POLONIA – 02 mai 2025
Amin! Dumnezeu să vă binecuvânteze în această dimineață. Cu siguranță este un privilegiu că mă aflu aici. Vreau să aduc salutări de acasă, din Lima, Ohio, de la toți sfinții care se află acolo. Știu că acasă, mulți dintre ei se roagă pentru aceste adunări.
Așadar, deja suntem conectați împreună. Este minunat! Îi mulțumesc fratelui Bogdan pentru invitație. Este cu adevărat un privilegiu că mă aflu aici. Nu toată lumea are oportunitatea de a călători pentru a se întâlni cu frații și surorile lor dintr-o țară îndepărtată. Astfel, pentru mine este un mare privilegiu. Eu nu iau lucrurile acestea ușor. În fiecare țară în care merg, întotdeauna vreau să văd cel mai frumos loc. În fiecare țară. Iar cel mai frumos loc, este Mireasa lui Isus Hristos. Amin! Așadar, pentru mine, este un mare privilegiu. Îi văd pe mulți dintre prietenii noștri aici și vreau să vă spun: „Dumnezeu să vă binecuvânteze!”
Vă mulțumesc pentru atmosfera pe care ați creat-o astăzi. Îmi amintesc că fratele Branham a spus odată că ne place să vedem biserica plină. Fratele Branham nu era interesat de număr, dar a spus că există un simțământ plăcut care se naște atunci când vezi adunarea plină, când știi că Dumnezeu a pus ceva în inimile voastre, iar oamenii au venit pentru a primi. Amin! Dumnezeu să vă binecuvânteze!
În timp ce ne aflăm în picioare, să citim împreună din Geneza 2:8:
„Apoi, Domnul Dumnezeu a sădit o grădină în Eden, spre răsărit, şi a pus acolo pe omul pe care-l întocmise.”
Amin! Să ne rugăm.
Dragă, Doamne Isuse, venim la Tine, Tată, pentru că avem nevoie de Tine, Doamne. Noi nu putem face nimic fără Tine, dar cu Tine, totul este posibil. Astfel, venim acum, Doamne, pentru a ne ospăta cu Cuvântul Tău, iar noi venim ca oile Tale, iar Tu ești Păstorul nostru. Te rugăm să vii, să ne hrănești acum, și să frângi Pâinea Vieții, cu propriile Tale mâini. Eu mă predau Ție, și fie ca Tu să folosești acest vas de lut și aceste buze de lut, pentru a vorbi Cuvântul Tău veșnic; fie ca Tu să ne dai tuturor urechi să auzim și să ne umpli inimile cu lucrurile Tale bune. Te rugăm toate acestea în numele lui Isus Hristos. Amin!
Dumnezeu să vă binecuvânteze! Amin!
În această dimineață, vreau să vorbesc despre Grădinar.
Atunci când fratele Branham a ajuns la mesajul „Hristos este Taina lui Dumnezeu descoperită”, a început să ne învețe că a existat un secret, o taină, care a fost ascunsă în Biblie, și aceasta urma să fie descoperită în timpul de sfârșit. Și el a spus: „Un subiect pe care vreau să-l iau de aici, și acesta este un text, bazându-l pe toată Scriptura, iar eu vreau să intitulez mesajul de astăzi, „Hristos este Taina lui Dumnezeu descoperită”. Hristos fiind Taina lui Dumnezeu descoperită”.
Este uimitor că el a dorit ca mesajul său să se bazeze pe întreaga Scriptură. Așadar, când el a predicat acest mesaj, a predicat toată Scriptura. El făcea referire la Scripturi, dar, de fapt, predica despre toată Scriptura. Și aceasta este minunat!
Pentru mine, a fost prima dată când am auzit un predicator predicând un mesaj despre întreaga Biblie. Dar el a făcut aceasta pentru că întreaga Biblie este Taina lui Dumnezeu, iar fratele Branham a încercat să ne arate că Hristos este Taina lui Dumnezeu descoperită. De aceea, fratele Branham a spus că El este tema întregii Biblii. El a spus că, dacă citești Biblia și nu-L vezi pe Hristos, du-te și citește-o din nou, pentru că ai ratat ceva. Amin! Aceasta este o afirmație uimitoare, pentru că de multe ori, noi citim lucruri, dar nu înțelegem ce citim. Uneori, nu-L vedem pe Hristos, dar fratele Branham a spus: „Nu vă faceți griji, citiți încă o dată și încă o dată și încă o dată, până când ceva se deschide în inima voastră”.
În acest mesaj, fratele Branham a făcut referire la „Pecetea a șaptea”, și a spus:
„Dumnezeu nu a descoperit-o încă și este bine că nu a făcut-o.” Apoi spune: „El a arătat-o sau a descoperit-o în fiecare tip care se află în Biblie. Așadar, întreaga Biblie este descoperirea Tainei lui Dumnezeu în Hristos. Întreaga Biblie este o manifestare a singurului scop pe care Dumnezeu l-a avut, un singur țel pe care El a dorit să-l atingă în întreaga Scriptură. Iar toate faptele credincioșilor din Biblie au fost o umbră exprimând care este marele scop al lui Dumnezeu. Iar acum, în zilele din urmă, El a descoperit-o și o arată, și cu ajutorul lui Dumnezeu, îl veți vedea chiar aici, în această dimineață. Ceea ce Domnul a avut în gândul Său în tot acest timp și a manifestat”.
Deci, fratele Branham a spus că întreaga Biblie este, de fapt, o singură poveste; o singură carte. Noi știm că este alcătuită din șaizeci și șase de cărți, dar este, de fapt, o singură Carte. Deși avem Noul Testament și Vechiul Testament, tot o singură Carte este. Deși este o poveste despre mulți oameni, toți spun aceeași poveste despre Dumnezeu, despre Taina lui Dumnezeu.
Astfel, noi trebuie să ne uităm la Scriptură ca la o singură poveste, o singură Carte, un singur scop, o singură slujbă, o singură descoperire. Amin!
În același mesaj, fratele Branham a spus:
„El este principala temă a Bibliei. El a fost în proroci, în Psalmi, în istoria Bibliei. Biblia este o carte profetică, este o carte istorică, este o carte a dragostei, este o carte a cântărilor, este Cartea Vieții, iar acolo Îl găsești pe Hristos”.
Îmi place aceasta. Astfel, Biblia este toate aceste lucruri, dar în realitate, este un singur lucru: Este Taina lui Dumnezeu descoperită. Este dorința lui Dumnezeu, singura dorință a lui Dumnezeu, singurul scop al lui Dumnezeu, singurul țel, iar întreaga Biblie ne arată acest singur scop. Dar, în timpul de sfârșit, El a îndepărtat vălul de pe Biblie, El a dat la o parte Pecețile, pentru ca noi să putem vedea ce se ascundea în Cuvânt, și pentru ca noi să putem intra în contact cu această dorință pe care a avut-o Dumnezeu. Amin!
Așadar, în această dimineață, vreau să privim la tema GRĂDINARUL, și mă voi baza pe întreaga Biblie, pentru că vreau să nu mai privesc Biblia ca povești individuale sau despre Evrei, apoi despre Neamuri, ci vreau să privesc Biblia ca o singură poveste conținând singurul scop al lui Dumnezeu. Așadar, în această dimineață, haideți să facem un pas în spate și să privim la întreaga Biblie.
Există teme care se găsesc în întreaga Biblie și există feluri, prin care Dumnezeu Se exprimă pe Sine Însuși. Iar voi, puteți lua o temă și să o cercetați prin întreaga Scriptură. Dacă luăm tema Vieții și a morții, Lumină și întuneric, Apă și secetă, Căsătorie și despărțire, acestea sunt teme care nu se găsesc într-un singur loc, ci în întreaga Biblie, și toate fac parte din această Taină.
În această dimineață începem în grădina Eden, unde vedem că Dumnezeu a sădit o grădină. Așadar, Dumnezeu este un Grădinar. Astfel, vreau să privim la Dumnezeu, care este Grădinarul. Dumnezeu este un agricultor. Este o temă la care vreau să privim astăzi. Această Biblie este despre a cultiva.
Dacă tu ești un agricultor, îl cunoști pe Dumnezeu. Dacă ești un agricultor, deja Îl cunoști pe El. Dacă ești agricultor, îl exprimi pe Dumnezeu în fiecare zi a vieții tale. Dacă iubim grădina, este din cauză că Dumnezeu a iubit grădina.
Dumnezeu a fost primul Grădinar, și dacă El a pus în inima ta dragostea pentru grădinărit, atunci tu Îl manifești pe Dumnezeu, pentru că aceasta face parte din natura lui Dumnezeu. Uneori este mai ușor decât credem să-L exprimăm pe Dumnezeu. Dacă punem o sămânță în pământ, apoi veghem asupra ei și o protejăm, o udăm și o recoltăm, atunci Îl exprimi pe Dumnezeu, pentru că aceasta este ceea ce El a făcut în întreaga Scriptură. Așadar, Dumnezeu este un Agricultor, și El a sădit o grădină în Eden.
În mesajul Este Răsăritul Soarelui, fratele Branham a spus:
„Prima lumină care a fost vreodată dată pe pământ, este Cuvântul vorbit al lui Dumnezeu. Prima Lumină care a atins pământul, a fost Cuvântul vorbit al lui Dumnezeu. El a spus: „Să fie lumină!”, și a fost lumină. Aceasta a prefăcut întunericul în lumină pentru a aduce la suprafață o creație a bucuriei și a vieții pe pământ.”
Atunci, de ce a creat El lumina? Pentru a aduce la viață o creație a bucuriei și a vieții.
„Atunci, Duhul lui Dumnezeu, pe măsură ce Se mișca cu dragoste și compasiune, în acea mare zi, prima zi a zorilor creației pe pământ, soarele a răsărit și a traversat pământul, razele sale, secând apele de pe acesta, creând o atmosferă deasupra. Și pentru prima dată, trebuia să aducă bucurie și viață pe pământ printr-o sămânță. Acela a fost un ceas măreț.”
Așadar, mergem la Geneza, la început, unde Dumnezeu creează, mișcă lucrurile într-o ordine, și prin Cuvântul Său vorbit, El poziționează totul, pentru că El vrea să aducă la viață o grădină, și să-l sădească pe fiul Său în grădină. Acesta este marele scop al lui Dumnezeu: să sădească o sămânță și să o vadă crescând. Amin! Biblia este simplă. Nu este complicată. Este simplă.
Așadar, tot ce a făcut Dumnezeu, a fost să creeze atmosfera potrivită, condițiile propice pentru ca marea Lui dorință să se poată manifesta pe Pământ. Deci, El a creat o grădină, un Eden, iar „Eden” înseamnă „plăcere”. Aceasta a fost plăcerea lui Dumnezeu, dorința Sa, apoi l-a sădit pe fiul Său în grădină. Aceasta a fost lucrarea lui Dumnezeu, capodopera Sa, când l-a adus la suprafață pe fiul Său și pe soția lui, apoi i-a unit ca pe o singură persoană, punându-i în grădină. Apoi, Dumnezeu S-a odihnit. El S-a odihnit pentru că atunci terminase totul. Aceasta era ceea ce El a vrut să facă. El nu a dorit să facă nimic altceva, altfel ar fi continuat să lucreze. Așadar, faptul că El Se odihnea, arăta că încheiase ceea ce avea de făcut.
Deci, despre ce este Biblia? Dumnezeu a vrut să aducă la suprafață, pe Pământ, o reflecție a Sa, ceva creat după chipul Său, ceva creat ca parte bărbătească și parte femeiască, puse împreună ca unul, poziționați în atmosfera Sa, în grădina Sa, pentru a o guverna. Și de îndată ce a făcut aceasta, S-a putut odihni. Acesta a fost planul Său, și l-a împlinit. Dar noi știm că existau mai multe lucruri care urmau să fie descoperite.
Așadar, în marea înțelepciune a lui Dumnezeu, El a lăsat loc pentru o cădere, și această imagine desăvârșită, urma să fie distrusă. Atunci, Dumnezeu a ieșit din odihna Sa, iar Grădinarul a început să lucreze din nou. El nu avea să-Și lase grădina ruinată, ci a început să-și murdărească mâinile din nou, a început să trudească, să muncească. El a avut nevoie de șase mii de ani pentru a-Și termina Capodopera, iar acum, El a lucrat timp de șase mii de ani pentru a o aduce înapoi, pentru ca în Mileniu să o poată aduce înapoi în Eden, unde El va avea un Fiu, ultimul Adam, Isus Hristos și Mireasa Sa, uniți, guvernând și domnind pe Pământ, iar Dumnezeu să poată merge în odihna Sa, timp de o mie de ani. Așadar, El ne-a arătat în tabloul Edenului despre ce este această întreagă Biblie. Dacă înțelegem Edenul, avem tabloul Scripturii.
Fratele Branham a spus că aceasta este o Carte a Răscumpărării. Ce este Răscumpărarea? A aduce ceva înapoi la ceea ce a fost. Ce aduce El înapoi? Pe fiul Său și soția Sa domnind pe Pământ din nou. Aceasta este Răscumpărarea. Așadar, Dumnezeu este un Grădinar. Dumnezeu este un Fermier. El nu este departe, ci Se află pretutindeni în jurul nostru. El ni Se arată tot timpul.
În Geneza 2:8-9, citim:
„Apoi, Domnul Dumnezeu a sădit o grădină în Eden, spre răsărit, şi a pus acolo pe omul pe care-l întocmise.
Domnul Dumnezeu a făcut să răsară din pământ tot felul de pomi plăcuţi la vedere şi buni la mâncare şi pomul vieţii în mijlocul grădinii şi pomul cunoştinţei binelui şi răului.”
Amin! Așadar, în grădină erau doi pomi diferiți. Biblia este o carte a poeziilor, a cântărilor, este o carte a metaforelor, a simbolurilor, a tipurilor și a umbrelor. Astfel, aceștia nu sunt pomi așa cum ne gândim noi la pomi. Vom ajunge la aceasta mai târziu. Vreau să privim la versetul 8, și anume, la cuvântul „grădină”. În limba ebraică, cuvântul „grădină” înseamnă „o incintă” sau „o grădină închisă”. Când ne gândim la această grădină, ea se referă la ceva care este închis sau împrejmuit cu ziduri.
În mesajul A merge dincolo de tabără, fratele Branham a spus:
„Cât de frumos este, în aceeași tabără, care a fost dincolo de grădina Eden. Când Dumnezeu Și-a fortificat biserica în grădina Eden, poporul Său, ei au avut un singur Zid în spatele căruia să stea; acela a fost Cuvântul. Ei au avut un singur scut, o singură armură, un singur lucru, pentru că Dumnezeu a știut ceea ce-l va înfrânge pe Diavol, acesta fiind Cuvântul.”
Astfel, când ne gândim la ziduri, să nu ne gândim la ziduri firești. Să nu lăsăm mintea noastră să meargă imediat la ceva firesc, pentru că aici el doar folosește un simbol, pentru a ne învăța o lecție duhovnicească. Zidul nu era un zid fizic. Dumnezeu i-a poziționat în plăcerea Sa, iar El nu le-a limitat mișcarea. Acesta nu era un zid care să-i păstreze înăuntru, ci era un zid care să-l țină pe vrăjmaș afară. Ei puteau merge oriunde doreau, nu exista nicio limită, ci exista o barieră, dar nu pentru ei, ci pentru Diavol.
Ei nu erau întemnițați, ci erau liberi. Adam era conducătorul întregului Pământ, a întregii Creații. Adam era dumnezeul Pământului, și putea merge oriunde dorea. Când Adam a stat cu Cuvântul, se afla în spatele Zidului. Astfel, noi nu ne gândim la un zid fizic. Dacă ne gândim la un zid, având în vedere că ei se găseau în grădină, dacă ar fi existat un zid fizic, atunci, unde se afla pomul cunoștinței binelui și al răului? El se afla în mijlocul grădinii. Astfel, s-ar fi aflat în mijlocul zidului care-l împrejmuia. Dar nu era un astfel de zid. Pomul cunoștinței binelui și al răului se afla în mijlocul grădinii, dar ei tot se aflau în spatele Zidului, pentru că, dacă ar fi stat cu Cuvântul și nu ar fi mâncat din acel pom, deși acel pom se afla în mijlocul grădinii, el se găsea în afara Zidului, deoarece Zidul era Cuvântul. Nu era ceva firesc. Ei nu aveau vrăjmași firești, ci singurul vrăjmaș pe care-l aveau, era duhovnicesc, un duh de minciună, un duh de amăgire, nu un animal, nu o armată. Vrăjmașul era un duh de amăgire.
Așadar, ei nu aveau nevoie de un zid fizic, ci de unul duhovnicesc, care era Cuvântul. Dumnezeu ne-a restituit Zidul nostru. Amin! Nu este un zid fizic. Acest Cuvânt nu are nicio limită pentru noi, El este libertatea noastră. Noi nu suntem legați de Cuvânt în mod fizic și Cuvântul nu este o închisoare, nu este o cușcă. Noi suntem liberi. Am fost eliberați și putem merge oriunde. Acest Zid este Cuvântul și este protecția noastră, siguranța noastră împotriva unui duh de amăgire, și Dumnezeu ne-a pus înapoi în spatele Zidului. Acest Mesaj a ridicat Zidul înapoi, pentru ca noi să nu ne temem. Noi putem merge oriunde dorim și ghiciți, ce? Pomul cunoștinței binelui și al răului se poate găsi în mijlocul bisericii, dar este ținut departe de Zidul nostru, pentru că, dacă noi stăm cu Cuvântul, nu vom fi amăgiți de acesta.
Să mergem la Isaia 5. Nu iubiți voi Cuvântul Domnului? Sunt atât de bucuros că El a îndepărtat ochelarii de cal, că a dat la o parte vălul de pe ochii noștri, ca să putem vedea cât de minunat este acest Cuvânt.
Vorbeam cu fratele Vitalie și îi împărtășeam că înainte, obișnuiam să citesc Biblia căutând informații, fapte și dovezi, pentru a dovedi că am dreptate, și foloseam Biblia pentru informații, și pentru a dovedi că altcineva este greșit. Dar, atunci când foloseam Biblia în felul acesta, ratam întreaga idee. Studiam învățături pentru a mă asigura că eu am învățătura corectă. Nu este nimic în neregulă cu învățătura, aceasta este scoarța pomului care ține viața înăuntru. Dar eu o foloseam pentru propria mea siguranță, pentru că voiam să știu că am dreptate, doar pentru că mă temeam că greșesc. Astfel, dacă puteam dovedi că am dreptate și că alții sunt greșiți, atunci mă simțeam în siguranță.
Problema este că nu vei înțelege niciodată Scriptura în mod intelectual. Și întotdeauna există cineva mai deștept, care are mai multă „muniție” decât ai tu. Astfel, continui să îți pierzi siguranța. Dar, ceva în mine s-a schimbat, iar eu am început să văd Biblia ca o singură poveste, un singur scop, un singur plan, o singură dorință, și acea dorință era ca Dumnezeu să locuiască în trup, pe Pământ, ca o Familie a lui Dumnezeu, în părtășie pe Pământ, iar eu fac parte din acea Taină. Aceasta a schimbat Biblia. Ea a devenit o Carte nouă, pentru că acum nu mai caut siguranță prin fapte, prin dovezi și „muniție”. Siguranța mea se află în Hristos, și anume că eu fac parte din El, că întotdeauna am făcut parte din El. Eu am fost rânduit mai dinainte în El și nimic nu mă va despărți de Dumnezeu. Aleluia!
Așadar, eu nu am nevoie să știu totul, ci doar un singur lucru, și anume că eu am fost în gândurile Sale înainte de întemeierea lumii, că eu fac parte din singurul Plan, singurul scop, singurul țel pe care El l-a avut, și aceasta mă face parte din întreaga Biblie.
Așadar, această întreagă Biblie, are ceva de-a face cu mine. Și când tu ai această siguranță, nu contează dacă cineva nu este de acord cu tine, nu contează dacă nu îți amintești în ce verset Isus a spus „cutare și cutare”, tu știi în inima ta că ai intrat în contact cu Taina și ai devenit Taina. Acum, indiferent ce se spune sau ce se face, nu te poate face nesigur, fie că oamenii te iubesc sau te urăsc. Nu contează. Dacă am o zi bună sau o zi rea, nu schimbă adevărul despre cine sunt eu, cu adevărat. Atâta timp cât ne aflăm în trup, avem zilele bune și zile mai puțin bune; ne vom simți bine și ne vom simți rău; vom fi sus și vom fi jos; dar, atâta timp cât ne aflăm în acest trup, nu trebuie să privim la el, ci la Viața care se află înăuntru. Noi ne vom găsi siguranța acolo.
În Isaia 5.1-4, citim:
„Voi cânta Preaiubitului meu cântarea Preaiubitului meu despre via Lui. Preaiubitul meu avea o vie pe o câmpie foarte mănoasă.
I-a săpat pământul, l-a curăţit de pietre şi a sădit în el viţele cele mai alese. A zidit un turn în mijlocul ei şi a săpat şi un teasc, apoi trăgea nădejde că are să-I facă struguri buni, dar a făcut struguri sălbatici.
„Acum dar”, zice Domnul, „locuitori ai Ierusalimului şi bărbaţi ai lui Iuda, judecaţi voi între Mine şi via Mea!
Ce aş mai fi putut face viei Mele şi nu i-am făcut? Pentru ce a făcut ea struguri sălbatici, când Eu mă aşteptam să facă struguri buni?”
Aici este scris: „Acum voi cânta o cântare,” pentru că aceasta este o carte a cântărilor. Este o carte a umbrelor, iar cântarea a fost despre un fermier care a sădit o vie. Și această cântare este despre Dumnezeu și despre națiunea Israel. Aici ni se vorbește despre ce Dumnezeu a făcut națiunii Israel și anume, că a luat țara, a curățat-o de pietre, a ridicat un zid și a sădit o vie aleasă. A făcut tot ce putea face. Iar când a dorit să aducă viața la suprafață pentru El, via a rodit struguri sălbatici. Aceasta înseamnă că ei erau liberi, sălbatici, creșteau după bunul lor plac și nu după cum dorea Fermierul. Dar vedeți voi, aceasta este o cântare despre un Fermier și este despre Dumnezeu și națiunea Israel. Vedeți cum Își scrie Dumnezeu Scriptura? De aceea Scriptura este o scrisoare de dragoste. Așadar, suntem noi convinși că Dumnezeu este un Fermier?
Isaia 61:3:
„să dau celor întristaţi din Sion, să le dau o cunună împărătească, în loc de cenuşă; un untdelemn de bucurie, în locul plânsului; o haină de laudă, în locul unui duh mâhnit, ca să fie numiţi terebinţi ai neprihănirii, un sad al Domnului, ca să slujească spre slava Lui.”
Sionul preumbrește Mireasa. Ce îi va da El Sionului? Ce le va da celor care plâng în Sion? Dar, de ce plângeau ei? Pentru că Sionul mersese în robia babiloniană, în epocile Bisericii. Ei au fost nimiciți de învățătura babiloniană, de sistemul bisericii, și plângeau. Dar nu aveau să fie într-o permanentă stare de jale, pentru că Dumnezeu, în ziua de Rusalii, a adus la Viață o Viță nouă, un Pom roditor nou, un Pom Mireasă. Dar acesta a fost tăiat, mâncat de lăcusta romană. Și El a spus: „Vă voi restitui, voi aduce înapoi, pentru că Eu sunt un Grădinar. Știu cum să restaurez, știu cum să aduc grădina înapoi”. Așadar, la sfârșitul epocilor Bisericii, l-a adus pe profet în scenă, și a venit El Însuși, Grădinarul a venit. Ca să facă, ce anume? Pentru a aduce înapoi Grădina Sa, Via Sa, să restaureze Pomul Său roditor.
El a spus: „Le voi da celor care plâng în Sion, le voi da frumusețe, în loc de cenușă,” (traducere din engleză). Aceasta fiind Restaurarea. „un untdelemn de bucurie, în locul plânsului, o haină de laudă, în locul unui duh mâhnit, ca să fie numiţi terebinţi ai neprihănirii (Nota traducătorului: în limba engleză: „pomi ai neprihănirii”), un sad al Domnului”.
Deci, ce suntem noi? Suntem pomi. Cine ne-a sădit? El. El este Grădinarul, iar voi sunteți grădina Lui. Voi sunteți pomii pe care El îi crește pentru Sine, iar Grădinarul Se află aici, în grădina Sa. Să mergem la Ioan 15.1-2:
„Eu sunt adevărata Viță, și Tatăl Meu este Vierul.
Pe orice mlădiţă care este în Mine şi n-aduce rod, El o taie, şi pe orice mlădiţă care aduce rod, o curăţeşte, ca să aducă şi mai mult rod.”
Așadar, ce este Tatăl? Un Fermier. Aceasta este ceea ce ne-a spus Isus. El este un Fermier. Și ce face El? Se asigură că din Hristos iese mlădița care aduce rod, iar fiecare mlădiță care nu aduce rodul lui Hristos, El o taie. Aceasta este ceea ce fratele Branham a spus despre „Restituirea Pomului Mireasă”.
El a rodit o mlădiță prin Luther, iar când nu a mai rodit, a tăiat-o. Apoi a rodit o altă mlădiță, în cadrul mișcării wesleiene, dar când nu a mai rodit, a tăiat-o. Iar Pomul continuă să aducă la suprafață mlădițe, apoi, la sfârșitul timpului, ajunge la o mlădiță care poartă roade. Câți dintre voi cred că aceasta este Mireasa? Când El ajunge la acea biserică, care are roade, ce face Grădinarul? O curăță, pentru ca ea să poată aduce mai mult rod.
Așadar, ce face Dumnezeu cu noi? Ne curăță prin Mesajul orei, prin propovăduirea Cuvântului. Dumnezeu, Fermierul, taie orice nu este El, din viețile noastre. El își curăță Via Sa. El este aici! El este Cuvântul. El este Persoana Cuvântului. El este învelit într-un trup de carne, folosind slujba încincită, pentru a-Și curăța Via, pentru a aduce la suprafață mai mult rod, deoarece Dumnezeu este un Fermier, iar El umblă prin Grădina Sa, verificând roadele. El este un Grădinar atent, și cunoaște fiecare viță, fiecare mlădiță, El știe ce caută; știe potențialul, și El știe ce nu întrunește potențialul Său.
El cunoaște potențialul care se află în voi, știe când nu întruniți potențialul Său. De ce? Poate spuneți: „Păi, eu aduc la suprafață rod”, dar El știe tot potențialul care se află în Mireasă pentru mai mult rod. Deci, ce va face El? El o curăță. Va îngădui încercări, necazuri, presiuni. Există situații inconfortabile. Curățatul nu este plăcut, pentru că El taie, separă, doare, dar este pentru bine.
Uneori ne întrebăm ce se petrece, de ce sunt diviziuni, de ce ne despărțim, de ce sunt eu zdrobit, de ce această încercare? Pentru că ați dovedit deja că puteți aduce la viață rod, pentru că via care nu a adus rod, acea mlădiță, a fost tăiată și aruncată la grămadă pentru a fi arsă. Dar cea care poate rodi, El știe că poate aduce mai mult rod, astfel, El o curăță. Nu fiți descurajați. Voi sunteți sadul, voi sunteți sadul Domnului, iar acțiunea Lui de curățare, nu este altceva decât mâna blândă a lui IeHoVaH, este grija iubitoare a Grădinarului. Încercările și necazurile sunt bune pentru noi, pentru că prin ele, El ne face bine ca să putem aduce rodul lui Hristos. Amin!
În mesajul Edenul Satanei, fratele Branham a spus:
„Ce loc frumos! Dumnezeu era atât de mulțumit,” Aici ne vorbește despre Eden. „… încât El pur și simplu S-a întors înapoi și S-a odihnit de lucrările Sale. Niciun pom nu a rodit spini și mărăcini. Nici fructele de pădure nu ieșeau dintr-un spin. Totul era perfect. Toate semințele erau desăvârșite. Totul era în stare perfectă.”
Dumnezeu a avut totul într-o stare desăvârșită. De ce era desăvârșită? Prin ce mijloc? Prin Cuvântul vorbit. Era manifestarea gândurilor Sale și a Cuvântului Său, acum manifestat, totul fiind desăvârșit. Așadar, El i-a dat acest Eden desăvârșit, fiului Său.
Să ne întoarcem la Geneza 2:4-7:
„Iată istoria cerurilor şi a pământului, când au fost făcute.
În ziua când a făcut Domnul Dumnezeu un pământ şi ceruri, nu era încă pe pământ niciun copăcel de câmp şi nicio iarbă de pe câmp nu încolţea încă, fiindcă Domnul Dumnezeu nu dăduse încă ploaie pe pământ şi nu era niciun om ca să lucreze pământul.
Ci un abur se ridica de pe pământ şi uda toată faţa pământului.
Domnul Dumnezeu a făcut pe om din țărâna pământului, i-a suflat în nări suflare de viaţă, şi omul s-a făcut astfel un suflet viu.”
Așadar, nu exista un om care să lucreze pământul. Cuvântul „a lucra” folosit aici, înseamnă „a munci, a face treabă”. Așadar, nu exista niciun om care să lucreze în grădină. Atunci, Dumnezeu l-a chemat pe om să fie, ce? L-a chemat pe Adam, fiul Său, omul creat după chipul Său, să fie un grădinar. El era creat după chipul Tatălui Său, a fost făcut parte bărbătească și parte femeiască pe Pământ, și acum, el era grădinarul.
Să privim la versetul 15:
„Domnul Dumnezeu a luat pe om şi l-a aşezat în grădina Edenului ca s-o lucreze şi s-o păzească.”
Avem aici același cuvânt „a lucra” (în limba engleză: „a îmbrăca”), care înseamnă „a munci, a sluji, a face treabă”. Așadar, Dumnezeu l-a pus pe om în grădină pentru a o lucra și a o păzi. Iar acest cuvânt „a păzi” înseamnă „a avea control asupra, a supraveghea, a ocroti”.
Așadar, acum omul devine grădinarul, iar Dumnezeu Se odihnește. Dumnezeu a avut încredere în fiul Său și în soția fiului Său, că ei puteau fi grădinarii Pământului. Dumnezeu este un Grădinar, aceasta înseamnă că și voi sunteți grădinari. Dumnezeu este un Fermier, deci și voi sunteți fermieri. El l-a făcut pe om să fie un fermier. Ce a fost Abel? Un fermier. Ce a fost Set? Un fermier. Ce a fost Noe? Un fermier. Ce a fost Moise? Un mare om în Egipt. Dar ce a fost el când a mers la întâlnirea cu tufișul care nu se mistuia? Un fermier. Înțelegeți de ce, această Carte este o singură poveste care vorbește un singur adevăr?
Dumnezeu ne-a chemat să fim fermieri, Dumnezeu ne-a chemat să lucrăm în grădină și să o păzim. Fiecare păstor este un fermier. Este un oier, care este un tip al fermierului. Este de asemenea un grădinar, pentru că via a fost pusă sub responsabilitatea sa: mlădițele, pomii neprihănirii Sale, sadul Domnului.
Fiecare tată este un grădinar, el este un păstor. Fiecare mamă este un grădinar. Ea este un păstor peste ceea ce i-a dat Domnul. Fiecare fiu și fiică a lui Dumnezeu este un fermier care are grijă de această Grădină (fratele Chad ridică Biblia), lucrând în această Grădină și păzind-o. Așadar, fiul lui Dumnezeu, pe Pământ, era un fermier. Amin! Eu iubesc simplitatea Cuvântului lui Dumnezeu.
În mesajul Capodopera identificată a lui Dumnezeu, fratele Branham spune:
„Iar Dumnezeu i-a spus lui Adam ceea ce putea să facă și ceea ce nu putea să facă. El l-a poziționat în spatele Cuvântului Său.
Dar, vrăjmașul a intrat înăuntru, prin înșelăciune și s-a târât printre zidurile Cuvântului lui Dumnezeu, pentru că ușa i-a fost deschisă, iar el a pângărit imaginea, în păcat. Aceasta este una dintre cele mai triste povești.”
Cea mai frumoasă poveste a devenit cea mai tristă poveste, pentru că Diavolul s-a târât printre ziduri. Prin ce fel de zid s-a târât? Cum arăta el? El era un duh. A fost un duh care a intrat în șarpe, iar el a intrat în grădină prin amăgire, pentru că ușa era deschisă. Cine a deschis ușa? Femeia a deschis-o, prin faptul că a ascultat raționamentele lui. Ea a părăsit Cuvântul, dar, de asemenea, a deschis și ușa prin faptul că a ascultat raționamentul împotriva Cuvântului.
Dar Dumnezeu a restaurat Zidul, de aceea, haideți să stăm în spatele Lui. Diavolul nu poate trece de Zid, dar cineva care se află în grădină îi poate da acces. El nu poate avea acces în grădină decât dacă există cineva de această parte a Zidului care îi deschide ușa ascultând la raționamentul său.
Așadar, acum voi sunteți grădinarul, și voi sunteți responsabili de a lucra și a păzi grădina. Cum? Cum o păzim? Stând cu Cuvântul. Dumnezeu a restituit Cuvântul în această epocă, iar ceea ce avem acum, prin harul lui Dumnezeu, este „tălmăcirea desăvârșită a Cuvântului cu legitimare divină.” Noi nu trebuie să ghicim, nu trebuie să gândim rațional, noi știm care este Adevărul, iar Dumnezeu nu ne cere să deslușim ceva, ci El ne cere să stăm în spatele Cuvântului. În spatele Cuvântului este libertate, este eliberare, pace, fericire.
Tot ce inima lor dorea, se găsea în grădină, iar El le-a spus: „Tot ce doriți, este al vostru. Luați fără bani și fără plată. Tot ce se află în grădină este al vostru. Doar mergeți și luați din Pom. Dacă-l doriți, luați-l și mâncați-l, și-l veți avea. Singura condiție este să nu ieșiți din spatele Zidului. Și nici să nu-l lăsați pe Diavol înăuntrul Zidului”. Stați cu Mesajul! Stați cu Cuvântul lui Dumnezeu, așa cum ni l-a dat Dumnezeu.
Să mergem la Geneza 3:14-15. Aici găsim momentul în care femeia a deschis ușa.
„Domnul Dumnezeu a zis şarpelui: „Fiindcă ai făcut lucrul acesta, blestemat eşti între toate vitele şi între toate fiarele de pe câmp; în toate zilele vieţii tale, să te târăşti pe pântece şi să mănânci ţărână.
Vrăjmăşie voi pune între tine şi femeie, între sămânţa ta şi sămânţaei. Aceasta îţi va zdrobi capul, şi tu îi vei zdrobi călcâiul.”
Din pricina faptului că femeia a ascultat argumentul și nu Cuvântul, ea a deschis ușa, și aici, Dumnezeu i-a spus: „Acum, pentru că ai permis ca o altă sămânță să intre în grădină, va exista un război între cele două semințe. Va exista o luptă între cele două semințe”. Pentru că însărcinarea femeii era aceeași ca și însărcinarea bărbatului: să lucreze și să păzească grădina, dar ea a eșuat. Apoi, și Adam a eșuat pentru că a părăsit Cuvântul pentru a-și lua soția înapoi. Și acum există un război între două semințe.
Să mergem împreună la Matei 13.24-30:
„Isus le-a pus înainte o altă pildă şi le-a zis: „Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un om care a semănat o sămânţă bună în ţarina lui. (Dumnezeu este un Fermier).
Dar, pe când dormeau oamenii, a venit vrăjmaşul lui, a semănat neghină între grâu şi a plecat.
Când au răsărit firele de grâu şi au făcut rod, a ieşit la iveală şi neghina.
Robii stăpânului casei au venit şi i-au zis: „Doamne, n-ai semănat sămânţă bună în ţarina ta? De unde are dar neghină?”
El le-a răspuns: „Un vrăjmaş a făcut lucrul acesta.” Şi robii i-au zis: „Vrei dar să mergem s-o smulgem?”
„Nu”, le-a zis el, „ca nu cumva, smulgând neghina, să smulgeţi şi grâul împreună cu ea.
Lăsaţi-le să crească amândouă împreună până la seceriş; şi, la vremea secerişului, voi spune secerătorilor: „Smulgeţi întâi neghina şi legaţi-o în snopi, ca s-o ardem, iar grâul strângeţi-l în grânarul meu.”
Să mergem mai jos, de la versetul 37, la 43, deoarece ucenicii L-au rugat pe Isus să le explice această pildă:
„El le-a răspuns: „Cel ce seamănă sămânţa bună este Fiul omului. (Așadar, este Hristos Fermierul?)
Ţarina este lumea; sămânţa bună sunt fiii Împărăţiei; neghina sunt fiii celui rău.
Vrăjmaşul care a semănat-o este diavolul; secerişul este sfârşitul veacului; secerătorii sunt îngerii.
Deci, cum se smulge neghina şi se arde în foc, aşa va fi şi la sfârşitul veacului.
Fiul omului va trimite pe îngerii Săi şi ei vor smulge din Împărăţia Lui toate lucrurile care sunt pricină de păcătuire şi pe cei ce săvârşesc fărădelegea,
şi-i vor arunca în cuptorul aprins; acolo vor fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor.
Atunci, cei neprihăniţi vor străluci ca soarele în Împărăţia Tatălui lor. Cine are urechi de auzit, să audă.”
Isus le-a spus o poveste, o pildă, explicându-le întreaga Scriptură. Aceasta este întreaga Scriptură: Fermierul a sădit sămânță bună, apoi vrăjmașul s-a strecurat în țarina sa, exact în aceeași țarină și a semănat sămânța pervertită. Apoi, când a crescut, ei au observat că există două feluri diferite de sămânță. Lucrătorii au întrebat Fermierul: „Să o scoatem?” Dar El a spus: „Nu. Așteptați până la seceriș, și la seceriș, voi face o separare, și Eu voi aduna sămânța mea înapoi la Mine”.
Aceasta este povestea întregii Biblii. Întreaga Biblie este: „Dumnezeu a semănat Sămânța Sa pe pământ, apoi, Diavolul s-a strecurat în țarina Domnului și a sădit o altă sămânță, și în întreaga Biblie, ele au crescut împreună. Dar la timpul secerișului, și astăzi este timpul secerișului, fratele Branham a spus: „Acesta este timpul secerișului”, la timpul secerișului, Dumnezeu urma să explice această pildă și să arate că sunt două semințe, două linii, iar El urma să facă o separare, la timpul secerișului, separând prin Cuvânt. „Eu aduc Sămânța pe care am semănat-o, înapoi la Mine”.
Așadar, dacă înțelegem grădinăritul, înțelegem Biblia. Dumnezeu a adus-o jos pentru noi toți, pentru ca noi să înțelegem această singură taină: Dumnezeu este un Grădinar, Fiul Său este un Grădinar și toți fiii Săi, sunt grădinari.
Să mergem la Ioan 18:1:
„După ce a rostit aceste vorbe, Isus a plecat cu ucenicii Săi dincolo de pârâul Chedron, unde era o grădină, în care au intrat El şi ucenicii Lui.”
Aceasta se petrece după Cină. El Și-a luat apostolii și i-a dus într-o grădină. Iar noi știm că aceasta este grădina Ghetsimani. Este atât de interesant! Biblia este atât de frumoasă! Acum, Isus, Însuși Grădinarul, Isus este atât Grădinarul, cât și Sămânța, și El joacă ambele roluri, pentru că totul se găsește în Hristos. Acum, Grădinarul merge în grădină, în grădina Ghetsimani. Înainte de a merge la Calvar, El a trebuit să meargă în grădina Ghetsimani.
În mesajul Disperări, fratele Branham a spus:
„Însuși Scumpul nostru Domn Isus, pe cel mai mare câmp de luptă al lumii, Ghetsimani, El a strigat, în disperare.”
„Ghetsimani” înseamnă „a presa”, este o presă a untdelemnului. Ghetsimani era o grădină cu măslini, și Ghetsimani înseamnă a presa, a scoate afară uleiul. Amin!
„Să ia El păcatele lumii sau să rămână pe Pământ cu iubiții Săi ucenici, ceea ce El voia să facă.”
Așadar, ce voia Isus să facă? Să rămână pe Pământ cu iubiții Săi ucenici.
Domnul Isus a fost dus în Ghetsimani, și acolo a ajuns la o răscruce de drumuri, când El trebuia să ia o hotărâre. Ghetsimani a fost un loc al deciziei: va lua El păcatele lumii, sau va rămâne cu iubiții Săi ucenici? Aceasta voia El, de fapt, să facă. În ce direcție dorea să meargă El, ca om? El voia să rămână cu ucenicii Săi. Așadar, Ghetsimani este un loc al alegerii, pentru că Eden a fost un loc al alegerii: să stea cu Pomul vieții, sau să ia pomul cunoștinței binelui și al răului? Dar Eva a făcut alegerea greșită, și a pierdut grădina.
Așadar, Dumnezeu L-a dus pe Isus într-o grădină, și L-a pus în fața aceleași alegeri: ce dorea El, sau ce spunea Cuvântul? De aceea, acesta este cel mai mare câmp de luptă. Fiindcă Edenul a fost un câmp de luptă, Ghetsimani a fost, de asemenea, un câmp de luptă. Și acum, avem Grădinarul înapoi în grădină, luptând cu: „Să merg pe calea pe care o doresc Eu, sau să merg pe calea Cuvântului, în voia lui Dumnezeu? Această bătălie a fost atât de intensă, și nu a fost doar o tragedie, nu a fost doar o performanță, ci a fost ceva real. El Se afla în agonie, și era o agonie atât de mare, încât trupul Său separa sângele de apă, iar El asuda picuri mari de sânge. Aceasta era o bătălie, cel mai mare câmp de luptă al lumii.
Fratele Branham a spus:
„Fiți atenți la umilința Lui în timp ce S-a smerit: „Nu voia Mea, ci voia Ta să se facă!” S-a smerit înaintea Cuvântului, Cuvântul făgăduit al Dumnezeului cerurilor.”
El era Grădinarul. El trebuia să păzească grădina, să țină ușa închisă Diavolului. Dar ce a deschis ușa? Voința proprie. Așadar, Isus a ajuns în grădină pentru a înfrunta același lucru. Și El a dovedit că este un Grădinar credincios, pentru că a păstrat ușa închisă și nu l-a lăsat pe Diavol înăuntru. El S-a predat voii Domnului, pentru că a spus: „Nu voia Mea, ci voia Ta”.
În mesajul Edenul Satanei, profetul spune următoarele:
„Marea Împărăție a lui Dumnezeu va fi luată înapoi, pentru că Isus S-a luptat cu Satan pentru ea, în grădina Ghetsimani și a câștigat înapoi Edenul.”
Isus nu a câștigat Edenul la Calvar, ci a plătit pentru Eden, la Calvar. Sângele Său a fost prețul cu care a fost cumpărat, cu care a fost răscumpărat, cu care a fost luat înapoi tot ce a fost pierdut. Dar El a câștigat Edenul când S-a luptat cu Diavolul în grădina Ghetsimani. Acesta este locul în care l-a învins pe Diavol, pentru că Diavolul este un duh de minciună, un duh de amăgire. El nu este un animal, nu este o persoană, nu este ceva fizic care încearcă să vă nimicească, ci este un duh de minciună. El este un amăgitor.
Satan a încercat să intre în grădină, în Ghetsimani, prin voința proprie. Așa a reușit să intre și prima dată. Dar Isus a luptat cu Satan și a câștigat înapoi Edenul. El a dovedit că este Grădinarul credincios, că El este adevăratul Grădinar, ultimul Adam, restituind ce a fost pierdut. Apoi, Grădinarul a murit pentru grădina Sa. În Ioan 10, El a spus: „Eu sunt Păstorul Cel bun, iar un bun Păstor Își dă Viața Sa”. Acesta este un Fermier bun, un Grădinar bun. El a murit pentru grădina Sa. Amin!
În Geneza 3:6, citim:
„Femeia a văzut că pomul era bun de mâncat şi plăcut de privit şi că pomul era de dorit să deschidă cuiva mintea. A luat deci din rodul lui şi a mâncat; a dat şi bărbatului ei, care era lângă ea, şi bărbatula mâncat şi el.”
Deci, „Când femeia a văzut că pomul…”, mie îmi place aceasta. Nu a mai văzut ea pomul înainte? El era în mijlocul grădinii. Dar să înțelegem, acesta nu este un pom firesc, ci simbolizează ceva. Este scris că ea a văzut că pomul… „A vedea” înseamnă „a înțelege”. Când noi vedem, este din pricina luminii, pentru că ochii noștri sunt deschiși, și atunci vedem ceea ce nu am văzut înainte.
Așadar, ce i-a dat ei această viziune? A fost rațiunea. Ea nu s-a gândit la acel pom înainte. Dumnezeu spusese: „Nu!”, și ei nu s-au atins de el. Dar acum, șarpele, prin puterea Satanei, vorbea cu ea despre pom: „Te-ai gândit vreodată la acest pom? Dumnezeu a spus, da, Dumnezeu a spus, dar gândește-te la aceasta”. Atunci, ea a avut o viziune diferită, atunci, ea a văzut pomul diferit decât l-a văzut înainte. Și când l-a privit cu propria ei rațiune, a văzut că pomul era bun de mâncat și plăcut ochiului, un pom de dorit pentru a dobândi înțelegere. Când ea a privit prin propria ei înțelegere, nu a putut găsi nimic în neregulă cu pomul. Dumnezeu nu a spus niciodată că aceste lucruri nu sunt adevărate. Deci, sunt adevărate, sunt bune de mâncat, este plăcut ochiului, este de dorit să-i deschidă cuiva mintea. Nu este vorba că ea a văzut o minciună, pentru că ceea ce a văzut, putea fi adevărat. Însă, doar pentru că ea nu a putut vedea ce era în neregulă cu ceea ce i se spunea, nu i-a dat dreptul să ia și să mănânce, pentru că Dumnezeu spusese: „Să nu mâncați!” Nu contează ce crezi tu, ce vezi, ce înțelegi sau ce cuprinzi, tu stai cu Cuvântul. Nu-L treceți prin filtrul rațiunii!
Deci, „Ce este în neregulă cu cutare? Profetul a spus, dar, de fapt… Profetul a spus, dar timpul nostru… profetul a spus, dar starea mea este…” Ea nu trebuia să se gândească la nimic ce avea legătură cu acel pom. Să nu treacă nimic prin filtrul rațiunii, indiferent cât de bine arăta, pentru ea, era moarte. Gândirea rațională va aduce moarte, dar credința în Pomul Vieții, va rodi doar Viață. Dacă ea ar fi stat cu Viața, dacă ar fi stat cu Pomul vieții, nu ar fi murit niciodată. Deci, nu contează cât de inteligent sună ceva, cât de bine este pus cap la cap, cum nu putem găsi nicio greșeală în acel ceva, dacă este diferit de ceea ce a zis profetul, îndepărtați-vă de acel lucru, pentru că acum, noi ne aflăm în grădină, în Grădina Cuvântului Său, iar nouă ni s-a spus să fim grădinari. Acum, noi trebuie să ținem ușa închisă. Amin!
Vedeți, ea a fost ispitită în trei feluri. În 1Ioan 2:15, citim:
„Nu iubiţi lumea, nici lucrurile din lume. Dacă iubeşte cineva lumea, dragostea Tatălui nu este în el.”
Aceasta este interesant. Noi trebuie să stăm departe de lume. Dar, unde este lumea? Este la școală, la locul de muncă, la centrul comercial? Unde este lumea? Noi ar trebui să ne separăm de lume, dar trebuie să mergem la cumpărături, trebuie să mergem la serviciu, trebuie să mergem la școală. Așadar, unde este lumea? Noi ar trebui să fim departe de lume. Să nu lăsați lumea înăuntru. Stați în spatele Zidului. Așadar, unde este Zidul? Unde este lumea? Lumea se află în afara Zidului, iar noi ne aflăm înăuntrul Zidului. Dar unde se află linia? „Oare pot să merg la restaurantul cutare? Pot să merg la acel centru de cumpărături? Ei vând fructe și legume, dar vând și alcool, iar eu trebuie să stau departe de lume”. El a spus că voi sunteți în lume, dar nu sunteți ai lumii.
Așadar, „Dacă iubeşte cineva lumea, dragostea Tatălui nu este în el.
Căci tot ce este în lume”, (Aici, Ioan ne va spune ce este lumea),
pofta cărnii, pofta ochilorşi mândria vieţii, nu este de la Tatăl, ci din lume.”
Acum, voi puteți merge oriunde doriți și să stați departe de lume, sau puteți fi în biserică și să fiți în lume, pentru că lumea este: pofta cărnii, pofta ochilorşi mândria vieţii. Ce este lumea? Ceea ce doresc eu, nu ceea ce dorește Dumnezeu. Aceasta este lumea: pofta. Pofta nu înseamnă doar ceva sexual, ci pofta este orice dorești, iar dacă tu dorești ceva ce nu este Cuvântul lui Dumnezeu, aceea este lumea. Nu este un zid care ne limitează mișcarea, noi putem merge oriunde, pentru că suntem liberi. Nu suntem legați. Cuvântul nu ne-a împrejmuit cu ziduri și nici nu ne-a pus într-o celulă, ci Cuvântul ne ocrotește de amăgirea Diavolului. Puteți merge la biserică în fiecare zi a vieții voastre și să trăiți în lume, pentru că lumea înseamnă dorința proprie. Aceasta este ceea ce a câștigat Isus în Ghetsimani. Este ceea ce Eva a pierdut, ceea ce Adam a pierdut atunci când a părăsit Cuvântul, pentru a-și lua soția înapoi. Aceasta este ceea ce a dorit și Isus, pentru că El nu a vrut să-Și lase ucenicii. Și El S-a întors exact în locul în care odinioară, s-a aflat Adam.
Cine erau acei apostoli? Mireasa Sa. Iar El nu a dorit să-i părăsească, ci a dorit să rămână cu ei. Exact ca și Adam în grădină. Adam a părăsit Cuvântul, pentru a rămâne cu mireasa sa, dar Isus Și-a părăsit Mireasa, ca să stea cu Cuvântul, ca să-și poată câștiga Mireasa înapoi. El a trebuit să învingă propria Sa voință. Nici măcar nu era o voință rea, dar era propria voință. Noi avem definiția greșită a ceea ce este răul. Noi credem că răul este crima, furtul, dar acestea sunt atributele răului. Ce este răul? Alegerea de sine în detrimentul alegerii lui Dumnezeu. Nu contează cât de nevinovată pare alegerea, în clipa în care punem dorința noastră proprie mai presus de Cuvânt, aceasta este răul. Amin! Iar rezultatul va fi moartea.
Dar, să privim la versetul 17:
„Şi lumea şi pofta ei trec, dar cine face voia lui Dumnezeu rămâne în veac.”
Deci, cum vom trăi noi pentru veșnicie? Stând în afara lumii, prin faptul că murim față de noi înșine, și ne predăm voința proprie. Singurul fel prin care putem veni la viață și să ne întoarcem înapoi în grădina Eden, este prin a merge noi înșine în grădina Ghetsimani. Nu doar Isus. El ne-a condus prin exemplul Său, ne-a arătat ce trebuie să facem și ce trebuie să urmăm, iar acum, noi trebuie să ajungem la propriul nostru Ghetsimani, ca să fim presați, strânși, până vom ajunge în agonie. „Voi renunța eu la tot ce îmi doresc pentru a-L avea pe El? Sau voi încerca să-L am pe El și ceea ce îmi doresc?” Nu le putem avea pe amândouă. Noi ne întoarcem în Ghetsimani, ne întoarcem la cei doi pomi, ne apropriem de o alegere.
Fratele Branham a spus că fiecare dintre noi ne aflăm astăzi în Eden. Cu toții ne găsim în fața celor doi pomi, și noi va trebui să facem alegerea noastră. Amin! Dar aceasta nu este alegerea între bar și biserică. Nu aceasta este alegerea. Ar fi prea ușor. Este alegerea între voia lui Dumnezeu și voia mea. Acesta este Ghetsimani al nostru.
Isus a mers în pustie pentru a fi ispitit în toate aceste trei tentații. El a fost condus de Duhul Sfânt în pustie, unde a fost ispitit de Diavol, întâlnindu-se cu toate cele trei ispite: cu pofta ochilor, pofta cărnii și mândria vieții, iar El le-a biruit pe toate. Fratele Branham ne-a învățat cum anume a biruit. Nu cu daruri, cu vedenii sau prorocii, ci cu „Așa vorbește Domnul!” El a biruit lumea și tot ce se află în lume, prin: „Este scris!” „Dumnezeu a spus”, îl învinge pe vrăjmaș. El a spus: „Oriunde, în orice condiții, în orice timp”, pentru că Cuvântul nu poate da greș.
Să mergem la Ioan 19.40-41:
„Au luat deci trupul lui Isus şi l-au înfăşurat în fâşii de pânză de in, cu miresme, după cum au obicei iudeii să îngroape.
În locul unde fusese răstignit Isus, era o grădină.”
Nu este minunat? Toată Biblia vorbește despre grădină, despre grădinărit, despre semințe, plante și roade. Amin! Este simplu? Este simplu.
„În locul unde fusese răstignit Isus, era o grădină; şi în grădină era un mormânt nou, în care nu mai fusese pus nimeni.
Din pricină că era ziua Pregătirii iudeilor, pentru că mormântul era aproape, au pus acolo pe Isus.”
Așadar, Grădinarul a murit pentru grădina Sa. Apoi a fost sădit, pentru că El era și Sămânța. Și unde se pune Sămânța? Ea este sădită în grădină. Așadar, El a fost sădit în grădină. Amin! Apoi a înviat. De ce semănăm noi semințe? Pentru ca ele să vină la viață. Dumnezeu L-a semănat pe Fiul Său în grădină, pentru ca El să poată veni la Viață din nou. Și întreaga Biblie vorbește despre grădinărit. Amin! Este minunat, prieteni!
În Ioan 20:14, găsim dimineața învierii. Femeile merg la mormânt căutându-L pe Isus, pentru că vor să-i pregătească trupul cu mirodenii, după rânduiala Evreilor. Ele știau că El fusese sădit, dar nu știau că era viu. Și El înviase deja. Așadar, Maria era în grădină. Unde era ea? În grădină. Și ea Îl căuta pe Isus. Unde Îl căuta? În grădină. Numai Dumnezeu poate scrie o carte ca aceasta. Chiar și copiii o pot înțelege. Marea Sa taină.
Versetul 14:
„După ce a zis aceste vorbe, s-a întors şi a văzut pe Isus stând acolo în picioare, dar nu ştia că este Isus.
„Femeie”, i-a zis Isus, „de ce plângi? Pe cine cauţi?” Ea a crezut că este grădinarul şi I-a zis: „Domnule, dacă L-ai luat, spune-mi unde L-ai pus şi mă voi duce să-L iau.”
Isus i-a zis: „Marie!” Ea s-a întors şi I-a zis în evreieşte: „Rabuni!”, adică „Învăţătorule!”
Observăm că în înviere, Isus li se arată ucenicilor în chip diferit. Este scris că pe drumul înspre Emaus, Isus li s-a arătat într-un chip diferit, iar ei nu L-au recunoscut. Maria Magdalena Îl cunoștea pe Isus foarte bine, dar când s-a întors și s-a uitat, ea nu L-a recunoscut, pentru că El era într-un alt chip. Ce fel de chip a ales El? El a ales chipul Grădinarului, pentru că El era Grădinarul. El înviase, cumpărase grădina, iar Maria a mers în grădină căutând Sămânța care fusese îngropată, dar L-a găsit pe Grădinar. Ea se uita exact la El, dar nu a știut că Grădinarul era Domnul ei. El i-a spus pe nume, și când El a strigat-o pe nume, vălul a căzut de pe ochii ei, și a știut că era Domnul.
Fratele Branham a spus că El cheamă acum numele noastre din Cartea Vieții. Dar El nu le cheamă într-un fel obișnuit, El nu spune: „Orman Neville, Lee Vayle”. Dar, cum cheamă El numele noastre? Descoperind tainele Sale. El descoperă tainele Sale în timp ce ne strigă numele. Când a deschis Pecețile și a descoperit marea Taină despre Sine, vălul a căzut de pe ochii noștri, iar noi am spus: „Este Domnul! Este Grădinarul! Este Soțul nostru! Este Păstorul! Este Cel care a semănat Sămânța!” Amin!
Grădinarul este aici, în grădină. Unde Îl vom găsi în înviere? Priviți în grădină și căutați-L pe Grădinar, Cel care a semănat Sămânța. Dumnezeu este atât de bun! Ce vă predic eu vouă? Mesajul. Acesta este Mesajul. Este atât de simplu!
Înapoi în Geneza 3:24:
„Astfel a izgonit El pe Adam; şi la răsăritulgrădinii Edenului a pus nişte heruvimi, care să învârtească o sabie învăpăiată, ca să păzească drumul care duce la pomul vieţii.”
Acești heruvimi sunt făpturile cu patru fețe pe care le găsim în cartea Apocalipsei, având fața unui leu, vițel, om și a unui vultur. Iar ei stăteau la poarta Edenului. Este atât de frumos!
Avea Edenul o poartă? Avea un zid? Avea o poartă, dar nu genul de poartă la care ne gândim noi. Ce este ușa la grădină? Sau poate ar trebui să reformulăm întrebarea: „Cine este ușa? Cine este ușa la staulul de oi? Păstorul. Cine este ușa la grădină? Grădinarul.” Ei stăteau la poartă, care era intrarea în Eden, și ei păzeau calea înspre Pomul Vieții. Ce este Pomul Vieții? Sau, poate ar trebui să spunem: „Cine este Pomul Vieții?” Este aceeași Persoană ca și Ușa. Hristos. Amin! Iar ei nu doar îi țineau departe, ci, de asemenea, păzeau calea astfel încât calea înapoi la Viață să nu fie pierdută. Așadar, ei o păzeau, o păstrau, pentru ca omul să nu-și piardă calea înapoi. Dar omul nu putea lua din acel Pom, până când prețul răscumpărării nu a fost plătit.
Când Isus a venit și a plătit prețul răscumpărării, acum, heruvimii, cele patru ungeri, leul, vițelul, omul și vulturul, nu-l mai țin pe om departe de Pomul Vieții, ci de la învierea lui Hristos, ei îl duc pe om înapoi la Pom, pentru că Ușa a fost deschisă, pentru că Isus este Ușa la cer. Amin! Astfel, acum, prin patru ungeri, prin șapte epoci ale Bisericii, El l-a condus pe om înapoi la Pomul Vieții. Dar sub ungerea vulturului, El le va aduce pe toate cele patru ungeri înapoi, iar El Îl va aduce pe om înapoi în grădină. Prin acest Mesaj, la sfârșitul epocilor Bisericii, o Ușă se va deschide în cer. Ușa se va deschide, iar omul va fi dus înapoi în grădină, pentru a lua din Pomul Vieții. Despre aceasta este acest Mesaj.
Iacov 5:7:
„Fiţi dar îndelung răbdători, fraţilor, până la venirea Domnului. Iată că plugarul aşteaptă roada scumpă a pământului, şi o aşteaptă cu răbdare până primeşte ploaietimpurie şi târzie.
Fiţi şi voi îndelung răbdători, întăriţi-vă inimile, căci venirea Domnului este aproape.”
Iacov ne spune: „Fiți răbdători până la venirea Domnului.” Exact ca și fermierul care așteaptă rodul, el trebuie să aștepte ploaia timpurie și ploaia târzie. Apoi, după ploaia timpurie și ploaia târzie, secerișul ajunge la rod. Iar el preumbrește aceasta cu venirea Domnului.
Așadar, fermierul trebuie să aștepte ceva, și anume: ploaia timpurie și ploaia târzie. Dar câți știu că profetul ne-a spus că astăzi, ploaia timpurie și ploaia târzie cad împreună? Noi am avut ploaia timpurie și ploaia târzie în deschiderea Cuvântului. Ploaia timpurie este ploaia învățăturii, care a legat împreună capetele lăsate libere, aducându-ne înapoi la învățăturile apostolilor, dar ce este ploaia târzie? Este ploaia secerișului, care ne aduce la maturitatea finală, iar acea ploaie a căzut la deschiderea Peceților. Și ce a adus? L-a adus pe Grădinar înapoi în scenă, în măsură deplină. Plinătatea Cuvântului, Persoana Cuvântului, venirea Domnului. El a venit în grădina Sa. Iar voi sunteți grădina Sa. Aleluia! Grădinarul este aici! Slavă Domnului.
Să mergem la Marcu 11:13-14:
„A zăritde departe un smochin care avea frunze şi a venit să vadă poate va găsi ceva în el. S-a apropiat de smochin, dar n-a găsit decât frunze, căci nu era încă vremea smochinelor.
Atunci a luat cuvântul şi a zis smochinului: „În veac să nu mai mănânce nimeni rod din tine!” Şi ucenicii au auzit aceste vorbe.”
Noi știm ce s-a întâmplat după aceasta. Pomul s-a uscat și a murit. Isus a venit la pom și a dorit rod, dar el nu i-a dat rod. Și este scris că încă nu era vremea smochinelor. Nici măcar nu era timpul pentru smochine. Atunci, cum putea Isus să Se aștepte la smochine? Pentru că El era Grădinarul, iar în prezența Grădinarului, există putere să aduci rod. Pomul nu a recunoscut Grădinarul, și el nu a dat rod Grădinarului. Așadar, El a blestemat pomul. De ce? Smochinul este un tip al Evreilor. El a venit la Evrei și nu era timpul lor încă. Timpul lor va veni pentru cei o sută patruzeci și patru de mii. El a venit în afara sezonului, dar ei erau smochinul, iar El era Grădinarul, și ei nu au recunoscut Cine Se afla în mijlocul lor. Dar El căuta rod. Puterea de a aduce rodul Său, se găsea în El, dar ei au respins Grădinarul și nu I-au dat rod, iar El i-a osândit.
Acum, El a venit la Mireasa Sa, și așteaptă rod, pentru că El este Grădinarul. El are dreptul la rod, pentru că El a sădit Sămânța, El a păzit via, El a zidit Zidul, El era Ușa, iar acum, la sfârșitul timpului, El a venit să mănânce rodul Său scump. Haideți să recunoaștem că Grădinarul Se află aici. Să aducem la suprafață Viața Sa, în prezența Sa, și să-I dăm rod.
Psalmul 128:3:
„Nevastă-ta este cao viţă roditoare înăuntrul casei tale; copiii tăi stau ca nişte lăstari de măslin împrejurul mesei tale.”
Amin! Aceasta este o făgăduință pentru noi, deoarece noi suntem grădinari. Fiecare soț este un grădinar, fiecare tată este un grădinar, pentru că noi am fost făcuți după chipul Său. Noi suntem copiii Lui, și dacă El este un Grădinar, și noi suntem grădinari. Aceasta ne vorbește, de asemenea, despre Hristos, despre Soția Sa, care va fi o vie cu rod, iar copiii Săi, vor fi ca niște lăstari de măslin, un tip al Duhului Sfânt. Soția Sa va aduce rod, iar copiii Săi vor fi plini de Duh Sfânt, când El va veni la ei.
Să mergem împreună la Cântarea Cântărilor 4:12. Acesta este Mirele care-i vorbește Miresei Sale:
„Eşti o grădină închisă, soro mireaso, un izvor închis, o fântână pecetluită.”
O grădină închisă. Ea se află în spatele Cuvântului. Un izvor închis, „o fântână pecetluită”. Aceasta arată fecioria ei. Ea este o fecioară. Ea este o Mireasă fecioară. Este o grădină, care nu este deschisă nimănui. Ea este închisă în spatele Cuvântului. Este închisă pentru lume. Este pecetluită în fața Diavolului. Ea este păstrată doar pentru Unul singur, și numai pentru El. Ea este pusă deoparte pentru Grădinar. Așadar, El continuă să îi vorbească Miresei:
„Odraslele tale sunt o grădină de rodii, cu cele mai alese roade, mălini negri şi nard;
nard şi şofran, trestie mirositoare şi scorţişoară, cu tot felul de tufari de tămâie, smirnă şi aloe, cu cele mai alese miresme.
O fântână din grădini, un izvor de ape vii ce curge din Liban.”
Ce descriere a Miresei! El spune: „Tu ești grădina Mea. Tu te afli în spatele Zidului pe care Eu ți l-am dat. Ești pecetluită față de lume. Diavolul este în afară. Tu ești o fecioară. Tu ești separată, ești curată, și tu Îl aștepți doar pe El. Este Unul Singur. Doar El. În tine am pus tot ceea ce este minunat și frumos. Toate Semințele Cuvântului Meu se află în tine, fiecare floare frumoasă, fiecare floare mirositoare, fiecare pom frumos, tu ești grădina Mea! Tu ești grădina Mea desăvârșită. Tu ești sadul meu. Tu ești locul în care Cuvântul Meu a venit la viață. Tot ce se află în tine, este glorios și frumos, pentru că tu ești grădina Mea.”
Și, iată ce spune Mireasa. Versetul 16. Aceasta este Mireasa care-I răspunde Mirelui:
„Scoală-te, crivăţule! Vino, vântule de miazăzi! Suflaţi peste grădina mea, ca să picure mirosurile din ea! – Să intre iubitul meu în grădina lui şi să mănânce din roadele ei alese!”
Când Isus a venit la Evrei, El a dorit smochine din smochin, și ei nu I-au dat smochine. Dar, la sfârșitul timpului, când El vine la Mireasa Sa, ea spune: „Fie ca Grădinarul, Iubitul meu, să aibă ceea ce este a Lui. El a sădit Cuvântul Său în mine, iar acum, fie ca Cuvântul Său să-I dea rod. Fie ca viața mea să fie pe placul Său. Fie ca viața mea să-L binecuvânteze. Fie ca cuvântul meu să-L slăvească pe El, fie ca El să mănânce rodul care este pe placul Său, din această vie; roadele lui Hristos, viața lui Hristos, manifestarea Cuvântului, care iese din această grădină înapoi la Grădinar, care a semănat toate aceste Semințe”. Aceasta este relația din Hristos și Mireasa Sa.
El nu a venit doar pentru a fi respins. El nu a venit pentru a găsi vii uscate și flori pălite, ci Căpetenia a venit! Ați văzut voi Norul? Este Capul! Este Grădinarul! Unde este Trupul? Unde este grădina pentru Grădinar? Unde este Trupul pentru Cap? Aici se află trupul (fratele Chad arată spre sine). Aici este grădina. Vino, Grădinarule la grădina Ta și bucură-Te de grădina Ta, mănâncă rodul Tău, simte mirosul Tău după tot ce Tu ai făcut. Aceasta este lucrarea Ta, eu sunt lucrarea mâinilor Tale. Acesta este Cuvântul Tău făcut trup, este Duhul Tău care lucrează în viața mea. Aceasta nu este ce eu am făcut, ci ceea ce Tu ai făcut. Vino și bucură-Te de roadele muncii Tale! Aleluia!
De ce are nevoie Dumnezeu? El are nevoie de un vas care vrea, de cineva care va respinge propria sa voință pentru a sta cu Cuvântul. Cineva care va muri față de propriile ambiții, propriile dorințe, propriile sale pofte, care să moară față de lume și să-L ia pe Hristos mai presus de orice. Aceasta este tot ce El are nevoie. El poate face orice altceva, pentru că El este Grădinarul.
2 Timotei 2:6:
„Plugarul trebuie să muncească înainte ca să strângă roadele.”
Grădinarul care a lucrat, are întâietate în a mânca. Fie ca Hristos să Se bucure de roadele muncii Sale. Hristos a lucrat timp de șapte epoci ale Bisericii, aducând înapoi Mireasa, restituind Pomul Miresei, deci, fie ca El să mănânce roadele muncii Sale. Amin!
În Hristos este Taina lui Dumnezeu descoperită, fratele Branham a spus:
„Care este triplul Său scop? Să Se manifeste pe Sine Însuși în Isus Hristos; să vină în Trup, prin Isus Hristos, pentru a avea întâietate; (ce să facă?) să restituie Edenul, să aducă înapoi ceea ce s-a pierdut.”
Care este partea finală a marelui Său scop? Amintiți-vă că el a început mesajul „Hristos este Taina lui Dumnezeu descoperită”, spunându-ne că Biblia este o singură poveste, un singur scop, un singur plan pe care l-a avut Dumnezeu. Iar tot ce se află în ea, a declarat Planul Său, care se desfășoară în trei scopuri: prima parte este să-l câștige înapoi pe om. El a avut nevoie de un alt Adam. Este interesant că Biblia Îl numește pe Isus, „Ultimul Adam”. Adesea noi spunem: „Al doilea Adam”. Fratele Branham L-a numit „Al doilea Adam”. Nu este nimic în neregulă cu aceasta, dar țineți minte, Biblia a spus: „Ultimul Adam”, pentru că în timpul Vechiului Testament, Dumnezeu a căutat un alt Adam. A încercat cu Noe, dar el a eșuat. Cum a eșuat el? Prin voia lui proprie. A încercat cu Avraam, dar a eșuat. Cum a eșuat Avraam? Prin voia lui proprie. A încercat cu Moise. Cum a eșuat el? Prin voia lui proprie. A încercat cu David, un om după inima Sa, dar și David a eșuat. Cum? Prin propria sa voie. Apoi, El a hotărât să vină El Însuși și să-Și creeze propriul Său trup, propriul Său Fiu. Iar El L-a încercat și L-a testat în toate felurile posibile. De aceea grădina Ghetsimani este atât de importantă, pentru că acolo, Dumnezeu L-a adus la alegerea finală.
Iată ultima alegere: „Voia Ta, sau voia Mea?” Și când El a spus: „Nu voia Mea, ci voia Ta”, El a câștigat Edenul înapoi. Aceasta L-a făcut să fie ultimul Adam. Iar Dumnezeu nu a mai fost nevoit să caute un alt Adam, pentru că aceasta L-a făcut și Cel de-al doilea Adam. El a pășit înapoi în locul în care se afla Adam. Dar El avea nevoie de o a doua Femeie, pentru a termina povestea.
Așadar, de-a lungul Noului Testament, El zidea Femeia. De-a lungul a șapte epoci ale Bisericii, El a ridicat-o, dar, la sfârșitul timpului, Dumnezeu urma să aducă Bărbatul și Femeia împreună din nou, într-o unire invizibilă, pentru a-i restitui înapoi pe Grădinar și grădina Sa. Și se va încheia în Mileniu cu Fiul lui Dumnezeu și Soția Sa împărățind și stăpânind Pământul, un Eden restaurat, iar Dumnezeu Se va întoarce în odihna Sa.
Acolo unde a început povestea, se va și încheia. Iar noi facem parte din poveste. Ce face El? Aduce înapoi Edenul. Iar noi suntem o reprezentare a acelui Eden.
Grădinarul Se află aici! Mulți Îl iubesc, mulți L-au iubit în trupul Său, L-au iubit că a murit și că le-a luat păcatele, dar în slujba Lui de înviere, aceiași oameni care L-au iubit, nu L-au recunoscut, ca și Maria Magdalena, pentru că El Se află într-un alt chip. El Se află în chipul Grădinarului. Îl puteți vedea voi în alt chip? Amin! El Se află aici în chipul Miresei Sale. El este Cuvântul! El este Sămânța! Prin Cuvânt, El aduce Edenul înapoi. El este Grădinarul.
Prin faptul că El descoperă această taină mare, cheamă El numele nostru? Există ceva care se mișcă în interiorul vostru? Auziți voi, nu „Samuel”, nu „Ioan”, nu „Bogdan”, nu „Chad”, ci auziți voi adevărata voastră identitate? Numele vostru adevărat, cine sunteți voi, cu adevărat? Care este adevăratul vostru nume? Doamna Isus Hristos. Iar când El vă numește astfel, ochii voștri se deschid, iar voi recunoașteți că Grădinarul Se află aici. Isus Hristos înviat, Se află în mijlocul nostru. Să-L lăsăm pe El să vină în grădina Sa.
Fie ca El să Se bucure de roadele muncii Sale. Să ne predăm mai mult decât ne-am predat până acum, și să-I dăm mai mult decât I-am dat până acum. Fie ca vântul să vină și să sufle peste grădina noastră, și fie ca mireasma dulce a Vieții Sale, care trăiește în noi, să-L împrospăteze, să-L binecuvânteze, și fie ca El să mănânce rodul. Dumnezeu să vă binecuvânteze! Slăvit să fie Domnul! Amin!
-AMIN-