IEHOVAH – JIREH

Este într-adevăr un privilegiu să fiu în seara aceasta aici. Îmi pare rău doar că este ultima zi a micuţei noastre întâlniri. A fost unul din punctele cele mai de sus ale vieţii mele şi nu spun aceasta fiindcă stau aici, deoarece n-ar fi corect. Tot ce pot spune este: „Domnul să vă binecuvânteze! Mergeţi înainte!”

Aceasta a fost una din cele mai drăguţe adunări la care am participat în întreaga mea slujbă de aici şi de peste ocean, unde am fost de câteva ori prin harul lui Dumnezeu.

Aceasta este cea mai drăguţă adunare la care am participat. Prieteni, chiar dacă veţi călători peste tot în lume, nicăieri nu veţi găsi oameni ca sudiştii, care sunt întotdeauna amabili şi buni.

Vreau să-i amintesc şi pe fraţii lucrători de aici, pe fratele Littlefield, pe fratele Hall şi pe ceilalţi predicatori. Inima mea le mulţumeşte şi doresc ca Dumnezeu să-i binecuvânteze pe toţi. Dumnezeu să vă binecuvânteze şi pe voi, restul predicatorilor de aici şi pe fraţii care colaborează pentru reuşita acestei adunări. Fie ca slujbele voastre să crească şi să fie ceva măreţ. Dumnezeu să fie cu fratele misionar care va merge în insule şi să-l însoţească.

Vă mulţumesc şi celor care aţi făcut posibilă această întâlnire. De asemenea, vreau să-i transmit mulţumiri directorului acestei şcoli, care este un adevărat gentleman. Îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru un astfel de om. Mulţumesc şi comitetului şcolii care ne-a dat privilegiul să fim aici şi să slujim în această şcoală. Rugăciunea mea este ca fiecare elev care vine la această şcoală să fie mântuit şi umplut cu Duhul lui Dumnezeu, şi să aibă parte de o casă în cer, atunci când călătoria vieţii lor va ajunge la sfârşit.

Mulţumesc primarului acestui oraş pentru bunătatea lui şi pentru sprijinul forţelor de poliţie. I-am văzut pretutindeni în jurul acestui loc şi chiar am dat mâna cu unul dintre ei, un tânăr care era un gentleman adevărat. Mulţumesc tuturor.

Mulţumesc şi celor de la Hotelul Cherokee, care mi-au pus la dispoziţie o cameră. La rândul lor, motelurile din jur au pus toate camerele libere la dispoziţia oamenilor care au participat la adunări. Acesta este cu adevărat un loc drăguţ unde să trăieşti, şi nu o spus doar ca să fie spus, ci o fac din toată inima. O ţară este cum sunt oamenii. Ei fac ţara plăcută ca să doreşti să locuieşti în ea. Vă mulţumesc din inimă tuturor.

Când am venit, fiul meu mi-a spus că păstorul a adunat un dar de dragoste pentru mine.  Vă spun sincer că nu era nevoie. De altfel, când am venit aici, i-am spus păstorului să nu facă aceasta. Iar dacă a făcut-o, i-am spus să folosească banii pentru lucrarea de aici sau să-i doneze în ceva fond al oraşului. Nu-mi place deloc să primesc bani şi evit tot timpul aceasta. Eu n-am pretins şi nici n-am adunat în viaţa mea o ofertă de dragoste pentru mine.

Vreau să vă spun că am păstorit timp de doisprezece ani în biserica baptistă, fără nici un bănuţ. Eu sunt un om sărac, dar dacă aş fi primit banii care mi s-au oferit pe lângă darurile de dragoste, aş fi multimilionar. Însă i-am refuzat şi i-am lăsat prietenilor mei. Eu îmi iubesc prietenii şi Îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru ei.

Am încredere că Domnul vă va binecuvânta. Desigur, fratele Littlefield nu este de acord cu mine, pentru că mi-a spus: „Frate Branham, tu ai cheltuieli. Noi apreciem gândul tău, dar trebuie să-i accepţi.” Îi primesc în Numele Domnului şi vă asigur că fiecare cent va fi folosit în mod corect, pentru o cauză dreaptă, fiindcă ştiu că este o bucăţică din venitul vostru.

Eu am o soţie, trei copii şi un birou de unde trimit în fiecare lună mii de scrisori în toată lumea. Astfel, cheltuielile mele zilnice ajung la o sută de dolari fie că sunt în serviciu sau nu. Eu nu am programe radio, programe de televiziune, sau alte lucruri care costă o grămadă de bani, ci stau cât se poate de jos, astfel încât să pot vizita bisericile mici, pe care fraţii cu slujbe mari nu le pot vizita. Ei nu-şi pot permite s-o facă.

De aici, voi pleca în nord, la Southbend, Indiana, iar de acolo voi merge la Sturgis, Michigan, într-o adunare de vreo treizeci de oameni. După aceea, următoarea adunare va fi la adunarea baptistă din Lima, Ohio, într-un auditoriu cu mii de locuri.

Deci, dacă nu ai mulţi bani, nu ai nici programe mari, iar dacă Dumnezeu te trimite într-un loc mare, El se îngrijeşte şi de bani. Vedeţi? Aşa vreau să trăiesc: prin credinţă.

Vă mulţumesc şi El să-Şi reverse peste voi bogăţia binecuvântărilor Sale. În seara aceasta nu ar trebui să predic, dar sunteţi o audienţă atât de minunată şi orice predicator şi-ar dori… Eu nu sunt predicator şi nu prea ştiu să predic, dar într-o audienţă ca a voastră, care se roagă şi sprijină Cuvântul prin rugăciune, oricui îi este uşor să predice. Cred că şi Billy Paul ar putea predica aici. Unde eşti, băiete? Ha, ha, ha! Este atât de timid că stă cu capul plecat când vorbeşte cu mine, dar cred că ar putea predica. Este foarte uşor, pentru că Duhul Sfânt este aici.

Frate Hall, apreciez bunătatea ta şi mă rog ca Dumnezeu să te binecuvânteze. Cel de aici este fratele Hall, evanghelistul pe care îl consider un frate minunat. Îmi face plăcere ori de câte ori ne întâlnim. Domnul să fie şi cu fratele Littlefield şi cu toţi ceilalţi fraţi.

Acum să ne plecăm capetele şi să vorbim cu Autorul acestei Cărţi. Vreau să vă spun că eu nu cunosc prea bine Cartea, dar mă bucur pentru că Îl cunosc pe Autor.

Tată ceresc, Îţi aducem slavă şi laudă pentru tot ce ai făcut pentru noi sau ne-ai lăsat să vedem făcându-se. Îţi mulţumim pentru tot ce am auzit, deoarece credinţa vine în urma auzirii. O, cum s-a aprins inima mea când i-am văzut pe oamenii aceia, pe mamele cu copii în braţe sau pe bătrâni, stând şi aşteptând în ploaie ca un predicator să-şi pună mâinile peste ei. Dumnezeule, aceasta a mişcat inima mea şi ştiu că a mişcat-o şi pe a Ta, fiindcă a mea este o inimă omenească, dar inima Ta este plină de dragostea lui Dumnezeu.

Aici, pe amvon, sunt una sau două batiste care vor merge la oameni bolnavi şi suferinzi. Tată, eu nu ştiu unde se vor duce, dar Tu ştii, de aceea Te rog să le binecuvântezi. Noi am învăţat din Biblie că în vremea când Israel era în călătorie spre ţara făgăduită, pentru că Dumnezeu le-a făgăduit că-i va duce în ţara aceea, ei au pornit şi L-au urmat pur şi simplu, deşi nu ştiau cum aveau să ajungă acolo. Şi aşa cum face vrăjmaşul întotdeauna, i-a prins în capcană, aşa că aveau munţii de-o parte şi de alta şi Marea Roşie în faţa lor, în timp ce din spate venea oştirea lui Faraon. Se contura un adevărat măcel, dar ei umblau pe calea dată de Dumnezeu.

Şi aşa cum spunea un scriitor, Dumnezeu a privit jos prin Stâlpul de Foc. Calea Lui trecea prin Marea Roşie, aşa că marea s-a speriat şi şi-a dat apele înapoi, iar Israel a trecut pe malul celălalt pe pământ uscat. Tu eşti încă acelaşi IaHVeH Dumnezeu, de aceea Te rog, ca atunci când aceste batiste vor ajunge la cei bolnavi, să nu priveşti la ele prin Stâlpul de Foc, ci prin Sângele Fiului Tău. Îngăduie ca vrăjmaşul, boala şi neputinţa să se sperie de acest semn, pentru că este trimis în Numele lui Hristos. Fă-l să se dea la o parte, astfel ca bolnavii să păşească pe pământul binecuvântat al sănătăţii.

Te rog să ne dai aceasta, Dumnezeule, iar acum desfăşoară Cuvântul înaintea noastră şi dă-ne credinţă în presiunea din timpul acesta, în Numele lui Isus. Amin.

Dacă doriţi o bucată de material peste care ne-am rugat… De obicei, fraţii au o grămadă.

Nu demult, am avut o adunare în Mexic. Câţi dintre voi au auzit de adunarea din Mexic, unde a fost înviat un bebeluş care murise dimineaţa la ora nouă şi a fost înviat în seara aceleaşi zile, la ora zece? Ziarele au scris despre această minune şi oamenii au răspândit vestea pretutindeni, aşa că în seara următoare am avut un morman mare de haine şi alte lucruri. Nu ştiu cum le-au mai recunoscut, dar le-au pus acolo ca să mă rog peste ele, iar Dumnezeu i-a dat vedere unui orb. La o singură chemare la altar, au venit douăzeci de mii de oameni la Hristos. Eu am spus: „Nu evanghelicii, nici catolicii, ci lăsaţi-i să vină pe cei care nu au mai fost niciodată.” Şi s-a estimat că la o singură chemare la altar, au fost douăzeci de mii de oameni. Domnul Isus îi iubeşte pe oameni.

Deci, dacă doriţi o bucată de pânză peste care m-am rugat, scrieţi-mi la Jeffersonville, CP 325 sau pe numele William Branham, şi vă va fi trimisă într-o scrisoare. Scrisoarea este o copie scrisă de secretar, dar peste pânză m-am rugat eu.

Dacă aş avea încredere în însărcinarea unui frate şi copilaşul meu ar fi bolnav, aş fi de acord că se roage peste o pânză pe care apoi o voi pune peste copilaş. Aşa este. Faceţi-le altora aşa cum doriţi să vi se facă şi vouă.

Deci, mă voi ruga peste aceste pânze, apoi vă vor fi trimise fără să plătiţi nimic.

Acum aş vrea să citesc ceva din vechea şi binecuvântata Biblie care este Cuvântul veşnic al lui Dumnezeu. Voi încerca să mă opresc la nouă fără un sfert, iar după ce vom chema un rând de rugăciune, vă voi lăsa liberi.

Înainte de a începe predica, doresc ca Domnul să vă binecuvânteze pe toţi, fiindcă de aceasta aveţi nevoie.

Eu mă pregătesc să plec peste ocean, de aceea aş vrea să mă purtaţi în rugăciunile voastre. Domnul DuPlessis m-a sunat şi mi-a spus că totul este pregătit. Deci, dacă voi pleca şi veţi auzi că sunt peste ocean, vă veţi ruga pentru mine? Vă mulţumesc. Când voi fi acolo, îmi voi aminti că un grup de sudişti, nişte sfinţi ai lui Dumnezeu se roagă pentru mine. Voi avea nevoie acolo unde vracii şi vrăjitorii te provoacă tot timpul, dar Domnul nostru a ieşit întotdeauna biruitor şi a călcat peste vrăjmaş.

Acum voi citi din cartea Genezei capitolul 22, versetele 7, 8 şi 14, de unde voi vorbi puţin, după care ne vom ruga pentru bolnavi. Fac aceasta pentru întărirea credinţei voastre, pentru că „credinţa vine în urma auzirii Cuvântului lui Dumnezeu.” (Romani 10.7).  Aşa este. Aşa se zideşte credinţa. Credinţa nu se bazează pe teologii care sunt nisipuri mişcătoare, ci se odihneşte pe Stânca veşnică a Cuvântului lui Dumnezeu. Dumnezeu a spus aşa şi aceasta este tot. Să vedem… Da.

„Atunci Isaac, vorbind cu tatăl său Avraam, a zis: „Tată!” „Ce este, fiule?” i-a răspuns el. Isaac a zis din nou: „Iată focul şi lemnele, dar unde este mielul pentru arderea de tot?”  

„Fiule”, a răspuns Avraam, „Dumnezeu Însuşi va purta grijă de mielul pentru arderea de tot.” Şi au mers amândoi împreună înainte.     

 Avraam a pus locului aceluia numele: „Domnul va purta de grijă.” De aceea se zice şi azi: „La muntele unde Domnul va purta de grijă.”   

Fie ca Domnul să-Şi adauge binecuvântările la textul citit. Subiectul meu este „IeHoVaH-Jireh”. Dumnezeu S-a arătat în şapte Nume compuse de izbăvire, iar predicatorii ştiu aceasta. Primul Nume de izbăvire este IeHoVaH-Jireh care înseamnă „Domnul va purta de grijă.”

Al doilea Nume de izbăvire este „IeHoVaH-Rafa” care înseamnă „Domnul care te vindecă.” Şi El a făcut-o. Domnul este Scutul şi Pavăza.

Deci, Dumnezeu S-a arătat omenirii în şapte Nume compuse de izbăvire şi toate aceste Nume de izbăvire au fost descoperite în Hristos Isus, în acel singur Nume veşnic după care sunt numite toate lucrurile din cer şi de pe pământ.

Ca şi context, îl vom lua pe Isaac, cel făgăduit, şi pe Avraam, părintele popoarelor. Prin Isaac a venit sămânţa binecuvântată despre care s-a prorocit din Eden, Domnul Isus Hristos.

La început, când Dumnezeu I s-a arătat lui Avraam… Cine a fost Avraam?… Am ales subiectul acesta ca să îndepărtez teama. În seara aceasta este un singur lucru care v-ar putea împiedica să fiţi mântuiţi, umpluţi cu Duhul Sfânt şi eliberaţi de orice suferinţă şi boală, iar acela este teama. Acesta este singurul lucru, pentru că fiecare sămânţă va produce exact ceea ce a fost făgăduit, dacă este pusă într-un pământ bun.

Voi, cei din sud, sunteţi renumiţi pentru fructele voastre, pentru livezile de mere şi pere din Georgia şi din alte locuri, şi aş vrea să vă întreb ceva: Aţi ştiut că fiecare găleată de pere era în acel pom încă de când era doar atâtica? Dacă n-au fost în el, de unde vin? Cine le pune în pom? Cum ajung acolo?

Tu îi torni apă şi îl uzi, iar el bea din pământ, dar trebuie să bea mai mult decât porţia lui. Şi bea, şi bea până nu mai poate, apoi ies frunzele. Apoi mai bea şi ies florile; bea în continuare şi ies perele, apoi rodeşte. Înţelegeţi ce vreau să spun?

Aşa este şi cu creştinul. Când un bărbat, o femeie sau un copil este născut din Duhul lui Dumnezeu, tot ce are nevoie în lumea aceasta şi în cea viitoare, i se dă atunci când primeşte Duhul Sfânt şi este sădit în Hristos. Eu cred că Hristos este Fântâna inepuizabilă a Vieţii, iar când eşti sădit în El, tu bei şi bei şi bei, apoi rodeşti şi bei, şi rodeşti şi bei şi rodeşti, pentru că tot ce ai nevoie este în El. Tot ce trebuie, este să fii însetat şi să începi să bei, apoi vei produce exact soiul de sămânţă care eşti. Dacă este o făgăduinţă şi Dumnezeu a promis că o va face, El este obligat s-o facă şi o va face.

Te străduieşti şi uzi… şi iese ceva, aşa cum am spus azi-dimineaţă în tabernacol. Vorbeam despre manoşul principal din mijlocul ceasului şi am spus că el face ca fiecare secundă să ticăiască perfect.

Astfel, când intră Duhul Sfânt în inima ta, este Ceva ce te mişcă. Tu nu înţelegi ce se întâmplă, dar este o Fiinţă supranaturală care Se mişcă înăuntrul tău, îţi controlează emoţiile şi te face să strigi şi să alergi în sus şi-n jos. Vei striga fără să ştii de ce o faci şi Îl vei lăuda pe Dumnezeu, pentru că se întâmplă ceva.

Este acel Manoş principal, Izvorul harului lui Dumnezeu din inima ta, care te controlează şi te face să scoţi afară tot ce este rău, să primeşti Viaţa, să te îndepărtezi de îndoială şi să crezi. Acel Manoş principal te face să primeşti Cuvântul lui Dumnezeu şi să respingi tot ce este în afara Lui. Se mişcă, ticăieşte şi se învârte jur împrejur aducând emoţiile tale sub controlul lui Dumnezeu. Ce lucru minunat!

Duhul Sfânt te ţine sub aripile Sale, cum a făcut cu pământul, care era pustiu şi gol, şi roadele au ieşit la suprafaţă.

Duhul Sfânt a adunat împreună calciul, potasiul, umezeala şi ce a mai trebuit, şi a făcut flori, fructe, păsări şi animale, iar la urmă l-a făcut pe om. Şi dacă a făcut aceasta cu pământul, cu cât mai mult o va face cu un om născut din nou, pentru sănătatea lui sau orice are nevoie din făgăduinţa lui Dumnezeu? Desigur, aceasta te emoţionează.

Eu am fost paznic de vânătoare timp de şapte ani, în Indiana, şi obişnuiam să merg la un izvor. Mă aşezam lângă el, îl priveam şi îi ziceam:

„Eşti cel mai vesel izvor pe care l-am văzut vreodată. Tu eşti tot timpul în clocot.” O, ce apă bună avea! Era proaspătă tot timpul, fiindcă venea de jos, din pământ, şi ţinea deoparte apa care nu era în clocot.

Acesta este un lucru bun. Izvorul acela era tot timpul în clocot, aşa că într-o zi m-am aşezat  lângă el şi i-am spus:

„De ce eşti atât de vesel, domnule izvor?”

Dacă ar fi putut să-mi răspundă, mi-ar fi zis:

„Eu sunt vesel întotdeauna, domnule Branham.”

„Dar ce te face să fii tot timpul în clocot? Oare pentru că vin şi beau căprioarele din când în când din apa ta?”

„Nu.”

„Poate pentru că vin şi beau urşii?”

„Nu.”

„Eşti în clocot fiindcă ştii că vin aici în fiecare an şi beau apă din tine?”

„Nu.”

„Atunci ce te face să fii tot timpul în clocot?”

„Frate Branham, nu eu fac aceasta, ci în mine este ceva care mă face să fiu tot timpul în clocot.”

La fel este şi omul care Îl primeşte pe Dumnezeu în inima lui. În el este Ceva care îl împinge şi îl face să creadă. De ce eşti în seara aceasta aici? Din curiozitate? Eu nu cred că o persoană normală ar veni aici din curiozitate. Ai venit cumva să-ţi arăţi hainele? Nu cred. Nu cred că cineva care vrea să facă aceasta, ar veni să stea timp de opt ore într-un tabernacol atât de aglomerat. Deci, nu cred că ai face aceasta din curiozitate sau ca să-ţi arăţi hainele, ci cred că este Ceva care te împinge s-o faci. Aceasta este!

Dacă n-aş fi citit niciodată Biblia, totuşi aş crede că există vindecare divină pentru voi, oamenii.

David a spus: „Când adâncul cheamă adâncul…” (În limba română scrie: „când un val cheamă un alt val…” ). Cu alte cuvinte: când un adânc cheamă un alt adânc.

Ascultaţi! Când adâncul cheamă, trebuie să fie un adânc care să răspundă la acel adânc. Desigur. Înainte să existe înotătoarea de pe spatele peştelui, a trebuit să fie apa în care să înoate acel peşte, pentru că altfel n-ar fi avut nevoie de acea înotătoare.

Înainte să fi fost un pom pe pământ, trebuia să fie mai întâi un pământ din care să crească.

Cu câtva timp în urmă, am citit în ziar despre un băiat care mânca guma de şters de la creioane. Mama lui nu ştia ce să creadă despre aceasta. Apoi, într-o zi l-a găsit stând pe verandă şi rozând o pedală de cauciuc de la bicicletă. Atunci l-a dus la medic, iar după ce l-a consultat, acesta i-a spus mamei: „Băiatul are lipsă de sulf.” Avea lipsă de sulf, iar pentru aceasta a trebuit să-i facă nişte injecţii.

Deci, dacă aici este ceva care doreşte sulf, mai întâi trebuie să fie sulful după care să tânjească.

Priviţi! Înainte să poată fi o creaţie, trebuia să fie un Creator care să facă acea creaţie, iar dacă în seara aceasta sunteţi aici ca să fiţi vindecaţi de Dumnezeu, înseamnă că undeva trebuie să fie o Fântână deschisă pentru vindecarea divină, pentru că altfel nu aţi avea această dorinţă. Trebuie să fie ceva. Dacă aici este ceva care strigă după vindecarea divină, atunci trebuie să fie un Dumnezeu care să răspundă. Aşa este.

Voi ştiţi că atunci când i-am întâlnit pe indieni, ei erau închinători la soare, iar băştinaşii din Africa se închină la idoli. De ce fac aceasta? Pentru că în sufletele lor însetează după ceva, acolo este o chemare după Dumnezeu. Tot ce trebuie să faci, este să Îl prezinţi pe Dumnezeu indienilor şi la fel hotentoţilor din Africa. Acesta este lucrul cel mai important: să intri pe canalul corect, şi vei reuşi. Şi Dumnezeu ne-a dat aceasta fără bani; este a noastră prin făgăduinţa divină.

Acum, Dumnezeu l-a chemat pe Avraam, nu pentru că îl chema Avram, ci l-a chemat prin alegere. Avraam nu era mai bun decât ceilalţi oameni. Probabil venea dintr-un grup de închinători la idoli, de undeva de la Turnul Babel, unde oamenii se închinau la rădăcini şi aveau o femeie care practica tot felul de ritualuri păgâne. Aşa spune istoria.

De acolo se trage prima biserică organizată, iar întemeietorul ei a fost Nimrod, care a cucerit toate cetăţile şi le-a pus să-i plătească tribut.

Tatăl lui Avraam şi-a luat familia şi a mers să locuiască în cetatea Ur din Haldea. Avraam era un om obişnuit ca tine şi ca mine, dar Dumnezeu… O, aş vrea să înţelegeţi! Dumnezeu l-a chemat pe Avraam prin cunoştinţa Sa mai dinainte; aşa l-a chemat şi l-a ales pe Avraam. El i-a cunoscut inima, l-a cunoscut înainte de întemeierea lumii; numai Avraam s-a potrivit cu Planul lui Dumnezeu, şi aşa cum ştim, era căsătorit cu Sarai, care îi era pe jumătate soră.

Odată, în timp ce Avraam era pe câmp, Dumnezeu l-a chemat. El avea şaptezeci şi cinci de ani, iar Sara era cu zece ani mai tânără, deci avea şaizeci şi cinci de ani. Oricine ştie că o femeie de şaizeci şi cinci de ani a trecut de multă vreme în menopauză. Ea s-a măritat cu Avraam când era doar o copilă şi au trăit împreună ca soţ şi soţie. Şi iată că Dumnezeu l-a chemat pe Avraam şi i-a dat legământul, necondiţionat.

Omul încalcă întotdeauna legământul făcut cu Dumnezeu.  Astfel, când Dumnezeu a făcut un legământ cu Adam în grădina Eden, Adam l-a încălcat. Omul încalcă de fiecare dată legământul, dar Dumnezeu a fost hotărât să-l salveze pe om, aşa că a făcut un legământ necondiţionat cu Avraam; Nu: „Dacă vrei…”, ci „Voi face…” Îmi place aceasta. Nu „dacă faci aceasta sau cealaltă…”

Calvin a avut o mică deviere. Astfel, eu rămân calvinist până unde Calvin a rămas în Biblie şi sunt cu fiecare biserică atâta timp cât rămâne în Biblie. Dar când deviază, drumurile noastre se despart.

Dumnezeu l-a chemat pe Avraam, nu pentru că era un om bun. El nu a spus: „Dacă…”, ci a zis: „Te-am salvat pe tine şi sămânţa ta după tine. Ţi-am dat această Ţară şi vei veni la Mine la o vârstă înaintată.” Aşa a spus Dumnezeu şi aceasta-i tot, aşa că Avraam nu a trebuit să facă nimic, doar să ţină legământul.

Aceasta-i tot ce trebuie să faci: să stai acolo. Dacă Dumnezeu te-a salvat, tot ce trebuie să faci este să locuieşti în harul Său. Aceasta-i tot. Stai acolo! Nu trebuie să te îngrijorezi de nimic, nici dacă râul va creşte, nici dacă se va răsturna căruţa. Orice ar veni, rămâi în har, rămâi în Hristos.

Deci, El i-a dat legământul necondiţionat. Şi fiţi atenţi ce i-a spus: „Te voi face tatăl multor popoare.”, deşi amândoi erau sterili şi nu aveau nici un copil. Ei au trăit ani de-a rândul împreună şi nu au avut nici un copil şi iată că Dumnezeu vine şi spune: „Avraame, vei avea un copil de la Sara.”

Pot să-l văd pe Avraam cum s-a dus la ea şi i-a spus:

„Sara, du-te şi cumpără un leagăn pentru că vom avea un copilaş.” Vă puteţi imagina un bătrân de şaptezeci şi cinci de ani care merge la doctor şi-i spune: „Doctore, vreau să fac o programare. Soţia mea are şaizeci şi cinci de ani, iar eu am şaptezeci şi cinci, şi vom avea un copil.” Cu siguranţă, doctorul ar fi spus: „Bietul om şi-a pierdut minţile.”

Dar Biblia spune că Avraam L-a crezut pe Dumnezeu şi a socotit toate acele lucruri care nu erau, ca şi cum ar fi fost. „…el nu s-a uitat la trupul său, care era îmbătrânit – avea aproape o sută de ani – nici la faptul că Sara nu mai putea să aibă copii.  

El nu s-a îndoit de făgăduinţa lui Dumnezeu, prin necredinţă, ci, întărit prin credinţa lui, a dat slavă lui Dumnezeu,

deplin încredinţat că El ce făgăduieşte poate să şi împlinească.” Amin. (Romani 4.19-21).

Tu spui: „O, frate Branham, dacă aş putea fi ca Avraam!  Dacă aş avea un legământ necondiţionat, aşa cum a avut Avraam, o, aceasta ar scoate toată teama din mine!”

O clipă! Dumnezeu nu a făcut un legământ necondiţionat numai cu Avraam, ci şi cu sămânţa lui Avraam, fiindcă i-a spus: „Te-am salvat pe tine şi sămânţa ta după tine.”

Tu spui: „Dar eu sunt dintre neamuri, frate Branham.”

Un moment! Biblia spune că dacă suntem ai lui Hristos, suntem „sămânţa” lui Avraam, moştenitori prin făgăduinţă. (Galateni 3.29).

Poate zici: „Frate Branham, sunt sigur că eu am făcut multe ca să fiu salvat.”

Nu, tu nu l-ai căutat niciodată pe Dumnezeu, ci Dumnezeu te-a căutat pe tine. Biblia spune că „Nimeni nu poate veni la Mine dacă nu-l atrage Tatăl, care M-a trimis; şi Eu îl voi învia în ziua de apoi.”

 Şi: „Tot ce-Mi dă Tatăl va ajunge la Mine şi pe cel ce vine la Mine, nu-l voi izgoni afară, ci îi voi da Viaţa veşnică.”  (Ioan 6.44,37). Aceasta îl face pe diavol să fie neliniştit: făgăduinţa pe care a dat-o Dumnezeu poporului Său…

Aşa cum am spus tot timpul, eu nu vă cunosc, nu ştiu cine sunteţi. Bărbatul care stă lângă tine este fiul lui Dumnezeu, iar femeia aceea este fiica lui Dumnezeu. Noi suntem fiii şi fiicele lui Dumnezeu şi stăm chiar acum împreună în locurile cereşti, în Hristos Isus, iar El lucrează prin noi, confirmând Cuvântul prin semnele care Îl urmează.

În Mileniu nu vom mai avea nevoie de vindecare, dar acum avem. Acum este timpul când Dumnezeu este IeHoVaH-Jireh ca să ne dea orice avem nevoie, pentru că suntem sămânţa lui Avraam, prin legământ, prin moartea, îngroparea şi învierea lui Isus Hristos. Amin. Aceasta îl face pe baptist să strige. Amin.

Sunt foarte religios când mă gândesc că sunt salvat prin harul lui Dumnezeu; nu prin voia mea, ci prin voia Lui. Nu prin dorinţa mea, pentru că El mi-a schimbat dorinţele… Odată eram departe de Dumnezeu, dar am fost schimbat şi adus la Dumnezeu. Nu aş mai putea să fac ce am făcut, aşa cum nici leopardul nu poate să-şi lingă petele de pe el. Da, domnilor. Dumnezeu este Cel care a făcut aceasta, El te-a adus în seara aceasta aici. Dumnezeu te-a mântuit şi face totul ca să-ţi arate bunătatea Sa. O, nădăjduiesc că puteţi vedea aceasta!

Revenind la subiectul nostru, pot să-l văd pe Avraam cum merge să se pregătească zicând:

„Vino, Sara, căci vom avea un copil.” Apoi, după prima lună a întrebat-o:

„Cum te simţi, Sara?”

„Tot aşa.”

„O, aleluia! Noi îl vom avea oricum!” După a doua lună a întrebat-o din nou:

„Cum te simţi, Sara?”

„Nici o schimbare.”

„Lăudat să fie Domnul! Noi îl vom avea oricum.”

„De ce?”

„Aşa a spus Dumnezeu, şi aceasta este tot.”

Biblia spune că Avraam se întărea tot timpul tot mai mult.

Noi spunem că suntem sămânţa lui Avraam. Astfel, zicem: „Doamne, vrei să mă vindeci în seara aceasta, fiindcă Te accept ca Vindecător personal.” Dar mâine dimineaţă zicem: „Nu mă simt diferit… Poate nu am fost vindecat!” Tu eşti un exemplu slab de sămânţă a lui Avraam. Aşa este.

Oricum pare, dacă este contrar Cuvântului lui Dumnezeu, este o minciună! Tu priveşti la simptome: „Păi, mâna mi-e la fel de rău! L-am primit ca Vindecătorul meu, dar mâna nu mi-e deloc mai bine.” Nici nu va fi mai bine cât timp priveşti la aceasta! Nu te mai uita la aceasta, ci uită-te la Acesta! Amin. Când Dumnezeu spune ceva, rămâne aşa, este veşnic. Dumnezeu a spus aşa, deci stai pe aceasta.

Avraam a numit lucrurile care nu erau, ca şi când ar fi fost, şi L-a crezut pe Dumnezeu. El a crezut că Dumnezeu era în stare să Îşi ţină promisiunea, aşa că a stat pe ea. Şi Dumnezeu i-a spus: „Avraame, fiindcă ai devenit slujitorul Meu, vreau să te desparţi de poporul tău şi de neamul tău, de toată necredinţa.”

Să ştiţi că este foarte bine să facem lucrul acesta, mai ales când se face rugăciune pentru noi. Îţi poate dăuna foarte mult să trăieşti într-un mediu plin de necredinţă. De aceea, Dumnezeu ne cheamă la separare.

Dar ştiţi ceva? Biserica creştină a ajuns până acolo că atunci când îşi alege păstorul, acesta trebuie să fie unul cu cravată lată, să aibă părul ondulat, să miroasă a parfum şi să spună frumos: „A-a-min!”, fiindcă cred că aşa dă bine. Problema bisericilor de astăzi este că avem prea multă imitaţie de Hollywood în ele. Exact aşa este. Evanghelizare de Hollywood.

Mie îmi place însă credinţa de modă veche, religia care omoară păcatul şi curăţă, sfinţeşte şi desăvârşeşte. Aşa este. Aceasta ne trebuie! Ei râd de predicatorii de modă veche care vorbesc cu foc şi pucioasă. O, Dumnezeule, trimite-ne câţiva predicatori din aceştia, ca să scoată din noi Evanghelia de Hollywood!

Eu am crescut într-o familie săracă, iar mama fierbea pielea de pe carne ca să obţină nişte grăsime pe care o folosea apoi când făcea turta de mălai. O mâncam de trei ori pe zi, uneori cu mazăre, alteori cu melasă de sorg. Cam aceasta era tot ce aveam. Voi, sudiştii, ştiţi ce înseamnă.

Îmi amintesc că în fiecare sâmbătă seara, mama ne făcea baie într-un ciubăr vechi de cedru. Primul avea parte de o baie bună, iar la următorul se mai adăuga nişte apă. Apoi, fiecare dintre noi primea o porţie mare de ulei de castor; trebuia s-o luăm fiindcă aveam o alimentaţie sărăcăcioasă. Mi se făcea rău de la uleiul acela, aşa că mă ţineam de nas şi ziceam:

„Mamă aceasta îmi face rău.”

„Dacă nu te face să te simţi rău, nu-ţi foloseşte la nimic.

Aşa este şi cu predicarea Evangheliei. Dacă nu te face să te simţi rău de tot, nu-ţi ajută la nimic. Corect. Ne trebuie o religie de modă veche, demodată, o trezire ca a lui Peter Cartright şi a sfântului Pavel, astfel ca Duhul Sfânt să fie predicat din nou în biserică. Aşa este. Este vorba de o curăţire de la amvon până la omul de serviciu de la subsol. Voi ştiţi că acesta este adevărul.

Deci, Avraam L-a crezut pe Dumnezeu pe Cuvânt                     şi a numit lucrurile care nu erau, ca şi cum ar fi fost.

Poate cineva i-a zis: „Avraame, ai aproape o sută de ani, iar Sara are nouăzeci, şi ştii că pântecele ei este uscat şi puterea ta s-a dus.”

„Nu mă interesează aceasta. Dumnezeu a spus că voi avea copilul, şi îl voi avea!” Aceasta-i tot. Amin. Îmi place aceasta, pentru că îl trimite pe diavol înapoi în iad, unde este locul lui. Aceasta Îl pune pe Dumnezeu în faţă. Sămânţa lui Avraam, morţi în Hristos…

Să ştiţi că sămânţa lui Avraam îl crede pe Dumnezeu. În ei este Ceva. Un om care spune că nu crede în supranatural, nu crede în Duhul Sfânt, nu crede în vindecarea divină, dovedeşte că în el nu este nimic cu care să creadă aceste lucruri. Dar dacă este născut din nou, el va crede pentru că este un fiu de Dumnezeu. Creatorul a făcut toate lucrurile şi a făcut lumea prin Cuvântul Său. Astfel, bucata de pământ pe care staţi în seara aceasta nu este altceva decât Cuvântul lui Dumnezeu manifestat.

Dumnezeu a spus: „Să fie…”  şi a fost. El a crezut în Cuvântul Său. Orice lucru material a venit la suprafaţă prin Cuvânt. Dumnezeu a pronunţat Cuvântul şi lucrurile au venit la existenţă. Dacă n-ar fi aşa, de unde ar fi putut să ia atâta material? El le-a făcut prin rostirea Cuvântului Său. A spus: „Să fie…” şi a fost.

Arheologii ne spun că lumea este veche de milioane şi milioane de ani. Nu are nici o importanţă cât este de veche, fiindcă El putea rosti acele cuvinte în două minute sau în două milioane de ani. Aceasta se potriveşte în Planul Său, pentru că El a făcut-o. O, îmi place aceasta! Aş vrea să îndes aceasta pe gâtul lui Satan, ca să vadă că este Cuvântul lui Dumnezeu, că aşa a spus Dumnezeu.

Şi Dumnezeu i-a spus lui Avraam: „Separă-te de ei, Avraame!” Vedeţi? Aşa cum am spus, Dumnezeu ne cheamă la separare, dar noi vrem să ne amestecăm.

Nu demult, am fost într-o biserică în care oamenii au spus: „Nu ne mai trebuie bătrânul acela demodat! Vrem pe cineva care să vină cu noi la înot, fete şi băieţi împreună, să fie de acord să avem băuturi sociale şi puţin dans la subsol!”, şi l-au schimbat cu altul. Nu ştiu ce să vă spun, dar sigur sunteţi într-o stare rea.

Să ştiţi că uneori, alegerea voastră nu este şi alegerea lui Dumnezeu. Odată, Dumnezeu a vrut să aleagă un împărat în locul lui Saul cel decăzut, aşa că i-a spus prorocului Său:

„Du-te  la Isai, Betleemitul, căci pe unul din fiii lui Mi l-am ales ca împărat.” (1Samuel 16.1).

Când a auzit Isai, a zis: „Sună foarte frumos”, apoi s-a dus şi l-a adus pe cel mai mare şi mai înalt dintre fiii săi, zicându-şi: „Acesta va arăta foarte bine cu coroana pe cap. Uite ce bine stă şi mantaua pe el! Nu-i aşa că arată ca un împărat când păşeşte?”

„Acesta este!” şi-a zis şi prorocul. „Adu-l aici să-l ungem cu untdelemn!” Dar când a vrut să-l ungă, Dumnezeu a spus: „Nu este acesta!”

L-a adus pe următorul, un bărbat puternic, dar Dumnezeu a spus: „Nu este acesta!”

„Păi aceştia sunt băieţii mai mari pe care îi am. Sunt singurii care ar fi arătat bine cu coroana pe cap. Sunt singurii care au destulă tărie ca să păşească la fel ca un împărat.”

Dar Dumnezeu a spus: „L-am lepădat!”

Astfel, a adus şase băieţi. Atunci prorocul a întrebat: „Nu mai ai niciunul?”

„Ba da, mai am unul mai tânăr care paşte oile, dar sunt sigur că n-ar arăta bine ca împărat.”

„Aduceţi-l aici să-l văd,” a răspuns prorocul.

Şi de îndată ce a intrat micul David, îmbrăcat cu o piele de oaie în jurul lui şi cu o praştie în mână, Duhul Sfânt a spus: „Acesta este alesul Meu!” Vedeţi, El a ştiut ce era în David. Omul se uită la ce este în afară, dar Dumnezeu se uită în inimă.

Deci, nu conta ce spunea lumea. Avraam a chemat lucrurile care nu erau ca şi cum ar fi fost, fiindcă aşa a spus Dumnezeu, şi s-a separat. Până atunci nu fusese binecuvântat; Dumnezeu nu i s-a arătat până când nu s-a separat de tot, chiar şi de Lot.

Lot a început să se certe pentru păşunea care îi revenea, dar Avraam i-a zis: „Uită-te spre est, vest, sud şi nord, şi alege. Apoi, tu ia-o pe drumul tău şi eu o voi lua pe al meu.” Acesta este duhul creştin: „Dacă trebuie, voi lua partea cea mai rea. Alege ce vrei tu, şi du-te înainte. Numai să nu ne certăm, fiindcă suntem fraţi.”

O, în seara aceasta mă simt foarte bine!

Atunci, Lot a luat calea mai uşoară, iar Avraam a luat calea mai grea. „Voi lua calea celor dispreţuiţi ai Domnului.” Aşa a spus poetul şi la fel spunem şi noi.

Acum vă rog să fiţi atenţi un moment.

Deci, Dumnezeu i s-a arătat lui Avraam numai după ce s-a separat de Lot. Acest lucru este valabil şi pentru voi: dacă vreţi să vi Se arate, trebuie să vă separaţi de orice asociere cu necredincioşii. Ieşiţi afară din acele petreceri de lucru, unde se spun glume murdare şi alte lucruri. Îndepărtaţi-vă de aceste lucruri şi asociaţi-vă cu oameni care cred ca şi voi, care vă iubesc şi Îl iubesc pe Domnul. Aşa este. Separaţi-vă!

După ce s-a separat, Dumnezeu i-a spus lui Avraam: „Avraame, uită-te spre est, spre vest, spre sud şi spre nord, pentru că ţi le dau pe toate, îţi aparţin. Cutreieră ţara şi vezi tot ce ai.” Îmi place aceasta.

Când m-am separat de toate aceste „ismuri” şi de „zilele minunilor au trecut”, Duhul Sfânt mi-a spus: „Fiecare făgăduinţă din Cartea aceasta este a ta, îţi aparţine. Uită-te prin Ea şi vezi ce ai.” Amin.

Ştiţi, este ca o mare galerie, şi tu ştii că tot ce este acolo îţi aparţine. Dacă totul îţi aparţine, poţi să tragi paravanul şi să vezi ce ai. Totul îţi aparţine. Te uiţi pe coridorul acesta, te uiţi pe coridorul celălalt, priveşti în spate şi verifici toate lucrurile. Vedeţi? Dacă ceva este prea înalt, iei o scară, te uiţi şi examinezi ce este acolo. Poţi examina fiecare crăpătură şi fiecare colţ, pentru că sunt ale tale, îţi aparţin.

Aşa este când devii creştin. Fiecare făgăduinţă din Carte este a ta! Răsfoieşte-o şi vezi lucrurile bune pe care le are Dumnezeu pentru tine. Nu sta să aştepţi, ci vino la jubileul gastronomic pregătit pentru tine. Dumnezeu l-a pregătit pentru tine. Amin. Aşa a spus El şi aceasta-i tot.

Avraam a privit peste ţară, fiindcă îi aparţinea tot ce era acolo. Avea o sută de ani şi se părea că nu mai era nici o nădejde. Unii ziceau: „Uită-te la bietul bătrân!”, dar Avraam nu i-a ascultat, ci L-a crezut pe Dumnezeu.

Şi Dumnezeu l-a chemat şi i-a spus: „Avraame, Eu sunt El Shaddai, Eu sunt Atotputernicul.” Cuvântul „El Shaddai” înseamnă „piept, sân.” Cu alte cuvinte: „Eu sunt El Shaddai, Dumnezeul care te ţine la piept.” „Dumnezeu cu doi sâni”, ca femeia. Ce face femeia cu sânii? Hrăneşte copilaşul. Când copilaşul este bolnav sau slăbit şi se hrăneşte de la sânul mamei, ia din viaţa ei prin sân, îşi trage viaţă şi putere din sânul mamei. Aşa era şi Dumnezeu pentru Avraam. Înţelegeţi?

El i-a spus: „Avraame, tu eşti bătrân, ai o sută de ani, dar Eu sunt Cel care te hrăneşte la sân. Stai acolo, fiindcă Eu sunt Creatorul tău. Eu sunt Dumnezeul care te hrăneşte de la pieptul Său. Şi nu de la un piept, ci de la doi: salvare şi vindecare. Amin.

„El a fost străpuns pentru fărădelegile noastre, prin rănile Lui suntem vindecaţi.” El este încă acelaşi El Shaddai, „Dumnezeul care te hrăneşte la piept”, şi care iartă toate fărădelegile tale, care te vindecă de toate bolile tale. Aceşti doi sâni sunt Vechiul şi Noul Testament. Luaţi-le pe amândouă. Ţineţi-vă de făgăduinţa veşnică a lui Dumnezeu şi hrăniţi-vă din Cuvântul Său care este sănătatea voastră fizică şi duhovnicească.

Dumnezeu care hrăneşte la piept… Şi nu numai atât, pentru că cuvântul „El Shaddai” înseamnă şi „care satură.” În timp ce se hrăneşte de la pieptul mamei, bebeluşul nu numai că se întăreşte, ci se şi satură. El nu se mai agită, nu se mai ceartă şi nu mai face scandal, nu mai plânge. El stă la sânul mamei, priveşte în jur şi zice: „Acum mă fac tot mai mare.”

Aşa este şi atunci când te apuci de făgăduinţa lui Dumnezeu: tu începi să primeşti putere hrănindu-te din acea făgăduinţă: „Lăudat să fie Domnul, pentru că zi de zi sunt tot mai bine.” Dar cei care nu sunt sămânţa lui Avraam, se uită la simptome.

Să ştiţi că omul cu simptome evidente a fost Iona. Dacă a existat vreodată un om care să aibă dreptul să aibă simptome, acela a fost Iona. El era unul care a alunecat de pe cale. A fost legat de mâini şi de picioare şi aruncat în marea învolburată, unde a fost înghiţit de o balenă şi dus pe fundul mării. Astfel, Iona era cu mâinile şi cu picioarele legate, şi înconjurat de substanţele din stomacul balenei. Frate, nu se putea mai rău de aşa!

Dar ce a spus Iona? Oriunde privea erau numai simptome. Se uita încolo, vedea burta balenei. În partea cealaltă era tot burta balenei. Oriunde privea, nu vedea altceva decât burta balenei. Şi ştiţi ce a spus? „Toate acestea sunt senzaţii mincinoase! Refuz să privesc la ele, Doamne, dar voi privi încă o dată spre Templul Tău cel sfânt.”

El ştia că atunci când Solomon a închinat Templul, a spus: „Doamne, dacă poporul Tău va fi vreodată în necaz, va privi spre Templu şi se va ruga, Te rog să-i asculţi din cerurile Tale.”, şi a crezut.

Deci, dacă Iona, în acele condiţii şi înconjurat de acele simptome, putea să privească spre un Templu pământesc ridicat de un om care mai târziu a decăzut, şi a putut să pună deoparte acele simptome şi să creadă, cu cât mai mult ar trebui să credeţi voi care sunteţi umpluţi cu Duhul Sfânt?

Voi nu priviţi la un templu pământesc, ci la ceruri, unde Isus stă la dreapta lui Dumnezeu, îmbrăcat cu haina Lui însângerată şi face mijlocire pe baza mărturisirilor voastre, ceea ce face ca mii de oameni, de pretutindeni, să fie vindecaţi.

Spuneţi: „Refuz să privesc la tot ce este contrar Cuvântului lui Dumnezeu. Dumnezeu a spus ceva şi asta-i tot. Eu sunt sămânţa lui Avraam şi moştenitor al tuturor lucrurilor.”

Lăsaţi lucrul acesta să coboare la inimă, nu la intelect şi atunci veţi vedea ce va face diavolul, veţi vedea lumina roşie plecând peste deal. Aşa este, pentru că el nu poate suporta aceasta.

Observaţi! El a spus: „Eu sunt El Shaddai.” Ce minunat!

 Avraam a întrebat: „Doamne, cum se va face aceasta?”

Nu voi putea ajunge până la sfârşit cu textul meu, dar o voi face data viitoare când voi veni.

Şi El i-a zis: „Vino încoace, Avraame, şi-ţi voi arăta ce am să fac! Pentru aceasta, adu-Mi o juncană de trei ani, o capră de trei ani, un berbec de trei ani, o turturea şi un pui de porumbel. Adu-le aici şi înjunghie-le!” Şi Avraam a făcut întocmai: „a luat toate dobitoacele acestea, le-a despicat în două şi a pus fiecare bucată una în faţa alteia, dar păsările nu le-a despicat.” (Geneza 15.9-10). Aş vrea să avem puţin timp ca să intrăm la aceasta.

Orice cititor al Bibliei ştie ce reprezintă turturica. Avraam a despicat cele trei animale, dar păsările nu le-a despicat. Acum priviţi cum i-a arătat Dumnezeu ce urma să facă. Biblia spune că atunci a venit peste Avraam un somn adânc. De ce?

„Avraame, tu nu ai nimic a face cu aceasta, este treaba Mea. Tu nu poţi face nimic, aşa că o voi face Eu. Pe tine, te scot din tablou şi te pun să dormi.” Şi Avraam a adormit. Şi primul lucru pe care l-a văzut, a fost un întuneric groaznic. Ce înseamnă acest întuneric? Moartea. Fiecare păcătos trebuie să moară; fiecare om trebuie să stea în faţa morţii. Astfel, înaintea lui era un întuneric groaznic: „Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morţii, nu mă tem de niciun rău, căci Tu eşti cu mine.” (Psalmi 23.4).

Următorul lucru pe care l-a văzut, a fost un cuptor încins. Ce era acesta? Iadul. Orice păcătos va ajunge acolo, fiecare suflet nepocăit va ajunge în iad.

Apoi s-a ivit o Lumină mică şi albă care a trecut printre dobitoacele despicate, iar Domnul i-a zis lui Avraam: „Aceasta voi face!” Ce a făcut El acolo? Un legământ cu Avraam.

Cum se încheie un legământ în America? Ne întâlnim, ne aşezăm la masă, mâncăm ceva, apoi unul se ridică şi întreabă: „Vrei s-o faci, băiete?”

„Da,”  răspunde celălalt şi îşi strâng mâinile. Acesta este un legământ încheiat prin strângerea mâinilor.

Cum se încheie un legământ în Japonia? Se duc, stau de vorbă, apoi iau o mână de sare şi o aruncă unul spre celălalt. Aşa se încheie un legământ în Japonia.

Dar în Orient? Cum se făcea legământul în zilele lui Avraam? Ei înjunghiau un animal, îl despicau în două, apoi scriau legământul între cele două părţi ale dobitocului. Când terminau, luau hârtia pe care au scris legământul şi o rupeau în două: unul lua o parte, iar celălalt lua partea cealaltă. Apoi, ridicau mâinile spre cer şi jurau că dacă vor încălca jurământul, trupurile lor să fie ca al acelor animale. Aşa i-a jurat Dumnezeu lui Avraam că-Şi va ţine Legământul.

Fiţi atenţi! Când cele două bucăţi de hârtie erau apropiate una de cealaltă, trebuiau să se potrivească perfect. Trebuia să se formeze aceeaşi bucată de hârtie sau de piele pe care se scrisese şi trebuia să se potrivească perfect.

Ce ne spune Dumnezeu aici? O, dacă ajungi să înţelegi aceasta, nu te mai poţi îndoi niciodată! Va îndepărta orice umbră de îndoială de la tine, fiindcă arată ce va face Dumnezeu lumii, prin sămânţa lui Avraam. Puţin mai târziu, El i-a transformat pe Avraam şi pe Sara în doi tineri, arătând ce va face cu noi toţi.

Tată şi mamă, voi sunteţi bătrâni acum, dar eu vă dau făgăduinţa din Cuvântul lui Dumnezeu, pentru că la înviere veţi fi din nou tineri. Vă dau făgăduinţa Cuvântului lui Dumnezeu care spune că nu veţi fi îngeri, ci oameni. Dumnezeu nu v-a făcut oameni ca să vă nimicească, ci ca să vă învie. Păcatul a adus distrugerea, dar Viaţa te face veşnic. Dacă Dumnezeu ar fi vrut să fii înger, te-ar fi făcut un înger, dar El te-a făcut bărbat sau femeie pentru că aceasta a vrut să fii.

Mamă şi tată, vă amintiţi când aţi păşit în faţa altarului? Ce frumoasă era ea şi ce frumos arăta el cu părul pieptănat peste cap! Apoi, când s-a trezit într-o dimineaţă, mama a observat că avea un rid sub ochii ei frumoşi, iar ţie, tată, au început să-ţi apară fire albe de păr. Ce s-a întâmplat? După vârsta de douăzeci şi cinci de ani, moartea începe să se instaleze treptat în trup, iar într-o zi te va lua. Moartea poate să te ia, dar nu te poate ţine, pentru că într-o zi vei învia, iar atunci, tot ce ţi-a făcut moartea va fi luat de la tine şi vei ieşi afară un bărbat nou, tânăr şi frumos, sau o tânără femeie. Aceasta este „Aşa vorbeşte Domnul” din Cuvântul lui Dumnezeu.

Atunci, sămânţa lui Avraam se va aduna de pe faţa pământului, nu îngeri sau duhuri care zboară prin aer, ci bărbaţi şi femei care vor mânca şi vor bea ca şi aici, dar vom fi fără păcat, fără moarte, fără bătrâneţe sau ceva de felul acesta. Voi nici nu vă imaginaţi ce făgăduinţă minunată a făcut Dumnezeu.

El L-a făcut pe Fiul Său în formă de chip păcătos şi L-a dus la Calvar. Acum fiţi atenţi!  L-a dus la Calvar şi acolo, Dumnezeu a scris legământul Său cu omenirea. O, fraţilor, aş vrea să înţelegeţi! L-a luat pe Domnul Isus, Eliberatorul acestei proclamaţii, L-a dus la Calvar şi L-a despicat; apoi, a luat trupul sus, la cer, şi L-a aşezat pe tron, iar partea cealaltă, pe Duhul Sfânt, L-a trimis la noi. Astfel, Acelaşi Duh Sfânt care a fost în El, este acum aici, pe pământ, alcătuind Trupul duhovnicesc al lui Hristos; la înviere va trebui să fie Acelaşi Duh Sfânt adevărat care S-a revărsat în ziua de Rusalii; Cel care a fost în Hristos Isus va trebui să fie în Biserică, să intre în acel legământ, dovedind că tu eşti sămânţa lui Avraam şi moştenitorul tuturor lucrurilor. Amin.

Dumnezeu a jurat că o va face. El a promis că o va face şi a făcut un legământ ca dovadă că o va face. El L-a înviat pe Hristos din morţi dovedind că o va face şi L-a trimis jos pe Duhul Sfânt să continue aceeaşi lucrare pe care a făcut-o Isus când a fost pe pământ, dovedind astfel că nu avem de ce să ne temem. Tot ce este contrar cu aceasta, este minciună. Cuvântul lui Dumnezeu este Adevărul veşnic. Ţineţi-vă de El! Staţi pe El şi cu El, fiindcă este Viaţa. Credeţi-L din toată inima.

Prietene păcătos, ai acceptat vreodată aceasta?  Aş fi vrut să mai am încă vreo două ore la dispoziţie. L-ai acceptat? Dacă nu, acum este timpul s-o faci. Dacă nu poţi, nu vei intra cu nici un chip în Împărăţia lui Dumnezeu. Nu te va ajuta nici un fel de experienţă, nici faptul că ai umblat la o biserică sau ai aparţinut de vreo lojă. Este bine că aparţii şi că mergi la o biserică, nu am nimic împotrivă la aceasta, sau poate te bazezi pe merite personale, ceea ce este frumos; poate te bazezi pe meritele mamei tale, etc., dar trebuie să fii tu însuţi în acest legământ cu Dumnezeu, fiindcă numai aşa vei fi părtaş la aceeaşi experienţă. Tu trebuie să fii în legământul lui Dumnezeu.

În urmă cu patruzeci sau cincizeci de ani, ţinutul din est a fost străbătut de un evanghelist vestit , pe nume Daniel Curry. Poate aţi auzit de el. Într-o noapte a avut un vis, a visat că a murit şi s-a dus la cer, iar când a ajuns la poartă, paznicul de la intrare l-a întrebat:

„Cine s-a apropiat de poartă?”

„Sunt eu, evanghelistul Daniel Curry. Eu m-am apropiat de poartă. Am câştigat multe suflete pentru Domnul Isus, iar acum am venit la această poartă ca să primesc răsplata Vieţii veşnice.”

„Un moment, domnule Curry”, a spus paznicul. Apoi s-a dus şi s-a uitat într-o carte, iar când s-a întors înapoi, i-a zis: „Îmi pare rău, domnule Curry, dar numele tău nu este aici. Deci, nu pot să te las înăuntru.”

„Domnule, cred că ai greşit. Mai uită-te o dată.”

Portarul s-a uitat încă o dată, iar când a venit înapoi, i-a zis:

„Îmi pare rău, dar nu poţi intra înăuntru, pentru că numele tău nu este aici. Tot ce poţi face acum, este să faci apel la Tronul alb de Judecată.”

„Păi, dacă numele meu nu este acolo, va trebui să fac apel la judecata de la Tronul alb.”

Şi spunea că a început să meargă prin spaţiu, şi a mers, şi a mers, iar cu cât înainta  se făcea tot mai luminos şi mai luminos. După un timp s-a făcut o lumină foarte mare, dar nu venea dintr-un anumit loc, ci era o Lumină mare, de milioane de ori mai mare decât soarele. Spunea că a mers încet, tot mai încet şi mai încet, până când s-a oprit.

Apoi a auzit un Glas pătrunzător care suna de undeva din veşnicii şi care a spus: „Daniel Curry, ai minţit vreodată cât ai fost pe pământ?”

El a spus: „Eram gata să spun: „Nu, Domnul meu”, dar în prezenţa acelei Lumini mi-am dat seama că am prezentat multe lucruri într-o lumină falsă.”

Glasul a continuat: „Daniel Curry, ai furat cât timp ai fost pe pământ?”

„Din nou eram gata să spun: „Nu, Doamne, am fost un om cinstit, un evanghelist”, dar în prezenţa acelei Lumini mi-am amintit câteva afaceri necurate pe care le-am făcut.”

Frate, poate acum aceste lucruri nu înseamnă mare lucru pentru tine, dar în prezenţa acelei Lumini…

Tu zici: „Ei bine, eu merg la biserică, predicatorule, şi aceasta este suficient.” Dar când vei ajunge în prezenţa acelei Lumini, vei vedea că vei avea nevoie de mai mult de atât.

El a spus: „Daniel Curry, ai fost desăvârşit când ai trăit pe pământ?”

„Nu, Doamne, nu am fost”. Şi a urmat o tăcere… Se pregătea să audă un tunet puternic, în timp ce simţea că oasele i se duceau de la loc şi îşi zicea: „Acum voi auzi Glasul ca de tunet care va spune: „Pleacă de la Mine, fiindcă numai cei desăvârşiţi ajung aici! Pleacă în focul veşnic care a fost pregătit pentru diavol şi îngerii lui!”

„Aşteptam să aud aceasta”, spunea el, „dar în schimb am auzit cel mai dulce Glas din câte există. Nici măcar o mamă nu ar putea vorbi cu atâta blândeţe şi dragoste.”

„M-am întors să văd cine era şi am văzut cel mai dulce chip, mai dulce decât chipul oricărei mame. Nu am văzut în viaţa mea nici un chip pe care aş putea să-l compar cu Acela. El a venit până lângă mine, m-a îmbrăţişat şi a spus: „Tată, într-adevăr Daniel Curry nu a fost desăvârşit pe pământ, dar a stat de partea Mea, iar acum stau Eu de partea lui, în cer.”

Mă întreb cine va sta pentru tine? Să ne gândim la aceasta în timp ce ne rugăm. Gândiţi-vă la aceasta. Cine va sta de partea ta?

Tată ceresc, în acest moment solemn, după ce această audienţă a aşteptat, a stat în ploaie şi a ascultat, după multe ore de condus, le cer tuturor să se gândească la aceasta: „Eu de partea cui stau, şi cine va sta de partea mea?”

Tată, în acest moment solemn care a cuprins fiinţele noastre, în timp ce suntem conştienţi că va trebui să ajungem acolo, deoarece „oamenilor le este rânduit să moară o singură dată, iar după aceea vine judecata.” (Evrei 9.27), o, cum aş vrea ca El să stea de partea mea! Am putea ajunge acolo înainte să vină dimineaţa, şi ştim un singur lucru: că toţi va trebui să stăm acolo. Îngăduie ca în acest moment de adâncă sinceritate, în timp ce ne plecăm înaintea Ta, Duhul Sfânt să atingă fiecare inimă.

Nu avem loc să facem o chemare la altar, dar nici nu este nevoie de aceasta, pentru că tot ce trebuie să faci este să recunoşti că eşti un păcătos şi ai nevoie de Hristos. Prietene, dacă recunoşti aceasta şi vrei ca Domnul să stea de partea ta, nu vrei să iei poziţie pentru El, în seara aceasta?

El a spus în Cuvântul Său: „Cine aude cuvintele Mele şi crede în Cel ce M-a trimis, are Viaţa veşnică.” (Ioan 5.24).

Fie ca Duhul Sfânt să vegheze asupra noastră, în timp ce ne rugăm cu ochii închişi. Aţi vrea să ridicaţi mâna şi să spuneţi: „Doamne, mi-am ridicat mâna ca dovadă că vreau să stau serios de partea Ta.” Câţi vor să ridice mâna? Dumnezeu să vă binecuvânteze. Fiţi binecuvântaţi.

Cineva de acolo, de la balcon, spune: „Frate Branham, eu nu sunt creştin. Merg la biserică, dar îmi dau seama că nu sunt creştin, pentru că atunci când a venit vremea să stau de partea lui Hristos, nu am avut curajul s-o fac şi I-am întors spatele. Când oamenii spun glume, când spun acele lucruri vulgare în birou, în vecini sau la acele petreceri, nu încerc  să-i corectez. Nu sunt creştin, frate Branham, şi Dumnezeu ştie aceasta. Acum îmi arăt însă poziţia prin ridicarea mâinii, şi spun: „Dumnezeule, ai milă de mine, fiindcă vreau să fiu creştin. În seara aceasta iau poziţie pentru Tine, fiindcă vreau ca în ceasul morţii, când voi trece Râul, să fii de partea mea.”

Mai vrea să ridice mâna cineva? Ridicaţi-o acum. Dumnezeu să vă binecuvânteze. Altcineva?

„Îl accept pe Hristos şi ştiu că şi El mă va accepta pe mine, dacă voi lua această poziţie în seara aceasta, şi prin harul lui Dumnezeu îmi voi ţine promisiunea faţă de El.” Mai este cineva?

În ordine. Haideţi să ne rugăm pentru cei care au ridicat mâna.

Dumnezeule Tată, Ţi-i încredinţez Ţie şi Te rog să Te înduri de ei… Eu ştiu că ai făcut-o, pentru că Cuvântul Tău nu poate cădea. Tu ai spus: „Nimeni nu poate veni la Mine dacă nu-l atrage Tatăl”, şi: „Tot ce-Mi dă Tatăl va ajunge la Mine şi Eu le voi da Viaţa veşnică.”

Tu ai promis că-i vei învia în ziua de apoi. Când trupul acesta va fi distrus şi se va întoarce înapoi, la elementele pământului, Tu le vei aduna împreună, iar într-o zi le vei transforma într-un bărbat tânăr sau într-o femeie tânără. Atunci, în nările lor va fi suflat un Duh nemuritor şi ei vor trăi împreună cu mama, cu tata şi cu sfinţii de sus. Vom fi cu toţii împreună. Îndură-Te, Doamne, pentru că Te rog aceasta în Numele lui Isus. Amin.

Domnul să vă binecuvânteze pentru că v-aţi arătat poziţia. Dumnezeu v-a văzut şi vă cunoaşte poziţia.

S-a făcut târziu. Întotdeauna întârzii. M-am întins prea mult şi n-am ajuns la textul meu. Probabil îmi ia prea mult timp. Este foarte greu să mă rog pentru bolnavi  după ce predic, deoarece predicarea se face sub o ungere, iar ca să ai vedenii este nevoie de o altă ungere. Predicarea aduce bucurie, pe când vedeniile scot puterea afară din tine. Aceasta fac ele.

Câţi de aici n-au mai fost într-una din adunările mele? Ridicaţi mâinile. În ordine.

Acum vom chema rândul de rugăciune. Dar înainte de aceasta, aş vrea să am atenţia voastră. Eu nu pretind că sunt un vindecător, şi nu cred că există vreun vindecător în lume, chiar dacă este predicator, evanghelist, doctor sau orice altceva. Nimeni nu poate vindeca în afară de Dumnezeu care este singurul Vindecător. Chiar şi fraţii Mayo recunosc că ei nu sunt vindecători. Ei spun că asistă natura: aşază oasele la loc, cos răni, scot afară părţile rele, etc., dar Dumnezeu este Vindecătorul. Dumnezeu este singurul Vindecător.

Nici Isus Hristos nu a spus că El este Vindecătorul, ci a spus: „Nu Eu fac aceste lucrări, ci Tatăl Meu, care locuieşte în Mine, El face aceste lucrări.” Credeţi aceasta?

Bine. Atunci vreau să vă întreb ceva. Ce este vindecarea? Acum fiţi atenţi. Vindecarea este credinţa voastră personală în lucrarea terminată de la Calvar a Domnului nostru Isus Hristos. Ceea ce a făcut El la Calvar, a răscumpărat mântuirea şi vindecarea voastră. Cei care au ridicat mâna mai înainte, nu au fost mântuiţi acum, ci aceasta s-a realizat cu o mie nouă sute de ani în urmă, la Calvar. Acum, ei au acceptat-o ca dar de la Dumnezeu.

Eu am fost aproape orb; nu mai vedeam din cauza astigmatismului pe care îl aveam. Umblam cu nişte ochelari atât de groşi şi trebuia să fiu condus, dar acum pot să citesc ziarul de la o depărtare de cinci picioare. De ce? Este doar harul lui Dumnezeu, fiindcă L-am acceptat pe Isus ca Vindecătorul meu.

În urmă cu mulţi ani, medicii au renunţat la mine şi nu mi-au mai dat nici o şansă la viaţă. I-au spus tatălui meu că voi muri în trei minute. Atunci mi s-a arătat Domnul Isus şi L-am acceptat ca Vindecătorul meu. În vremea aceea eram doar un băiat păcătos, dar acum, la patruzeci şi şapte de ani, sunt într-o stare de sănătate perfectă. Aceasta este proprietatea noastră, ne aparţine.

Credeţi că Isus Hristos este Acelaşi ieri, azi şi în veci, aşa cum spune Biblia? Spune Biblia că El este Marele nostru Preot care poate fi atins prin simţirea neputinţelor noastre? Dacă Isus Hristos este Acelaşi ieri, azi şi în veci, aş vrea să vă întreb ceva. I-a vindecat pe oameni, ieri? Da? El a spus: „Eu fac doar ce Îmi arată Tatăl să fac.” Aceasta este pentru noii veniţi: „Adevărat, adevărat vă spun că Fiul nu poate face nimic de la Sine.”

Când a trecut pe lângă mii de neputincioşi, şchiopi, orbi, uscaţi, la scăldătoarea de la Betesda… În dicţionarul grec scrie că cuvântul „o mulţime” se referă la cel puţin două mii de oameni. Deci, peste două mii de oameni aşteptau acolo tulburarea apei, iar Isus a trecut prin mijlocul lor, dar nu S-a oprit la niciunul, ci a mers drept la un om care stătea pe o targă şi avea probabil probleme cu prostata sau poate tuberculoză. I-a lăsat deoparte pe toţi ceilalţi, şi l-a vindecat numai pe omul acela. Apoi a plecat.

 Mai târziu, când oamenii I-au pus întrebări, El a răspuns: „Nu fac nimic de la Mine.” Câţi ştiu că Biblia spune aceasta? El a spus că „Fiul face întocmai ce vede pe Tatăl făcând.”  A spus aceasta? Sigur că da. (Ioan 5.19).

Într-o zi, a venit la El, Filip, şi a fost salvat, aşa că s-a dus după prietenul său, Natanael şi l-a găsit sub un pom. Am mai vorbit despre aceasta, în urmă cu două zile. Noi am putea merge prin toată Scriptura, dar aici este ceva important.

Când Natanael a ajuns în prezenţa lui Isus, El i-a zis:

„Iată cu adevărat un israelit în care nu este vicleşug.”

„De unde mă cunoşti?” I-a zis Natanael.

Drept răspuns, Isus i-a zis: „Te-am văzut mai înainte ca să te cheme Filip, când erai sub smochin.”

 Cum a putut să-L vadă Isus la treizeci de mile depărtare, după deal? Şi Natanael I-a zis:

„Rabbi, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu…”

Aceasta este atitudinea corectă a unui adevărat evreu credincios: „Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, Tu eşti Împăratul lui Israel!”

Drept răspuns, Isus i-a zis: „Pentru că ţi-am spus că te-am văzut sub smochin, crezi? Lucruri mai mari decât acestea vei vedea.” (Ioan 1.47-50).

El le-a spus de multe ori, oamenilor care au venit la El, cine erau.El a ştiut unde era peştişorul cu bănuţul în gură; a ştiut unde se aflau cei doi măgari, unde se întâlneau cele două drumuri. El a ştiut, pentru că Tatăl I-a arătat multe lucruri…

Într-o zi, s-a apropiat o femeie, s-a atins de El, apoi s-a retras şi s-a aşezat jos. Dar El a întrebat: „Cine M-a atins?”

Atunci Petru I-a zis: „Doamne, toată lumea Te atinge.”, Dar Isus a răspuns: „Am simţit că din Mine a ieşit o putere.” Apoi a privit în jur, a găsit-o pe femeie, i-a spus despre scurgerea de sânge pe care o avea, şi i-a zis: „Credinţa ta te-a mântuit. Nu Eu am făcut-o; Eu nu am avut nici o vedenie, dar credinţa ta te-a salvat.” Este adevărat? Credinţa ta! Atunci, femeia a căzut jos la picioarele Lui şi a mărturisit tot.

Deci, ea L-a atins. Credeţi că şi voi puteţi să-L atingeţi în seara aceasta? Dacă Isus este Acelaşi ieri, azi şi în veci, trebuie să aibă acelaşi fel de atingere. Biblia spune că El este Marele Preot al mărturisirilor noastre. El poate fi atins prin simţirea neputinţelor noastre. Voi puteţi să-L atingeţi în acelaşi fel, pentru că El este Acelaşi şi astăzi, nu a fost doar atunci.

Dacă Isus a înviat din morţi, El are acelaşi principiu, aceeaşi putere, aceeaşi atitudine. El este acelaşi Isus, pentru că altfel această Biblie este greşită, iar eu sunt un martor mincinos, aceşti predicatori de aici sunt nişte martori mincinoşi şi mărturia voastră este mincinoasă.

Astăzi există sute şi sute de religii. Fratele Cook care stă aici… Îţi mulţumesc pentru cartea ta, frate Cook. Am căutat-o, dar mi-a fost trimisă în cameră. Treizeci şi şapte de ani în India. El vă poate spune multe despre sutele de religii false, de acolo, care Îl resping pe Hristos. Dar există o singură credinţă, şi aceasta este credinţa în Isus Hristos, care poate dovedi că El este viu, şi aceasta nu prin psihologie sau emoţii. Dacă batem din palme şi strigăm, să ştiţi că aşa fac şi mahomedanii şi budiştii. Mahomedanii intră într-o asemenea transă încât îşi bagă aşchii în degete, fără să simtă, iau o săgeată şi o bagă prin nas sau prin cap şi o scot pe partea cealaltă fără să păţească nimic.

În Lozane, Elveţia, am văzut pe cineva care şi-a băgat o sabie în trup şi a scos-o pe partea cealaltă. Un medic l-a examinat şi a turnat apă pe partea aceasta şi a curs pe partea cealaltă, iar când a scos sabia afară nu a curs nici o picătură de sânge; toate acestea le-a făcut fiind în transă. Aşa este. Dar ei nu pot vindeca, nu pot îndepărta păcatul şi nu pot dovedi învierea. Pot dovedi o psihologie, dar nu învierea.

Sunt tot felul de ismuri, dar este o singură credinţă creştină adevărată, iar Autorul acelei credinţe este Isus Hristos. El a murit şi a înviat, iar înainte de moartea Sa, a spus: „Lucrările pe care le fac Eu, le veţi face şi voi; ba încă mai multe decât acestea.” Ştiu că traducerea King James spune: „lucrări mai mari”, dar în original scrie „mai multe”. Vor fi mai multe, pentru că El va fi în Biserica Sa de pretutindeni. „…veţi face mai multe decât acestea, pentru că Eu Mă duc la Tatăl.

Peste puţină vreme, lumea nu Mă va mai vedea, dar voi Mă veţi vedea, pentru că Eu voi fi cu voi şi în voi, până la sfârşitul lumii.”

„Duceţi-vă în toată lumea şi demonstraţi puterea Duhului Sfânt la orice făptură. Aceste semne îi vor urma pe cei ce cred.” Până unde? În toată lumea. La cine să vestească? La orice făptură.

Două treimi din lume nici n-a auzit de Numele lui Isus, dar Evanghelia este vestită şi va fi vestită până când va veni Isus. Apoi, Duhul va fi ridicat împreună cu tot Trupul; cei răscumpăraţi prin Sânge se vor aduna împreună cu Mirele, ca Soţ şi soţie, ca Împărat şi împărăteasă şi vor sta pe tronul lui David, de unde vor conduce tot pământul.

Dacă ceea ce vă spun este adevărat şi Isus va veni pe această platformă şi va produce acelaşi fel de Viaţă şi va face aceleaşi lucrări pe care le-a făcut când a fost pe pământ, Îl veţi accepta pentru ceea ce aveţi nevoie? Vreţi să ridicaţi mâinile spre El şi să spuneţi: „Îl accept pentru nevoile mele!”? În ordine. Domnul să vă binecuvânteze.

Cineva zice: „Frate Branham, nu te temi să faci o asemenea afirmaţie?”

Nu, domnule! Nu mă tem pentru că aceasta este promisiunea pe care a făcut-o El. Orice altceva este minciună, dacă este în opoziţie cu ceea ce a spus El. Aşa a spus Dumnezeu şi aceasta-i tot. Este un dar, iar când te predai Duhului Sfânt…

Dumnezeu este Acelaşi, Isus este Acelaşi şi face aceleaşi lucrări. El este la fel de viu şi lucrează în voi la fel ca atunci când a fost aici pe pământ. Ce a spus când era pe pământ? „Voi sunteţi mlădiţele.”  Este adevărat? Ce sunteţi voi? Mlădiţele. Dar El? „Eu sunt Viţa”, a spus El. (Ioan 15.5).

Viţa nu face roade, este adevărat? Cui îi vorbeşte El? Bisericii. „Eu sunt Viţa, voi sunteţi mlădiţele.” Mlădiţele primesc putere, Viaţă din Viaţa Viţei, de aceea Isus nu are în seara aceasta pe pământ alte buze decât pe ale mele şi pe ale voastre. Nu are alţi ochi decât pe ai mei şi pe ai voştri. El ne dă putere, iar noi aducem la suprafaţă Viaţa Lui din noi. Dacă se predică Evanghelia prin buze sau sunt vedenii prin ochi, dacă se pun mâinile peste bolnavi, sau orice ar fi, Hristos lucrează prin mlădiţele Bisericii, fiecare slujbă fiind înflăcărată de prezenţa Lui.

Nu este minunat? Acum vom vedea dacă v-am spus adevărul sau nu, pentru că Dumnezeu nu va legitima niciodată o minciună. Voi ştiţi aceasta. Eu v-am spus Adevărul, iar Dumnezeu este obligat să-l adeverească.

Haideţi să ne rugăm.

Tată ceresc, Te rog să mă ajuţi şi să ajuţi această audienţă. Nu contează cât de mult cred eu; este nevoie să creadă şi ei, fiindcă credinţa lor este cea care aduce prezenţa Ta, ca să primească ceea ce au nevoie.

Tu, Cel în care locuia plinătatea dumnezeirii, Te-ai dus în ţinutul Tău, dar oamenii nu au crezut, ci au spus: „Păi, acesta nu are nici o educaţie! De unde ştie El aceste lucruri? De unde a venit? De unde are această înţelepciune? Nu este tatăl Lui, tâmplarul, cu noi şi mama Lui şi fraţii Lui, nu sunt toţi aici?” Şi Biblia spune că „n-a făcut multe minuni în locul acela din pricina necredinţei lor.” (Matei 13.58).

Tu eşti Acelaşi ieri, azi şi în veci. Dumnezeule, îndepărtează toată necredinţa de la noi şi ajută-ne să ne predăm Duhului Sfânt, astfel încât să fie vindecat fiecare bolnav şi fiecare suferind. Îndură-Te, Dumnezeule, fiindcă Te rugăm în Numele lui Hristos. Amin.

Acum voi chema rândul de rugăciune şi ne vom grăbi cât vom putea de tare. Staţi liniştiţi şi nu vă mai agitaţi în jur, pentru că îi deranjaţi pe toţi.

Haideţi să începem să chemăm de la numărul unu…

… Unul este fundamentalist, iar celălalt este penticostal. Fundamentaliştii ştiu că sunt în Hristos, dar nu au credinţă, în timp ce penticostalii au primit Duhul Sfânt şi au multă credinţă, dar nu ştiu cine sunt. Dacă i-aş putea aduna împreună…

Este ca un om care are bani la bancă, dar nu ştie să scrie un CEC; celălalt ştie să scrie un CEC, dar nu are bani în bancă. Dacă am putea aduce împreună credinţa penticostală şi fundamentalismul, ar începe Mileniul, pentru că Biserica   s-ar ridica în picioare, iar Dumnezeu Îşi va culege roadele.

O prorocie trebuie să fie judecată de judecători înainte de a fi spusă bisericii. Darul prorociei este un dar în biserică şi în seara aceasta poate fi peste unul, iar mâine seară poate fi peste altul. Dar un Profet se naşte din pântecele mamei lui ca profet.

Biblia spune că Ioan Botezătorul era un profet şi a fost văzut de Isaia cu şapte sute doisprezece ani înainte: „Un glas strigă: „Pregătiţi în pustie calea Domnului, neteziţi în locurile uscate un drum pentru Dumnezeul nostru!” (Isaia 40.3). Este adevărat?

Şi Moise s-a născut tot profet. Cred că despre Zaharia sau Ieremia spune Biblia, adică Dumnezeu: „Mai înainte ca să te fi întocmit în pântecele mamei tale te cunoşteam şi mai înainte ca să fi ieşit tu din pântecele ei, Eu te pusesem deoparte şi te făcusem proroc al neamurilor.” (Ieremia 1.5).

Vedeţi? „După ce a vorbit în vechime părinţilor noştri prin proroci, în multe rânduri şi în multe chipuri, Dumnezeu,

la sfârşitul acestor zile, ne-a vorbit prin Fiul.” (Evrei 1.1,2). Deci, în biserică vine un dar prin care prorocim, vorbim în limbi, tălmăcim, ne punem mâinile peste bolnavi.

Aş vrea să am suficient timp ca să vă pot povesti despre minunile pe care le-am văzut. Când Duhul a venit peste oamenii aceia neînsemnaţi şi i-a îndemnat s-o facă, şi-au pus mâinile peste bolnavi şi bolnavii au fost vindecaţi, pentru că L-au ascultat.

Acum vă rog să fiţi respectuoşi. Băiete, te rog să începi să cânţi „Crede numai”. Este ceva deosebit cu cântecul acesta. L-am auzit cântat în aproape orice limbă de sub cer; l-am auzit cântat de mii de păgâni care s-au adunat, şi-au ridicat mâinile şi au cântat cu toţii: „Crede numai!” Acest cântec a fost scris de un prieten bun, Paul Rader, care acum este la Domnul.

Când era pe patul morţii, cei de la Institutul Biblic Moody,  au trimis un quartet la el acasă, în California. Corul acela micuţ a început să cânte: „Mai aproape, Doamne, de Tine.” Câţi dintre voi au auzit de Paul Rader? Desigur. El avea un puternic simţ al umorului, iar când ei au început să cânte acele cântări, i-a întrebat: „Cine moare aici, eu sau voi? Ridicaţi perdelele acelea şi cântaţi-mi nişte cântece Evanghelice vioaie!” Şi ei au început să cânte, iar Paul a întrebat: „Unde este Luke?” Luke şi Paul au fost nedespărţiţi, cum sunt eu cu fiul meu, Billy Paul. Ei erau fraţi, şi Luke stătea în camera cealaltă pentru că nu voia să-şi vadă fratele murind.

L-au adus la Paul, iar el i-a zis: „Unde eşti, Luke?” Şi a adăugat: „Luke, frate, noi am venit multă vreme împreună, dar gândeşte-te că peste cinci minute voi sta în prezenţa lui Isus Hristos, îmbrăcat în neprihănirea Lui.” Spunând aceasta, a strâns mâna lui Luke şi a plecat să se întâlnească cu Dumnezeu.

O, aş vrea să plec şi eu în felul acesta! Aşa este. Să plec şi eu aşa când mi se vor sfârşi zilele aici.

Paul a scris cântarea aceasta, odată când am avut o adunare mare la Fort Wayne. Nu m-am putut abţine să nu plâng, când am auzit-o  şi ştiu că într-o zi îl voi vedea pe Paul din nou.

În ordine.

„Crede numai, crede numai,

Toate lucrurile sunt posibile,

Crede numai.”

Haideţi să privim cum va coborî Domnul Isus pe coridoarele cerului. Eu am vorbit pentru El, iar acum am închis Cartea, fiindcă este timpul Lui ca să vorbească. Dacă El va adeveri ce v-am spus, şi voi nu veţi crede, sunteţi nişte păcătoşi. Ce este păcatul? Necredinţa. Mergeţi şi nu mai păcătuiţi, ca să nu vi se întâmple mai rău!” Nu vă îndoiţi, ci credeţi!

Să începem…

Doamna aceasta este o străină pentru mine. Eu nu o cunosc, dar mă bucur că prima persoană chemată în seara aceasta este o femeie. Mă bucur pentru că avem un tablou în Biblie…

… Prieteni, noi nu ne jucăm de-a biserica, pentru că aici este Biserica. Dumnezeu să aibă milă! Noi suntem la capătul drumului, iar acesta este semnul zilelor din urmă. Fie ca Dumnezeul cerului să ne ajute în seara aceasta, fiindcă în ziua judecăţii nu vom avea nici o scuză.

Dumnezeu să Se îndure, dacă va binevoi. Eu nu spun că El o va face, dar dacă va face din nou ceea ce a făcut când era pe pământ, nu veţi mai avea nici o scuză. În ce vă priveşte pe cei care Îl iubiţi, voi vă veţi bucura şi veţi fi fericiţi, deoarece religia voastră este corectă şi Hristos a înviat din morţi. Domnul să vă binecuvânteze.

 Acum, am să-i rog pe inginerii de sunet să regleze microfonul, deoarece atunci când mă cuprinde ungerea, nu-mi dau seama cât de tare vorbesc, fiindcă este o altă dimensiune.

Dacă de exemplu, aş spune: „Femeie, tu eşti bolnavă!”, aţi putea spune că am ghicit. „Şi vei fi vindecată!” Aţi putea spune că am ghicit şi aceasta, dar ce se întâmplă dacă El îmi va descoperi ceva ce s-a întâmplat? Atunci vei şti dacă ceea ce îţi spune este adevărat sau nu.

Doamnă, crezi că El a înviat din morţi? Crezi că El este Acelaşi în fiecare lucrare a Sa? Tu ai venit aici pentru că ai o problemă, şi ştii că eu nu te cunosc şi nu ştiu nimic despre tine. Dar dacă El îmi va descoperi de ce ai venit aici, cum a făcut cu femeia care s-a atins de El… Dacă îmi va spune care este problema ta, vei şti dacă este adevărat sau nu. Dacă o va face, Îl vei accepta şi vei crede, ştiind că fratele tău nu are de unde să ştie acest lucru? Deci tu vei fi judecătoarea a ceea ce ţi se va spune.

Tu eşti conştientă că se întâmplă ceva, din cauză că între tine şi mine este o Lumină care se mişcă înainte şi înapoi. Continui să vorbesc cu femeia pentru că Lumina nu S-a aşezat încă peste ea. S-a întâmplat ceva… Nu ştiu ce, dar nu cred că a fost îngerul… A fost o lumină. Dacă cineva a declanşat camera, vă rog să nu o mai faceţi. Îngerul este o Lumină şi eu încerc s-o urmăresc prin sală, iar lumina aceasta, m-a scos afară din vedenie. Înţelegeţi? Să nu mai faceţi aceasta. Ştiu că nu ai vrut, dar poţi face fotografii înainte de momentul acesta şi după aceea. Fiţi respectuoşi.

Haide să vorbim din nou. Ce fac eu? Încerc să fac acelaşi lucru pe care l-a făcut Isus când a vorbit cu femeia de la fântână. El i-a zis:

„Dă-Mi să beau.” Oare de ce i-a spus aceasta? De ce i-a trimis pe ucenici de acolo? Tatăl L-a trimis acolo, iar El i-a trimis pe ucenici ca să rămână singur. De ce a contactat duhul femeii?

„Dă-Mi să beau”, i-a zis El, iar ea a răspuns:

„Nu se cade ca tu, un evreu, să ceri apă de la o samariteană, pentru că între noi nu sunt nici un fel de legături!” Acolo era discriminare rasială, aşa cum este astăzi între albi şi negri.

Şi ce i-a răspuns El?

„Dacă ai şti cu Cine vorbeşti, tu Mi-ai cere de băut.”

„Dar fântâna este adâncă şi nu ai cum să scoţi apă!” Şi conversaţia a continuat. Ce se întâmpla? Acolo era un Om umplut cu Duhul lui Dumnezeu şi o femeie care avea nevoie de ajutor, iar El i-a contactat duhul şi a ştiut care era problema ei.

Voi sunteţi cei care controlaţi aceasta, nu eu. Eu încerc să vă aduc gândul la Hristos. Dacă Dumnezeu va face aceasta, veţi crede cu toţii, din toată inima? Fie ca El să Se îndure.

Văd că femeia vine din alt oraş. Ea are o umflătură la sân. Acesta este adevărul. Te temi că este cancer şi L-ai rugat pe Dumnezeu să te ajute să ajungi în rândul acesta de astăzi. Soţul tău este predicator. Aşa este, şi te numeşti Brennen. Aşa este. Acum crezi? Îl primeşti din toată inima? Vino aici.

Tatăl nostru ceresc, pentru că umbra morţii este peste această femeie, Te rog în Numele Fiului Tău Isus să Te înduri de ea în seara aceasta şi să îndepărtezi acest diavol bătrân care o supără… O, diavole, tu eşti biruit! Eşti dat pe faţă! Ieşi afară din femeie! Te provoc prin Dumnezeul cel Viu să ieşi chiar acum din ea! Amin.

Dumnezeu să te binecuvânteze, soră. Du-te şi nu te îndoi. Eşti eliberată, dar să nu te îndoieşti!

Ce mai faci? Presupun că suntem străini unul pentru celălalt. Eu nu te cunosc, dar Cineva te cunoaşte şi Acesta este Domnul Isus. Presupun că eşti creştin. Da, eşti creştin, fiindcă Duhul Sfânt Se comportă ca şi cum ai fi fratele meu. Ai venit la mine pentru ajutor. Dacă aş putea, aş face-o, însă eu sunt doar fratele tău care am primit un dar de la Dumnezeu. Cel care poate să te ajute, dacă crezi, este Duhul Sfânt.

Văd că eşti extrem de nervos. Te supără ceva, este o problemă duhovnicească. Vrei să te ridici mai aproape de Dumnezeu. Şi mai este ceva. Ai probleme cu picioarele. Tu eşti predicator. Aşa este. Aceasta este „Aşa vorbeşte Domnul.” Acum crezi? Vino aici.

Dumnezeule scump, Tată, îl binecuvântez pe omul acesta în Numele Domnului Isus Hristos şi Te rog să-i faci bine. Amin. Dumnezeu să te binecuvânteze, frate.

Doamna care stă cu mâna ridicată în rândul al doilea… chiar acolo în spate. Şi tu te rogi pentru o creştere spirituală, nu-i aşa? Tu eşti conştientă că aici se întâmplă ceva, aşa-i? Audienţă, poţi vedea aceasta? Vedeţi Lumina de culoarea smaraldului, de deasupra doamnei de acolo? Iată-o! Ea se roagă ca Dumnezeu s-o ajute, să-i dea un ajutor spiritual, pentru că Îl caută pe Dumnezeu. Aşa este. Doar crede. Ridică mâna spre Dumnezeu, doamnă. Sus de tot. Vrei să pui mâna peste doamna de lângă tine, care are artrită şi vrea să fie vindecată?

Este gata, soră! Crezi, doamnă? Tu, de lângă ea, te rogi pentru un băieţel. Da. Ridică-te puţin. Acolo este un băiat care priveşte încoace şi se roagă şi el.

Doamna de lângă cea cu pălărie albă… Da, vreau să te văd. Ridică-te şi uită-te puţin la mine. Crezi că sunt prorocul Lui? Dacă Dumnezeu îţi va descoperi pentru ce te rogi, vei crede? Ei bine, boala de stomac te va părăsi. Crezi din toată inima că Isus te poate face bine şi vei avea ceea ce ai cerut? Crede din toată inima. Plecaţi-vă capetele.

Tată ceresc, Te rog în Numele lui Hristos să împlineşti dorinţa inimii ei în timp ce osândesc acest diavol în Numele lui Isus Hristos. Amin. Domnul să te binecuvânteze. Să crezi!

Dar tu, crezi din toată inima, doamnă? Eu sunt un străin pentru tine. Vin de peste tot. Fiţi respectuoşi şi staţi fiecare în rugăciune. Voi toţi sunteţi oameni şi fiecare aveţi un duh care face presiune acum. Vedeţi? Vedeniile vin de peste tot şi este foarte greu să le stăpânesc.

Doamnă, aş vrea să vorbesc puţin cu tine. Uită-te la mine. Spun aşa cum i-au spus Petru şi Ioan ologului de la poarta numită „Frumoasă”: „Uită-te la noi!” Aceasta înseamnă: „Fii atent la noi!” Tu suferi cu picioarele. Aşa este. Acum, fiindcă am duhul tău sub controlul Duhului Sfânt, văd că mai ai ceva pe inimă. Aceasta nu te mulţumeşte.

Văd o apă cu valuri care se rostogolesc. Este marea. Tu te rogi pentru cineva… pentru cineva de peste ocean. Este un fiu. Acest fiu este în Italia şi are probleme cu stomacul; trebuie să fie operat de urgenţă. Băiatul este păcătos şi tu te rogi pentru sufletul lui. Aceasta este „Aşa vorbeşte Domnul!” Crezi aceasta?

Tată scump, îmi pun mâinile peste această femeie în Numele Preaiubitului Tău Fiu, Domnul Isus, şi cer să primească ceea ce a cerut, în Numele lui Hristos. Amin.

Du-te şi să nu te îndoieşti de El, doamnă. Lumina este în jurul tău şi poţi primi ceea ce ai cerut. Crezi? Să ai credinţă în Dumnezeu. Amin.

El a spus: „Cine crede…” (în limba engleză scrie: „Dacă poţi crede…”).

În ordine, tinere. Îl crezi pe Dumnezeu? Crezi că Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu pe care El L-a înviat din morţi? Crezi că lucrarea pe care o vezi aici, vine de la Dumnezeu? Crezi că sunt slujitorul Lui? Crezi că Cuvântul pe care L-am predicat este adevărul? Dacă crezi, poţi fi ajutat, pentru că aşa a promis El.

Tu suferi de o stare nervoasă. O ai de când erai la şcoală. Odată, când veneai de la şcoală, te-ai speriat de un câine care ţi-a tăiat calea. Aceasta s-a întâmplat cu mulţi ani în urmă. Aşa este. La şcoală îţi ţineai cărţile foarte aproape, fiindcă nu vedeai bine, iar învăţătorul ţi le împingea să le ţii mai departe.

De asemenea, văd că te mai gândeşti la cineva care este în această sală. Este mama ta. Crezi că Domnul poate să-mi spună ce problemă are? Vei crede? Ea are astmă. Aşa este. Acum crezi că sunt prorocul lui Dumnezeu?

Te rogi şi pentru soţia ta. Crezi că Dumnezeu poate să-mi spună şi care este problema ei? Are ceva la degete: i se îngălbenesc, se umflă şi îi cad unghiile. Este adevărat? Acum crezi? Atunci, du-te şi primeşte ce ai cerut. Să ţi se facă după credinţa ta, în Numele lui Hristos.

Ce faci, crezi din toată inima? Tu ştii că eu nu te cunosc, dar Dumnezeu te cunoaşte. El ştie totul despre tine. Eşti aici pentru altcineva; este vorba de fiica ta care are o boală femeiască groaznică. O văd mergând la doctor şi ieşind din spital, dar îl aud pe doctor spunând că trebuie operată din nou. Aşa este. Îl accepţi pe Hristos ca Vindecător? Vino aici.

O, Hristoase Dumnezeule, condamn acest diavol şi cer în Numele lui Hristos, ca această femeie să primească binecuvântarea pe care a cerut-o. Amin. Să ai credinţă în Dumnezeu.

Ce mai faci, domnule? Eu nu te cunosc, dar aici este Cineva care te cunoaşte. Acesta este Dumnezeu.

Sus la balcon, în rândul din mijloc, este un domn care are o boală de stomac. Crezi că Dumnezeu te va vindeca şi vei fi bine? Bărbatul cu cămaşa albă şi cravată albastră, cel cu părul cărunt, are o problemă la stomac şi se roagă. Are aciditate. Ridică mâna, domnule. Priviţi! Eşti vindecat. Isus Hristos te face bine. Amin.

Ce mai faci, domnule? Ai credinţă în Dumnezeu? Ai lucrat în condiţii grele şi ai fost otrăvit cu ciment. Domnule G.H. Whitner, poţi merge acasă, fiindcă lucrul acela te va părăsi Amin. Dumnezeu să te binecuvânteze, frate.

Tu crezi, doamnă? Doamna cu rochie roşie. Tu te-ai atins de El. Te-ai rugat, nu-i aşa, soră? Tu suferi de o boală femeiască. Aşa este. El stă lângă tine. Eşti predicatoare. Nu eşti din oraşul acesta, ci din Alabama. Te rogi şi pentru sora ta. Ea nu este aici. Are epilepsie. O văd cum face o criză. Acesta este adevărul. Crede, doamnă! Să-L crezi pe Dumnezeu şi poţi avea ce ai cerut. Amin.

Tu crezi? Dacă poţi crede, totul este cu putinţă. Nici tu nu eşti din oraş, dar crezi? Eşti speriată, nu-i aşa? Urmează să fii mamă şi eşti speriată fiindcă ai o ruptură şi te temi că copilul nu va avea suficientă apă. Doar dacă nu te îndoieşti, vei fi vindecată, doamnă Huffler. Crezi? Cum ştie El cum te numeşti şi cine eşti? Crezi din toată inima? În ordine, doamnă Huffler, atunci du-te acasă şi adu copilaşul pe lume, în pace.

Dumnezeule Atotputernic, o binecuvântez pe această femeie, în Numele lui Isus Hristos. Amin.

Crezi că Dumnezeu va lua diabetul de la tine şi vei fi bine? Atunci du-te, crede din toată inima şi vei fi bine.

Tu eşti tânără pentru artrita şi lucrurile pe care le ai, dar Dumnezeu te poate vindeca. Crezi din toată inima? Atunci, du-te, crede din toată inima şi vei fi bine. Vino aici, fiindcă vreau să-mi pun mâinile peste tine.

Isuse din Nazaret, Te rog s-o vindeci pe femeia aceasta. Amin. Să-L crezi pe Dumnezeu!

Boala ta omoară mii de oameni, dar Dumnezeu poate să te vindece de ea şi să fii bine. Crezi aceasta? Sunt mulţi care suferă de această boală de inimă.

Acolo, în rândul din faţă… Nu eşti aici pentru tine, ci pentru un prieten care trăieşte în Georgia. Şi tu ai o boală de inimă, dar dacă crezi, poţi fi vindecat.

Bărbatul cu cămaşă roşie care se uită la mine… Te rogi, nu-i aşa? Eşti un predicator al Evangheliei, suferi de o stare nervoasă, te-ai rugat lui Dumnezeu şi I-ai zis: „Fă-l să îmi vorbească!” Dacă este adevărat, ridică mâna. Du-te în pace, fiindcă ai primit vindecarea cerută.

La fel şi tu, soră. Să nu te îndoieşti de nimic, ci să crezi din toată inima. Tu ai nevoie de sânge pentru că eşti anemică. Sângele care trece prin faţa mea este foarte subţire, dar crezi că putem merge împreună la Calvar şi să primim o transfuzie de Sânge de la Domnul Isus?

Tată ceresc, Te rog s-o vindeci pe femeia aceasta…

– Amin –