FAȚA VOPSITĂ A IZABELEI

Mulţumesc, frate. Să ne rugăm stând în picioare.

Tatăl nostru care eşti în ceruri, Îţi mulţumim pentru harul de a fi din nou aici, în seara aceasta şi Îţi suntem recunoscători pentru că i-ai adunat aici pe toţi aceşti oameni.

Tată, ai promis că, dacă vom face aceasta şi ne vom ruga ne vei asculta din ceruri, iar noi ştim că o vei face, pentru că aşa ai făgăduit.

Te rugăm să lucrezi din nou printre noi şi în seara aceasta. Botează-ne cu Duhul Tău cel Sfânt şi ajută-ne să Îţi slăvim Numele prin acest serviciu, deoarece o cerem în Numele lui Hristos. Amin.

Puteţi să vă aşezaţi.

Aproape că adunările sunt prea scurte. La început, Iosif mi-a spus că, după programul meu, voi putea sta aici numai două zile, dar mi-am amânat puţin plecarea în locul următor, aşa că am ajuns la cinci zile. Aşa se face că i-am spus lui Iosif că nu voi mai veni repede la Chicago, deoarece am stat deja prea mult şi mă tem că oamenii se vor sătura de mine.

Eu am auzit pe cineva spunând adesea:

„Dacă ai nevoie de fratele Branham, caută-l la Chicago, dacă nu e acasă, iar dacă nu e nici la Chicago, caută-l la Shreveport, Louisiana, căci îl vei găsi cu siguranţă într-unul din aceste locuri.”

Desigur, la fratele Iosif în Chicago sau la fratele Moore din Shreveport.

Spre sfârşitul verii, am avut o trezire la Shreveport, iar atunci i-am spus fratelui Moore: „Frate, sunt o mulţime de fraţi în Statele estice, în locuri unde nu am fost niciodată şi mă tem că o să se supere din cauza aceasta, de aceea, după ce voi termina adunările acestea de la Shreveport şi Chicago, dacă va fi cu voia Domnului voi pleca şi în alte părţi.”

Cineva mi-a zis aseară, cred că Billy, că nişte fraţi voiau să se întâlnească cu mine ca să afle când am putea avea nişte adunări. Dar nu eu sunt cel care decide adunările sau itinerariile, ci ele sunt stabilite la Shreveport, Louisiana.

Suntem mai mulţi, iar dacă unul hotărăşte într-un fel şi altul are altă părere, atunci trebuie să renunţăm la tot. O, asta doare, după ce ai promis că te duci, dar cuvântul oficial îl are fratele Moore de la Shreveport.

Dacă nu vom pleca în străinătate, chiar după Crăciun vom avea câteva zile libere, până la adunarea pe care o voi avea cu baptiştii, într-o sală de spectacol din Lima, Ohio, între 10-15 ianuarie. Aceasta este tot ce ştiu până acum.

După aceea, cred că urmează câteva adunări în California, la San Francisco, câteva seri în valea San Fernando la spanioli, câteva seri la Phoenix şi apoi înapoi în est.

La sfârşitul lui octombrie şi începutul lui decembrie, după ce mă întorc din Idaho, cred că vom avea câteva adunări în Virginia şi Maryland sau undeva pe acolo. Nu ştiu încă sigur, deoarece domnul Moore nu mi-a spus nimic oficial, dar când voi merge acasă, mă va pune la zi cu toate acestea.

Mi-ar face plăcere să vin la fiecare dintre voi acasă, ca să avem câteva adunări scurte, în trei sau cinci seri, şi să-i vizităm pe fraţi înainte de a face o călătorie prin toată lumea, prin toate oraşele mari din lume. Vom pleca de la est şi ne vom întoarce prin vest.

Vreau să vă spun că am ceva pe inimă. Acum câteva săptămâni ţineam o adunare într-un anumit oraş – mulţi dintre voi ştiu despre aceasta. Acolo era un seminar luteran, iar într-una din adunările ţinute mai înainte, un bărbat îmi spusese că sunt un ghicitor lustruit, din cauza vedeniilor pe care le am.

La câtva timp după ce am plecat de acolo, el mi-a scris şi mi-a spus că spun nişte lucruri îngrozitoare atunci când îi învăţ pe oameni despre Biblie.

Desigur, eu cred că aşa este, dar nu în sensul spus de el.

Printre altele, el îmi scria:

„Am fost surprins să te văd stând în faţa oamenilor şi spunându-le că Satana nu poate să vindece, deoarece noi ştim că el poate vindeca. Astfel, în oraşul de unde sunt eu este un fel de vrăjitoare, iar oamenii bolnavi se duc la ea. Ea îşi smulge păr din cap, le scoate sânge din vene şi îl pune pe acel smoc de păr, iar după aceea se duce la râu şi îl aruncă peste cap. După ce face aceasta, se întoarce. Dacă ceva o face să se întoarcă şi să privească înapoi, boala vine iarăşi peste acei oameni, iar dacă nu, ei sunt vindecaţi.”

El a mai scris: „Domnule Branham, eu am verificat şi cel puţin 20-30% din acei oameni au fost vindecaţi.” Şi cu toate că aveam patruzeci şi şapte de ani, el a adăugat:

„Eşti un băieţaş. Eu predicam încă înainte ca tu să te naşti.”

I-am răspuns la scrisoare, căci el îmi spusese că aş fi un Beelzebul, aşa că i-am scris:

„Mai întâi, vreau să te iert pentru aceasta, frate. Să presupunem că eu am dreptate. Atunci ce-ai făcut, mă înţelegi? Ce ai făcut? L-ai hulit pe Duhul Sfânt: păcat care nu mai poate fi iertat niciodată. Înţelegi?

Isus a spus: „Oricui va vorbi împotriva acestor lucrări, nu i se va ierta nici în veacul acesta, nici în cel viitor.”

Eu te iert pentru aceasta, deoarece cred că nu ai înţelege, şi te iubesc pentru că văd că eşti suficient de interesat de Domnul Isus ca să încerci să mă corectezi acolo unde crezi că greşesc. Eu apreciez mult lucrul acesta, căci doresc să fiu corectat întotdeauna când greşesc.

Din moment ce spui că Satana poate să vindece, am să-ţi arăt în Scriptură locul unde Isus a spus că Satana nu poate vindeca, căci pentru mine asta este totul.

Când fariseii L-au învinuit că face vindecări prin Satana, Isus le-a zis:

„Dacă Satana scoate afară pe Satana, este dezbinat; deci cum poate dăinui împărăţia lui?” (Matei 12.26).

Vedeţi? Aşa i-am zis: „Aceste cuvinte nu lasă nici un loc pentru comentarii, atâta timp cât sunt preocupat de salvarea şi vindecarea oamenilor. În timpul acesta sunt pe pământ o mulţime de oameni care pretind că sunt vindecători divini. Bolnavii se duc la ei, iar aceşti oameni le spun: „O, eu am putere să fac aceasta!” Şi, desigur, oamenii sunt vindecaţi, exact ca şi prin vrăjitoarea de care mi-ai spus, dar nu vrăjitoarea sau vindecătorul divin fac aceasta, ci credinţa oamenilor care cred că se apropie de Dumnezeu prin acei oameni: vrăjitori sau vindecători, iar Dumnezeu ţine seama de credinţă, indiferent de unde vine ea.”

Voi ştiţi că acesta este adevărul.

Fiind cuprins de mai multe întrebări, acest decan de la seminarul luteran mi-a răspuns printr-o altă scrisoare în care-mi spunea că ar vrea să stăm de vorbă.

Eu am acceptat invitaţia lui, aşa că m-am dus la colegiul luteran, apoi acasă la el.

În timp ce stăteam la masă, mi-am zis:

„Desigur, acum va trebui să avem discuţia.”

Imediat după aceea, el mi-a spus: „Frate Branham, eu am fost la adunările tale şi suntem pe deplin convinşi că acolo este Duhul Sfânt.”

„Adevărat, domnule?” i-am răspuns tulburat.

„Noi, ca luterani, suntem în căutarea lui Dumnezeu”, a continuat el. „Vrem să auzim acum din gura ta dacă mai este ceva în plus faţă de faptul că noi L-am primit pe Hristos prin credinţă?”

„Aţi primit voi Duhul Sfânt când aţi crezut?”

„Nu m-am gândit niciodată la aceasta”, a răspuns el.

„Nici baptiştii din zilele lui Pavel nu s-au gândit la aceasta”, am răspuns eu. „Ei credeau, ţipau şi aveau o mare bucurie, dar nu primiseră încă Duhul Sfânt. După ce Pavel  şi-a pus însă mâinile peste ei, L-au primit.”

„Ce trebuie să facem?” m-a întrebat atunci acel bărbat.

„Câţi dintre voi însetează după El?” am întrebat eu.

„Toţi însetăm după El.”

„Duceţi-vă în spate, lângă perete şi îngenuncheaţi.”

Au făcut un şir mare de jur-împrejurul sălii în care luam cina, după care m-am dus şi mi-am pus mâinile peste ei, şi şaptezeci şi doi de oameni au primit Duhul Sfânt. Amin.

Au fost clipe cu adevărat minunate.

Fraţilor, dacă Dumnezeu vrea să facă aceasta în America pentru americanii luterani, înseamnă că vrea s-o facă şi în Africa, în Asia sau oriunde altundeva, pentru luteranii, baptiştii, prezbiterienii, catolicii sau pentru oricine altcineva care flămânzeşte şi însetează după Dumnezeu.

Ce minunat!

Astăzi era un fel de seară de evanghelizare, dar vrem să ne grăbim pe cât posibil. Dacă astăzi vom întârzia, aş vrea să aud mărturiile voastre mâine seară.

Au venit mulţi, frate Iosif? (Fratele Iosif spune: „Nu am avut timp să întreb”).

O, n-ai avut timp! Câţi dintre cei pentru care ne-am rugat aseară simt că Dumnezeu le-a atins trupurile? Să vă văd mâinile.

Acum cei pentru care ne-am rugat aseară. Unu, doi, trei, patru, cinci, şase, şapte, opt, nouă, zece, unsprezece, doisprezece… Da, cam doisprezece pe care îi văd eu.

Desigur, am pus-o şi pe doamna aceea. Au fost cam şaizeci-şaptezeci de oameni.

Poate că ar fi mai bine să continuăm ca de obicei pentru că eu nu pot să fac slujba lui Oral Roberts. Înţelegeţi? Şi nici el nu poate face slujba mea, deoarece Dumnezeu i-a dat fiecăruia dintre noi ceva de făcut.

În ce mă priveşte, eu trebuie să fac slujba pe care  mi-a dat-o Domnul. Nu strigaţi pentru că nu sunteţi în rândul de rugăciune, căci Dumnezeu vrea să vă vindece acolo sunteţi. Desigur, cred că aşa este cel mai bine, deoarece Dumnezeu este plin de îndurare. Da, El e cu adevărat bun şi va asculta dorinţa inimilor voastre, ca atunci când Toma a spus că el nu poate crede până nu-L vede pe Domnul înviat şi nu-L atinge personal.

Vedeţi? Toţi ceilalţi ucenici spuneau: „Noi credem”, dar Toma spunea: „Nu, nu, eu nu pot să cred. Trebuie să am mai mult decât atât. Trebuie să am o dovadă clară. Trebuie să-mi pun mâna în coasta Lui şi abia atunci voi crede.”

Şi pentru că El este un Dumnezeu îndurător, a spus: „Vino, Toma, şi atinge-Mă!”

„O, Domnul meu şi Dumnezeul meu”, a răspuns Toma, „acum ştiu că eşti Tu”.

Şi ce i-a răspuns Domnul? „Toma, pentru că ai văzut, ai crezut. Ferice de cei ce nu au văzut şi au crezut.” (Ioan 20.29).

Vedeţi? Asta este. Tu trebuie să crezi.                                                    

Priviţi ce clipe avea Pavel în biserica din Corint. Fiecare avea ori o vorbă în alte limbi, ori un psalm şi aşa mai departe, ca să arate că ei au Duhul Sfânt. Vedeţi? Şi din cauza aceasta, Pavel a avut o mulţime de probleme cu ei. El n-a avut asemenea probleme nici cu efesenii, nici cu galatenii sau cu oricare alţii. Nu a trebuit să le vorbească niciodată despre aceasta, deoarece ei credeau în Dumnezeu şi primeau, aşa că totul era în ordine.

Dar Dumnezeu este un Dumnezeu bun şi El vă va da ceea ce vreţi. În ce mă priveşte, mie îmi place să-L cred. Vouă nu? Credeţi Cuvântul Lui. Mie îmi place să cred în felul acesta.

Doresc ca Domnul să-Şi reverse binecuvântările Sale peste părtăşia noastră.

Cred că Iosif a anunţat că mâine şi poimâine seară vor fi aici fratele Osborn, fratele Tommy Hicks şi fratele Ogilvie, ca să continue adunările din săptămâna aceasta.

Sunt nişte fraţi buni. Eu îl cunosc bine pe fratele Osborn şi ştiu că este un frate bun. Îl cunosc bine şi pe fratele Tommy Hicks şi am aceeaşi părere şi despre el, dar pe fratele Ogilvie nu-l cunosc prea bine, deoarece l-am văzut numai de vreo două ori. Se pare însă că şi el este un frate cumsecade.

Acesta este motivul pentru care doresc să veniţi în continuare la adunări şi să-i aduceţi şi pe vecinii voştri ca să-i asculte pe aceşti fraţi. Sunt oameni buni, pentru că altfel Dumnezeu nu i-ar folosi în felul acesta.

Eu am plecat din oraşul meu tocmai când era acolo Billy Graham. Am dorit mult să îl întâlnesc, dar nu am putut. El predică acum în Louisville. Familia mea este acolo, iar bisericile noastre sunt închise, deoarece facem tot ce putem ca să-l ajutăm.

Voi ştiţi desigur că 85% din băuturile alcoolice care iau minţile beţivilor de pe stradă, vin de acolo de unde locuiesc eu, din Louisville. Şi fabricile de tutun sunt locaşul Satanei.

Acesta este motivul pentru care doresc ca voi, cei din Chicago, să vă rugaţi ca Dumnezeu să-l umple cu Duhul Sfânt pe evanghelistul Billy Graham, astfel încât să izbucnească o trezire în Louisville. Rugaţi-vă pentru el, căci şi eu fac aceasta tot timpul. Dumnezeu îl foloseşte pe acest bărbat în mod minunat şi eu am auzit că este un frate cumsecade.

Vreau să ne întoarcem acum la Scriptură, la Vechiul Testament, de unde vom citi câteva cuvinte. Este vorba de 2 Împăraţi 9.30:

„Iehu a intrat în Izreel. Izabela auzind lucrul acesta, şi-a uns sprâncenele, şi-a împodobit capul, şi se uita pe fereastră.”

Fie ca Domnul să-Şi adauge binecuvântările la citirea Cuvântului Său.

Ne întoarcem din nou la Vechiul Testament pentru că acesta este întotdeauna o preumbrire a Noului Testament.

În Evrei 11 vedem că toţi credincioşii enumeraţi acolo sunt nişte exemple pentru noi, iar în Evrei 12.1-2 citim:

„Şi noi, dar, fiindcă suntem înconjuraţi cu un nor aşa de mare de martori, să dăm la o parte orice piedică, şi păcatul care ne înfăşoară aşa de lesne, şi să alergăm cu stăruinţă în alergarea care ne stă înainte.

Să ne uităm ţintă la Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre…”, adică la Domnul Isus Hristos.

Privind ce a făcut Dumnezeu cu acei oameni care au luat o anumită atitudine faţă de El, ne dăm seama că dacă vom lua şi noi aceeaşi atitudine, vom primi aceeaşi răsplată ca şi ei. Putem să aşteptăm aceasta pentru că Dumnezeu nu Se schimbă niciodată, ci este Acelaşi, de aceea şi binecuvântările şi pedepsele Lui sunt aceleaşi. Şi Hristos este Acelaşi ieri, azi şi în veci.

Am uitat, dar fraţii mi-au amintit să-l întreb pe Billy dacă a împărţit numere de rugăciune în seara aceasta. Dacă nu a făcut aceasta, va trebui să dăm câteva. Să nu le aruncaţi pe cele vechi. Câţi dintre voi au numere de rugăciune? Ridicaţi mâna. Este bine. Sunt destui ca să facem un rând de rugăciune şi să ne rugăm pentru ei. Vom merge mai departe.

În seara aceasta voi ţine un scurt serviciu de evanghelizare şi apoi ne vom ruga pentru bolnavi.

Izabela este un nume care înfioară pe oricine îl rosteşte. Adevărul este că acest nume era obişnuit, ca oricare altul: ca Marta, Rut, Maria sau oricare altul, dar când îl auzim acum, ne ducem imediat cu gândul la acea femeie care a apucat-o pe o cale greşită.

Îmi dau seama că Izabela nu a fost ceea ce a fost din pricina numelui ei, deoarece nu numele ei a făcut acele lucruri rele, ci purtarea ei. Acesta este adevărul.

Deci, nu numele ei ar trebui să ne înfioare, ci purtarea ei. Dar oamenii spun: „Izabela? O, Doamne!”, pentru ca atunci când vorbesc despre păcatele ei, să spună: „A, nu este nici o problemă! Nu a fost asta…”

Nu numele, ci păcatul ei a făcut din ea ceea ce a fost.

Deci, nu datorită numelui eşti ceea ce eşti, ci caracterul tău te face să fii aşa. Caracterul lucrează şi te face ceea ce eşti.

Întotdeauna am spus: „Lăsaţi-mă să intru în casa unui om!”

Poate că el stă în stradă, mărturiseşte, cântă, strigă, vorbeşte în limbi, dansează în Duhul şi face multe alte lucruri de felul acesta. Totuşi, eu vreau să intru în casa lui, ca să văd acele fete înşirate pe pereţi; să mă uit la revistele pe care le citeşte şi pe care le are puse pe birou; să-l aud dând drumul la radio ca să asculte tot felul de cântece mizerabile, şi abia după aceea voi putea spune ce fel de duh are omul acela.

Cu ce se hrăneşte el? Pe mine nu mă interesează ce face acolo pe stradă, pentru că se hrăneşte cu ceea ce este înăuntru. Aceea este hrana lui. Aşa este.

Nu contează cât de bun se pretinde un om sau cât este de bine văzut, nici ce poziţie socială ocupă. Aceasta nu are nici o importanţă. Uitaţi-vă cu ce se hrăneşte duhul lui, ce muzică ascultă, ce citeşte, la ce se uită şi atunci veţi putea spune din ce e făcut omul acela. Caracterul lui va vorbi întotdeauna pentru el.

Probabil că odată şi Izabela a fost o fetiţă foarte drăguţă, care ţopăia în jurul mamei şi a tatălui ei, ca orice altă fetiţă. Pe atunci desigur că nici tăticul, nici mămica ei nu ştiau că numele ei urma să intre în istorie ca unul dintre cele mai reprezentative exemple de cruzime şi de păcat, unul dintre cele mai mari nume de femei negative din Biblie sau din Istoria de pretutindeni.

Lady Maccabee nici nu se poate compara cu ea. Ea a fost arestată în Oklahoma pentru că conducea o trăsură cu viteză prea mare, trăgând dintr-o ţigară.

Acum 50-60 de ani, dr. Iben a spus îngrozitoarea ei poveste la o adunare a întregii lumi religioase. Această femeie a fost prinsă şi unsă cu smoală. Era atât de decăzută încât nici nu le venea să pună mâna pe ea. Acel bărbat a spus într-un asemenea fel povestea ei, încât toţi cei prezenţi stăteau şi-l ascultau uluiţi.

După ce a terminat povestirea, el a păşit puţin în spate, aşa mic cum era, şi a zis:

„Domnilor care reprezentaţi religia acestei lumi, vreau să vă întreb dacă religia voastră are ceva care să cureţe mâinile doamnei Maccabee?”

În sală s-a făcut linişte, dar dr. Iben a sărit în sus,   şi-a lovit călcâiele, a bătut din palme şi a spus: „Sângele lui Isus Hristos nu numai că îi va curăţa mâinile, dar îi va curăţa şi inima!”

Aşa este. Iată ce înseamnă creştinismul. El îl curăţă pe om, indiferent cât este de stricat. Aşa este.

Pe când era doar fetiţă, micuţa Izabela alerga în jurul casei, ţopăia, se juca, sărea coarda, aşa cum fac toate fetiţele. Habar n-aveau ei cât de mult avea să se schimbe.

Dar ceea ce a schimbat-o a fost educaţia pe care a primit-o acasă, fiindcă era o păgână.

De obicei, oamenii sunt mai târziu conform creşterii pe care o primesc acasă. Aceea îi formează.

Izabela a fost învăţată să-L urască pe Dumnezeu, pe IaHVeH, deoarece dumnezeul ei era Baal. Da, ea a fost învăţată să-L urască pe Dumnezeu şi pe poporul Său, iar această ură din inima ei a făcut-o să fie aşa cum a fost.

Pe de altă parte, nu este de mirare nici cum a fost Ahab, deoarece tatăl lui a fost de la început un răzvrătit împotriva lui Dumnezeu.

Astfel, Ahab era un credincios de margine, căldicel, o piatră de poticnire pentru creştinii din acele zile, un imitator al Împărăţiei lui Dumnezeu, o trestie bătută de vânt încoace şi încolo.

Totuşi, îmi închipui că era un tânăr chipeş, cu părul aranjat – ca băieţii pe care-i vedeţi pe stradă astăzi. El este imaginea bărbatului care cade din cauza femeii.

Aşa este.

Israeliţii trebuiau să se căsătorească cu fete israelite, deoarece nu aveau voie să-şi întemeieze familii mixte. Voi ştiţi că aşa era porunca Domnului.

Noi nu avem voie să facem aceasta nici astăzi. Credincioşii nu au voie să fie la acelaşi jug cu necredincioşii, deoarece lucrul acesta este împotriva Legii lui Dumnezeu, împotriva Bibliei.

Micuţa Izabela a învăţat un lucru acasă la ea: cum să folosească vopselele. Acesta este un obicei al păgânilor, iar creştinii i-au condamnat întotdeauna pe păgâni pentru că îşi vopsesc feţele.

Nădăjduiesc că aceasta va pătrunde adânc în inimile voastre şi vă va da de gândit. Nu vă supăraţi pentru că vă spun aceasta, deoarece vă iubesc şi doresc ca voi să cunoaşteţi adevărul.

Amintiţi-vă că de curând m-am întors din jungla africană, unde am putut vedea că, la orice fel de ocazii, fiecare membru al triburilor păgâne îşi vopseşte faţa şi îşi pune nişte cercei foarte mari.

Triburile sălbatice de indieni păgâni îşi vopsesc feţele când se duc la război, deoarece războiul este felul în care se închină ei la idoli. Atunci se vopsesc.

Vă este ruşine? Înţelegeţi? Este un semn al păgânilor, şi eu pot spune că este un mare rău faptul că a pătruns şi în biserica creştină, nu-i aşa? Sigur că da. Iar motivul pentru care acest obicei păgân a intrat în biserică este că amvonul e slab.

Predicatorului ar trebui să-i fie ruşine pentru că permite aceasta.

Izabela era deci învăţată cu vopselele, aşa că se făcea ca un fluture.

Frate, în felul acesta, ele pot suci minţile multor oameni buni. Aşa este. Le vezi pe stradă cu buzele ca un boboc de trandafir şi cu o grămadă de farduri pe obraji. Dar acestea nu vor putea ascunde niciodată ridurile păcatului. Nici să nu vă treacă prin cap aşa ceva, deoarece Dumnezeu poate vedea prin ele.

Izabela ştia cum să se vopsească, să pară drăguţă, aşa că atunci când Ahab, acest tânăr evreu, a ajuns împărat, ea şi-a fardat ochii şi a început să clipească des. Când a văzut aceasta, inima lui Ahab a început să bată cu putere, deoarece nu-L avea acolo pe Dumnezeu ca să-l înveţe binele şi răul. Este adevărat?

Astfel, ea i-a sucit minţile lui Ahab şi, ca urmare, s-a căsătorit cu ea. El a făcut aceasta spunându-şi: „Ea este cea mai potrivită pentru mine.”

Mulţi bărbaţi au făcut această greşeală. O, ar trebui  s-o vezi după ce se spală, după ce îşi curăţă faţa, căci atunci te-ai răzgândi cu siguranţă. Oricum, adevărul este că bărbaţii n-ar trebui să-şi aleagă soţiile după înfăţişare, ci după caracter.

Dă-mi voie să-ţi spun, băiete. Dacă te însori cu o fată care este vopsită, în câteva zile se va decolora. Chiar dacă este drăguţă, în scurt timp nu va mai fi. Aşteaptă până va avea primul bebeluş, până când îi vor creşte dinţii. Puţin timp după aceea, la ochii ei vor apărea riduri şi va începe să încărunţească, iar într-o dimineaţă când te vei trezi, o să te întrebi de ce te-ai căsătorit.

Aşa este. Eu vorbesc serios, nu spun glume. Nu, domnilor. Acesta este adevărul, pentru că aşez o temelie pentru ceea ce vreau să spun în continuare. Înţelegeţi? Aşa este.

Dar, dacă o iubeşti pentru că vezi în ea ceea ce ai cerut prin rugăciune şi dacă Dumnezeu v-a unit, ea poate să îmbătrânească, poate să fie urâtă şi plină de riduri, căci o vei iubi până în veşnicie şi aceasta pentru că ceea ce a împreunat Dumnezeu nu poate să despartă nimeni. Aşa este. Aşa că, înainte de a face acest pas, întrebaţi-L pe Dumnezeu.

Iată însă că Ahab s-a dus acolo, s-a îndrăgostit de această tânără, s-a căsătorit cu ea şi a adus-o în Israel.

Aţi observat? Ahab s-a dus acolo şi a arătat cât de credincios era. El a făcut compromisuri cu lumea ca s-o poată lua pe această tânără în căsătorie. Acesta este locul în care greşesc mulţi, locul în care calcă dincolo de linie, căci Dumnezeu are o linie de despărţire.

Un bătrân predicator metodist, un prieten de-al meu, fratele Kelly, obişnuia să cânte:

„Am lăsat barierele, am lăsat barierele

 Şi am făcut compromis cu păcatul.

 Am lăsat barierele,

 Oile au ieşit, dar cum au intrat caprele?”

Vedeţi? Voi aţi lăsat barierele deoparte. Acesta este necazul. Aţi făcut compromis cu păcatul. Aţi lăsat barierele şi astfel caprele au putut să intre înăuntru.

Cu ani în urmă, John Smith era atât de bătrân că nu putea să stea la amvon mai mult de două ore, şi asta fără microfon. El spunea – ceea ce este într-adevăr metodism – „Numai gândul că fiicele noastre metodiste poartă bijuterii pe mâini…” O, Doamne!

Ce-ar face el acum, dacă le-ar vedea cu pantaloni scurţi? Vedeţi? Ce-ar zice el despre metodişti, baptişti şi penticostali? Toţi sunt la fel.

Dorinţa mea este să vă arăt de unde pornesc toate acestea, care le este temelia, şi atunci veţi înţelege de ce sunt atât de înverşunat împotriva lor. Nu împotriva voastră, ci împotriva lucrurilor prin care Diavolul vă face să vă comportaţi aşa.

Să nu vă gândiţi că este aşa pentru că eu am spus aceasta, pentru că dacă mergeţi şi vă spălaţi pe faţă numai pentru că am spus eu aceasta, sunteţi încă greşite. Puneţi-vă pe genunchi, rugaţi-vă şi lăsaţi-L pe Dumnezeu să intre în inima voastră şi apoi vă veţi spăla oricum. Eu sunt sigur de aceasta. Dar, cât timp duhul acela are stăpânire asupra voastră, mă veţi contrazice şi veţi spune: „Nu este chiar aşa!” sau veţi spune altceva de felul acesta. Veţi clătina din cap în semn că nu sunteţi de acord, fără să vedeţi că sunteţi orbi.

Aceasta nu vă va folosi însă la nimic, căci, dacă Duhul Sfânt este în mine, aţi face bine să vă puneţi în rânduială înainte de a ajunge la judecată. Aşa este.

Nu-l lăsaţi pe păstorul vostru să vă spună altceva, pentru că aceasta este „Aşa vorbeşte Domnul!” din Cuvântul lui Dumnezeu.

Vedem apoi că Izabela şi-a împodobit capul (s-a tuns şi şi-a ondulat părul), ceea ce este o urâciune. O femeie care îşi taie părul aduce ruşine asupra bărbatului ei. Aşa spune Biblia.

Dacă o femeie îşi necinsteşte bărbatul, trebuie să fie părăsită şi îndepărtată. După Biblie, acesta este semnul că ea iubeşte pe altcineva, deoarece, tăindu-şi părul îşi necinsteşte bărbatul.

Ştiţi că aşa spune Biblia? Câţi dintre voi ştiu aceasta? Ridicaţi mâna toţi cei care ştiţi că aşa spune Biblia.

Şi atunci de ce faceţi lucrul acesta? Nu înţeleg. De ce o faceţi? Probabil pentru că păstorul vostru nu v-a spus niciodată altceva.

Adevărul este că noi avem nevoie de evanghelişti de modă veche, neînduplecaţi, care ştiu să sfarme toate aceste lucruri rele. Aşa este.

Nu este de mirare că nu putem avea nici o trezire. Dumnezeu poate să trimită într-un oraş daruri, minuni şi semne, căci oamenii nu sunt mişcaţi deloc. Nu-i de mirare: ei sunt înconjuraţi de păcat. Acesta este motivul pentru care noi toţi trebuie să lucrăm împreună, să facem curăţenie, să întărim biserica, să alergăm aşa cum trebuie, căci numai atunci Dumnezeu va veni între noi şi va face semne şi minuni. Voi ştiţi că aşa este; ştiţi, de asemenea, că nu spun aceasta ca să vă jignesc, ci pentru că vă iubesc. La judecată va trebui să stau în faţa fiecărui om de aici şi să dau socoteală pentru ceea ce-am spus.

Eu mi-am făcut datoria, aşa că, de acum înainte totul depinde de voi. Rugaţi-vă pentru aceasta şi vedeţi ce vă va spune Dumnezeu. Eu cred că dacă Duhul Sfânt vine peste voi, iar voi păstraţi acelaşi duh, nu vă veţi schimba deloc, ci veţi continua să faceţi aceleaşi lucruri vechi. Scoateţi însă afară acel duh vechi şi lăsaţi-L pe Duhul Sfânt să intre, căci atunci veţi vedea cât de repede se schimbă totul! Da, o veţi vedea cu siguranţă.

Izabela s-a dus, a bătut cu pantoful cu toc, pe care-l avea, în pământ şi a spus: „Ahab, am să fac lucrul acesta!”

O, acesta este un început rău pentru că bărbatul este capul femeii, al familiei. Adevărul este că peste tot este aşa, numai în Statele Unite nu. Aici femeia este capul familiei, deoarece America este ţara femeilor. Da, femeia este dumnezeul Americii.

Eu vă spun acum că, înainte de venirea Domnului, se va ridica în Statele Unite o femeie foarte puternică, deoarece aceasta este ţara femeilor. Totul a început de la Hollywood, iată cum vine.

Acum putem vedea venind pe stradă un bărbat însoţit de o tânără „Izabela” care pufăie dintr-o ţigară. Ea îi spune ceva, apoi dispare după o uşă. Aşa este. O putem vedea seara cu nişte unghii roşii ce seamănă cu ghearele vulturilor care tocmai şi-au sfâşiat prada şi nu vrea să spele vasele pentru că se teme că i se duce oja.

Da, în timp ce bietul bărbat spală vasele şi le freacă bine, ea stă şi trage din ţigară. Tot el are grijă de copil şi face toate celelalte lucruri. O, este îngrozitor, nu-i aşa? Ştiu că vi se pare că este absurd, dar aceasta este Biblia şi acesta este Adevărul. Chiar aşa este.

Cum aţi putea mânca o prăjitură făcută de o femeie cu asemenea unghii? Eu n-aş putea. Vă spun sincer că mi    s-ar întoarce stomacul pe dos. Acesta este adevărul.

O, voi, bărbaţi slăbănogi, mi-e ruşine pentru voi ca fraţi creştini. Dacă vă lăsaţi soţiile să facă aceste lucruri, arătaţi din ce sunteţi făcuţi. Aşa este.

Şi voi, femeilor, ar trebui să spuneţi „Amin” după ce vă ceartă, pentru că ei sunt conducătorii voştri. Aşa este. Dacă vă lasă să faceţi ce vreţi, sunt vinovaţi, iar Dumnezeu îi va trage la răspundere pentru aceasta.

Domnul să aibă milă de tine, dacă nu eşti suficient de bărbat ca să te ridici şi să-ţi pui casa în rânduială! Da, şi aceasta pentru că Biblia spune clar în Geneza 3.16:

„El va stăpâni peste tine.”

Adevărul este că ea nu este preşul din faţa uşii, ci este iubita ta (înţelegeţi?), dar tu trebuie să stai jos şi să vorbeşti cu ea, să-i explici, să citiţi Biblia şi să vă rugaţi împreună, căci dacă veţi face aceasta, nu vor mai exista în biserică aceste lucruri neplăcute. Aşa este.

Într-o zi, Izabela l-a găsit pe bărbatul ei supărat pentru că cineva nu voia să încalce tradiţia şi legile lui Dumnezeu, ca să îi dea lui moşia, deoarece legea spunea că fiecare om din Israel trebuia să-şi păstreze moştenirea. Este vorba de Nabot.

Noi ştim din Biblie că acest bărbat nu a vrut să-i dea lui Ahab moştenirea sa, iar acesta s-a întors acasă trist şi mânios.

Izabela, fluturele, a venit la el, i-a aşezat capul în poală şi l-a întrebat cu voce mieroasă: „Ce este cu tine, dragul meu?”, la care Ahab a răspuns: „O, Nabot nu vrea să îmi dea via lui.”

Auzind aceasta, ea i-a răspuns: „Nu-ţi face griji, căci am să ţi-o dau eu. Cine conduce împărăţia în realitate?”

Vedeţi, aceasta mă duce cu gândul la barierele denominaţionale. Înţelegeţi? „Ţi-o dau eu. Lasă-mă să procedez aşa cum ştiu eu şi ţi-o voi da.”

Spunând aceasta, ea a bătut din picior, apoi s-a dus şi a găsit nişte oameni de nimic care au depus mărturie mincinoasă împotriva lui Nabot, aşa că a fost împroşcat cu pietre şi ucis.

Dar nu uitaţi un lucru! Întotdeauna când pătrund asemenea păcate printre oameni, Dumnezeu are pe cineva care să păşească în faţă şi să vorbească Adevărul. Amin. Da, domnilor.

Şi în vremea aceea, El avea un tişbit numit Ilie, care s-a dus imediat la aceşti oameni făcători de rele şi le-a spus:

„Dumnezeu vă va cere socoteală pentru această faptă mârşavă!”

Aşa este. Nu contează cât devin de stricaţi oamenii, Dumnezeu are undeva un martor care va vorbi împotriva lor. Aceasta este.

Da, El poate face chiar şi din aceste pietre copiii lui Avraam, aşa că întotdeauna va avea pe cineva prin care să vorbească.

Probabil că Izabela s-a dus la acei proroci, iar ei au luat apă şi au plecat.

Bătrânul Ilie a stat însă acolo şi le-a spus: „Dumnezeu vă va face să plătiţi pentru fapta voastră!” El le spunea adevărul: ce era bine şi ce era pe dos în viaţa lor, ceea ce a făcut ca Izabela să-l urască de moarte.

O, frate, du-te şi spune-le oamenilor adevărul şi vei vedea că aproape întotdeauna ei te vor urî în loc să se pocăiască. Voi ar trebui să vă pocăiţi şi să-I mulţumiţi lui Dumnezeu pentru că ştiţi care este adevărul. Aşa este.

Dar Izabela îl ura pe profet.

Ea pusese să se depună mărturie mincinoasă împotriva lui Nabot, aşa că fusese omorât cu pietre. Omul a murit acolo în stradă, iar ea şi-a zis liniştită: „Nimeni nu va şti nimic despre aceasta, aşa că nu va fi nici o problemă. Doi trimişi ai mei s-au dus şi l-au învinuit că L-a blestemat pe Dumnezeu şi pe împărat”, deşi, în realitate omul era complet nevinovat. Iar ei l-au ucis cu pietre.

Şi Izabela se gândea: „Totul va fi în ordine!”

Dar eu vă spun ceva! Pe cât de sigur ştiţi că păcatul şi răutatea stau culcate lângă uşă, să ştiţi şi că există un Dumnezeu al cerurilor, care cunoaşte totul, toate lucrurile. Ţineţi minte aceasta: El cunoaşte toate lucrurile.

Când ei au făcut această faptă murdară, Dumnezeu   i-a vorbit lui Ilie şi i-a zis:

„Du-te la Ahab şi spune-i: „Aşa vorbeşte Domnul…!” Amin. Îmi place atât de mult aceasta! O, Doamne!

Cuvântul spune: „Unde s-a înmulţit păcatul, acolo harul s-a înmulţit şi mai mult!” (Romani 5.20). Acesta este adevărul.

Dumnezeu avea acolo pe cineva care-L reprezenta: pe Ilie. Şi acesta s-a dus şi s-a întâlnit pe drum cu Ahab, care mergea să-Şi ia în stăpânire via.

Ei îl omorâseră pe Nabot pentru că făcuse exact ceea ce spusese Dumnezeu. Moştenirea trebuia să rămână familiei lui din generaţie în generaţie, iar dacă o pierdea în vreun fel, ea trebuia să fie răscumpărată de către ruda cea mai apropiată.

Citiţi Rut şi legile dreptului de răscumpărare şi veţi vedea că acesta este adevărul.

Izabela l-a ucis pe Nabot în numele lui Ahab, care trebuia să ştie mai bine cum stau lucrurile, deoarece Cuvântul era înaintea lui şi la fel profetul. Cu toate acestea, el a preferat să ia via cu forţa ca să-şi facă din ea o grădină frumoasă, în apropierea palatului.

Ilie s-a întâlnit însă cu el pe drum şi i-a spus:

„Nu eşti tu un ucigaş şi un hoţ? Chiar în locul unde au lins câinii sângele lui Nabot, vor linge câinii şi sângele tău!” (1 Împăraţi 21.19).

Frate, Dumnezeu ştie totul.

Apoi, profetul a continuat: „Câinii vor mânca în ogorul lui Izreel carnea Izabelei: şi hoitul Izabelei va fi ca gunoiul pe faţa ogoarelor; în ogorul lui Izreel, aşa încât nu se va mai putea zice: „Aceasta este Izabela!” (v. 23).

Femeie, n-ai vrea să ajungi aşa, este adevărat? N-a mai rămas nimic care să amintească de ea, aşa că atunci când vedeţi lucrurile care se petrec în jurul vostru, amintiţi-vă că Dumnezeu a făcut hrană pentru câini din singura femeie din Biblie care a făcut faptele descrise de Cuvânt. Aşa este, de aceea, atunci când vedeţi o femeie care face aceleaşi lucruri, spuneţi: „Uite nişte hrană pentru câini.”

Înţelegeţi? Aceasta a făcut Dumnezeu cu ea. A hrănit câinii. Da, El hrăneşte câinii cu astfel de femei, aşa că ţineţi-vă departe de aceasta. Spălaţi-vă! Puneţi-vă în rânduială cu Dumnezeu!

Noi avem nevoie să răscolim, să facem o curăţenie de modă veche, să scoatem din ogor toate aceste buruieni, astfel ca grâul să poată creşte, fiindcă vine Isus!

De aceasta avem nevoie: să ne întoarcem la calea cea veche, pentru că numai atunci Dumnezeu va veni în mijlocul nostru. Câtă vreme mai sunteţi amestecaţi cu lumea, El nu va putea face nimic.

Uneori vă întrebaţi de ce se întâmplă toate aceste lucruri. Uitaţi-vă în jurul vostru, apoi rugaţi-vă lui Dumnezeu să îndepărteze păcatul.

Fiţi atenţi! Voi ştiţi că lucrurile au mers din ce în ce în mai rău, iar Ilie era singur sus în munţi. Iată însă că, într-o zi, Dumnezeu i s-a arătat într-o vedenie şi i-a spus: „Du-te şi spune-i lui Ahab că nu voi trimite ploaie sau rouă, decât la cuvântul tău.”

Fraţilor, un om al lui Dumnezeu va urma întotdeauna Cuvântul adevărat al lui Dumnezeu.

Izabela l-a ameninţat cu tot felul de lucruri.

Poate îmi veţi spune: „Frate Branham, aşteaptă puţin înainte de a termina cu Izabela. Poate că femeia aceasta nu a cunoscut adevărul, deoarece era păgână din naştere. Poate că nu a avut de ales.”

O, ba da, a putut să aleagă, deoarece a avut şi ea un păstor: pe Ilie, care nu s-a temut niciodată să-i spună adevărul.

Dumnezeu Îşi arată întotdeauna Lumina, dar Izabela a refuzat să umble în această Lumină. Acesta este adevărul. Ea nu a vrut să-l asculte pe Ilie, păstorul ei, ci a preferat să aibă alţi păstori, care erau oameni nedemni şi superficiali. Izabela îl ura pe Ilie, deoarece religia evreilor era prea dreaptă pentru ea.

Acesta este necazul şi astăzi. Oamenii vor să se comporte ca cei din lume, să vorbească la fel ca cei din lume, să se îmbrace ca cei din lume, să facă biserica identică cu lumea, deoarece creştinismul, religia Duhului Sfânt, este prea dreaptă pentru ei. Acesta este adevărul.

Motivul pentru care îi numeşti pe alţii „holly-rollers” şi spui că nu sunt în toate minţile este că această cale este prea dreaptă ca să poţi merge pe ea. Aceasta este problema. Iar unii dintre voi, care trăiau aşa, se întorc.

Este ca atunci când mama îmi dădea ulei de ricin. Nici nu-mi vine să mă mai gândesc la acele zile. Mi-l dădea şi-mi spunea: „Dacă nu-ţi provoacă greaţă, nu te va ajuta la nimic.”

Probabil că şi aici este la fel. Dacă ai simţi greaţă pentru tine însuţi, poate că asta ţi-ar produce poftă de mâncare, astfel încât să te poţi hrăni cu adevărat din Cuvântul lui Dumnezeu.

Ei au fost foarte surprinşi că Ilie a coborât din munţi, a intrat în palat trecând pe lângă toate gărzile, a întins mâna spre Ahab şi i-a zis:

„Nu va cădea nici ploaie şi nici rouă din cer decât la cuvântul meu!”

O, Dumnezeu îi vorbise, iar el stătea pe Cuvântul lui Dumnezeu, de aceea nu se temea de nimeni.

Să nu vă temeţi niciodată. Mica nu s-a temut, deoarece şi el stătea pe Cuvântul lui Dumnezeu.

Nimeni nu se teme atunci când are Cuvântul şi o vedenie de la Dumnezeu, care lucrează împreună cu Cuvântul. Acesta este motivul pentru care Mica a putut să-şi ridice glasul şi să vorbească împotriva acelor proroci, spunându-le că sunt greşiţi şi că aveau în ei duhul Diavolului. Ei erau admiraţi de oameni, dar cuvintele lor erau împotriva Cuvântului, iar Dumnezeu a dat vedenia adevărată prorocului adevărat.

Vedenia adevărată de astăzi este botezul cu Duhul Sfânt, iar profetul adevărat este Duhul Sfânt Însuşi. El este Acela care vine şi ne pune în ordine cu Cuvântul. Şi fiţi atenţi! Biserica nu este condusă de nici un episcop sau arhiepiscop, ci de Duhul Sfânt. Amin.

Imaginaţi-vi-l pe împăratul Ahab stând şi uitându-se la Ilie. Probabil că acesta era zdrenţos, cu părul şi barba în dezordine, învelit într-o piele de oaie, iar Biblia spune că era acoperit de păr. Îmi imaginez ce privelişte oferea el acolo, în curtea împăratului. Dar, ameninţând cu degetul, a spus:

„Nu va cădea nici ploaie şi nici rouă decât la cuvântul meu!” Amin. El Îl avea pe „Aşa vorbeşte Domnul!”, iar după ce a spus aceste cuvinte, s-a întors şi a plecat în pustie.

O, parcă-l aud pe Ahab râzând şi spunând după plecarea lui Ilie: „Ha, ha, ha! Ce mi-a zis bătrânul smintit! Aţi mai auzit vreodată aşa ceva? Ha, ha, ha! Noi avem aici preoţii noştri care ştiu toate lucrurile, aşa că nu avem nici un motiv de îngrijorare. Este doar un babalâc de modă veche şi nu merită luat în seamă!”

Dar Ilie Îl avea pe „Aşa vorbeşte Domnul!” Da, domnilor, iar după ce a vestit acele lucruri, s-a întors în pustie.

Unii dintre ei spuneau: „Ia uitaţi-vă la el pe unde o ia!” în timp ce alţii ziceau: „O, nu-l luaţi în seamă!”

Dar Ilie s-a dus lângă pârâul Cherit şi a stat jos, iar Domnul i-a spus: „Du-te acolo sus şi Eu Mă voi îngriji de tine cât timp vei fi acolo.”

Îmi place mult aceasta. Ascultă de Domnul şi El va avea grijă de tine. Tu ascultă de „Aşa vorbeşte Domnul!” şi El se va îngriji de tine.

Astfel, Ilie s-a dus şi s-a aşezat acolo, pe deplin încredinţat că nu va ploua. Şi voi ştiţi desigur că a început o lungă secetă, aşa că toate izvoarele din ţară au secat, iar ei îl credeau un babalâc nebun. Da, ei socoteau că este ieşit din minţi pentru că era un predicator de modă veche şi spunea tot ce-I poruncea Domnul. Cu toate acestea, el era păstorul lui Israel din acele zile, păstorul ales de Dumnezeu – Ilie Tişbitul.

Dar ei n-au vrut să ia aminte la cuvintele lui, ci au spus că a luat-o razna. Ilie a procedat conform voii lui Dumnezeu şi s-a dus sus, la pârâu. Toţi ceilalţi rămăseseră în vale, unde toate izvoarele au început să sece şi mureau de sete.

În acest timp, Ilie era acolo sus şi bea apă de câte ori voia, pentru că el Îl avea pe „Aşa vorbeşte Domnul!”

Da, Ilie stătea acolo sus şi bea din apa duhovnicească oricând voia, în timp ce toate apele din ţară secaseră.

Eu cred că motivul pentru care avem atâtea necazuri este că şi apa din ţara noastră a secat: apele din ţara noastră creştină. Ce s-a întâmplat? Cu mult timp în urmă, noi aveam adunări de modă veche, unde oamenii nu aveau linişte, ci plângeau, cădeau cu faţa la pământ şi se rugau toată noaptea, aducându-şi şi copiii în Împărăţia lui Dumnezeu.

Dar astăzi, ei au dădace.

Înainte era o ruşine ca femeia să fumeze, dar astăzi fumează toţi împreună. Era o ruşine ca o femeie să folosească aceste vopsele, dar astăzi toate sunt la fel, aşa că nu mai poţi spune care este creştină şi care nu. Acesta este necazul. Sunteţi în deşert. Acesta este motivul pentru care aveţi tot mereu neînţelegeri în biserică.

Luaţi ce plantă vreţi şi plantaţi-o în deşert, acolo unde nu este apă, şi veţi vedea cum îi cresc spini. Luaţi apoi aceeaşi plantă şi puneţi-o într-un loc unde este apă din belşug şi veţi vedea că ea se va face catifelată.

De ce este aşa? Din cauza secetei.

Aceasta este problema cu bisericile de astăzi. Oamenii se agită şi spun: „Slavă lui Dumnezeu, eu sunt baptist. Aleluia!”

„Eu sunt prezbiterian. O, noi ne-am ales cei mai buni păstori, de aceea nu avem nevoie de teologia voastră învechită referitoare la Duhul Sfânt!”

Sau: „Eu aparţin de „Adunarea lui Dumnezeu” şi suntem la fel de mulţi ca ceilalţi.”

Sau: „Eu aparţin Uniuni…”

Sau: „Eu aparţin de cutare sau de cutare.”

O, vi se văd spinii! Izvorul vostru este secat. Acesta este necazul. Apa vi s-a oprit, aşa că nu mai sunteţi ca acum câţiva ani. Din cauza aceasta în biserică nu mai sunt prezente minunile, nici dragostea frăţească şi părtăşia. Ce   s-a întâmplat? Izvorul biruinţei care vă conducea în grădina slavei a secat.

Cum s-a ajuns aici? Prin păcat. El a pătruns în biserică, a pătruns în voi şi din cauza lipsei de putere de la amvon, izvoarele au secat. Aşa este. Amin. Acesta este adevărul.

Probabil că par groaznic de necioplit, dar acesta este adevărul.  Ce va fi cu voi peste zece ani dacă nu vă opriţi, dacă nu veţi avea din nou adunări de rugăciune de modă veche şi nu vă întoarceţi la Dumnezeu,?

O, mai bine s-ar ridica cineva să predice despre aceste lucruri rele şi să le scoată afară din biserică, căci ele sunt ca un cancer care roade până la os. Scoateţi-l afară! Trimiteţi evanghelişti care să stea pe Cuvânt şi care să predice Cuvântul, când vedeţi ce se întâmplă, apoi lăsaţi lucrurile să meargă înainte.

Într-o zi, am văzut un grup de femei penticostale care aveau o adunare de rugăciune. Ele strigau şi vorbeau în limbi, îmbrăcate în pantaloni scurţi şi cu ţigara în gură. O, Dumnezeu să aibă milă! Sărmani păcătoşi rătăciţi… Să nu credeţi că-i judec, dar Cuvântul spune: „După roadele lor îi veţi cunoaşte.” (Matei 7.20).

Puteţi înţelege că aceasta este demenţă? Vă puteţi da seama că Biblia vorbeşte de o singură situaţie când un om  şi-a scos hainele de pe el, iar acela era stăpânit de draci?

Vă daţi seama ce numiţi voi civilizaţie? Toate aceste lucruri care au loc astăzi, aceste petreceri rock and roll la care mergeţi cu toţii, unde Presley şi ceilalţi ca el cântă ca nişte nebuni, până când femeile îşi scot lenjeria de corp şi o aruncă pe scenă pentru a primi autografe, iar după aceea zeci de oameni ajung la azilul de nebuni. Programele noastre radio sunt pline de acea murdărie. Şi aceasta numiţi voi civilizaţie? Acesta este Diavolul care urlă ca un leu.

Şi ei aduc toate aceste lucruri în biserică. Sunt aceleaşi sunete sumbre ca la hotentoţii sălbatici din Africa. Eu i-am văzut pe acei păgâni cu feţele vopsite, am văzut tinerele femei care dansau goale, am văzut cum săvârşeau raporturi sexuale fără să se ruşineze că sunt văzuţi de cineva şi toate celelalte, iar America, cea care a atins culmea civilizaţiei, se întoarce acum la păgânism, la vopsele, la rock and roll, la dansuri în pielea goală etc., şi, cu toate acestea, oamenii spun că sunt membrii unei biserici. O, Doamne!

Ceva de genul acesta s-a întâmplat nu demult în Canada, iar rezultatul acelor spectacole a fost că vreo zece tineri au fost internaţi în spitalul de nebuni. Vedeţi?

Mai bine v-aţi întoarce la Hristos şi aţi sta de partea Evangheliei de modă veche, căci Ea este aceea care stabileşte hotarul între bine şi rău.

Ilie stătea acolo sus, pe munte, iar ei spuneau că este nebun şi că nu ştie despre ce vorbeşte.

Cu toate acestea, ei erau jos şi nu aveau ce să mai mănânce, deoarece grâul s-a uscat din cauza secetei. O, ei nu mai aveau ce să facă decât să-şi muşte limba. Dar, cu toate acestea, continuau să spună că el este un nebun, deşi, în realitate, el stătea acolo sus şi făcea în totul voia lui Dumnezeu. Da, el stătea lângă izvorul unde-l trimisese Domnul, iar corbii îi aduceau mâncare. Ei erau slujitorii lui. De fiecare dată când îi era foame, venea câte un corb şi-i aducea de mâncare, aşa că el mânca, stătea lângă izvor şi bea apă, iar după aceea Îl lăuda pe Dumnezeu.

O, cât e de minunat! Pentru mine, aceasta înseamnă a trăi în lux. N-aţi vrea să fi fost în locul lui? Desigur. El ştia că împlineşte voia lui Dumnezeu şi asta era totul.

Cineva mi-a zis odată: „Frate Branham, tu chiar crezi că acei corbi îi aduceau carne şi pâine lui Ilie?”

„Desigur, domnule”, am răspuns eu.

„De unde ştii aceasta?”

„Foarte simplu, pentru că aşa spune Biblia”, am răspuns eu.

„Ascultă”, a continuat el, „aş vrea să-ţi pun o întrebare: De unde aveau ei mâncare?”

„Nu ştiu”, am răspuns eu. „Eu ştiu un singur lucru: că îi aduceau mâncare şi că el avea ce să mănânce.”

Această întrebare este la fel ca aceea pe care mi-a pus-o altcineva, care m-a întrebat ce mă face să strig şi să mă comport aşa.

Este Duhul Sfânt. Eu nu pot să spun de unde vine, dar ştiu că vine şi Îl primesc cu bucurie. Este singurul lucru pe care pot să îl fac. Dumnezeu L-a trimis, iar eu Îl iubesc. Amin.

Ce importanţă au aceste lucruri cât timp faci voia lui Dumnezeu? Pe mine nu mă interesează de unde vine; cât timp Domnul mi-L trimite, totul este în ordine. Amin. Eu trebuie să fac un singur lucru: să-L primesc, şi vă spun sincer că nu mă interesează ce părere are lumea despre aceasta.

În ce vă priveşte, n-aveţi decât să mergeţi înainte cum vreţi! Muşcaţi-vă limbile, staţi lângă acele ape secate, fără nici un „Amin” în biserică, vopsiţi-vă unghiile, în timp ce predicatorul îşi spune mesajul de 10 cenţi, vă bate cu mâna pe umăr şi vă asigură că totul este în ordine. O, dar voi vă îndreptaţi spre judecată. Acesta este adevărul, şi eu nu mă refer la prezbiterieni, ci la penticostali.

Sunt cam aspru, nu-i aşa? Acesta este însă adevărul. Da, domnilor.

Voi aveţi nevoie de mai mulţi bărbaţi ca Ioan Botezătorul, care a păşit în faţa păcatului, plin de Duhul Sfânt, şi a spus:

„Nu-ţi este îngăduit s-o ai de nevastă!” (Matei 14.4). Aşa este. Amin.

Aşa ne cere Biblia: să tăiem răul de la rădăcină: „Securea a şi fost înfiptă în rădăcina pomilor…” (Matei 3.10).

Aşa este. Trebuie să-l tăiem. Da, noi avem nevoie de tăierea împrejur.

„Tăiere împrejur” înseamnă să tai carnea care este în plus. De această tăiere împrejur au nevoie în seara aceasta şi bisericile Duhului Sfânt: să li se taie toată carnea care este în plus şi toate părerile greşite. Chiar aşa. Înapoi la calea cea veche!

Ilie a stat acolo trei ani, în fiecare zi şi în fiecare noapte simţindu-se minunat sub ungerea Domnului. De fiecare dată venea un corb, cobora la el, îi aducea hrană, iar el mânca, apoi se ridica şi Îl lăuda pe Domnul; se ducea să bea apă şi din nou striga de bucurie, şi tot aşa. Ce minunat!

Curând ei au început să se gândească: „Oare ce s-a întâmplat cu acel holly-roller? S-ar părea că totuşi a avut dreptate.” Şi atunci au pornit să-l caute. Au colindat fiecare colţişor din ţară, încercând să-l găsească, dar totul a fost zadarnic. Ilie era de negăsit.

Dar, într-o zi, Domnul i-a zis: „Ilie, vreau să te duci jos, la Ahab!” Şi el a coborât jos de pe munte. Când l-a văzut, Ahab i-a zis: „O, iată-te! Deci tu erai? Tu eşti acela care nenoroceşte pe Israel?”

Ştiţi ce a răspuns Ilie? „Nu, nu eu îl nenorocesc pe Israel, ci tu şi Izabela ta!” Chiar aşa. „Tu ai adus aceste lucruri stricate în Israel şi L-ai mâniat pe Domnul! Tu eşti pricina necazului în care a ajuns poporul!”

Aşa sunt oamenii şi astăzi. Ei spun: „O, fac atâta gălăgie; fac asta şi cealaltă…” Vedeţi care este necazul cu ei? Ascultaţi-mă însă! Nu doctorul aduce suferinţa, ci boala; păcatul, care a făcut ca toate binecuvântările din biserică să sece. Cauza este nu că nu aţi avea păstori buni, nici că n-aţi avea biserici frumoase, ori atâtea altele, căci nu vă lipseşte nimic din toate acestea, dar păcatul este acela care vă împiedică să primiţi lucrurile care vi se cuvin. Păcatul este acela care împiedică tot timpul biserica să ajungă în starea care s-o facă vrednică de răpire. Păcatul, nu clădirea, nu biserica, ci păcatul care este în biserică.

Şi Ilie a adăugat: „Cheamă-i aici, pe muntele Carmel, şi vom vedea cine este adevăratul Dumnezeu. Dumnezeul care va răspunde prin foc, acela să fie adevăratul Dumnezeu.”

O, sunt atât de fericit pentru că ştiu că noi avem şi acum acelaşi Dumnezeu care răspunde! Da, şi astăzi Dumnezeu merge ca Dumnezeu; vindecă şi mântuieşte ca Dumnezeu şi curăţă ca Dumnezeu. Amin. El este şi astăzi acelaşi Dumnezeu.

Este dovedit deja faptul că Dumnezeu vine şi astăzi printre oameni. Dumnezeu este în biserica Sa, încercând s-o cureţe şi să scoată afară tot aluatul vechi. Pentru aceasta, El trimite mesageri, semne, minuni şi toate celelalte lucruri, încercând să le dovedească oamenilor că îi iubeşte şi că vrea să-i cureţe.

Aruncaţi afară toate aceste lucruri! Încetaţi să lipsiţi de la rugăciune miercuri seara ca să rămâneţi în faţa televizorului să vedeţi o tâmpenie cu o femeie de la Hollywood, căsătorită de patru sau cinci ori şi cu un bărbat care a umblat cu jumătate din femeile de pe coasta de vest, sau: „Cine o iubeşte pe Lucy” şi aşa mai departe.

Dacă voi, creştini, rămâneţi acasă pentru a vedea asemenea lucruri, în loc să veniţi la casa Domnului, aceasta arată ce duh este în voi. Amin.

Am acasă aceste lucruri din dosarele FBI; orice predicator le poate obţine dacă vrea. O, dacă aţi şti cât sunt de stricaţi aceia pe care vi-i luaţi ca exemple astfel încât vă îmbrăcaţi ca ei, vă comportaţi ca ei, vorbiţi ca ei.

Frate, citeşte Biblia, vorbeşte ca un creştin; poartă-te ca un creştin; trăieşte ca un creştin, căci de aceasta avem noi nevoie. Amin.

Nu vopselele sunt de vină, nici foarfecele care vă taie părul, ci duhul care este în voi şi care vă împinge să faceţi aceste lucruri. Asta este.

Fabricile de farduri ar fi putut să producă orice cantitate, căci dacă ai fi fost o creştină adevărată, nu te-ai fi atins niciodată de aşa ceva. Vreau să spun că dacă ai fi fost botezată cu Duhul Sfânt şi dacă ai fi trăit aşa cum trebuie, iar păstorul ţi-ar fi predicat adevărul despre aceste lucruri, atunci nici măcar nu ţi-ar fi păsat de ele.

O pereche de pantofi cu şireturi, cum se fabricau mai demult, aveau mai multă piele decât zece perechi de acuma, pentru care plătiţi 25 de dolari. Astăzi nu se mai vând acei pantofi de modă veche pentru că nu-i mai vreţi, şi aceasta pentru că aţi văzut că Martha Susianna poartă altfel de pantofi.

Vedeţi? Dorinţa voastră este să vă îmbrăcaţi ca ea, de aceea nu mai vreţi acele rochii ce atârnă libere, ci le vreţi pe acelea care parcă au fost turnate pe voi. Da, şi faceţi toate acestea pentru că aţi văzut-o pe Susie la televizor şi prin reviste sau aţi auzit vorbindu-se despre ea la radio.

Nu uitaţi însă că cel ce aduce aceste lucruri este Diavolul. Copiii au ajuns să bea bere Ortel, 92 şi Schlitz. Oh, totul este o minciună, căci tinerii şi tinerele care beau aşa ceva ajung nişte nenorociţi cu ochii ca ai liliecilor. Acesta este Diavolul care se foloseşte de alcool pentru a umple spitalele de nebuni. El este acela care umple şi casele de prostituţie; el desparte familii, pricinuieşte violuri, crime şi toate celelalte lucruri.

La rândul lor, ţigările otrăvesc mintea şi provoacă cancer. Asociaţiile medicale sunt destul de decente ca să se împotrivească folosirii ţigărilor, dar, cu toate acestea, voi continuaţi să fumaţi ceea ce se numeşte „iarba dracului”.

Nu ştiu de ce spun toate acestea, nu-mi stă în obicei, dar am să o spun cât timp simt că trebuie s-o fac.

Aşa este. Este rău, de aceea sfatul meu este să vă îndepărtaţi de aceste lucruri. Lăsaţi-le la o parte şi umpleţi-vă cu Dumnezeu! Da, domnilor.

Când a venit vremea ca profeţia lui Ilie să se împlinească şi Dumnezeu şi-a ţinut Cuvântul, câinii au lins sângele lui Ahab exact în acelaşi loc, înainte ca oamenii să poată spăla carul său de luptă în iazul Samariei. Da, când    s-au dus să spele carul în care fusese omorât, câinii linseseră sângele curs în el.

Iehu, fiul lui Iosafat, a fost un împărat bun şi drept. Tatăl său fusese un om al lui Dumnezeu, deci puteţi vedea ce a ieşit din el? Vedeţi? Când Iehu a venit la domnie, a curăţat tot ceea ce se numea păcat. El a curăţat casa.

O, şi noi avem nevoie astăzi de mai mulţi bărbaţi ca Iehu, care să treacă neînduplecaţi printre oameni, să stârpească păcatul, să spună albului alb şi negrului negru. Aşa este. Să spună binelui bine şi răului rău.

Când a ajuns la palat, Izabela se gândea: „Da, eu pot să sucesc minţile bărbaţilor, căci sunt foarte frumoasă”, aşa că s-a dus, şi-a luat trusa de machiaj şi a început să-şi aranjeze faţa.

Am văzut femei care făceau aceasta în restaurant, după care luau o bucată de hârtie, un şerveţel, şi parcă muşcau din el. Asta mă ducea întotdeauna cu gândul la un câine rău, care încearcă să muşte dintr-un lemn, se uită înapoi şi apoi încearcă din nou.

Deci s-a aranjat, şi-a coafat părul şi se gândea că, desigur, este foarte frumoasă. Apoi s-a apropiat provocator de fereastră, în rochia ei nouă, a privit afară şi a zis: „Pace, noule zimri, ucigaşul stăpânului tău?” (2 Împăraţi 9.31).

Iehu era însă un om al lui Dumnezeu, aşa că figura ei n-a putut ţine. Da, el era un slujitor adevărat al lui Dumnezeu; era un evanghelist adevărat, aşa că a zis: „Cine este pentru Dumnezeu şi pentru mine, acolo sus?” şi imediat doi sau trei dintre slujitorii ei, care erau suficient de amărâţi din pricina ei, au răspuns: „Noi!” Atunci Iehu le-a spus: „Aruncaţi-o jos!” Amin.

A fost neînduplecat, nu-i aşa? Când s-a lovit de pământ, sângele său a ţâşnit pe cai şi pe ziduri, dar Iehu a trecut nepăsător, călcând-o în picioare şi spunând: „Lăsaţi-o să zacă aici!” Vedeţi? El făcea voia lui Dumnezeu, căci Cuvântul Său va lucra întotdeauna împreună cu voia Sa.

Apoi a intrat, a mâncat şi a băut, zicându-şi: „Astăzi am făcut o curăţenie bună!”

După o vreme, şi-a amintit de ea şi a spus: „Ar trebui să mergeţi să vedeţi de blestemata aceea şi s-o îngropaţi, fiindcă era fiică de împărat.”

El a uitat că trebuia să se împlinească Cuvântul lui Dumnezeu. Ce mai rămăsese din ea? Ţeasta capului, picioarele şi palmele mâinilor, fiindcă restul mâncaseră câinii.

Ştiţi, acest lucru este foarte ciudat, deoarece câinii nici nu se ating de sânge omenesc. Aşa este, dar Dumnezeu i-a împins să o facă. Acesta este adevărul. Da, domnilor. Eu ştiu că nici un câine nu se atinge de sânge omenesc, dar aceia au făcut-o pentru că aşa le poruncise Dumnezeu. Iată cum a ajuns „frumoasa Izabela”.

Cuvântul lui Dumnezeu a triumfat şi va triumfa întotdeauna, prietene. Eu nu sunt supărat pe voi când spun aşa ceva, ci dimpotrivă, vă iubesc. Poate că ar trebui să nu mai ţin servicii de evanghelizare pentru că devin prea aspru, este adevărat? Adevărul este că nu vreau să fiu aspru, deoarece vă iubesc, dar, frate, soră, acesta este adevărul, aşa că ascultaţi-mă! Eu pot să spun că aceasta este „Aşa vorbeşte Domnul”, pentru că este Cuvântul lui Dumnezeu. Aşa este.

Scoateţi acel cancer din biserică! Femei, scoateţi-l afară! Şi nu numai femeile, ci şi voi, bărbaţii, scoateţi-l afară! Faceţi aceasta şi voi, păstorii şi predicatorii care aţi desfiinţat barierele dintre biserică şi lume! Ceva nu este în ordine cu voi! Ascultaţi-mă! Ori vă veţi ruga pentru acest lucru, ori vă veţi vedea biserica ajungând în starea aceasta jalnică. Mai bine aţi fi tari şi aţi predica la patru pereţi. Da, chiar aşa. Acesta este adevărul. Ar fi mai bine aşa.

Noi avem nevoie de o curăţenie de modă veche. Penticostalilor, nu staţi să vă uitaţi cum baptiştii şi prezbiterienii vă iau binecuvântările şi pleacă să biruiască!

Da, predicatori şi păstori baptişti cunoscuţi, prezbiterieni şi luterani, primesc botezul Duhului Sfânt şi spun: „Flămânzim după El, frate Branham. Flămânzim după El.”

Şi aşa merg după El, unii din cei mai cunoscuţi oameni din naţiune.

O, haideţi să ne curăţăm cu toţii, luterani, metodişti, baptişti, prezbiterieni, penticostali, deoarece nu suntem despărţiţi, ci formăm o singură şi mare Biserică a Dumnezeului celui viu. Haideţi să dăm mâna unul cu altul, să ne unim inimile, să privim spre Calvar şi să pornim înainte, din biruinţă în biruinţă.

Prieteni, Isus vine în curând, de aceea, ţineţi minte ce vă spun: străduiţi-vă să fiţi cei chemaţi afară. Amintiţi-vă că Biblia a spus că în ultima epocă, în Laodicea, biserica va fi căldicică. Da, chiar acolo a ajuns biserica penticostală; acolo ajung cu toţii.

Dacă nu sunteţi atenţi, Dumnezeu va veni să-Şi strângă rămăşiţa, va forma Mireasa şi o va lua la cer. Înţelegeţi?

Haideţi aşadar să fim treji, să ne încredem în Dumnezeu şi să fim încredinţaţi că El este aici. Da, să credem că acelaşi Dumnezeu care a fost cu Ilie este în seara aceasta aici. S-ar putea să nu vreţi să înţelegeţi aceasta, dar este acelaşi Dumnezeu. Acesta este adevărul. El face minuni, arată vedenii, trimite putere, îi vindecă pe cei bolnavi, descoperă tainele ascunse, într-un cuvânt, face tot ceea ce a făcut dintotdeauna. Şi atunci vă întreb, prieteni: Cum este posibil să stăm liniştiţi şi să trăim în acelaşi fel ca până acum, când avem Lumina clară a Bibliei?

Poate că în seara aceasta, când plecaţi de la biserică, veţi spune: „Ştii, eu cred că fratele Branham a avut dreptate. Acesta este adevărul.” Dar cu toate acestea, mâine vă întoarceţi la serviciu, acolo unde nu ar trebui să vă duceţi. Dacă soţul tău este bolnav, atunci trebuie să mergi, dar dacă este sănătos, ascultă-mă, draga mea soră. Dumnezeu te-a făcut pentru un singur loc: bucătăria, aşa că, atunci când ieşi de acolo, ieşi din voia lui Dumnezeu.

Ţineţi minte acest lucru: Femeia a fost făcută ca să fie un ajutor în casă, nu ca să meargă la serviciu! Faptul că ea a trecut peste acest lucru a pricinuit multă ruşine şi divorţuri.

Astăzi, chiar şi frumosul vostru oraş a decăzut la fel ca al nostru, aşa că puteţi vedea pe străzi femei-poliţist. Aceasta este o ruşine pentru Chicago şi pentru celelalte oraşe, când mii de bărbaţi umblă pe străzi în căutarea unei slujbe. Acesta este adevărul.

O, Doamne! Şi le auzi spunând: „Hei, treci acolo!” când ar trebui să fie în bucătărie, pregătind o plăcintă pentru cina soţului.

Chiar aşa. Eu ştiu că este greu de suportat ceea ce vă spun, dar n-o fac din dispreţ, ci pentru că vă iubesc şi doresc să înţelegeţi clar cum stau lucrurile şi care este voia Domnului.

Eu nu pot să văd păcatul şi să stau liniştit. Asta este tot. Nu-mi place. Ştiu că oamenii cărora le predic mă iubesc, iar venitul meu provine de la ei, deoarece Dumnezeu le-a pus pe inimă să facă aceasta pentru mine ca să-mi asigure traiul.

Dacă nu vă spun însă adevărul, eu voi sta la bara de judecată, iar Dumnezeu îmi va spune, în timp ce va privi în jos din acea mare şi puternică Lumină:

„William Branham, tu ai ştiut mai mult decât atât şi nu le-ai spus, ci i-ai lăsat să se arunce cu capul înainte, aşa că voi cere sângele lor din mâinile Tale!”

Domnul să mă păzească de aceasta! Şi eu vă spun, dragii mei fraţi şi surori, voi predica aceste lucruri atâta timp cât mă va mai lăsa Dumnezeu în viaţă, deoarece doresc ca în ziua când voi sta în faţa Lui, să-mi poată spune: „Ţi-ai făcut datoria cum se cuvine, rob bun şi credincios.” Da, aceasta doresc să aud că-mi spune.

De asemenea, doresc să-L aud spunând: „O, fericiţilor, nu sunteţi bucuroşi că aţi fost tăiaţi împrejur de lucrurile lumii?”

Este aşa cum am predicat zilele trecute, când am făcut aluzie la oile tunse. Duhul a părăsit biserica pentru că El vine numai peste oi.

Voi spuneţi: „Frate Branham, tu spui că noi, femeile şi bărbaţii, facem aceste lucruri, dar, dacă eu vreau să beau o ţuică după ce vin acasă de la lucru, acesta este avantajul meu.”

Aşa este, dar, dacă eşti oaie, vrei să renunţi şi să fii tuns de toate drepturile şi avantajele tale. O oaie se aşează jos şi-i lasă pe oameni să ia totul de pe ea, este adevărat?

Voi spuneţi: „Este treaba mea ce fel de rochii sau de fuste îmi place să port. Acesta este avantajul meu. Am tot dreptul s-o fac, căci este legal. Nu voi fi urmărită de poliţie pentru aceasta, aşa că, dacă vreau să mă îmbrac, mă îmbrac.”

Aşa este, doamnă, acesta este adevărul, dar dacă eşti miel, vei fi gata să renunţi la drepturile tale ca să fii un miel al lui Dumnezeu. Aşa este. Dacă eşti miel, vei renunţa la drepturile tale.

Poate spuneţi: „Bine, n-am să mai fac lucrul acesta”, dar rugaţi-vă până când Dumnezeu vă va face să trăiţi acest lucru atât de intens, încât veţi înceta de la sine să-l mai faceţi. O, dacă aţi face aceasta!

Noi n-am venit aici ca să vă jignim, ci ca să vă ajutăm, să fim o binecuvântare pentru voi, de aceea rugăciunea mea este ca Domnul să vă ajute să luaţi acest mesaj micuţ, să mergeţi acasă şi să vă rugaţi, spunând: „Doamne, ai milă de mine!”

Câţi cred că acesta este adevărul şi vor să spună: „Primesc acest adevăr!”? Ridicaţi mâna. Dumnezeu să vă binecuvânteze. Foarte bine. Să ne rugăm.

Bunul nostru Tată ceresc, în Lumina Cuvântului Tău binecuvântat şi sfânt, mă îndrept acum spre rândul de rugăciune cu ceea ce mi-ai pus în inimă. Te rog, Dumnezeule, să mă ajuţi. Fă astfel încât ceea ce am spus să apese pe inimile lor.

Ajută-i să primească tot ce le-am spus, Doamne, în Duhul dragostei, nu printr-un duh de ocară sau batjocură. Ajută-i să vadă acest cumplit cancer al păcatului care roade printre copiii Tăi binecuvântaţi. Ajută-i să înţeleagă că păstorii au tăcut şi nu le-au spus nimic despre aceasta.

O, Dumnezeule, ridică Tu bărbaţi care să iasă în faţă fără frică. Te rugăm trimite mai mulţi ca Ilie Tişbitul, oameni care să nu se lase intimidaţi de nimic şi care să predice pentru că văd Lumina.

O, Izabela avea lumină din belşug, căci avea Lumina de pe Muntele Carmel, care dovedea că Dumnezeu a răspuns la rugăciunea profetului şi a înfăptuit minuni. Ea ştia aceasta, dar nu voia să renunţe la ceea ce avea şi să meargă astfel în Lumină.

Tată, te rog să binecuvântezi pe toţi cei care sunt aici în seara aceasta, spre slava Ta. Vindecă-i pe cei bolnavi şi arată oamenilor că Dumnezeul lui Ilie Tişbitul trăieşte şi în seara aceasta şi că este acelaşi.

Te rog să faci aceasta, în Numele lui Isus.

Aş vrea ca fiecare dintre voi să se roage. Partea mea de serviciu se încheie mâine seară, aşa că, după ce am vorbit aici, ca într-o familie, mă întreb dacă veţi spune:

„Doamne Dumnezeule, m-am făcut vinovat de aceste lucruri şi mi-e ruşine de mine însumi. M-am dus la biserică şi am pretins că sunt creştin, dar am băut, am fumat, am spus glume murdare cu colegii, am băut cu ei ca să mă considere de-al lor, dar acum mi-e ruşine de mine însumi. Frate Branham, eu spuneam că sunt un slujitor al lui Hristos, dar îmi dau seama că un duh rău m-a împins să fac aceste lucruri.”

Mă întreb dacă femeile vor spune:

„Mi-e ruşine de mine însămi, frate Branham. Mi-am tăiat părul, deşi ştiu că Biblia spune că nu am voie să fac aceasta, şi o mare parte din timp mi-am petrecut-o într-un salon de cosmetică.”

Trebuie să arăţi bine, soră. Aşa este. Dar fiind curată, îngrijită şi blândă, căci cu siguranţă soţul tău va aprecia aceasta.

Tu vei arăta mult mai bine dacă îţi vei lăsa părul să crească, căci aşa trebuie să fie o femeie. În ce-i priveşte pe bărbaţi, ei trebuie să aibă părul scurt şi nu lung, pentru că aşa spune Biblia.

Spuneţi: „Am folosit vopsele şi farduri, frate Branham. M-am îmbrăcat necuviincios şi ştiu că m-am expus în faţa bărbaţilor.”

Ascultaţi-mă! Vreau s-o spuneţi din nou cu capetele plecate.

Soră dragă, poţi să fii curată ca un crin faţă de soţul tău, poţi să nu fii pătată de aceste lucruri, dar ştiai că la judecată poţi fi învinuită de preacurvie? Voi ştiţi că Isus a spus: „Oricine se uită la o femeie ca s-o poftească a şi preacurvit cu ea în inima lui.” (Matei 5.28).

Dacă te-ai îmbrăcat necuviincios şi ai ieşit pe stradă, iar un păcătos care te-a văzut te-a poftit, el va trebui să răspundă pentru preacurvie în ziua judecăţii, dar tu vei fi vinovată de aceasta. Va trebui să răspunzi pentru preacurvie în faţa lui Dumnezeu, iar Biblia spune că nici un preacurvar nu va intra în Împărăţia cerurilor. Tu ai ieşit în faţa acelui om, dorind ca el să te vadă cât de bine arăţi. Înţelegeţi ce vreau să spun?

Binecuvântată să fie inima ta, căci eu nu vreau să fii dezamăgită în ziua judecăţii, ci dorinţa mea este să intri în slavă. Poţi să fii cât se poate de curată şi de neprihănită, poţi să fii cea mai scumpă femeie, dar, dacă te îmbraci aşa şi trezeşti poftele vreunui bărbat care te vede, în ziua judecăţii vei răspunde ca o curvă. Chiar aşa este, pentru că aşa spune Biblia. Vedeţi, acest Cuvânt este foarte adânc.

Eu umblu de mulţi ani prin ţara noastră, America, rugându-mă pentru bolnavi, însoţit de semne şi minuni, aşa că, într-o zi, mi-am zis: „Mă voi întoarce în acele locuri şi voi duce Adevărul Evangheliei”. Aşa este. Dacă pot câştiga dragostea oamenilor, atunci doresc să le spun şi Adevărul. Şi aceasta o fac chiar cu riscul de a vă supăra.

Sunteţi vinovaţi? Nimeni să nu ridice capul, ci rugaţi-vă cu toţii. Vreţi să ridicaţi mâinile spre Hristos şi să spuneţi: „Ajută-mă, Doamne. Curăţă-mi inima în această seară şi fă din mine un alt om.”?

Bărbaţi şi femei, aţi vrea să vă ridicaţi mâinile spre Hristos chiar acum?

Dumnezeu să vă binecuvânteze. Ce frumos, peste tot sunt mâini ridicate.

Spuneţi: „Cu ajutorul Tău, Hristoase, începând din seara aceasta, doresc să mă rog până când îmi vei da un alt duh, care să mă facă să arăt altfel şi să mă comport altfel, căci nu vreau să mă comport ca cei din lume.”

Despărţiţi-vă de lume! Ieşiţi afară din mijlocul celor necuraţi şi netăiaţi împrejur. Nu vă atingeţi de lucrurile lor necurate, de hainele lor provocatoare, de ţigările lor, de băutura lor, de jocurile de noroc şi de glumele murdare! Nu vă întovărăşiţi cu ei, sau credeţi că Porumbelul cel blând al lui Dumnezeu ar putea sta vreodată într-un asemenea loc, unde se întâmplă toate acele lucruri murdare? Nu, prieteni, nu, nu. El ar pleca… Aşa că, dacă aveţi în voi aceste lucruri, aruncaţi-le afară chiar în seara aceasta. Vreţi?

S-au ridicat cel puţin 30-40 de mâini.

Vreau să mă rog pentru voi.

Dumnezeul nostru, s-ar putea să plec chiar în seara aceasta acasă, în slavă, dar nădăjduiesc şi cred că mă vei ţine încă multă vreme aici, adică până când îmi voi încheia slujba. Tată, eu am spus adevărul în lumina Evangheliei, de aceea Te rog, Dumnezeule, să faci astfel încât ei să-L primească. Doamne, cei care şi-au ridicat mâinile au făcut-o pentru că sunt sinceri şi ştiu că au greşit. Dorinţa mea este ca ei să nu se simtă jigniţi, ci binecuvântaţi. Dacă este voia Ta, şi ştiu că este, rugămintea mea este să pui în ei un duh nou.

Doamne, ei nu vor să se comporte aşa. Bărbaţii nu vor să bea şi să spună glume murdare. Femeile nu vor să-şi vopsească feţele ca păgânii, ele nu vor să fie însemnate cu acest obicei al păgânilor, de aceea Te rog, Dumnezeule, să-i ajuţi în seara aceasta şi să-i binecuvântezi pe fiecare dintre ei. Mântuieşte-i pe toţi păcătoşii, Doamne. Pe cei rătăciţi cheamă-i înapoi la binecuvântările Tale. Scoate afară toate piedicile care nu lasă apa să curgă în grădina slavei, unde cresc flori veşnice şi unde parfumul binecuvântat al prezenţei lui Dumnezeu se simte toată ziua. Te rog să faci aceasta, Doamne. Izvoarele au secat din cauza păcatului, de aceea Te rog să scoţi afară tot păcatul în seara aceasta, Dumnezeule, şi udă iarăşi grădina cu binecuvântările Tale şi cu Sângele Tău care spală păcatul.

După acest mesaj aspru şi nemilos, Te rog, Doamne, să mă ungi cu Duhul Tău cel Sfânt care îi va vindeca pe bolnavi şi le va vorbi, astfel ca ei să ştie că Tu eşti încă Domnul Isus, iar eu sunt slujitorul Tău; să ştie că Tu îi iubeşti, că acesta este mesajul Tău şi că vrei ca ei să fie sănătoşi, să nu ducă lipsă de nimic şi să facă numai ceea ce este bine. Te rog să permiţi aceasta, Tată, în Numele lui Isus. Amin.

/: O, cât Îl iubesc pe Isus, :/

   Căci El m-a iubit întâi.

/: N-am să-L părăsesc niciodată, :/

   Căci El m-a iubit întâi.

Chiar simţiţi aceasta? Vă face Cuvântul să simţiţi cum vă curăţă? Pe mine mă face. Când aud Cuvântul, El mă curăţă, mă face un alt om. Nu se întâmplă la fel şi cu voi?

Billy, ai împărţit numere de rugăciune? Numerele de la 1 la 100. În ordine. Deci ai dat numere cu litera „N” de la 1 la 100. Haideţi atunci să chemăm câteva dintre ele.

……………………………………………………………………………. „Să nu spui asta.”

I-am zis: „Aici este problema ta.”

„Eu i-am mărturisit lucrul acesta lui Dumnezeu.”

„Da”, am răspuns eu, „dar tu nu ai păcătuit împotriva lui Dumnezeu, ci împotriva soţului tău. Du-te deci şi   împacă-te cu el.”

Până la urmă, ea a făcut aceasta şi a fost vindecată. Când s-a întors cu problema rezolvată, i-am spus: „Acum Satana va trebui să plece.”

Înţelegeţi? Cât timp în viaţa voastră este păcat, Satana se ţine strâns de voi. Chiar aşa este. Dacă este ceva ce ai făcut sau ceva ce ar fi trebuit să faci, este acelaşi lucru. Înţelegeţi?

Să vedem câţi am chemat. Nu cred că sunt foarte mulţi. De la 1 la cât am chemat? A, de la 7 la 20. Ne vom ruga deci, pentru aceştia de aici. Ceilalţi, plecaţi-vă capetele.

Tată ceresc, Te rugăm acum să pui mâinile Tale sfinte peste aceste batiste şi peste aceste pacheţele şi fie ca toţi aceia pe care îi reprezintă ele, să fie vindecaţi. Dă-ne acest lucru, Doamne.

Tu ştii unde se duc ele. Poate la o mamă bătrână care zace în spital sau la un bebeluş zguduit de convulsii. Te rog să îndepărtezi duhurile rele de la ei. Te rog să-i vindeci, prin Numele lui Isus. Amin.

În regulă, au venit toţi? Vom porni rândul de rugăciune. În următoarele minute vă voi ruga să vă ridicaţi din nou în picioare, deoarece vrem să ne rugăm pentru bolnavi.

Staţi câteva momente pe locurile voastre şi credeţi.

Dacă eşti bolnav şi ai nevoie de Dumnezeu, roagă-te şi spune în inima ta: „Doamne Dumnezeule, eu am nevoie de Tine. Poate sunt puţin neîncrezător. Fratele Branham nu mă cunoaşte, sunt sigur de aceasta. Fă-l să se întoarcă şi să-mi spună din ce cauză mă simt rău, sau altceva despre care eu ştiu că este adevărul, astfel ca toate îndoielile pe care le mai am să se risipească şi să nu mai fiu niciodată necredincios.”

Puteţi să spuneţi aceasta? Frate şi soră, în Numele lui Isus Hristos, fă asta şi vei vedea că El nu te va lăsa. Uneori este aşa aglomeraţie mare că nu pot ajunge la toţi, dar eu  v-am explicat ce este.

Aici este o doamnă. Bănuiesc că nu ne cunoaştem, este adevărat, doamnă? Nu ne cunoaştem, nu ne-am văzut niciodată în viaţă. M-ai văzut o dată? Unde? O, m-ai văzut în Vandalia, Illinois. Bine. Desigur, aceasta a fost acum zece ani, când eram la începutul slujbei mele. Erai în mulţimea aceea mare din cort. Era multă lume, nu-i aşa? Ai fost acolo în seara când a fost vindecat băiatul acela orb care nu avea ochi? Pe la sfârşitul adunării, el a venit la mine, mi-a ridicat cravata şi m-a întrebat: „Ce culoare este aceasta?” S-a întâmplat acum vreo zece ani. Cred că tot acolo a fost şi acel cizmar orb care a fost vindecat.

Într-o seară, Domnul a venit şi a umplut acel loc, iar oamenii şi-au ridicat paturile şi cârjele. Erau şi nişte ziarişti acolo.

Ziarul „Tribuna” de aici, din Chicago, m-a numit „fratele Henry Branham”. N-am să uit niciodată aceasta. Ei au scris două sau trei pagini despre acea adunare. A trecut mult timp de atunci, a curs multă apă pe râu, dar Dumnezeu a rămas neschimbat.

Doamna de aici nu mă cunoaşte. Ea spune că m-a văzut o dată într-o adunare, dar în urmă cu zece ani. Eu nu ştiu de ce eşti aici, aşa că numai Dumnezeu poate să dezvăluie acest lucru, este adevărat?

Isus a stat de vorbă cu femeia de la fântână, aşa cum vorbim noi acum, apoi a aflat care era necazul ei şi i-a zis: „Acesta este necazul tău.” Când a auzit acele cuvinte, femeia a crezut că El era Mesia cel aşteptat, aşa că a spus: „Noi, samaritenii, ştim că Mesia va face aceasta, atunci când va veni.”

Ea credea aceasta, dar nu înţelegea cine este Cel cu care vorbeşte, aşa că El i-a spus că era chiar Mesia. Nu este minunat?

Ei bine, în seara aceasta, El este tot Mesia.

Pentru cei din sală vreau să spun că atunci când Moise şi-a băgat mâna în sân şi a scos-o plină de lepră, iar apoi a băgat-o din nou şi a scos-o pe deplin sănătoasă, pentru Israel n-a mai fost nici o îndoială că el este omul trimis de Dumnezeu, aşa că l-au urmat pe deplin încredinţaţi. Este adevărat?

Dacă vreţi să-i puneţi întrebări acestei femei, este foarte bine. Dumnezeu cunoaşte totul despre ea. Eu n-o cunosc, nu-mi amintesc s-o fi întâlnit vreodată în viaţă. Sigur, ea m-a văzut stând acolo, în faţa oamenilor, dar eu nu o cunosc. Este aici.

Probabil că în sală are prieteni care cunosc totul despre ea, iar eu ştiu că Dumnezeu poate să-mi spună pentru ce a venit ea aici sau care sunt necazurile ei.

Poate că are probleme în familie; poate că are vreo boală, sau poate că a venit pentru altcineva. Eu nu ştiu, nu pot să spun nimic despre ea, dar, dacă El îmi va descoperi aceste lucruri, vom şti că este o putere duhovnicească nevăzută, care poate face aceasta. Este adevărat?

Biblia spune că exact aceasta făcea Isus când era pe pământ şi că El nu făcea nimic până nu-I arăta mai întâi Tatăl.

Spune Scriptura acest lucru? El a zis:

„Lucrările pe care le fac Eu, le veţi face şi voi.” (Ioan 14.12) şi: „Eu voi fi cu voi până la sfârşitul lumii.”

Dacă seara aceasta, El poate să pună Viaţa Sa în trupurile noastre, curăţindu-ne cu propriul Său Sânge, pe noi, care suntem nevrednici, atunci ar trebui să fie clar pentru oricine că Isus Hristos a înviat din morţi şi că El este chiar acum în mijlocul nostru. Este adevărat?

Fie ca El să ne descopere aceasta. Eu nu pot spune nimic, dar El poate, de aceea rugămintea noastră este s-o facă.

Vreau să vorbesc cu tine. Am predicat aşteptând o schimbare, ungerea Duhului Sfânt pentru serviciul de vindecare, dar acum doresc să vorbesc puţin cu tine. Dacă Dumnezeu îmi va descoperi ceva, Îl vei primi? Indiferent ce este, vei accepta?

Acum privesc o femeie tânără, cu mult mai tânără decât mine, care stă aici. O privesc şi cred că este creştină, dar Dumnezeu o cunoaşte mai bine.

Dacă Dumnezeu îmi va descoperi necazul pe care-l ai, căci El poate face aceasta, vei crede? (Da).

Aceasta este tot. Aşa este. Nu este minunat să ştim că Dumnezeul lui Ilie trăieşte şi astăzi? Înţelegeţi? El trăieşte încă. Acesta este adevărul.

Tu eşti o creştină adevărată, fiindcă Îngerul Domnului a venit aici, iar tu eşti conştientă că se întâmplă ceva, este adevărat?

Acum câteva clipe s-a întâmplat ceva, am dreptate? Dacă este adevărat, ridică mâna. Vedeţi? Este adevărat.

Între mine şi tine este o Lumină, începe să vină ungerea. Tu n-ai văzut niciodată această Lumină, dar ea este chiar între noi.

Problema ta este la picior, este adevărat? Este la os. Da, este vorba de o tumoare malignă. Eşti într-o stare foarte gravă, iar lângă tine stă o umbră neagră, care înseamnă moarte. (Este adevărat). Tu eşti din Illinois, dar nu din Vandalia, ci dintr-un loc cu un deal… Dower Hills… (Aşa este). Numele tău este Wahr. Da, Lydia M. Wahr, este adevărat? Acum crezi că sunt slujitorul lui Dumnezeu? Atunci vino aici.

Tatăl nostru ceresc, noi aflăm din Biblie că atunci când ai fost pe pământ şi ai umblat printre oameni, supunându-Te Tatălui din ceruri, El era în Tine şi Îţi arăta ce să faci şi ce să spui. Tu ai spus că nu faci nimic până când nu-Ţi arată El mai întâi. Şi aşa acum Te-a trimis Tatăl pe Tine, ai spus că ne trimiţi Tu pe noi, iar slujba Ta, lucrările pe care le-ai făcut Tu, vor continua prin biserica Ta până Te vei întoarce ca s-o iei.

Noi Te aşteptăm să vii a doua oară în slavă, iar mărturia Dumnezeului celui viu este în seara aceasta printre oamenii din Chicago. Da, semnele despre care a vorbit El şi a zis că vor fi făcute până la capătul lumii, sunt printre noi chiar acum. Iar acest Diavol care voia să ia viaţa surorii noastre, fie blestemat în Numele lui Hristos, să iasă din femeie şi s-o lase să trăiască. Amin.

Dumnezeu să te binecuvânteze, doamnă. Du-te şi fii fericită. Amin.

Credeţi acum? Am vorbit aproape două ore, dar acum a venit o singură vedenie şi deja sunt numai broboane de sudoare. Îmi slăbesc puterile, deoarece din mine iese ceva.

Voi ştiţi că atunci când femeia cu scurgerea de sânge s-a atins de El, Isus a spus: „Din mine a ieşit o putere!”

În ordine, aduceţi-l aici.

Vă rog să staţi liniştiţi. Amintiţi-vă că duhurile rele ies dintr-un om şi intră într-altul. Câţi ştiu aceasta? Staţi deci liniştiţi.

Domnule, ai nevoie de ajutorul lui Dumnezeu pentru că ştii că ai cancer şi cunoşti starea viscerelor tale. Când stai jos, ai nevoie de o pernă pentru sprijin. Numai Dumnezeu poate să te mai ajute. Crezi că El te va ajuta, dacă eu şi această mulţime de creştini I-o vom cere? Crezi? Îl vei lăuda şi-I vei da slavă din toată inima? Îl vei sluji numai pe El? Domnul să-ţi dea binecuvântarea Sa.

Tată ceresc, mă uit la faţa acestui om şi ştiu că el stă în seara aceasta aici, aşa cum stăteau odinioară leproşii la poarta Samariei, când au împresurat-o sirienii. Ei spuneau:

„De ce să rămânem aici până vom muri? Dacă rămânem aici, vom muri cu siguranţă. Dacă mergem în cetate, nu se mai poate face nimic pentru noi!”, şi ei s-au hotărât să meargă la oastea vrăjmaşului, iar Tu ai răsplătit credinţa lor şi le-ai salvat vieţile.

Doamne, doctorul nu mai poate face nimic pentru acest om, de aceea ultima lui şansă este să vină la Tine, iar Tu nu eşti un vrăjmaş, ci un Tată iubitor, care Îl aştepţi să vină ca să-l ajuţi. Tată, el a venit, iar eu, ca slujitor al Tău, îmi pun mâinile peste el şi Te rog în Numele lui Isus Hristos să îl vindeci şi să-l laşi să trăiască, căci poate, într-o zi când se va întoarce la Chicago, va veni să Te laude şi să-Ţi dea slavă pentru că l-ai vindecat. Amin.

Dumnezeu să te binecuvânteze, frate. Du-te şi nu te îndoi deloc. Du-te înainte ca şi cum nu ţi s-ar fi întâmplat niciodată nimic.

Fiţi cât se poate de smeriţi şi aveţi credinţă în Dumnezeu, căci numai Domnul Isus poate să-i vindece pe cei bolnavi.

El a spus în Psalmul 103.3 că El este Domnul care ne vindecă. Este adevărat? Biblia spune aceasta, aşa că acesta este adevărul.

Aici, în faţa mea, stă o doamnă care este o străină pentru mine. Este adevărat, doamnă, nu-i aşa? Eu nu te cunosc, dar Isus te cunoaşte. Dacă aş fi putut să te ajut şi nu aş fi făcut-o, aş fi un om îngrozitor, nu-i aşa? Ce mi-ar spune în cazul acesta Dumnezeu la judecată? Atunci El mi-ar putea spune:

„Ţi-am spus să o ajuţi pe femeia aceea şi n-ai ajutat-o!” Da, atunci ar fi trebuit să dau socoteală, dar eu nu am nici o posibilitate de a te ajuta. Însă dacă El îmi descoperă, pot să-ţi spun ceva care să-ţi mărească credinţa în El. Vindecarea ta a fost făcută deja atunci când Isus a murit pentru tine, aşa că trebuie doar să ai credinţă şi s-o primeşti, nu-i aşa? Dacă Dumnezeu îmi va descoperi de ce eşti aici, vei crede, vei accepta vindecarea? (Da). Cei din sală vor face la fel? În ordine, soră. Uită-te puţin la mine, căci doresc să vorbesc cu tine.

Pentru început, văd că înaintea ta picură sânge care conţine zahăr, ceea ce înseamnă că ai diabet zaharat. (Aşa este). Insulina este un lucru minunat, dar Sângele lui Isus este cu mult mai minunat decât ea, este adevărat?

Ascultă, văd că mai este încă ceva care te supără. Ai pe inimă ceva ce te apasă şi pentru care te rogi. Este vorba de soţul tău, care este internat într-un spital de stat. Te rogi pentru sufletul lui. (Aşa este). Te rogi pentru că crezi că nu este mântuit şi ai vrea să ne rugăm şi noi pentru el. Eu nu-ţi citesc gândurile, dar dacă este adevărat, ridică mâna. Acum nu mai ai nici o îndoială în mintea ta, nu-i aşa?

Tatăl nostru care eşti în ceruri, în Numele lui Isus, Fiul lui Dumnezeu, Te rog să îi dai ceea ce-Ţi cere: izbăvire pentru ea şi pentru soţul ei, pentru că Te rugăm în Numele lui Hristos. Amin.

Poţi să mergi la spital şi să vezi fişa, doamnă Hill. Amin. Aceasta ţi-a dat putere, nu-i aşa? Am văzut fişa medicală cu numele, de aceea l-am spus. Vedeţi?

În ordine, vrei să vii? Ai credinţă în Dumnezeu şi nu te îndoi, ci crede. Crezi că Domnul Isus trăieşte şi are stăpânire? Crezi că El este Acelaşi ieri, azi şi în veci?

Eşti soţia unui predicator, pentru că am văzut o platformă şi pe cineva predicând acolo. Desigur, era soţul tău, pentru că nu pari a fi o femeie care să permită altui bărbat s-o cuprindă în braţe, aşa cum a făcut-o el. Văd că eşti o doamnă adevărată şi te apreciez sincer pentru aceasta.

Crezi că Domnul Isus poate să te vindece? Vrei să ne rugăm şi pentru altceva, nu-i aşa? Este vorba de un copil care are probleme cu sinusurile, friguri galbene sau ceva de genul acesta. Este o fetiţă de vreo 10-12 ani, este adevărat? Este fiica ta. Tu nu eşti din Illinois, ci vii dintr-un loc cu câmpii întinse. Da, este vorba de Parker, Kansas. (Aşa este). Crezi că sunt profetul lui Dumnezeu? Atunci pune peste copil batista cu care ţi-ai şters lacrimile şi totul va fi bine. Vino aici.

Tată ceresc, eu binecuvântez această femeie în Numele Domnului Isus Hristos, astfel ca Tu s-o vindeci spre slava lui Isus. Amin.

Doamnă Mank, du-te acasă, în Kentucky, şi fii sănătoasă.

O, Isus Hristos a înviat din morţi! El este adevărat şi minunat.

Cum te simţi, soră? Vreau să te întreb ceva. Acum câteva momente, stăteai chiar aici, jos. (Aşa este). Te uitai la mine şi deodată, în timp ce vorbeam, te-au cuprins nişte fiori, este adevărat? (Aşa este). Pot să-ţi spun că în clipa aceea am avut vedenia cu privire la tine.

Acel chist n-o să-ţi mai producă dureri, ştii asta, nu-i aşa? Ştii că n-o să te mai doară. Nici grijile care-ţi apasă inima nu-ţi vor mai produce suferinţe, dar trebuie să ţii minte că Dumnezeu este Cel ce te vindecă.

Crezi că tatăl tău va fi bine? Crezi? Dumnezeu poate să vindece cancerul de care suferă, dacă crezi. Crezi? Şi mama ta are probleme. De curând a făcut o criză, este adevărat? Crezi acum că stai în prezenţa Lui? Isus a murit pentru tot ceea ce ceri. Vrei să accepţi în seara aceasta ceea ce El ţi-a dat atunci? Vrei să vii aici?

Tată ceresc, eu o binecuvântez în Numele lui Hristos pe această femeie sărmană care stă aici în nevoie, şi Te rog s-o vindeci pe ea şi pe cei dragi ei, pentru care stă înaintea Ta, în Numele lui Isus Hristos. Amin.

Ia aceste batiste şi aşează-le peste amândoi. Amin. Dumnezeu să vă binecuvânteze.

Haideţi să spunem: „Slăvit să fie Domnul!” (Slăvit să fie Domnul!)

Bolile de stomac sunt îngrozitor de rele şi provoacă dureri mari, dar Dumnezeu poate să le vindece. Crezi aceasta? Vrei să te duci să mănânci? Vrei să crezi că Dumnezeu te vindecă? Vrei? În ordine, du-te înainte lăudându-L pe Domnul şi făcând voia Lui. Amin.

Soră, ai probleme cu spatele, dar Dumnezeu poate să te vindece. Crezi aceasta? Atunci du-te înainte, fiindcă eu cred că a făcut-o deja. Amin.

Vreau să te întreb ceva. Când i-am spus acelei doamne despre boala de stomac, te-a cuprins o stare foarte ciudată. Du-te şi tu să mănânci, căci ulcerul te-a părăsit. Amin.

Slavă Domnului Isus Hristos, căci toată lauda şi toate puterile din cer şi de pe pământ sunt în mâna Lui. Ce credeţi despre aceasta voi, cei din sală? Dumnezeu este adevărat, nu-i aşa? Credeţi că El poate să vindece? Credeţi că El poate să ne facă sănătoşi?

El poate să facă tot ce vrea, credeţi aceasta? Amin.

O, cum Îl iubesc! În inima mea este Ceva care dă peste. Cum Îl iubesc pe Domnul Isus!

Dacă veţi crede din toată inima, veţi vedea chiar acum slava lui Dumnezeu. Toţi cei care aţi ridicat mâinile cu puţin timp în urmă şi nu aveţi numere de rugăciune, vreau să vă rugaţi ca Dumnezeu să trimită jos Duhul Său cel Sfânt.

Cum ar fi dacă nu ţi-aş spune nimic, ci m-aş ruga numai, iar după aceea ţi-aş zice că te vei face bine? Ai crede? Atunci du-te şi Domnul să te binecuvânteze.

Dar cu gâtul tău cum este? Crezi că Dumnezeu ţi-l poate vindeca? Vrei să cânţi pentru slava Domnului. Ai fost cântăreaţă, nu-i aşa? Iar acum doreşti să cânţi spre slava Domnului. Foarte bine, căci ai să cânţi. Ai credinţă în Dumnezeu.

Când am spus aceste cuvinte, tânărul de lângă tine a fost cuprins de nişte fiori. Ceva nu este în ordine cu faţa lui. Este adevărat, nu-i aşa, tinere? Crezi că Isus Hristos te vindecă?

Dumnezeu poate să vindece şi acea glandă, crezi? Am spus aceasta ca să înţelegi că mai este ceva. Foarte bine. Crezi că Dumnezeu te va vindeca? (Amin).

Tu ce crezi despre aceasta? Tu, care ai încuviinţat din cap, doamna de culoare care mă priveşte din rândul din faţă. Ea a privit în sus, a dat din cap şi a spus: „Aşa este.”

Ai probleme cu capul, nu-i aşa? (Este adevărat). Crezi că sunt profetul lui Dumnezeu, adică slujitorul Lui? Oamenii se poticnesc când aud cuvântul „profet”, înţelegi? Crezi aceasta? Mai este ceva, dar nu pot să văd foarte clar ce anume. Se întâmplă ceva, dar n-aş putea spune ce. Văd doi oameni.

Este altceva, este o altă doamnă. Da, tu te rogi pentru o altă doamnă, care îţi este prietenă. Are cancer, nu-i aşa? (Amin).

Binecuvântat să fie Numele Domnului, căci El este viu din veşnicie în veşnicie. El este Dumnezeu.

Tânăra doamnă care stă în faţa acelui bărbat se roagă foarte fierbinte, acolo în spate… doamna cu glandele inflamate. Da, doamnă. Te rogi foarte fierbinte să fii vindecată, nu-i aşa? Vreau ca bărbatul care stă în spatele tău să-şi pună mâinile peste tine, dacă vrea. Vrei să faci aceasta pentru mine, frate? Foarte bine.

Tată ceresc, binecuvântează această femeie. Ea vrea să fie vindecată şi, pentru că văd acea Lumină deasupra ei, Te rog să-i dai vindecarea pe care o cere, prin Numele lui Isus Hristos. Amin.

Ai fost vindecată în timp ce stăteai aici, draga mea, aşa că du-te înainte lăudându-L şi slăvindu-L pe Domnul. Amin.

Haideţi să spunem: „Mulţumim Domnului”. (Mulţumim Domnului!) O, El e minunat!

Tu ce zici, doamnă? Doamna din spate. Ai o boală de stomac, nu-i aşa? Ai o fetiţă care suferă şi ea tot de o boală de stomac, este adevărat? Te surprinde ce-ţi spun, dar tu ai fost vindecată deja. Amin.

Aveţi probleme cu nervii în familie şi aceasta este din cauza stomacului. Fetiţa a moştenit boala de la tine. Aşa este. Mâncarea este acidă şi vine înapoi… Aceasta este „Aşa vorbeşte Domnul!”

Lângă tine stă o altă femeie care are ameţeli periodice, este adevărat, doamnă? Ridică mâna. (Aşa este). Vrei să fii vindecată? Doamna de lângă tine, care tocmai a fost vindecată de boala de stomac, să-şi pună mâinile peste tine.

Tată, în Numele lui Isus Hristos, Te rog să confirmi aceasta, iar eu, prin Numele lui Isus Hristos şi prin puterea învierii Lui, scot afară duhurile rele din aceşti oameni. Amin.

El este minunat! Mai aveţi nevoie şi de o altă dovadă că El a înviat din morţi? Credeţi că El este chiar în clipa aceasta aici? Ce vreţi mai mult? Dacă vă îndoiţi, faceţi un păcat. Ce este păcatul? Necredinţa, este adevărat?

Acum, aş vrea să fac ceva cu puterea care mi-a mai rămas. Eu sunt încredinţat că veţi mărturisi chiar acum fiecare păcat pe care îl ştiţi. Mărturisiţi lui Dumnezeu ceea ce este greşit, iar eu mă voi ruga pentru voi cu toată fiinţa şi credinţa pe care o am.

Dumnezeule, dacă am primit trecere înaintea Ta, Te rog să asculţi rugăciunea sinceră pe care o îndrept spre Tine în seara aceasta.

Eu cred cu adevărat că oamenii aceştia sunt sinceri în inima lor, Doamne. Ei au fost aruncaţi dintr-un loc în altul, de la o învăţătură la alta, de la o biserică la alta, de la un crez la altul. Mi-e milă de ei, Tată, căci văd că ei doresc să fie vindecaţi.

Te rog, Doamne Isuse, să-mi asculţi rugăciunea şi  să-mi răspunzi. Te rog, Tată, să laşi Duhul lui Dumnezeu să vină aici în toată plinătatea Lui. Ascultă-ne din ceruri, Dumnezeule, căci inimile oamenilor au trecut prin atâtea! Este atât de întuneric pentru că ei nu-şi dau seama că Tu eşti aici, în această încăpere. Nu eu sunt aici, ci Tu eşti, Doamne. Tu eşti Cel ce faci aceste lucruri măreţe, iar eu Te rog în Numele lui Hristos să binecuvântezi fiecare om din locul acesta.

Puneţi-vă acum mâinile unul peste altul. Fiecare bolnav să ridice mâna. Puneţi-vă mâinile peste ei.

Tu vino aici, domnule. Pune-ţi mâinile peste cineva. O, cât este de bogată şi de pură dragostea lui Dumnezeu!

Cât de nepătrunsă şi de puternică! Cântecul sfinţilor şi al îngerilor va dăinui veşnic.

Prietenii mei iubiţi, în timp ce vă rugaţi, în timp ce capetele voastre sunt plecate, în timp ce strigaţi unul pentru altul, mă întreb dacă am primit suficientă trecere în ochii voştri încât să credeţi că sunt slujitorul lui Dumnezeu. A confirmat Domnul Cuvântul Său? A dovedit El că sunt aici numai şi numai ca să vă ajut să intraţi în Împărăţia lui Dumnezeu? V-a descoperit Dumnezeu acest lucru, după 7-8 ani de când vin la Chicago? Dacă este aşa, atunci ascultaţi-mă ca şi slujitor al lui Dumnezeu.

Biblia spune: „Puneţi-vă mâinile unii peste alţii şi rugăciunea făcută cu credinţă va mântui pe cel bolnav.” (Iacov 5.15).

Eu vă cred. Cred că sunteţi sinceri şi că sunteţi copiii lui Dumnezeu. Cred din toată inima mea că Dumnezeu m-a chemat la această lucrare şi cred că dacă voi cere cu sinceritate, iar voi veţi avea aceeaşi credinţă sinceră în această mare unitate a rugăciunii, în timp ce avem mâinile şi inimile unite în părtăşia lui Hristos cel înviat, care este chiar acum aici, vom primi ceea ce cerem.

Fără nici o îndoială, semnele neschimbate pe care le putem vedea cu toţii, arată că El este aici. Puteţi să vă daţi seama cât de mult ne-am îndepărtat de Adevăr şi cât de puţin ne-a interesat Dumnezeu până acuma?

O, Doamne, să fii într-o adunare ca aceasta, să vezi astfel de lucruri întâmplându-se sub ochii tăi şi, cu toate acestea, să nu povesteşti nimănui nimic despre ele, deşi stai aici ca şi cum ai crede! Ce lucru îngrozitor!

Vă daţi seama cât suntem de departe de Dumnezeu prin toate acestea?

Să ne deschidem însă chiar acum inimile pentru El. Să venim înaintea Lui cu o inimă deschisă şi să spunem: „Doamne Isuse, eu Te primesc chiar în clipa aceasta, fără nici o umbră de îndoială.”

Satan, te mustru în Numele lui Isus Hristos! Ieşi afară din aceşti oameni! Tu eşti un necredincios bătrân şi-i faci şi pe oameni să se îndoiască, numai că acum ţi-ai cam pierdut controlul asupra lor. Duhul Sfânt este aici ca să-i vindece pe cei bolnavi. Puterea lui Dumnezeu este prezentă în locul acesta, de aceea, Satan, noi te scoatem afară din aceşti oameni. În Numele lui Isus Hristos, ieşi afară din ei!

Acum ridicaţi-vă cu toţii şi lăudaţi-L pe Domnul, în timp ce eu cedez serviciul fratelui.

                                 – Amin –