EVREI Capitolul 2 – p3

Să vă pregătiţi creioane şi hârtie, deoarece cred că Dumnezeu ne va da un timp măreţ.

După cum am văzut, Pavel Îl slăvea şi L-a pus în prim-plan pe Domnul Isus. O parte din mesajul acesta se va lega cu mesajul de duminică dimineaţa, deoarece este separat de Sabat. Aceasta este o întrebare foarte spinoasă pentru cei care ţin Sabatul astăzi: Care este ziua de odihnă, sâmbăta sau duminica? Ce spune Biblia despre aceasta?

Cartea Evreilor separă Legea de har şi le pune pe fiecare în parte la locul lor. Evreii au fost crescuţi sub Lege, iar Pavel le spune că locul Legii a fost luat de har.

Haideţi să punem o bază aici. Apropo… mi-am adus nişte ochelari de citit pentru eventualitatea că voi avea nevoie de ei în seara aceasta, deoarece mai am doi ani până la cincizeci de ani şi nu mai văd ca înainte. De curând am observat că văd cuvintele în ceaţă, şi m-am gândit că voi orbi. M-am dus la un control şi medicul mi-a spus:

„Dacă ţii Biblia la distanţă, vezi să citeşti?”

„Da”.

„Ei bine, peste puţină vreme braţele tale nu vor fi destul de lungi s-o ţii în mână şi să citeşti din ea.”

Am Biblia scoasă de editura Collins, care are literele destul de mari, aşa că mă descurc, dar când ajung la lucrurile adânci şi trebuie să împletesc Vechiul cu Noul Testament, mă folosesc de Biblia Scofield, care are un scris mai mic. Eu sunt obişnuit cu ea şi cu semnele din ea. Nu citesc niciodată explicaţiile din ea, pentru că nu sunt de acord cu Scofield în multe din teoriile lui, dar Biblia o am de multă vreme şi ştiu cum sunt aşezate versetele în pagină şi cum să găsesc ceea ce caut.

Eu nu sunt un învăţător, dar vă spun adevărul cât pot de bine.

Ce am aflat despre Pavel? Că de la început a fost un mare învăţător, un om educat în Vechiul Testament. Cine a fost învăţătorul lui? Gamaliel, unul din învăţaţii renumiţi ai timpului.

Ce am mai aflat despre Pavel? Cum s-a numit înainte de întâlnirea cu Domnul? (Adunarea răspunde: „Saul”). Saul. El era o mare autoritate religioasă în Ierusalim şi ştia 4-5 limbi. Dar l-a ajutat la ceva educaţia primită? Nu!  Dimpotrivă, a spus că a trebuit să uite tot ce ştia, ca să-L cunoască pe Hristos.

Deci, am aflat că nu trebuie să fii un om educat sau deştept, ci trebuie să fii smerit înaintea lui Dumnezeu. Aţi ştiut că Dwight Moody era atât de needucat încât tot timpul trebuia să-i corecteze cineva mesajele? Petru şi Ioan din Biblie erau atât de needucaţi încât nu ştiau să-şi scrie nici numele. Apostolul Petru, care avea cheile Împărăţiei, nu ştia să-şi scrie nici măcar numele. Gândiţi-vă la aceasta. Biblia spune că era necărturar şi fără şcoală. Aceasta îmi dă şi mie o şansă, nu-i aşa? Amin.

Noi ştim ce s-a întâmplat cu Pavel după acea mare experienţă.

Aş vrea să vă întreb ceva: întoarcerea la Hristos este o experienţă? Toţi cei ce vin la El au o experienţă? Da, domnilor. Întoarcerea la El este o experienţă, o naştere.

Nu demult, am fost într-un colegiu luteran, deoarece am avut privilegiul să iau masa cu Tom Haire. Câţi din voi aţi auzit de renumitul luptător în rugăciune?  Eu am luat masa cu el şi am discutat despre Isus Hristos, că El este Capul tuturor lucrurilor.

Înainte ca Pavel să accepte experienţa avută, a trebuit să se întoarcă la Biblie. Şi am aflat că el a plecat în Arabia, unde a stat timp de trei ani, cercetând Scripturile, ca să vadă dacă experienţa trăită de el era adevărată.

El se confrunta cu un lucru mare: trebuia să se întoarcă şi să spună bisericii şi poporului său, că lucrurile pe care le prigonise până atunci erau de fapt corecte şi adevărate.

A trebuit să faceţi şi voi aşa ceva? Sigur că da. Aproape toţi a trebuit să facem aceasta: să ne întoarcem înapoi şi să spunem: „Oamenii aceia pe care i-am numit „holly-rollers”, aveau dreptate.” A trebuit să ne întoarcem şi să iubim lucrurile despre care am vorbit odinioară urât. Este o schimbare, un lucru ciudat.

Eu am spus „holly-rollers”, dar nu există aşa ceva. Aceasta este o poreclă batjocoritoare pe care o dă lumea celor sfinţi; este un nume pe care l-a pus diavolul, Bisericii.

Câţi din voi ştiu cum au fost numiţi creştinii în zilele lui Pavel? Eretici. Ştiţi ce însemnă cuvântul „eretic”? „Nebun”. Deci, noi suntem numiţi „holly-rollers”, iar ei, eretici. Şi ce spune Biblia despre ei? Că se bucurau când erau numiţi aşa. Ştiaţi că Isus ne-a spus ce să facem în această situaţie?

„Ferice va fi de voi, când din pricina Mea, oamenii vă vor ocărî, vă vor prigoni, şi vor spune tot felul de lucruri rele şi neadevărate împotriva voastră!

Bucuraţi-vă şi veseliţi-vă, pentru că răsplata voastră este mare în ceruri; căci tot aşa au prigonit pe prorocii, care au fost înainte de voi.” (Matei 5.11-12).

Deci, El a spus să fim plini de bucurie, iar Biblia învaţă că ucenicii s-au bucurat nespus de mult când au fost învredniciţi să poarte ocara Numelui lui Isus.

Dar cum este astăzi? Mulţi din oamenii de astăzi se descurajează şi se ruşinează imediat, dacă cineva îi numeşte „holly-rollers”, şi spun: „Poate nu am făcut bine când am pornit pe calea aceasta!”

Ucenicii erau însă pini de bucurie să poarte acele nume batjocoritoare.

În secolul II, creştinii erau numiţi „cruci pe spate”. Aceasta s-a întâmplat pentru că unii creştini obişnuiau să poarte pe spate o cruce, pentru a arăta că erau răstigniţi împreună cu Hristos. Eu ştiu că aşa îşi spuneau catolicii cam la trei sute de ani de la moartea ultimului apostol. Imediat după organizarea bisericii, s-a instaurat persecuţia, pentru  a-i sili pe oameni să intre în biserică. În felul acesta s-a realizat unirea bisericii cu statul. Acest lucru s-a întâmplat după aşa zisa convertire de la păgânism la catolicism, a lui Constantin. Dar dacă aţi citi istoria şi aţi vedea faptele lui, aţi înţelege că de fapt nu s-a convertit niciodată. Singurul lucru religios pe care l-a făcut acest bărbat, a fost să pună o cruce pe biserica „Sf. Sofia”. Totuşi, ei spun că el s-a convertit şi compară convertirea lui cu aşa zisa convertire de astăzi.

Noi am aflat însă că atunci când s-a convertit Pavel, el a avut o experienţă reală şi s-a întors cu totul spre Hristos. De altfel, cuvântul „convertire” înseamnă „întoarcere”.  Dacă ai mers în direcţia aceea, trebuie să te întorci şi să mergi în direcţia opusă.

Pavel a avut o experienţă minunată, şi cred că atunci când un om Îl acceptă pe Hristos ca Mântuitor personal, este o experienţă. Cred că bucuria că ştii că păcatele tale au fost iertate, îţi mişcă inima tot timpul, dar când Duhul Sfânt vine jos şi trăieşti experienţa naşterii din nou, este o experienţă pe care nu o vei uita niciodată. De ce? Pentru că devii un copil al lui Dumnezeu.

Voi întrebaţi: „Cum ştii aceasta, frate Branham?”

Metodiştii spun: „Ei au strigat şi L-au avut!” Ei bine, faptul că strigi este în ordine. Dacă L-ai primit şi ai strigat, este în ordine, dar faptul că strigi nu este un semn că Îl ai, pentru că mulţi au strigat şi totuşi nu L-au avut.

Penticostalii spun că ei au vorbit în limbi şi Îl au. Dacă vorbiţi în limbi este în ordine, dar acesta nu este semnul că Îl ai, deoarece poţi vorbi în limbi şi totuşi să nu Îl ai.

Înţelegeţi acum?

Este vorba de experienţa trecerii de la moarte la Viaţă, când lucrurile vechi au murit şi toate s-au făcut noi: atunci Hristos devine viu în tine, real. Rădăcinile vechi au fost scoase…

Ştiţi cum puteţi scoate afară o rădăcină? Noi obişnuiam să săpăm adânc, până nu mai rămânea nici urmă de ea.

„Smulgeţi afară orice rădăcină de amărăciune.” Aşa este. Aceasta o face Duhul Sfânt: El smulge afară toate rădăcinile. Scoateţi-le, adunaţi-le, ardeţi-le şi scăpaţi de ele, pentru că dacă faceţi aceasta puteţi obţine o recoltă.

Pavel a ştiut că s-a întâmplat ceva, de aceea s-a dus în Arabia, unde a studiat timp de trei ani prorocii Vechiului Testament, şi a constatat că experienţa lui era absolut adevărată.

Comparaţi aceasta, cu micuţa experienţă avută în biserica aceasta micuţă: Lumina a coborât şi ne-a spus dinainte lucruri care urmează să se întâmple, ceea ce este minunat. Dar fratele meu predicator mi-a spus că acest lucru vine de la diavolul. Eu n-am putut înţelege aceasta, de aceea am tăcut până într-o noapte când am avut o experienţă sus la Green’s Mill, Indiana, când Îngerul Domnului a venit şi mi-a luminat Scriptura. Apoi s-a aprins Focul şi s-a răspândit pretutindeni.

Duminica trecută, noi am văzut semnele infailibile ale lui Isus Hristos, care a venit şi a făcut ca un om care nu vedea şi nu putea merge să fie vindecat pe deplin. Nervul echilibrului era dus, iar doctorii de la clinica Mayo au spus:

„Este terminat pentru totdeauna. Nu va mai merge niciodată.” Dar după rugăciune, omul s-a ridicat şi a ieşit din clădire împingând scaunul cu rotile pe scări în jos, fiindcă putea umbla şi vedea ca oricare dintre noi. Aceasta arată prezenţa puterii Domnului Isus cel înviat, care este Acelaşi ieri, azi şi în veci.

Nu suntem noi plini de bucurie fiindcă ştim că Dumnezeu a dovedit că această mare experienţă pe care o avem, poate fi comparată cu cele din Biblie? Acesta este motivul pentru care ar trebui să fim plini de bucurie. În capitolul 2 am citit că noi nu ar trebui să fim nepăsători faţă de aceste lucruri. Ce vom face când va trebui să stăm la bara de judecată în Lumina Cuvântului? Atunci nu vei putea spune: „Nu am ştiut altceva!” Nici: „Dar fratele Branham putea greşi!” Este adevărat, dar Dumnezeu nu greşeşte. Cuvântul Lui nu greşeşte. Mai mult, gândiţi-vă că noi trăim aceleaşi lucruri pe care le-au trăit şi apostolii. O, binecuvântat să fie Numele Domnului!

Mă gândesc că mai am doi ani şi fac 50 de ani, şi încă de când eram copil am avut această făgăduinţă binecuvântată pe care am mărturisit-o fraţilor şi surorilor; am văzut mii de oameni care au ieşit din întuneric, iar într-o zi vom merge cu toţii în casa noastră veşnică, să fim binecuvântaţi. Dacă acest trup pământesc se va desface înainte să termin de predicat, este un altul care mă aşteaptă deja. Aleluia! Ştim că sunt zeci de oameni care stau aici şi care, dacă ar trebui să plece acum din viaţă, înainte ca trupul lor să ajungă la morgă vor fi deja în acest trup de slavă, bucurându-se împreună cu sfinţii care sunt deja în prezenţa lui Dumnezeu, să trăiască veşnic – cu dovada absolută că aşa este. Amin.

 O, aceasta l-ar face pe prezbiterian să strige! Nu-i aşa că duminică au strigat? O, nu-i de mirare că oamenii se emoţionează! Dacă te emoţionezi atunci când cineva bate mingea şi aruncă la coş, cu cât te vei emoţiona mai mult când ştii că ai trecut de la moarte la viaţă, că eşti o făptură vie în Hristos? Aceasta o ştii după felul în care te călăuzeşte duhul să te îndepărtezi de răutate, de viclenie, de duşmănie şi de toate lucrurile lumii, iar inima ta stă centrată pe Hristos. Acestea sunt motivele tale şi la ele te gândeşti zi şi noapte cu mintea şi cu inima. Când te duci la culcare, îţi pui mâinile aşa (fratele Branham arată) şi Îl lauzi până adormi, iar dimineaţa când te trezeşti continui să Îl lauzi. Amin. O, Doamne!

Eu am început să-L laud într-o dimineaţă la ora 4.00, pentru că mergeam la vânătoare de veveriţe împreună cu fratele Wood. Când sunt la vânătoare, Îl laud sub orice pom. Nu pot privi un pom fără să-L laud pe El, deoarece mă gândesc că El l-a crescut. Văd greierele sărind şi-mi zic că El îl cunoaşte.

Poate zici: „O, frate Bill, acesta este un nonsens!” Nu-i adevărat. El ştie unde se află fiecare veveriţă; ştie unde se află fiecare fluture.

Odată, Petru avea nevoie de nişte bani, iar El i-a zis: „Este un peşte care a înghiţit o monedă (exact cât avea nevoie Petru). Du-te, aruncă undiţa şi Eu îl voi trimite la ea. Scoate moneda din gura lui, pentru că oricum lui nu-i este de folos, şi plăteşte dările.” Vedeţi? (Matei 117.27).

În urmă cu câteva săptămâni, am văzut un peştişor mort pe luciul apei. Cred că aţi auzit povestea. Aici este fratele Wood, fratele lui şi ceilalţi care pot pune mărturie. Peştişorul acela zăcea mort de cel puţin o jumătate de oră, cu măruntaiele scoase afară pe gură. Cu o zi înainte de aceasta, Duhul Sfânt îmi spusese: „Vei vedea învierea unui animal mic!”

În dimineaţa următoare, la puţin timp după ce s-a ridicat soarele pe cer, am văzut acel peştişor micuţ. Şi Duhul Sfânt al lui Dumnezeu a venit jos şi a spus: „Peştişorule, Isus Hristos te face întreg!” Şi acel peşte, care a plutit pe apă mort, timp de o jumătate de ceas,  a venit la viaţă şi a înotat prin apă cât a putut de repede.

O, binecuvântat să fie Numele Domnului! Ce minunat este El!

Nu-i de mirare că Pavel a putut spune că El era Preot după rânduiala lui Melhisedec. El era Melhisedec. Melhisedec nu avea început al zilelor, nici sfârşit al vieţii; nu avea nici mamă, nici tată, ceea ce înseamnă că nu putea fi altcineva. Oricine era, El este viu şi în seara aceasta. Şi vă spun ceva: există un singur fel de Viaţă veşnică şi aceea vine de la Dumnezeu.

Aseară am discutat cu cineva şi nu putea înţelege nicicum „trinitatea” lui Dumnezeu, nici cum era posibil ca Isus, un Om care avea doar treizeci de ani, să spună: „Părinţii voştri au mâncat mană în pustie şi au murit cu toţii. Dar Eu sunt Pâinea vieţii care a venit de la Dumnezeu din ceruri, iar dacă cineva mănâncă această Pâine, nu va muri niciodată.”  (Ioan 6.49,51).

Evreii I-au zis: „Vrei să zici că eşti mai bătrân decât Avraam? N-ai nici cincizeci de ani şi ai văzut pe Avraam?” Acum ştim clar că ai drac şi că eşti nebun!” Dar El le-a răspuns: „Adevărat vă spun, că înainte să se nască Avraam, sunt Eu.” (Ioan 8.52-58). Acesta era El. El nu a fost un simplu om, nici doar un proroc, ci era Dumnezeul cel Atotputernic care locuia într-un trup omenesc numit Isus, Fiul lui Dumnezeu. Aceasta era El.

Să ne întoarcem acum la Cartea Evreilor şi să citim din capitolul 2, versetul 15:

„…şi să izbăvească pe toţi aceia, care prin frica morţii erau supuşi robiei toată viaţa lor.”

Aceasta a făcut Isus: „A venit să-i izbăvească pe toţi aceia, care prin frica morţii erau supuşi robiei toată viaţa lor.”

Acum nu mai trebuie să ne temem de moarte! Ştiaţi că dacă cineva este născut din nou nu poate muri? Cum poate avea viaţă veşnică şi apoi să moară? Nu se poate. Cuvântul „moarte” înseamnă „despărţire de Dumnezeu”. Înseamnă că el poate fi despărţit de voi, dar este întotdeauna în prezenţa lui Dumnezeu. Deci moartea nu este un lucru greu, ci este ceva glorios, deoarece este cea care ne duce în prezenţa lui Dumnezeu.

Problema este că fiind oameni, noi nu o înţelegem aşa cum trebuie, iar aceasta face ca atunci când simţim că se apropie paşii morţii, chiar şi cei mai sfinţi dintre noi se tem şi ar vrea să se tragă înapoi. Chiar şi Fiul lui Dumnezeu a spus: „Dacă este cu putinţă depărtează paharul acesta de la Mine.”

Pedeapsa păcatului este moartea şi toţi ne gândim că este ceva oribil, dar dacă putem privi dincolo de perdeaua timpului… Eu cred că fiecare om doreşte să privească în seara aceasta dincolo de acea perdea. Anna Mae Snelling şi ceilalţi, obişnuiau să câte un cântec: „Doamne, lasă-mă să privesc dincolo de perdeaua timpului.” Oricine doreşte să facă aceasta.

„Căci negreşit, nu în ajutorul îngerilor vine El, ci în ajutorul seminţiei lui Avraam.”

Partea aceasta se legă foarte bine cu ziua de Sabat despre care vrem să vorbim duminică.

Despre cine vorbeşte Pavel în versetul acesta? Cine este „El”? Hristos. Cine este Hristos? Dumnezeu, Logosul lui Dumnezeu.

Daţi-mi voie să vă explic aceasta, ca să fiţi siguri. Dumnezeu este Unul singur şi nu trei. Există un singur Dumnezeu şi nu o trinitate, pentru că Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt nu desemnează trei dumnezei diferiţi; ci este vorba de descoperirea aceluiaşi Dumnezeu. Dacă am avea trei dumnezei diferiţi, am fi păgâni. Acesta este motivul pentru care evreii nu pot înţelege această învăţătură; ea nu este biblică, ci este o învăţătură a bisericii catolice, de acolo venind şi botezul trinitar.

În Africa, ei botează de trei ori în faţă: o dată pentru Dumnezeu Tatăl, o dată pentru Dumnezeu Fiul şi o dată pentru Dumnezeu Duhul Sfânt. Acest lucru este greşit, pentru că Biblia nu învaţă aşa ceva.

Totuşi catolicii au învăţat aceasta, iar Luther  a dus-o mai departe; de la Luther a mers la Wesley şi aşa mai departe. Fiecare mişcare a pornit cu această baza greşită, dar ea nu a fost niciodată o învăţătură a Bibliei. Încă de la început, ea a fost o învăţătură greşită.

La început a fost Dumnezeu. Înainte de a fi orice lumină, orice atom, orice stea sau orice lucru vizibil, Dumnezeu a umplut spaţiul. Nu exista nimic altceva decât desăvârşirea: dragostea desăvârşită, sfinţenia desăvârşită, neprihănirea desăvârşită. Acesta era Duhul care acoperea întregul spaţiu al veşniciei. Acest lucru depăşeşte orice imaginaţie.

Gândiţi-vă că privim prin telescop şi vedem stele situate la milioane de ani lumină depărtare de noi. Viteza luminii este de aproximativ opt mii de  mile/secundă. (în vid, viteza luminii este de trei sute de mii de Km/s). Şi te gândeşti că vezi acele stele situate la milioane de ani lumină… iar dincolo de ele sunt altele pe care nu le putem vedea. Dar înainte de a fi oricare dintre ele, era El. Înţelegeţi?

Logosul care a ieşit de la Dumnezeu, a început să ia forma unui trup. Deci acea formă a fost numită de învăţători „Logosul”. Logosul a ieşit de la Dumnezeu. Cu alte cuvinte Logosul este ceea ce numim teofanie. Teofania este un trup omenesc proslăvit; nu făcut din carne şi sânge, cum este trupul nostru acum, ci are forma unui trup omenesc care nu mănâncă, nu bea, etc. dar este un trup; un trup care ne aşteaptă imediat ce îl părăsim pe acesta. Acesta este trupul în care era Dumnezeu, fiindcă a spus: „Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră…” (Geneza 1.26).

Când omul a fost în trupul acela, a avut control asupra tuturor vieţuitoarelor pământului. Atunci nu era nici un om care să lucreze pământul. (Geneza 2). El era parte bărbătească şi parte femeiască şi nu era nevoie să lucreze pământul. Apoi Dumnezeu l-a făcut pe om din ţărâna pământului: i-a făcut o mână ca cea a cimpanzeului şi un picior ca al ursului. Trupul acesta pământesc este făcut după chipul vieţii animale şi din acelaşi material. Da, trupul vostru este din acelaşi material ca al unui cal sau al unui câine. Este făcut din calciu, potasiu, petrol, etc. Este făcut din ţărâna pământului. Diferenţa dintre om şi animal este că Dumnezeu a pus în om un suflet. El nu l-a pus în animal, pentru că sufletul care este în om era acea teofanie.

Vă amintiţi că atunci când Petru era în închisoare a venit Îngerul Domnului, a deschis uşile şi l-a scos afară. Când uşile s-au deschis, Petru a păşit printre gărzile orbite ale închisorii şi a fost eliberat. A trecut de paza din interior, de paza de pe coridoare şi de paza de afară şi a ajuns în stradă. Nici unul dintre ei nu a ştiut cine este şi nu i-a dat atenţie; credeau că este un alt paznic. Petru a trecut pur şi simplu prin uşa deschisă, care s-a închis apoi în urma lui, iar când a scăpat de acolo se gândea că a visat. Apoi s-a dus acasă la Marcu, unde era o adunare de rugăciune…

Ce lucru minunat! Vedeţi?

„…nu în ajutorul îngerilor vine El, ci în ajutorul seminţei lui Avraam.” (Evrei 2.16).

Mai mult, El n-a luat chipul unui înger, ci a venit ca Sămânţa lui Avraam. Dumnezeu a devenit Sămânţa lui Avraam.

Dacă am avea timp, am putea să ne întoarcem să vedem cum a făcut-o prin legământ. Voi m-aţi auzit vorbind adesea despre aceasta. Avraam a luat acele animale şi le-a despicat, dar turturica şi porumbelul nu le-a despicat. La apusul soarelui, a venit un somn adânc peste Avraam şi a fost cuprins de un mare întuneric: moartea, iar lângă ea era un cuptor fumegând: iadul. Dar a văzut şi o Lumină albă. Din ea a ieşit un foc care a trecut printre acele animale despicate, arătând ce va face. Apoi a scris un Legământ, arătând ce va face în viitor.

Astfel, a venit El, Isus Hristos, pe pământ (Dumnezeu Emanuel, Dumnezeu în trup), iar la Calvar a fost „rupt” în bucăţi, sacrificat. După înviere, Duhul Lui S-a întors în Biserică, iar trupul a fost ridicat şi pus pe tronul lui Dumnezeu. Pe tronul lui Dumnezeu? Cel ce este pe tron este Judecătorul, noi ştim aceasta. Ei bine, unde este judecata? Biblia spune că „Tatăl nu judecă pe nimeni; El a dat toată judecata Fiului.” (Ioan 5.22). El este Marele Preot care stă acolo cu propriul Său Trup, ca Jertfă, ca să mijlocească pentru mărturisirile noastre. Amin.

Fiţi atenţi! El a luat sămânţa lui Avraam. A devenit Om: Dumnezeu făcut trup printre noi, ca să ne răscumpere. Cu alte cuvinte, Dumnezeu a devenit păcat, pentru ca noi păcătoşii să putem deveni parte din El. Noi eram oameni limitaţi de timp, dar Dumnezeu a devenit Unul din noi, pentru ca cei limitaţi de timp să poată fi părtaşi la Viaţa Sa veşnică. Şi când suntem născuţi din nou, suntem fii de Dumnezeu şi avem Viaţa veşnică. O, ce Mântuitor binecuvântat! Aşa ceva nu se poate explica. Nimeni nu poate explica cât de mare este El! Ce mare eşti! Ce mare eşti!

Acum priviţi:

„Prin urmare, a trebuit să se asemene fraţilor Săi în toate lucrurile, ca să poată fi, în ce priveşte legăturile cu Dumnezeu, un mare preot milos şi vrednic de încredere, ca să facă ispăşire pentru păcatele norodului.”

Să facă ispăşire… Pentru că cunoştea dreptatea, Dumnezeu a trebuit să simtă cum este să fii păcătos, ca să poată avea milă de oameni şi să facă ispăşirea pentru ei.

Fiţi atenţi la următorul verset:

„Şi prin faptul că El însuşi a fost ispitit în ceea ce a suferit…”

Dumnezeu nu putea suferi în Duhul, de aceea a trebuit să devină trup ca să simtă durerea bolii, ispita poftei, ispita dorinţei, ispita foamei; trebuia să simtă puterea morţii, ca s-o poată lua asupra Sa şi apoi să stea în prezenţa marelui Duh al lui IaHVeH (nu omul, ci Duhul) şi să facă mijlocire pentru noi, fiindcă ştie cum este. Când vă îmbolnăviţi, El ştie cum vă simţiţi. Când sunteţi ispitiţi, El ştie ce simţiţi.

Aţi observat cum este când votăm preşedintele. Dacă a fost fermier, va fi votat de toţi fermierii, pentru că el cunoaşte viaţa grea dintr-o fermă. Vedeţi? Ei vor pe cineva care să-i înţeleagă.

Înainte ca Dumnezeu să ne poată înţelege (El fiind Sfântul), a trebuit să ia un chip ca al nostru şi să fie ispitit ca noi… Sfinţenia Lui l-a condamnat pe om, de aceea, singura cale de a şti cum se poate sfinţi un om era să devină El însuşi un Om.

Pentru aceasta, a umbrit-o pe fecioară şi ea a născut un trup, nu cu sânge evreiesc, nici cu un sânge al neamurilor, ci cu Propriul Său Sânge.  Dumnezeu a creat Sângele acela, dar nu prin sex sau dorinţă sexuală. Acea celulă de sânge a fost creată în pântecele fecioarei, iar ea L-a născut pe Fiul. Când a fost botezat de Ioan Botezătorul, acesta a mărturisit: „Am văzut Duhul pogorându-Se din cer ca un porumbel şi oprindu-Se peste el.” (Ioan 1.32).

Nu-i de mirare că Isus a putut spune: „Toată puterea Mi-a fost dată în cer şi pe pământ.” (Matei 28.18).

Dumnezeu şi omul au devenit una. Cerurile şi pământul s-au îmbrăţişat, pentru că El este Cel care a adus iertarea păcatelor noastre. Acesta este motivul pentru care vindecările se fac în Numele Lui. El cunoaşte durerile noastre. Aţi auzit cântarea: „Isus ştie durerea pe care o simţi.”?

Isus ştie durerea pe care o simţi,

El poate mântui şi poate vindeca

Duceţi povara la Domnul şi lăsaţi-o acolo

(Aşa este. El ştie).

Când trupul ne e sfâşiat de durere

Şi suflarea e tot mai grea,

Amintiţi-vă că Dumnezeu din ceruri

Răspunde rugăciunii.”

Aceasta este tot ce vă cere El: să lăsaţi poverile acolo. De ce? Pentru că El este marele nostru Preot care ştie cum ne simţim. El ştie cum să ne ducă înapoi în har şi cum să ne dea înapoi sănătatea. Da, El ştie totul pentru că a suferit.

Dacă nu aveţi un loc unde să vă puneţi capul, să ştiţi că aşa a fost şi El. Dacă aveţi numai un rând de haine, şi El a avut la fel. Când sunteţi batjocoriţi şi prigoniţi, amintiţi-vă că şi cu El au făcut la fel.

Fiţi atenţi la ultimul verset:

„…poate să vină în ajutorul celor ce sunt ispitiţi.”

Cu alte cuvinte: El poate să-i ajute şi să simtă cu ei, pentru că a devenit Om ca să ne poată înţelege.

Vă amintiţi că aseară am învăţat despre aceasta? Moartea avea un ac, o sperietoare, iar oamenii se aflau în toate zilele sub robia morţii. Dar Isus a venit să ia acul morţii. Vă amintiţi cum am ilustrat momentul când El a urcat pe munte? Petele roşii de sânge de pe haina Lui au devenit tot mai mari şi mai mari, până s-au unit şi au devenit o singură pată mare care lăsa urme peste tot în jurul Lui.

Trupul Lui fragil simţea durerea şi nu putea merge mai departe, iar Simon din Cirene, un om de culoare, L-a ajutat să ducă crucea sus pe deal. Când L-au pironit pe cruce, El a cerut apă, pentru că orice om care pierde sânge, doreşte apă.

Vă amintiţi cum am spus aseară? „Cum doreşte un cerb izvoarele de apă, aşa Te doreşte sufletul Meu pe Tine, Dumnezeule!” (Psalmul 42.1).

Când o căprioară este rănită şi pierde sânge, moare dacă nu ajunge la un izvor de apă.

Când am avut paisprezece ani, am fost împuşcat. Îmi amintesc că stăteam acolo jos şi strigam după apă. Nu îmi mai simţeam picioarele dar îmi trebuia apă.

La fel s-a întâmplat cu El când a sângerat. A strigat: „Daţi-Mi să beau!” Unul din soldaţi a înmuiat un burete în oţet şi I l-a întins, dar El l-a refuzat. El era Mielul lui Dumnezeu care murea în locul nostru ca să aducă împăcarea oamenilor cu Dumnezeu. Cine era El? Dumnezeul cerului.

Şi grămada aceea de fanatici religioşi, cu multe diplome de D.D. şi Ph.D., I-au zis: „Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu… Tu zici că i-ai salvat pe alţii şi pe Tine nu Te poţi salva? Coboară-Te de pe cruce şi Te vom crede!”

Ei nu ştiau că Îi făceau un compliment. El s-ar fi putut salva, dar dacă făcea aceasta, nu ne mai putea salva pe noi. Acesta este motivul pentru care S-a jertfit pe Sine ca să putem fi salvaţi noi, tu şi eu. Binecuvântat să fie Numele Lui!

El n-a trebuit să fie bolnav, dar a devenit bolnav ca să ştie cum să mijlocească pentru mine, când sunt bolnav. El nu trebuia să fie istovit, dar a fost istovit.

Odată am citit o mică istorioară. Nu ştiu dacă este adevărată, dar se spune că atunci când l-a înviat pe băiatul acela din Nain, Isus S-a aşezat pe o stâncă şi a gemut din pricina durerii de cap, fiindcă a trebuit să poarte bolile noastre.

El a trebuit să poarte păcatele noastre şi a murit pentru noi. Iar pe Calvar, când acea albină a morţii şi-a înfipt acul… Oricine ştie că atunci când o albină înţeapă pe cineva, nu-şi mai poate scoate acul. Tot ce mai poate face din clipa aceea este să facă multă gălăgie în jur.

Aceasta este tot ce mai poate face şi moartea împotriva credinciosului: multă gălăgie. Binecuvântat să fie Numele Domnului, pentru că El a reţinut acul morţii în trupul Său. Emanuel a făcut aceasta. A treia zi, El S-a scuturat de acel ac, iar în seara aceasta este nemuritor. Duhul Lui este prezent aici, ca să dovedească aceasta. Acesta este Mesia al nostru, Mântuitorul nostru, binecuvântat să fie Numele Lui!

– Amin –