I-A VORBIT DOMNUL DOAR LUI MOISE?

Aş vrea să citesc din Numeri 12.1-8:

„Maria şi Aaron au vorbit împotriva lui Moise din pricina femeii etiopiene pe care o luase el de nevastă; căci luase o femeie etiopiană.

Şi au zis: „Oare numai prin Moise vorbeşte Domnul? Nu vorbeşte oare şi prin noi?” Şi Domnul a auzit-o.

Moise însă era un om foarte blând, mai blând decât orice om de pe faţa pământului.

Deodată Domnul a zis lui Moise, lui Aaron şi Mariei: „Duceţi-vă, câteşitrei la cortul întâlnirii.” Şi s-au dus câteşitrei.

Domnul S-a pogorât în stâlpul de nor, şi a stat la uşa cortului. A chemat pe Aaron şi pe Maria, şi ei s-au apropiat amândoi.

Şi a zis: „Ascultaţi bine ce vă spun! Când va fi printre voi un proroc, Eu, Domnul, Mă voi descoperi lui într-o vedenie sau îi voi vorbi într-un vis.

Nu tot aşa este însă cu robul Meu Moise. El este credincios în toată casa Mea.

Eu îi vorbesc gură către gură, Mă descopăr lui nu prin lucruri grele de înţeles, ci el vede chipul Domnului. Cum de nu v-aţi temut deci să vorbiţi împotriva robului Meu, împotriva lui Moise?”

Vedeţi? Ei s-au gândit că Moise procedase greşit şi au vrut să-l corecteze, însă Dumnezeu a intervenit imediat şi le-a zis:

„Când va fi printre voi un proroc, Eu, Domnul, Mă voi descoperi lui într-o vedenie sau îi voi vorbi într-un vis, dar lui Moise îi vorbesc gură către gură.” După care a adăugat: „Cum de nu v-aţi temut deci să vorbiţi împotriva robului Meu, împotriva lui Moise?” Şi de îndată ce a plecat Domnul, iată că Maria era plină de lepră. Atunci Aaron a alergat la Moise şi i-a spus ce s-a întâmplat cu sora lor, rugându-l să mijlocească pentru ea ca să nu moară. Dar cu toate că Moise a mijlocit pentru ea, Maria a trebuit să stea afară din tabără timp de şapte zile, pentru a fi curăţită, iar poporul şi-a întrerupt călătoria până când ea a revenit printre ei.

Dumnezeu nu Se schimbă. Puterea Lui este aceeaşi, adică la fel ca înainte de crearea timpului. Apoi, El a vorbit şi la început a fost Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu. Aceasta a fost la început: Cuvântul şi Cuvântul S-a făcut trup şi a locuit printre noi.

Acum Cuvântul S-a întors din nou în Duh şi trăieşte printre oameni, în seara aceasta fiind exact acelaşi Dumnezeu care a trăit de-a lungul epocilor, iar Cuvântul Său are tot atâta efect în inima credinciosului, ca atunci când L-a vorbit prima dată.

El nu Se schimbă niciodată de la cursul Lui, ci merge înainte, se transmite continuu. Astfel,  Dumnezeu a avut totdeauna pe cineva cu care să lucreze şi pe care să se bizuiască. El a creat totdeauna un loc de scăpare pe pământ. Uneori, numărul credincioşilor a scăzut foarte mult, dar El nu a rămas niciodată fără martori, fără cineva care să mărturisească despre El. Eu mă bucur din inimă pentru că şi în oraşul acesta, El are un grup mic prin care poate depune mărturie. Mă bucur pentru că vă place să ascultaţi Evanghelia şi pentru că Îl iubiţi atât de mult pe Domnul Isus, încât veniţi să-L ascultaţi, cu respect.

Nădejdea mea este că la încheierea acestui serviciu, Dumnezeu nu va mai lăsa niciun bolnav printre noi. Mulţi au fost deja vindecaţi; eu am o mulţime de mărturii, dar cred că El va lucra şi în continuare. Chiar acum se petrece ceva, de aceea noi stăm aici şi aşteptăm Cuvântul.

Noi trăim într-un timp în care Evanghelia lui Hristos nu este chiar atât de populară.  Pavel spunea că Evanghelia nu stă doar în cuvinte, ci într-o dovadă dată de Duhul şi de Putere, deci în manifestarea Duhului Sfânt. Este adevărat? Evanghelia nu înseamnă numai cuvânt, deoarece Cuvântul este doar o literă moartă, ceea ce înseamnă că trebuie făcut viu şi adus la împlinire exact aşa cum spune chiar litera că se va întâmpla.

Aceasta este Evanghelia despre care Isus a spus: „Duceţi-vă în toată lumea, şi propovăduiţi Evanghelia la orice făptură.” (Marcu 16.15). Aceasta înseamnă că Evanghelia trebuie propovăduită oriunde, la orice neam. Cu alte cuvinte, în Statele Unite şi peste tot în lume, şi „Cine va crede şi se va boteza, va fi mântuit; dar cine nu va crede, va fi osândit.

Iată semnele care vor însoţi pe cei ce vor crede: în Numele Meu vor scoate draci; vor vorbi în limbi noi;

vor lua în mână şerpi; dacă vor bea ceva de moarte, nu-i va vătăma; îşi vor pune mâinile peste bolnavi, şi bolnavii se vor însănătoşa.” (v.16-18).

Domnul nu a spus: „Mergeţi şi învăţaţi-i Cuvântul”, ci: „Mergeţi şi predicaţi Evanghelia,” iar Cuvântul este începutul sau premergătorul Evangheliei. Cuvântul iese afară, iar Evanghelia – puterea lui Dumnezeu – îl urmează, făcându-L viu. Aceasta este Evanghelia.

Poate cineva nu crede în vindecarea divină, dar eu vreau să vă întreb ceva: ştiţi care a fost prima însărcinare a lui Isus Hristos? Vindecarea divină. Astfel, El a vindecat bolnavii, a înviat morţii, a curăţat leproşii, a scos dracii, etc., şi aceasta fără bani şi fără plată. Aceasta a fost prima însărcinare pe care a dat-o şi apostolilor, Bisericii, pentru că acolo nu au fost numai apostoli.

Poate ziceţi: „Aceste lucruri au fost date numai pentru apostoli.” Mă scuzaţi, dar acolo erau șaptezeci, nu doar doisprezece. Eu am discutat cu cineva, care mi-a zis: „Puterea aceea a venit numai peste apostoli.” Nu este adevărat. Puterea a fost dată tuturor celor care cred. Voi ştiţi că Domnul Isus a trimis șaptezeci de bărbaţi care nu făceau parte dintre apostoli, şi le-a dat putere să facă semne şi minuni. Filip nu era apostol, dar s-a dus în Samaria şi a scos draci, a vindecat bolnavi şi s-a bucurat în Duhul. El era diacon. Vedeţi? Nici măcar nu era predicator, dar semnele urmau slujba lui, ca să dovedească că Puterea lui Dumnezeu însoţea Evanghelia.

Acum, mergeţi în toată lumea şi dovediţi puterea Evangheliei.

Primele cuvinte pe care le-a spus ucenicilor Săi, prima însărcinare pe care le-a dat-o, a fost să vindece bolnavii şi să scoată dracii, iar ultimele cuvinte spuse, ultima însărcinare pe care le-a dat-o, tot Isus Hristos, conform acestei Biblii, a fost: să vindece bolnavii şi să scoată dracii, aşa cum am citit deja în Marcu 16. Imediat după aceea, El a fost luat sus. Acolo este folosită o conjuncţie: „Şi” (în traducerea românească nu apare acest „și”).

„Şi iată semnele care îi vor însoţi pe cei ce vor crede (aici nu scrie: „Iată semnele care vă vor însoţi pe voi (adică pe ucenici), ci: „…pe cei care vor crede”): în Numele Meu vor scoate draci…” şi toate celelalte.

Acestea au fost ultimele cuvinte spuse de  Isus înainte de înălţare; ultimele cuvinte pe care muritorii le-au putut auzi de pe buzele Lui şi, care cuprindeau însărcinarea de a vindeca bolnavii şi de a scoate dracii. Aşa este. Acesta este semnul care-i va însoţi pe cei care predică Evanghelia. Aş vrea să vă întreb ceva, prieteni. Unde s-a ajuns cu predicarea Evangheliei?

Nu cu mult timp în urmă, am avut o mică adunare şi am spus: „Câţi cred?” O, acolo erau cam 300-400 de oameni.

„Câţi cred că aceste cuvinte sunt adevărate? Câţi cred că Isus a spus: „Mergeţi în toată lumea, şi propovăduiţi Evanghelia la orice făptură.Cine va crede şi se va boteza, va fi mântuit; dar cine nu va crede, va fi osândit.”? Toţi ce prezenţi au ridicat mâna.

Aş vrea să văd câţi din cei prezenţi în locul acesta, cred aceste cuvinte? În ordine. „Cel ce va crede şi se va boteza, va fi mântuit; dar cine nu va crede, va fi osândit.” Este adevărat? „Credeţi aceasta?”, i-am întrebat pe acei oameni, iar ei au răspuns: „Sigur că da.” Atunci am continuat: „Apoi El a mai spus că aceste semne îi vor însoţi pe cei ce vor crede: „în Numele Meu vor scoate draci; vor vorbi în limbi noi, îşi vor pune mâinile peste bolnavi şi bolnavii se vor însănătoşi.” Aceasta câţi o credeţi?” Nici o mână nu s-a mai ridicat.

Vedeţi, ei vorbesc, dar stau acolo şi fac ce vor, mergând mai departe liniştiţi pentru că aparţin de biserică. Când însă trebuie să dovedească ceea ce cred, este altceva.

Nu demult, am fost într-un oraş de aici, din America, şi am ţinut o adunare. Era o adunare micuţă, iar oamenii erau cu adevărat înfometaţi. Adevărul este că tu nu poţi hrăni oameni decât dacă sunt flămânzi. Dacă un om se aşează la masă şi mănâncă o friptură mare şi bună, apoi are şi o îngheţată mare, desigur nu va mai fi interesat dacă i-ai oferi ceva de mâncare. Nu ar mai vrea nu-i aşa?

Aceasta-i problema şi cu biserica de azi. Ei nu doresc nimic pentru că nu sunt flămânzi. Am dreptate? Ei doresc plăceri, distracţii şi divertisment. Vor confort şi lux, fără să se gândească la faptul că judecata este tot mai aproape de ei, cu fiecare clipă ce trece. Ei nu pot vedea acest lucru şi nici nu vor să-l vadă.

O, lor le place filozofia, iar dacă prind ceva glume murdare sau un film la Tv, stau acasă şi lasă adunarea aproape goală. Asta este în inima lor, şi asta fac.

Diavolul ştie cum să-şi introducă programul lui înăuntru. Voi aţi fost învăţaţi să nu mergeţi la cinematograf şi i-aţi învăţat şi pe copiii voştri la fel, dar acum diavolul l-a băgat chiar în casa voastră. Aşa este. Voi ştiţi că oamenii au o zicală care spune: „Diavolul a ieşit din modă, dar nu a ieşit din afaceri.” Aşa este. El este încă la treabă, fiind mai înşelător decât în orice altă vreme, pentru că se furişează înăuntru.

Fraţilor, eu vă spun ceva. Dacă vreţi să intraţi sub ocrotirea Lui, faceţi-o acum! Intraţi sub sângele lui Isus Hristos.

O, este o ruşine în ce stare au ajuns toate lucrurile din lume! 80% din toată această murdărie, vine de la Hollywood, care este luat exemplu de toţi. Acolo este moda lumii moderne. Desigur, eu nu spun că absolut toţi de acolo sunt murdari.

 Nu demult au venit la mine nişte bărbaţi de la Compania de filme Westmisster, care voiau să facă un film şi mi-au cerut permisiunea să filmeze. Ei au venit la adunări şi au pus să ruleze „Prorocul secolului XX”. Acum, vor merge în Palestina şi vor ţine o adunare acolo. Tot ei au făcut şi filmul „Samson şi Dalila”. Ştiţi care a fost primul lucru pe care l-au făcut înainte de a-mi cere permisiunea să filmeze? Au spus: „Putem îngenunchea mai întâi, ca să ne rugăm?” Vedeţi? Erau un grup de gentlemani.

„Toţi sunteţi de la Hollywood?” i-am întrebat eu.

„Da, domnule,” au răspuns ei şi s-au prezentat fiecare. Casa era plină de oameni care aşteptau să mă rog pentru ei.

Acei bărbaţi au spus: „Reverend Branham, noi am venit numai ca să te întrebăm…” şi au început să-mi spună ce doresc. Aveau la ei toate acele lumini şi efecte, aşa că soţia mea s-a speriat foarte tare când a intrat şi le-a văzut. Ei au dorit să ne machieze pe toţi. Soţia mea nu a folosit niciodată farduri, aşa că nu a vrut să accepte aşa ceva, iar eu le-am spus: „Dacă doriţi faceţi câteva fotografii, aşa cum suntem.”

„Dar cum rămâne cu plata? Cât ne costă?”

„Banii aceştia să-i daţi misiunilor străine, misionarilor care merg peste ocean. În ce mă priveşte, mie nu-mi trebuie nimic.” Problema este că oriunde mergi în lume, dai peste buni şi răi. Oriunde.

Şi ştiţi de unde a început totul, prieteni? Aş dori ca fraţii predicatori să mă ierte, căci nu vreau să-i rănesc, dar ceea ce are naţiunea de astăzi a început de la amvon. Ei au ridicat barierele.

Îmi amintesc că fratele şi sora Kelly, doi fraţi bătrâni, obişnuiau să cânte o cântare:

„Am lăsat barierele,

Am lăsat barierele,

Am făcut compromis cu păcatul.

Lăsăm sus barierele şi oile vor ieşi,

Dar cum au intrat înăuntru caprele?”

Pentru că aţi ridicat barierele. Da, de aceea aveţi capre înăuntru. Exact. Aţi început să acceptaţi orice; pe toţi cei care erau bine îmbrăcaţi şi puteau plăti bine în biserică, i-aţi primit înăuntru şi le-aţi trecut numele în registru. Aţi lăsat femeile să se dezbrace şi să se ia după Hollywood. Da, ele au început să-şi vopsească feţele şi mai spun că sunt creştine, mergând mai departe în felul acesta.

Bătrânul John Smith, când a ţinut ultima sa predică, a fost foarte scurt – a vorbit patru ore – El avea 89 de ani şi a spus: „Fiicele Bisericii Metodiste s-au stricat atât de mult încât poartă chiar şi inele pe degete.” Dar ce ar spune astăzi, dacă ar vedea membrii corului cu pantaloni scurţi? Ascultaţi-mă, surorilor, căci eu vă spun ce trebuie să faceţi. Umblaţi corect cu Dumnezeu, căci atunci El se va îngriji de restul.

Îmi amintesc de timpul când au început femeile să fumeze. O, era ceva îngrozitor! Eu nu am venit aici ca să vă ţin morală, pentru că aveţi predicatori şi ar trebui să facă ei aceasta, dar vreau să vă spun ceva. De curând am citit o statistică a guvernului, cu privire la mamele tinere. Specialiştii sunt de părere că 80-90% din cancerul la gât şi la plămâni este cauzat de fumat. O mamă care a fumat, va trebui să-şi hrănească copilul cu lapte de vacă, pentru că altfel toată nicotina va merge în sângele copilului, care în scurt timp va fi otrăvit de acea nicotină.

Noi am legalizat acest rău peste tot în America, iar cu câteva zile înainte de a merge la masă, am auzit la radio ce producţie şi ce vânzare, au aceste firme de ţigarete, în America. Este vorba de miliarde de dolari. Daţi-mi mie banii pe care-i dau într-o singură zi fumătorii din Palm Beach pe ţigări şi eu voi trimite misionari peste tot în lume, timp de un an. Închipuiţi-vă câţi fumători sunt. Ce să mai zicem de bere, whisky şi celelalte?

Dumnezeu să mă ierte. Eu nu vreau să lovesc în ei, căci acest lucru trebuie să-l facă predicatorii, dar ceea ce vă îndemn eu, este: să vă întoarceţi la Evanghelie. Este o ruşine că am îngăduit asemenea lucruri. Da, şi tot răul a început de la amvon. Vedeţi, eu nu vă condamn pe voi, ci pe cei care au permis aceste lucruri; pe cei care stau la amvon, şi lasă ca răul să cuprindă încet, încet înăuntru, cuprinzându-i pe toţi.

Câţi din voi îşi amintesc cum se îmbrăcau femeile mai demult? Erau foarte decente şi se purtau natural, arătând ca nişte doamne, vă amintiţi?

Într-o zi, am stat în autobuz lângă o femeie. Era la sfârşitul războiului, iar eu eram paznic de vânătoare. Nu mi-am dat seama că era femeie, pentru că avea salopetă, pe cap purta o cască de sudor, iar în colţul gurii, o ţigară. Eu îmi ţineam mâna pe mâna „lui”, deoarece în autobuz era foarte multă lume. Înjura ca un birjar, iar eu îi priveam ţigara, şi mă întrebam: „Oare o fi femeie sau bărbat?”, după care am spus: „Unde lucraţi, domnule?”

„La debarcader.”

„Da, domnule?”

„Eu nu sunt „domn”, mi-a răspuns indignată.”

„Vă rog să mă iertaţi, dar nu se prea vede că aţi fi femeie”, am spus eu.

Păi, îmbrăcată în felul acela şi cu acel vocabular, putea fi luată mai curând drept bărbat. Voi ştiţi că Biblia spune că dacă o femeie poartă haine bărbăteşti, este o urâciune înaintea Domnului. (Deuteronom 22.5). Aceste cuvinte le spune Cuvântul lui Dumnezeu, şi este adevărat. Prin urmare, dacă voi, domnişoarelor, aţi lăsa departe acele lucruri, aţi fi mai drăguţe. Aşa este.

Citiţi puţin în Iacov 5.16: „Mărturisiţi-vă unii altora păcatele, şi rugaţi-vă unii pentru alţii, ca să fiţi vindecaţi…” apoi amestecaţi-l cu puţin Ioan 3.16: „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.” Acesta este cel mai bun „fard” pe care-l puteţi avea. Este adevărat?

Daţi-mi voie să vă spun ceva, tinerelor. Dacă mama voastră face aceste lucruri, să-i fie ruşine! Biblia vorbeşte despre o femeie care a făcut acest lucru, dar dacă vreţi să-L vedeţi pe Dumnezeu, voi să nu-i urmaţi exemplul. Să fiţi conştiente că voi nu veniţi înaintea unui om.

Eu pot să vă dovedesc cu Biblia că dacă o femeie îşi taie părul, soţul ei este îndreptăţit s-o părăsească. Aceasta este Scriptura. Dacă nu mă credeţi, lăsaţi-mi întrebările aici, sus, şi vă voi răspunde la ele mâine seară. Aşa este, dar ce facem noi? Biblia spune că este o urâciune ca o femeie să stea înaintea Domnului cu părul tăiat. Aşa este. Dar voi nu numai că vă tăiaţi părul, dar vă mai şi machiaţi!

Ştiţi ce a făcut Dumnezeu cu Izabela, femeia din Biblie care s-a fardat? A dat-o hrană la câini. Prin urmare, când vedeţi o femeie fardată, puteţi să-i spuneţi: „Bună ziua, doamnă „mâncare pentru câini,” căci aceasta este. Dumnezeu a dat-o pe Izabela la câini şi ştiu că voi nu vreţi să fiţi una din fiicele ei, dar aveţi grijă! Eu nu vă învinuiesc pe voi, căci tot răul acesta se datorează tradiţiilor şi este o ruşine. Da, este o ruşine faptul că ele au fost permise de la amvon.

Nu-i de mirare că nu puteţi învăţa despre vindecarea divină şi despre celelalte lucruri. Este adevărat? Dumnezeu vrea dragoste; vrea sfinţenie şi cooperare, dar noi ce avem?

„O, biserica mea nu crede asemenea lucruri!” „Biserica mea face aşa”, sau: „A mea face aşa!”

Noi am avut în Tabernacol o tânără, care arăta destul de demodată. Îşi pieptăna părul peste cap şi era aşa de lucios, că-i strălucea faţa. În oraş era o altă tânără, care aparţinea unei mari biserici şi pot spune că era foarte frumoasă. Această tânără se întâlnea când mergea la dans, desigur, pe stradă, cu tânăra din Tabernacol, şi totdeauna se lega de ea, spunând:

„Ştii care-i problema cu tine? Predicatorul tău este nebun! Asta-i tot. Eu nu i-aş da nici o atenţie unui asemenea om.” „Dar nu predicatorul meu mă opreşte să fac aceste lucruri, a răspuns tânăra, ci Domnul, care este în inima mea.” „Păi, acela este un înapoiat!”

„Vrei să spui că Domnul meu este un înapoiat? ” A răspuns tânăra din Tabernacol. „Vreau să ştii că orice ar spune predicatorul, Domnul îmi poate spune în inima mea cum trebuie să se îmbrace o femeie decentă.”

Totuşi tânăra aceea o batjocorea tot timpul, chiar şi la şcoală. Apoi, cu timpul a ajuns o persoană importantă în biserica ei. Da, a  devenit învăţătoare la şcoala duminicală, şi s-a întâmplat ca fiica verişoarei mele să meargă la ora ţinută de ea la şcoala duminicală. Ştiţi despre ce le-a vorbit în acea dimineaţă? Cum a fost la întâlnirea pe care o avusese cu o seară înainte, iar după 15 minute, care le-au mai rămas pentru lecţie, a încheiat.

Și acea fată începuse să iasă cu un băiat care-şi purta sticluţa în buzunar. Şi cred că vă daţi seama ce a urmat – tânăra s-a îmbolnăvit foarte grav, iar medicii au aflat prea târziu ca s-o mai poată ajuta cu ceva.

Domnul Perkins, care lucrează la Pompe funebre, este un bun prieten de-al meu şi el a îmbălsămat-o. Spunea că se îmbolnăvise foarte grav, de o boală venerică, iar medicii nu au mai putut face nimic pentru salvarea ei. Când era pe moarte, toată clasa ei de la şcoala duminicală, s-a adunat în jurul ei, ca să vadă îngerii care aveau s-o ia în cer. Nu glumesc, aşa s-a întâmplat. Ei erau adunaţi cu toţii în jurul ei şi cântau, aşteptând ca fata să-şi dea ultima suflare. Toate lucrurile fuseseră pregătite pentru înmormântare, dar în momentul când moartea a venit s-o ia, tânăra a început să strige: „Sunt pierdută! Sunt pierdută!” Da, în loc să vină îngerii, a venit strigătul disperării.

Ea striga: „Unde este tânăra de la Tabernacol? Chemaţi-o repede! Numele ei este Lucille McCortney, aduceţi-o repede aici!” Fetele din jurul ei, au răspuns: „Îl vom chema pe păstor.” Când a intrat păstorul, ea continua să spună: „Sunt pierdută! Sunt pierdută!”

„Voi chema medicul să-ţi dea un sedativ, căci delirezi,” i-a spus predicatorul, dar ea i-a răspuns:

„Înşelătorule de oameni! Eu sunt pierdută şi voi merge în iad, iar aceasta este numai din cauza ta! Spuneţi-i acelei fete să vină aici!” Ei au trimis după Lucille, dar ea nu a ajuns la timp. Fata a murit şi a fost dusă la domnul Perkins pentru a fi îmbălsămată. Ei au introdus nişte tuburi în ea şi au început să pompeze fluid, dar curând au observat că deşi puseseră un galon şi ceva, fluidul continua să curgă. Vedeţi? În ea era o gaură mare, căci sifilisul o mâncase de vie.

Fraţilor, daţi-mi voie să vă spun ceva. Dacă predicatorii ar fi stat pe Evanghelia de modă veche lăsată de Domnul, nu am avea atâta delicvenţă juvenilă şi nici atâtea necazuri, sunteţi de acord?

Şi cum aţi putea predica despre vindecarea divină şi despre puterea lui Dumnezeu, când vă uniţi cu asemenea lucruri? Nu se poate. Uleiul şi apa nu se vor amesteca niciodată. Trebuie să fii ori de-o parte, ori de cealaltă.  Eu nu sunt om de ordine, ci sunt creştin, şi nu iau parte nimănui, dar trebuie să vă spun numai ce spune Evanghelia. Necazul este că biserica şi-a pierdut viziunea cu privire la puterea învierii lui Isus Hristos, şi a uitat că odinioară Domnul i-a dat vedenii şi înţelegere. El este încă şi astăzi acelaşi, deci face aceleaşi lucrări.

Aceasta îmi aminteşte de cazul unui om foarte cunoscut. Câţi dintre voi au citit despre vindecarea congresmanului Upshaw? S-a întâmplat în California, nu cu mult timp în urmă. Noi aveam o adunare de vindecare, iar fratele meu a venit după mine, deoarece am întârziat cam mult în camera mea. Eu eram în rugăciune, deoarece ştiam că urma să se întâmple ceva.

Deci am urcat sus pentru serviciu. Mii de oameni erau adunaţi acolo, căci era a patra sau a cincea adunare. Cum am urcat pe platformă, am simţit că m-a lovit ceva. Am privit peste audienţă, (iar Dumnezeu care este Judecătorul meu, ştia că nu am auzit niciodată de Willie Upshaw) şi am spus: „Văd o căpiţă de fân şi un copilaş care se joacă pe ea. El a căzut şi s-a lovit la spate, după care a fost dus la un medic care purta ochelari şi avea mustaţă albă, dar nu l-a putut ajuta cu nimic. Îl văd pe micuţ cum a ajuns acasă. Apoi a crescut şi a ajuns atât de rău, încât au făcut găuri în podea, căci nu mai putea suporta vibraţiile. Acum, el este un om mare, dar este purtat într-un scaun cu rotile, şi poate sta sprijinit numai în cârje.”

Cam în acelaşi timp când spuneam aceste cuvinte, el a intrat pe uşă în adunare, adus într-un scaun cu rotile. Când l-am văzut, am spus: „Iată-l pe omul acela!” Pe vremea aceea avea 68 de ani. L-am întrebat pe Howard: Ce numere de rugăciune aţi împărţit? El mi-a spus, iar eu am început să le strig ca de obicei. În timp ce făceam aceasta, a venit la mine fratele Baxter şi mi-a spus: „Frate Branham, ştii cine este omul pentru care ai avut vedenia aceea?”

„Nu”, am răspuns eu.

„Este congresmanul Upshaw şi ar vrea să spună ceva la microfon.”

„Eu nu-l cunosc,’ am răspuns.

Soţia lui, care îl însoţea, a îngenuncheat şi a început să plângă, iar el la fel. Apoi, m-a întrebat:

„Fiule, de unde ai ştiut că am căzut când eram copil?”

„Am văzut aceasta într-o vedenie şi am spus numai ceea ce am văzut.”

„Păi, exact aşa s-a întâmplat, după care mi s-a prezentat, spunând:  Eu sunt William Upshaw.”

Era senator de Georgia şi timp de 17 ani fusese congresman. Timp de 66 de ani a fost total invalid. El mi-a spus: „Am fost la preşedintele Convenţiei Baptiste din Sud, iar dr. Davis care te-a ordinat pe tine în Biserica Baptistă, mi-a spus să vin aici, ca să te rog să intervii la Dumnezeu pentru mine. În 1962 am candidat la preşedinţie, apoi am renunţat pentru că eram împotriva legalizării comerţului cu băuturi alcoolice. Totuşi, dacă astăzi ar trebui să candidez din nou, aş fi tot împotriva acestui lucru. Partidul Democratic m-ar fi ales, dar aceasta ar fi însemnat să trec peste convingerile mele de creştin.

„Dumnezeu să te binecuvânteze, domnule”, am spus eu.

„Băiete, voi fi vindecat vreodată?”

„Nu ştiu, frate. Eu pot să-ţi spun numai ceea ce văd.”

„O, dacă s-ar îndura Dumnezeu!” a spus atunci soţia lui.

„El este îndurător,” am răspuns eu. Nu spuneţi: „Dacă ar fi,” căci El este îndurător. După aceea m-am întors şi am vorbit cu Howard. Pe platformă urca deja doamna care avea primul număr de rugăciune.

Eu am privit însă în partea cealaltă şi am văzut un doctor tânăr (era o vedenie), care avea cam 25 de ani. Dacă este printre noi vreun doctor care ştie la ce mă refer, căci nu ştiu cum se numeşte aparatul acela cu care privesc în gâtul pacientului. Ştiţi că-l au pus în jurul capului şi are o lumină acolo. Doctorul avea o jachetă legată de după gât şi stătea cu braţele pe şolduri, privind descurajat în jos. Am continuat să-l privesc şi deodată am văzut că el opera o fetiţă de culoare, care a paralizat în timpul operaţiei. Ea zăcea acolo paralizată. Atunci am spus: Doctorul a paralizat o fetiţă de culoare, de vreo 5-6 ani, i-a scos amigdalele, dar fetiţa a rămas paralizată.

În momentul acela s-a auzit un ţipăt în mulţime, undeva în partea dreaptă. A început să se ridice praful şi am văzut o femeie solidă, care purta o targă mică, pe care se afla o fetiţă de culoare, paralizată. Femeia încerca să intre cu forţa şi-i împingea pe uşierii care încercau s-o oprească. Dar se părea că singura modalitate de a fi oprită, era să se facă un cordon mai puternic de uşieri. Ea îi împingea şi striga:

„Doamne, ai milă de fetiţa mea. Doctorul descris este cel care a operat-o pe fetiţa mea!” Apoi m-a întrebat:

„Predicatorule, se va face bine fiica mea?”

„Nu ştiu, mătuşico. Eu pot să spun numai ceea ce văd.”

Vă puteţi imagina ce simţea sărmana femeie de culoare, fără nicio şcoală, văzând că Dumnezeul cel Atotputernic dăduse o vedenie cu privire la problema ei? Vedeţi? Dumnezeu nu are respect pentru o persoană, privind la faţa sau la pregătirea ei, ci El respectă inima sinceră.

Femeia stătea acolo, iar uşierii încercau s-o domolească. Eu am privit din nou spre femeia care urcase pe platformă, cea care avea primul număr de rugăciune, dar n-am apucat să mă ocup de ea, căci am văzut că Ceva se mişca din nou. Am privit în direcţia aceea şi am văzut că venea ca o dungă întunecată. Am continuat să privesc acolo, apoi deodată am văzut o stradă pe care mergea o fetiţă de culoare care legăna o păpuşă pe care o ţinea în braţe.

Fraţilor, aceea a fost totul. Am ştiut imediat urmarea şi ştiam că nici chiar toţi diavolii din iad nu o vor putea opri să se împlinească. Nu, pentru că Dumnezeu hotărâse acest lucru şi asta era tot. Da, ştiam că fetiţa va fi vindecată, de aceea am spus în inima mea: „Lăudat să fie Domnul!”

Apoi, m-am întors către femeia de culoare, care stătea lângă uşă, şi i-am spus:

„Mătuşico, fără îndoială, eşti creştină.”

„De copilă am fost crescută să fiu creştină”, a răspuns ea.

„Ridică-te şi nu mai plânge, căci Isus Hristos ţi-a ascultat rugăciunea şi ţi-a vindecat fetiţa.

„Aceasta înseamnă că va fi bine?”

„Aceasta înseamnă că ea este bine.”

În clipa aceea, fetiţa, care era pe targă, a spus:

„Mami, priveşte aici!” Şi a sărit jos pe deplin sănătoasă, în timp ce biata mamă a leşinat.

Când şi-a revenit, au ieşit din audienţă fericite, lăudându-L pe Dumnezeu şi ţinându-se de mână. Toţi cei prezenţi plângeau.

M-am întors din nou spre femeia de pe platformă, dar n-am apucat să mă ocup de ea, căci imediat am văzut o altă vedenie. Am privit şi l-am văzut pe acel congresman. Era îmbrăcat cu un costum maro deschis cu dungi, iar pe cap avea o pălărie ca acelea pe care le port şi eu. Am văzut că el mergea printre oameni şi tot timpul şi-o ridica, salutând în stânga şi-n dreapta. Am privit spre locul unde se afla congresmanul şi am văzut că era îmbrăcat cu un costum albastru cu cravată roşie. (Cei care-l cunoaşteţi, ştiţi că aceasta era culoarea lui preferată). Atunci am ştiut că Dumnezeu a făcut-o.

Fraţilor, nimeni şi nimic nu-mi poate şterge din faţa ochilor ceea ce văd, şi ştiu că va fi întocmai cum văd, căci atunci când Dumnezeu spune ceva, atunci va fi negreşit aşa, pentru că El nu poate greşi. El este Dumnezeu. Aceea nu mai este credinţa, ci se întâmplă ceea ce a spus El că se va întâmpla.

Din cauza aceasta am ştiut că acel bărbat va fi vindecat. L-am privit din nou apoi mi-am zis: „Acum este momentul!”  după care am spus:

„Domnule congresman, aş vrea să vă pun o întrebare.”

„Da, sigur.”

„Aveţi un costum maro cu dungi?”

„Da, fiule. L-am cumpărat alaltăieri.”

„Ei bine, fratele meu în Hristos, chiar dacă ai stat 66 de ani în cârje, în cărucioare şi în paturi speciale, ai crezut întotdeauna în vindecarea divină, este adevărat?” „Aşa este.”

„Ai stat împotriva celui rău şi ai refuzat să devii preşedinte pentru că ai ales ceea ce era drept. Dumnezeu te-a onorat pentru aceasta şi Isus Hristos te-a vindecat.”

„Dumnezeu să fie lăudat, băiete, a spus el. Dacă Isus Hristos mă va ajuta să merg fără cârje sau cărucioare, îmi voi petrece tot restul vieţii spre lauda şi slava Lui.”

„Domnule congresman (când am spus aceste cuvinte, am simţit că leşin), în Numele lui Isus Hristos ridică-te în picioare, căci Dumnezeu te-a vindecat.” Şi acel bărbat care fusese invalid timp de 66 de ani, s-a ridicat în picioare şi a alergat pe platformă, s-a aplecat, şi-a atins pantofii, etc., şi a rămas pe deplin sănătos cât timp a trăit.

După aceea s-a dus să-l viziteze pe domnul Churchill, a stat în adunarea lui Billy Graham, acolo pe scările Casei Albe şi a cântat în faţa acelor congresmani: „Bizuindu-ne pe braţele Lui veşnice.” El a trăit mulţi ani după aceea. El a străbătut ţara şi a mărturisit pretutindeni despre puterea lui Dumnezeu.

Vedeţi? Poate cineva s-ar fi gândit că dacă Dumnezeu ar fi vrut să-l vindece, putea s-o facă atunci când era tânăr şi când oasele lui erau încă flexibile, dar Domnul l-a ridicat în picioare când avea 66 de ani. El a făcut aceasta într-o clipă şi acel bărbat a fost pe deplin sănătos prin puterea lui Isus Hristos cel înviat.

El era cunoscut de toate personalităţile politice ale naţiunii, fiindcă fusese congresman. El a dorit să-mi pun numele pe o scrisoare pe care i-a trimis-o lui Stalin. În acea scrisoare, el a scris despre felul în care a fost vindecat de Dumnezeu, adăugând că dacă ar putea trece pe partea cealaltă a „Cortinei de Fier”, i-ar putea dovedi. El era un om plin de simţul umorului.

Deci, prieteni creştini, eu vă spun ceva în seara aceasta. Încă nu sunt un bărbat bătrân, dar nu mai sunt nici un băiat tânăr. Şi eu, fratele vostru, care stă în seara aceasta în faţa voastră, am fost odată orb. Eram dus de braţ şi purtam nişte ochelari mari cu sticle groase şi sufeream de astigmatism, aşa încât tot timpul îmi tremura capul. Frizerul avea nevoie de o oră ca să mă poată tunde, dar într-un moment, harul dragostei lui Isus Hristos a îndepărtat acei ochelari groşi, iar acum pot citi ziarul de la o depărtare de cinci picioare.

Cam cu un an în urmă, am mers la Louisville, la un specialist foarte bun, ca să-mi prescrie nişte ochelari de soare pentru Africa şi alte locuri cu soare puternic. Urma să merg şi în Columbia Britanică, pe bancurile de gheaţă într-o călătorie de vânătoare.

Doctorul care locuieşte uşă-n uşă cu mine, dr. Adair, mi-a spus: „Billy, tu ai 40 de ani şi ochii tăi încep să slăbească.” Eu port tot felul de ochelari, de aceea m-a trimis la un specialist. Aceea era voia Domnului, căci acel medic doreşte să meargă cu mine în Africa şi să opereze cazuri de cataractă. Vrea să facă acest lucru timp de şase luni, pe gratis, căci este creştin.

Vedeţi cum lucrează Dumnezeu? Când mi-a examinat ochii, el a spus: „Ochii mei au 20-20 şi sunt buni.”, apoi a început cu mine de la 20-20, apoi la 15-15 şi în final a ajuns la 10-10. După consultaţie, am putut să cânt:

„Măreţul har, care a salvat

Un nenorocit ca mine”.

Dumnezeu este Judecătorul meu şi El ştie că vă spun adevărul, dar cred că în următoarele 500 de ore aş putea să vă aduc numai mărturii despre lucrările pe care le ştiu doar eu, şi care au fost făcute de Domnul nostru.

Poate ziceţi: „Dar noi de ce nu am auzit nimic despre ele?” Acelaşi lucru l-au gândit şi mulţi dintre evrei după ce Isus a fost crucificat. Aceasta este însă ziua voastră; este ocazia care vi se dă ca să credeţi, şi să-L acceptaţi.

Nu spun aceasta pentru că ţin întâlnirea asta aici, căci nu eu o ţin, ci Dumnezeu, iar dacă El mi-ar spune în seara aceasta: „Du-te în altă parte!” aş porni imediat la drum.

Eu simt că acest loc are nevoie de Evanghelia lui Isus Hristos şi de puterea Lui. Cunosc locuri unde se adună 1.500 de oameni, dar cunosc şi locuri unde s-ar aduna pe puţini 150.000 de oameni, din prima zi. Aşa este. Pe mine nu mă interesează însă mulţimea de ascultători!

Evanghelia trebuie predicată în oraşul acesta şi în celălalt şi pretutindeni în lume, ca să fie de mărturie pentru ziua când va veni Domnul Isus. Noi nu trebuie să predicăm o teologie omenească, ci Evanghelia, predicată în puterea şi dovada dată de Duhul Sfânt ca mărturie. Acesta este ceasul vostru, primiţi-L! Dumnezeu să vă binecuvânteze.

Tatăl nostru care eşti în ceruri, sfinţească-Se Numele Tău. O, Tată, noi ştim că suntem nevrednici, dar Te rugăm să trimiţi ungerea Ta, căci nu ai alte mâni, decât pe ale noastre; nu ai alte buze, decât pe ale noastre şi nu ai alţi ochi, decât pe ai noştri, deoarece noi suntem mlădiţele Viei.

O, Tată, Te rugăm să aduci la suprafaţă, prin intermediul mlădiţelor, roadele viei. Îndură-Te, Doamne, căci ne predăm umili voii Tale divine.

Tu-l cunoşti pe domnul Upshaw, care a fost vindecat pe deplin, astfel încât, deşi avea 66 de ani, a sărit ca un copil. Acum, el este în Împărăţia Ta, tânăr şi bucuros, având parte de ospitalitatea Ta cerească, căci l-ai luat Acasă când avea aproape 100 de ani. Noi Îţi mulţumim pentru aceasta şi Te rugăm în seara aceasta, ca cei care au mai rămas, să putem vesti această Evanghelie, în timpul pe care îl mai avem de trăit aici, şi până când mai este lumină. Doamne, trimite Lumina Ta cerească peste fiecare suflet de aici, astfel încât să se facă semne mari şi minuni.

Tu eşti Cel care L-ai înviat pe Fiul Tău Isus, şi Tu eşti Cel care L-ai adus pe lume, umbrind-o pe fecioară. Când a fost aici, pe pământ, El era un om blând şi umil, care se purta ca un tâmplar. Era dispreţuit de biserica lumii, dar Tu erai cu El. Oh, şi El a spus: „Fiul nu face nimic de la Sine; El nu face decât ce vede pe Tatăl făcând,” şi El ţi-a fost supus, iar Tu L-ai acoperit de slavă. El a făcut doar ceea ce I-ai arătat Tu, iar când a plecat de aici, a făcut o făgăduinţă: „Lucrările pe care le-am făcut Eu, le veţi face şi voi, pentru că voi fi cu voi şi în voi, până la sfârşitul lumii.”

O, Tată, şi eu mărturisesc în faţa acestei audienţe din Palm Beach, Florida, că Tu L-ai înviat din morţi, iar Duhul Lui lucrează în Biserica Lui, vindecând bolnavii, dând vedere orbilor, făcându-i pe ologi să umble, dând auzul celor surzi, salvându-i pe păcătoşii, care Îl acceptă pe Hristos ca Mântuitor personal, umplându-i cu Duhul Sfânt şi trimiţându-i pe câmpul Evangheliei ca să facă aceleaşi lucrări. Doamne, legitimează Cuvântul Tău cu semne şi minuni, pentru că Te rugăm aceasta în Numele lui Isus, Fiul Tău preaiubit. Amin.

Billy Paul mi-a spus că a împărţit numere de rugăciune, aşa că primii 15-20 se pot alinia aici, în timp ce noi vom cânta „Crede numai”.

Ceea ce încerc eu să fac este, nu să vă fac să credeţi în ceea ce spune un om, ci să aveţi credinţă în Isus Hristos Fiul lui Dumnezeu. Amin. Credeţi? Atunci, aveţi credinţă în Dumnezeu.

Domnul să Se îndure şi să vă binecuvânteze, astfel încât Duhul Sfânt să strălucească peste fiecare din noi, căci aceasta este rugăciunea mea.

Vă rog să staţi liniştiţi şi să fiţi respectuoşi. Priviţi aici şi credeţi din toată inima că Isus Hristos, Fiul Dumnezeului celui Viu, este aici ca să vă vindece. Credeţi aceasta? În ordine. Aş vrea să aud cuvântul „Amin”. „Amin” înseamnă „Aşa să fie.”

S-o luăm acum pe pacienta aceasta. Doamnă, dacă ar fi vreo cale prin care să te pot vindeca, Dumnezeu ştie că aş face-o. Aş fi bucuros s-o fac, dar eu nu pot vindeca pe nimeni. Eu nu pot face ceea ce a făcut Isus Hristos, deja, este adevărat? Vindecarea acestei femei este deja înfăptuită, pentru că Isus Hristos a vindecat-o cu ani în urmă, când a murit pe cruce. Dar acum trebuie să se întâmple ceva, pentru ca ea să accepte această vindecare, este adevărat?

Soră, aş vrea să priveşti aici şi să crezi din toată inima. Crezi că sunt slujitorul lui Dumnezeu? Un moment, căci vreau ca audienţa să ştie ceva, înainte ca ungerea să vină peste mine.

Poate m-aţi auzit spunându-le oamenilor să creadă. Prin aceasta, eu nu cer ca ei să creadă că eu sunt El. Sigur că nu. Ci cer ca voi să credeţi că eu am spus adevărul, că El   m-a trimis să fac aceste lucruri. Când Îngerul a venit la mine, el mi-a spus să-i fac pe oameni să creadă. Vedeţi?

Petru şi Ioan au trecut pe lângă Poarta Frumoasă şi i-au spus unui olog: „Uită-te la noi!” este adevărat? (Fapte 3.4), iar Elisei i-a zis lui Ioram când a venit să-L întrebe pe Domnul ce să facă: „Dacă n-aş avea în vedere pe Iosafat…nici nu m-aş uita la tine.” (2 Împăraţi 3.14).

Câţi dintre voi ştiu că aţi putea să vă trimiteţi sufletul în iad, chiar dacă posedaţi un dar divin? Sigur că se poate, de aceea trebuie să aveţi grijă ce faceţi.

Câţi din voi cred că Moise era prorocul lui Dumnezeu? Spuneţi: „Amin”. Da, el era prorocul lui Dumnezeu, dar ştiţi ce a făcut? Dumnezeu i-a spus să meargă şi să vorbească stâncii, căci Stânca fusese deja lovită. Este adevărat? Dar în loc să facă ce-i spusese Dumnezeu, el a lovit-o din nou. Aşa este? Când Moise a lovit acea stâncă, a rupt programul lui Dumnezeu drept în două, deoarece Hristos nu a fost lovit de două ori, ci numai o dată. El a făcut chiar ceea ce îi spusese Dumnezeu să nu facă.

El putea face aceasta oricum, fie că era voia lui Dumnezeu, fie că nu. Pare ciudat acest lucru, nu-i aşa? Vedeţi? Nu era voia lui Dumnezeu ca el să facă acel lucru, dar fiind proroc, putea face ce voia şi ce-i permitea puterea pe care o avea, să facă.

Dar cum a privit Dumnezeu acest lucru? L-a oprit să mai intre în ţara făgăduită. Este adevărat? I-a permis să privească ţara, de sus, de pe munte, dar după aceea i-a trimis pe îngerii Săi să-l ia şi să-l îngroape.

Priviţi la Elisei. Acest proroc tânăr era chel, iar copiii au început să râdă de el din cauza aceasta. Ei ziceau: „Suie-te, pleşuvule! Suie-te, pleşuvule!” (2 Împăraţi 2.23). Şi ştiţi  ce a făcut Elisei? S-a întors şi i-a blestemat în Numele Domnului, aşa că înainte ca acei copii să se întoarcă în cetate, au ieşit doi urşi din pădure, şi i-a omorât pe patruzeci şi doi dintre ei. Spune Biblia aceasta? Bieţii copilaşi nevinovaţi l-au supărat pe proroc. Ar fi bine să aveţi grijă ce faceţi. Aşadar, aşa este şi aici.

Dacă Dumnezeu a pus ceva peste o persoană, sau i-a îngăduit Satanei să o facă, iar tu sau eu, aş veni cu un dar divin şi aş înlătura aceasta înainte ca voia Domnului să fie făcută? Ce ar fi atunci? Voia lui Dumnezeu ar avea de-a face cu mine. Vedeţi? Trebuie să fiţi atenţi la ceea ce faceţi.

Aş vrea să înţelegeţi că eu le spun oamenilor să privească la mine, ca să le atrag atenţia, să fie atenţi, să mă creadă, pentru că Îl reprezint pe Dumnezeu în faţa voastră.

Aş dori să faceţi ca femeia de la fântână, căreia Isus i-a spus: „Dă-mi să beau,” intrând astfel în vorbă cu ea. Noi suntem în aceeaşi situaţie acum, iar eu trebuie să-L las pe El s-o facă. Noi suntem străini unul faţă de celălalt, iar până când vine Duhul Sfânt, sunt ca oricare alt om, adică nu pot face nimic.

Eu nu te cunosc, dar Dumnezeu te cunoaşte. Ştiu că eşti creştină, pentru că în jurul tău este Lumină. Dacă n-ai fi creştină, ai fi fost înconjurată de întuneric. Tu tocmai ai fost vindecată. Da, ai fost vindecată, în această adunare, de artrită, dar văd pe cineva în depărtare. Ai primit o scrisoare de la cineva, este adevărat? Este de la o prietenă de-a ta din statul Indiana, de unde sunt şi eu. Acea femeie are probleme la inimă şi are ceva în legătură cu biserica…. O, este soţie de predicator. Ea a fost la adunările mele. O văd înghesuindu-se, dar nu a obţinut număr de rugăciune, de aceea ţi-a scris să vii şi să mijloceşti tu pentru ea. Este adevărat? (Amin).

Dar mai ai o grijă. Este în legătură cu un copil de şcoală, cu o fetiţă care are ceva la intestine. Este o fiinţă nervoasă şi supărăcioasă, dar aceste stări i se datorează spasmelor din intestine. Va fi însă bine.

Doamne, Acela în care locuieşte puterea vedeniilor, numai Tu singur poţi face acele lucruri. Eu cred că Tu priveşti în seara aceasta, la această femeie creştină care stă aici pentru prietena ei, căci Tu însuţi ai stat pentru noi toţi ca prieten. Dumnezeule, rezolvă-i cererea, Te rugăm. Eu osândesc boala din acea femeie în Numele lui Isus şi cer ca toţi cei dragi pentru care a mijlocit, să fie sănătoşi, iar puterea lui Dumnezeu care cunoaşte fiecare colţ al lumii, să fie acolo în orice timp. Fă ca această prezenţă a Ta, să fie confirmată şi în faţa acestor oameni, în Numele lui Isus Hristos. Amin.

Acum, soră, eu m-am rugat rugăciunea credinţei, iar în timp ce făceam aceasta, totul a devenit luminos, de aceea cred că vei primi ceea ce ai cerut. Dumnezeu să fie cu tine.

Haideţi să spunem: „Mulţumim lui Dumnezeu.”

Dorinţa mea este să-L lăudăm pe Domnul, de aceea, fiţi respectuoşi în timpul vedeniei, căci dacă nu sunteţi respectuoşi, ea nu se mişcă.

Acum, ca slujitor al lui Dumnezeu, iau sub control orice duh, pentru că nu există nimic care să stea în prezenţa credinţei. Pe voi, oamenii care staţi aici şi sunteţi bolnavi, vă provoc să credeţi în Numele lui Isus, căci atunci, El vă va vindeca pe fiecare în parte, pe baza poruncii şi a făgăduinţei Sale.

Dacă aş vorbi de la mine, aş fi un mincinos, dar eu vă vorbesc în Numele lui Isus Hristos. El este Adevărul. Dacă port mărturia mea, sunt greşit, dar dacă port mărturia Lui, Dumnezeu va dovedi că v-am spus adevărul. Da, şi eu ştiu că v-am spus adevărul, căci Isus Hristos v-a vindecat pe fiecare.

Acum, aş vrea ca fiecare dintre voi să-şi mărturisească păcatele – dacă aveţi păcate neiertate – şi să faceţi totul cum trebuie, căci atunci Dumnezeu vă va vindeca. El nu vă poate ierta, însă, dacă aveţi păcate neiertate, pentru că Satana mai are un drept asupra voastră.

Acum, credeţi-mă, căci vă spun Adevărul, iar Dumnezeu va dovedi aceasta. Voi, cei de acolo, care nu aveţi numere de rugăciune, aş vrea să începeţi să vă rugaţi………………………………………………………………………………………

         Ce mai faci, soră? Se pare că eşti o persoană foarte blândă. Crezi din toată inima că Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu, că a înviat din morţi şi că acum este viu în Biserica Sa? Cred că tu crezi aceasta. Tu ai ceva probleme cu sângele……………………………………………………………………Dumnezeu îţi va da. Domnul să te binecuvânteze. Plecaţi-vă capetele.

Dumnezeule care ai trimis Puterea Ta, Tu ai spus că „aceste semne îi vor însoţi pe cei ce vor crede: dacă îşi vor pune mâinile peste bolnavi, ei se vor însănătoşi.”, iar această femeie stă aici conştientă că în orice clipă poate fi doborâtă. O, dar Tu, Dumnezeule, ai adus puterea învierii şi ai trimis un dar divin printr-un înger care a venit de la Dumnezeu. Te rog să faci ca acest cheag de sânge să fie dizolvat în Numele lui Isus Hristos. Fă ca el s-o părăsească, astfel încât să nu mai fie nevoie de operaţie. Tată, Îţi cer aceasta în Numele lui Isus Hristos, fiind încredinţat că prin trupul meu iese Puterea Lui, care o va face sănătoasă. Amin. Dumnezeu să te binecuvânteze, soră, şi pacea lui Dumnezeu să fie peste tine.

Fiţi respectuoşi. Oh, dacă aş putea să-i „pescuiesc” pe acei critici! Voi mă răniţi. Nu faceţi aceasta, pentru că prin atitudinea voastră Îl împiedicaţi pe Dumnezeu să lucreze. Şi ştiţi ce va face? Vă va lovi cu ceva. Acest lucru este aşa de sigur, pe cât este de sigur că eu stau pe această platformă. Voi îi împiedicaţi şi pe alţii.

În regulă, soră. Priveşte încoace. N-am vrut să supăr pe nimeni. Crezi că sunt prorocul lui Dumnezeu? Tu ai probleme cu rinichii. Ai avut o operaţie şi văd că medicii ţi-au scos rinichiul bolnav, dar acum ai probleme şi în partea cealaltă. Este ceva de la fiere, este adevărat?

Stai puţin. Între tine şi fetiţa de acolo este o legătură. Este fetiţa ta, nu-i aşa? Du-te acasă şi Dumnezeu să fie cu tine, să te binecuvânteze şi să te vindece.

Haideţi să spunem: „Mulţumim lui Dumnezeu.” Amin.

La ce te gândeşti, soră? Îl crezi pe El? Băieţelule, tu ai probleme cu ochii, este adevărat? Văd nişte picuri de sânge care umblă repede. Sângerează, nu-i aşa? Pune-ţi mâinile peste el.

Dumnezeule Atotputernic care L-ai înviat pe Isus din morţi, Cel ce ai stat aici pe pământ, ca Om, îmbrăcat ca un om, Tu ai privit în mulţime şi ai ştiut tot ceea ce vorbeau şi tot ceea ce gândeau. Te rog să trimiţi binecuvântările Tale şi să-i vindeci prin Puterea Duhului Sfânt, în Numele lui Isus Hristos. Amin. Primeşte vindecarea, soră, şi tu băiatule.

Aveţi credinţă în Dumnezeu. Binecuvântat să fie Domnul. Crezi din toată inima, frate? Crezi că sunt slujitorul lui Dumnezeu? Tu ai citit despre mine şi ai dorit să mă întâlneşti. Vreau să-ţi strâng mâna. Dumnezeu să te binecuvânteze. Acum priveşte la mine, căci aceasta ţi-a fost dorinţa. Dacă adâncul cheamă adâncul, înseamnă că trebuie să fie un Adânc care să-i răspundă. Acel ceas a sosit şi pentru tine. Dumnezeu să te binecuvânteze. Viaţa nu a fost un „pat cu flori” pentru tine. Ai probleme cu intestinele. Văd că ai fost operat, căci ai avut un abces. Doctorul te-a operat şi-l văd că priveşte în jur. Tu te-ai rugat şi crezi.

Văd că ai probleme şi acasă. Soţia suferă cu spatele. Are o vertebră deplasată, este adevărat? Şi mai văd o femeie tânără care are o umflătură. Este nora ta. Aşa este? Ea nu aparţine Bisericii lui Dumnezeu. Du-te acasă, frate, căci Dumnezeu te-a vizitat. El să te binecuvânteze.

Aleluia! Amin. Măreţul har al Domnului nostru Isus Hristos face aceasta. Voi mă puteţi numi fanatic, dacă vreţi, dar cum puteţi să vă păstraţi liniştea, când marele Dumnezeu care a creat cerurile şi pământul, ţine aceste suflete în Mâna Sa, în prezenţa Sa? Noi suntem în prezenţa Lui, iar Cuvântul spune:

„Dacă este printre voi un proroc, Eu Mă voi descoperi lui într-o vedenie. Dacă ce spune se va împlini, atunci să ascultaţi de el.”

Şi eu vă spun: Isus Hristos este în clădire acum, ca să vindece orice bolnav, să salveze orice suflet, să umple cu Duhul Sfânt orice persoană, şi să dea orice binecuvântare pentru care a murit pe Calvar. Amin.

Câţi din voi doresc să fie bine? Ridicaţi mâna şi spuneţi: Eu vreau să fiu sănătos! Acum puneţi-vă mâinile unul peste altul.

Văd o femeie cu rochie verde, iar Duhul lui Dumnezeu este chiar lângă ea. Se întâmplă ceva. Femeia este foarte sinceră. Haideţi să ne plecăm capetele.

O, Dumnezeule, Tatăl nostru, care ne-ai permis să stăm în prezenţa Ta. Noi suntem nevrednici să stăm în acest timp rău, înaintea Ta; se pare că toată lumea se rupe în bucăţi.

Tată îndurător, dacă slujitorul Tău a găsit har în faţa Ta, Te rog să fii milostiv şi să răspunzi la rugăciunea mea, astfel încât ceea ce ţi-am cerut să poată fi împlinit. Te rugăm, Doamne.

Nu peste multă vreme, noi Te vom vedea faţă în faţă, de aceea Te rugăm să ai milă de noi, căci suntem nişte păcătoşi nevrednici, salvaţi prin harul Tău.

Îţi mulţumim pentru că suntem copiii Tăi, şi Te rog să vindeci orice bolnav din locul acesta. Fie ca Duhul Domnului Isus Hristos să vină peste această audienţă, iar umbrele de teamă, îndoială şi necredinţă să fie îndepărtate. Îndepărtează toate acestea de la ei, astfel ca ochii lor duhovniceşti să poată fi deschişi, ca să vadă Cine stă aici, ca să vadă Prezenţa ta omnipotentă.

Îndepărtează puterile vrăjmaşului. Satană, tu, cel care ai făcut acest rău copiilor lui Dumnezeu, fii osândit în Numele lui Isus Hristos! Părăseşte-i pe toţi aceia pe care îi ţii. Ieşi afară din ei şi du-te în întuneric! Toate duhurile rele din locul acesta, să se supună acestei porunci!

Ca slujitor al lui Dumnezeu, îţi poruncesc prin Dumnezeul cel Viu, să pleci de aici, aşa încât şchiopii să umble, orbii să vadă, bolile de inimă să dispară, cancerul să fie vindecat şi toţi bolnavii să fie vindecaţi în Numele lui Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Amin.

                           – Amin –