Nu am nici un motiv să vin şi să iau locul fratelui Brown şi al altora, dar apreciez privilegiul pe care îl am să fiu aici în Phoenix. Eu n-am cuvinte să exprim ceea ce simt pentru oamenii din Phoenix, care s-au adunat aici, şi pentru părtăşia pe care am avut-o săptămâna aceasta cu bisericile din aceste locuri.
Am avut privilegiul să vizitez zece biserici diferite, care aparţineau de trei sau patru organizaţii, iar părtăşia dintre fraţi a fost cu siguranţă copleşitoare. Îmi amintesc când a venit fratele Williams, cred că a călătorit din Mayo şi am petrecut puţin timp împreună.
Eu am vorbit de multe ori cu oamenii de afaceri despre această convenţie, iar cineva mi-a spus:
„Tu eşti predicator, ce treabă ai cu oamenii de afaceri?”
„Păi sunt un om de afaceri.”
„Şi în ce fel de afaceri eşti implicat?”
„Sigurare. Sigurare de Viaţă.” Dacă cineva este interesat pentru o asemenea poliţă, mi-ar plăcea să stăm de vorbă după încheierea acestui serviciu.
Odată, a venit la mine acasă un agent de asigurări. Se numeşte Wilbur Snyder şi noi am fost prieteni buni încă din şcoală. S-ar putea să fie aici în seara aceasta. El mi-a zis:
„Billy, aş vrea să vorbesc cu tine este o poliţă de asigurări.”
Ei bine, eu am avut un sentiment ciudat cu privire la aceasta, fiindcă el spunea să-mi asigur viaţa, dar Viaţa mea este deja asigurată. Astfel, i-am zis:
„Wilbur, eu nu am nici o asigurare de felul acesta, dar am o singură Poliţă şi cred că este de-ajuns.”
„Oh, tu ai deja o asigurare, Billy?”
„Sigur că da,˝ am răspuns eu.
Soţia mea m-a privit ca şi cum ar fi zis: „Ce s-a întâmplat cu tine?”
„Sigurare binecuvântată, Isus este al meu.”
„Billy,˝ a spus el, „dar aceasta nu îţi plăteşte înmormântarea.”
„Dar mă scoate afară, fiindcă eu nu mă îngrijorez cum voi intra acolo, ci mă interesează cum să ies afară.”
Astfel, eu vorbesc despre această Poliţă. Sunt un om de afaceri şi sunt foarte bucuros să umblu cu aceşti oameni care poartă aceeaşi Poliţă: Asigurarea de Viaţă veşnică.
Ieri a fost prima dată când am încercat să văd dacă Duhul Sfânt ar vorbi într-una din aceste convenţii şi vreau să vă spun că am fost foarte relaxat, am strigat şi m-am bucurat cu toţi ceilalţi. Este destul de greu, pentru că în mod normal, pentru astfel de întâlniri eu nu mănânc cu o zi sau două înainte. Este un lucru tainic şi totuşi vine de la Dumnezeu. Eu sunt sigur că vine de la Dumnezeu.
Când m-am născut, voi aţi citit povestea vieţii mele, deasupra patului meu s-a arătat o Lumină, iar mama şi tatăl meu nu ştiau ce putea fi. Mai târziu, când eram deja un băieţel, El mi-a vorbit şi mi-a spus: „Să nu bei, să nu fumezi şi să nu-ţi întinezi trupul în nici un fel, pentru că atunci când vei fi mare, vei avea o slujbă!” Şi aşa s-a întâmplat.
Când am avut primele vedenii, eu m-am dus şi i-am spus mamei: „Ştii, am văzut că se va întâmpla cutare lucru…” Dar ea îmi răspundea: ˝Billy, tu ai adormit.”
„Nu, mamă, nu am dormit,˝ îi spuneam eu, apoi s-a dovedit că s-a întâmplat întocmai cum am văzut.
Prieteni creştini, noi nu ştim când va fi ultima noastră întâlnire. Poate ne vom întâlni aici şi anul viitor, şi sper să fie aşa, dar cu siguranţă unii dintre noi nu vor mai fi aici, fiindcă vor fi plecaţi înainte de anul viitor. Într-un grup cu atât de mulţi oameni, unde sunt bolnavi, oameni în vârstă şi aşa mai departe, ar trebui să ne găsim mărturiile când ne vom întoarce. Deci, trebuie să fim sinceri.
Eu apreciez ce a spus fratele Ford mai înainte şi anume, că un singur lucru este adevărat, iar acela este Cuvântul lui Dumnezeu. Este foarte adevărat şi să staţi pe aceasta pentru că „Dacă rămâneţi în Mine şi dacă rămân în voi cuvintele Mele, cereţi orice veţi vrea, şi vi se va da.” (Ioan 15.7).
Prieteni, aici este un lucru care mi s-a părut întotdeauna clar: dacă Dumnezeu a fost odată Dumnezeu, atunci El este încă Dumnezeu; dar dacă nu Se ţine de Cuvânt, atunci nu este nimic de El.
Odată, un tânăr s-a dus la colegiu ca să se facă predicator, iar în timp ce era plecat, mama lui a căzut grav bolnavă. I-au trimis o telegramă la colegiu ca să-i spună băiatului să se întoarcă urgent acasă pentru că ea era pe moarte. Apoi, în dimineaţa următoare, tânărul a primit o altă telegramă în care i s-a spus: „Ea este bine.”
După vreun an, băiatul şi-a vizitat mama şi a întrebat-o:
„Mamă, aş putea şti ce ţi-a făcut doctorul şi ce doctor a fost, pentru că este cazul de pneumonie cel mai repede vindecat, din câte ştiu eu.”
„Oh, fiule,˝ i-a răspuns ea, „nu a fost un doctor.” Apoi a zis: „Şi totuşi, a fost un doctor.”
„Cum se numeşte?’
„Doctorul Isus.”
„Cum adică? Vrei să spui Isus Hristos?” a întrebat el.
„Da. Ştii adunarea aceea din josul străzii, misiunea aceea mică?”
„Da.”
„Într-o seară ei au avut o întâlnire şi au ţinut un serviciu de rugăciune. Medicul mi-a spus că nu mă mai pot face bine pentru că boala este prea înaintată, dar ei mi-au spus că s-au simţit îndemnaţi să se roage pentru mine. Şi ştii ceva, fiule? Glorie lui Dumnezeu, Isus m-a vindecat.”
„O, mamă,˝ a spus băiatul. „Dar aceasta este ridicol! Tu chiar te porţi ca ei, dar n-ar trebui să faci aceasta.”
„Oh, fiule, dar scrie în Biblie. Acest lucru este scris în Biblie.”
„Mamă, dar nu este bine. Oamenii aceia sunt needucaţi şi nu înţeleg Biblia. Noi am învăţat aceste lucruri în colegiu, dar ei nu le înţeleg.”
„Stai puţin, fiule, fiindcă mi-am notat aici.” Apoi s-a dus şi a citit din Marcu 16.18: „…Îşi vor pune mâinile peste bolnavi, şi bolnavii se vor însănătoşi.”
„Oh, mamă,˝ a spus el, „noi am învăţat la colegiu că Marcu 16 începând cu versetul 9, nici măcar nu este scris sub inspiraţie.”
„Aleluia! Aleluia!” a strigat ea.
„Ce este cu tine, mamă?” a întrebat-o el mirat.
„Mă gândeam că dacă Dumnezeu a putut să mă vindece cu un Cuvânt neinspirat, atunci ce va putea face El cu un Cuvânt inspirat?”
Aşadar, frate Ford, eu cred că totul este sub inspiraţie, şi pentru aceasta există El.
Eu am fost pe punctul să-mi las slujba, din pricină că este covârşitor ce se petrece în jurul meu. Oamenii vin de pretutindeni, iar eu nu pot să produc o vedenie, ci numai Dumnezeu poate face aceasta.
Câţi dintre voi au văzut fotografia aceea? Cred că sunt sute aici. Ea a trecut prin Washington DC., prin mâna lui Edgar Hoover şi George Lacy, directorul biroului de amprente şi documente de la FBI. Este o Lumină mică, este cam atât de mare, de culoare portocaliu aprins. Ea este Cel care a vorbit întotdeauna cu mine.
Haideţi să vedem aceasta, iar dacă nu este biblic, s-o lăsăm în pace. Dacă spun vreodată ceva ce nu este scris în Biblie, puteţi uita acea învăţătură, pentru că nu este corectă. Mai mult, orice înger (pe mine nu mă interesează cât pare de inspirat şi de real), dacă vorbeşte contrar Cuvântului lui Dumnezeu, să-l lăsaţi în pace, pentru că nu vine de la Dumnezeu! Galateni 1.8 spune: „Dar, chiar dacă noi înşine sau un înger din cer ar veni să vă propovăduiască o Evanghelie deosebită de aceea pe care v-am propovăduit-o noi, să fie anatema!” Noi nu luăm nimic altceva, decât ceea ce vine de la Dumnezeu.
Din Biblie, aflăm că atunci când Dumnezeu i-a condus pe copiii lui Israel prin pustie, Îngerul Legământului era într-un Stâlp de Foc.
Nădăjduiesc că nu iau din timpul fratelui Brown, fiindcă ştiu că este greu să stai sub presiune. Predicatorul ar trebui să stea într-o cameră separată şi să studieze singur, apoi să păşească în faţa adunării sub ungerea şi în dulceaţa lui Dumnezeu. Ştiu că este greu.
Deci, noi ştim că Acela a fost Îngerul Legământului; ştim că a fost Isus Hristos. Apoi am văzut că Moise a părăsit Egiptul pentru că a socotit ocara lui Hristos ca fiind o bogăţie mai mare decât toate comorile pe care i le putea oferi Faraon.
Noi am aflat că atunci când S-a manifestat acest Înger, El a fost Fiul lui Dumnezeu. El a venit pe pământ şi noi ştim ce lucrări a făcut atunci când a fost aici. Noi ştim că El trebuia să fie Mesia, iar Mesia trebuia urmat de un semn, acesta fiind semnul unui profet, pentru că Israel a fost învăţat să creadă întotdeauna în profeţii lor. Când a fost aici, El a spus: „Eu vin de la Dumnezeu şi Mă întorc la Dumnezeu.”
După moartea, îngroparea şi învierea lui Hristos, Pavel era în drum spre Damasc, şi a fost lovit de o Lumină, de un Stâlp de Foc. Amintiţi-vă că mai întâi a fost un Stâlp de Foc, apoi a fost făcut trup, şi la urmă S-a dus înapoi la Dumnezeu. Atunci L-a văzut Pavel. Nu L-a văzut nimeni altcineva, decât Pavel.
Vedeţi? De multe ori, tu poţi vedea lucruri pe care alţii nu le pot vedea deloc. Soldaţii care îl însoţeau pe Pavel, nu au putut vedea Lumina aceea, dar pentru el a fost atât de reală, încât l-a orbit. Glasul din Stâlpul de Foc l-a întrebat:
„Saule, Saule, pentru ce Mă prigoneşti?”
„Cine eşti Tu, Doamne?” L-a întrebat el mirat.
Şi Domnul i-a răspuns: „Eu sunt Isus pe care-L prigoneşti. Ţi-ar fi greu să arunci cu piciorul înapoi într-un ţepuş.” (Fapte 9.5).
Câţi dintre voi aţi citit aceasta? Desigur.
Dumnezeu este Duh; apoi S-a arătat în trup ca să ia păcatele noastre; şi la urmă S-a întors iar la Dumnezeu, în Duh. Astfel, în această fotografie vedem că El este Acelaşi Stâlp de Foc.
Singurul fel în care poate dovedi că este Acelaşi Stâlp de Foc, Duhul lui Dumnezeu, este să facă aceleaşi lucruri ca atunci. Isus a spus: „Peste puţină vreme, lumea nu Mă va mai vedea, dar voi Mă veţi vedea; pentru că Eu trăiesc, şi voi veţi trăi.” (Ioan 14.19). Iar Evrei 13.8 spune: „Isus Hristos este Acelaşi ieri, azi şi în veci.” Deci, dacă acest Duh nu produce Viaţa lui Hristos, nu este Duhul lui Dumnezeu.
Dacă aş sta aici cu cicatrice lăsate de cuie în mâini şi cu urme de la o coroană de spini pe frunte, şi aş spune că Duhul lui Dumnezeu este în mine, nu ar fi adevărat. Mâinile mele s-ar putea să fie rănite cu adevărat, dar aceasta nu ar fi o dovadă. Dar când Duhul lui Dumnezeu este cu adevărat în tine, atunci în viaţa ta se vor manifesta lucrările lui Dumnezeu.
El este Viţa, iar noi suntem mlădiţele. Viţa nu poartă roade, ci mlădiţele, dar ele îşi trag Viaţa din Viţă. Acum, Isus nu are nici o altă mână pe pământ, decât pe a ta şi pe a mea. El nu are nici o altă gură pe pământ, decât pe a mea şi a ta. Noi primim putere din Duhul lui Hristos, iar dacă Viaţa care este în Viţă este şi în mlădiţă, mlădiţa va produce roadele care sunt în Viţă. Cu siguranţă. Noi ştim aceasta, pentru că sunt sute de oameni care vin de pretutindeni, din toate naţiunile.
Înainte de a sta jos, vreau să vă mai spun ceva. Cred că fratele Welch Evans este aici. Eşti aici, frate Evans? Da, este aici, rezemat de perete. În fiecare duminică, el conduce cam şapte sute de mile, numai dus, până la Tabernacol, să mă audă vorbind. El face o călătorie de vreo o mie cinci sute de mile pentru duminică. Astfel, pleacă sâmbăta şi se întoarce acasă luni sau marţi.
El şi-a luat o maşină nouă pe care a adus-o din Louisville, dar este o bandă de hoţi care fură maşini, le duc la Bowling Green, cam la o sută optzeci de mile distanţă, le vopsesc cu altă culoare şi apoi le vând. În Kentucky nu ai nevoie de un titlu de proprietate ca să vinzi o maşină, pentru că iau un număr din carte şi îţi fac acel titlu. O, aceea a fost o bandă oribilă! Neştiind acest lucru, domnul Evans şi-a lăsat maşina deschisă şi a intrat în restaurantul Miller, iar când a ieşit afară maşina dispăruse cu tot ce era în ea.
S-a consultat cu fratele Fred Sothman şi nu ştiau ce să facă, apoi au zis: „Hai să mergem la fratele Branham.” Şi au venit la mine acasă.
Când am auzit ce s-a întâmplat, le-am zis: „Ei bine, nu ştiu ce să fac. Haideţi să ne rugăm.”
Poate credeţi că este greşit, dar dacă mă pun pe genunchi şi mă rog, eu nu pot face nimic. Dumnezeu este Cel care face. Eu nu pot să-L controlez pe El; El mă controlează pe mine. Vedeţi?
Apoi am văzut maşina mergând spre Bolwing Green. Şoferul erau un tânăr îmbrăcat cu o jachetă şi cu cravată maro. Am început să mă rog şi atunci am văzut în vedenie că omul s-a întors din drum. Acel om trebuia să fie creştin, iar Duhul Sfânt l-a oprit, l-a întors şi am văzut unde a parcat maşina, aşa că i-am spus domnului Evans: „Du-te în locul cutare şi acolo îţi vei găsi maşina. Tu tocmai ţi-ai făcut plinul.”
„Da,˝ a răspuns el.
„Va avea rezervorul cam jumătate gol, pentru că a condus vreo o sută de mile.”
Domnul Evans s-a dus în locul în care i-am spus, şi chiar acolo, la marginea drumului cum vii de la Louisville, până aproape de Jeffersonville, dincolo de râu, maşina era parcată cu cheile în contact, gata de drum. Este adevărat, domnule Evans?
Vedeţi ce face rugăciunea? Vreau să vă spun că nu trebuie să vedeţi o vedenie; Duhul Sfânt l-a convins pe om să se întoarcă.
La fel s-a întâmplat în Mexic, cu copilul acela mort. Duhul lui a plecat, aşa cum s-a întâmplat cu Lazăr când Domnul nostru era pe pământ. Duhul lui era plecat de patru zile, dar Duhul Sfânt a fost Cel care l-a adus înapoi.
De multe ori oamenii vin şi pun tot felul de întrebări. Aici este fratele Fred Sothman, cred că stă acolo lângă uşă. Am să vă spun ceva, apoi veţi înţelege unde vreau să ajung. Eu nu cred că este corect şi bine să iei Biblia şi să faci din ea o masă de ghicitorie. Tu n-ar trebui să faci aceasta, pentru că Dumnezeu nu lucrează aşa.
Fratele Sothman aştepta să-i vină în vizită nişte prieteni, dar uşa lui era încuiată şi nu putea să-şi găsească cheile nicăieri. Le căuta de două sau trei zile şi devenise foarte nervos pentru că trebuiau să sosească oamenii aceia. Atunci m-a sunat şi mi-a zis: „Frate Branham, fiii lui Iese s-au dus într-o zi să caute nişte catâri, dar pentru că n-au putut să-i găsească nicăieri, s-au dus la Samuel şi el le-a spus că acei catâri s-au întors deja acasă. Poţi să-l întrebi pe Domnul unde sunt cheile mele?”
M-am rugat şi i-am spus: „Du-te în dulap şi uită-te într-un pulover pe care l-ai purtat acum câteva zile.” Şi acolo şi-a găsit cheile. Vedeţi? Ce înseamnă aceasta? Înseamnă un singur lucru, prieteni: că Dumnezeu este acelaşi Dumnezeu din totdeauna. Noi trebuie să înţelegem şi să credem aceasta. Trebuie să ştim că acesta este adevărul.
Dar aceste daruri nu lucrează numai printr-un individ, ci este nevoie şi de credinţa altuia ca să funcţioneze.
Dacă ne gândim la femeia care i-a atins haina, acolo erau mulţi care L-au atins, dar în cazul ei, cea care L-a atins a fost credinţa. De fapt, ea nu L-a atins pe El, ci L-a atins pe Dumnezeu, iar aceasta a adus rezultatele. Aşa se întâmplă întotdeauna. Dacă Îl poţi atinge prin credinţă, atunci acel fel de dar este numai un discernământ prin care Dumnezeu răspunde printr-un individ. Mulţi dintre voi v-aţi ridica mâinile când aţi vedea aceasta prima dată. Isus a promis că acest dar se va întoarce în biserică înainte de vremea sfârşitului.
Acum câteva minute am vorbit cu fratele Demos despre nişte versete din Scriptură. Ce spune Scriptura când îi vezi pe fraţii din bisericile denominaţionale: episcopali, prezbiterieni, metodişti, venind să primească Duhul Sfânt? Ce se întâmplă atunci? Nu vreau să vă dojenesc când stau aici şi spun aceste lucruri, dar este spre binele vostru.
Nu mult după ce am spus acele lucruri, Duhul Sfânt a început să Se mişte pe aici. Câţi dintre voi aţi văzut fotografia aceea? Când vă voi întâlni la judecată, veţi vedea dacă este adevărat. Lumina aceea nu este la mai mult de două picioare de locul în care stau. Aşa este. Ce este aceasta? Este Domnul înălţat care l-a întâlnit pe Pavel pe drumul Damascului. El Îşi produce propria Viaţă. Ar trebui să mă opresc acum.
Câţi dintre voi cred aceasta cu toată inima? Eu ştiu că voi credeţi. O singură vedenie te slăbeşte mai mult decât o face o rugăciune de trei ore. Când a murit Lazăr, Tatăl I-a arătat lui Isus ce se va întâmpla. Amintiţi-vă că în Ioan 5.19 scrie: „Adevărat, adevărat vă spun că Fiul nu poate face nimic de la Sine; El nu face decât ce vede pe Tatăl făcând; şi tot ce face Tatăl, face şi fiul întocmai.” Câţi dintre voi ştiu că aceasta spune Scriptura? Isus Hristos nu a făcut niciodată nimic până când nu I-a arătat Tatăl ce trebuie să facă. Este adevărat? Deci nu eu sunt cel care face aceste lucruri, ci Tatăl meu care locuieşte în mine. Noi ştim că acesta este adevărul, că este Duhul lui Dumnezeu.
El a văzut o vedenie despre Lazăr şi nu S-a întors decât atunci când a ştiut că Lazăr era mort. El nu a spus nimic despre faptul că slăbea în putere, dar când a fost atins de femeia aceea mică, cu scurgerea de sânge, a spus: „Simt că M-a părăsit puterea.”
De ce? Ascultaţi, prieteni. Odată, Dumnezeu Şi-a folosit darul ca să-l învieze pe Lazăr, dar altă dată, femeia a fost cea care s-a folosit de darul lui Dumnezeu prin credinţa ei. Înţelegeţi? Vedeţi, Isus nu S-a întors niciodată să spună: „Ei bine, tu ştii că am putere şi că Eu te-am vindecat,˝ ci a spus: „Credinţa ta te-a mântuit. Credinţa ta…” Credinţa ei a făcut aceasta.
Eu nu ştiu cum să vă explic mai clar, dar dacă Dumnezeu ar fi fost numai cu mine şi nu ar fi fost şi cu voi, nu s-ar fi întâmplat nimic din toate acestea. Este nevoie de mine şi de tine împreună. Trebuie să credem şi tu şi eu. Darul este ca şi cum ai trece de la o viteză mai mică, la una mai mare. Vedeţi, tu trebuie să ştii cum să schimbi viteza; acesta este darul. Este aceeaşi persoană, dar trebuie să-şi pună sufletul în prezenţa lui Dumnezeu ca să vadă ce spune El.
Eu ştiu că El este aici. Credeţi aceasta? Aveţi credinţă în Dumnezeu!
Ieri a fost greu; a fost pentru prima dată pentru mine şi am fost puţin nervos. Nu ştiam că se va întâmpla aceasta, dar aici sunt oameni care pot fi vindecaţi acum. Câţi oameni bolnavi de aici, Îl recunosc în inima lor şi se roagă chiar acum? Ridicaţi mâinile. Desigur.
Doamna de acolo se roagă pentru fetiţa ei. Se numeşte doamna Boggs. Dacă crezi din toată inima, hemoragia aceea se va opri. Doamnă Boggs, crezi din toată inima că fiica ta va fi vindecată?
Văd Lumina acolo în spate. Este deasupra unui bărbat care va muri cu siguranţă dacă nu crede. Ieri a fost aici o femeie care a cerut rugăciune pentru acest bărbat. El are cancer la faţă şi se roagă. Numele lui este domnul Peterson. Dacă crezi din toată inima, Dumnezeu te face sănătos. Accepţi aceasta, domnule? Ridică-te în picioare. Dumnezeu să te binecuvânteze. Eu nu l-am văzut pe bărbatul acesta în viaţa mea şi nu am auzit de el. Dacă suntem străini unul faţă de celălalt, ridică mâna.
Tu crezi? Roagă-te! Te provoc în Numele lui Isus. Fii respectuos şi roagă-te. Toată lumea să se roage. Credeţi numai!
Am crezut că era Florence, dar nu era ea; a fost o femeie mai în vârstă. Este mama ta. Eu n-am văzut-o în viaţa mea, este o străină, dar ea stă între mine şi tine. Ea orbeşte; ceva nu este în ordine cu ochii ei, are cataractă. Crezi? Acum se îndepărtează. Soră Shakarian, tu ştii că nu-ţi cunosc părinţii, că nu i-am văzut niciodată.
Aici este o doamnă micuţă care are probleme duhovniceşti şi se roagă pentru aceasta. Părul ei albeşte. Dumnezeule, nu o lăsa să scape aceasta. Ea se roagă pentru altcineva şi nu este de aici, ci vine dintr-un oraş situat pe coastă. Ea este din Los Angeles şi se numeşte doamna Pascoe. Ridică-te în picioare. Nu vei mai fi deranjată niciodată. Credinţa ta te-a salvat. Dumnezeu să te binecuvânteze.
Să nu te îndoieşti niciodată. Să nu te mai îndoieşti niciodată, fiindcă El este aici. Aşa vorbeşte Domnul!
Voi pleca pentru un moment, dar voi reveni. (Fratele Branham părăseşte amvonul pentru un moment).
Am plecat pentru că Domnul mi-a spus să mă duc să mă rog. Să nu credeţi că sunt pe lângă mine, pentru că nu sunt. Eu ştiu pe ce stau. Dacă este printre noi vreun critic, acum este momentul să se ridice.
Soră mică din Long Beach, nu te îngrijora. Totul este înapoi acum. Să ai credinţă.
Acum aş vrea să vă puneţi mâinile unul peste altul. Dumnezeule, cine spune aceste lucruri ştie că sunt corecte. Desigur. Un om poate să vină şi să spună orice, iar ceea ce spune poate să fie corect sau greşit, dar când vine Dumnezeu şi spune că este corect, atunci este corect. Cuvântul lui Dumnezeu este corect, dar tot ce este contrar Cuvântului Său este greşit. Cuvântul lui Dumnezeu a spus: „Aceste semne îi vor însoţi pe cei ce cred: dacă îşi vor pune mâinile peste bolnavi, bolnavii se vor însănătoşi.”
Tatăl nostru ceresc, eu fac aceasta numai la porunca Ta. Se pare că este diferit faţă de programul obişnuit, dar când Te-ai mutat în colţul acela al clădirii ai spus: „Du-te înapoi şi roagă-te!” Eu fac numai ce-mi spui Tu să fac, Doamne.
Îngăduie ca Duhul Sfânt să scuture în aşa fel această audienţă, încât toţi să-şi dea seama că Cel viu, Isus Hristos cel înviat, este în seara aceasta în mijlocul nostru, mişcându-Se deasupra noastră, prin noi şi în noi.
Priveşte, Doamne, ei au mâinile unii peste alţii şi au nevoie de Duhul Sfânt. Ei au nevoie de vindecare şi de rezolvarea multor probleme. Lasă-L pe Dumnezeul care a vorbit în acele vedenii; lasă-L pe Dumnezeul care L-a ridicat din morţi pe Fiul Lui, pe Isus Hristos care ni S-a descoperit în aceste zile din urmă, lasă-L să vină în puterea învierii şi să vindece fiecare persoană aflată în prezenţa Sa divină. Fă-i bine pe toţi şi umple-i cu Duhul Sfânt, Doamne, fiindcă Te rog aceasta în supunere şi la porunca Ta, în Numele lui Isus Hristos. Amin.
– Amin –