Fie ca atunci când serviciile se vor termina şi vom merge acasă de la aceste adunări, să spunem ca cei doi care mergeau acum o mie nouă sute şi ceva de ani pe drumul de la Emaus, după ce El li s-a arătat şi a făcut acelaşi lucru pe care l-a făcut înainte de răstignire. El era Domnul cel înviat şi li s-a făcut cunoscut prin aceleaşi lucruri pe care le făcuse înainte de răstignire, aşa că ochii lor s-au deschis şi L-au cunoscut.
Fie ca şi noi să spunem la fel cum au spus cei doi acum o mie nouă sute de ani: „Nu ne ardea inima în noi în timp ce ne vorbea?” şi fie ca El să Se identifice printre noi ca Domnul cel înviat, gata să revină pentru Biserica Sa, fiindcă cerem aceasta în Numele lui Isus. Amin.
Ca să ţinem lucrurile în ordine, fratele Borders şi fiul meu, vor fi în fiecare seară cu o oră mai devreme la adunare, şi vor împărţi numere de rugăciune. Le vor amesteca în faţa voastră, apoi le vor împărţi la oricine doreşte, fiindcă aceasta va da şi celor nou-veniţi posibilitatea să primească un număr de rugăciune.
Nu voi chema prea mulţi pe platformă, deodată, dar aceasta nu înseamnă că nu veţi ajunge în rândul de rugăciune, fiindcă numerele au fost amestecate. Şi încă ceva: am putea începe de la orice număr. Astfel, am putea începe de la cincizeci şi să venim înapoi până la treizeci. Alteori, număr câţi oameni sunt pe un rând, îi împart şi obţin un număr de la care încep. Uneori, iau un copil, o femeie sau un bărbat şi apreciez vârsta lui, sau fac altceva ce îmi vine în minte. De aceea, nu ştie nimeni de unde va începe rândul de rugăciune, fiecare persoană având şansa să fie chemată. Tot ce trebuie să faceţi este să vă păstraţi numărul de rugăciune.
De multe ori, oamenii din adunare nici nu au trebuit să ajungă pe platformă, fiindcă au fost vindecaţi stând la locul lor. Dacă printre noi este cineva care a mai fost în adunările mele, poate să spună că în timp ce pe platformă este vindecat unul, în sală sunt vindecaţi zece bolnavi.
Este nevoie de credinţă. Oriunde te afli, este nevoie să crezi. Asta-¡ tot. Dar credinţa nu este doar un mit sau ceva imaginar, ci este ceva ce ştii. Aşa este.
Acum vă rog să vă ridicaţi în picioare pentru că vom citi din Scriptură. Vom citi din cartea Evreilor. Noi ne ridicăm în picioare în semn de respect pentru steag sau pentru stema naţională, aşa că haideţi să ne ridicăm şi în timp ce vom citi din Cuvântul lui Dumnezeu. Da? Evrei 13.1-8:
„Stăruiţi în dragostea frăţească.
Să nu daţi uitării primirea de oaspeţi, căci unii, prin ea, au găzduit fără să ştie pe îngeri.
Aduceţi-vă aminte de cei ce sunt în lanţuri, ca şi cum aţi fi şi voi legaţi cu ei; de cei chinuiţi, ca unii care şi voi sunteţi în trup.
Căsătoria să fie ţinută în toată cinstea, şi patul să fie nespurcat, căci Dumnezeu va judeca pe curvari şi pe preacurvari.
Să nu fiţi iubitori de bani. Mulţumiţi-vă cu ce aveţi, căci El însuşi a zis: „Nicidecum n-am să te las, cu niciun chip nu te voi părăsi.”
Aşa că putem zice plini de încredere: „Domnul este ajutorul meu, nu mă voi teme: ce mi-ar putea face omul?”
Aduceţi-vă aminte de mai marii voştri, care v-au vestit Cuvântul lui Dumnezeu; uitaţi-vă cu băgare de seamă la sfârşitul felului lor de vieţuire şi urmaţi-le credinţa!
Isus Hristos este acelaşi ieri şi azi şi în veci!”
Să ne plecăm capetele. Doamne Isuse, fă reale aceste lucruri printre noi în seara aceasta, şi fie ca Cuvântul Tău să devină trup printre noi, fiindcă o cerem în Numele lui Isus. Amin. Vă puteţi aşeza.
Voi vorbi câteva minute, iar dacă este posibil, în fiecare seară vom încerca să încheiem la nouă şi jumătate. Vreau să le mulţumesc din nou sponsorilor mei şi celor care ne-au lăsat în acest loc atât de frumos. Le suntem recunoscători. Sunteţi un grup foarte cumsecade şi simt că aş putea vorbi mult, dar nu vreau să vă obosesc, aşa că în fiecare seară voi predica treizeci de minute. În seara aceasta va fi mai mult, pentru că este prima seară.
În seara aceasta aş vrea să vorbesc despre subiectul: „Hristos identificat în toate epocile.”
Aţi observat ce spune Scriptura aici? „Aduceţi-vă aminte de mai marii voştri, care v-au vestit Cuvântul lui Dumnezeu; uitaţi-vă cu băgare de seamă la sfârşitul felului lor de vieţuire şi urmaţi-le credinţa!
Isus Hristos este acelaşi ieri şi azi şi în veci!” (Evrei 13.7-8).
Foarte mulţi oameni au păreri diferite despre Hristos. Când am călătorit în diferite părţi ale ţării şi în jurul lumii, am găsit foarte mulţi oameni care aveau tot felul de păreri cu privire la El. Aţi fi surprinşi să aflaţi ce păreri au. Astfel, unii cred că El a fost un Învăţător minunat. Ei bine, a fost. Alţii cred că a fost un mare filozof. A fost şi aceasta. Unii cred că a fost un Om bun. Sigur că a fost, dar vedeţi voi, El a fost mai mult decât aceasta. Hristos a fost toate acestea la un loc, plus încă ceva. Unii cred că a fost un Proroc, dar El a fost mai mult decât un proroc; a fost tot ce erau toţi prorocii la un loc, plus încă ceva. Atunci cum puteţi şti ce a fost în afară de Învăţător, filozof sau altceva?
Eu cred că El a înviat din morţi. Cred aceasta din toată inima. Şi cred ce a promis aici: că este „Acelaşi ieri, azi şi în veci.” „Nicidecum n-am să te las, cu niciun chip nu te voi părăsi.”
Cuvintele acestea sunt ori adevărate, ori neadevărate; iar dacă sunt neadevărate, ce mai căutăm în seara aceasta aici? Dacă este aşa, şi El nu este Acelaşi ieri, azi şi în veci, suntem cei mai nenorociţi oameni şi întreaga lume creştină este înşelată. Dacă în seara aceasta El nu este viu şi în mijlocul nostru, aşa cum a promis: „Şi iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului.” (Matei 28.20), înseamnă că ceva este greşit şi noi suntem găsiţi nişte martori mincinoşi. Şi nu numai că avem o pretenţie falsă, dar mai înşelăm şi pe alţii. Dacă El este numai un mit sau o poveste istorică, suntem nişte înşelători care vorbesc despre ceva ce nu există.
La ce ne-ar folosi un Hristos istoric, dacă El nu este Acelaşi şi astăzi? La ce ne-ar folosi Dumnezeul lui Moise dacă El nu este Acelaşi şi astăzi?
La ce folosesc toate vitaminele şi medicamentele pe care le dai canarului tău ca să aibă aripi puternice şi pene lucioase, dacă îl ţii în colivie? Vedeţi, nu-¡ folosesc la nimic. Ei vorbesc despre cât de mare este Dumnezeu, dar nu spun că El este Acelaşi şi astăzi, ceea ce este greşit. Într-un fel, noi suntem într-o colivie, aceasta fiind concepţia greşită despre ceea ce este Dumnezeu.
Biblia spune clar că „El este Acelaşi,” ceea ce înseamnă că este Acelaşi. El este exact cum a fost, nu s-a schimbat nici un pic; este Acelaşi ieri, azi şi în veci.
Ca în toate timpurile, şi noi avem propria gândire cu privire la aceasta. Dar, desigur, dacă este vreo cale prin care să cunoaştem cu adevărat ce a fost El, va trebui s-o găsim şi apoi vom afla ce a fost El în toate epocile.
În Ioan 1.1 scrie: „La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu.” Acestea sunt atributele Lui: cuvintele Lui. Aici sunt gânduri care nu au fost încă exprimate. „La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu.
El era la început cu Dumnezeu.
Şi Cuvântul S-a făcut trup şi a locuit printre noi.” (Ioan 1.1-2,14). Ei bine, dacă El a fost la început Cuvântul, înseamnă că este Cuvântul şi astăzi, fiindcă El este întotdeauna Cuvântul. Şi El trebuie să judece lumea prin ceva.
Dacă aş întreba un catolic prin ce crede că va judeca Dumnezeu lumea, ar spune: „Prin biserica catolică.” Dar prin care biserică catolică, fiindcă este biserica romano-catolică, greacă, ortodoxă şi multe altele. Deci, prin care dintre ele va judeca? Luteranul va spune: „Prin biserica luterană.” Dacă este aşa, atunci voi, baptiştii, sunteţi afară. Dacă spunem că judecă prin baptişti, atunci voi, penticostalii, sunteţi afară. Aceasta ar crea o mare confuzie şi nimeni n-ar şti ce să facă. Dar El nu a promis niciodată că va judeca lumea printr-o biserică, ci a spus că o va judeca prin Hristos, iar Hristos este Cuvântul. Deci, Dumnezeu va judeca lumea prin Biblie, care este Isus Hristos Acelaşi ieri, azi şi în veci.
El a dat încă de la început Cuvântul Său pentru fiecare generaţie, fiindcă este Omniprezent, Atotcunoscător, Omnipotent şi Infinit. Dacă n-ar fi aşa, nu ar fi Dumnezeu. Fiind infinit, El este veşnic; fiind Atotştiutor, cunoscând toate lucrurile, El este Omniprezent, Acelaşi ieri, azi şi în veci.
De aceea a putut spune sfârşitul încă de la început şi în fiecare epocă a restituit partea ei din Cuvânt.
Dar oamenii au sucit totul şi lumea a ajuns într-o asemenea confuzie, încât El a trebuit să trimită nişte bărbaţi unşi. În toate epocile a fost la fel. Pe pământ, Dumnezeu Se identifică în om şi nu face nimic fără el. Aşa spune Biblia. El s-a folosit întotdeauna de om şi a pus în el conştiinţa, fiindcă ştia că va cădea. A făcut aceasta pentru a-Şi arăta calitatea de Salvator. Putea alege pentru aceasta stelele sau pomii, dar l-a ales pe om.
Odată, Isus a privit peste recoltă şi a spus: „Mare este secerişul, dar puţini sunt lucrătorii! Rugaţi, dar, pe Domnul secerişului să scoată lucrători la secerişul Său.” (Luca 10.2). El era Domnul secerişului. Vedeţi?„Până acum n-aţi cerut nimic în Numele Meu: cereţi, şi veţi căpăta, pentru ca bucuria voastră să fie deplină.” (Ioan 16.24). Depinde ce cerem şi dacă credem că primim ceea ce cerem.
Deci, am văzut că la început, El a dat Cuvântul Său. Apoi am văzut că în zilele lui Moise şi de-a lungul vremii, El S-a identificat de fiecare dată prin prorocii Lui, fiindcă Biblia spune că „El nu face nimic până nu-Şi descoperă taina Sa slujitorilor Săi proroci.” (Amos 3.7). Şi nu uitaţi că Dumnezeu este neschimbător; El nu Se schimbă, ci rămâne Acelaşi ieri, azi şi în veci.
Noi am văzut că în fiecare epocă, omul s-a amestecat în Planul lui Dumnezeu şi şi-a expus propria gândire, care arăta foarte bine. Uneori totul este atât de aproape, încât poate să difere doar un singur cuvânt, dar acel cuvânt face diferenţa dintre viaţă şi moarte.
Un singur cuvânt a pornit rostogolirea acestui mare bulgăre, când Eva s-a îndoit de o singură frază din Cuvântul lui Dumnezeu. Să nu uitaţi că Satan n-a pus totul deoparte, ci a spus: „Sigur că Dumnezeu a spus asta şi cealaltă, dar sigur nu va face aşa ceva.”
Dar El a spus că o va face, iar când spune ceva, aşa este. Indiferent ce este, să crezi oricum! Chiar dacă nu poţi explica, crede oricum. Tu nu poţi să-L explici pe Dumnezeu; nimeni n-o poate face.
Dumnezeu Se cunoaşte prin credinţă, nu prin ştiinţă. Tu Îl crezi pe Dumnezeu prin credinţă, fiindcă aşa a spus El şi asta-¡ tot. Nu contează cât argumentează ştiinţa şi dovedeşte că ar fi altfel, tu rămâi pe ce a spus El.
Noe nu a putut să explice unde se afla apă în cer, deoarece ştiinţa spunea că nu există. Dar dacă aşa a spus Dumnezeu, El este în stare să pună apă unde vrea şi asta-¡ tot. Deci el a crezut.
Omul care este uns de Cuvânt, crede întotdeauna ceea ce a spus Dumnezeu. Indiferent dacă poate fi dovedit sau nu, el crede oricum, pentru că Dumnezeu face dovada.
Omul Îl laudă întotdeauna pe Dumnezeu pentru ceea ce a făcut şi priveşte spre ceea ce va face, dar neglijează ceea ce face astăzi. Întotdeauna a fost aşa, şi fiecare are propria sa interpretare, dar Dumnezeu este Propriul Său Interpret, de aceea nu are nevoie de nimeni să-L interpreteze. Dumnezeu Îşi tâlcuieşte singur Biblia. Astfel, când a spus: „Să fie lumină!”, a fost lumină. Asta-¡ tot. Dumnezeu a spus: „Fecioara va rămâne însărcinată,” şi aşa a fost. Asta-¡ tot. Când Dumnezeu spune un lucru şi îl împlineşte, aceasta este tălmăcirea Lui. El a spus că în zilele din urmă va turna Duhul Sfânt, şi aşa a făcut. Acolo nu mai este nevoie de nici o interpretare, fiindcă a fost deja interpretat. Necredincioşii şi scepticii se pot ridica să comenteze, dar Dumnezeu o face oricum fiindcă a făgăduit. El nu are nevoie de nimeni să-I tâlcuiască Cuvântul, pentru că El este propriul Său Interpret. El a făcut făgăduinţa.
El este Domnul care vindecă toate bolile tale. Eu nu pot să spun cum, dar o face fiindcă aşa a spus. Deci depinde de credinţa ta, pentru că El nu poate lucra acolo unde nu este credinţă. El este Cuvântul identificat pentru acea epocă.
Problema oamenilor este că trăiesc în strălucirea altei epoci. Astfel, când a venit Isus, El ¡-a găsit în lumina Legii, şi nu au luat în seamă ce se petrecea în timpul Lui.
La fel s-a întâmplat şi cu luteranii, când a venit John Wesley şi a descoperit secretul sfinţirii: au rămas să trăiască în lumina epocii luterane. Dar cu penticostalii ce s-a întâmplat? Păi, metodiştii au fost atât de organizaţi încât au rămas să trăiască în lumina altei epoci, atunci când S-a revărsat botezul cu Duhul Sfânt. Ei trăiau în lumina a ceea ce spusese Wesley şi le-a fost greu să creadă botezul Duhului Sfânt şi restituirea darurilor. Vedeţi? Ei trăiau în strălucirea altei epoci.
Aşa s-a întâmplat şi la venirea lui Isus. Ei spuneau: „Noi îl avem pe Moise.” Dar El le-a răspuns: „Dacă l-aţi fi cunoscut pe Moise, M-aţi fi cunoscut şi pe Mine. Cercetaţi Scripturile, pentru că socotiţi că în ele aveţi viaţa veşnică, dar tocmai ele mărturisesc despre Mine.” (Ioan 5.39). Acesta era textul pe care trebuiau să-l ia în seamă.
Dumnezeu era identificat, tălmăcind Scriptura pentru timpul acela. Întotdeauna este Hristos; este Hristos în fiecare epocă. El este Acelaşi ieri, azi şi în veci.
Acum, fraţii noştri penticostali trăiesc în strălucirea epocii penticostale, şi le scapă ce se petrece. Ei încearcă să trăiască în strălucirea epocii penticostale, deşi am trecut de ea şi ne îndreptăm spre timpul răpirii, înainte de sfârşitul timpului. Dar oamenii au făcut întotdeauna aşa.
Noi am avut în fiecare epocă o măsură din Cuvânt şi aşa trebuie să fie.
Dumnezeul neschimbător are caracterul neschimbător şi nu-Şi poate schimba caracteristicile Sale. Nu se poate, fiindcă toate lucrurile sunt cunoscute după caracteristicile lor.
Nu ştiu dacă aveţi pe aici ciocănitori sau coţofene. Amândouă sunt de aceeaşi mărime. Dacă v-aţi uitat vreodată la o coţofană, în timp ce zboară desenează un „B”. Dar ciocănitoarea zboară sus şi jos, sus şi jos, fiindcă aceasta este caracteristica ei. Tu le poţi recunoaşte după cum acţionează.
Astăzi sunt femei care vor să fie bărbaţi. Ele se îmbracă bărbăteşte, dar dacă le priviţi cu atenţie vedeţi că toate caracteristicile arată că sunt femei. Vom ajunge mai târziu şi la aceasta, pentru că acum vorbim despre altceva.
Să nu uitaţi că voi sunteţi identificaţi prin caracteristici. Dar şi Dumnezeu este identificat prin marea Sa caracteristică, şi anume: „că El nu Se poate schimba.” El nu Se schimbă fiindcă caracteristicile Lui sunt întotdeauna aceleaşi.
Astfel, de fiecare dată când S-a arătat pe pământ, la sfârşitul unei epoci, a trimis un om pe care l-a uns cu Duhul Sfânt, Hristos. Duhul Sfânt este Hristos, Unsul, Logosul, care a venit să identifice Cuvântul pentru acea epocă. Biblia spune că „Cuvântul Domnului vine la proroci.” Vedeţi, El nu face nimic fără om, dar nu o poate face printr-un grup. El nu a folosit niciodată un grup, ci foloseşte o singură persoană.
Israel a fost salvat ca popor, dar tu vei fi salvat ca individ, individual, fiindcă El lucrează cu o persoană. Astfel, nu ¡-a avut pe Moise şi pe Ilie în acelaşi timp; nu a putut să-¡ aibă pe Ilie şi pe Elisei în acelaşi timp şi nu a putut să-L aibă pe Isus şi pe Ioan în acelaşi timp. El a avut întotdeauna o persoană şi pe aceea a adus-o în voia Lui.
De exemplu, dacă am aici un om, ne punem de acord cu privire la o doctrină şi pornim un grup mic, într-un an sau doi, vom avea o grămadă de Rickis, ceea ce ar fi o ruşine. Aşa este. Ei se vor înmulţi ca paraziţii, nu-¡ poţi opri. De aceea, Dumnezeu nu a lucrat niciodată în felul acesta.
El nu Se poate schimba, ci lucrează cu fiecare individual. Dumnezeu a făcut aceasta tot timpul de-a lungul epocilor, aşa că în fiecare epocă Şi-a identificat caracteristica Lui pentru acel timp. Să nu uitaţi aceasta! În fiecare epocă este identificată caracteristica Lui pentru acel timp.
Priviţi-l pe prorocul Iosif, cum Isus S-a identificat desăvârşit în el. Astfel, Iosif a fost iubit de tatăl său şi urât de fraţii săi fără motiv, deşi el ¡-a iubit. Ei se purtau ca nişte farisei, nu voiau să aibă nici o legătură cu el şi îl urau pentru că avea vedenii şi vise. Dar caracteristica din el Îl arăta pe Hristos.
Iosif era proroc şi spunea mai dinainte lucruri care se împlineau exact cum era spus. El tălmăcea vise, fără să greşească vreodată, aşa că tot ce spunea era întotdeauna întocmai. Aşa este. Deci Dumnezeu Şi-a arătat caracteristica în Iosif.
Fiecare proroc a arătat caracteristica lui Dumnezeu, fiindcă a luat Cuvântul pentru acea epocă şi L-a identificat. Astfel, Dumnezeu Şi-a tălmăcit Cuvântul pentru acea epocă, prin om, şi nimeni nu poate găsi nicio vină în aceasta, fiindcă este Scriptura.
Şi dacă întotdeauna a fost aşa, de ce ar fi astăzi altfel, dacă El este Acelaşi ieri, azi şi în veci? (Adunarea spune: „Amin!”).
Dumnezeu Şi-a tălmăcit propriul Său Cuvânt! El a spus: „Lucrul acesta se va întâmpla într-o anumită epocă!” şi aşa a fost. El a venit jos şi a împlinit ce a spus. Astfel, El nu are nevoie de nici o tălmăcire pentru acest lucru, fiindcă se tălmăceşte singur. Dumnezeu nu are nevoie de nimeni ca tălmaci. El este Elohim, Cel ce există prin Sine însuşi, Atotputernicul. El nu are nevoie de ajutorul nimănui, pentru că este şi va fi întotdeauna Dumnezeu.
Dar El nu poate face un lucru: nu poate fi împotriva Cuvântului Său şi să rămână Dumnezeu. El trebuie să-Şi ţină Cuvântul pentru că Cuvântul este Dumnezeu, şi Dumnezeu este identificat prin Cuvântul făgăduit unei epoci.
În zilele lui Moise a fost identificat prin Cuvântul Lui. El îi spusese lui Avraam: „Să ştii hotărât că sămânţa ta va fi străină într-o ţară care nu va fi a ei; acolo va fi robită şi o vor apăsa greu, timp de patru sute de ani.
Dar pe neamul căruia îi va fi roabă, îl voi judeca Eu: şi pe urmă va ieşi de-acolo cu mari bogăţii.” (Geneza 15.13-14).
Când S-a arătat acea minge mare de foc în acel rug aprins, acel semn mare, Moise era chimist, fiindcă fusese învăţat în toată înţelepciunea egiptenilor. Dacă s-ar fi bazat pe educaţia lui, ar fi spus: „Ce pom ciudat! După ce arde de tot, am să iau o frunză şi o voi duce în laborator să văd cu ce fel de chimicale a fost stropit!”, Domnul nu ar fi vorbit niciodată cu el. Dar când şi-a scos încălţămintea, el a arătat că păşeşte smerit. Aşa Îl găsim pe Dumnezeu: când ne punem deoparte mândria şi păşim smeriţi în prezenţa Lui.
Ascultaţi Glasul care se identifica înaintea lui Moise: „Eu sunt Cel ce sunt, Eu sunt Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi Iacov. Mi-am adus aminte de făgăduinţa Mea şi văd că este timpul potrivit, aşa că am venit jos să te trimit, iar tu vei fi Glasul Meu!” O, Doamne!
Aşa procedează Dumnezeu. El S-a identificat în caracteristica Lui, în supranatural. Uneori, supranaturalul este ceva fenomenal şi îi face pe oameni să fie mai buni, dar alteori ei nu înţeleg.
Acelaşi lucru s-a întâmplat şi cu Iosif. El n-a putut înţelege. Era fiul lui David, dar nu a putut înţelege cum a fost posibil ca Maria să rămână însărcinată. Nu a crezut-o, deşi l-a privit cu ochii ei mari şi căprui şi ¡-a zis: „Dragule, ştiu că suntem logodiţi, dar trebuie să-ţi spun ceva. Am fost vizitată de îngerul Gavril şi el mi-a spus că sunt însărcinată de la Duhul Sfânt şi Îl voi naşte pe Fiul lui Dumnezeu.” Iosif a vrut s-o creadă, dar nu putea; era prea greu pentru el. Era imposibil ca o fecioară să rămână însărcinată. Era ceva neobişnuit.
Aceasta fac lucrurile neobişnuite şi imposibile ale lui Dumnezeu: îi fac pe oameni să se poticnească. Ele deschid ochii unora şi în acelaşi timp îi orbesc pe alţii. Întotdeauna a fost aşa. Aceasta au făcut lucrurile neobişnuite şi felul Lui neobişnuit de a lucra.
Dacă Iosif ar fi privit în Scriptură să vadă ce urma să se întâmple în timpul acela, ar fi înţeles. În vremea aceea nu erau proroci. Trecuseră patru sute de ani de la ultimul proroc pe care-l avuseseră, şi prorocii erau ceva neobişnuit.
Şi pentru că nu erau proroci, Dumnezeu S-a folosit de ceva secundar, de un vis pe care ¡ l-a dat lui Iosif şi în care ¡-a spus: „Iosife, fiul lui David, nu te teme să iei la tine pe Maria, nevasta ta, căci ce S-a zămislit în ea este de la Duhul Sfânt.” (Matei 1.20).
Vedeţi cum se identifică Dumnezeu? El o face întotdeauna în mod supranatural. Dacă am avea mai mult timp, am putea explica cum era cu Iosif, cu Moise, etc., dar cred că înţelegeţi ce vreau să spun: că în fiecare timp, Dumnezeu trimite un individ, o persoană.
Deci de ce să te agăţi de un grup când toţi împreună sunt greşiţi? Biblia spune în Apocalipsa 17 că toţi vor fi adunaţi într-un mare grup. Dar cei care vor ieşi, o vor face individual, persoane care sunt drepte înaintea lui Dumnezeu, fiindcă nu grupul este drept, ci individul din grup. Atunci de ce ne mai certăm între noi şi spunem: „Noi aparţinem de cutare şi cutare!” fiindcă aceasta nu înseamnă nimic pentru Dumnezeu. Este vorba de tine ca individ. Trebuie să stai pe propriile tale picioare şi să depui mărturie. Fiecare dintre voi trebuie să răspundeţi înaintea lui Dumnezeu, înainte de Apocalipsa.
Dar dacă îi vorbesc unei persoane care nu poate primi pentru că nu are cu ce să primească? Biblia spune: „Dar cea dedată la plăceri, măcar că trăieşte, este moartă.” (1Timotei 5.6).
Uitaţi-vă la Isus! Aşa cum ştim, El era Cuvântul lui Dumnezeu manifestat. Noi credem aceasta, pentru că aşa spune Biblia. Priviţi cum a făcut semnul mesianic.
Fariseii aveau o oarecare lumină. Ei erau oameni buni şi duceau o viaţă curată, religioasă; erau organizaţi şi aveau preoţia. Dar deşi aveau ceva lumină în inimile lor, nu aveau o reprezentare veşnică în slavă. De aceea, atunci când au văzut supranaturalul au spus: „Acesta este Beelzebul, un drac!” Şi ce s-a întâmplat? Au pierdut şi lumina pe care au avut-o.
Acolo era şi o femeie cu renume rău, o prostituată, dar ea avea în inimă reprezentarea unui gând al lui Dumnezeu. Era apăsată de păcat, dar când a văzut ce s-a întâmplat, a spus: „Doamne, văd că eşti proroc. Ştiu că atunci când va veni Mesia, ne va spune aceste lucruri.” Ce a făcut aceasta? I-a curăţat viaţa. Pentru ea, El era Răscumpărătorul, fiindcă putea s-o ridice din starea în care era.
Dar acelor farisei religioşi, le-a zis: „Voi aveţi de tată pe diavolul; şi faceţi lucrările lui.” (Ioan 8.44). Aceştia erau oameni religioşi, de rang înalt şi bine văzuţi, dar Isus ¡-a numit „şerpi şi draci,” pentru că au respins Lumina acelui ceas. Exact aceasta au făcut.
În epoca Lui, Isus era la fel ca toţi prorocii în epocile lor, fiindcă fiecare erau interpretarea Cuvântului lui Dumnezeu pentru epoca respectivă.
Moise era Cuvântul lui Dumnezeu interpretat pentru timpul lui, iar Dumnezeu ¡-a zis: „Te voi trimite acolo şi îi vei elibera. Eu te trimit acolo cu Cuvântul Meu şi voi face semne mari şi minuni.” Şi a făcut.
Maria era interpretarea Cuvântului lui Dumnezeu: „Fecioara va rămâne însărcinată.” Acesta este Cuvântul lui Dumnezeu tălmăcit. Şi a venit în scenă Isus, Dumnezeul prorocilor. Dar ei erau atât de organizaţi, oh, şi într-o asemenea stare încât nu L-au recunoscut, pentru că n-a venit aşa cum s-au gândit că ar fi trebuit să vină. Ei credeau că Dumnezeu va pune o scară până la cer şi porţile cerului aveau să se deschidă, iar Isus avea să coboare pe acea scară şi să spună: „Caiafa, mare preot al lui Dumnezeu, iată, am venit!”
Dar El a venit ca un Copilaş născut într-un grajd amenajat într-o mică grotă, cu paie şi balegă pe jos. Un Copilaş înfăşat în nişte cârpe şi pus într-o iesle. El nu avea şcoală, dar era Cuvântul. Aţi observat cum au corectat ei Cuvântul? El este Cuvântul şi este Acelaşi ieri, azi şi în veci. Corect.
Nu vreau să îndrept nimic spre nimeni, nu aceasta este intenţia mea, fiindcă dacă aş gândi aşa, ar trebui să vin în faţa altarului să mă pun în ordine.
Fiţi atenţi, voi, cei care vă rugaţi la Maria pentru mijlocire. Eu cred că ea a fost fecioară, cu siguranţă, dar a fost numai incubatorul de care s-a folosit Dumnezeu ca să-L aducă pe Hristos pe pământ.
Dumnezeu Şi-a întins cortul. Fiind IaHVeH, El a venit într-un trup de om, dar era Emanuel, „Dumnezeu venit să locuiască printre noi,” Dumnezeu în trup, Dumnezeu ascuns într-un cort omenesc, care a fost numit Fiul lui Dumnezeu.
Priviţi la acest Copil de doisprezece ani care, din câte ştim, nu a fost nici o zi la şcoală. El stătea în Templu şi se confrunta cu preoţii. Şi iată că vine mama şi tatăl Lui, care L-au căutat timp de trei zile, fiindcă L-au pierdut, iar când L-au găsit, I-au zis: „Fiule, eu şi tată Tău Te-am căutat cu lacrimi zi şi noapte.” Priviţi cum şi-a negat ea mărturia. Maria ¡-a spus lui Iosif că Duhul Sfânt a umbrit-o şi că Isus era Copilul născut din fecioară, iar acum zicea: „Eu şi tatăl Tău Te-am căutat.” Vedeţi ce greşeală a făcut?
Dar priviţi ce ¡-a spus Cuvântul lui Dumnezeu: „De ce M-aţi căutat? Oare nu ştiaţi că trebuie să fiu în Casa Tatălui Meu?” (Luca 2.49). Cuvântul corectează întotdeauna greşeala prin identificarea lui Dumnezeu printre oameni. Ei bine, dacă Iosif era tatăl Lui, Isus trebuia să facă mobilă şi case, dar El era în Templu şi dărâma denominaţiunile din zilele acelea. El era în casa Tatălui Său. Vedeţi ce făcea? „Oare nu ştiaţi că trebuie să fiu în Casa Tatălui Meu?” Păi, El era Cuvântul!
El este Cuvântul şi Cuvântul corectează greşeala prin identificarea caracteristicii lui Dumnezeu. Amin.
Odată, am citit o povestire despre Simon Petru şi fratele său, Andrei. În vremea aceea el se numea Simon, fiindcă încă nu fusese numit Petru. Deci, el şi fratele lui erau pescari ca şi tatăl lor. Şi într-o zi, tatăl lor care era deja bătrân, ¡-a chemat lângă barcă şi le-a zis: „Băieţi, voi ştiţi că nădejdea noastră a fost întotdeauna Dumnezeu. De multe ori nu am avut ce să mâncăm şi a trebuit să ne plătim şi dările, dar m-am încrezut întotdeauna în Dumnezeu şi am trăit ca un evreu adevărat, aşteptând venirea lui Mesia. Însă, fiindcă am îmbătrânit, probabil nu voi mai apuca să-L văd venind, dar vreau să ştiţi câteva lucruri.”
Pot să-l văd cum şi-a pus o mână peste Simon şi pe cealaltă peste Andrei şi le-a zis: „Băieţi, chiar înainte de venirea lui Mesia, veţi vedea multă încurcătură, fiindcă se vor ridica tot felul de imitaţii ca să orbească ochii oamenilor. Întotdeauna s-a întâmplat aşa, dar să nu uitaţi că Mesia va fi un proroc, fiindcă Moise ne-a spus în Deuteronom 18.15: „Domnul Dumnezeul tău îţi va ridica din mijlocul tău, dintre fraţii tăi, un proroc ca mine: să ascultaţi de el!” Noi nu am mai avut de sute de ani proroci care să manifeste Cuvântul lui Dumnezeu. Nu a avut la cine să vină Cuvântul, aşa că de patru sute de ani avem aceste denominaţiuni. Dar când va veni El, va fi identificat ca proroc; va fi un proroc. Să nu uitaţi aceasta!”
Mi-l pot imagina pe Simon cum s-a dus să-L vadă pe Isus acolo pe ţărm. Isus tocmai Îşi începuse slujba în Ioan 1, după ce Cuvântul S-a făcut trup şi a locuit printre noi. Din relatarea Bibliei, ştim că Andrei L-a văzut primul pe Isus şi tot el l-a ascultat pe Ioan predicând. El a încercat să-l aducă şi pe Simon la adunarea Lui, dar el ¡-a răspuns: „O, este numai un alt predicator! Dă-¡ pace, fiindcă au fost atâţia imitatori! Şi acela şi acela…” Andrei a insistat: „Acesta este Mesia!”, dar Simon nu putea crede aşa ceva. Totuşi, într-o zi s-a dus în locul unde era Isus. Oamenii erau adunaţi chiar lângă lac, iar femeile se grăbeau să termine de spălat hainele ca să meargă să-L asculte. Probabil Simon pescuise toată noaptea, dar nu prinsese nimic, aşa că s-a hotărât să meargă să-L asculte.
Când a ajuns acolo, a văzut un tip care arăta tare ciudat. Biblia spune că „înfăţişarea Lui n-avea nimic care să ne placă.” (Isaia 53.2), fiindcă nu arăta ca un Împărat.
Să ştiţi că frumuseţea este de la diavolul. Acesta este adevărul. Poate vom ajunge şi la aceasta mai târziu. Noi ştim ce a adus ca jertfă Cain şi ce trecătoare este frumuseţea acestei lumi. Hollywood-ul a câştigat teren peste tot, chiar şi în biserică. Da, domnilor, dar este o concepţie falsă, de la diavolul.
Priviţi frumuseţea Domnului, care constă în sfinţenie şi putere, nu în vopsele, pudră, şort şi alte lucruri cu care ne îmbrăcăm. Este vorba de frumuseţea sfinţeniei şi a neprihănirii, fiindcă noi nu suntem din lumea aceasta, ci suntem din Împărăţia de sus, în care locuieşte neprihănirea. Da. Dar lumea nu se împodobeşte cu aşa ceva, fiindcă este prea multă televiziune şi celelalte lucruri.
Şi iată că Simon a ajuns în prezenţa Lui, a Celui despre care Andrei credea că este Mesia. Cum l-a văzut Isus, ¡-a zis: „Tu eşti Simon, fiul lui Iona.” (Ioan 1.42). Atunci a ştiut Cine era El. Nu mai era de glumit, pentru că Dumnezeu Îşi identifica aceeaşi caracteristică din Scriptură. Dacă ar fi putut să vadă şi Iosif aceasta!
Când a fost pe pământ şi a predicat, Isus a zis: „Cercetaţi Scripturile, pentru că socotiţi că în ele aveţi viaţa veşnică, dar tocmai ele mărturisesc despre Mine.” (Ioan 5.39). O, dacă s-ar fi întors de la Lege! Legea a fost până în timpul acela, dar pentru că trăiau tot în lumina ei, nu au putut vedea identificarea Scripturii sub ochii lor. Acest lucru le-a scăpat.
Aşa au făcut în fiecare epocă şi o vor face şi în aceasta. A fost vestit că o vor face, că epoca Bisericii Laodicea va face acelaşi lucru.
Priviţi-l pe Simon! El stătea acolo şi se gândea: „Noi n-am mai avut nici un proroc de patru sute de ani şi iată că aici stă Unul care îmi spune cine sunt şi cum se numea tatăl meu. Acesta este Mesia!” Noi ştim că Simon era un om fără şcoală, dar a fost făcut episcopul bisericii.
Acolo mai stătea un bărbat care se numea Filip. El studiase Biblia cu un bărbat numit Natanael, care locuia la o distanţă de cincisprezece mile de locul unde era Isus. Aceasta însemna o zi bună de mers. Şi Filip s-a dus la Natanael şi ¡-a zis: „Noi doi am studiat Biblia împreună.” „Da.”
„Amândoi ştim că nu am mai avut un proroc de patru sute de ani şi că este vremea să se întâmple ceva, fiindcă trebuie să vină Mesia. Maleahi ne-a spus că El va trimite un premergător care cred că a fost Ioan.”
Noi ştim că atunci când vedem un semn biblic adevărat, în spatele lui există şi un Glas biblic. Dacă semnul nu este urmat de nici un Glas, ci auziţi acelaşi bătrân glas teologic, uitaţi-l, fiindcă nu vine de la Dumnezeu! Lui Moise ¡ s-a spus: „Dacă nu te vor crede şi nu vor asculta de glasul celui dintâi semn, vor crede glasul celui de al doilea semn.” (Exod 4.8). Semnul trebuie să fie însoţit de un Glas. Absolut! Dar dacă este acelaşi glas teologic, uitaţi de el! Voi L-aţi avut deja! Este ceva! Dumnezeu încearcă să atragă atenţia oamenilor printr-un semn, apoi trimite un Glas în spatele lui. Trebuie să fie un Glas biblic, altfel Moise nu L-ar fi crezut, şi nici Pavel.
Când era pe drumul Damascului şi a văzut acel semn, acel Stâlp de Foc, Pavel a strigat: „Doamne!” Acel evreu nu ar fi numit pe nimeni „Doamne,” decât pe Domnul. El a zis: „Cine eşti Tu, Doamne?”
Şi Domnul a zis: „Eu sunt Isus pe care-L prigoneşti. Ţi-ar fi greu să arunci înapoi cu piciorul într-un ţepuş.” (Fapte 9.5). Aţi văzut? Acolo era şi semnul şi Glasul semnului.
Priviţi ce a spus şi uitaţi-vă la slujba lui de atunci încolo, la ce a făcut şi veţi vedea cum trebuie să conduceţi biserica.
Noi am văzut cum a fost identificat în faţa lui Simon, iar când a ajuns la Natanael, Filip ¡-a povestit ce a văzut.
„Un moment,” ¡-a zis Natanael, „cred că greşeşti!”
„Nu, nu greşesc. Ţi-l aminteşti pe pescarul acela de la care obişnuiam să cumpărăm peşte?” „Da.”
„Ştii că nu ştia nici să-şi scrie numele.”
„Aşa este. Am şi acum hârtia dată pentru peştele de atunci.”
„Aş vrea să te întreb ceva, Natanael. Tu eşti un om învăţat, un evreu adevărat şi un cititor al Bibliei: spune-mi ce va fi Mesia când va veni?”
„Păi, va fi un proroc fiindcă aşa spune Biblia.”
„Ce-ai zice dacă ţi-aş spune că El ¡-a spus pescarului Simon care era numele lui şi al tatălui său?”
„Nu pot crede aşa ceva.”
„Atunci haide să te convingi. Vino şi vezi!”
„Dar ar putea ieşi ceva bun din Nazaret?”
„Vino şi vezi!” Acesta este un sfat bun. Nu staţi acasă şi criticaţi, ci haideţi, vedeţi şi convingeţi-vă!
„Ia-ţi Biblia, vino şi convinge-te!” Şi s-a dus; iar când a ajuns în prezenţa lui Isus, El l-a privit şi a zis: „Iată cu adevărat un israelit în care nu este vicleşug.” (Ioan 1.47).
„De unde mă cunoşti?”, I-a zis Natanael. Drept răspuns, Isus i-a zis: „Te-am văzut mai înainte ca să te cheme Filip, când erai sub smochin.” (v. 48).
Natanael I-a răspuns: „Rabi, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, Tu eşti Împăratul lui Israel!” (v. 49).
De ce? Pentru că a fost identificat de caracteristica Lui. De ce? Pentru că în Evrei 4.12 scrie: „Căci Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi lucrător, mai tăietor decât orice sabie cu două tăişuri: pătrunde până acolo că desparte sufletul şi duhul, încheieturile şi măduva, judecă simţirile şi gândurile inimii.”
Aceasta au făcut prorocii, fiindcă erau Cuvântul. Ei erau Cuvântul pentru timpul lor, aşa că puteau spune ce se va întâmpla, ce gândeau oamenii şi ce va fi, dar aici era plinătatea Cuvântului. Înţelegeţi?
Însă acolo erau unii care trebuiau să dea nişte răspunsuri adunării lor. Ei trebuiau să dea un răspuns fiindcă nu puteau nega lucrările puternice care se făceau.
Aveau deja vindecări, aveau scăldătoarea de la Betesda, unde oamenii intrau în apă şi erau vindecaţi. Oamenii au avut în fiecare epocă vindecarea divină, dar aici era un proroc. Şi ştiţi ce au spus: „Acesta este Beelzebul, un ghicitor.”
Isus le-a zis: „Eu vă iert pentru aceasta, dar când va veni Duhul Sfânt, într-o altă epocă, dacă cineva va spune numai un cuvânt împotriva Lui, nu va fi iertat nici în lumea aceasta, nici în cea viitoare.” Dacă spui că Duhul lui Dumnezeu, care face lucrările lui Dumnezeu, este un duh necurat, faci hulă. Gândiţi-vă serios la lucrul acesta şi aveţi grijă!
Aşa a fost identificat El ieri. Acesta a fost Isus, ieri, iar dacă El este Acelaşi şi astăzi, va face aceleaşi lucruri. Aşa S-a făcut cunoscut ca Mesia şi a fost recunoscut: prin lucrările Lui.
Există trei feluri de oameni: evrei, neamuri şi samariteni. Aceştia sunt urmaşii lui Sem, Ham şi Iafet, fiii lui Noe. Neamurile nu-L aşteptau pe Mesia, pentru că noi ne închinam la zei, eram păgâni. Noi, anglo-saxonii, romanii, grecii şi ceilalţi, eram păgâni şi nu Îl aşteptam pe Mesia.
Acum fiţi atenţi. El Se descoperă numai celor care Îl aşteaptă. Astfel, El S-a făcut de multe ori cunoscut evreilor. Vom vorbi despre aceasta mai târziu, în cursul săptămânii. Dar şi samaritenii Îl aşteptau, iar într-o zi, Isus a ajuns la Sihar. Era cam pe la ora unsprezece sau doisprezece şi ¡-a trimis pe ucenici în cetate după cele trebuincioase.
Şi în timp ce erau plecaţi, a venit la fântână o femeie cu renume rău, poate foarte frumoasă. Poate fusese alungată de părinţii ei, sau poate nu văzuse nimic în biserica ei, aşa că a luat-o pe o cale rea, trăind cu mai mulţi bărbaţi. Femeia a venit să ia apă din fântâna lângă care stătea Isus. Poate că El arăta mai bătrân, fiindcă deşi avea numai treizeci de ani, în Ioan 8 ni se spune că arăta de cincizeci de ani. Astfel, ei I-au zis: „N-ai nici cincizeci de ani şi ai văzut pe Avraam!” (Ioan 8.57), dar El le-a răspuns: „Adevărat, adevărat vă spun că mai înainte ca să se nască Avraam, sunt Eu.” (v. 58). Aţi văzut?
Deci, acea femeie a venit să ia apă şi a pus vasul jos. Ei mai au şi astăzi acele fântâni. Voi, femeilor, credeţi că umblaţi frumos. Ar trebui să le vedeţi pe femeile acelea. Ele poartă pe cap un vas cu apă care are cam cinci galoane (douăzeci şi doi de litri şi jumătate), iar un alt vas îl pun pe şold şi merg discutând una şi alta, fără să verse un strop. Este cel mai frumos umblet pe care l-aţi văzut.
Femeile cu renume rău din Răsărit, nu se puteau amesteca cu femeile cinstite, fiindcă erau însemnate. Astfel, dacă o femeie era necredincioasă bărbatului ei, nu mai putea umbla cu celelalte femei, dar la noi totul este altfel.
Aşadar, ea n-a putut veni după apă odată cu fecioarele, dimineaţa, ci a trebuit s-o facă spre amiază. Dar deşi era aşa căzută, în acea femeie era o sămânţă hotărâtă mai dinainte. Când şi-a lăsat vasul jos, a auzit glasul unui om care spunea: „Dă-mi să beau!”
Ea a privit şi L-a văzut pe acest evreu de vârstă mijlocie. Eu nu ştiu ce a gândit femeia în clipa aceea, dar a zis: „Nu se cade ca Tu, un evreu, să ceri ceva de la o samariteană.” Ea nu ştia cine era El. Poate se gândea că bărbatul vrea să glumească cu ea. Dar discuţia a continuat mai departe. Ce încerca El să facă? Să-¡ atragă atenţia. Tatăl Îl trimisese acolo, dar acum trebuia să afle de ce o făcuse.
Samaritenii Îl aşteptau pe Mesia, iar El Se identifica aici pentru ei, aşa cum o făcuse mai înainte pentru evrei.
Deci ea I-a zis: „Nu se cuvinte să-mi ceri mie, unei samaritene.”
Dar El ¡-a răspuns: „Dacă ai şti cu Cine vorbeşti, tu Mi-ai cere să bei, iar Eu ţi-aş da o apă pe care nu ar mai trebui să te chinuieşti s-o scoţi.”
Şi au continuat discuţia în felul acesta, vorbind despre închinare, iar la un moment dat, El a aflat care era problema ei. Noi ştim cu toţii care era aceea: avusese prea mulţi bărbaţi. Deci, El ¡-a zis:
„Du-te şi adu-l pe bărbatul tău.”
„Nu am bărbat,” a răspuns ea.
„Bine zici că nu ai bărbat, pentru că cinci bărbaţi ai avut, iar cel cu care trăieşti acum, nu este bărbatul tău.”
Priviţi la această femeie! Uitaţi-vă la diferenţa dintre ea şi acei farisei. Ei spuneau: „Acesta este Beelzebul!”, dar ea a zis: „Doamne, văd că eşti proroc.” Oh, acolo este Lumina. Când soarele atinge sămânţa, este cât se poate de sigur că va ieşi la suprafaţă Viaţa. Lumina a atins Sămânţa din inima ei de prostituată, aşa că femeia a spus: „Doamne, văd că eşti proroc. De multe sute de ani nu am mai avut un proroc, dar Îl aşteptăm pe Mesia şi ştim că atunci când va veni, El va face lucrul acesta.”
Acesta este semnul lui Mesia. Nu vedeţi aceasta? Mesia era în Moise; Mesia era în Enoh; Mesia era în fiecare epocă. El este Acelaşi ieri, azi şi în veci; este tot timpul Hristos.
Deci, ea a spus: „Ştim că atunci când va veni Mesia, va face aceste lucruri.” Şi El a răspuns: „Eu, Cel care vorbeşte cu tine, sunt Acela.” Oh, Doamne!
Când a auzit aceasta, femeia a lăsat vasul acolo şi a alergat în cetate, zicând: „Veniţi de vedeţi un Om care mi-a spus tot ce am făcut. Nu cumva acesta este Hristosul?”
Şi fără să vadă ce s-a întâmplat, întreaga cetate a crezut în El. Aşa este. De ce? Pentru că acolo era caracteristica Lui. El S-a identificat ca Mesia pentru cetatea Sihar. El era Dumnezeul prorocilor; El era Prorocul manifestat. El a fost acelaşi de-a lungul epocilor şi este Acelaşi ieri, azi şi în veci. Acum trebuie să ne grăbim să încheiem.
În Zaharia ni s-a spus de un proroc: „Va fi o zi deosebită, cunoscută de Domnul, nu va fi nici zi, nici noapte, dar spre seară se va arăta lumina.” (Zaharia 14.7). Aşa spune Biblia.
Acum fiţi atenţi fiindcă vom încheia imediat. Geografic soarele răsare din est. Răsare în est şi apune în vest. Acum aş vrea să mă ascultaţi cu atenţie. Civilizaţia a călătorit cu soarele. Noi toţi ştim aceasta, nu-¡ aşa? (Adunarea spune: „Amin.”).
Aşa s-a întâmplat şi cu Evanghelia. Ea a început în est, iar de-a lungul timpului a venit din est prin Germania, peste Mediterană, apoi din Germania peste canalul englez în Anglia, de acolo peste Atlantic în statele Unite, pe Coasta de Vest, aşa că estul şi vestul s-au întâlnit.
Soarele care răsare în est, este acelaşi soare care apune în vest.
Acum priviţi. Fiul a „răsărit” ca Mesia la poporul răsăritean, iar de când a plecat, am avut Lumină ca într-o zi înnourată, când soarele este acoperit de nori. Avem denominaţiuni, am construit spitale, am ridicat şcoli, am înfiinţat organizaţii. Am făcut toate aceste lucruri aşa cum trebuia să le facem.
Însă El a spus: „…spre seară se va arăta lumina.” Cu alte cuvinte, Acelaşi Isus Se va ridica din nou, în puterea învierii Lui, după cum a promis în Maleahi 4, în Ioan 14.12 şi în Luca 17: „Cum a fost în zilele Sodomei, aidoma va fi şi la venirea Fiului omului.”
Priviţi ce s-a întâmplat în zilele Sodomei. Avraam avea făgăduinţa venirii fiului, iar aici vedem semnul care a fost făcut.
Noi am văzut ce s-a întâmplat în Sodoma. Acolo era Lot, un simbol spre biserica firească, organizaţia, care a primit doi mesageri care s-au dus la ei: un Billy Graham modern şi un Oral Roberts. Şi mai ştiţi ceva? În toată istoria bisericii, nu a fost trimis niciodată un bărbat al cărui nume să se termine cu „h-a-m”, ca Billy Graham. Dar G-r-a-h-a-m este format din şase litere, pe când A-b-r-a-h-a-m este format din şapte litere. Graham este chiar în Sodoma, lovind oamenii.
Dar şi biserica duhovnicească, Avraam cel chemat afară, a primit o vizită. Priviţi ce semn ¡-a dat acel Bărbat. El nu a predicat mult, ci ¡-a dat făgăduinţa care era gata să se împlinească. El a zis: „Unde este Sara?” Să nu uitaţi că cu o zi în urmă ea era Sarai, iar el era Avram. Şi El ¡-a zis: „Abraham, A-b-r-a-h-a-m, unde este S-a-r-a, nu S-a-r-a-¡? Unde este Sara, „Prinţesa,” nevasta părintelui popoarelor? Şi el a răspuns: „Este în cortul de la spatele Tău.”
„La anul pe vremea aceasta Mă voi întoarce la tine.”
Un Om care a mâncat carne de viţel şi pâine, şi a băut lapte de vacă. Un Om cu hainele prăfuite care stătea acolo cu spatele la cort şi zicea: „Unde este nevastă-ta, Sara?”
„Este în cortul de la spatele tău.”
Şi Sara şi-a zis: „Eu o femeie bătrână să mai am plăceri cu domnul meu care este şi el bătrân?” Biblia spune că ei erau înaintaţi în vârstă, ea fiind deja în menopauză de cincizeci de ani. „Să mai am plăceri cu domnul eu?” Şi a râs în sinea ei. Ştiţi voi. Dar acel Om a întrebat: „De ce a râs Sara?”
Şi ce s-a întâmplat? Avraam L-a numit pe acel Om, „Elohim”, adică „Dumnezeul cel Atotputernic” descoperit într-un trup omenesc.
Isus Domnul nostru a spus: „Cum a fost în zilele lui Lot, aidoma va fi şi când Se va manifesta Fiul omului, când va fi făcut cunoscut.” În timpul din urmă, când Se va arăta Fiul omului, Evanghelia Lui Îl va identifica la fel ca în timpul lui Lot.
Uitaţi-vă la aceste popoare pervertite! Uitaţi-vă la aceşti homosexuali! Uitaţi-vă unde am ajuns! Biserica este o încurcătură la fel ca toate celelalte lucruri, iar Dumnezeu le va vărsa pe toate din gura Sa, de sus până jos, pentru că totul este o murdărie.
Scena este pregătită. Este timpul ca Dumnezeu să revină într-un trup de carne: „Căci Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi lucrător, mai tăietor decât orice sabie cu două tăişuri: pătrunde până acolo că desparte sufletul şi duhul, încheieturile şi măduva, judecă simţirile şi gândurile inimii.” (Evrei 4.12). Este timpul să vină în scenă şi să-L dovedească pe Isus Hristos Acelaşi ieri, azi şi în veci! Este dat un Cuvânt făgăduit pentru acest timp, iar Dumnezeu este aici să Se manifeste şi să adeverească acest lucru. Să ne plecăm capetele.
Tată ceresc, Tu ai spus că „spre seară se va arăta lumina.” Doamne, noi Te vedem prin toate semnele date: popoarele se destramă, Israel este înapoi în patria lui, au loc cutremure de pământ, inimile oamenilor cedează, iar mintea lor este tot mai stricată şi se împotrivesc Adevărului. „După cum Iane şi Iambre s-au împotrivit lui Moise, tot aşa şi oamenii aceştia se împotrivesc adevărului, ca unii care sunt stricaţi la minte şi osândiţi în ce priveşte credinţa.
Dar nu vor mai înainta; căci nebunia lor va fi arătată tuturor, cum a fost arătată şi a celor doi oameni.” (2Timotei 3.8-9). Tu ai promis însă, că Te vei face cunoscut, că Fiul omului va fi descoperit prin aceleaşi caracteristici care L-au identificat în fiecare epocă, Isus Hristos Acelaşi ieri, azi şi în veci.
Doamne Dumnezeule, mare IaHVeH, Elohim, vino în seara aceasta, jos, la poporul Tău. Vino şi fă-Te cunoscut, astfel ca oamenii să poată crede, să poată înţelege şi să ştie că Tu ai rămas Acelaşi Dumnezeu şi că eşti Acelaşi ieri, azi şi în veci; iar cei ce sunt rânduiţi pentru vindecare şi cei rânduiţi pentru Viaţa veşnică, să întindă mâinile şi să Te atingă. Fie ca vizita Ta să nu fie în zadar, pentru că cer aceasta în Numele lui Isus Hristos. Amin.
Câţi credeţi că aceasta este Evanghelia, că este Adevărul? (Adunarea spune: „Amin!”). Trăim noi în acel timp? Dacă este aşa, atunci Dumnezeu este obligat să Se identifice.
Acum aş vrea să fiţi atenţi. Voi depăşi puţin timpul, poate cu vreo cincisprezece minute.
Am împărţit numere de rugăciune şi aş vrea să se alinieze aici începând cu numărul A1.
Doamna nu poate să vină? În ordine. Duceţi-¡ un scaun pentru că este bolnavă, sau poate e bolnav soţul ei. Să aşteptăm până când se aliniază cei de aici. Restul să-şi păstreze numărul. Câţi din cei prezenţi în adunare sunt bolnavi sau nu au numere de rugăciune? Ridicaţi mâna, oriunde vă aflaţi. În ordine.
Fiţi respectuoşi. Aş vrea să fiţi atenţi la mine, în timp ce ei se adună în rândul de rugăciune. Fiţi atenţi la ce vă spun. Da?
Odată, Isus a mers într-un loc, peste mare, iar acolo era o femeie cu o scurgere de sânge. Toţi oamenii şi preoţii aceia îşi băteau joc de El, dar erau şi câţiva care credeau în El.
Sunteţi atenţi la ce vă spun? Spuneţi: „Amin!” (Adunarea spune: „Amin!”). Vedeţi voi, eu nu am de-a face cu voi ca persoane, ci cu duhul vostru. Şi în timp ce vă mişcaţ¡, aveţi gândul în altă parte, iar eu încerc să intru în contact cu duhul vostru. Odată, un om se uita la Pavel şi credea sincer, iar Pavel ¡-a zis: „Văd că ai credinţă pentru a fi vindecat.” Aţi văzut? Acum fiţi atenţi!
Femeia aceea nu a putut ajunge la El, nicicum. Să zicem că nu avea număr de rugăciune ca să ajungă în rând, şi toţi se înghesuiau pe lângă El. Toată lumea zicea: „Bună ziua, Rabi. Am auzit că eşti proroc. Noi ştim că trebuie să vină un proroc, dar pe Tine nu Te cunoaştem. Voi spune despre Tine în biserica mea, să văd dacă ei Te vor crede.” Aţi văzut? Aceeaşi poveste veche.
Dar femeia aceea a crezut şi s-a strecurat printre oameni gândindu-se: „Dacă mă voi atinge de haina Lui, voi fi vindecată.” Şi L-a atins.
Poate vreunul din voi a avut ocazia să vadă cum sunt îmbrăcaţi palestinienii. Ei au o haină pe dedesubt şi una pe deasupra, care este mai largă, aşa că dacă cineva ar atinge poala unei astfel de haine, precis nu ar simţi nimic, mai ales în mulţime. Dar ea era în genunchi şi ¡-a atins poala hainei, după care s-a retras. Isus S-a oprit imediat şi a întrebat: „Cine M-a atins?”
Priviţi ce a spus Petru, cel care avea cheile Împărăţiei. Să folosim limbajul din zilele noastre: „Păi, Doamne, cum poţi întreba aşa ceva? Oamenii aceştia vor crede că eşti nebun, fiindcă toată lumea Te atinge.”
Toţi spuneau: „Salutare, Rabi! Ia spune, chiar eşti un vindecător divin? Spune drept, fiindcă avem aici un cimitir plin. Haide şi ridică un mort, şi Te vom crede.” Unii erau de partea Lui, în timp ce alţii erau împotriva Lui, aşa cum se întâmplă în orice mulţime.
Şi Petru I-a zis: „Cum poţi întreba aşa ceva, când toţi se ating de Tine?” Dar El a răspuns: „Din Mine a ieşit o putere,” după care a privit în jur şi a văzut-o pe femeia care Îl atinsese. Ea nu se putea ascunde pentru că poseda în inima ei acea Sămânţă. Dumnezeu să ne dea şi nouă acea Sămânţă! De aceasta avem nevoie chiar acum. Astfel, a găsit-o şi ¡-a spus despre scurgerea ei de sânge, după care a zis: „Credinţa ta te-a vindecat!”
Tu zici: „Dacă El ar fi în seara aceasta aici, aş face la fel ca ea.” Crezi că dacă El ar fi în seara aceasta aici şi L-ai atinge, te-ai vindeca?
Atunci daţi-mi voie să vă spun ceva. În Cartea Evreilor, în capitolul 4, scrie că „Acum El este Marele Preot care poate fi atins prin simţirea neputinţelor noastre.” (parafrazare). Câţi credeţi aceasta? (Adunarea spune: „Amin!”). Şi dacă El este Acelaşi ieri, azi şi în veci, cum ar proceda astăzi? La fel ca ieri, este adevărat? (Adunarea spune: „Amin!”).
Tu nu trebuie să fii aici sus. Dacă crezi, spune doar: „Doamne, aceste lucruri sunt ciudate, dar omul acesta vorbeşte din Biblie.” Întotdeauna a fost ciudat, în toate epocile. Cercetaţi Scripturile şi veţi vedea că aşa este.
Isus a spus: „Cercetaţi Scripturile, pentru că socotiţi că în ele aveţi viaţa veşnică, dar tocmai ele mărturisesc despre Mine.” (Ioan 5.39). Aţi văzut?
Deci, cercetaţi Scripturile fiindcă acolo este Adevărul. Noi suntem în timpul din urmă. Întreaga natură dovedeşte că este timpul din urmă. Prin unirea care se face, bisericile, mama curvelor şi fiicele ei, vor merge, cât de repede şi fără să ştie, în marele abator ecumenic, ca să primească semnul fiarei. Aşa spune Biblia, iar noi vom vorbi despre aceasta mai târziu.
În timp ce prezenţa Lui este aici, aş vrea ca cei care nu aveţi numere de rugăciune, să vă atingeţi de haina Lui, fiindcă El este Marele nostru Preot. Cum Îl poţi atinge? Prin credinţă. Atingeţi-¡ haina şi veţi vedea dacă nu va face acelaşi lucru pe care l-a făcut atunci, fiindcă Biblia spune că El este Acelaşi ieri, azi şi în veci. Aceasta ar trebui să fie destul ca să vă convingă. Nu-¡ aşa (Adunarea spune: „Amin!”). În ordine.
Acum am să vă rog să nu vă mai plimbaţi şi să staţi liniştiţi. Staţi plini de respect. Voi trebuie să aveţi respect pentru Duhul Sfânt. Respect! Singurul mod prin care puteţi primi ceva de la Dumnezeu este să respectaţi Mesajul Lui. Respectaţi-L!
Haideţi să punem deoparte, pentru un moment, toate religiile şi denominaţiunile voastre şi să spunem: „Dacă El este Cuvântul, atunci Cuvântul deosebeşte gândurile inimii. Dacă El a fost Mesia ieri, înseamnă că este Acelaşi şi astăzi. Trebuie să fie, pentru că a promis acelaşi lucru şi pentru astăzi.”
Acum vă rog să nu vă mai mişcaţi. Staţi liniştiţi şi plini de respect! Darul nu este un topor cu care te duci şi începi să ciopleşti şi să tai. Aşa ceva este greşit. Darul este să ştii să te dai la o parte ca să intre Dumnezeu şi să te folosească cum vrea. Darul este să te dai pe tine la o parte. Înţelegeţi? Nu este ceva ce ai în mâna ta, cu care să înjunghii şi să loveşti. Nu acesta este Dumnezeu! Înţelegeţi? Lucrul pe care îl facem noi, este să ne dăm pe noi înşine la o parte, fiindcă după aceea vine Duhul Sfânt şi te foloseşte aşa cum vrea El.
Deci trebuie să vă daţi pe voi înşivă la o parte. Indiferent ce a făcut Dumnezeu cu mine, trebuie să-ţi facă şi ţie; indiferent cât mă va unge pe mine, trebuie să te ungă şi pe tine. Altfel, este aşa cum scrie: „Şi n-a făcut multe minuni în locul acela…” (Matei 13.58). Înţelegeţi?
Cred că am văzut acolo în spate, un băiat, sau aşa părea, într-un scaun cu rotile. Oricine eşti şi oriunde te afli, să crezi!
Să nu uitaţi că eu nu pot vindeca pe nimeni. Nu există nici un om care să poată vindeca, ci doar Dumnezeu. Câţi pot înţelege aceasta? (Adunarea spune: „Amin!”). Vindecarea a fost deja plătită, aşa că tot ce trebuie să faceţi este să credeţi că El este prezent aici ca să-Şi ţină Cuvântul. Deci, dacă v-am spus Cuvântul Lui care a promis aceste lucruri, şi voi credeţi tot, El va dovedi că este aici.
Aici stă o doamnă. Este cu mult mai tânără decât mine. Acesta este un tablou ca cel din Ioan 4, cu un bărbat şi o femeie care se întâlnesc pentru prima dată. Cred că nu ne cunoaştem, aşa-¡, doamnă? (Sora spune: „Da, domnule.”). Vreau să vadă şi audienţa. Eu nu o cunosc, nu am văzut-o niciodată, iar ea a spus aceasta. S-ar putea ca femeia să fie bolnavă, să aibă probleme financiare, sau poate are probleme în căsnicie sau a venit pentru altcineva. Eu nu am nici cea mai mică idee, fiindcă nu o cunosc, dar dacă Hristos ar sta aici îmbrăcat cu costumul pe care mi l-a dat mie… Dacă ea este bolnavă şi I-ar spune: „Doamne, mă vindeci?”, El ¡-ar răspunde că nu poate s-o facă, fiindcă a făcut-o deja. (Sora spune: „Lăudat să fie Dumnezeu!”). Aţi văzut?
Dar El s-ar putea identifica, ar putea dovedi că este Mesia, fiindcă are aceeaşi caracteristică.
Mai întâi Dumnezeu a fost în Stâlpul de Foc, Dumnezeu deasupra noastră. Apoi, Dumnezeu a fost cu noi, în Hristos; iar acum Dumnezeu este în noi. Vedeţi? Fii ai lui Dumnezeu, în învierea făcută prin venirea lui Hristos, ca să răscumpere atributele lui Dumnezeu şi să le aducă în starea de la început.
Dacă Cuvântul lui Dumnezeu locuieşte în inima mea şi v-am spus Adevărul, ceea ce am şi făcut, atunci Dumnezeu Se va identifica şi va dovedi că este Adevărul. Ce ar trebui să facă adunarea? Ce ar trebui să faceţi dacă vedeţi Scriptura împlinită chiar sub ochii voştri? (Adunarea se bucură).
Acum trebuie să vorbesc cu femeia. Voi vorbi cu ea până când începe să Se mişte Duhul Sfânt, apoi să credeţi cu toţii. Tu eşti într-o altă lume, într-o altă dimensiune şi nu ştii ce se întâmplă. Aş vrea să vorbesc puţin cu tine, aşa cum a vorbit Domnul nostru cu femeia de la fântână. Noi suntem un bărbat şi o femeie care se întâlnesc pentru prima dată. Atunci El ¡-a spus femeii: „Dă-Mi să beau!” Vă amintiţi întâmplarea. Tu o ştii? Ai citit-o? În ordine. Dacă Domnul Isus va face în seara aceasta acelaşi lucru şi îmi va descoperi care este problema ta, ce ai făcut sau altceva, vei şti că acest lucru este făcut printr-o putere supranaturală. Vei crede ce am spus atunci când am zis că Scriptura a spus că aşa va fi?
Noi vedem cutremure, lumea întreagă într-un haos, vedem unde au ajuns denominaţiunile, ceea ce dovedeşte că este timpul să se întâmple. Este adevărat? Credeţi aceasta? Deci, dacă Se va identifica, vei crede că acesta trebuie să fie Dumnezeu? Nu pot să fiu eu, fiindcă eu sunt doar un om, sunt fratele tău.
Tu eşti creştină. Nu spun aceasta pentru că ai zis: „Lăudat să fie Domnul!”, fiindcă ai putea fi foarte bine o înşelătoare. O spun pentru că simt vibraţia duhului tău. Este adevărat, eşti creştină.
Dacă Domnul Isus îmi va descoperi care este problema femeii, câţi de aici veţi crede din toată inima? (Adunarea spune: „Amin!”).
Soră, uita-te puţin la mine. Iată-L că vine. Trebuie să fie o vedenie… Lăudat să fie Domnul! Iau sub controlul meu orice duh de aici, în Numele lui Isus Hristos.
Fiţi respectuoşi! Uită-te puţin aici, doamnă. Uită-te la mine, fiindcă este timpul ca Domnul să spună ceva.
Dacă ai văzut fotografia cu Lumina aceea, să ştii că Ea stă între mine şi tine. Tu suferi de o boală de sânge. Este diabet. Dacă este adevărat, ridică mâna. Aţi văzut? Cineva poate spune: „Ai ghicit!”
Uită-te aici, tânără femeie. Eşti o persoană foarte cumsecade. Priveşte aici. Crezi că sunt slujitorul lui Dumnezeu? („Da, domnule.”). Deci crezi. Eu nu te pot vindeca şi nu ştiu ce ţi s-a spus, dar orice a fost, este adevărat, nu-¡ aşa? Şi mai este ceva. Văd că te rogi pentru o fetiţă care are ceva la ureche. Îi curge, este adevărat? Da, este adevărat. Se va face bine. Şi tu vei fi bine. Du-te şi crede din toată inima. Să crezi, soră!
Credeţi că El este Acelaşi ieri, azi şi în veci? (Adunarea se bucură). Credeţi şi nu vă îndoiţi! Vedeţi, „deosebeşte gândurile şi simţirile inimii.” Câţi ştiu că Cuvântul face aceasta? (Adunarea spune: „Amin!”). Aceasta dovedeşte că aţi citit Biblia. Acum, indiferent unde sunteţi, să credeţi ungerea.
Câţi dintre voi au văzut poza care a fost făcută aici cu Îngerul Domnului? Ei bine, aceeaşi Lumină este la nici doi paşi de mine. Vedeţi, este într-o altă dimensiune pe care nu o puteţi vedea. Noi trăim în cinci dimensiuni, iar aceasta este alta. Acum fiţi respectuoşi pentru un moment.
Aici este o doamnă. Nu o cunosc, nu am văzut-o niciodată. Nu ne cunoaştem, este adevărat? (Sora spune: „Da.”). Deci acum ne întâlnim pentru prima dată. Dacă aş putea face ceva pentru tine, aş face-o cu siguranţă, dar eu sunt doar un om. Însă printr-un dar al lui Dumnezeu, vreau ca Isus să Se identifice cu Cuvântul pe care L-am predicat, ca să se vadă că acesta este timpul, că acesta este Cuvântul dat pentru acest timp, că am trecut de faza denominaţiunilor şi ne pregătim să mergem în răpire. Prin aceasta, încercăm doar să-¡ facem pe oameni să creadă. Înţelegeţi?
Priviţi piramidele. Piatra din capul unghiului nu a fost pusă niciodată. Noi avem piramida pe bancnota de un dolar. Eu nu fac din aceasta o învăţătură a piramidei, ci vreau să v-o arăt ca un exemplu. Piatra aceea din capul unghiului va trebui să fie atât de desăvârşită, încât să se potrivească cu restul. Atunci când Hristos vine să-Şi ia Biserica şi să răscumpere totul, slujba Sa în Biserică va fi exact ca El în Duhul, apoi merge sus.
Crezi aceasta, soră? („Da, cred.”). Am spus aceasta numai ca să mă liniştesc puţin, fiindcă vedeniile sunt un lucru greu. Când femeia aceea cu scurgerea de sânge s-a atins de haina Lui, El a spus: „Din Mine a ieşit o putere.” Şi era Fiul lui Dumnezeu. Ce să mai spun eu, un păcătos salvat? Înţelegeţi? Dacă Domnul Isus îmi va descoperi care este problema ta, vei crede? (Sora spune: „Îţi mulţumesc, Isus!”).
Să nu te temi, fiindcă nu ţi se întâmplă nimic. Ai un simţământ ciudat. Este din cauză că Lumina S-a aşezat deasupra ta. Ridică mâna ca să vadă şi oamenii. Prin tine a trecut un simţământ plăcut şi dulce. Acum viaţa ta nu mai este ascunsă.
Suferi din cauza sinusurilor. („Da.”). Şi ai pe inimă pe cineva pentru care te rogi. („Da.”). În ordine. Este vorba de soţul tău. („Da.”). El are probleme cu vederea, din cauza diabetului de care suferă. Aşa este. Crezi din toată inima? Şi tu, domnule? În ordine, domnule. Atunci să ţi se facă după credinţa ta, soră. Domnul să te binecuvânteze. Credeţi din toată inima şi nu vă îndoiţi.
Noi suntem străini unul pentru celălalt. Este adevărat? Dacă ai sta numai în prezenţa unui om, nu ai avea acest simţământ. Crezi că te afli în prezenţa Lui? („Da.”). Mulţumesc. Să crezi cu adevărat. Trebuie să crezi pentru că văd o umbră. Trebuie să crezi.
Tu ai probleme cu organele interne. Ai avut o operaţie. Aşa este. Dar nu eşti bine, fiindcă suferi şi acum. Ai avut nişte dureri puternice de cap. Tu ştii că este Cineva care cunoaşte toate lucrurile acestea, nu-¡ aşa? Crezi că poţi primi vindecarea? Da? În ordine. Du-te şi primeşte-o în Numele Domnului Isus. Amin. Toată lumea să stea în rugăciune.
Crezi că Dumnezeu poate să descopere ce ai cerut? Şi vei crede că nodulul acela va dispărea? Atunci du-te, crede şi vei fi bine.
Ştiu că eşti slăbită, de aceea nu vreau să te ţin mult. Crezi că sunt slujitorul lui Dumnezeu? („Da.”). Deci, crezi. Sunt un străin pentru tine, nu-¡ aşa? („Da.”). Şi nu ne cunoaştem. Doamnă, dacă aş putea, te-aş ajuta cu bucurie, fiindcă deasupra ta este o umbră, deşi eşti tânără.
După ce am vorbit cu tine, îmi dau seama că ştii că dacă nu se va face ceva pentru tine, vei muri foarte repede. Ai o problemă femeiască şi este malignă. Este cancer. („Da, aşa este.”). Dacă Dumnezeu nu te ajută acum, vei muri foarte repede. („Mi s-a mai dat o lună de viaţă.”). Aşa este. Crezi că El te poate vindeca? („Da, cred.”). Soră, aceasta este ultima ta şansă. Crede din toată inima şi trăieşte pentru Împărăţia lui Dumnezeu.
Îmi pun mâinile peste această doamnă, în Numele lui Isus Hristos şi condamn diavolul care încearcă să-¡ ia viaţa. Fie ca acesta s-o părăsească şi astfel ea să trăiască pentru Împărăţia Lui. Amin.
Dumnezeu să te binecuvânteze, soră. Crede din toată inima. Credeţi şi voi.
Încă o umbră. Crezi că Dumnezeu poate să te vindece şi acel lucru să plece de la tine? Ai avut un simţământ ciudat când ai fost adusă, nu-¡ aşa? (Sora spune: „Da.”). Ai fost eliberată chiar atunci. Aşa este. Să crezi din toată inima şi acest lucru va sta departe de tine. Du-te şi crede. Dumnezeu să te binecuvânteze.
Uită-te la mine, soră. Vrei să poţi să-ţi mănânci cina şi să te simţi bine din nou? Atunci, du-te. Ulcerul te va părăsi şi vei fi bine din nou. În ordine.
Priveşte aici, doamnă. De ce te temi? Tu ai o stare nervoasă care te supără de multă vreme. Să ştii că nouăzeci la sută din audienţă suferă din cauza aceasta. Tu vrei un loc unde să-ţi poţi pune picioarele. Ei îţi spun să crezi asta sau cealaltă, dar tu ai nevoie de un loc de început. Eşti pe el chiar acum, crezi aceasta? Cuvântul lui Dumnezeu spune că eşti eliberată. Crezi? („Amin.”). Atunci du-te şi fii liberă de lucrul acela. În ordine. Dumnezeu să te binecuvânteze, soră.
Crezi că Dumnezeu poate să te vindece de diabetul pe care îl ai? (Fratele spune: „Da.”). Da? Atunci du-te şi spune: „Îţi mulţumesc, Doamne Isuse. Cred din toată inima mea.”
Tu ai o stare nervoasă şi o tulburare femeiască. Şi ai probleme şi cu stomacul. Crezi că Dumnezeu poate să te facă bine? Atunci du-te şi spune: „Îţi mulţumesc, Doamne.”
Uită-te la mine, domnule. Pari un bărbat puternic dar ai nervii slabi. Crezi că astăzi toate acestea vor lua sfârşit? Du-te şi primeşte aceasta în Numele Domnului Isus. Să crezi din toată inima.
Vino, soră. Te văd cum încerci să te ridici. Ai artrită. Crezi că Dumnezeu te va face bine? Du-te, crede şi spune: „Isus Hristos mă face bine!”
Sora mea, crezi că Dumnezeu poate să te vindece de diabetul pe care îl ai şi să fii bine? Du-te şi spune: „Îţi mulţumesc, Doamne Isuse!”
Vino, doamnă. El vrea să te facă că crezi că-ţi vei pierde minţile (Sora strigă: „Oh!”). El îţi spune aceasta, dar este un mincinos, fiindcă eşti eliberată chiar acum. (Sora strigă: „O, Dumnezeule!”). Du-te şi bucură-te, fiindcă Isus Hristos te face bine. („O, Isuse! Isuse, Isuse! Aleluia!”).
Crezi că Dumnezeu poate să te vindece de boala de stomac? Du-te, bucură-te şi spune: „Îţi mulţumesc, Doamne Isuse!”
Vino, doamnă. Ai aceeaşi problemă. Nu accepta ce ţi se spune! Este o stare nervoasă. Crezi că Dumnezeu te poate face bine în seara aceasta? Este singura noastră nădejde. Du-te bucuroasă şi zâmbitoare şi fii aşa cum erai înainte.
Credeţi din toată inima? Câţi credeţi din toată inima? (Adunarea spune: „Amin!”). Cred că Isus salvează şi sângele Lui mă curăţă şi mă face mai alb ca zăpada. Să credeţi aceasta!
Dar audienţa, crede? Credeţi? („Amin!”). Rugaţi-vă şi spuneţi: „Doamne Isuse, omul acesta este departe de mine.” Şi voi, cei de acolo din spate, rugaţi-vă şi credeţi.
Bărbatul acesta are probleme cu bila. Crezi că Dumnezeu te va vindeca de boala ta şi vei fi bine? Crede că te-ai atins de Ceva. Eu nu-l cunosc, dar el s-a atins de Ceva. Înţelegeţi?
Doamna de lângă tine se bucură. Crezi că Dumnezeu te va vindeca de artrită, doamnă? Crezi? În ordine. Atunci poţi avea vindecarea.
Cel de lângă tine are probleme cu vederea. Crezi că Dumnezeu poate să te vindece şi să fii bine? În ordine, dacă crezi, vei primi ceea ce ceri.
Cel de lângă tine are probleme la buze. Crezi că Dumnezeu poate îndepărta umflătura de pe buza ta? Şi tu poţi avea ceea ce ceri.
Vă provoc să credeţi. Amin. Aveţi credinţă în Dumnezeu! Nu vă îndoiţi, ci credeţi! Aveţi credinţă!
Doamna de acolo priveşte încoace sinceră. Ea suferă cu inima. Crezi că Dumnezeu te va vindeca de boala ta de inimă şi vei fi bine? Dacă crezi, poţi avea ceea ce ai cerut. Da.
Tu, care ţi-ai pus batista pe faţă, ai probleme cu gâtul şi cu spatele. Acestea sunt consecinţa unui accident de maşină pe care l-ai avut. Ai fost lovit de o altă maşină şi ai fost rănit la gât şi la spate. Crezi că te vei face bine? Atunci poţi avea ceea ce ai cerut.
Voi, cei de acolo, credeţi? Acolo este o doamnă cu o stare nervoasă, care se uită la mine. Cel de lângă ea este fiul ei şi suferă cu inima. Crezi că Dumnezeu vă va vindeca pe amândoi? Ridică mâna şi spune: „Accept vindecarea!” şi veţi fi vindecaţi în Numele lui Isus Hristos.
Caracteristica lui Dumnezeu este identificată. Credeţi că El este aici? Câţi din voi cred aceasta? („Amin!”). Puneţi-vă mâinile unul peste celălalt. Şi voi, cei de acolo.
Tatăl nostru ceresc, cerem în Numele lui Isus Hristos ca diavolul să-¡ părăsească pe oamenii din această audienţă şi să fie aruncat în întuneric. Amin.
– Amin –