venea de la Dumnezeu, întocmai cum au venit toate celelalte. Una dintre Tainele acelei Peceți, motivul pentru care nu a fost descoperită, au fost cele șapte Tunete care și-au rostit glasurile. Acolo este Aceasta și nu se știe nimic despre Ea, nici măcar nu a fost scris, așa că suntem la sfârșitul timpului. Suntem aici!”
Ce a terminat? El tocmai a terminat de predicat cele șapte Tunete și a spus care este Taina aceea, a spus că sunt cele șapte Tunete. A terminat de predicat cele șapte Tunete și a spus: „Suntem aici!” Dar nu a avut voie să spună că este aceasta, deoarece trebuie să înțelegi tu, iar tăcerea nu este ceva ce se vorbește, ci trebuie să fie un Glas din interiorul tău, care-ți spune că Aceasta este exact ceea ce a spus Cuvântul.
Aceasta arată el, exact despre aceasta vorbește, dar dacă te aștepți să vorbească, el nu avea să facă aceasta. În Pecetea a șaptea este tăcere, iar tăcerea și Pecetea a șaptea este ruptă în interiorul tău numai când Glasul tună de jos, din interior și spune că nu este altceva decât Adevărul. Ruperea Peceții a șaptea a rupt glasurile acelor Tunete. Aceasta a fost prima parte a descoperirii (Amin). Cele șapte Tunete rostite sunt legate de Apocalipsa 8.1, care este legată de venirea Domnului. Dar a fost tăcere și nu a avut voie să explice nimic. El a explicat prima și a doua Tragere, dar pe aceasta nu a avut voie s-o explice. Ce este aceasta? Cuvântul, a fost predicarea celor șapte Tunete, Cuvântul nescris (Amin), și Ioan nu a putut să-L scrie. Nu a fost scris. Acesta era „Piatra albă” din visul lui Junior Jackson.
Deci, Cuvântul nescris care nu a fost arătat niciodată în rânduri este Cuvântul, este Cuvântul, este Cuvântul. Dar acum, când Cuvântul a venit în mâna lui și în fiecare zi L-a primit de la un Înger, a ieșit și a rostit Cuvântul, Cuvântul nescris, L-a arătat în Cuvântul scris. Și când a ajuns la sfârșit, el a spus că Apocalipsa 8.1 este ceea ce nu a putut fi spus. Isus nu a vorbit nimic despre Ea în Matei 24; lui Ioan i-a fost interzis să scrie despre Aceasta și îngerii nu au știut nimic despre Ea. Nici chiar Fiul nu o cunoaște, ci doar Tatăl. Este Taina venirii Lui. Să nu vă poticniți în El, pentru că nu este ceea ce căutau majoritatea oamenilor, nu este ceea ce căuta lumea.
Fratele Branham a spus că noi nu căutăm cicatricele lăsate de cuie, ci căutăm Cuvântul făcut cunoscut. Predicarea celor șapte Tunete este Cuvântul făcut cunoscut, când ceea ce a fost pecetluit este desigilat. Taina lui Dumnezeu se va termina, sub glasul îngerului al șaptelea; atunci are loc desigilarea Tainei, este Cuvântul, este Tragerea a treia, toate sunt legate între ele.
Profetul spune, voi citi din nou această ultimă propoziție:
„…Una dintre Tainele acelei Peceți, motivul pentru care nu a fost descoperită, au fost cele șapte Tunete care și-au rostit glasurile. Acolo este Aceasta și nu se știe nimic despre Ea, nici măcar nu a fost scris, așa că suntem la sfârșitul timpului. Suntem aici!”
În Interval, acesta este tot drumul înapoi. Înainte de a începe să predice Pecețile, el a predicat mesajele „Dumnezeu ascuns în simplitate” și „Intervalul”, în care a vorbit Apocalipsa 5. În Interval, el spune:
„Cartea cu cele șapte Peceți este descoperită la timpul descoperirii celor șapte Tunete din Apocalipsa 10.”
Este Pecetea a șaptea a Cărții descoperită? Da. Duminică seara a sunat glasul celor șapte Tunete? Da. Ce înseamnă aceasta? Să trecem la Apocalipsa 5.1-6:
„Apoi am văzut în mâna dreaptă a Celui ce ședea pe scaunul de domnie o carte, scrisă pe dinăuntru şi pe dinafară, pecetluită cu șapte peceți.
Şi am văzut un înger puternic, care striga cu glas tare: „Cine este vrednic să deschidă cartea şi să-i rupă pecețile?”
Şi nu se găsea nimeni nici în cer, nici pe pământ, nici sub pământ, care să poată deschide cartea, nici să se uite la ea.
Şi am plâns mult, pentru că nimeni nu fusese găsit vrednic să deschidă cartea şi să se uite în ea.
Și unul din bătrâni mi-a zis: „Nu plânge: Iată că Leul din seminția lui Iuda, Rădăcina lui David, a biruit ca să deschidă cartea şi cele șapte peceți ale ei.
Şi la mijloc, între scaunul de domnie şi cele patru făpturi vii şi între bătrâni, am văzut stând în picioare un Miel. Părea înjunghiat şi avea șapte coarne şi șapte ochi, care sunt cele șapte Duhuri ale lui Dumnezeu, trimise în tot pământul.”
Să mergem la Apocalipsa 6.1:
„Când a rupt Mielul cea dintâi din cele șapte peceți, m-am uitat şi am auzit un zgomot ca de tunet și pe una din cele patru făpturi vii zicând: „Vino şi vezi!”
În Pecetea a șasea, fratele Branham a spus:
„În seara aceasta, ne-am adunat aici să auzim Cuvântul Tău. Și pe măsură ce am studiat această anumită porțiune din Scriptură, vedem că Mielul era Singurul care putea să deschidă Pecețile sau să le dezlege.”
Ce a deschis acele Peceți? De unde știți că Pecețile au fost deschise? Din pricina celor șapte Tunete. Când ați auzit cele șapte Tunete? În acele nopți consecutive de slujbe, când i s-a dat descoperirea Cuvântului nescris, ceea ce nu i s-a permis lui Ioan să scrie, te-a întors direct la tăcerea din Apocalipsa 8. Acestea sunt același lucru, descoperirea Cuvântului nescris este dezvăluirea a ceea ce s-a întâmplat în acea tăcere. Ce a fost acea tăcere? Venirea Lui. Vă voi pune doar câteva întrebări: Ești căsătorit cu Mielul? Este aceasta unirea invizibilă? Nunta este aici? Atunci El trebuie să fie aici. Tu nu te poți căsători cu cineva care nu este prezent. Mireasa este însărcinată cu Cuvântul? A rămas însărcinată cu cineva cu care nu este căsătorită? Se poate căsători cu cineva care nu este prezent? Poate fi însărcinată de cineva care nu este aici?
Vedeți, este atât de simplu! Toate acestea ne pot trece chiar peste cap, deoarece avem în minte să căutăm imaginația denominațională a lui Isus coborând, în timp ce noi toți ne întindem mâinile și începem să plutim spre El. Aceasta este o idee denominațională, nu este Scriptura, nu este ceea ce ne-a spus fratele Branham. El a spus că noi nu căutăm cicatrici, ci căutăm Cuvântul manifestat. Aceasta este tăcerea de sub Pecetea a șaptea.
A fost tăcere și în peșteră, dar Ilie a auzit ceva. Vedeți, Răpirea nu este ceea ce ne așteptam noi, deoarece fratele Branham ne-a învățat în mesajul „Răpirea” că există trei etape. Nu este nici pe departe ceea ce ne așteptam. Noi căutăm ceva și ratăm ceea ce vedem. Și vreau să mă întorc la primul verset: „Când crezi că știi ceva, nu știi nimic cum ar trebui.” Noi vorbim tare despre toate aceste lucruri și le vedem pe toate în Pecetea a șaptea. Ce a spus fratele Branham despre cele șapte Tunete și despre tăcere? Totuși, spun că nu știm așa cum ar trebui să știm, cred că mai este mult pentru noi să înțelegem; mai sunt lucruri pe care le citim și nu știm cum să le potrivim; mai sunt lucruri pe care le citim și nu știm ce vrea să spună profetul prin ele. Amin.
Dar este un lucru pe care îl știu și acela este că Acesta este Adevărul. Știu că El este Stăpânul nostru și că Stăpânul nostru este Cel care a deschis aceste Peceți. Nu a fost un om, ci a fost El; acele Peceți nu au putut fi deschise până când nu a ieșit El să ia Cartea și să-i rupă Pecețile, iar acestea au fost cele șapte Tunete. Nu știu întotdeauna restul imaginii, nu știu cum se va manifesta în zilele următoare, nu știu întotdeauna care este următorul pas, dar știu că nu este altceva decât Adevărul. Nu pentru că mi-a spus cineva, nu pentru că am citit și iar am citit, nu pentru că am auzit și iar am auzit, ci pentru că într-o zi a fost Ceva ca un tunet în interior. Nu este ceva ce am auzit cu urechile, ci Ceva în interiorul meu a spus: „Aceasta este! Aceasta este! Amin. Aceasta este ceea ce încerca El să-mi spună!”
Ceea ce spunea și descoperirea din inima mea, au început să alunece împreună; citatele și Scripturile au început să alunece împreună. Dar oricât de mult au alunecat, eu spun: Când credem că știm ceva, nu știm nimic așa cum ar trebui.
Prieteni, este și mai mult la această descoperire. Țineți minte că există ceva mai mult. Amin. Când fratele Branham a spus că aceasta este prima parte a acelei Peceți, au fost acele șapte Tunete (Amin), și el a spus că s-au desfășurat în trei părți, arătând că chiar și deschiderea Peceții a șaptea nu este doar ca o înțepătură. Pecetea a șaptea se deschide închisă. Aceasta este tot. Este perioada venirii Domnului.
Profetul a spus că s-a desfășurat într-o manieră triplă și că prima parte a acestei Peceți sunt cele șapte Tunete, așa că atunci când credem că știm ceva, nu știm nimic așa cum ar trebui. Dar eu spun: Doamne, vreau să știu tot ce ar trebui să știu, vreau să văd la ce mă uit, pentru că ceea ce privesc îmi înflăcărează sufletul; ceea ce privesc este cel mai interesat lucru pe care l-am văzut vreodată în viața mea, dar vreau să văd la ce mă uit, vreau ca ochii orbi să vadă. Vreau să vii să-mi descoperi, vreau să văd mai clar decât am văzut vreodată înainte în viața mea. Arată-mi mai mult, descoperă-mi mai mult, deschide-mi ochii mai mult.
Indiferent ce face Dumnezeu pentru voi, indiferent ce vedeți, ce descoperire vine, să nu vă opriți niciodată, prieteni. Să nu vă opriți niciodată, ci să mergeți înainte; nu vă opriți niciodată să căutați mai mult.
Fratele Branham a spus în Cartea Epocilor Bisericii: „Mai presus de orice altceva, rugați-vă pentru descoperire.” Aceasta este mai presus de orice; este mai mult decât hrana ta, serviciul tău, este mai mult decât sănătatea și siguranța ta. Rugați-vă pentru descoperire pentru că înseamnă mai mult decât siguranța și mai mult decât sănătatea. Dacă ești infirm, ai nevoie de descoperire mai mult decât vindecare în trupul tău, deoarece cu această descoperire, poți muri în trupul acesta, dar Viața veșnică din interiorul tău, va aduce acel trup înapoi. Da, mai mult decât de vindecare, mai mult decât de mâncare, mai mult decât de bani, avem nevoie de descoperire, de descoperirea divină de la Tatăl. Mai presus de toate, rugați-vă pentru descoperire. Nu vă opriți doar pentru că „Acum Dumnezeu mi-a dat un martor în inima mea și văd Tunetele!” Deschiderea a fost numai prima parte, dar eu vreau să văd tot.
Acesta este Domnul meu, nu o doctrină. Aceasta nu este o învățătură; nu sunt lucruri distractive, Acesta este Domnul meu; este ceea ce privești când te uiți la Cartea Apocalipsei. Cartea Apocalipsei este descoperirea lui Isus Hristos, așa că dacă aceasta este descoperirea lui Isus Hristos, vreau să știu totul. Nu sunt mulțumit doar cu capitolul 10, le vreau pe toate.
Apoi, fratele Branham a venit și a spus că Aceasta este descoperirea lui Isus Hristos (Frate Chad arată Biblia), așa că vreau totul. Este disponibilă, prieteni, de aceea ne-a fost dat acest Mesaj al timpului de sfârșit. Isus Hristos este Taina lui Dumnezeu descoperită. S-a terminat, Hristos, Taina lui Dumnezeu descoperită, a fost pus în mâinile noastre, așa că, Dumnezeule, lasă-ne să vedem la ce ne uităm.
Haideți să ne rugăm pentru descoperire. Să ne plecăm capetele și să ne rugăm. Doamne Isuse, Îți mulțumim pentru acest Cuvânt minunat pe care L-ai pus în mâinile noastre. Doamne, noi Îl putem ține, Îl putem citi și Îl putem asculta, dar numai Tu poți rupe tăcerea Peceții a șaptea. Numai Tu poți rupe acea tăcere fiecărui individ, singur în cămăruță, când începi să I te descoperi. Doamne, Te rog să rupi cea de-a șaptea Pecete a marii tăceri, pentru noi toți, pentru fiecare dintre copiii Tăi flămânzi, pentru că își ridică mâna și spun: „Doamne, vreau mai multă descoperire!” Doamne, Te rog să tuni în inima lor, Dumnezeule, pentru că nu este posibilă descoperire fără Tine. Tu ești singurul care poți aduce descoperirea, de aceea, Te rugăm, Tată, să ne aduci Viață din belșug. Doamne, avem nevoie de Tine în această oră! Tu ai fost atât de bun să Te descoperi, dar noi suntem flămânzi după mai mult, Doamne. Ajută-ne să vedem ceea ce căutăm, fă-L real, fă-L viu; fă-L o descoperire în noi. Doamne, Tu poți să faci lucrarea din interiorul nostru, astfel să putem vedea prin ochii Tăi ceea ce ar trebui să vedem. Rupe Tu tăcerea Peceții a șaptea în inimile noastre, Doamne, printr-o descoperire divină personală. Fă-o pentru fiecare în parte.
Doamne, dacă aici este cineva care mai bâjbâie și știe că Te vrea, dar nu știe cum să Te găsească, Te rog să vii la el și să i Te descoperi mai mult. Vorbește-i în interior, Doamne, în adâncul inimii, acolo unde Cuvântul vine la Cuvânt, și dă Viață acelui Cuvânt. Te rog să faci aceasta, Doamne, în Numele lui Isus. Fă să aducă o naștere autentică prin Cuvântul lui Dumnezeu, ca să Te vedem așa cum ești în această zi.
Doamne, noi vrem să-L vedem pe Isus. Ajută-ne să nu ne poticnim când Te arăți; să nu ne poticnim în Tine, în felul în care ai venit în ceasul acesta și în calea pe care ai ales-o să Te manifești, în faptul că Te ascunzi în simplitate și Te descoperi în același fel. Doamne, ajută-ne să nu ne poticnim în Tine, pentru că mulți se poticnesc în manifestarea Ta în această zi. Mulți se poticnesc pentru că nu a fost așa cum se așteptau. Ajută-ne să nu fim unul dintre aceia mulți.
Ajută-ne, Dumnezeule, să ne schimbăm, descoperă-Te Tu Însuți și vorbește-ne, Dumnezeule Atotputernic, ca să Te vedem mai mult. Ne predăm Ție în timp ce ne vorbești, Doamne, luăm mantaua și o înfășurăm în jurul feței noastre, pentru că ne dăm seama că nu am fi putut face nimic ca să descoperim noi înșine aceste lucruri. Noi nu putem face nimic ca să producem o descoperire, ci putem face un singur lucru pentru a Te înțelege: dacă ai vorbit ceva neplăcut în interiorul nostru, totul este prin harul Tău, așa că venim în smerenie și-Ți mulțumim, Tată, pentru că am auzit însărcinarea pe care o ai pentru noi, scopul Tău cu noi în această viață și mergem înainte, Doamne, să împlinim acel scop cu tot ce este în noi. Ajută-ne să fim ascultători chemării Tale! O, Te iubim, și Te rugăm să ne miști, deoarece numai Tu poți face Supranaturalul în viața noastră. Îți cerem aceste lucruri în Numele Domnului nostru Isus Hristos. Amin.
-Amin-