HRISTOS ÎN VOI ASCUNS ȘI DESCOPERIT ÎN SIMPLITATE

  01 octombrie 2025

Să deschidem Bibliile la Coloseni 1.26-27:

„Vreau să zic: taina ținută ascunsă din veșnicii și în toate veacurile, dar descoperită acum sfinților Lui,

cărora Dumnezeu a voit să le facă cunoscut care este bogăția slavei tainei acesteia între Neamuri, și anume: Hristos în voi, nădejdea slavei.”

Să mergem și la Matei 11.25-26:

„În vremea aceea, Isus a luat cuvântul și a zis: „Te laud, Tată, Doamne al cerului și al pământului, pentru că ai ascuns aceste lucruri de cei înțelepți și pricepuți, și le-ai descoperit pruncilor.

Da, Tată, Te laud, pentru că așa ai găsit Tu cu cale!”

Îl rog pe Domnul să ne binecuvânteze în timp ce privim în Cuvântul Său și să ne dea Duhul înțelegerii, Duhul descoperirii și al cunoașterii în aceste lucruri.

În timpul cât am lipsit, au fost atât de multe lucruri care mi s-au deschis la un nivel cu totul diferit, în predicile din timpul serviciilor, în timpul petrecut împreună; și prin lucrarea fratelui Daniel, încât nu vreau să trec pur și simplu peste aceasta. Vreau să le adun și să discutăm mai mult. Nu există nici o posibilitate să putem revedea totul, dar am avut mult de câștigat, și au fost foarte multe lucruri care au devenit mai vii. Nu au fost lucruri complet noi, dar unele lucruri au fost deschise într-o cale complet nouă pentru mine și am vrut să mă întorc și să culeg din ceea ce ne-a dat Domnul, pentru că a fost un timp special. Și acel timp special aduce un scop special, iar când Cuvântul Se deschide la un alt nivel, vreau să profit și să mă hrănesc cu El.

Așadar, vreau să vorbesc despre HRISTOS ÎN VOI ASCUNS ȘI DESCOPERIT ÎN SIMPLITATE. Voi lua aceste două texte și le voi pune împreună.

Când fratele Branham a predicat mesajul Dumnezeu descoperit în simplitate, înainte de Peceți, Matei 11 a fost unul dintre versetele de deschidere, unde Isus a spus: „Te laud, Tată, Doamne al cerului și al pământului, pentru că ai ascuns aceste lucruri de cei înțelepți și pricepuți, și le-ai descoperit pruncilor.”

Așadar, El a spus aici că cei înțelepți și pricepuți nu au înțeles aceste lucruri pentru că a fost nevoie de descoperire, iar descoperirea a venit la prunci. Acesta este unul dintre versetele la care s-a referit profetul în mesajul „Dumnezeu ascuns în simplitate și descoperit în același fel.”

Noi știm că una dintre cele mai mari teme ale acestui timp de sfârșit, este HRISTOS ÎN VOI, dar este Hristos în voi ascuns și descoperit în simplitate. Deci, vrem să privim la aceasta împreună, pe măsură ce înaintăm.

Să privim împreună la acest citat din mesajul Dumnezeu ascuns în simplitate și descoperit în același fel, din martie 1963:

„Acum, din acest text sau din citirea acestei Scripturi, extrag acest text: „Dumnezeu ascunzându-Se în simplitate și descoperindu-Se în același fel.” Eu continui să-l repet pe benzi, pentru că este înregistrat. Vedeți? Dumnezeu ascunzându-Se în simplitate, apoi descoperindu-Se în același fel…”

Așadar, nu numai că Dumnezeu Se ascunde în simplitate, dar El Se descoperă tot în simplitate.

„…Este ciudat să te gândești că Dumnezeu face un astfel de lucru. Dumnezeu Se va ascunde în ceva atât de simplu, încât îl va face pe cel înțelept să piardă, să rateze aceasta cu un milion de mile depărtare. Apoi, Se întoarce înapoi în acel fel simplu, în simplitatea felului Său de a lucra, și Se va descoperi din nou pe Sine.

M-am gândit că acesta este un text care ar putea fi studiat înainte de a intra în marile învățături ale celor șapte Peceți.”

Fratele Branham a spus: „Vă învăț aceasta înainte de a trece la marea învățătură a celor șapte Peceți.” Și el a învățat mai departe despre acest subiect, iar când a ajuns la Pecetea a șaptea, a început să fie entuziasmat de ea și a mers atât de departe, încât apoi a închis-o, și a spus: „Cum am știut acum o săptămână, duminică?…” Despre ce vorbea? El vorbea despre Dumnezeu care Se ascunde în simplitate.

 „Cum am știut când am spus: „Fiți simpli! Va fi atât de simplu! Fiți simpli! Cum am știut că va fi așa ceva?”

Deci, știți că fratele Branham umbla numai cum îl călăuzea Domnul. El nu știa ce se va întâmpla zece servicii mai târziu, opt zile mai târziu, când va ajunge la duminica următoare nu știa ce se va întâmpla, el doar mergea cum îl călăuzea Domnul. Astfel, a venit cu subiectul „Dumnezeu ascunzându-Se în simplitate și descoperindu-Se în același fel”, înainte de Peceți. Apoi, la deschiderea Peceților, a ajuns la Pecetea a șaptea, și a spus:

„Nici măcar nu am știut despre ce vorbeam atunci, dar aceasta este tot. Aceasta este chestia. A fost simplu. Este ascuns în simplitate și descoperit în simplitate.”

Ascultați ce a spus în continuare:

„Mulți Îl ratează în felul în care Se descoperă pe Sine. Acum oamenii au propriile lor idei despre cum ar trebui să fie Dumnezeu și ce urmează să facă Dumnezeu. Și așa cum am făcut vechea afirmație de multe ori, omul rămâne tot om. Omul Îi aduce totdeauna laudă lui Dumnezeu pentru ceea ce a făcut și așteaptă tot timpul cu nerăbdare ceea ce va face, dar ignoră ceea ce face. Vedeți? Din cauza aceasta o ratează. Ei privesc înapoi și văd ce lucru măreț a făcut El, dar omit să vadă ce lucru simplu a folosit pentru a-l face.”

Așadar, ei privesc în urmă și văd mișcări extraordinare ale lui Dumnezeu și lucruri supranaturale pe care le-a făcut El, văd manifestarea supranaturalului, dar uită ce lucruri simple a folosit El pentru acea manifestare. El a folosit doar oameni, a folosit numai oameni obișnuiți. El l-a folosit pe Amos, și Amos a spus: „Eu nu sunt un profet sau un fiu de profet, dar când leul răcnește, cine poate să tacă?” Dumnezeu l-a dus ca un păstor și l-a trimis cu un mesaj. El era cât se poate de simplu, dar avea un mesaj puternic. Astfel, omul privește în urmă și vede ce lucruri mărețe a făcut Dumnezeu, și când vede ce lucruri mărețe a făcut Dumnezeu, privește înainte și vede lucrurile uimitoare pe care le va face Dumnezeu, așa că el privește după ceva măreț, dar Dumnezeu nu folosește lucruri mărețe pentru a realiza lucruri mărețe, ci Dumnezeu folosește lucruri simple pentru a realiza lucruri mărețe. Aceasta a fost provocarea întotdeauna.

Să mergem la Ioan 10.33:

„Iudeii I-au răspuns: „Nu pentru o lucrare bună aruncăm noi cu pietre în Tine, ci pentru o hulă, și pentru că Tu, care ești un Om, Te faci Dumnezeu.”

Isus i-a întrebat: „De ce vreți să mă omorâți cu pietre? Ce fapte rele am făcut?” Și ei au răspuns: „Nu pentru o faptă bună Te omorâm cu pietre, ci pentru că Tu, care ești un Om, Te faci Dumnezeu.” Tot ce puteau vedea ei, era un Om. Ei nu puteau să-L vadă pe Dumnezeu, pentru că Dumnezeu folosea ceva atât de simplu pentru ei.

Dacă am putea să ne teleportăm înapoi în timp, să ne întoarcem în urmă cu două mii de ani și să stăm pe străzile Iudeii, acolo am putea vedea oameni care trec înainte și înapoi. Dacă am putea merge acolo, nu când Isus era în slujba Sa și vindeca, ci atunci când Isus era un băiat de zece ani, care alerga în sus și-n jos pe stradă, și dacă ar fi trecut pe lângă tine, nu ai fi știut că El era Fiul lui Dumnezeu, ci ar fi fost un băiat ca oricare altul, cu praf pe picioare iar hainele Lui puteau fi puțin murdare.

Știți, Isus nu a plutit deasupra Pământului toată viața Lui ca o ființă angelică, ci El a trăit o viață de om normală. I-a fost foame și a mâncat; a obosit și a dormit; S-a murdărit și a făcut baie. Tu n-ai fi știut, căci ar fi fost…Nu-mi place să spun aceasta despre Domnul, dar este adevărat. El a fost la fel de simplu ca oricare alt băiat de zece ani. El a crescut în maturitate, de aceea când L-au văzut arătând ca ceilalți…El nu avea o strălucire constantă pe față, nu avea o aureolă care să-L însoțească, ci arăta ca un alt om. El purta haine obișnuite, la fel ca toți ceilalți oameni; avea cam aceeași statură și înfățișare ca toți ceilalți. El era doar o Persoană obișnuită. Totuși, El nu era o Persoană obișnuită. Dar, la prima vedere, era atât de simplu încât ei nu puteau crede că El era Dumnezeu. Ei pur și simplu nu puteau crede că El era Dumnezeu. Și când Isus a spus: „Eu și Tatăl una suntem!”, ei au luat pietre ca să-L ucidă spunând: „…pentru că Tu, care ești Om, Te faci Dumnezeu.” Ei nu puteau înțelege simplitatea, lucrul simplu, marele lucru pe care-l făcea Dumnezeu într-un mod simplu. Aceasta nu avea sens pentru ei.

Întrebarea mea este: Dacă ei au putut să-L înțeleagă greșit pe Dumnezeu în trup, în acel trup perfect născut din fecioară în acea zi, ar putea să-L înțeleagă greșit pe Dumnezeu în trup și în această zi? Mai mult: Am putea noi să-L înțelegem greșit pe Dumnezeu în trup în această zi? Pentru că este atât de simplu! Și noi nu înțelegem ce lucru măreț face Dumnezeu în simplitate. Cred că uneori, ne ținem cu toții respirația așteptând ca Domnul să facă ceva măreț cu noi, deși, poate că El face în fiecare zi ceva măreț cu noi. Noi așteptăm ca Dumnezeu să facă ceva măreț cu noi, dar Dumnezeu face chiar acum lucrul pe care vrea să-l facă cu noi, ascuns și descoperit în simplitate.

În mesajul Un Super Semn, din decembrie 1959, fratele Branham a spus:

„Vedeți, în legile Răscumpărării lui Dumnezeu, așa cum a fost cu Boaz și Naomi, trebuia să fie o rudă apropiată. Singura cale prin care omul putea fi răscumpărat, Dumnezeu trebuia să devină o Rudă apropiată. Vreau să vedeți aceasta. El nu a devenit niciodată o Rudă cu cei bogați, cu cei puternici, ci S-a născut într-un grajd, înfășurat în scutece. Nu un adult, ci un Copil. El era Dumnezeu peste Creație. El a ales s-o facă. El nu a venit ca un om complet matur, ci a venit ca să poată suferi sentimentele bebelușilor; El a venit ca să poată trece prin ispitele adolescenților; El a venit ca Om ca să poată îndura muncile, să cunoască cursele diavolului și să facă o cale pentru oamenii de toate vârstele și de toate clasele sociale: săraci, bogați, toți. El a devenit sărac, pentru ca prin sărăcia Lui, noi să putem deveni bogați și moștenitori împreună cu El în Împărăție. Un semn avea să fie dat, trecând El Însuși, făcându-Se ceva diferit de ceea ce era. Acum era un Super-Semn plângând ca un bebeluș, jucându-Se ca un băiat, trudind ca un bărbat, dar El era Dumnezeu trăind în toate etapele vieții, așa cum facem noi.”

În simplitate. Care era simplitatea? Dumnezeu trăind o viață umană. Aceasta reflecta Oglinda tuturor celorlalte vieți umane din jurul Lui, doar că era Ceva în spatele vălului.

În mesajul De ce a trebuit să fie păstori?, din decembrie 1964, fratele Branham a spus:

„Acum doar să ne închidem ochii gândindu-ne la IeHoVaH. Nimeni nu era vrednic, nimeni nu putea face aceasta în afară de El. Și El a venit jos și a devenit un Bebeluș; a devenit adolescent; a devenit tâmplar, muncitor; a devenit Miel; a devenit o Jertfă. El S-a înălțat triumfător, IeHoVaH.”

Cred că este uimitor! Dumnezeu ar fi putut veni în orice fel și în orice stil, dar El a venit ca Om; a venit ca o ființă umană; El a venit în plinătatea umanității, iar fratele Branham a spus că El era sută la sută Om și sută la sută Dumnezeu. Fiind sută la sută Om, El a trebuit să trăiască ca Om.

Noi am vorbit deja despre El, că a trebuit să trăiască o viață umană și a devenit atât de simplu, încât oamenii treceau pur și simplu pe lângă El tot timpul, și nu aveau nici o idee că Acesta era Dumnezeu întrupat. Slavă Domnului!

Să mergem la Luca 3.9-14:

„Securea a și fost înfiptă la rădăcina pomilor; deci, orice pom care nu face roadă bună, este tăiat și aruncat în foc.”

Noroadele îl întrebau, și ziceau: „Atunci ce trebuie să facem?”

Acesta este Ioan Botezătorul, care a pregătit calea Domnului. El a pregătit un popor pentru Domnul. Și vedem că ei l-au întrebat: „Ioan, ce ar trebui să facem?” Iar el le-a spus:

„Cine are două haine, să împartă cu cine nu are nici una; și cine are de mâncare, să facă la fel.

Au venit și niște vameși să fie botezați, și i-au zis: „Învățătorule, noi ce trebuie să facem?”

El le-a răspuns: „Să nu cereți nimic mai mult peste ce v-a fost poruncit să luați.”

Niște ostași îl întrebau și ei, și ziceau: „Dar noi, ce trebuie să facem?” El le-a răspuns: „Să nu stoarceți nimic de la nimeni prin amenințări, nici să nu învinuiți pe nimeni pe nedrept, ci să vă mulțumiți cu lefurile voastre.”

Aceasta este o Scriptură interesantă, și am să vă spun de ce mi se pare interesantă. Ei au venit la Ioan Botezătorul, care pregătea calea pentru Domnul, Îi îndrepta calea și pregătea un popor pentru Domnul. Și în acea pregătire, ei au întrebat: „Ce ar trebui să facem?” Iar el le-a răspuns: „Fiți un bun vecin; fiți un vameș bun; fiți un soldat bun.” Ce? „Faceți doar ceea ce trebuie să faceți și faceți-o bine. Nu vă opriți din ceea ce faceți. Dacă ești soldat, fii acel fel de soldat; dacă ești vameș, fii acel fel de vameș; dacă ai mai mult decât ai nevoie și vezi pe cineva în nevoie, împarte cu el. Fii un vecin bun, fii un vameș bun, fii un soldat bun sau orice ești. Fii un pescar bun, fii un cutare bun sau cutare.”

Voi credeți că pregătirea ar fi… „Știți, ar trebui să devenim ceva ultra super, așa că hai să ne oprim cu toții, să ne alăturăm unei comunități și să devenim super spirituali pentru venirea Domnului.” Nu! Mergeți pur și simplu mai departe! Continuați să faceți ceea ce faceți, și faceți-o corect. Urmați-L pe Domnul și faceți-o bine.

Mi s-a părut atât de ciudat când am citit aceasta și m-am gândit: „Doamne, nu-i așa că este uimitor?”

Vă puteți imagina? Să știi că un mare profet este în scenă și acest mare profet vine și pregătește un popor pentru Domnul și le spune că vine Mesia, că vine Împărăția, iar ei vin la el și spun: „Ce ar trebui să fac pentru a fi pregătit pentru acest mare Mesia, pentru acest mare Împărat?” Și Ioan le spune: „Ei bine, dacă ești vameș, asigură-te că ești cinstit în treaba ta.” S-ar putea să fi fost o dezamăgire pentru unii dintre ei: „M-am gândit că voi primi alt fel de instrucțiuni.”

Să mergem la Efeseni 6.1-9:

„Copii, ascultați în Domnul de părinții voștri, căci este drept.

„Să cinstești pe tatăl tău și pe mama ta”, este cea dintâi poruncă însoțită de o făgăduință,

„ca să fii fericit și să trăiești multă vreme pe pământ.”

Și voi, părinților, nu întărâtați la mânie pe copiii voștri, ci creșteți-i în mustrarea și învățătura Domnului.

Robilor, ascultați de stăpânii voștri pământești cu frică și cutremur, în curăție de inimă, ca de Hristos.

Slujiți-le nu numai când sunteți sub ochii lor, ca și cum ați vrea să plăceți oamenilor, ci ca niște robi ai lui Hristos, care fac din inimă voia lui Dumnezeu.

Slujiți-le cu bucurie, ca Domnului, iar nu oamenilor,

căci știți că fiecare, fie rob, fie slobod, va primi răsplata de la Domnul, după binele pe care-l va fi făcut.

Și voi, stăpânilor, purtați-vă la fel cu ei; feriți-vă de amenințări ca unii care știți că Stăpânul lor și al vostru este în cer, și că înaintea Lui nu se are în vedere fața omului.”

Acesta este Pavel aici, în Efeseni, și el dă instrucțiuni Bisericii din Efes, și le spune cum să trăiască viața lor pe acest Pământ. Astfel, le spune să fie un copil bun, să fie un tată bun, să fie un slujitor bun și să fie un stăpân bun. Pentru mine este izbitor, prieteni! Și sper că, pe măsură ce avansăm, vă pot împărtăși lucrul care a fost uimitor pentru mine, și anume, că Dumnezeu vrea să Se manifeste în simplitate, în simplitatea vieții noastre de zi cu zi.

Să mergem împreună la Tit 2.1-5:

„Tu însă, vorbește lucruri care se potrivesc cu învățătura sănătoasă.

Spune că cei bătrâni trebuie să fie treji, vrednici de cinste, cumpătați, sănătoși în credință, în dragoste, în răbdare.

Spune că femeile în vârstă trebuie să aibă o purtare cuviincioasă, să nu fie nici clevetitoare, nici dedate la vin; să învețe pe alții ce este bine,

ca să învețe pe femeile mai tinere să-și iubească bărbații și copiii;

să fie cumpătate, cu viața curată, să-și vadă de treburile casei, să fie bune, supuse bărbaților lor, pentru ca să nu se vorbească de rău Cuvântul lui Dumnezeu.”

Care este lecția importantă pe care trebuie s-o învețe femeile mai tinere pentru a fi în poziția lor spirituală? Vă amintiți când a vorbit fratele Daniel despre familie? El a spus: Cum va lucra Duhul Sfânt în tată? Vă amintiți? Duhul Sfânt va lucra în tată prin slujba de tată. Și Duhul Sfânt va lucra în mamă prin slujba de mamă. Dar Duhul Sfânt din mamă nu va lua slujba de tată. Și Duhul Sfânt din tată nu va lua slujba de mamă. Iar Duhul Sfânt din copii nu va lua conducerea familiei, ci Duhul Sfânt din copii va administra slujba de copii în supunere față de tată. Ați înțeles? Aceasta este simplitate, prieteni!

Aceasta spune Pavel, și acestea sunt instrucțiunile pe care i le-a dat lui Tit: „Tit, tu ești lider în biserică. Și acum, când te duci, să dai instrucțiuni bisericii. Hai să-i învățăm cum să trăiască Viața lui Hristos pe Pământ. Deci, în timp ce-i învățăm cum să trăiască Viața lui Hristos pe Pământ…” Ascultați, ceea ce-i învăța Pavel, era atât de comun, de normal, de obișnuit în viața de zi cu zi, încât femeile în vârstă ar trebui să le învețe pe femeile tinere, ce? Să ne întoarcem să vedem:

„ca să învețe pe femeile mai tinere să-și iubească bărbații și copiii; să fie cumpătate, cu viața curată, să-și vadă de treburile casei, să fie bune, supuse bărbaților lor, pentru ca să nu se vorbească de rău Cuvântul lui Dumnezeu.”

Deci, ce le învățau? Cum să trăiască în slujba lor. Pentru că aceasta voia Dumnezeu să facă. Acestea au fost instrucțiunile lui Pavel pentru Tit, ca să le învețe în biserică. „Aceasta vreau să le înveți. Învață-le cum să facă lucrurile în simplitate.”

Când privesc la aceasta, este aproape amuzant, când te gândești că de fapt, aceasta este ceea ce vrea Dumnezeu să facem. El vrea să-L manifestăm pe Hristos ca tați, ca mame, ca bărbați, ca femei, ca bătrâni, ca tineri, ca copii, pentru ca Hristos să poată trăi într-un Trup cu mai multe mădulare.

Uneori pot să-mi imaginez că mergem la Ioan Botezătorul, spunând: „Bine, vine Mesia, se instalează Împărăția, ce trebuie să fac?” „Întoarce-te la muncă și fă o zi bună de muncă, fii sincer și nu înșela pe nimeni.” „Dar ai spus că vine Mesia, că vine Împărăția și că trebuie să ne pregătim. Ioan, ce trebuie să fac?” „Dacă ești soldat, asigură-te că nu storci de la nimeni nimic prin amenințări și că nu învinuiești pe nimeni pe nedrept.” „Aceasta este pregătirea pentru venirea lui Mesia, pentru venirea Împărăției? Este prea simplu. Este mult prea simplu.”

Dar când fratele Daniel slujea și trecea prin slujbe, dintr-o dată am început să înțeleg în inima mea că ceea ce vrea Dumnezeu de la mine, este să trăiesc acest Cuvânt acolo unde sunt, cine sunt și așa cum sunt, și să nu mai caut un lucru super, super, care să se întâmple în viitor. Dumnezeu vrea să lucreze chiar acum prin noi, dar vrea să lucreze exact acolo unde ne-a așezat. Dar noi suntem tot timpul în căutarea unui alt loc. „Dacă pot să ajung în alt loc, pot să-L slujesc pe Dumnezeu.” Dar nu este vorba despre a aștepta un alt loc în care să-L slujesc pe Dumnezeu, ci este vorba despre a-L sluji pe Dumnezeu în locul unde suntem.

Noi ne gândim: „Îl slujim pe Dumnezeu în locul nostru?”

Fratele Branham a spus: „Dacă ești gospodină, poți mărturisi lăptarului.” Ascultați copii, voi habar nu aveți ce înseamnă să-i mărturisiți lăptarului, pentru că, cine este lăptarul și cum îl găsiți? Dar când fratele Branham a spus aceasta, noi știm că lăptarul îți aduce laptele acasă. Ar fi frumos. Cred că avem și acum un lăptar, este „Livrare Walmart”. „Deci, dacă voi face lucrarea lui Dumnezeu, o voi face dacă voi mărturisi că lăptarul își dăruiește inima Domnului? Aceasta este lucrarea lui Dumnezeu?” Aceasta nu este singura lucrare a lui Dumnezeu în poziția ta, ci să fii discretă, să fii atentă, să fii trează, să-ți iubești soțul, să-ți iubești copiii. Aceasta este lucrarea lui Dumnezeu, în felul acesta putem face lucrarea lui Dumnezeu, făcând ceea ce suntem instruiți să facem.

De ce a petrecut Pavel atâta timp ca să-i dea lui Tit aceste instrucțiuni și să-i spună să le dea bisericii? Pentru că este important. Acesta este Dumnezeu care Se ascunde în simplitate.

„Sfătuiește de asemenea pe tineri să fie cumpătați,

și dă-te pe tine însuți pildă de fapte bune în toate privințele. Iar în învățătură, dă dovadă de curăție, de vrednicie,

de vorbire sănătoasă și fără cusur, ca potrivnicul să rămână de rușine, și să nu pată spune nimic rău de noi.

Sfătuiește pe robi să fie supuși stăpânilor lor, să le fie pe plac în toate lucrurile, să nu le întoarcă vorba,

să nu fure nimic, ci totdeauna să dea dovadă de o desăvârșită credincioșie, ca să facă în totul cinste învățăturii lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru.”

Cum arăt învățătura Mântuitorului nostru? Fiind un slujitor bun.

„Căci harul lui Dumnezeu care aduce mântuire pentru toți oamenii, a fost arătat,

și ne învață s-o rupem cu păgânătatea și cu poftele lumești, și să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate și evlavie,

așteptând fericita noastră nădejde, și arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu și Mântuitor, Isus Hristos.

El S-a dat pe Sine Însuși pentru noi, ca să ne răscumpere din orice fărădelege, și să-Și curețe un norod care să fie al Lui, plin de râvnă pentru fapte bune.”

Acest lucru a devenit foarte interesant pentru mine, în timp ce am urmărit și am meditat la ceea ce s-a predicat la sfârșitul săptămânii, și am descoperit că Dumnezeu vrea să trăiască în noi în orice slujbă ne-a așezat. Astfel, el a început să vorbească despre slujbe: slujba de tată, de mamă, fiu, văduvă, adult, celibatar, adolescent și orice altă slujbă, deoarece Dumnezeu S-a manifestat în Hristos, în unele din aceste roluri: ca și copil, ca adolescent, ca frate; El a fost manifestat ca tânăr, apoi a fost manifestat ca un Bărbat de vârstă mijlocie; a fost manifestat ca Fiu pentru că Dumnezeu era Tatăl Său. Deci, El a început să Se manifeste în unele din aceste roluri, și Acesta a fost Dumnezeu trăind o viață umană ca Fiu, Dumnezeu trăind o viață umană ca adolescent. Dumnezeu trăind o viață umană.

Fratele Branham a spus: „…ca un Bebeluș din cauză că a vrut să experimenteze viața ca un bebeluș.” Aceasta a spus fratele Branham.

Deci, eu nu cred că fiecare zi din viața noastră este doar un timp în care așteptăm să se întâmple ceva, ci cred că fiecare zi din viața noastră este ceea ce vrea Dumnezeu să se întâmple: să trăim conform Cuvântului Său, să trăim cinstit, să trăim cu dreptate în ascultare de Dumnezeu, predați Lui, să trăim călăuziți de Duhul Lui în tot ce facem.

Aici, apostolul Pavel îi spune lui Tit să spună bisericii aceste lucruri.

Să mergem la versetul 9:

„Sfătuiește pe robi să fie supuși stăpânilor lor, să le fie pe plac în toate lucrurile, să nu le întoarcă vorba.”

Aici, el le spune angajaților să nu răspundă înapoi. Nu fiți isteți când vorbiți cu șeful vostru. Ar fi trebuit să citesc aceasta cu mult timp în urmă. Este prea simplu. Este atât de simplu, încât ne este greu să ne entuziasmăm de această predică; ne este greu să batem din palme și să ne ridicăm mâinile în legătură cu aceasta, totuși aceasta trebuie să stăpânim, prieteni! Aici ne aflăm, aici trebuie să aducem această carne, să fie supusă voii lui Dumnezeu în fiecare zi din viața noastră. Nu este în ordine să venim la biserică și să-L manifestăm pe Hristos, apoi să mergem la muncă și să nu-L manifestăm pe Hristos. Aceasta nu funcționează. Corect?

De exemplu, suntem la muncă așteptând să-L manifestăm pe Hristos, când cineva spune ceva despre un verset biblic, iar eu pot să-l corectez. Nu așa, ci în fiecare zi, prin atitudinea și abordarea mea, eu pot să-L manifest pe Hristos.

Amintiți-vă că Hristos a lucrat într-un atelier de tâmplărie. Fratele Branham a spus că El a venit ca un Om muncitor. Slavă lui Dumnezeu!

În mesajul IeHoVaH-Jire, din februarie 1961, fratele Branham a zis:

„Vedeți, noi trebuie să fim ceea ce suntem. „Darurile și chemarea sunt fără pocăință.” Când v-ați născut în această lume, înainte de întemeierea lumii Dumnezeu v-a cunoscut și v-a așezat pozițional. Dacă nu este așa, atunci Biblia nu este așa. Exact așa este. Dumnezeu ne-a pus numele în Cartea Vieții Mielului nu când venim la altar, ci înainte de întemeierea lumii. Așa este.”

Vreau să subliniez că: „Dumnezeu v-a cunoscut înainte de întemeierea lumii și v-a așezat în poziție.” Astfel, oriunde v-ați afla acum, voi nu sunteți într-o poziție greșită. Doar dacă refuzați pur și simplu ceea ce v-a condus Dumnezeu să faceți. Voi vă aflați într-o poziție. Cine a decis că vei veni ca bărbat? Cine a decis că vei veni ca femeie? Cine a decis în ce familie vei veni și în ce regiune a lumii vei fi plasat? Cine a ales toate aceste lucruri? Nu voi ați ales, ci Dumnezeu a ales. Dumnezeu este Cel care te-a plasat acolo unde ești. Și Dumnezeu te-a plasat unde vrei tu, pentru că vrea să Se manifeste prin tine și prin mine oriunde ne-a plasat.

În Lucruri care urmează să fie, din decembrie 1965, fratele Branham a spus:

„La fel cum v-ați născut aici, am spus, ați fost pregătiți. Dumnezeu știa că veți fi aici.”

Priviți! Acesta este unul din textele biblice pe care l-a citit fratele Daniel. El a citit numai jumătatea de jos, dar eu mă voi întoarce și voi citi Psalmul 139.13-17:

„Tu mi-ai întocmit rărunchii. Tu m-ai țesut în pântecele mamei mele.

Te voi lăuda, pentru că m-ai făcut într-un mod minunat și înfricoșător. Minunate sunt lucrările Tale, și sufletul meu o știe foarte bine.

Oasele mele nu au fost ascunse de Tine când am fost făcut în ascuns și țesut cu măiestrie în părțile cele mai de jos ale pământului.

Ochii Tăi m-au văzut când nu eram decât un făt neformat, și în Cartea Ta au fost scrise toate mădularele mele, care continuu au fost modelate, când încă nici unul dintre ele nu erau.

Cât de prețioase sunt gândurile Tale, Dumnezeule! Cât de mare este numărul lor!”

Dumnezeu știa unde vom fi, când vom fi și cum vom fi. Amintiți-vă că fratele Branham ne-a învățat clar că Dumnezeu avea un Plan de reproducere, ca un Fermier. Dumnezeu avea un program de reproducere pentru a obține anumite caracteristici în voi, prin genetică, și S-a asigurat că acesta se căsătorește cu aceasta, și acesta cu aceea. El S-a ocupat de aceasta ca să te aducă exact așa cum erai. Vă amintiți că el a simbolizat aceasta cu un meșter care face un clopot, și el pune atâta cositor; atât de mult plumb; atât de mult aceasta și aceea, astfel că acel clopot are un anumit ton. Și fratele Daniel a spus: „Nu mai fi victima propriei tale înfățișări.”

Noi trebuie să încetăm să ne mai urâm pentru felul în care suntem. Vreau să spun că toți avem lucruri care trebuie să se schimbe, sunt lucruri pe care toți trebuie să le predăm Domnului, dar toți avem lucruri pe care Dumnezeu le-a pus acolo. Există ingrediente de care Dumnezeu S-a asigurat că se combină, dar din cauza hibridării, am adunat câteva în plus, pe parcurs. Dar, haideți să lăsăm Cuvântul lui Dumnezeu să înceapă să elimine partea aceasta și Duhul lui Dumnezeu să ne condamne pentru aceasta. Dar nu mai fiți victima propriei voastre înfățișări, deoarece propria noastră înfățișare a avut de-a face cu cunoștința mai dinainte a lui Dumnezeu. Dumnezeu a pus aceasta cu aceasta, și aceasta cu aceea, astfel încât voi și cu mine să „cântăm” într-un anumit fel. Și trebuie să încetăm să urâm felul în care cântăm noi și să iubim felul în care cântă ceilalți și să încercăm să ne prefacem că noi cântăm ca ei. Corect? Pentru că, indiferent cât de mult ne prefacem, de fiecare dată când cântăm, nu este ca și cum ar cânta ei, și prin aceasta nu facem decât să ne frustrăm pe noi înșine și pe cei din jurul nostru.

De aceea, trebuie să ne obișnuim cu faptul că Dumnezeu știa ce face atunci când m-a așezat în această epocă, în acest trup, în această casă și cu toate ingredientele care vin împreună, binele și răul și totul împreună. Dumnezeu mă are aici pentru că vrea să Se manifeste în mine în fiecare zi a vieții mele, iar eu vreau să mă predau Lui așa cum sunt, ca El să poată trăi prin mine.

În Unirea invizibilă, din noiembrie 1965, fratele Branham a spus:

„Indiferent cine sunteți, voi sunteți supușii lui Dumnezeu. Indiferent ce vrea Dumnezeu să faceți, unde este locul vostru, „Dumnezeu a așezat în biserică pe unii apostoli, pe alții profeți, învățători, păstori,” El a așezat acestea prin virtutea propriei Sale predestinări, iar voi ați fost aceasta încă de la început.”

Am citit acest citat de mulți ani. Și în timp ce îl citeam, m-am gândit mereu: „Indiferent cine sunteți, voi sunteți supușii lui Dumnezeu. Indiferent ce vrea Dumnezeu să faceți, unde este locul vostru…” Apoi a menționat patru slujbe: apostoli, profeți, învățători, păstori, și i-a omis pe evangheliști. Sărmanul evanghelist! Nu, el a omis pe mulți, pentru că vorbea despre „orice sunteți voi, sunteți slujitorii lui Dumnezeu.” Dar nu toți din biserică se încadrează într-una dintre aceste slujbe, ci sunt menționate doar patru. Ceea ce arată el, este că citează doar o parte dintr-un verset biblic, pentru a ne arăta că Dumnezeu le-a pus în biserică. El nu sublinia această parte: „apostoli, profeți, învățători, păstori”, nu aici a pus accentul când a citit aceasta, ci el subliniază faptul că „Dumnezeu a așezat în biserică.” Aceasta a subliniat el. De aceea a folosit acest verset biblic. El a folosit acest verset nu pentru a vă arăta că singurii care sunt puși în biserică sunt apostolii, profeții, învățătorii și păstorii, ci ne-a spus că Dumnezeu v-a pus în biserică acolo unde sunteți, că Dumnezeu a hotărât toate acestea.

Haideți să citim încă odată și să nu ne lăsăm prinși de ideea că Dumnezeu nu a menționat nimic despre mine.

„Indiferent cine sunteți, voi sunteți slujitori ai lui Dumnezeu. Indiferent ce vrea Dumnezeu să faceți, unde este locul vostru, Dumnezeu a așezat în biserică…”

Dumnezeu a așezat în biserică. Și el a folosit Scriptura pentru a dovedi ceea ce spune, nu pentru a limita ce spune numai la acele patru cuvinte.

„El a așezat acestea prin virtutea propriei Sale predestinări, iar voi ați fost aceasta încă de la început.”

Așadar, orice v-a așezat Dumnezeu să faceți. Eu îndeplinesc mai multe slujbe: îndeplinesc o slujbă de tată, o slujbă de soț, o slujbă de fiu, de bărbat, îndeplinesc o slujbă de păstor; eu îndeplinesc toate aceste slujbe, iar Dumnezeu vrea să trăiască prin toate aceste slujbe. El vrea să fie Tată prin mine, pentru copiii mei; El vrea să fie fiu prin mine, pentru mama mea; El vrea să fie păstor prin mine, pentru adunarea de aici. Dumnezeu vrea să mă folosească pentru aceste slujbe, iar eu trebuie să cred că El m-a așezat acolo, că înainte de întemeierea lumii, El știa că eu voi fi tată, știa că voi avea copii; știa că voi fi păstor. Și oriunde ai fi tu, El știa că vei fi acolo unde ești. El știa unde vei ajunge în fiecare etapă a vieții; știa unde vei fi când vei fi tânăr; apoi când vei ajunge la o vârstă mijlocie sau când vei ajunge mai în vârstă; El știa dacă vei fi singur sau dacă vei fi căsătorit; că vei fi bărbat sau femeie. Orice ai fi, El a pus toate ingredientele în tine și ai fost conceput pentru un scop, pentru o poziție, o plasare. Și dacă este așa, Dumnezeu vrea să Se manifeste în acel loc.

Așadar, nu suntem toți mame și tați; bărbați și femei; angajați și angajatori; studenți sau orice altceva, pensionari. Noi nu stăm doar și așteptăm ceva și atunci Îl manifestăm pe Hristos într-o zi. Când spun aceasta nu vreau să spun că nu vor veni și alte manifestări care pot fi foarte bune, dar eu nu pot continua doar să privesc în viitor așteptând să se întâmple ceva, când ceva se întâmplă în fiecare zi în jurul nostru; când „Hristos în voi, nădejdea slavei” vrea să Se manifeste. El vrea să Se manifeste oriunde ne-am afla, ceea ce înseamnă că Dumnezeu are câteva lucruri pentru mine; înseamnă că Dumnezeu știa că voi fi aici, astfel a pus în mine ceea ce a vrut să pună în mine ca să Se poată manifesta într-un anumit fel, ca să nu devin victima propriului meu sine, ci să pot fi ceva ce El poate folosi.

Apoi, în al doilea rând, Dumnezeu m-a proiectat deja, m-a echipat și m-a umplut cu Duhul Său, ca să pot face față provocărilor cu care mă confrunt în slujba mea.

Dacă ești student și Dumnezeu te-a plasat acolo, dacă simți că Dumnezeu te-a condus la Universitate, sau la studii undeva, dacă crezi că acesta este Planul lui Dumnezeu pentru tine, ai ceea ce îți trebuie pentru a face față provocării poziției tale.

Dacă ești mamă, dacă ești tată și dacă crezi că Dumnezeu ți-a dat acest loc de muncă, atunci Dumnezeu vrea să se manifeste prin tine în acel loc de muncă. Cum poți spune: „Dumnezeu mi-a dat acest loc de muncă, dar nu are nici un scop spiritual în el?” Cum ar putea să nu existe un scop spiritual pentru viețile noastre în nimic din ceea ce facem? Așadar, aceasta înseamnă că Dumnezeu știa unde vom fi, și El ne-a conceput să facem față provocării oriunde ne-am afla.

Dacă ești tânăr și ești singur, ai provocări ca tânăr singur, dar Dumnezeu te-a conceput, te-a echipat și ai ceea ce-ți trebuie pentru a face față provocării ca tânăr singur sau ca tânără singură. Dacă ești mai în vârstă sau dacă ești mai tânăr, cu contează. Nu contează unde te afli, te pui în tablou, pentru că Dumnezeu nu te-a lăsat lipsit de resurse și singur, deoarece Dumnezeu Însuși trebuia să Se manifeste în tine. Și Viața Lui în tine, așa cum te-a creat, va face față fiecărei provocări, pentru că El ne-a dat Cuvântul Său; El ne-a echipat cu acest Cuvânt și cu Duhul Său pentru a face față provocării pentru poziția noastră. Dar uneori, nu ne dăm seama că suntem provocați, ci credem că trecem doar printr-o perioadă dificilă, că avem o zi rea.

S-a gândit cineva vreodată că tocmai a avut o zi rea și nu și-a dat seama că ziua aceea rea scoate la suprafață atributele lui Hristos, că Ceva din tine poate depăși orice situație, și în depășirea acelei situații Se va manifesta Hristos? Manifestându-L pe Hristos în fiecare slujbă. Eu nu vreau să aștept să fac aceasta, ci vreau s-o fac în fiecare zi din viața mea.

În Lucruri care urmează să fie, fratele Branham a spus:

„Acum, singura cale ca tu să fii un fiu sau o fiică a lui Dumnezeu este să ai Viață Veșnică. Și există o singură formă de Viață Veșnică, și aceasta este Viața lui Dumnezeu. O singură formă de Viață Veșnică și aceea este Dumnezeu. Ca să fii un fiu al lui Dumnezeu, trebuie să fi fost în El întotdeauna. Gena vieții tale, viața spirituală din seara aceasta, era în Dumnezeu Tatăl înainte ca acolo să fi fost chiar o moleculă. Vedeți? Și voi nu sunteți nimic altceva decât manifestarea Genei Vieții care a fost în Dumnezeu, ca fiu al lui Dumnezeu.

Acum, după ce Cuvântul Lui a venit în tine ca să te aprindă în timpul acesta, ești exprimat. Voi sunteți exprimarea Vieții lui Dumnezeu, pentru că sunteți un fiu sau o fiică a lui Dumnezeu.” (Credem aceasta?) „Acum, după ce Cuvântul Lui a venit în tine ca să te aprindă în timpul acesta, ești exprimat.” (A venit în tine pentru a face ceva în viitor, într-o zi? Nu.) „După ce Cuvântul Lui a venit în tine ca să te aprindă în timpul acesta, tu exprimi Viața lui Dumnezeu în tine, pentru că ești un fiu sau o fiică a lui Dumnezeu.”

Să citim mai departe.

„De aceea, înțelegeți ce vreau să spun? Vedeți? Acum sunteți făcuți, stați în această biserică în seara aceasta, pentru că datoria voastră este să-L exprimați pe Dumnezeu la această națiune, la acest popor și în acest cartier unde sunteți asociați. Oriunde sunteți, Dumnezeu a știut că veți fi aici, pentru că trebuie să fiți una din Genele Sale sau unul dintre atributele Sale. Voi trebuie să fiți.”

Așadar, oriunde v-ați afla, orice poziție ați ocupa, în orice slujbă ați fi, voi trebuie să fiți una din Genele Lui Dumnezeu, acolo jos, însuflețiți prin Cuvânt, ca să fiți făcuți să luminați în orice poziție v-ați afla.

În timp ce cugetam la aceasta, am început să mă gândesc… Să presupunem, de exemplu, că tu ai o mamă care se luptă cu adevărat cu un copil care trece printr-o etapă de dezvoltare în viață. Ar putea trece prin anii copilăriei, poate prin anii adolescenței, sau oricare ar fi, există o luptă în care dintr-o dată mama și acest copil se luptă împreună. Și tu te întrebi: „De ce mi se întâmplă aceasta? Și de ce…” Dar nu vă dați seama că în voi există ceva care vrea să biruiască în luptă. Voi aveți nevoie de luptă pentru a-L manifesta pe Hristos ca mamă. Același lucru este valabil și pentru un tată, un bărbat, o femeie, o persoană singură, o văduvă, un văduv sau noi, pentru că, amintiți-vă că noi suntem provocați constant.

A fost cineva în vacanță, adică nu a avut provocări în ultima vreme? Puteți spune: „Eu am avut o pauză de șase luni, frate. A fost minunat. Nu știu ce este în neregulă cu tine.” Se pare că acasă vorbim tot timpul despre aceasta. Este o discuție hazlie: „Abia aștept să se termine. Va fi mai ușor după aceasta.” A mai spus cineva aceasta? „Oh, dacă am putea trece prin această încercare, atunci ar fi liniște.” Deci, limbajul nostru s-a schimbat. „Nu știu ce urmează. Aceasta este familiar. Voi mai rămâne puțin în această încercare. Cel puțin știu cu ce mă confrunt. Adică nu sunt gata să pășesc în abis, în următoarea…” Nici aceasta nu este chiar ideea corectă, dar începi să gândești așa. Este ca și cum nu se termină niciodată. Nu se oprește niciodată. Ești lovit continuu, una după alta, una după alta.

De ce credem că am venit în această viață? De ce credem că suntem aici? Despre ce credem că este vorba în această viață? Este vorba despre antrenament pentru domnie; despre construirea caracterului și manifestarea Vieții lui Hristos. Dar cum S-a manifestat Hristos? El nu S-a manifestat într-o bulă de perfecțiune fără să se întâmple nimic. El a fost presat, a fost pus la îndoială, a fost criticat, a fost chinuit, a fost mustrat, a fost acuzat că este Belzeebul; El a avut toate aceste provocări în Viața Lui, dar El a început să biruiască toate aceste provocări și să-L manifeste pe Dumnezeu în trup.

Acum, acestea sunt lucruri care trebuie să ni se întâmple și nouă. Astfel, dacă sunt tată, ca tată încep să am o provocare în casa mea, în gospodăria mea, în familia mea. Câți dintre voi sunteți tați? Pleci de la serviciu ca un erou și când ajungi acasă totul este zero, ca și cum nu ai făcut nimic. Totul a fost bine, toată lumea a fost fericită, iar când vii acasă, poți simți tensiunea când intri pe ușă și știi că totul este pe cale să explodeze. Nu știi și te temi să spui ceva cuiva, și tot ce vrei să faci, este să te întorci imediat la muncă, dacă nu realizezi că: „Dumnezeu m-a pus aici ca să fac față acestei provocări pentru că în mine există Ceva care poate depăși această provocare și pot să-L manifest pe Hristos în familia mea.” Atunci poți să te oprești o clipă, înainte de a face greșeli mari și de a călca pe „mine terestre” și vei spune: „Ajută-mă, Doamne. Dacă mă predau, vei veni și vei lucra prin mine acum?”

Același lucru este pentru bunici, pentru biserici, afaceri și locuri de muncă. Este la fel. Trebuie să existe o provocare, pentru că provocarea scoate la suprafață caracterul și virtutea din noi.

Dumnezeu nu vrea să trăim într-o bulă perfectă, și să spună: „Da, ai făcut bine. Tu ai câștigat caracter, tu ai învățat cum să conduci și să domnești și Mi-ai manifestat Viața.” Nu. Așadar, în loc să ne temem de provocări, trebuie să acceptăm provocarea și să ne ridicăm la înălțimea ei. Nu este ca și cum am putea face aceasta în trupul nostru; nu este ca și cum toți ar trebui să se dea înapoi, ca eu să am aceasta. Nu. Aceasta este o atitudine greșită.

Pentru mine este că Dumnezeu știa tot înainte de întemeierea lumii, și Dumnezeu a rânduit fiecare încercare și El a știut unde voi. El m-a pus în această poziție și nu m-a pus aici ca să eșuez, ci m-a pus aici ca să-L manifest.

Uneori, trebuie să ne oprim și să apăsăm butonul de pauză pentru o clipă, să facem un pas înapoi și să ne ordonăm gândirea înapoi la gândirea lui Dumnezeu, pentru că uneori uităm imaginea de ansamblu, rămânem blocați în pădurea cu copaci și începem să reacționăm la ceea ce se întâmplă în jurul nostru uitând că nici o încercare nu vine decât dacă este aprobată mai întâi de Dumnezeu, și că totul are un scop. Astfel, uităm că Dumnezeu ne-a ales să fim aici, că El a ales această încercare pentru mine, și că va ieși ceva bun din aceasta. De aceea, eu nu fug de aceasta, ci voi sta aici și voi spune: „Doamne, dă-mi sensibilitatea de a merge mai departe așa cum vrei Tu să merg. Ajută-mă să spun ce trebuie spus, să fac ce trebuie făcut, să merg mai departe și să Te manifest pe Tine.”

Eu nu vreau să trăiesc ca un laș și nu vreau să-L ratez pe Dumnezeu în simplitate; în simplitatea unei probleme la locul de muncă; în simplitatea unei probleme acasă; în simplitatea unei probleme pentru cei dragi, pentru că în acea simplitate ar putea fi Dumnezeu care Se ascunde apoi Se descoperă tot în simplitate.

În Ioan 15.16, Isus le-a spus ucenicilor Săi:

„Nu voi M-ați ales pe Mine, ci Eu v-am ales pe voi; și v-am rânduit să mergeți și să aduceți roadă, și roada voastră să rămână, pentru ca orice veți cere de la Tatăl, în Numele Meu, să vă dea.”

Putem crede aceasta? Acest lucru ne-ar ajuta foarte mult, dacă credem că Dumnezeu ne-a ales și ne-a rânduit.

În mesajul Marea însărcinare, din martie 1958, fratele Branham a spus:

„Vedeți? Aceasta este partea mea. Lui Oral Roberts i-a dat altceva de făcut și la fel fratelui A.A. Allen și celorlalți frați, care au emisiuni puternice la radio și alte lucruri. Ei trebuie să aibă bani. Eu îi ajut cu tot ce pot, pentru că îmi dau seama că sunt frații mei. Eu n-aș putea lua locul lor și mă bucur că nu trebuie s-o fac, vedeți, pentru că nu am puterea mentală să rezolv aceste lucruri, astfel, rămân așa cum sunt. Cum spunea congresmenul Upshaw: „Tu nu poți fi altceva decât ceea ce ești.” Acesta este adevărul. Și cu cât ne dăm seama mai repede de aceasta, cu atât ne va fi mai bine. Fiți doar ceea ce sunteți, pentru că Dumnezeu vă vrea așa cum v-a creat. Țineți minte aceasta și fiți exact ce…Dacă ești un preș, fii un preș. Vreau să fiu cel mai bun preș pe care l-a avut vreodată. Dacă trebuie să fiu un preș sau orice altceva în Casa Domnului, vreau să slujesc și să-mi îndeplinesc slujba cât pot de bine pentru El.”

Vreau să subliniez doar câteva lucruri. „Fiți doar ceea ce sunteți, pentru că Dumnezeu vă vrea așa cum v-a creat.” Mă ajută atât de mult să cred aceasta! Apoi: „Să slujesc și să-mi îndeplinesc slujba cât pot de bine pentru El.” Dumnezeu m-a creat așa și m-a așezat în această poziție, iar eu voi face tot ce pot pentru El, cerându-I ajutorul pe parcurs.

În mesajul Domnilor, aveți îndrăzneală, din iulie 1954, fratele Branham a spus: „Tu nu te poți face ceva ce nu ești.”

Oh, putem sublinia aceasta? Aceasta mă face să mă simt atât de bine! Nu știu cum sunteți voi, dar eu mi-am petrecut mulți ani dorindu-mi să fiu diferit de ceea ce sunt. Am făcut mizerii și am îngreunat lucrurile; am făcut lucruri și am spus lucruri, știți, uneori pur și simplu ieși dintr-o situație, apoi reflectezi asupra vieții și spui: „Urăsc felul în care sunt creat.” A spus cineva vreodată aceasta? („Amin.”) Da. Nu este un lucru bun de spus, nu-i așa? Pentru că cine l-a adus pe acesta la acesta și pe acesta la acesta? Există un scop în aceasta, prieteni!

„Tu nu te poți face ceva ce nu ești. Eu voiam să am un metru optzeci înălțime și să cântăresc optzeci și nouă de kilograme. Nu mi-a folosit la nimic. La ce mi-a folosit să-mi doresc aceasta? El a spus: „Cine, gândindu-se, poate adăuga un cot la statura lui?” Tu ești ceea ce ești prin harul lui Dumnezeu. Nu poți adăuga nimic, nu poți lua nimic. Dacă Dumnezeu ar fi vrut să fii un slujitor, El te-ar fi rânduit să fii un slujitor înainte de întemeierea lumii. Credeți aceasta? Este ceea ce învață Biblia.”

Nu este că eu L-aș sluji mai bine pe Dumnezeu în poziția aceasta, sau „dacă aș fi aceea”, sau „dacă aș avea de făcut o slujbă”, sau „dacă aș avea o poziție în biserică.” Nu, nu este așa. Eu pot să-L slujesc pe Dumnezeu oriunde m-a așezat El. Indiferent de poziția pe care o ocup în fiecare zi, eu pot să-L slujesc pe Dumnezeu și să las Lumina să strălucească oriunde mă aflu.

Ascultați copii, nu când voi creșteți mari. Un copil de opt ani poate fi în poziția lui și poate străluci slava Cuvântului când rămâne în cinste și supunere față de tata și mama și iubește lucrurile lui Dumnezeu, își deschide inima Domnului și trăiește cât de bine poate ca fiu sau fiică în familia lor, ca frate sau soră. Ascultați, voi nu trebuie să așteptați până vă maturizați, oriunde ai fi, orice faci, tu poți să te predai lui Dumnezeu și să manifești ceva pentru Împărăția lui Dumnezeu.

În Întrebări și Răspunsuri la Peceți, din martie 1963, s-a pus această întrebare:

„Să continue evangheliștii în câmp?” Desigur, prin toate mijloacele. Nu schimbați nimic. Dacă Isus vine dimineață, astăzi să predicați ca și cum aceasta ar urma să fie de azi în zece ani, dar trăiți ca și cum aceasta ar fi în ceasul acesta. Să nu deveniți șovăitori acum. Despre aceasta încerc să vă avertizez. Vedeți? Nu fiți ciudați, deosebiți. Nu schimbați nimic. Dar dacă faceți ceva greșit sau rău, pocăiți-vă! Vedeți? Întoarceți-vă la Dumnezeu!”

Predicând Pecețile, fratele Branham nu ne-a spus la deschiderea Peceții a șaptea: „Acum fugiți toți. Și noi vom face o comunitate.” Voi știți că oamenii îi spuneau: „Acum că se apropie Mileniul, mi-am vândut ferma căci nu voi mai avea nevoie de ea.” Dar fratele Branham le-a spus: „Nu faceți aceasta! Nu aceasta vrea Dumnezeu!”

Când Dumnezeu vrea să aducă o schimbare în viața noastră, El o va aduce. Câți ați avut vreodată o schimbare de slujbă? De la băiat și fată la soț și soție. Ați avut vreodată o schimbare de slujbă? Sau la tată și mamă, sau știți, la învățător sau la orice a vrut Dumnezeu. Voi ați avut schimbări de slujbe sau Dumnezeu v-a adăugat slujbe. Aceasta este lucrarea lui Dumnezeu. Cel mai bun lucru pe care-l putem face noi, este să-I dăm Lui Dumnezeu toată viața noastră, să ne trăim pur și simplu viața și Dumnezeu ne va duce oriunde vrea El să ne ducă.

În mesajul Dumnezeu nu cheamă omul la judecată fără ca mai întâi să-l avertizeze, din iulie 1963, fratele Branham a spus:

„Acum noi avem o responsabilitate pentru care vom răspunde înaintea lui Dumnezeu într-o zi. Fiecare om care vine pe fața Pământului trebuie să răspundă înaintea lui Dumnezeu pentru o responsabilitate. Mulți dintre noi avem o administrare pentru care trebuie să răspundem. Această responsabilitate este o administrare care ne-a fost încredințată de Dumnezeu, nu contează care este aceea.

Așa cum am spus acum câteva momente, „o gospodină”, atunci fii o gospodină adevărată! Corect. Dacă este să fii un fermier, fii un fermier adevărat. Oricare este lucrul pe care te-a pus Dumnezeu să-l faci, tu ai o administrare a acestuia și trebuie să dai socoteală lui Dumnezeu pentru aceasta, pentru că este nevoie să faci acel lucru.”

Este uimitor! Dacă înțeleg și cred ce spune profetul, atunci: „Dacă Dumnezeu m-a chemat să fiu un fermier, am responsabilitatea de a fi fermier și voi da socoteală înaintea lui Dumnezeu pentru cum am fost fermier.” Credeți că spune aceasta? Citim același lucru? Nu mi-am dat seama niciodată că voi răspunde în fața lui Dumnezeu pentru felul în care mi-am îndeplinit ocupația. Și dacă Dumnezeu ne-a dat să facem aceasta, cum ar trebui s-o facem? „Ca pentru Domnul!” Nu aceasta ne învață Pavel?

Pavel ne spune: „Slujitorii să slujească și să-și facă treaba ca pentru Domnul.” Și dintr-o dată spui: „Ce instrucțiuni ne dă Pavel?” El pune biserica în ordine aici, în cartea Efeseni; el a venit să stabilească mesajul harului și să pună în ordine biserica și oamenii. Și ce le-a spus Pavel să facă? El le-a spus să fie niște slujbași buni.

Dar, știți, nu aceasta a fost partea interesantă a predicii. Ca și cum nu mă așteptam să stau în picioare și să strig în seara aceasta, ci ceea ce așteptam era să spun: „Știți ce? Vulpile mici sunt acelea care strică vița de vie.” Dorind să fim spirituali și nu naturali, nu ne-am dat seama că Dumnezeu vrea să fie spiritual în timp ce noi suntem naturali.

Dumnezeu a vrut să trăiască natural în trup, și a făcut-o în Isus Hristos, și prin acea viață naturală și acel trup natural, El a demonstrat spiritualul, supranaturalul. Iar El vrea să facă același lucru și în viețile noastre: să trăiască o viață naturală în noi, astfel încât să Se poată manifesta pe Sine.

Să mergem la Eclesiastul 9.10:

„Tot ce găsește mâna ta să facă, fă cu toată puterea ta! Căci, în locuința morților în care mergi, nu mai este nici lucrare, nici chibzuială, nici știință, nici înțelepciune.”

Vă puteți imagina să trăiți toată viața și să spuneți: „De fapt, eu am fost doar o gospodină și o mamă și nu am fost nimic altceva în afară de aceasta.” Și ajungând în Rai, dacă mergem în Rai în felul acesta și avem o conversație cu Dumnezeu, El ar spune: „Exact aceasta am vrut să faci.” „Dar nu am făcut nimic spiritual.” „Nu ai făcut nimic spiritual, dar acesta era lucrul de care aveam nevoie mai mult decât orice altceva. Aveam nevoie să crești acei copii în frică și temere de Domnul.”

Știți, noi neglijăm să facem aceasta pentru că vrem să facem ceva spiritual. Astfel, nu ne creștem copiii, nu stăm acasă, nu suntem paznici acasă, nu îngrijim, nu iubim și nu facem lucrurile pe care Dumnezeu vrea să le facem ca mame, pentru a-L exprima pe El-Shadai, Dumnezeul cu sâni, natura lui Dumnezeu în formă Feminină, ci fugim să facem lucruri spirituale și ne lăsăm copiii fără mamă. Ce este mai spiritual? Ce ar fi mai spiritual?

Ascultați, spuneți-mi, când respectarea, împlinirea Scripturii nu este spirituală? Și cum poți fi spiritual și să încalci Scripturile? Adică, tu poți fi spiritual, dar eu mă refer la un duh cu adevărat corect. Duhul Sfânt nu încalcă Scripturile. Ca să fiu cu adevărat spiritual, eu voi împlini Scripturile.

Așadar, ca să fiu cu adevărat spiritual, nu-i voi răspunde șefului meu, pentru că Pavel a zis: „Învață-i pe servitori să nu răspundă înapoi.” Eu îmi voi face lucrul ca pentru Domnul. De ce? Ce fac eu la serviciu? Fratele Branham ne-a dat un exemplu. Dacă am fost chemat să lucrez, nu mă opresc cu cincisprezece minute mai devreme. Dacă sunt plătit să lucrez până la o anumită oră, mi-aș face treaba până când sună soneria. Dacă toți ceilalți stau în jurul foii de pontaj așteptând să plece, din cauza instrucțiunilor date de un profet și a instrucțiunilor date de apostolul Pavel, eu stau acolo și scot cărbunele cu lopata până când sună soneria. Ce fac eu? Sunt spiritual. De ce sunt spiritual? Pentru că Duhul Lui va rămâne cu Cuvântul, și dacă Cuvântul spune să-mi fac lucrarea ca pentru Domnul, atunci îmi voi face lucrarea ca pentru Domnul.

Dacă este vorba despre femei, „ascultați de bărbații voștri ca de Domnul, cum a făcut Sara, numindu-l pe soțul ei „domnul meu.” „Atunci eu voi fi supusă soțului meu. Indiferent ce cred despre el, voi face conform Cuvântului.” Ce face ea prin aceasta? Femeia aceea este spirituală. Ce face ea? Trăiește conform Cuvântului.

Știți, fratele Branham a spus: „Noi trăim în ziua în care… Hristos era Cuvântul. Mireasa va fi Cuvântul. Noi trăim în ziua în care Cuvântul devine Trup și Trupul devine Cuvânt.”

Știți ce se întâmplă? Când luăm lucrurile simple pe care le citim în Tit și facem exact ce ne-a spus Tit, ca angajați, ca lucrători sau toate aceste lucruri, noi materializăm Cuvântul în lucrurile simple. Știți, noi vrem să materializăm Cuvântul când mergem pe ape, când despărțim marea sau când vorbim soarelui să stea nemișcat, noi vrem să fim spirituali în felul acesta, dar nu vrem să fim spirituali și să nu-i răspundem înapoi șefului, ci muncind la serviciu ca pentru Domnul.

„Copiii, ascultați de părinți.” Știți, ca adolescent te supui conducerii tatălui și mamei. Deși nu ești neapărat de acord cu decizia lor și îți exprimi dezacordul, dar ei își susțin decizia lor, iar tu te supui, știi ce faci? Tu materializezi Cuvântul. Cuvântul devine trup în tine, și atunci tu ești spiritual.

Ascultați, dacă vreți să vorbiți despre cum cauciucul întâlnește drumul, iată cum cauciucul întâlnește drumul, prieteni: Oriunde m-a pus Dumnezeu, acolo vreau să fiu. Oricare ar fi poziția pe care o ocup, este ceea ce Dumnezeu vrea de la mine. Și ce vrea El să fac în acea poziție, este chiar ceea ce mi-a cerut El să fac în poziția aceea. Și când fac aceasta, pot trăi o viață plăcută Domnului, pot trăi o viață spirituală, pot manifesta Cuvântul și pot să-I aduc slavă Domnului. Nu este treaba mea să-mi fac griji despre ce alte lucruri ar trebui să fac. „Ar trebui să fac munca aceasta sau cealaltă?”

Fratele Branham a spus că atunci când vine vorba despre daruri, să nu alergăm după nici un dar. Darul pleacă, și atunci ai putea să-L lași în urmă pe Dătător. El a spus: „Tu pur și simplu te îndrăgostești de Dumnezeu. Îți predai inima lui Dumnezeu și te îndrăgostești de El, iar El îți va dărui darurile pe care dorește să le ai.”

Nu este vorba despre a-mi da seama cum voi rosti manifestarea Cuvântului vorbit. Fratele Branham nici măcar nu și-a dat seama cum să rostească manifestarea Cuvântului vorbit, ci Dumnezeu a venit la el și i-a spus să vorbească atunci când a venit momentul. Astfel, dacă există un moment în care să manifestăm altceva, Dumnezeu va veni la noi și ne va spune când este momentul. Dar El o va face atunci când noi vom face ceea ce trebuie să facem în fiecare zi din viața noastră.

Atunci când aceasta i s-a întâmplat fratelui Branham, ce făcea El? Prima dată a manifestat puterea Cuvântului vorbit în pădure, când vâna veverițe. Ce este spiritual în a vâna veverițe? El nu era în biserică, ci vâna veverițe.

Când a fost în casa lui Hattie el a povestit o întâmplare, în jurul mesei unde erau mai mulți oameni. Ei aveau părtășie în casă trăindu-și viața normal. Știți, cred că uneori noi trecem cu vederea unele lucruri care sunt importante pentru Dumnezeu. Noi nu le vedem ca fiind importante, dar Dumnezeu le vede importante.

Dumnezeu vrea să trăiască într-un Trup cu mai multe mădulare, iar acel Trup cu multe mădulare este plasat ca poștași, asistente medicale, doctori, ingineri, gospodine și toate celelalte slujbe pe care le avem și în care ne-a așezat Dumnezeu. Și Dumnezeu vrea să trăiască într-un trup de carne, ca un Trup cu multe mădulare, iar acel Trup merge la muncă. Și Trupul acela va face curățenie în casă; Trupul acela va găti cina; Trupul acela va legăna un bebeluș; Trupul acela va mângâia un prieten; Trupul acela va face orice ne cheamă El să facem.

Așadar, să nu ratăm…Așa cum am spus, să nu urcăm pe scara spirituală atât de sus încât să pierdem unele dintre lucrurile pe care Dumnezeu vrea să le facă în viețile noastre.

Să revenim la simplitatea situației: aici mă aflu, aici sunt eu, aici m-a creat Dumnezeu, aici m-a așezat și voi trăi tot ce pot în fiecare zi din viața mea chiar aici. Și la fiecare pas pe care-l fac la îndemnul Lui, Îi voi da același lucru: tot ce sunt, tot ce pot aici, iar dacă mă mută de aici, va obține același lucru de la mine, indiferent unde mă mută. Voi face tot ce pot în orice poziție mă va așeza și voi avea încredere în El că va face lucrurile pe care eu nu le pot face.

Vreau să mai citesc un citat, apoi voi încheia.

În mesajul De ce sunt oamenii atât de agitați?, din ianuarie 1956, fratele Branham a spus:

„Totuși, bărbații și femeile duc o viață bună și Îl iubesc pe Dumnezeu printr-o concepție mentală. Dar ascunzătoarea adevărată este în inimă, ascuns cu Hristos. Și când Hristos, Duhul Sfânt, vine în inima ta, El este în tine cu temperamentul tău și Își trăiește propria Viață prin propria Sa voință, prin tine. Aleluia! Știu că sună groaznic, dar este adevărat. Ești atât de predat lui Hristos, încât Hristos vorbește felul de cuvinte pe care le-ar spune El. El gândește felul de gânduri pe care le-ar gândi El prin tine. El face felul de lucruri pe care le-ar face El prin tine.

Tu ești supus și te odihnești. Ce imagine frumoasă a unui creștin consacrat, supus, Hristos lucrând prin el!”

„Tu ești supus și te odihnești.” Te odihnești în ce? Te odihnești în poziția ta, acolo unde te-a așezat El. Și eu mă supun complet Lui, până când sunt atât de supus și predat Lui, încât mă gândesc la gândurile pe care le-ar avea El și rostesc cuvintele pe care le-ar spune El.

Vreau să vă împărtășesc o părere cu privire la mine. Sunt multe momente când intru într-o conversație cu cineva din părtășie, și pur și simplu vorbesc, doar vorbesc. Este cineva de la biserică, un prieten sau altcineva, și în timp ce vorbesc încep să spun lucruri, să dau exemple despre fratele Branham sau să vorbesc despre un verset din Biblie și avem pur și simplu o părtășie. Vorbim despre ziua respectivă, despre copii, despre ceva, și mai târziu, cineva îmi spune: „Lucrul acela pe care l-ai spus când vorbeam cu tine, era răspunsul la o întrebare pe care o aveam în inima mea. Când ai spus aceasta, frate, mi-ai răspuns la întrebare.”

Ascultați, nu eram spiritual și nu știam că spuneam lucrurile pe care le-ar fi spus Hristos. Eu am spus lucrurile pe care le aveam în inimă și am crezut că le spus eu, și nu știam că acele lucruri din inima mea puteau fi Hristos vorbind prin gura mea lucrurile pe care El voia să le spună. Doar pentru că nu aveam o senzație, nu înseamnă că Hristos nu vorbește. Și doar pentru că nu aveam o viziune, un vis sau un glas audibil, nu înseamnă că Mintea lui Hristos nu ne influențează într-o acțiune, dându-ne gândurile Sale. Dacă putem să ne consacrăm Lui și să rămânem fideli poziției în care ne-a pus, dacă putem să ne supunem Lui, atunci gândurile Lui ne pot călăuzi, și cuvintele Lui ne pot vorbi.

S-ar putea să nu avem nici o senzație atunci când gândim și pronunțăm acel lucru, și s-ar putea să nu știm că este o călăuzire spirituală, dar este o călăuzire spirituală, prieteni. De ce? Pentru că El nu are alte mâini decât mâinile noastre; nu are altă gură decât gura noastră; nu are alți ochi decât ochii noștri; nu are alte picioare decât picioarele noastre. Și dacă va face o lucrare, cu cine o va face? El o va face cu tine. Unde o va face el cu tine? În poziția ta. Oriunde te pune El, făcând ceea ce te-a chemat să faci, atunci Mintea Lui va curge prin tine și Cuvintele Lui vor ieși de pe buzele tale. Va fi El care Se folosește de tine. Și s-ar putea nici să nu fii conștient că te folosește. S-ar putea să afli mai târziu, ani de zile mai târziu, sau s-ar putea să nu afli niciodată că ai fost folosit de Dumnezeu.

Eu spun: Haideți să fim conștienți de slujba noastră și să-I acordăm lui Dumnezeu întâietate în aceasta.

Să nu credeți că dacă nu simțim ceva, nu se întâmplă nimic. Sau că, dacă nu vedem ceva, nu se întâmplă nimic. Noi trebuie să credem că: „Dumnezeu m-a așezat aici. Dumnezeu m-a făcut așa. Dumnezeu m-a plasat aici și în fiecare zi se întâmplă ceva.” Și dacă nu se întâmplă ceva acolo, se întâmplă ceva aici în sufletul meu.

Pe măsură ce sunt provocat să întâmpin provocarea și găsesc putere în Cuvântul lui Dumnezeu, iau și aplic Cuvântul chiar și atunci când nu mă simt în dispoziție să-L aplic, când mă supun chiar dacă nu mă simt în stare. Când fac toate acestea, îmi dau seama că trăiesc Cuvântul și că Dumnezeu Își face voia Sa cu mine.

Întrebarea este: „Cum va lucra Dumnezeu prin tine?” Vă amintiți că fratele Daniel a tot spus: „Cum arată aceasta astăzi?” Ce întrebare bună! Nici măcar nu este o întrebare la care aș putea răspunde tot timpul. Vezi atâtea lucruri!

„Cum arată aceasta astăzi?” Nu știu întotdeauna, dar este Hristos, Același ieri, astăzi și în veci. Cum arată astăzi? Poate nu înțeleg întotdeauna cum arată, dar se va întâmpla, știm că va avea loc într-un Trup cu multe mădulare.

El este Același ieri, astăzi și pentru totdeauna în formă de Mireasă. Aceasta înseamnă că El este în tine. Hristos în tine ascuns și descoperit în simplitate. „Dar eu sunt atât de simplu! Un nimeni. Sunt doar un…” Puteți completa punctele: „Eu sunt doar un adolescent.” „Eu sunt doar o femeie tânără.” „Eu sunt doar…” Și orice vrei să spui. Tu poți fi doar aceasta. Dar vă voi întreba: „Poate Dumnezeu să lucreze doar în acesta? Poate El să Se ascundă și să Se descopere prin acea simplitate?” Eu cred că El face exact aceasta, în ceasul acesta. Exact aceasta face El. Eu vreau s-o facă. Să ne rugăm împreună.

Dragă, Doamne Isuse, Îți mulțumim, Tată, pentru lucrurile pe care ne-ai învățat! Acestea sunt lecții atât de profunde, și totuși atât de simple! Sunt absolut simple.

Doamne, când privesc la ceea ce a învățat Pavel pe Tit, în cartea Efeseni și la ce ai spus Tu, Doamne, sunt o minune. Tu ne-ai învățat: „Dați Cezarului ce este al Cezarului,” ne-ai învățat să mergem o milă în plus când cineva ne cere să mergem o milă cu el; prin Ioan ne-ai învățat pregătirea pentru venirea lui Mesia, cum să fie un vameș bun și un soldat bun. Și când privim la această parte a Cuvântului, pare atât de simplu încât aproape că pare că nu ar fi necesară, pare că nu ar fi potrivită pentru o Super-Rasă, pentru un Super-Popor, dar, Doamne Isuse, când ai fost aici, Tu Te-ai supus părinților Tăi, ai ascultat de Tatăl Tău, ai plătit taxe, ai făcut fapte bune, ai fost un Prieten bun, Oh, Doamne Isuse, dacă Tu ai făcut aceasta în acea formă, poți s-o faci și în forma aceasta, în chipul meu.

Te rog să mă ajuți să nu trec cu vederea lucrurile simple, să nu neglijez simplitatea vieții de zi cu zi, pentru când vei începe să Te manifești, Dumnezeule, în Mireasa Ta. În ce moment pe parcurs? Eu nu cred că este un punct de reper pe drum, în viitor, ci cred că este acum, de aceea vreau să-Ți faci voia în mine, să Te manifești prin mine.

Doamne, ajută-mă să trăiesc în locul în care m-ai așezat și să Te manifest în poziția în care mă aflu.

Binecuvântează-Ți copiii care sunt aici, pe fiecare în poziția pe care o dețin și în fiecare slujbă în care i-ai așezat, în trupurile în care i-ai așezat și cu temperamentul pe care-l au. Doamne, fie ca ei să-Ți dea loc ca Tu să lucrezi în locul acela. Ajută-ne, Doamne, să te lăsăm să lucrezi în noi în fiecare clipă a fiecărei zile, ca o mamă care pregătește micul dejun pentru micuții ei. Fie ca Aceasta să fii Tu care le porți de grijă copiilor, și un Tată care își adună casa și rezolvă disputele. Fie ca Acesta să fii Tu manifestat în fiecare viață și în fiecare individ.

Doamne, fie ca noi să ne predăm Ție și să nu ratăm simplitatea în care Te descoperi. Doamne, ajută-ne să nu trecem cu vederea că Tu ai ascuns aceasta de cei înțelepți și pricepuți, dar ai descoperit-o pruncilor. Doamne, cei înțelepți și pricepuți nu vor înțelege niciodată aceasta, iar bebelușii o pot prinde doar prin descoperire. Atunci, bebelușii sunt copiii Tăi. Deschide-ne ochii la această descoperire și ajută-ne să înțelegem profunzimea acestei descoperiri simple, să înțelegem că lucrurile simple contează și că fiecare zi este Viață, iar Cuvântul trebuie să Se materializeze. Ajută-ne să-l materializăm!

Te iubim, Doamne! Te rog să ne dai curaj să mergem mai departe și să înfruntăm provocările cu care ne confruntăm în viața de zi cu zi, cu o nouă viziune și cu o perspectivă diferită.

Fie ca noi să-Ți oferim oportunitatea de a lucra prin noi.

Te iubim și Îți mulțumim, Doamne, pentru aceste lucruri. Ajută-ne să continuăm să creștem în asemănarea Ta, pentru că Îți cerem aceasta în Numele lui Isus Hristos. Amin.

                           -AMIN-