GLASUL LUI DUMNEZEU PENTRU TIMPUL DIN URMĂ

Cu siguranţă este un privilegiu faptul că în dimineaţa aceasta mă aflu printre aceşti spanioli. Mă întreb dacă Jim înregistrează. Da înregistrează. Încă mai am înregistrarea acelui cor de data trecută când am fost aici cu fratele Garcia. Am uitat cum se numeşte cântecul pe care l-au cântat, dar îmi place foarte mult. Copiii aceia au crescut deja şi acum sunt căsătoriţi. În dimineaţa aceasta când am venit aici şi l-am văzut pe micuţul Joseph, m-a făcut să mă simt cumva, dar mă bucur mult să vă revăd.

Eu ştiu numai un cuvânt în spaniolă. Aţi vrea să ştiţi care? Nu voi uita niciodată cuvântul acesta. Încercam să fac o femeie surdă să mă audă. Poate îl pronunţ greşit, dar din câte îmi amintesc era „origa.” Este adevărat? Adică: „Mă auzi?” Şi nu voi uita nici „Gloria a Dios.” Ce minunat! O, cât am fost de bucuros pentru că am avut ocazia să vorbesc în New Mexico!

După ce am fost aici, am plecat în Finlanda şi îmi amintesc că am vorbit cu o femeie finlandeză. Ei m-au dus în locul pe care îl numeau „Betania”. Fiecare naţiune are propriile idei, iar femeia aceea era o persoană foarte plăcută.

Dar asemenea mie, îi plăcea să vorbească mult. Vorbea atât de repede încât traducătorul nu reuşea să traducă destul de repede ceea ce spunea ea, aşa că ea se roşea la faţă şi spunea: „Am venit aici şi oamenii aceştia se bâlbâie.”

Dar ştiţi ce am observat? Că toate păsările cântă în engleză, câinii latră în engleză şi copilaşii plâng în engleză. Mă întreb ce este cu noi astăzi, fiindcă toţi ne gândim că limba noastră va fi limba Mileniului, dar noi care am primit Duhul Sfânt, avem limbajul cerului.

Astăzi îl avem printre noi pe fratele Rowe, care este un diplomat din Washington. Dacă bine ştiu, fratele a lucrat sub conducerea a şase sau şapte preşedinţi şi cred că ştiţi cum mă simt când ştiu că trebuie să vorbesc de pe platformă cu un om ca acesta stând în spatele meu.

Mărturia lui a fost remarcabilă. Dacă nu mă înşel a fost luteran sau catolic, dar odată a intrat într-un cort în care se ţinea o adunare penticostală şi a reuşit să ajungă la altar, iar Domnul a venit asupra lui şi l-a binecuvântat. Cred că vorbeşte şapte limbi, aşa că a încercat una şi a spus: „Aceasta nu merge!” A încercat alta, dar „Nici aceasta nu merge!” Cred că vorbeşte spaniola ca şi voi, dar după ce le-a încercat pe toate, a constatat că niciuna nu merge. Dar vedeţi cât este de bun Domnul? El a venit jos şi ¡-a dat o limbă pe care nu a cunoscut-o mai înainte şi a spus: „Aceasta merge!” Aşa este şi cred că aşa va fi şi pe partea cealaltă.

Eu am o mulţime de amintiri cu micuţa biserică situată undeva aproape, pe strada Toronto. Îmi amintesc că acolo era biserica spaniolă apostolică, iar eu îi spuneam păstorului de acolo: „Acesta este un loc grozav pentru o trezire.” Era o biserică nouă cu oameni minunaţi şi nădăjduiesc că aceasta va fi o repetare a ceea ce am trăit în biserica aceea. Am înregistrarea cu cântările cântate de femeile şi bărbaţii de acolo.

Îmi amintesc că micuţa mea Rebeca îmi spunea: „Tati, pune cântările cântate de fetele acelea spaniole.”

Îmi amintesc că au mers peste tot cu adunarea, fiindcă era o trezire pe care au urmat-o pe toată coasta de vest, iar amintirea acelui lucru mi-a rămas întipărit adânc în inimă, atunci când am părăsit California.

În seara aceea când am intrat în biserică, acei copii cântau: „Lui îi pasă de tine.” Sigur l-aţi auzit şi voi. „Prin umbre şi soare, Lui îi pasă de tine.” Peste tot pe unde am fost în lume şi în timpul luptelor de a duce mesajul lui Hristos, mi-am adus aminte de băieţii şi fetele acelea care au cântat pentru mine: „Lui îi pasă de tine.” Aceasta a fost o mare inspiraţie şi un mare ajutor pentru mine.

L-am întâlnit şi pe păstorul vostru şi sunt bucuros că biserica este vie şi că aveţi această clădire frumoasă, spaţioasă şi cu multe locuri de parcare. Este un loc cu adevărat în mâinile Duhului Sfânt, dacă îl vom putea face să vadă că este o trezire. Eu cred că El ne va da una.

În seara aceasta vom merge în biserica fratelui Outlaw, în biserica Numelui lui Isus, din partea cealaltă. Cred că şi ea este o biserică apostolică şi că are o credinţă apostolică. Şi desigur, nu îi vom spune bisericii spaniole: „Veniţi aici!”, fiindcă trebuie să rămâneţi la locul vostru de datorie.

Va fi o convenţie a oamenilor de afaceri şi va începe marţi, după ce serviciile celorlalte biserici vor fi închise. Vor participa vorbitori mari, printre ei fiind şi Oral Roberts şi un frate metodist care tocmai a fost salvat şi despre care se spune că este un vorbitor puternic. Sunt sigur că vă va face plăcere să participaţi la ea.

După cum a anunţat fratele, va fi un raliu şi pentru tineri. Îmi voi aduce copiii cu mine, ca să meargă şi ei acolo. Vă aşteptăm şi vom fi bucuroşi să vă avem alături de noi. Domnul să vă binecuvânteze pe toţi.

Acum aş vrea să deschidem Bibliile şi să citim ceva din Cuvântul Lui binecuvântat. Ca să nu vă ţin prea mult, pentru dimineaţa aceasta am ales două texte, unul din 1Samuel şi celălalt din Isaia.

Mă auziţi bine? Ridicaţi mâna dacă mă auziţi bine. Bine.

Sunt puţin răguşit pentru că am vorbit mult. De când am fost aici în urmă cu şaisprezece sau şaptesprezece ani, am tot predicat. Atunci eram obosit şi sunt încă obosit, dar merg mai departe prin harul lui Dumnezeu.

Înainte de a citi din Cuvânt, să ne plecăm capetele pentru un moment de rugăciune.

Tată ceresc, Îţi suntem recunoscători pentru privilegiul de a ne afla aici, în acest sanctuar plăcut, închinat lui Dumnezeu şi lucrării Lui. Ştim că slujitorii Tăi au stat de multe ori după acest amvon, dedicându-şi vieţile pentru serviciul Tău.

În dimineaţa aceasta mi-am amintit de trezirea care a început când Duhul Sfânt a coborât în forma unei mari Lumini, ca un Stâlp de Foc şi a spus că Mesajul acesta va străbate tot pământul, ceea ce s-a întâmplat întocmai.

Astfel, Mesajul a aprins oameni mari ca Oral Roberts, Tommy Osborn, Tommy Hicks şi mulţi alţii, iar prin eforturile făcute împreună de toţi, am văzut că a aprins treziri în orice naţiune de sub cer. Îţi mulţumim pentru aceasta, o, Atotputernicule Dumnezeu!

Te rugăm să ne pregăteşti inimile ca să fie gata pentru marea răpire care va avea loc în curând. Dacă inimile noastre nu sunt în acea stare, dacă nu sunt pregătite pentru ceea ce ai dorit să depozitezi în ele, Te rugăm să ne ierţi scăpările şi să ne vorbeşti astăzi prin Cuvântul Tău.

Binecuvântează păstorul acestei biserici, diaconii, administratorii şi toate mădularele ei. Binecuvântează corul acesta micuţ de muzicieni şi pe pianist. Binecuvântează-¡ pe toţi cei care au intrat pe porţile acestui locaş şi fă să plece de aici schimbaţi şi mai aproape de Tine. Îndură-Te, Tată, şi fă aceasta pentru că Te rugăm în Numele lui Isus. Amin.

Să deschidem Bibliile şi să citim din cartea lui Isaia 40.1-5:

„Mângâiaţi, mângâiaţi pe poporul Meu, zice Dumnezeul vostru.

Vorbiţi bine Ierusalimului şi strigaţi-i că robia lui s-a sfârşit, că nelegiuirea lui este ispăşită; căci a primit din mâna Domnului de două ori cât toate păcatele lui.”

Un glas strigă: „Pregătiţi în pustiu calea Domnului, neteziţi în locurile uscate un drum pentru Dumnezeul nostru!

Orice vale să fie înălţată, orice munte şi orice deal să fie plecate, coastele să se prefacă în câmpii, şi strâmtorile, în vâlcele!

Atunci se va descoperi slava Domnului, şi în clipa aceea orice făptură o va vedea; căci gura Domnului a vorbit.”

Acum vom citi din 1Samuel capitolul 3, versetele 1, 2 şi 19:

„Tânărul Samuel slujea Domnului înaintea lui Eli. Cuvântul Domnului era rar în vremea aceea, şi vedeniile nu erau dese.

Tot pe vremea aceea, Eli începea să aibă ochii tulburi şi nu mai putea să vadă. El stătea culcat la locul lui.

Samuel creştea, Domnul era cu el şi n-a lăsat să cadă la pământ niciunul din cuvintele Sale.”

Din textul acesta glorios ar fi destule de vorbit o lună de zile şi am putea scoate o mulţime de subiecte. Dar pentru că avem la dispoziţie numai douăzeci de minute, voi lua ca subiect „Glasul lui Dumnezeu în acest timp din urmă.”

Este un timp deosebit. Din textul citit am văzut că „vedeniile erau rare” în zilele lui Samuel, iar acolo unde nu sunt vedenii, poporul piere. Noi trebuie să avem o vedenie. Cuvântul Domnului vine la proroci şi la fel vedeniile.

Eli nu era proroc, ci preot. Biblia spune că el era bătrân şi vederea îi slăbise atât de mult încât nu mai vedea în jur, aşa că a început să lase lucrarea Domnului nefăcută.

Cam aşa este şi astăzi. Eu cred că biserica, organizaţia şi denominaţiunile au fost de multă vreme pe câmpul Evangheliei şi au început s-o lase mai moale. Astfel, Cuvântul adevărului a fost neglijat şi lucrarea Domnului a rămas nefăcută din cauza bisericii căreia ¡-a slăbit vederea. De aceea, astăzi avem nevoie de Glasul lui Dumnezeu să vorbească printre noi şi să ne aducă înapoi.

Eli s-a aşezat jos şi vederea l-a lăsat. El era preot. Vedeniile erau rare, dar ce mare nevoie era de ele!

Dar Dumnezeu a făgăduit să onoreze nevoia acelui timp, pentru că El face întotdeauna aceasta. Astăzi, noi avem nevoie de Glasul lui Dumnezeu ca să onoreze nevoia acestui timp în care trăim. Şi dacă a făgăduit aceasta, noi putem să ne odihnim în siguranţa că El Îşi va ţine făgăduinţele date. Aceasta este încredinţarea pe care o are credinciosul în Făcătorul Lui: că El a promis că-¡ va onora nevoile.

Cauza pentru care biserica de astăzi este în starea în care o vedem, este că sunt prea multe glasuri care o abat de la Glasul lui Dumnezeu şi seamănă îndoiala chiar şi în inimile multora din cei care aud Glasul lui Dumnezeu, fiindcă El a vorbit chiar în mijlocul lor. Necazul este că ei s-au centrat foarte mult pe glasurile acestei zile.

Şi dacă aţi observat, în textul pe care l-am citit vedem că Glasul lui Dumnezeu era străin pentru ei.

Astăzi este la fel. Sunt atât de multe alte glasuri, dar dacă Dumnezeu ne-a promis că ne va da din nou acest Glas, înseamnă că toate celelalte glasuri care sunt contrare Glasului lui Dumnezeu, sunt glasul vrăjmaşului care încearcă să ne deruteze ca să nu înţelegem Glasul lui Dumnezeu atunci când ne vorbeşte.

În timpul lui Eli şi al lui Samuel a fost o situaţie similară, dar Eli a recunoscut imediat că era Glasul lui Dumnezeu. Glasul lui Dumnezeu ¡-a vorbit lui Samuel şi ¡-a spus despre lucrurile rele care se făceau, din cauză că Eli nu a vegheat asupra fiilor săi care luau bani şi carne din jertfe, ceea ce nu era bine. Prin aceasta, ei făceau ce era rău şi împotriva Cuvântului lui Dumnezeu.

Tot ce putea face Samuel era să vorbească exact ce ¡ se spunea, dar a ezitat s-o facă deoarece trebuia să vorbească tocmai împotriva locului în care fusese crescut, adică împotriva lui Eli şi a Templului. Dar Eli a spus: „Vorbeşte!” Şi atunci, Samuel ¡-a spus exact ce urma să se întâmple: că zilele lui Eli ca preot erau numărate, fiindcă Dumnezeu Şi-a trimis Mesajul prin prorocul Său, Samuel. El a avut o naştere ciudată şi a fost închinat Domnului de copilaş. Dumnezeu ¡-a vorbit de când era copil şi l-a pregătit pentru lucrarea care îi stătea înainte. Dar timpul lui Eli era gata.

Astăzi sunt atât de multe glasuri pe pământ, încât sufocă Glasul supranaturalului. Sunt atât de multe glasuri intelectuale, glasurile oamenilor mari şi puternici care pot zgudui popoarele. Ei pot aduna organizaţii împreună şi pot distruge naţiuni şi companii mari şi înfloritoare. Omul este foarte confuz din pricină că acele glasuri propăşesc şi prosperă. Din cauza acestor glasuri care s-au ridicat, Glasul lui Dumnezeu a fost pus undeva în spate, adevăratul Glas al lui Dumnezeu este nesocotit.

Ei spun: „De unde ştim că este Glasul lui Dumnezeu?” Atunci, Glasul Lui era într-un profet legitimat, iar astăzi ştim că este Glasul lui Dumnezeu din pricina manifestării Cuvântului prorocului. Acesta este prorocul lui Dumnezeu.

Adevăratul Glas al lui Dumnezeu, Îl va aduce înapoi pe Dumnezeul supranatural, cu Cuvântul Său supranatural şi cu manifestarea supranaturală a adevăratului Cuvânt, iar atunci vom şti că este Glasul lui Dumnezeu. Pe alte pământuri nu este aşa ceva; acolo este sufocat. Dar nu uitaţi că El va străluci, va ieşi afară! Da, o va face.

Pe plan politic este un glas mare, iar oamenii amestecă toate aceste lucruri. Noi am putut vedea că în biserici este mai puternic glasul politic decât Glasul lui Dumnezeu. Dacă Glasul lui Dumnezeu ar fi fost ţinut viu în biserici, oamenii nu ar fi făcut acele greşeli. Dar glasul politic este atât de puternic astăzi, pe pământ, încât oamenii şi-au vândut dreptul de întâi născut pentru popularitate, educaţie şi putere politică. Este o ruşine să vedem aceste lucruri. Amintiţi-vă de Plymouth Rock, Mayflower şi cei care au venit aici şi au ridicat această mare economie pe care o avem! Este chiar lucrul din care ne-am luptat atât de mult să ieşim, dar ne-am pus din nou în ghearele lor, fiindcă Biblia spune că aşa va fi.

În sistemul lui, Eli era un preot în loc de un proroc. Prorocul este Cuvântul, iar preotul este biserica.

Astfel, s-a ajuns în situaţia că Cuvântul era străin pentru popor, nu Îl înţelegeau. Atunci poţi să tot vorbeşti că ei nu înţeleg pentru că nu sunt instruiţi. Pavel a spus: „…dacă trâmbiţa dă un sunet încurcat, cine se va pregăti de luptă?” (1Corinteni 14.8).

Oamenii sunt instruiţi să asculte trâmbiţa bisericii: „Noi avem mai mulţi membri decât restul!” Dar aceasta nu înseamnă nimic. „În denominaţiunea noastră avem mai mulţi membri decât restul.” Vedeţi, acesta este glasul pe care sunt instruiţi oamenii să-l asculte. Ei merg pe străzi să aducă mai mulţi oameni înăuntru; se ţin campanii mari ca să-¡ atragă înăuntru. Ce scop au? „Noi avem cea mai mare biserică. Avem cei mai educaţi membri. La biserica noastră vine şi primarul oraşului.” Acesta ar părea un lucru bun, dar ce folos dacă biserica aceea nu este instruită să asculte Glasul lui Dumnezeu, Trâmbiţa Evangheliei?

Ce se întâmplă când se ridică un lucru ca cel care s-a ridicat în guvernul nostru? Biserica nu mai recunoaşte Glasul lui Dumnezeu şi nu ştie ce să facă. Atunci vine un gigant intelectual cu promisiuni mari de prosperitate şi ei sunt duşi exact unde a vestit Biblia. Vedeţi glasul politic?

Şi s-a dovedit că a fost deasupra Glasului Evangheliei, pentru că altfel nu ar fi făcut ceea ce a făcut. Ni s-au promis o grămadă de lucruri, o mare prosperitate, etc., şi fără îndoială că le vom avea dacă vom intra acolo.

Şi totuşi, pentru un credincios acestea nu înseamnă nimic. Citiţi în Evrei 11 şi vedeţi ce spune Pavel despre creştinii din acele zile, cum „au pribegit îmbrăcaţi cu cojoace şi în piei de capre, lipsiţi de toate, prigoniţi, munciţi.” (Evrei 11.37).

Am citit „Conciliul de la Niceea,” şi acolo scrie că la trei sute de ani de la moartea lui Hristos, când a fost adusă acea mare provocare, biserica stătea pentru ce era drept şi voia Biblia. Dar convertiţii romani ai primei biserici din Roma, au injectat tot felul de învăţături străine Bibliei, ca de exemplu, Crăciunul.

Hristos a fost născut tot atât de aproape de 25 decembrie ca şi mine. Munţii Iudeii erau acoperiţi cu zăpadă la data aceea, or lucrul acesta ar fi fost în contradicţie cu toate prorociile Bibliei. El a fost născut primăvara, aşa cum se nasc mieii. De ce S-a născut într-un grajd şi nu într-o casă? Pentru că era un Miel.

De ce nu a alergat la altarul unde a fost jertfit, la cruce? El a fost dus la cruce. De ce? Pentru că oaia este dusă la abator, iar El era un Miel. El a fost născut atunci când se nasc mieii.

Dar romanii aveau sărbătoarea zeului soare; soarele care în sistemul solar abia se mişcă între 20 şi 25 decembrie. Atunci sunt cele mai scurte zile, pentru ca apoi să crească şi să devină tot mai lungi, până când în iunie este cea mai lungă zi. Astfel, între 20 şi 25 decembrie, ei aveau circ şi celebrau ziua zeului soare.

Apoi l-au introdus şi pe Jupiter care era un zeu roman, şi au spus: „Îl vom lua pe Fiul lui Dumnezeu şi ziua de naştere a zeului soare, le vom uni şi vom face o singură sărbătoare.” Dar aceasta este contrar Cuvântului. O, şi câte au mai injectat acolo!

Dar au existat şi oameni adevăraţi ai lui Dumnezeu care au vrut să stea pe Cuvânt: Policarp, Irineu, Martin, etc., iar când au fost aduşi în faţa Conciliului de la Niceea, au fost respinşi. Au venit proroci din pustie, care aveau doar o piele de animal în jurul mijlocului, să stea pentru Adevăr la acest Conciliu, deoarece ei cunoşteau Cuvântul Domnului. Dar popularitatea şi cele cincisprezece zile de politică sângeroasă, ¡-au biruit, aşa că au urmat o mie de ani de epocă întunecoasă.

Dar Dumnezeu a făgăduit că acea Trâmbiţă va suna din nou. Oamenii ascultă întotdeauna Glasul adevărat al lui Dumnezeu şi te examinează să vadă ce faci.

Glasul politicii. Noi avem un glas răsunător atât în America cât şi în restul lumii, iar acesta este glasul Hollywood-ului care a captat lumea. Numai să iasă ceva de la Hollywood şi imediat îl vei găsi răspândit peste tot în ţară. Astfel, au scos modele pentru rochiile femeilor, coafuri, etc., fiindcă ei stabilesc totul.

Biserica ar trebui să cunoască Glasul Trâmbiţei lui Dumnezeu privitor la aceste lucruri, dar este atâta confuzie încât îi ia pe alţii de exemplu. Nu vă luaţi după astfel de exemple, pentru că sunt pieritoare, ci ascultaţi întotdeauna Glasul lui Dumnezeu şi ce spune El cu privire la aceasta.

În Hollywood se nasc tot felul de lucruri. Daţi-mi voie să vă spun ceva înainte de a merge mai departe. Nu demult, un om de la Hollywood a inventat… Eu nu am nimic împotriva acestui om pentru că şi el este un muritor pentru care a murit Hristos, dar vreau doar să vă arăt.

El a inventat acel lucru pentru copii, acel cerc pe care îl pun pe şolduri şi îl învârtesc, şi aţi observat vulgarităţile şi lucrurile care au urmat după aceea la copii. Aceasta nu este corect.

Priviţi! Hollywood este plin de pistolari. Oricine cunoaşte puţină istorie ştie că pistolarii din vremurile de demult nu erau oameni decenţi, ci erau nişte răufăcători ca Al Capone şi Dillinger. Ei au făcut un film despre Matt Dillon care era şerif în Kansas. Acest bărbat a împuşcat douăzeci şi opt de oameni nevinovaţi pe la spate. Îi aştepta după un tufiş, iar când treceau pe lângă el îi împuşca pe la spate. Era „cel tare” dar în realitate era un păcătos, iar copiii voştri pot povesti mai multe despre acest Matt Dillon decât despre Isus Hristos.

Magazinele sunt pline de pistoale de jucărie pe care le poate cumpăra oricine. Nu este nici o problemă că le cumperi, dar comercianţii fac milioane de dolari din aceasta.

Noi avem „ziua sfântului Patrick” sau cum le numim noi „sărbători religioase.” Comercianţii se folosesc de aceasta şi fac milioane de dolari. La fel se întâmplă de ziua mamei: peste tot este plin de flori. Păi, mama ar trebui onorată în fiecare zi! A mea este plecată undeva Acolo, dar mama valorează mai mult decât toate florile pe care ¡ le-ai putea trimite. Însă comercianţii au profitat din aceasta. Este un glas şi noi l-am amestecat în toate acestea, dar nu este corect.

Eu încerc să vă spun sincer ceea ce cred: Glasul lui Dumnezeu este rar.

Acum ei au făcut pace, iar tinerii noştri au devenit ”Ricky” şi „Elvis.” Dacă aveţi un copil care se numeşte aşa, schimbaţi-¡ repede numele. Mai bine spuneţi-¡ „Numărul unu” sau „Numărul doi,” decât aşa. Tu spui: „Ce importanţă are numele?”

Păi, numele înseamnă cu siguranţă ceva, pentru că îţi caracterizează viaţa. „Frate Branham, tu eşti cu numerologia?” Nu sunt! Eu sunt cu „Aşa vorbeşte Domnul!” Cum ar fi fost dacă Iacov ar fi trăit sub numele lui de înşelător? Dar când Dumnezeu l-a schimbat pe el, ¡-a schimbat şi numele. L-a schimbat din Saul în Pavel; din Simon în Petru, deci sigur că înseamnă ceva. Ricky, Elvis şi toate aceste nume americane moderne, aruncă copiii voştri drept în lucrurile acelea. Înţelegeţi ce vreau să spun?

Dar mai bine nu merg mai departe cu acest subiect, ca să nu înţelegeţi. Aceste lucruri nu sunt date ca să fie înţelese de oamenii fireşti. Ei nu pot înţelege pentru că au o singură linie şi ascultă doar acele glasuri.

Mai sunt glasurile filozofilor, ale comunismului, care promit lucruri pe care nu le pot împlini. Şi cu toate acestea, un procent mare dintre americani sunt cuprinşi de comunism.

Eu am fost în zone unde este comunism, în Germania, în partea de est a Berlinului. Ei afişează case mari, dar pe dinăuntru nu sunt terminate. Este o economie falsă care încearcă să împingă lucrurile undeva.

Cu treizeci şi trei de ani în urmă, când s-au ridicat nazismul, fascismul şi comunismul, eu eram un tânăr predicator dar v-am spus: „Vă spun în Numele Domnului că toate acestea vor fi înghiţite de comunism.”

Să ştiţi că numai un procent mic din Rusia sunt comunişti, dar cu toate acestea, ei deţin puterea, ei deţin controlul.

Acelaşi lucru este şi cu Hollywood-ul, care este doar un loc micuţ, dar ei deţin controlul.

Aproape două treimi din populaţia Americii merge la biserică şi este membră a bisericii, dar ei au controlul în aceste denominaţiuni.

Ceea ce-¡ trebuie comunismului este ca Glasul lui Dumnezeu să Se ridice printre ei şi să-¡ facă de ruşine.

Când a fost înviat băiatul acela mort din Finlanda, soldaţii ruşi stăteau în jur, salutau cu lacrimile curgând pe obraji şi spuneau: „Vrem să-L primim şi noi pe acest Dumnezeu care poate învia morţii!” Este vina bisericii catolice, a bisericii luterane şi a celorlalte denominaţiuni, care au luat toţi banii şi şi-au ridicat organizaţii, iar oamenilor nu le-au lăsat nimic. Şi după ce au făcut aceasta, au trăit ca restul oamenilor.

Ceea ce-¡ trebuie Rusiei este un proroc care să se ridice în scenă cu Cuvântul Domnului ca să le închidă gura. Atunci, acel procent de nouăzeci la sută va prelua puterea.

Ceea ce are nevoie America este un Glas, Glasul prorocului lui Dumnezeu, care să se ridice şi să condamne Hollywood-ul şi toate acele lucruri în Numele lui Isus Hristos, iar atunci biserica Duhului Sfânt va prelua puterea. Să ştiţi că este prea multă confuzie şi prea multe glasuri împotrivitoare Lui.

Glasul bisericii este că fiecare vrea mai mulţi membri. Baptiştii vor, metodiştii vor, prezbiterienii şi toţi ceilalţi vor. Dar catolicii au preluat conducerea şi o vor face. Aceasta o spune chiar Glasul lui Dumnezeu din această Biblie. Ei vor birui.

Atâtea glasuri! Şi mai este şi glasul prorocului fals. Acesta este un om grozav, care se auto intitulează proroc. Desigur, prorocul este un predicator. Cuvântul modern „proroc” înseamnă „un om care predică sub inspiraţie,” iar aici este un om care se ridică şi se autointitulează proroc, dar neagă Cuvântul lui Dumnezeu; neagă Adevărul lui Dumnezeu. Sunt atâtea glasuri!

Cu câteva minute în urmă, un frate m-a îndrumat cum să ajung aici, dar bănuiesc că s-a mirat când a văzut că am continuat să merg pe stradă înainte, apoi m-am întors înapoi. Dacă eşti aici, frate, să ştii că am auzit ceva despre fraţii de culoare. Ei au aici un templu care se numeşte „Tânărul Ilie Mahomed,” sau aşa ceva. Şi s-a ridicat un glas care spune că acesta va scoate rasa negrilor din haos. Moscheea lor este chiar aici, dar vedeţi, motivul lor este greşit. Oamenii de culoare, ca şi cei albi şi galbeni, trebuie să se întoarcă la Hristos, care este principiul Bibliei, nu la mahomedanism. Mahomedanismul este împotriva Cuvântului. Eu am avut privilegiul să conduc într-o singură zi, zeci de mii de mahomedani la Hristos. Aceasta s-a întâmplat în Durban, Africa de Sud. Mahomedanismul produce doar psihologie. Psihologia este în ordine cât timp nu este împotriva Cuvântului, dar când neagă Cuvântul, este greşită pentru că dă un sunet nesigur. Toate vor trece în afară de Cuvântul lui Dumnezeu fiindcă Isus a spus că „Cerurile şi pământul vor trece, dar Cuvântul Meu nu va trece.” (Matei 24.35). Deci vedeţi, noi trebuie să stăm cu Cuvântul, cu Glasul.

Sunt atât de multe lucruri confuze! Oamenii se ridică, fără să cunoască Cuvântul, şi vorbesc tot felul de lucruri care sună cât se poate de rezonabil. Şi comunismul este un lucru cât se poate de rezonabil: „Toată lumea să fie la fel. Nu mai există capitalism, ci numai comunism.” V-aţi oprit vreodată să vă gândiţi că de fapt comunismul este o trezire falsă? Dar după ce s-au luat ei? Isus a spus că „cele două duhuri vor fi atât de aproape unul de celălalt, încât dacă ar fi cu putinţă ¡-ar înşela chiar şi pe cei aleşi.” (Matei 24.24).

Tot ce are diavolul este o pervertire a ceea ce a creat Dumnezeu. Păcatul este pervertirea neprihănirii; minciuna este adevărul interpretat greşit; adulterul este pervertirea actului permis de Dumnezeu; necredinţa este pervertirea credinţei. Tu trebuie să negi Adevărul ca să poţi accepta o pervertire. Testaţi aceste glasuri prin Cuvânt, ca să vedeţi dacă sunt adevărate.

Sunt atât de multe glasuri, iar oamenii nu ştiu ce să facă. Metodiştii vor auzi un predicator baptist şi vor merge şi vor sta un timp acolo, apoi vor merge la luterani. Între penticostali sunt o mulţime de grupuri, care merg unul la altul, încoace şi încolo, aceasta dovedind că nu sunt stabili. Ascultaţi Glasul Lui! Aici scrie că El Îşi va confirma Glasul dacă este Adevărul.

Lumea bisericilor nu ştie ce să facă, iar lumea politică este în haos. Totul este în haos, iar oamenii aleargă dintr-un loc în altul.

Când am fost la Roma spuneau că s-au găsit nouăsprezece cuie autentice care ar fi fost bătute în mâinile şi picioarele lui Isus, când de fapt au fost doar trei. Totuşi ei au găsit nouăsprezece. Dar ce importanţă are cine are cuiele? Hristos nu ne-a lăsat cuie la care să ne închinăm, ci ne-a lăsat Duhul Sfânt, Cuvântul Lui. A spus cumva Isus: „Aceste semne îi vor urma pe cei ce au cuiele autentice…”? sau: „Aceste semne îi vor urma pe cei ce aparţin la denominaţiunea pe care am început-o…”? El n-a întemeiat nici o denominaţiune. Vedeţi cât de contrar este glasul acela?

Dar Cuvântul Lui, Glasul Lui spune: „Aceste semne îi vor însoţi pe cei ce vor crede: „în Numele Meu vor scoate draci, vor vorbi în limbi noi, vor lua în mână şerpi şi nu îi va vătăma; dacă îşi vor pune mâinile peste bolnavi, bolnavii se vor însănătoşi.” (Marcu 16.17-18). Urmăriţi aceste lucruri şi altele din Scriptură!

Dar numai acestea singure nu sunt o confirmare! Vedeţi? Aici au luat-o penticostalii pe un drum greşit, pentru că Isus a spus: „Mulţi Îmi vor zice în ziua aceea: „Doamne, Doamne! N-am prorocit noi în Numele Tău? N-am scos noi draci în Numele Tău? Şi n-am făcut noi multe minuni în Numele Tău?

Atunci le voi spune curat: „Niciodată nu v-am cunoscut; depărtaţi-vă de la Mine, voi toţi care lucraţi fărădelegea.” (Matei 7.22-23).

Fraţilor, înţelegeţi de ce condamn eu atât de mult această generaţie? Puteţi vorbi în limbi omeneşti şi îngereşti, puteţi dansa în duhul în jurul bisericii, etc., pentru că aceasta nu are nimic a face cu problema noastră.

Am văzut mahomedani făcând acelaşi lucru, am văzut vraci care s-au ridicat, au vorbit în limbi, le-au tălmăcit şi au spus exact ce se va întâmpla. Am văzut cum creionul s-a ridicat singur, a scris într-o limbă necunoscută şi numai unul singur de acolo putea s-o citească, şi era de la diavolul. Voi nu vă puteţi sprijini destinaţia veşnică pe nişte senzaţii. Satan poate imita orice senzaţie, dar ceea ce schimbă viaţa noastră este să-L cunoşti pe Hristos. Uitaţi-vă la vieţile voastre, comparaţi-le cu Cuvântul şi veţi vedea unde sunteţi. Faceţi-vă inventarul!

Cu toate aceste imitaţii, glasuri şi proroci falşi care se ridică, Isus a spus: „Dacă aude cineva glasul Meu şi Mă urmează…” El este Cuvântul. Ascultaţi care este însărcinarea Lui pentru noi astăzi, între atâtea glasuri. Ne-ar lua ore în şir să vorbim despre toate acele glasuri care aduc confuzie printre oameni, dar să ştiţi că nu mai aveţi o a doua şansă, aşa că trebuie s-o apucaţi acum. S-ar putea ca mâine să nu mai aveţi altă şansă. Apucaţi-o acum!

„Nu vă împietriţi inima ca în ziua încercării! Acum este timpul. Acesta este timpul acceptării pentru oricine aude Glasul Meu.” Aceasta arată că acest Glas ar trebui să existe în tot acest haos. El are încă un Glas! De ce? Pentru că Glasul Lui va rămâne: „Cerul şi pământul vor trece, dar Glasul Meu nu va trece.” Glasul Lui.

Haideţi să mai luăm încă cinci minute. Mai puteţi sta puţin? Atunci haideţi să ne grăbim puţin şi să vedem pe cineva care a auzit Glasul acesta şi a ascultat de El. Să vedem cum ¡-a făcut să acţioneze şi cum au acţionat.

Voi trece prin câteva texte din Biblie ca să vă întăresc. Vom vedea cum le-a schimbat vieţile lor şi a celor care erau cu ei şi cum a făcut din ei nişte ciudaţi. Orice om care L-a crezut pe Dumnezeu a fost considerat un ciudat. Dacă eşti în pasul lumii, ceva este greşit. Ca să fii creştin, tu trebuie să fii un ciudat.

„De altfel, toţi cei ce voiesc să trăiască cu evlavie în Hristos Isus, vor fi prigoniţi.” „El era în lume, şi lumea a fost făcută prin El, dar lumea nu L-a cunoscut.” (2Timotei 3.12; Ioan 1.10).

Adam a auzit Glasul Lui în răcoarea zilei şi avea părtăşie cu Domnul Dumnezeu pentru că nu era nici o condamnare în el. El a auzit Glasul Lui şi a spus: „Tată, acum mă pun să dorm.” Şi s-a pus jos cu Eva de mână, cu leul, cu tigrul şi cu celelalte fiare sălbatice pe lângă el şi nimeni nu era rănit, nimeni nu era bolnav şi nimeni nu se întreba dacă dimineaţă se va mai trezi. Adam a auzit Glasul Lui aşa cum a trebuit să-L audă.

Dar într-o zi, a auzit glasul soţiei lui. Şi cu toate că era glasul soţiei lui, cea mai strânsă legătură pe care o avea pe pământ, era glasul greşit şi el l-a ascultat. De ce nu a spus ca şi Iov: „Vorbeşti ca o femeie nebună!”? căci dacă ar fi făcut aceasta, omenirea ar fi trăit şi nu ar fi murit. Dar aşa, a schimbat cursul omenirii şi timpul. De unde a ştiut că soţia lui era greşită? Amintiţi-vă că Cuvântul spune că „era plăcut.”

Astăzi când privim la organizaţia noastră, la biserica noastră şi vedem prosperitatea lor, credem că ne-a zâmbit Dumnezeu, pentru că totul pare a fi un lucru bun.

Şi în zilele lui Mica a părut un lucru bun când cei patru sute de proroci ¡-au spus împăratului: „Du-te şi ia ţinutul acesta pentru că este al nostru!” Ţara era ocupată de filisteni şi părea un lucru bun să meargă şi s-o ia înapoi, dar acela nu era Glasul lui Dumnezeu. Şi Mica s-a întors şi a înfruntat acel glas. Cum a ştiut să facă aceasta? Pentru că vedenia pe care a avut-o el era conform Cuvântului.

La fel este şi astăzi: noi putem avea încredere dacă este conform Cuvântului.

Aţi observat ce s-a întâmplat după ce Adam a ascultat de glasul nevestei lui în loc să asculte Glasul lui Dumnezeu? Şi biserica ascultă de glasul organizaţiei ei care injectează crezuri în loc de Cuvânt şi îi lasă să trăiască cum vor. Tot ce contează este că merg la biserică şi sunt membri acolo. Dar pentru credinciosul adevărat cea mai apropiată legătură este Duhul Sfânt, este Cuvântul lui Dumnezeu.

Adam şi-a dat seama de starea lui, de aceea atunci când a auzit Glasul lui Dumnezeu chemându-l din nou, s-a înfăşurat în frunze de smochin. Dar de data aceasta era un Glas acuzator: „De ce ai făcut aceasta?” Mă întreb dacă America sau lumea, pot vedea aceasta în confuzia în care se află…

Ştiu că lucrul acesta este înregistrat şi va merge în toată lumea, dar dacă vă uitaţi mai atent veţi vedea că sunteţi între frunze de smochin. Ei nu ştiu ce să facă atunci când se aude adevăratul Glas al lui Dumnezeu; sunt confuzi şi nu ştiu ce să facă.

Noe a auzit Glasul lui Dumnezeu, a urmat instrucţiunile primite, s-a pregătit şi astfel viaţa lui a fost salvată.

Fiţi atenţi ca să nu scăpaţi ceea ce voi spune acum. Dacă un om aude un glas şi se dovedeşte că este Glasul lui Dumnezeu, atunci „cerurile şi pământul vor trece dar acel Cuvânt nu poate trece.”

Noe a auzit Glasul şi a condamnat lumea. Ei ¡-au râs în faţă pentru că Mesajul lui nu se potrivea cu descoperirile lor ştiinţifice, dar a plouat şi a distrus întreaga lume veche. Aţi văzut? Glasul Lui s-a auzit şi sămânţa era acolo. În fiecare epocă a fost la fel.

Când a auzit Glasul lui Dumnezeu, Samuel s-a speriat, dar apoi s-a dus şi l-a condamnat pe Eli, pe omul care l-a crescut. Omul acela ¡-a fost ca un tată, l-a crescut şi l-a hrănit.

Să spun mai departe, fraţi predicatori? De multe ori, deşi au baza crezurilor denominaţionale şi carnetul de membru în buzunar, predicatorii trebuie să dea cu ei de pământ pentru ceea ce învaţă, deşi ¡-au crescut, ¡-au hrănit şi ¡-au ajutat să ajungă la acea poziţie în biserică. Vedeţi? Pentru un slujitor adevărat al lui Dumnezeu, care aude Glasul Lui, este un lucru groaznic să se întoarcă la organizaţia mamă şi să le spună: „Dacă nu primiţi acest Cuvânt sunteţi condamnaţi!” Ce treabă!

Şi pentru Samuel a fost greu, dar fiindcă era proroc, a trebuit s-o facă. Indiferent dacă l-a durut sau nu, el a trebuit s-o facă oricum.

Şi Moise a auzit Glasul lui Dumnezeu. El era plin de teologie şi ştia tot ce era înăuntru şi afară, dar a dat greş. Însă a auzit Cuvântul lui Dumnezeu, iar de atunci nu a mai fost acelaşi. Nici un om nu mai este acelaşi. Tu poţi auzi cu urechile cum vorbeşte Glasul, dar când auzi cu inima Glasul care vorbeşte, atunci auzi cu adevărat.

Tu nu vezi cu ochii. Priveşti cu ochii, dar vezi cu inima. Vezi ceva şi spui: „Nu văd ce poate să spună,” adică nu înţelegi. Tu nu asculţi cu urechile, ci asculţi cu inima. De multe ori auzi Glasul lui Dumnezeu, dar trece peste tine ca apa pe gâscă. Însă când asculţi cu adevărat, atunci asculţi cu inima.

În toată teologia pe care a avut-o, Moise nu a auzit Glasul lui Dumnezeu, dar într-o zi, Dumnezeu l-a chemat deoparte pe păstorul acela de optzeci de ani şi l-a prins: i-a dovedit că era Dumnezeu. Primul lucru pe care L-a făcut pentru Moise a fost să-Şi adeverească Cuvântul. „Am să te trimit acolo, căci Mi-am adus aminte de făgăduinţa pe care am făcut-o.”

Şi iată ce a făgăduit pentru timpul din urmă: că va ridica un popor dintre neamuri.

„Aceasta am făgăduit, Moise. Acum scoate-ţi încălţămintea.” Cu alte cuvinte, „Dă-Mi cinste!” Apoi ¡-a zis: „Aruncă jos toiagul pe care îl ai în mână!” Şi toiagul acela uscat s-a transformat în şarpe, iar atunci când Moise l-a prins de coadă, a revenit la starea dinainte.

Moise a ştiut că era Dumnezeu fiindcă Cuvântul care vorbea a spus: „Aruncă toiagul jos!” Acesta este Cuvântul lui Dumnezeu, dar nu încerca să faci şi tu acelaşi lucru pentru că acel Cuvânt al lui Dumnezeu nu este şi pentru tine. Acela era Cuvântul lui Dumnezeu pentru Moise: „Aruncă toiagul jos!” Şi s-a prefăcut în şarpe. „De ce te temi? Apucă-l de coadă!” Şi a devenit din nou toiag. Acela era Cuvântul lui Dumnezeu pentru el. Ce a făcut Dumnezeu prin aceasta? Şi-a adeverit Cuvântul vorbit.

Cam cu un an în urmă, m-a sunat o doamnă, cunoştinţa unui predicator baptist şi a unui predicator penticostal, şi mi-a zis:

„Frate Branham, Domnul m-a făcut prorociţă.”

„Foarte bine,” am spus eu.

Şi ea a continuat: „Ştii, am auzit că ai pus mărturie că slujba mea este de la Domnul.”

Eu nu puteam face aceasta pentru că este contrar Cuvântului, aşa că ¡-am spus: „Doamnă, cred că este o greşeală. Eu nici măcar nu te cunosc.” De predicatorul baptist şi de cel penticostal am auzit, dar aceasta era altceva.

„Eu am o adunare aici,” a continuat ea, „şi Domnul face lucruri mari.”

„Este foarte frumos. Şi ţi-a spus vreodată ceva?”

„O, da, am un mare program în mână.”

„Minunat. Şi care este programul tău, ce ţi-a spus Domnul?”

„El mi-a spus: „Du-te în Phoenix, Arizona, în data cutare şi îţi voi da mina de aur a olandezului, iar cu aurul de acolo vei putea sponsoriza misiunile din lume.”

Noi ştim cu toţii că mina olandezului pierdut este o legendă.

Ea a repetat: „Da, aşa mi-a spus.”

„Ei bine, am să-ţi spun cum poţi şti dacă lucrul acesta vine sau nu de la Domnul. Dacă în ziua când ţi-a spus să fii acolo, vei găsi mina de aur a olandezului pierdut, atunci aceasta este de la Dumnezeu. Dacă nu, pocăieşte-te ca să scapi de duhul de minciună care este peste tine.” Vedeţi? Aşa poţi şti dacă este sau nu de la Dumnezeu.

Dumnezeu ¡-a spus lui Moise: „Aruncă toiagul jos şi se va preface într-un şarpe.” Şi aşa a fost. Apoi ¡-a spus: „Ridică-l şi va fi din nou toiag.” Şi aşa a fost.

Când Dumnezeu făgăduieşte o slujbă pentru timpul din urmă, o şi confirmă, făcând întocmai cum a spus că va face. Atunci ştii că ai Glasul corect şi asculţi de ceea ce este corect, pentru că Cuvântul este confirmat. Vedeţi?

Moise s-a purtat ciudat. Priviţi ce lucru ciudat a făcut el. Să ştiţi că întotdeauna când urmezi Glasul lui Dumnezeu, pari un nebun pentru lume. Şi iată că în ziua următoare, Moise, un bătrân cu barba mare şi albă, cu pletele atârnând pe umeri şi cu un băţ în mână, trăgea tare de căpăstru un măgar pe care era soţia şi fiul lui, îndreptându-se cât putea de repede spre Egipt.

Cineva l-a întrebat: „Unde te duci, Moise?”

„Mă duc să cuceresc Egiptul.” El nu a făcut aceasta când era tânăr, când a fost un războinic, ci mergea acum. Şi a făcut-o. De ce? Pentru că a auzit Glasul lui Dumnezeu şi l-a văzut adeverit în timpul lui, printre lucrurile din timpul lui. El L-a văzut.

Pavel, un fariseu stilat şi plin de teologie, a auzit într-o zi Glasul lui Dumnezeu; a văzut Stâlpul de Foc şi a ştiut că acolo era ceva neobişnuit, iar aceasta ¡-a schimbat viaţa. Pe el nu l-a interesat câţi farisei sau câţi învăţaţi au strigat: „Eşti greşit! Eşti greşit!” fiindcă a auzit Glasul lui Dumnezeu şi a ştiut că este Adevărul.

Petru, cât se poate de religios, ţinea tradiţiile bătrânilor şi nu mânca orice carne. Nu, domnule. El nu se apropia de ce era considerat necurat, ci ţinea cu sfinţenie tradiţiile bătrânilor, după Cuvânt. Şi ce s-a întâmplat? Într-o zi a auzit Glasul lui Dumnezeu” „Să nu numeşti spurcat ce am curăţit Eu!” (Fapte 10.13). El era un om schimbat şi era gata să meargă oriunde îl trimitea Domnul.

În încheiere aş vrea să vă mai spun ceva. Odată a fost un om credincios, dar a murit şi acum era de patru zile în mormânt şi mirosea urât. Dar a auzit Glasul lui Dumnezeu care ¡-a zis: „Lazăre, ieşi afară!” Deci dacă a înviat un mort care începuse să putrezească, ce ar putea face cu o biserică ce are încă Viaţă în ea? Ar trebui să-¡ trezească din confuzia atâtor glasuri despre care am vorbit, glasuri politice şi religioase, Hollywood şi toate prorociile false. Între toate acestea este ascuns adevăratul Glas al lui Dumnezeu care îl cheamă la Viaţă pe omul mort în păcat şi nelegiuire. Ar trebui să ia o biserică decăzută şi s-o aducă din nou la Viaţă. Sigur că da.

În încheiere să ţineţi minte un lucru. Isus a spus: „Va veni timpul când cei din morminte vor auzi Glasul lui Dumnezeu.” Şi Îl veţi auzi! Indiferent în ce stare sunteţi, Îl veţi auzi oricum!

Unii dintre cei care vor ieşi din mormânt, vor ieşi pentru condamnare. Ei aud Glasul, dar este pentru condamnarea lor, de aceea: „dacă Îl auziţi astăzi, nu vă împietriţi inima.”

Penticostalilor, dacă vă grupaţi din nou în crezuri şi în lucruri lumeşti, „având doar o formă de evlavie, dar tăgăduind puterea,” veţi fi condamnaţi înainte ca să trebuiască să vă ridicaţi în înviere, fiindcă Glasul lui Dumnezeu care vă vorbeşte acum prin Cuvânt, vă va osândi în ziua aceea.

Dacă eşti un credincios căldicel şi Glasul lui Dumnezeu strigă în dimineaţa aceasta în inima ta şi-ţi zice: „Eşti un credincios căldicel!” ar fi bine să te pocăieşti.

Voi, bărbaţi, femei, băieţi sau fete care nu trăiţi pentru Hristos, iar Glasul lui Dumnezeu vă vorbeşte prin Cuvântul Său şi vă spune: „Nu mai face lucrurile acelea!” ar fi bine să ascultaţi fiindcă într-o zi Îl veţi mai auzi încă o dată, dar atunci vă va osândi. Şi nu veţi putea nega, fiindcă vă vorbeşte chiar acum şi totul este înregistrat.

În ce-¡ priveşte pe cei ce fac bine şi ascultă Glasul Lui, ei vor învia pentru neprihănire, în slavă, în ceruri.

Deci, într-o zi veţi auzi Glasul lui Dumnezeu. Poate că în dimineaţa aceasta El vorbeşte uşor inimii tale şi îţi spune să te întorci din calea pe care mergi şi să-L urmezi pe Dumnezeu. Să nu uitaţi că Glasul care vorbeşte inimilor voastre este înregistrat în ceruri, iar într-o zi când Isus va face chemarea şi când toţi cei ce sunt în morminte, drepţi sau răi, vor învia, acelaşi Glas îţi va şopti din nou: „Într-o zi de duminică, în Phoenix, Arizona, când predicatorul v-a ţinut atât de mult şi v-a vorbit despre Glas, Eu v-am vorbit. V-am spus vouă, femeilor, să vă lăsaţi părul să crească şi să nu vă mai îmbrăcaţi imoral, vouă, bărbaţilor, v-am spus să nu mai minţiţi şi să nu mai fumaţi, iar vouă, predicatorilor, v-am spus să vă întoarceţi la Cuvântul lui Dumnezeu.”

Înţelegeţi ce vă spun? Glasul mai spune: „Încă poate fi bine!” Aşa este.

Chiar dacă ar trebui să merg ca Nicodim, tot aş încerca să ajung acolo. Aş veni la El şi aş spune: „Doamne Dumnezeule, sunt aici. Schimbă-mă acum, modelează-mă aşa cum vrei Tu.” Întoarceţi-vă la Cuvânt! Dacă aţi văzut unde aţi părăsit Cuvântul, întoarceţi-vă la El fiindcă un lanţ este tot atât de slab ca şi cea mai slabă verigă a lui. Dacă în viaţa ta ai lăsat porunca lui Dumnezeu deoparte ca să slujeşti unei tradiţii, acolo se va rupe lanţul, chiar dacă în celelalte lucruri eşti hotărât. Ţineţi-vă de mâna neschimbătoare a lui Dumnezeu!

Haideţi să ne rugăm.

Astăzi, după atât de mult timp, Tu ai spus că vei vorbi şi vei scrie Legile Tale pe tablele inimii. Eu nu ştiu ce stă în faţa mea, dar ceea ce ştiu este să iau Cuvântul Tău şi să-L răspândesc, fiindcă sigur va ajunge sub ceva pietre undeva.

Te rog să vorbeşti fiecărei persoane tinere, de vârstă mijlocie şi în vârstă. Vorbeşte inimii mele, Doamne, vorbeşte inimii acestor predicatori şi vorbeşte inimii acestei adunări.

Te rog să ne ajuţi să auzim Glasul Tău. În zilele lui Samuel, când vedeniile erau rare, aceasta făcea ca inimile oamenilor să tresară. La fel este şi astăzi. Noi avem vise şi visători, avem vorbitori şi tălmaci.

Tată ceresc, Te rugăm să îngădui ca Glasul care striga în pustie: „Pregătiţi calea Domnului,” să strige din nou: „Pregătiţi-vă pentru venirea Domnului!” Sună ciudat din pricina atâtor glasuri care Îl acoperă, dar este scump pentru urechile care îl ascultă. Îngăduie ca Duhul Sfânt să facă lucrarea în inimile noastre a tuturor.

În timp ce avem capetele plecate, şi cred că şi inimile, dacă ştiţi că undeva aţi fost neascultători în viaţa voastră şi cunoaşteţi Scripturile dar nu aţi acţionat după ele din cauză că vreun glas de Hollywood v-a făcut să vă purtaţi altfel, Glasul lui Dumnezeu vă spune: „Nu mai faceţi aceasta!”

Poate voi, predicatorilor, aţi găsit în Biblie scris ceva, dar deşi este Adevărul, nu aţi învăţat aşa ca să nu fiţi daţi afară de organizaţia voastră. Voi, care aţi acceptat ce este rău şi aţi dus o viaţă murdară, voi, mame şi taţi care nu v-aţi corectat copiii şi nu ¡-aţi crescut cum se cuvine. Poate aţi încercat tot ce s-a putut, dar ei tot s-au dus în lume, dar ce fel de exemplu aţi fost pentru ei? Dacă nu aţi făcut aceasta, Glasul lui Dumnezeu vă spune: „Nu mai faceţi aceasta!”

În timp ce fiecare inimă este plecată şi ochii închişi, fie ca Dumnezeul cerurilor să privească jos, în inimile celor ce însetează şi au găsit locul în care au greşit.

Ridicaţi mâna spre Dumnezeu şi spuneţi: „Doamne, doresc sincer ca Glasul Tău să scoată din mine toată necredinţa şi toate lucrurile care nu sunt pe placul Tău, şi să mă faci aşa cum vrei să fiu.” Ridicaţi mâna dacă vreţi… Domnul să vă binecuvânteze. Dumnezeu să vă binecuvânteze.

În ciuda tuturor acelor glasuri, Isus a spus: „Dacă aude cineva Glasul Meu…” Urmaţi-L şi veţi primi ceea ce cereţi.

Doamne, timpul se scurge, dar Biblia spune: „Toţi cei care au crezut au fost botezaţi.” Tată ceresc, Te rog pentru toţi cei care au ridicat mâna, într-o mărturisire adevărată, care au văzut că sunt greşiţi după ce au auzit Cuvântul Tău.

Eu nu m-am uitat nici la jumătate dintre ei, dar nu eu trebuie să mă uit, ci Tu, fiindcă Tu cunoşti motivele şi obiectivele care sunt după acele mâini ridicate.

Fă ca începând de astăzi scopul inimii lor să fie: „Voi lua Cuvântul Tău, voi urma Glasul Tău indiferent care ar fi preţul.” Ajută-¡ să reţină în minte versurile poetului: „Isus trebuie să poarte crucea singur şi toată lumea să scape? Nu, este o cruce pentru fiecare, este o cruce şi pentru mine. Şi voi purta această cruce consacrată până când moartea mă va elibera.”

Când Glasul lui Dumnezeu va vorbi, eu voi ieşi afară în neprihănirea Lui, fiindcă am urmat Glasul Cuvântului Său. Ţi-¡ încredinţez, Doamne, în Numele lui Isus Hristos.

Cercetaţi-vă şi mărturisiţi-vă în timp ce avem capetele plecate.

Eu m-am uitat la copilaşul acela mic, care îşi întorcea capul. Aici este un Glas care îi spune bisericii: „Eu sunt Domnul care vindecă toate bolile Tale.” Astfel, toţi care aveţi nevoie de vindecare şi trăiţi o viaţă dedicată fiecărui Cuvânt al lui Dumnezeu, ridicaţi mâna către Domnul şi spuneţi: „Doamne, eu am nevoie de vindecare.” În ordine.

Aveţi în inimă cuvintele spuse de acel Glas: „Eu sunt Domnul care vindecă toate bolile Tale.”

Să nu uitaţi că atunci când este vorbit Cuvântul, trebuie să se împlinească.

Isus a spus în Marcu 11.22: „Dacă va zice cineva muntelui acestuia: „Ridică-te şi aruncă-te în mare,” şi nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că ce zice se va face, va avea lucrul cerut.”

Fiecare să îşi plece capul în felul lui şi să spună: „Doamne, cred Cuvântul Tău, fiindcă am auzit Glasul Tău care spune că eşti Acelaşi ieri, azi şi în veci.”

Am să cobor să-mi pun mâinile peste acest copilaş, fiindcă este prea mic ca să ştie despre ce este vorba. Este un copilaş scump, cam de vârsta micuţului meu Iosif. Vreau să staţi toţi în rugăciune şi să spuneţi: „Doamne, eu ascult Glasul Tău şi cred.”

Tată ceresc, noi aducem această audienţă la Tine pentru vindecarea trupurilor lor. Doamne, aici este un copilaş sărman care mi-a atras atenţia pe tot parcursul mesajului. Din câte văd, lumea ştiinţifică nu are nici o soluţie pentru micuţ, dar aici este Glasul lui Dumnezeu care este deasupra tuturor. Această biserică s-a adunat să împlinească poruncile Tale, iar restul depinde de Tine, Tată. Eu mă duc jos să-mi pun mâinile peste acest copil.

Tată, Dumnezeule, condamn această boală în Numele lui Isus Hristos. Fie ca puterea de vindecare să dea roade în el în următoarele minute şi toţi să vină la Dumnezeu pentru slava Ta.

Tată ceresc, Tu ai dat făgăduinţa. Aceasta-¡ tot ce ştiu: că Tu ai dat o făgăduinţă, iar eu am făcut cum a fost spus: „Dacă spui acestui munte…” şi îi spun fiecărui diavol de boală şi neputinţă care ţine legată audienţa, care îi leagă pe aceşti oameni, oricărui duh de necredinţă: „Pleacă de la aceşti oameni în Numele lui Isus Hristos!” Noi ştim că este scris, şi ceea ce a fost spus trebuie să se împlinească spre onoarea ş¡ slava lui Dumnezeu, fiindcă o cer în Numele lui Isus Hristos.

Să credeţi, indiferent ce se întâmplă! Acea Sămânţă micuţă, acel Glas a căzut acolo înăuntru. Cei care sunteţi părinţii acestui copil, oricare ar fi starea lui, credeţi că sămânţa lui Dumnezeu a căzut în inima voastră şi va face ca acest copil să fie bine? Ceilalţi, rugaţi-vă unul pentru altul, credeţi că sămânţa lui Dumnezeu a căzut în inimile voastre şi spuneţi: „Boala mea nu mai este.”

Şi deoarece s-a făcut pentru voi rugăciunea cu credinţă, dărâmaţi lucrul acela, iar dacă Satan mai încearcă să se întoarcă, spuneţi: „În biserica aceea spaniolă, în acea zi de duminică, s-a făcut pentru mine rugăciunea cu credinţă şi Dumnezeu a făgăduit că rugăciunea făcută cu credinţă îl va mântui pe cel bolnav şi Dumnezeu îl va însănătoşi. Aceasta trebuie să se întâmple. Dacă credeţi, spuneţi: „Amin.” Dumnezeu să vă binecuvânteze. Acum voi preda serviciul fratelui Jewel Rose. Amin. – Amin –