ÎMPLINIRE NEAȘTEPTATĂ – Partea a cincea

Haideți să ne plecăm capetele și să ne rugăm. Doamne, Isus, Îți mulțumim pentru credincioșia Ta, pentru Cuvântul Tău; Îți mulțumim pentru privilegiul de a veni și de a cânta împreună măreția Ta glorioasă și minunată. Doamne, în timp ce ne ridicăm pentru a Te lăuda, ne-ai promis că oriunde sunt doi sau trei adunați în Numele Tău, Tu vei fi în mijlocul lor. Doamne, Te rugăm să Te simți binevenit în mijlocul nostru și Îți mulțumim pentru privilegiul de a ne aduna împreună cu Tine, cu frații și surorile.

În timp ce ne apropiem de Cuvântul Tău, Te rog să vii și să ne frângi Pâinea Vieții cu propriile Tale mâini. Doamne, Dumnezeule,  folosește vasul care este aici și vino în scenă ca să lucrezi prin el conform cu scopul și cu planul Tău, ca să ne hrănești cu Cuvântul Tău, căci avem nevoie de Tine, Doamne, ca să putem crește și să fim întăriți. Doamne, Te rugăm să iei întâietate printre noi, căci Îți acordăm cu toții primul loc ca să ne vorbești în seara aceasta. Te rugăm în Numele Domnului Isus Hristos. Amin. Dumnezeu să vă binecuvânteze pe toți.

În timp ce stăm încă în picioare, să deschidem Biblia la 2 Corinteni  11.2-3:

„Căci sunt gelos de voi cu o gelozie după voia lui Dumnezeu, pentru că v-am logodit cu un singur Soț, (traducere din limba engleză), ca să vă pot prezenta înaintea lui Hristos ca pe o fecioară curată.

Dar mă tem ca, după cum șarpele a amăgit pe Eva cu șiretlicul lui, tot așa și gândurile voastre să nu se strice de la curăția și credincioșia care este față de Hristos.”

Îl rugăm pe Domnul să-Și reverse binecuvântarea Lui peste Cuvântul citit în această seară.

Aceasta este partea a cincea din tema Împlinire neașteptată, pe care am intitulat-o Căsătoria Mielului. Duminica trecută am vorbit despre Cuvântul lui Dumnezeu care aduce ordine și am vrut doar să arăt că Dumnezeu are un scop în această ordine.

Când privești la acele împliniri neașteptate despre care am vorbit și pentru care avem profeții în Vechiul Testament, vedem că vine timpul când acele profeții trebuie să vină în manifestare. Dar împlinirea profeției nu arată niciodată așa cum o vede înțelepciunea intelectuală.

Cel mai bun exemplu folosit până acum, este când a venit Ioan Botezătorul. El a fost împlinirea profețiilor din Isaia și Maleahi: „Iată, Îmi trimit mesagerul înaintea feței Mele pentru a-Mi pregăti calea.” Iar Isaia spunea că el va face un drum prin pustie și va coborî locurile înalte, va înălța locurile joase și va îndrepta văile, dar când citești acele profeții, nu ai cum să înțelegi limbajul profeției. Poți citi Cartea dar nu poți să-ți imaginezi că profeția va arăta ca un bărbat cu barbă, înfășurat într-o piele de cămilă, stând pe malul Iordanului și strigând: „Pocăiți-vă!” Când citești profeția nu-ți poți imagina o asemenea scenă, astfel, puteți înțelege de ce era atât de ușor să ratezi slujba lui Ioan Botezătorul.

De fapt, cu cât ești mai intelectual, cu cât ești mai instruit în Biblie, cu atât este mai ușor să ratezi împlinirea profeției.

Slujba lui Isus a venit ca împlinire a profețiilor care vorbeau despre Unul care va veni și va sta pe tronul tatălui Său David, ceea ce însemna că va veni un Rege și că domnia urma să fie pe umărul Lui. El avea să fie numit Minunat, Sfetnic, Dumnezeu puternic, Domn al păcii. Amin. El urma să aibă toate aceste titluri minunate și când aceste profeții au fost citite de un evreu care se afla sub robia Romei, a fost foarte ușor să-și imagineze un Războinic puternic care va veni în scenă; un Dumnezeu puternic în carne și oase care îi va izgoni pe romani și va restabili împărăția, ridicând tronul lui David.

De aceea, când Isus a venit smerit și blând, născut într-o iesle, cu o naștere dubioasă și crescut de părinți neînsemnați, cu multe zvonuri rele umblând în jurul Lui, este clar că ei nu au putut privi la El și să vadă că tocmai El împlinea profeția din Isaia. Dar Isus stătea în fața lor și împlinea profeția din Isaia, așa că pentru ei, profeția avea o împlinire neașteptată.  Profeția s-a împlinit așa cum nimeni nu se aștepta.

Fratele Branham a spus că Dumnezeu face adesea lucrurile într-un fel neobișnuit, astfel, profeția s-a împlinit într-un fel neobișnuit dar conform Cuvântului, nu conform cu concepția prestabilită de ei. Astfel, împlinirea profeției și concepția lor prestabilită nu s-au potrivit, iar ei au respins împlinirea profeției pentru că omul ține la concepția lui. De aceea este atât de periculos să ai în minte totul deja înțeles. A fost periculos în acea zi, și este periculos în ziua de azi.

Dumnezeu Își interpretează Cuvântul împlinindu-L și atunci are un mecanism numit „descoperire.” Amin. El poate descoperi seminței Sale predestinate, aleșilor Săi că aceasta este împlinirea acelei profeții. Numai în felul acesta funcționează, și niciodată în alt fel. Nu se poate face prin studiu; nu se poate face prin amenințare sau constrângere; nu se poate face prin discursuri, nu există nici o altă modalitate  de a face pe cineva să recunoască Cuvântul care se manifestă în ziua lui. Dumnezeu are o profeție stabilită și El însuși Își interpretează profeția, împlinind-o. Când împlinirea se manifestă, El dă un dar de descoperire, o descoperire ce vine de la Tatăl, și care deschide ochii copiilor Săi ca să vadă care este împlinirea. Astfel, puteți vedea de ce prin Biblie, ceea ce făcea Dumnezeu, era dorit de masele de oameni.

La fiecare manifestare, te uiți la împlinirea Cuvântului lui Dumnezeu care lucrează printr-un profet și împlinește tot ce a fost profețit că va face, dar această împlinire este ratată de marea majoritate; doar câțiva fiind aceia care primesc împlinirea Cuvântului lui Dumnezeu.

Pe măsură ce se desfășoară, vedem că și astăzi suntem în aceeași situație. Dumnezeu este Dumnezeu. El Și-a   împlinit Cuvântul promis în Luca 17.30 și Maleahi. Vreau să spun că Dumnezeu a împlinit aceste profeții, pentru noi au trecut deja, dar cea mai mare parte a lumii nu știe că s-au împlinit pentru că au venit într-un fel neașteptat, printr-o sursă neașteptată și într-o locație neașteptată. De ce este așa? Milioane și miliarde de oameni, nu pot vedea aceasta, nu pot vedea că această lucrare este împlinirea lui Maleahi 4, nu pot vedea că a fost împlinirea din Luca 17.30.

Dar voi nu aveți nici o problemă cu aceasta, deși sunteți mai puțin educați. Scuzați-mă, mai bine zis, nu la fel de educați, nu la fel de cunoscuți, dar pentru voi nu este nici o problemă și puteți spune: „Amin! Acesta este Maleahi 4. L-am văzut! Este Luca 17.30. Amin!” Și eu cred că  nu intelectul tău sau abilitatea de a citi, nu studiile tale te-au ajutat să legi aceste două profeții. Descoperirea ta și împlinirea Cuvântului se datorează lui Dumnezeu care ți-a dat descoperirea. De aceea este imposibil să ai o descoperire a Cuvântului și să fii mândru și arogant. Dacă ai prins cu adevărat descoperirea Cuvântului, nu este pentru că ai văzut și ai legat tu lucrurile împreună. Dacă ar fi fost așa, atunci ai putea fi arogant pentru că este meritul tău; pentru că cineva te-a învățat și la fel pe mama și tatăl tău, pe păstorul tău, iar tu ți-ai dat seama de acest lucru, dar aceasta nu este o descoperire adevărată de aceea se va stinge imediat ce Focul se apropie de ea.

Atunci când vorbim despre o descoperire adevărată de la Dumnezeu, acea descoperire va rezista testului persecuției; va rezista întrebărilor puse de familie și de oamenii religioși. Va fi nevoie de toate aceste lucruri, iar la sfârșitul zilei vei putea spune: „Amin.” Deși nu poți explica întotdeauna totul, și nu vezi întotdeauna totul, poți spune: „Știu că Acesta este Adevărul.”  Astfel, nu ai cum să devii arogant sau mândru pentru că uneori nici nu o poți explica. Nu este ceva intelectual, ci este Ceva ce ți-a dat Dumnezeu, și când Dumnezeu îți dă, știi că vine de la El și că tu nu ai nimic de-a face cu Aceasta. Tot ce poți spune este: „Mulțumesc, Doamne, pentru că mi-ai dat ochi să văd și urechi să aud. Nu am fost eu pentru că eu nu sunt capabil de aceasta.”

Cred că una dintre cele mai mari binecuvântări pe care mi le-a dat vreodată Dumnezeu, este că m-a  ajutat să cred acest Mesaj timp de douăzeci de ani. Și în timp ce credeam acest Mesaj, El m-a lăsat să-mi fac o idee greșită despre unele lucruri spuse de fratele Branham. Apoi El a venit și mi-a dat o descoperire care mi-a dezlegat total gândirea și am putut vedea cât de greșită era înțelegerea mea intelectuală și cât de perfectă este descoperirea lui Dumnezeu. Astfel, am ajuns în punctul în care am spus că nu știu nimic.

De ce spune Scriptura că atunci când crezi că știi ceva, nu știi nimic din ceea ce ar trebui să știi? Astfel, când crezi că știi ceva și spui: „Bine. Eu știu cu adevărat ce este Pecetea a  șaptea,” eu îți spun chiar acum că nu știi așa cum ar trebui să știi. Acesta este Adevărul.

Indiferent ce se întâmplă, dacă ne gândim că știm ceva, noi nu știm așa cum ar trebui. Laudă lui Dumnezeu!

Eu am spus: „Doamne, ajută-mă să știu așa cum ar trebui să știu.” Îmi place tot ce  este real. Adevărul este atât de diferit față de ce este fals! Adevărul aduce un caracter atât de diferit, aduce o atitudine atât de diferită, o abordare diferită, de aceea iubesc Adevărul.

Să ne întoarcem împreună la Matei 25.1-13: 

„Atunci Împărăția cerurilor se va asemăna cu zece fecioare, care și-au luat candelele, și au ieșit în întâmpinarea mirelui.

Cinci din ele erau nechibzuite, și cinci înțelepte.

Cele nechibzuite, când și-au luat candelele, n-au luat cu ele untdelemn;

Dar cele înțelepte, împreună cu candelele, au luat cu ele și untdelemn în vase.

Fiindcă mirele zăbovea, au ațipit toate și au adormit.

La miezul nopții, s-a auzit o strigare: „Iată mirele, ieșiți-i în întâmpinare!…”

Fratele Branham s-a referit de multe ori la acest strigăt de la miezul nopții, și noi știm că el a fost strigătul de la miezul nopții, el a strigat: „Iată Mirele! Ieșiți-I în întâmpinare!”

„…atunci toate fecioarele acelea s-au sculat și și-au pregătit candelele.

Cele nechibzuite au zis celor înțelepte: „Dați-ne din untdelemnul vostru căci ni se sting candelele.”

Cele înțelepte le-au răspuns: „Nu, ca nu cumva să nu ne ajungă nici nouă nici vouă, ci mai bine duceți-vă la cei ce vând untdelemn și cumpărați-vă.”

Pe când se duceau ele să cumpere untdelemn, a venit mirele: cele ce erau gata, au intrat cu el în odaia de nuntă, și s-a încuiat ușa.

Mai pe urmă, au venit și celelalte fecioare, și au zis: „Doamne,  Doamne, deschide-ne!”

Dar el, drept răspuns, le-a zis: „Adevărat vă spun, că nu vă cunosc.!”

Vegheați dar, căci nu știți nici ziua, nici ceasul în care va veni Fiul omului.”

Fratele Branham a predicat destul de mult despre acest subiect dar niciodată nu a vorbit la viitor, ci întotdeauna a predicat la prezent. El a spus:

„Dacă vedeți toate confesiunile încercând să cumpere untdelemn, când le veți vedea făcând aceasta, atunci vine El.”

Fratele Branham a spus că Matei 25 se împlinește în timp ce el este pe pământ pentru că el este strigătul de la miezul nopții, el a strigat: „Vine Mirele! Ieșiți-I în întâmpinare!” Aceasta era slujba lui prin care chema Mireasa să-L întâlnească pe Dumnezeu. Unde o cheamă? Afară din oraș. Din care oraș? Din Ierusalim, care este un tip al vechiului sistem bisericesc.

Deci, el îi cheamă să iasă din vechiul sistem bisericesc, din sistemul laodicean, ca să-L întâlnească pe Domnul. Astfel, atunci când s-a auzit strigarea de la miezul nopții, ele s-au trezit și și-au pregătit lămpile. Fratele Branham a predicat din nou, și din nou, și din nou despre acest Matei 25 în ziua lui, la evenimentele care au avut loc în timpul slujbei lui.

Mergeți și ascultați ce spune el și veți vedea că o face mereu, și iar, și iar, și iar; că el cheamă să ieșim în întâmpinarea Mirelui. Atunci, unii s-au dus să cumpere untdelemn iar fratele Branham a explicat că atunci când îi vedem pe acești metodiști, prezbiterieni, catolici, luterani, încercând să ia Duhul Sfânt, nu Îl vor găsi. Toți L-au căutat, a avut loc o mare trezire care a cuprins tot pământul și toți caută ceva dar le lipsește chiar Sursa, le lipsește chiar Cel care le poate da Duhul Sfânt.

„Pe când se duceau ele să cumpere untdelemn, a venit mirele: cele ce erau gata, au intrat cu el în odaia de nuntă, și s-a încuiat ușa.”

Ele au intrat cu El în căsătorie. Să țineți minte aceasta. Cei care au ieșit în întâmpinarea Mirelui, care au părăsit orașul ca să-L întâmpine la strigătul de la miezul nopții, s-au dus cu El în căsătorie. Laudă lui Dumnezeu!

În mesajul Rușinați, din anul 1965, fratele Branham a spus:

„Cu siguranță există ceva în acest Cuvânt al lui Dumnezeu, de la Geneza la Apocalipsa, vreun caracter cu care ai lucrat Tu pe o anumită bază și care ar răspunde întrebărilor mele. Dacă există și Tu ai mers după el din cauza aceasta, fă ca atunci când voi deschide Biblia, să mi se deschidă acolo.”

Fratele Branham Îi cere lui Dumnezeu să-i răspundă la ceva deoarece era deranjat în legătură cu ceva din slujba sa, și voia un răspuns de la Dumnezeu. Așadar, el spune că în această Biblie trebuie să existe cineva care a avut de-a face cu aceasta și: „într-un anumit fel, l-ai conectat și ai spus ceva care mă va ajuta.” Apoi, el s-a întors la Biblie și a cerut lui Dumnezeu să-i dea un răspuns la întrebarea lui. El a spus: „        „Dacă cineva a făcut ceva și Tu ai mers după el din acea cauză, orice ar fi făcut, aceasta m-ar ajuta pe calea mea, mi-ar arăta unde am greșit sau mi-ar arăta ce vrei să fac sau ce nu vrei să fac, sau ceva ce nu am făcut; lasă-mă să văd un caracter din Biblie în acest fel.” Am închis ochii și am lăsat Biblia să se deschidă singură apoi am pus degetul pe pagină, era Geneza 24.7. Textul acesta este în legătură cu trimiterea lui Eliezer, slujitorul credincios al lui Avraam, ca să caute o mireasă pentru Isaac.”

Fratele Branham a spus: „Imediat m-au cuprins fiori.”

Sper că și pe voi vă cuprind câțiva fiori pentru că Dumnezeu identifică slujba acestui om; și când Dumnezeu identifică slujba lui, El spune că aceasta este slujba lui Eliezer care a fost trimis să caute o mireasă pentru Isaac. Astfel, dacă Dumnezeu identifică slujba acestui om și această slujbă a venit la tine ca să te cheme, cine ești tu?  Poți identifica această slujbă? Dumnezeu a identificat această slujbă și fratele Branham a spus: „Imediat m-au cuprins fiori, pentru  că mesajul meu are aceeași însărcinare ca slujba lui Eliezer.”

El a venit, m-a chemat și m-a unit cu Cineva; mi-a arătat cine sunt eu și cu Cine sunt unit. Mi-a arătat ce a făcut el aici: „Imediat m-a cuprins fiori pentru că mesajul meu are aceeași însărcinare, să scot Mireasa afară.” Să scoată Mireasa afară. Cum? Prin strigătul de la miezul nopții: „Iată, vine Mirele!”

În continuare, fratele Branham s-a întors la Scriptură și a spus:

„Jură-mi că nu vei lua o mireasă din acestea, ci vei merge la poporul meu.” El a zis:

„Cum va fi dacă femeia nu vrea să vină cu mine?”

„Atunci ești eliberat de acest jurământ. Dumnezeul cerului va trimite îngerul Lui înaintea ta ca să te îndrume.”

El a plecat și a început să se roage. Apoi, a întâlnit-o pe frumoasa Rebeca, care a devenit mireasa lui Isaac. Un mesaj perfect. Înapoi la Cuvânt! Du-te și ia Mireasa aceea! Aceasta este o datorie. De aceea sunt aici, aceasta încerc să fac, să chem afară o Mireasă!”

Când a strigat el Mireasa? Când a venit chemarea de la miezul nopții: „Iată, vine Mirele! Totul se întâmplă în acest timp.”

Să trecem la Apocalipsa 19.6-9:

„Și am auzit, ca un glas de gloată multă, ca vuietul unor ape multe, ca bubuitul unor tunete puternice, care zicea: „Aleluia! Domnul, Dumnezeul nostru Cel Atotputernic, a început să împărățească.

Să ne bucurăm, să ne veselim, și să-I dăm slavă căci a venit nunta Mielului; soția Lui s-a pregătit,

și i s-a dat să se îmbrace cu in subțire, strălucitor și curat.” – (Inul subțire sunt faptele neprihănite ale sfinților.)

Apoi mi-a zis: „Scrie: ferice de cei chemați la Cina nunții Mielului!” Apoi mi-a zis: „Acestea sunt adevăratele cuvinte ale lui Dumnezeu.”

Astfel, în această Scriptură citim că s-a auzit un glas de gloată mare ca vuietul unor ape mari și ca bubuitul unor tunete puternice, strigând:

„Aleluia! Domnul, Dumnezeul nostru a început să împărățească.

Să ne bucurăm, să ne veselim, și să-I dăm slavă căci a venit nunta Mielului; soția Lui s-a pregătit.”

Când privim la această strigare, vreau să vă atrag atenția că în Cartea Apocalipsei și în toată Biblia, Dumnezeu arată o profeție. În Matei 25, El ne arată o profeție a miezului nopții când se aude strigarea care cheamă fecioarele înțelepte  să intre cu El. În Apocalipsa 19, El arată o altă profeție sau o împlinire: nunta Mielului a venit și soția Lui s-a pregătit. Dar când privesc prin Scriptură, eu nu citesc nicăieri despre căsătoria lor reală. Vedeți voi undeva aceasta? Este o taină și este ascunsă în Biblie. Se spune doar despre căsătoria care a venit și Mireasa s-a pregătit; scrie doar că este pregătită, dar cine oficiază  ceremonia? Cine spune ce se întâmplă acolo? Este o taină. Tu nu vei vedea căsătoria în Biblie; vezi doar chemarea, vezi pregătirea; vezi cum cheamă Mirele, vezi că fecioarele ies și intră în căsătorie cu El; vezi Mireasa și pregătirea ei, că Ea s-a pregătit, dar nu vezi căsătoria deoarece căsătoria este o taină, este ascunsă chiar în Biblie. Aceste lucruri sunt scrise în felul acesta dintr-un motiv. Vreau să mă uit la un citat din mesajul Dovedindu-Și Cuvântul, și să-l dovedesc cu Cuvântul. Vreau să continui să lucrez la acest gând în timp ce medităm la el.

„Acum spunem: „A înviat din morți!” Nu a spus: „Cuvântul este ciudat aici,” ci a spus: „El a înviat din morți!” Și a continuat: „El este Același ieri, azi și pentru totdeauna!” Credeți aceasta? Credeți că El a promis că aceste lucruri se vor întâmpla în ultimele zile? Acest Fiu al omului va fi manifestat acum.”

Acest Fiu al omului va fi arătat. Este adevărat? Acest Fiu al omului s-a manifestat în zilele din urmă, în profetul epocii, dar este același Fiu al omului. Noi ne dăm seama că atunci când Dumnezeu vine să-Și împlinească Cuvântul, El nu o face conform cu înțelegerea noastră intelectuală, pentru că noi avem o anumită așteptare: „Dacă aceasta va fi venirea Fiului omului, dacă se va descoperi, căutăm acel vas.” Dar Acela a murit la Calvar, Isus Hristos, trupul care a murit și a înviat, S-a arătat ucenicilor Săi. Toma a spus:

„Nu voi crede dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor, și dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui.”

Astfel, Isus S-a prezentat în mijlocul ucenicilor și a zis lui Toma:

„Adu-ți degetul încoace, și uită-te la mâinile Mele; și adu-ți mâna, și pune-o în coasta Mea; și nu fi necredincios, ci credincios.”

Drept răspuns, Toma I-a zis: „Domnul meu și Dumnezeul meu!” (Ioan 20.25-28.)

Toma L-a recunoscut și L-a numit Dumnezeu, a recunoscut cine era El, dar Isus i-a răspuns:

„Pentru că M-ai văzut, ai crezut. Ferice de aceia care nu au văzut și au crezut.”

Noi am trecut de la credința ebraică, la credința reală și credința reală nu are nevoie de o atingere fizică pentru a crede, așa cum se întâmpla cu evreii. Toma era un evreu și ca să-L vadă pe Domnul înviat, avea nevoie  să-L atingă în semnul cuielor și în coasta Lui; dar tu și cu mine nu avem privilegiul de a atinge acel Trup înviat în această dispensație a timpului. Cu toate acestea, credem că Dumnezeu este aici, la fel cum a fost atunci.

Avea să vină o binecuvântare peste cei care nu văd, dar cred. De aceea apostolul Pavel a predicat în mod constant la neamuri și a luat lucruri care pentru evrei erau naturale și le-a făcut spirituale pentru neamuri. Aceasta a făcut slujba lui Pavel. El a luat Exodul fizic în care evreii au părăsit Egiptul și au ieșit din robie, și s-au mutat într-un pământ fizic. Ei au primit mană fizică și apă fizică ieșită dintr-o stâncă. Pavel a luat lucrul acela și a scris ceea ce s-a întâmplat în zilele lor, și a spus că a făcut aceasta ca un exemplu pentru noi, ca să știm cum să ne purtăm și să nu eșuăm așa cum au eșuat evreii.

În Evrei 12, Pavel spune că noi nu ne-am apropiat de un munte fizic care poate fi atins și care era cuprins de foc, ci am venit la muntele Sion. El spune că și noi am venit la un munte, dar nu la un munte pe care poți să-l atingi. Așadar, dacă noi am venit la un munte, așa cum au mers ei la un munte, trebuie să se întâmple absolut același lucru. În această dispensație se întâmplă același lucru care s-a întâmplat sub Moise, dar ceea ce a făcut Moise în natural, Pavel a adus totul în spiritual.

Dumnezeu le-a dat semnul tăierii împrejur, dar Pavel a luat tăierea împrejur și face o tăiere împrejur spirituală, o tăiere împrejur a inimii. Este adevărat?

Isus le-a spus ucenicilor Săi: „Trebuie să mâncați trupul Meu și să beți sângele Meu.” Dar apostolul Pavel clarifică aceasta și arată că elementele din Comuniune sunt simbolice și că este vorba despre o împărtășire spirituală cu Cuvântul Său și cu Viața Sa. Este adevărat?

Așadar, ca neamuri, noi avem tot drumul de-a lungul a două mii de ani de istorie a bisericii și nu am avut nici o problemă să recunoaștem că tăierea împrejur, este pentru noi o tăiere împrejur invizibilă iar împărtășirea noastră este o împărtășire vizibilă. Toată armura cu care ne-am blindat: scutul, coiful toate sunt invizibile. De două mii de ani, noi ne-am apropiat de muntele Sion; de adunarea îngerilor; de Sângele Mielului, totul fiind invizibil, și noi nu am avut nici o problemă cu aceasta. Amin

Așadar, fiind neamuri, noi nu ar trebui să avem probleme în a crede ceea ce nu vedem.  Când Cuvântul este împlinit, înseamnă că s-a împlinit. Amin. Noi nu trebuie să vedem pentru a crede împlinirea, ci prin descoperire putem spune că este împlinirea. Amin.

În mesajul Dovedind Cuvântul Său,  fratele Branham continuă:

„Amintiți-vă că nu Isus a vorbit cu Avraam și a descoperit gândurile Sarei care se afla în cortul de la spatele Lui, pentru că în vremea aceea El nu Se născuse încă. Dar acolo era un Om în trup uman, pe care Avraam L-a numit Elohim, adică Cel Atotputernic. Și Isus a spus: „Cum a fost în zilele Sodomei…fiți atenți: „Cum s-a întâmplat în zilele Sodomei, aidoma se va întâmpla la venirea Fiului omului, când Se va descoperi Fiul omului.” Unde Se va descoperi?  Nu ca o biserică, ci este chemată Mireasa. Vedeți? „În ziua aceea Se va descoperi Fiul omului.” De ce? Ca să atașeze biserica de Cap, uniți, căsătoria Miresei.”

Deci, ce trebuie să facă această descoperire a Fiului omului? Să unească conducerea lui Hristos, Cuvântul care a venit înapoi la Mireasa chemată afară din biserici. Există o chemare afară și o venire la fel ca în Matei 25. Există o chemare afară: „Ieșiți în întâmpinarea Lui!”, și există o venire a Capului, așa că avem o venire și o ieșire; și când ieși iar El vine, Îl întâlnești iar cei doi se unesc împreună: căsătoria Miresei. Aceasta este ceea ce trebuia să facă slujba fratelui Branham; este același lucru pe care trebuia să-l facă Eliezer: să caute o mireasă pentru Isaac și să o conducă până la el. Amin.

Slujba lui Eliezer, nu a fost doar să spună: „Hei, tu ești Mireasa!”, ci a fost să conducă Mireasa toată calea spre unirea cu Hristos, adică exact ce a făcut Eliezer. Aceasta a fost descoperită acum, în această zi: „În ziua aceea se va descoperi Fiul omului. De ce? Să atașeze biserica de Cap, uniți, căsătoria Miresei. Chemarea Mirelui va veni chiar prin aceasta…” Ceea ce Mirele numește „Strigătul de la miezul nopții în Matei 25. „…Chemarea Mirelui va veni prin aceasta când Fiul omului va coborî…” „Iată, vine Mirele!” „…Când Fiul omului va coborî și va veni în trup uman ca să-i unească pe cei doi împreună. Ce-i unește pe cei doi împreună? Căsătoria. „Biserica trebuie să fie Cuvântul pentru că El este Cuvântul.” Cei doi se unesc împreună, dar ca să se facă aceasta, este nevoie de manifestarea descoperirii Fiului omului. Nu de un cler bisericesc, înțelegeți ce vreau să spun? Este Fiul omului. Isus Hristos va veni în trup uman printre noi și Își va face Cuvântul atât de real, încât va uni biserica cu El, ca unul, Mireasa. Apoi, Ea va merge Acasă, la Cina nunții. Amin. Ea este deja unită. Vedeți? Noi mergem la Cina nunții, nu la căsătorie.”

Unde este căsătoria? Trebuie să fie aici. Ce este căsătoria? Căsătoria este unirea invizibilă a Miresei cu Hristos. Aceasta este căsătoria.

Fiul omului a venit să Se unească cu Mireasa care a ieșit în întâmpinarea Lui și El preia conducerea în Trup pentru a Se uni cu Ea în căsătorie.

Unii oameni spun că ei nu se vor căsători până la Cina nunții, dar atunci este prea târziu. Tu trebuie să te căsătorești cu El acum și aici. Unii oameni vor aștepta să vadă ceva pentru a se căsători, dar aceasta este o unire invizibilă. Ține minte Cuvântul profeției și nu aștepta să vezi ceva pentru a te căsători cu El.

Când ai văzut descoperirea Fiului omului, știi că descoperirea Fiului omului, este chemarea Mirelui. Prin strigătul de la miezul nopții a venit descoperirea Fiului omului care a venit ca să Se unească. Dar mai întâi a fost un Eliezer care trebuia să cheme o mireasă pentru Isaac, să aducă afară o Mireasă. Amin.

Mirele cheamă, apoi conducerea Cuvântului coboară, iar Mireasa chemată prin această slujbă, se unește cu Mirele, pentru că scopul acestei slujbe a fost să-i unească pe cei doi împreună. Lăudat să fie Domnul!

„Ea este deja unită. Vedeți? Noi mergem la Cina nunții, nu în căsătorie.” „…va umple trupul nostru…însuși, din orice făptură, din oameni puternici căci căsătoria Mielului a venit.” „Dar prin răpire, va merge la Cina nunții. Când Cuvântul se unește aici cu persoana și cei doi devin unul, ce face Ea atunci? Îl manifestă din nou pe Fiul omului. Nu teologii bisericii, ci Fiul omului. Cuvântul și biserica devin una. Orice a făcut Fiul care este Cuvântul, va face și biserica.” 

Noi am vorbit despre aceste lucruri de mai multe ori. Aceasta este o Evanghelie veche dar îmi place, și pentru mine, nu este veche niciodată.

Noi am văzut descoperirea Fiului omului prin lucrarea unui profet; am auzit chemarea de la miezul nopții și am văzut slujba lui Eliezer, așa că ne putem concentra foarte mult pe slujirea lui Eliezer, pe strigătul de la miezul nopții și pe descoperirea Fiului omului. Noi știm că toate acestea au venit să ne facă  ceva; au venit să ne cheme să părăsim condiția de biserică și să o lăsăm în urmă; au venit să ne cheme să-L recunoaștem, apoi să-i unească pe cei doi împreună ca să putem merge în căsătorie cu El. Laudă lui Dumnezeu!

Să mergem la Apocalipsa 3.14-18:

„Îngerului Bisericii din Laodicea scrie-i: „Iată ce zice Cel ce este Amin, Martorul credincios și adevărat, începutul zidirii lui Dumnezeu:

„Știu faptele tale: că nu ești nici rece, nici în clocot. O, dacă ai fi rece sau în clocot!

Dar, fiindcă ești căldicel, nici rece, nici în clocot, am să te vărs din gura Mea.

Pentru că zici: „Sunt bogat, m-am îmbogățit și nu duc lipsă de nimic,” și nu știi că ești ticălos, nenorocit, sărac, orb și gol,

 te sfătuiesc să cumperi de la Mine aur curățit prin foc, ca să te îmbogățești; și haine albe, ca să te îmbraci cu ele, și să nu ți se vadă rușinea goliciunii tale; și doftorie pentru ochi, ca să-ți ungi ochii și să vezi.”

Vedeți? Apoi, când citim în Apocalipsa 19, vedem că Ea, a fost îmbrăcată în haine albe, faptele neprihănite ale sfinților, dar aici, în Epoca Bisericii Laodicea, biserica nu recunoaște că este goală, săracă, oarbă și nenorocită. „Dar vino la Mine și cumpără aur, cumpără îmbrăcăminte, cumpără ceva ce te poate îmbrăca. Eu am ceva care te poate îmbogăți, am alifie pentru ochi și haine cu care să te îmbrac în veacul acesta.”

Voi citi din nou de la versetul 18-22:

„te sfătuiesc să cumperi de la Mine aur curățit prin foc, ca să te îmbogățești; și haine albe, ca să te îmbraci cu ele, și să nu ți se vadă rușinea goliciunii tale; și doftorie pentru ochi, ca să-ți ungi ochii și să vezi.

Eu mustru și pedepsesc pe toți aceia pe care îi iubesc. Fii plin de râvnă dar, și pocăiește-te!

Iată, Eu stau la ușă, și bat. Dacă aude cineva Glasul Meu și deschide ușa, voi intra la el, voi cina cu el, și el cu Mine.

Celui ce va birui, îi voi da să șadă cu Mine pe scaunul Meu de domnie, după cum și Eu am biruit și am șezut cu Tatăl Meu pe scaunul Lui de domnie.

Cine are urechi, să asculte ce zice Bisericilor, Duhul.”

Așadar, aici vedem Biserica Laodicea în timpul sfârșitului iar pe Hristos Îl vedem stând afară din biserică și bătând la ușă. De aceea fratele Branham a început să predice, și cred că și Pavel a predicat în Evrei 13, că El a suferit în afara porții:

„De aceea și Isus ca să sfințească norodul cu însăși Sângele Său, a suferit dincolo de poartă.

Să ieșim dar afară din tabără,  la El, și să suferim ocara Lui.” (vers. 12-13.)

Astfel, vedem că în această epocă Laodiceană, biserica este într-o stare jalnică, mizerabilă, de aceea a trebuit să existe un strigăt ca să putem obține aur, îmbrăcăminte și alifie. Dar pentru aceasta trebuie să mergem acolo unde este El și El este afară. Aceasta se potrivește cu Matei 25 și cu Eliezer, pentru că Mireasa a trebuit să fie scoasă afară la El; apoi El i-a dat aur și tot felul de lucruri, iar Ea a primit toate darurile și a fost luată.

Totul se potrivește pentru această epocă finală când trebuie să ieși afară ca să fii îmbrăcat cu haina pe care ți-o dă El. Dar mai întâi trebuie să fii chemat, și El spune: „Iată, Eu stau la ușă și bat. Dacă aude cineva Glasul Meu…”  Cu ce bate El? El bate cu un Glas și acest Glas este strigătul de la miezul nopții, este Cel cu descoperirea, este Maleahi 4, este Glasul Lui. „Dacă aude cineva Glasul Meu,” atunci ieși afară și devii una cu El. Amin.

În mesajul Când li s-au deschis ochii, atunci L-au cunoscut, din anul 1964, profetul spune:

„La fel se întâmplă și astăzi. Ei închid ușa și nu vor să coopereze chiar cu Dumnezeul în care pretind că cred și Se manifestă printre ei. Ei Îi vor închide fiecare ușă. „Fără cooperare,” pentru că este contrar crezurilor lor.

„O, nepricepuților și zăbavnici cu inima când trebuie să vedeți timpul în care trăim! Nu a promis Dumnezeu aceste lucruri în timpul din urmă? Nu a spus că această biserică Laodiceană va fi căldicică și că Isus va sta afară și va căuta puțină colaborare? Cine este Isus? Cuvântul adeverit, manifestat. El este afară și încearcă să intre, dar nu poate.”

El a venit în ultima zi, a venit în timpul sfârșitului, dar nu a putut să intre. Ei nu au lăsat Cuvântul să intre în sistemul lor, ci L-au respins. De aceea, în anul 1963, fratele Branham a predicat Acuzația, în care a spus:

 „Acuz acest grup de clerici! Acuz această generație pentru a doua răstignire a lui Isus Hristos!”

Cum L-au răstignit? Prin răstignirea efectului Cuvântului pentru că Cuvântul a fost restituit, iar acest Cuvânt nu este altceva decât Isus Hristos! Și ei s-au lepădat de Hristos în epoca Laodiceană și L-au scos afară. Dar a existat un anunț al Mirelui când s-a strigat: „Iată, vine Mirele! Ieșiți-I în întâmpinare!” El a suferit dincolo de poartă pentru că nu L-au lăsat să intre și prin aceasta L-au răstignit din nou. De aceea trebuie să mergem la El dincolo de poartă și să purtăm ocara Lui. Ce ocară purtăm noi? Aceeași ocară pe care a purtat-o Moise în zilele lui. Moise a părăsit Egiptul cu toate bogățiile lui, socotind ocara lui Hristos ca o mai mare bogăție decât tot ce îi oferea Egiptul. Astfel, Moise a trebuit să părăsească Egiptul ca să sufere ocara lui Hristos.

Noi trebuie să părăsim Laodicea, trebuie să părăsim sistemele bisericești denominaționale, să ieșim din toate acestea și să purtăm ocara lui Hristos.

„Bine. A fost El în zilele lui Moise?” El a fost Cuvântul manifestat pentru acea zi, iar Moise a mers cu Cuvântul acela, cu acea profeție care a venit la împlinire și a trebuit să suporte ocara Cuvântului care a venit în trup în zilele lui. Nu este nimic diferit în zilele noastre. Și noi purtăm ocara pentru Cuvântul făcut trup astăzi.

Așadar, strigarea ne-a spus: „Vine Mirele! El vine! Ieșiți-I în întâmpinare!” Amin.

În mesajul Etapa actuală a slujbei mele, profetul  spune:

„Ei bine, toți oamenii m-au părăsit, dar El nu m-a părăsit niciodată, ci a stat lângă mine. Eu nu am fost necredincios viziunii cerești pe care am avut-o jos, la râu, ci am stat credincios cu ea, iar El a fost credincios față de mine, și mă încred în El că într-o zi, nu știu când, îmi va încununa slujba. Deci, voi sta cât pot de credincios. Eu nu știu când se va întâmpla, nu știu ce va fi, dar când este gata El, sunt gata și eu. Priviți! Nădăjduiesc că El îmi va încununa slujba pentru că m-a lăsat să îmbrac Mireasa Sa cu haina Cuvântului și a neprihănirii Lui. Nădăjduiesc că mă va încununa și că în ziua aceea voi sta acolo și voi spune: „Iată Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii!”

Fratele Branham spunea: „Nădăjduiesc în încununarea slujbei mele pentru că m-a lăsat să iau haina Cuvântului și să îmbrac Mireasa Sa.” Hei, ascultă! Noi știm cine este acesta. Acesta este Eliezer care aduce o Mireasă pentru Isaac. Acesta este strigarea de la miezul nopții: „Iată, vine Mirele!” Acesta este Maleahi 4. Acesta a împlinit Luca 17.30, descoperirea Fiului omului. Când Fiul omului se manifestă într-un trup al unui fiu al omului, el vine ca să-i unească pe cei doi împreună în căsătoria Miresei. El este bărbatul acela și acel bărbat a spus: „Nădăjduiesc în încununarea slujbei mele pentru că mă lasă să îmbrac Mireasa Sa cu haina Cuvântului.”

Acum mergeți în Apocalipsa 19 unde scrie că Mireasa Sa s-a pregătit. Să citim Apocalipsa 19.7-8:

„Să ne bucurăm, să ne veselim și să-I dăm slavă! Căci a venit nunta Mielului; soția Lui s-a pregătit,

Și i s-a dat să se îmbrace cu in subțire, strălucitor și curat. – (Inul subțire sunt faptele neprihănite ale sfinților.)”

De unde a luat Ea acest in subțire alb și curat? De unde și-a luat haina? De la cine? De la Eliezer. Nădejdea fratelui Branham pentru încoronarea slujbei lui, era că El l-a lăsat să ia haina Cuvântului și să îmbrace Mireasa Sa conform Apocalipsa 19. El a spus:

„Ascultați. Noi nu căutăm o manifestare fizică, ci vreau să vă spun că această haină pe care o port, este haina Cuvântului, este Isus Hristos, Cuvântul.”

Noi am fost îmbrăcați într-un Cuvânt care a venit prin slujba unui profet. Cuvântul a fost restaurat și această haină a fost pusă pe o Mireasă care s-a pregătit supunându-se acestei slujbe. Dacă ai haina de nuntă, dacă ai haina Cuvântului, este posibil că te afli în Apocalipsa 19. Amin. Amin.

Unde suntem? Adică ce căutăm? Ce rochie o să poarte Ea? Unde are loc ceremonia? Și cine oficiază ceremonia? Oh, este o unire invizibilă și am fost îmbrăcați cu o haină invizibilă. Amin. Nu o pot vedea în această dimensiune, dar vă garantez că apare într-o altă dimensiune. Amin.

Eu am fost îmbrăcat cu ceea ce ne-a dat Eliezer în această zi. Este ceea ce a oferit Hegai Esterei. Ea a îmbrăcat haina dată de el și nu a cerut nimic mai mult.

Prieteni, toate acestea indică același lucru. Noi am auzit strigarea de la miezul nopții și am ieșit să-L întâmpinăm cu uleiul în candelă; am îmbrăcat haina de nuntă pe care ne-a dat-o un profet care a spus că aceasta este încoronarea slujbei lui. Încoronarea slujbei lui este pregătirea noastră pentru nuntă. Care este rochia Miresei? Cuvântul!

Să mergem la Romani. Voi spuneți: „Ce încerci să faci, frate Chad?” Încerc să vă fac să vedeți ziua și mesajul ei ca să nu mai priviți spre viitor. Romani 3.21-22:

„Dar acum s-a arătat o neprihănire, pe care o dă Dumnezeu fără Lege – despre ea mărturisesc Legea și Profeții,

Și anume neprihănirea dată de Dumnezeu, care vine prin credința lui Isus Hristos, pentru toți și peste toți cei ce cred în El. Nu este nici o deosebire.”

De unde obțineți această neprihănire? Și cine v-o dă? Această neprihănire este dată de Dumnezeu și o primim „prin credința lui Isus Hristos pentru toți și peste toți cei ce cred în El.” Nu este nici o deosebire, este credința lui Isus Hristos pentru toți cei ce cred.

Unii cred anumite versete din Biblie, ei cred că s-a întâmplat ceva pe Golgota acum două mii de ani, dar voi trebuie să credeți Cuvântul prezent. Există o neprihănire, neprihănirea lui Dumnezeu care vine prin credința lui Isus Hristos, de aceea voi trebuie să aveți credința lui Isus Hristos. Amin.

Să mergem să citim Filipeni 3.9:

„și să fiu găsit în El, nu având o neprihănire a mea, pe care mi-o dă Legea, ci aceea care se capătă prin credința lui Hristos, neprihănirea pe care o dă Dumnezeu, prin credință.”

Amintiți-vă că Mireasa este îmbrăcată într-o haină a neprihănirii, aceasta este dreptatea ei. Să citim și în Galateni 3.26-27:

„Căci toți sunteți fii ai lui Dumnezeu, prin credința lui Hristos Isus.

Toți câți ați fost botezați în Hristos, v-ați îmbrăcat cu Hristos.”

Cu ce v-ați îmbrăcat? V-ați îmbrăcat cu Cuvântul uns pentru ziua voastră; v-ați îmbrăcat cu ceea ce ne-a dat profetul, cu Cuvântul. Ce ne-a dat profetul? Cuvântul! El a luat haina Cuvântului ca să îmbrace o Mireasă. Ce ne-a restituit? Cuvântul! Ce a revenit în mâinile noastre? Cuvântul! Cu ce ne îmbrăcăm?  Ne îmbrăcăm cu haina care este dreptatea lui Dumnezeu prin credința lui Isus Hristos.

Cei  care credem Cuvântul pentru ziua noastră suntem în Acela pe care Toma a trebuit să-L atingă pentru a crede în El; dar noi nu trebuie să-L atingem pentru a crede. De fapt Îl atingem dar într-un fel cu totul diferit și Îl vedem dar cu alți ochi, Îl auzim dar cu alte urechi.

În mesajul Răpirea, fratele Branham spune:

„Noi nu o putem face, noi putem ierta dar nu putem uita. Eu vă pot ierta pentru ceva ce mi-ați greșit, dar îmi amintesc tot timpul că ați făcut acele lucruri rele. Vedeți? Aceasta înseamnă că voi nu sunteți drepți, ci sunteți iertați. Dar Mireasa este neprihănită în ochii lui Dumnezeu. Ea nu a făcut nimic rău de la început. Amin. Ea este căsătorită cu Fiul desăvârșit al lui Dumnezeu fără să fi păcătuit vreodată. De ce? Pentru că a fost predestinată mai dinainte. Ea a fost prinsă în capcană dar acum, când a auzit Adevărul și a ieșit afară, Sângele a curățit-o, așa că Ea stă acolo desăvârșită. Vedeți? Ea este fără nici un păcat asupra ei.”

Fratele Branham se uită la o Mireasă. Aceasta era în anul 1965, în decembrie, când slujba lui se apropia de încheiere și timpul plecării lui era aproape, atunci el declară  că:  „Ea a fost spălată de apa Cuvântului și Ea este acum Mireasa virtuoasă fără păcat a lui Isus Hristos.”

Când a ajuns la mesajul Răpirea, el a spus: „Ea este căsătorită.” Apostolul Pavel a spus: „Te-am logodit,” iar fratele Branham a spus în decembrie 1965, cu trei sau patru săptămâni înainte ca Domnul să-l ia Acasă, că: „Ea stă aici căsătorită cu Fiul desăvârșit al lui Dumnezeu.”

„Eu nu am văzut căsătoria.” Când ați citit Apocalipsa 19…să vedem dacă putem șterge tot ce știm despre Mesaj și să ne întoarcem la Apocalipsa 19. Am putea auzi strigătele, tunetele, Aleluia, lăudat să fie Domnul că a venit nunta Mielului, soția Lui s-a pregătit și ajungem la aceasta…oh, vreau s-o citesc pentru că îmi face mult bine:

„Să ne bucurăm, să ne veselim și să-I dăm slavă! Căci a venit nunta Mielului; soția Lui s-a pregătit,

Și i s-a dat să se îmbrace cu in subțire, strălucitor și curat. – (Inul subțire sunt faptele neprihănite ale sfinților.)”

Apoi mi-a zis: „Scrie: Ferice de cei chemați la ospățul nunții Mielului!” Apoi mi-a zis: „Acestea sunt adevăratele Cuvinte ale lui Dumnezeu.”

Când citiți această Scriptură, puteți spune: „O, Mireasa, Soția Sa s-a pregătit.” Ea a fost îmbrăcată cu o haină de in subțire alb și curat care sunt faptele neprihănite ale sfinților. Astfel, aș putea spune că noi venim la un eveniment major din întreaga Biblie, că ajungem la unul dintre cele mai importante evenimente din întreaga Biblie, care este căsătoria Mielului.

Cu privire la această căsătorie a Mielului putem spune că este un lucru mare, un eveniment măreț, extraordinar; că trebuie să fie o participare a cuiva la această nuntă; că trebuie să fie și o trăsură trasă de cai și să sune trâmbițele; trebuie să fie aceasta și aceea.

Dar acolo este fratele Branham și slujba lui cu chemarea Mirelui, el este acolo cu haina Cuvântului și Apa de curățire pentru a curăța Mireasa, este acolo cu tot ce trebuie până când poate să spună în sfârșit, că Ea este căsătorită, și poate predica „Unirea invizibilă.” Căsătoria a avut loc. Când s-a întâmplat această căsătorie? Unde a avut loc?  Eu nu am văzut nimic. Am ratat cel mai mare eveniment care a avut loc din toată Biblia? Pur și simplu l-am ratat? Când a avut loc ceremonia, că eu nu am văzut-o?

El a fost premergătorul, el a fost strigătul de la miezul nopții și el ne-a dat haina Cuvântului. Bine, am înțeles toate acestea și ne pregătim pentru căsătorie pentru că el a făcut chemarea, el a strigat, am înțeles aceasta și la sfârșit el a predicat „Unirea invizibilă,” dar ce s-a întâmplat? Când a avut loc căsătoria? Când a avut loc căsătoria Mielului, acest eveniment măreț pe care l-am așteptat de mii și mii de ani? Ce este aceasta? Este o taină, prieteni! Este a treia tragere și nu voi spune nimănui nimic despre ea. Este evenimentul care are loc în cămăruța din cort și intră unul câte unul iar când ieși de acolo, nu poți spune ce s-a întâmplat. Este tragerea a treia, este taina de sub Pecetea a șaptea și este un eveniment privat. Este extraordinar! Nimeni nu știe nimic. Oamenii au așteptat de șase mi de ani acest eveniment măreț și când se întâmplă, nimeni nu știe nimic.

Fratele Branham spune: „Nu căutați lucruri mari.” Amin. De ce înainte de a predica Pecețile, a început cu mesajul „Dumnezeu ascuns în simplitate și descoperit tot în simplitate?” Voi căutați un eveniment mare, dar l-ați ratat pentru că Dumnezeu poate întoarce acest pământ pe axa sa și nu scârțâie niciodată, nu scoate nici un sunet. El poate evapora două milioane de galoane de apă de pe pământ când răsare soarele și niciodată nu auzi nimic.

Fratele Branham a spus că lucrurile mari sunt făcute în tăcere și trec neobservate. Amin.

El spune că El a venit și a luat-o în căsătorie. Ce s-a întâmplat? Vreau să spun, când a avut loc întâlnirea? Cine a fost acolo și cine a cântat cântece? Cine a oficiat slujba? Nu ni se spune nimic. Biblia spune că El a venit și Ei au intrat în căsătorie.

Fratele Branham a spus: „Iată, vine Mirele! Ieșiți-I în întâmpinare. Pregătește-te și urmează-mă pentru că te duc la Isaac.” Și înainte de a părăsi scena, el a spus: „Ea este căsătorită cu Fiul desăvârșit al lui Dumnezeu!” Nu înțeleg. Vei rămâne cu El și voi rămâne cu El!

Toți caută ceva măreț și este măreț dar este invizibil.

Tu ai Sabia Duhului care este Cuvântul lui Dumnezeu, este acea Sabie puternică, Sabia Împăratului. Este adevărat?  Este tragerea a treia și este invizibilă. Tu ai un coif al mântuirii care îți protejează mintea sub Cuvântul lui Dumnezeu și ai un scut al credinței care te apără de loviturile diavolului. Arată-mi-le.  Arată-mi că ai un scut al credinței care este capabil să oprească toate săgețile de foc ale dușmanului. Arată-mi-l. Doar pentru că este invizibil nu înseamnă că nu există și nu este măreț. Dacă este invizibil, nu înseamnă că nu este puternic, nu înseamnă că nu este mai mult decât orice poți vedea. Vedeți?

Dacă este invizibil nu înseamnă că nu a fost un eveniment măreț, nu înseamnă că nu a fost puternic; nu înseamnă că haina ta nu este albă și curată, ea este neprihănirea ta, este neprihănirea lui Dumnezeu, este Cuvântul lui Dumnezeu care a fost pus în tine prin har.

El a venit când toți căutau untdelemn; El a venit și i-a luat pe ai Săi în căsătorie. Care oraș a văzut acest eveniment?  Cine a știut ceva în afară de Mire și fecioarele care știau ce se întâmplă? Cine poate explica? Cine a fost acolo ca martor ocular? Cine a fost reporterul de la capătul cămăruței cu o tabletă sau un carnețel care îi întreba pe cei care ieșeau afară ce s-a întâmplat înăuntru? Toți spuneau: „Nu știu.” Cuvântul nescris! Nici o explicație!

Te duci în Apocalipsa 19 și citești despre un eveniment măreț care vine. Ce eveniment măreț vine! Amin. Acum este gata. Ea este îmbrăcată în alb, nunta Mielului a venit! Ce s-a întâmplat? „Ferice de cei chemați la Cina nunții Mielului!”

La nunțile din vechime, când venea mirele, avea pe cineva care îi anunța venirea. El își anunța venirea și mireasa ieșea în întâmpinarea lui. Totul era aranjat dinainte. Ea ieșea la el iar el o ducea într-o încăpere micuță, pregătiră dinainte, numită „camera nupțială”. Mai întâi intrau singuri în acea cameră nupțială pentru a desăvârși căsătoria. El trebuia s-o ia în căsătorie înainte de a avea loc Cina nunții. De aceea nu așteptați Cina nunții pentru a vă căsători cu El. Totul este privat, în cămăruță, în camera nupțială; acolo sunt doar cei doi: Mirele și Mireasa. La căsătoria din cămăruță nu este invitat nimeni, sunt doar Ei doi. Toți sunt invitați la Cina nunții, dar căsătoria din cămăruță este privată.

Să mergem la Geneza 24. Poate este corect să spun despre căsătoria Mielului că este o împlinire neașteptată.

Eu nu știu ce învață confesiunile religioase despre acest subiect, pentru că atunci când am fost acolo, nici măcar nu aminteau despre el. Dar care este ideea denominațională referitoare la căsătoria Mielului? Știți? Ideea lor este că va fi ceva măreț dar în realitate va fi invizibilă.

Să privim la Eliezer care o aduce pe Rebeca înapoi la Isaac, în Geneza 24. Noi știm ce s-a întâmplat acolo, dar vreau să mă opresc la versetul 63. Să nu faceți din aceasta o doctrină, dar haideți să luăm versetul 63 ca anul 1963:

„Într-o seară, când Isaac ieșise să cugete în taină pe câmp, a ridicat ochii și s-a uitat; și iată că veneau niște cămile.”

Unde era Isaac? Pe câmp, seara; mesajul serii. Seara, El a ieșit în câmp așteptând să vină Ea. El nu era Acasă, ci era între Casă și Ea; între cer și pământ. Poate ca un Nor, în anul 1963, așa că lăsați-mă să vă spun aceasta dar să nu faceți o doctrină din ea.

În 1963, Isaac a ieșit să cugete seara, pe câmp. El a ridicat ochii și s-a uitat și iată că veneau niște cămile.

În 1964, Rebeca a ridicat și ea ochii, a văzut pe Isaac, și s-a dat jos de pe cămilă.

În 1965, Ea a zis slujitorului: „Cine este omul acesta care vine înaintea noastră pe câmp?” Slujitorul a răspuns: „Este stăpânul meu!” Atunci ea și-a luat mahrama și s-a acoperit.

Era în anul 1965 când Domnul a zis fratelui Branham să întoarcă fotografia spre dreapta pentru că identificarea lui Isaac a venit la Mireasă în anul 1965. Acesta este un Nor, este o Piramidă, este Piatra din vârf care sunt cei șapte Îngeri. Iar Ea a întrebat: „Cine este Omul acela din „câmpul” de sus?” Și profetului Eliezer i s-a spus să întoarcă fotografia cu Norul spre dreapta și să o privească corect. Apoi el a zis: „Acela este Domnul meu! Acolo sus este Domnul meu!”  El a spus aceasta în anul 1965 și aceasta mă umple de bucurie.

În 1966, Slujitorul a istorisit lui Isaac toate lucrurile pe care le făcuse.

Fratele Branham a fost scos în afara scenei și nu a mai vorbit cu Rebeca. El parcă a mers Acasă și a făcut un raport sau ceva de genul acesta.

În 1967, Isaac a dus pe Rebeca în cortul mamei sale Sara; a luat pe Rebeca, ea a fost nevasta lui, și el a iubit-o.”

Aceasta este căsătoria Fiului făgăduit. Ilie a luat o Mireasă, Eliezer a luat o Mireasă pe care a umplut-o cu daruri apoi a adus-o cu o caravană de cămile cu toate lucrurile acelea, dar pe când s-a întors, seara, El a ieșit dar nu în ceruri și nici pe pământ, ci între ele. Ea și-a ridicat ochii și L-a văzut pe El, iar în anul 1965, a întrebat: „Cine este Acesta?” Iar Eliezer a răspuns: „Este Domnul meu acolo sus! Este Fiul făgăduit.” Atunci Ea s-a înfășurat într-un văl, s-a voalat în acel Cuvânt pe care-L primise în timp ce mergea cu Eliezer ca să-L întâlnească.

Aici vine punctul culminant, vine căsătoria, momentul în care Ea devine soția Lui. Câți însoțitori a avut? Câți oaspeți? Unde este Avraam? Unde sunt muzicienii? Tot ce face El, este să o ia cu Sine după ce Ea a plecat de la Eliezer. Eliezer i-a istorisit lui Isaac tot ce a făcut, iar el a luat-o pe Rebeca, a dus-o în cort și ea a devenit soția lui.

Avraam era un om foarte bogat așa că am crezut că acea căsătorie va fi o petrecere cu mulți oaspeți, vor fi tăiați mulți viței, va curge lapte sau vin din belșug și toate lucrurile la care te-ai aștepta când fiul promis a primit o soție adusă de un slujitor credincios dintr-o țară îndepărtată. El a adus-o după o lungă călătorie și cu mult efort iar Isaac a luat-o cu sine și a intrat cu ea în cort, doar ei doi. Și ea a devenit soția lui. Laudă lui Dumnezeu! Nu ratați căsătoria! Este atât se simplu dar este profund și măreț!

În mesajul Căsătorie și despărțire, din anul 1965, profetul spune:

„El a continuat să-Și descopere Cuvântul și L-a adeverit doar pentru Trupul Lui, prin El Însuși. Copiii Lui încep să semene tot mai mult cu El pentru că se maturizează pe deplin, și devin copiii Cuvântului, nu copii ai bisericii, ci copiii Cuvântului. Iar Mireasa va fi o Domniță drăguță a Cuvântului, neatinsă și neadulterată de organizația vreunui om sau de teoria  unui om. Ea va fi o Mireasă pură a Cuvântului. Amin. Ea va fi fiica însărcinată a lui Dumnezeu.”

Despre ce vorbește fratele Branham aici? Despre o Mireasă însărcinată. Vreau să văd ceremonia. În mesajul Hristos este taina lui Dumnezeu descoperită, profetul spune:

„Așa cum Capul a fost luat sus din mormânt, Trupul trebuie să-L urmeze înapoi în Eden. El este Capul Familiei, Bărbatul, Mirele, iar Mireasa fiind Trupul Mirelui, trebuie să-L urmeze pentru că El este Capul. Capul Se descoperă și vine înapoi cu Viața Veșnică, iar Trupul trebuie să-L urmeze deoarece sunt din nou Soț și Soție. Amin. Și cât timp sunteți însărcinați cu acest Cuvânt, care este Trupul Lui, I-ați luat Trupul devenind El când ați luat Cuvântul.”

În mesajul Alegerea unei Mirese, fratele Branham spune:

„Cealaltă este însărcinată cu Cuvântul Lui Dumnezeu și va da naștere Trupului, Trupul terminat al lui Isus Hristos care este Mireasa.”

Fratele Branham a trecut de mult de căsătorie și acum, în anul 1965, a predicat că Mireasa este însărcinată cu Cuvântul. Ea a venit în unire cu Soțul ei și Cei doi s-au unit ca Unul. Ea a primit Cuvântul Lui și acum aduce la suprafață Trupul terminat al lui Isus Hristos care este Mireasa. Vreau să văd Trupul terminat al lui Isus Hristos. Privește în dreapta, privește în stânga și nu rata. Nu rata ce face El! Nu rata această căsătorie!

A fost o căsătorie, există o însărcinare cu Cuvântul și acum există o Mireasă care aduce la suprafață Trupul terminat al lui Isus Hristos care este Mireasa. Manifestarea Miresei este încheierea Trupului lui Isus Hristos. Dar Ea trebuia să se unească cu Capul, să vină în unirea invizibilă, trebuia să primească Cuvântul și să fie însărcinată de Cuvânt. Acum trebuie să aducă Cuvântul și manifestarea pentru această zi care este într-o formă strălucitoare.

„Trupul lui Hristos nu este încă terminat. Câți știți că un bărbat și soția lui sunt unul? Și Hristos are un Trup, Mireasa Cuvânt trebuie să fie restul acelui Trup, și cei doi alcătuiesc împreună din nou un Trup, așa cum a fost Adam la început. Un bărbat și soția lui sunt unul. Acum Ea, Mireasa adevărată, s-a dăruit atât de mult Lui, încât nu-și mai folosește propria minte. Mintea Lui, desigur, este Cuvântul Lui, și Cuvântul Lui este voia Lui.”

Această Mireasă a fost spălată, a fost îmbrăcată, a fost unită și însărcinată iar acum aduce la viață Trupul terminat al lui Isus Hristos.

„Dar eu nu am văzut nimic din ce am făcut.” Ți-ai dat seama când vine vorba despre Tragerea a treia: nu contează ce vede altcineva când vine vorba despre Pecetea a șaptea în  a treia Tragere; nu contează ce văd masele pentru că erau mulți oameni în acel cort în acea zi. Chiar și profetul a fost ridicat mai sus și a privit în jos. Profetul lui Dumnezeu și oamenii nu aveau nici o idee ce se întâmpla în acea cămăruță, ei nu puteau spune ce se întâmplă înăuntru, nu puteau explica nimic, dar oamenii care intrau și treceau prin acea cămăruță, trăiau o schimbare completă, erau transformați; și când ieșeau pe partea cealaltă, nu puteau explica ce s-a întâmplat înăuntru. Tot ce știau, era că erau schimbați pe deplin. Aceasta nu este un spectacol public. Această unire nu este un spectacol public pentru că are loc în camera nupțială și acolo intră doar Mirele și Mireasa.

Toată lumea caută ceva mare. Și este mare, este uriaș, este mai mare decât pământul care se învârte pe axa lui. Este mai mare decât atât.

Ați văzut cum se învârte pământul? Ați simțit cum se învârte? Știați că se învârte? De unde ați știut că se învârte? „Bine, mi-au explicat alții.” Și cum o dovedești? Ai simțit? Sau ai mers destul de departe ca să-l vezi? Nu. Aceasta este mai mult decât atât.

Sub Tragerea a treia, nu contează ce vede cineva; când vine vorba despre Tragerea a treia nu te poți baza pe ceea ce vede cineva, ci tot ce contează în Tragerea a treia este ceea ce vezi tu. Nu îmi pasă ce spun oamenii. În ziua aceea când oamenii au văzut fecioare părăsind orașul, au văzut lămpi trecând prin întuneric; au auzit strigătul „Vine Mirele,” au văzut și auzit toate acestea, nu contează ce se spune. Este un lucru pe care nu l-au știut, nu l-au auzit și nu l-au putut explica, și acesta este ceea ce s-a întâmplat după ce s-a închis ușa.

Eu vă spun că sub Tragerea a treia, tot ce contează este ce vezi tu pentru că ți se dă numai prin descoperirea lui Dumnezeu. Și dacă vezi prin descoperirea lui Dumnezeu, dacă știi că ai intrat în căsătorie cu Mielul, nu mai contează ce spune cineva pentru că ai fost acolo. Când ți se cere să explici, ai o viziune foarte clară și amănunțită care îți dă dreptul să spui: „Nu pot explica”, pentru că în viziune nu am putut explica. Poți vorbi despre aceasta dar nu o poți explica. Poți să-L arăți și să vorbești peste tot, dar tu și Hristos sunteți o Persoană. Este o unire invizibilă.

Vreau să închei cu Isaia 62. Aș vrea să gândiți o clipă împreună cu mine. Cei care s-au căsătorit cu Mielul, știu pentru că au experimentat-o, și pentru ei nu contează ce spune sau ce gândește cineva pentru că „este experiența mea.” Cred că acum putem vedea cât este de necesară Tragerea a treia pentru că a treia etapă a slujbei, este deschiderea Cuvântului.

Pentru voi, este descoperirea despre cine este Isus Hristos, este unirea voastră cu Hristos, o unire invizibilă.

Motivul pentru care fratele Branham i-a văzut intrând în cămăruță și ei nu puteau spune ce s-a întâmplat acolo, este pentru că nu aveau voie să vorbească despre aceasta. De aceea, când a ajuns la Pecetea a șaptea, el a simțit că trebuie să se oprească și să nu o explice. Apoi a început să vorbească despre viziuni și lucruri care s-au întâmplat, pentru că nu trebuia să explice nimic.

Când a ajuns la a treia Tragere, Dumnezeu a început să construiască în biserică o siguranță  pe care nimeni altcineva  nu o putea crea. De ce? Pentru că dacă dădea o explicație, atunci cineva putea veni cu o altă explicație. Dacă în Biblie ar exista un tablou despre căsătorie, ar putea fi diferite interpretări, de aceea în Biblie nu există nici o explicație a căsătoriei. Vezi doar că Mireasa este pregătită și căsătoria deja a avut loc. Ce s-a întâmplat? Nu știu! A venit chemarea Mirelui, ele au ieșit, s-au întâlnit cu El și au intrat împreună. Cum s-a întâmplat? Nu știu! Nu este scris în Biblie.

Fratele Branham nu a putut vorbi despre ce s-a întâmplat în cămăruță. Nimeni nu a putut explica. Ce încearcă să facă Dumnezeu? Încearcă să ne despartă de nevoia de camaraderie, de nevoia ca cineva să creadă așa cum cred eu, de cineva care să mi-L explice. Din cauza intelectului, El încearcă să ne despartă de toate stăpânirile denominaționale.

Tragerea a treia nu este explicată, nu este explicabilă pentru că este ceva privat, este între tine și Isus Hristos. Tragerea a treia te înrădăcinează foarte puternic într-o descoperire privată, astfel încât nimeni nu te mai poate mișca. Nici o influență denominațională, nici un sistem, nici un discurs intelectual. El încearcă să elibereze biserica de toate acestea și s-o unească cu El Însuși, deoarece de multe ori am spus: „Nu înțeleg, explică-mi tu. Spune-mi, învață-mă.” Și dacă am merge la altcineva, ar explica altfel.

 De aceea vine El personal într-o relație cu mine în Hristos. Astfel, L-am cunoscut și El mi s-a descoperit personal, așa că nimeni nu mi-o poate lua.

Deschiderea Cuvântului, Pecetea a șaptea, a devenit reală pentru mine. „Poți să explici aceasta?” Nu, nu pot explica foarte bine de fiecare dată când încerc, și într-un final rămân fără cuvinte, fără exemple. Dar nu contează, sunt eu și Domnul meu. El vine pentru mine, aud strigătul Mirelui, primesc haina, sunt spălat de Cuvânt și mă unesc cu El în căsătorie. Acum, El dorește să trăiască prin mine pentru că este o descoperire individuală, pentru o singură persoană. De aceea, când fratele Branham a vorbit mesajul „Hristos este taina lui Dumnezeu descoperită,” a spus că tot iadul este împotriva acestei descoperiri pentru individ.

Descoperirea este pentru o persoană, nu pentru un grup; este pentru un om, pentru o persoană și tot iadul este împotriva acestui lucru pentru că este singurul lucru care îți oferă o siguranță solidă pe măsură ce ne apropiem de plecare.

Dintre toate lucrurile, vei afla că Tragerea a treia este singurul lucru care va funcționa.

Fratele Branham ne-a spus de multe ori că vor închide bisericile și vor încerca să oprească Mireasa să predice. El a spus lucruri de felul acesta, și te întrebi cum se va întâmpla? S-ar putea să fie aceasta, s-ar putea să fie cealaltă, dar eu știu că El Își va ține Cuvântul și-L va împlini. Credeți aceasta?

Priviți la înțelepciunea lui Dumnezeu: odată ce Mireasa Lui prinde taina care se află sub Pecetea a șaptea și intră în propria ei unire cu El, Dumnezeu poate îndepărta orice sprijin, pentru că descoperirea este singurul lucru de care Ea are nevoie. Singurul lucru de care are nevoie, este să știe Cine este El și cine este Ea în El. Aceasta este singura descoperire de care are nevoie, și vă spun: noi nu ne dăm seama cât de importantă este această a treia Tragere. Acesta este motivul pentru care a fost arătat în viziune așa; acesta este motivul pentru care fratele Branham a vorbit așa. Acesta este motivul pentru care a predicat „Pecetea a șaptea” și „Hristos este taina lui Dumnezeu descoperită”; acesta este motivul pentru care a predicat „Unirea invizibilă”. Totul a fost făcut pentru că El trebuie să vină la tine. Tu trebuie să ieși din oraș pentru ca El să vină la tine. Pentru această lucrare a Fiului omului, El trebuia să-i unească pe cei doi împreună în căsătorie.

Ceea ce nu este scris în Apocalipsa 19, nu trebuie să vă fie descris pentru că este experimentat. Nu este descris pentru că este real. Este uimitor!

Să citim Isaia 62 împreună, apoi voi termina. Isaia 62.1-4:

„De dragostea Sionului nu voi tăcea, de dragostea Ierusalimului nu voi înceta, până nu se va arăta mântuirea lui, lumina soarelui și izbăvirea lui, ca o făclie care se aprinde.

Atunci neamurile vor vedea mântuirea ta, și toți împărații slava ta; și-i vor pune un nume nou pe care-l va hotărî gura Domnului.

Vei fi o cunună strălucitoare în mâna Domnului, o legătură împărătească în mâna Dumnezeului tău.

Nu te vor mai numi „Părăsită,” și nu-ți vor mai numi pământul un pustiu, ci te vor numi: „Plăcerea Mea este în ea,” și țara ta o vor numi Beula: „Măritată,” căci Domnul Își pune plăcerea în tine, și țara ta se va mărita iarăși.”

Vreau să vă gândiți la descrierea bisericii din Laodicea.

Când privești aici, are o împlinire pentru evrei, și o împlinire pentru Mireasă. El spune: „Nu vei mai fi numit (mizerabil, nenorocit, sărac, orb și gol), „Nu vei mai fi numită „Părăsită,” și nu-ți vor mai numi pământul un pustiu, ci te vor numi „Hebshiba,” (Hebshiba înseamnă „Plăcerea Mea este în ea,) și țara ta o vor numi Beula, Măritată, căci Domnul Își pune plăcerea în tine, și țara ta se va mărita iarăși.”

Care este pământul tău?  Pământul tău este Cuvântul și Cuvântul este Hristos. Pământul tău este căsătorit. Și acum nu mai ești nenorocit, mizerabil, sărac, orb și gol, ci acum ești Hebshiba, Plăcerea Mea este în Ea! Eu nu mai fac parte din Laodicea, eu sunt lumina ochilor Lui, Plăcerea Lui este în mine, El m-a scos afară din Laodicea și El este unit cu mine. Acum sunt în pământul Beula, Pământul acesta este căsătorit cu mine pentru că acest Pământ este Cuvântul care a fost restaurat și acum umblu cu un Pământ căsătorit, „Beula.” Acum, numele meu este schimbat, din „Biserică,” în „Mireasă”, pentru că Domnul însuși a vorbit și a spus: „Nu te mai numesc biserică. Te voi numi Mireasă, așa că vei înțelege.” Acum, numele meu este Hebshiba, Plăcerea Mea este în Ea.

Puteți să-mi spuneți „Hebshiba,” dacă vreți, pentru că nu mai sunt părăsit, nu mai fac parte dintr-o biserică, dintr-o denominațiune sau dintr-un sistem omenesc. Am fost eliberat din toate acestea și am ieșit din oraș. L-am auzit pe Mire strigând, am fost spălat cu Apă curată, am fost îmbrăcat în frumoasa haină a neprihănirii și m-am unit cu Mielul pentru că a venit căsătoria Mielului. De unde știi? Pentru că m-am unit cu Mielul, de aceea știu. Amin.

Există un motiv pentru care căsătoria nu este descrisă în Biblie. Este o taină. Căsătoria este o taină a Tragerii a treia, este o taină a Peceții a șaptea. Mulțumesc lui Dumnezeu pentru Cuvântul Său.

Să ne plecăm capetele și să ne rugăm. Doamne, Isuse, Îți mulțumesc! Îți mulțumesc Doamne, pentru că ne-ai dat ochi să vedem și urechi să auzim. Îți mulțumim că nu suntem niciodată singuri, pentru că Tu ai venit. Dacă nu Ți-ai fi împlinit Cuvântul, dacă nu l-ai fi trimis pe profetul Tău, am rătăci în pustie, Doamne, am fi orbi, goi și nenorociți, dar Dumnezeule, ai trimis un profet prin care ne-ai dat descoperirea Fiului omului și ne-ai dat tot ce am avut nevoie ca să ajungem la această căsătorie. În această zi și în această epocă, ai venit la mine, Doamne, și m-ai luat în căsătorie.  Îți mulțumesc pentru ceea ce ai făcut și Te rog să ne dai mai mult har ca să vedem.

Ajută-ne să stăm pe această descoperire, Doamne. Când toate celelalte eșuează, lasă-ne să stăm pentru Tine, Dumnezeule, pentru că Te-ai unit cu Mireasa Ta. Mulțumesc Doamne! Te rog să continui să dai isop și haine de nuntă celor care nu Te-au văzut încă. Ajută-i să iasă din oraș, să vină la Tine și să intre în căsătorie cu Tine.

Doamne, Dumnezeule, Tu ne tragi unul câte unul și ne aduci în camera de nuntă, în camera nupțială. Rând pe rând, ochii ni se deschid și recunoaștem cine suntem cu adevărat. Te rog să-Ți continui lucrarea Doamne, și să ne dai descoperirea divină, supranaturală prin Cuvântul Tău.

Îți mulțumim, Doamne, că ne-ai permis să trăim în această zi! Îți mulțumim pentru harul Tău față de noi și Te rog să ne dai toate binecuvântările pentru ceea ce am spus. Ajută-ne să mergem și să cugetăm asupra acestor lucruri, și fie ca ceea ce nu a văzut cineva, să devină cel mai mare lucru din viața noastră și lucrul care este invizibil să devină lucrul care este tot timpul în fața ochilor noștri. Evenimentul care este pentru noi mai important decât viața, este unirea noastră cu Tine. Binecuvântează-ne, Doamne, și condu-ne pe cale spre slava Ta, pentru că Te rugăm în Numele lui Isus. Amin. Dumnezeu să vă binecuvânteze. Amin.