EL ESTE ÎNCĂ EMANUEL

04 ianuarie 2026

Să deschidem Bibliile la Isaia 7.14:

„De aceea Domnul Însuși vă va da un semn: Iată, fecioara va rămânea însărcinată, va naște un fiu, și-i va pune numele Emanuel (Dumnezeu este cu noi).

Întoarceți la Matei 1.18-23:

„Iar nașterea lui Isus Hristos a fost așa: Maria, mama Lui, era logodită cu Iosif; și înainte ca să locuiască ei împreună, ea s-a aflat însărcinată de la Duhul Sfânt.

Iosif, bărbatul ei, era un om neprihănit, și nu voia s-o facă de rușine înaintea lumii, de aceea și-a pus în gând s-o lase pe ascuns.

Dar pe când se gândea el la aceste lucruri, i s-a arătat în vis un înger al Domnului, și i-a zis: „Iosife, fiul lui David, nu te teme să iei la tine pe Maria, nevasta ta, căci ce s-a zămislit în ea, este de la Duhul Sfânt.

Ea va naște un Fiu, și-i vei pune Numele ISUS, pentru că El va mântui pe poporul Lui de păcatele sale.”

Toate aceste lucruri s-au întâmplat ca să se împlinească  ce vestise Domnul prin profetul, care zice:

„Iată, fecioara va fi însărcinată, va naște un Fiu și-I vor pune Numele Emanuel,” care tălmăcit înseamnă: Dumnezeu este cu noi.”

Binecuvântarea Domnului să fie peste noi în timp ce citim Cuvântul Domnului. Fără binecuvântarea Lui, noi doar citim, de aceea avem nevoie de binecuvântarea Lui și de descoperirea divină de la Tatăl, ca să ne deschidă Scripturile, să ne deschidă înțelegerea ca să înțelegem Scripturile.

Eu am predicat tema „Emanuel”, cum Dumnezeu a fost cu noi, a luat formă de trup și a devenit Fratele nostru. El a fost Dumnezeu făcându-Și propriul trup, ca să trăiască și să Se reflecte în trup uman. El a fost „Dumnezeu cu noi”.

Astăzi aș vrea să vorbesc despre tema EL ESTE ÎNCĂ EMANUEL, și vreau să privim la lucruri legate de ziua și epoca în care trăim, pentru că aceasta este descoperirea orei care ne dă Viață; este descoperirea orei care ne dă instrucțiuni, care învie Sămânța din interior.

Este uimitor cum fratele Branham a început să ne învețe acest concept și să împărtășească cu noi că Lumina epocii este cea care învie Sămânța; este Apa pentru această epocă ce învie Sămânța pentru această epocă. Slavă Domnului, pentru că ne-a trimis un profet în această zi, ca să împlinească Scriptura, ca să împlinească profeția; pentru ca El să deruleze Scripturile și să aducă o descoperire a Cuvântului, o Lumină strălucitoare, pentru că în acel moment pe Pământ, era o Sămânță care avea nevoie de o anumită Apă a Cuvântului și de o anumită Lumină a dispensației, ca să poată prinde Viață. Acea Sămânță este voi și eu.

Astfel, Dumnezeu Se asigura că Lumina și Apa erau aici, când eu și voi eram aici, pentru că de acestea era nevoie pentru a ne aduce la Viață. Așa că, noi iubim absolut, Mesajul orei, pentru că Mesajul este Hristos, este Viață.

Ascultați, Mesajul nu este numai cărți și casete, nu este doar ceva tipărit pe hârtie, nu sunt doar predici înregistrate, acest Mesaj nu este nimic altceva decât Isus Hristos șoptind secrete de dragoste Soției Sale, Miresei Sale. Este El descoperindu-Se Ei.

Acest Mesaj nu este pentru toată lumea, și noi nu spunem aceasta cu aroganță sau cu condamnare, dar acest Mesaj nu este pentru toată lumea. Știți, nu este pentru ei, pentru că ei nu au ochi să vadă și nu au urechi să audă, și aceasta este în ordine, este bine. Dumnezeu are un Plan și pentru acele persoane, Dumnezeu are o cale și pentru ei; poate exista mântuire și pentru ei pentru că Dumnezeu este atât de bun! Sângele lui Isus Hristos a cumpărat toată Creația, El este Domnul domnilor și Împăratul împăraților, și când stă pe Tron, El poate da Viață cui dorește; el poate permite intrarea în Împărăție oricui dorește pentru că acum El este Conducătorul și Proprietarul, El este Distribuitorul întregii Vieți. Astfel, la Judecata de la Tronul alb, El poate să ierte și să acorde milă, și o va face. Eu Îi sunt recunoscător pentru aceasta.

Așadar, Dumnezeu are o cale pentru popoarele Pământului. Dacă ei pot respecta poporul lui Dumnezeu, dacă respectă Calea lui Dumnezeu și respectă Cuvântul lui Dumnezeu, Dumnezeu are o cale. Dar Mesajul orei este pentru Mireasa aleasă a lui Isus Hristos, iar Ea are urechi să audă. Acesta este chiar lucrul care-i dă Viață Ei; este chiar lucrul care-i dă viziune; este chiar lucrul care-i pune picioarele pe Calea cea dreaptă. Fără Mesajul orei, rătăcim în pustie. Este nevoie de Mesaj și de nimic altceva decât Mesajul. Îi sunt atât de recunoscător lui Dumnezeu pentru acest Mesaj! Sunt recunoscător pentru că Dumnezeu ni L-a dat, pentru că, pentru mine Mesajul este Hristos. Nu există altă cale de a crede, este singurul fel de a crede.

Eu nu vreau să spun aceasta într-un fel disprețuitor, deoarece sper că deja m-am explicat. Dar, pentru cei aleși, este singurul mod de a crede; este Calea spre Viață; este Adevărul; Este Calea; este Isus Hristos în zilele noastre care ni Se descoperă. Astfel, eu Îl iubesc cu o dragoste care este dincolo de uman. Am o pasiune pentru El, care este dincolo de mine.

Vreau să privesc spre acest subiect „El este încă Emanuel” și mă rog ca Dumnezeu să-l ungă, să aducă ungere peste darul care este în mine, ca să mă pot da la o parte și să poată sluji El. Vă spun chiar acum că am mult material, am multe citate și multe Scripturi, am prea multe lucruri, dar slavă Domnului! Încă nu știu cum voi face aceasta, tot ce știu este să vin și să stau aici cu ceea ce a pus Dumnezeu în inima mea și am încredere că El va lucra prin Trup care va trage prin darul Său, iar Duhul Său va aduce Cuvântul. Așadar, astăzi suntem dependenți unii de alții.

În Coloseni 2.9, citim:

„Căci în El locuiește trupește toată plinătatea Dumnezeirii.”

Plinătatea Dumnezeirii era în Isus Hristos. Dumnezeu S-a turnat pe Sine Însuși în plinătate, Viața Sa deplină, și El era plinătatea Dumnezeirii într-un singur trup, în trupul lui Isus Hristos.

În mesajul O mărturie pe mare, din iulie 1962, profetul a spus:

„Tot ce era în Dumnezeu, El a turnat în Isus Hristos. El era plinătatea Dumnezeirii, trupește. Și tot ce era în Isus Hristos, El a turnat în Biserica Sa. „În ziua aceea veți cunoaște că Eu sunt în Tatăl, Tatăl este în Mine; Eu în voi și voi în Mine.” Vedeți? Este Dumnezeu. Era Dumnezeu deasupra noastră; Dumnezeu cu noi; Dumnezeu în noi. Vedeți ce vreau să spun? Iată-L! Același Dumnezeu!”

Fratele Branham a vorbit despre aceasta în multe, multe alte locuri și a spus că în zilele Vechiului Testament, când Israel se mișca și înainta în călătoria sa, El a fost Dumnezeu deasupra lor; El a fost Stâlpul de Foc; El a fost Norul ziua și Focul în timpul nopții. El a fost Slava Shekinah care intra în spatele perdelei (vălului). Acesta a fost Dumnezeu deasupra lor. Dar când El a venit și a devenit Isus Hristos, Acesta a fost Dumnezeu cu noi, un Frate, Dumnezeu în trup de carne, așa cum suntem noi în carne. Acesta a fost Dumnezeu cu noi.

Dar în dispensația de după aceea, El a devenit Dumnezeu în noi. Știu că titlul meu este „Dumnezeu este încă Emanuel”, care înseamnă „Dumnezeu este cu noi”, dar sper că veți avea răbdare cu mine și vom ajunge la aceasta într-un minut.

El este în noi, dar El este în noi și cu noi. Iată ce a spus El în Matei 28.19-20:

„Duceți-vă și faceți ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh.

Și învățați-i să păzească tot ce v-am poruncit. Și iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul lumii. Amin.”

El a promis că va fi în continuare cu ucenicii Săi. El pleca, dar urma să vină înapoi, și a spus: „Eu sunt cu voi întotdeauna.” Și El este încă Dumnezeu cu noi până la sfârșitul lumii. Cum este Dumnezeu cu noi? El este în noi.

În Evrei 13.5, El spune:

„Nu fiți iubitori de bani. Mulțumiți-vă cu ce aveți, căci El Însuși a zis: „Nicidecum n-am să te las; cu nici un chip nu te voi părăsi.”

Să ne întoarcem la Ioan 14.18, și să citim această Scriptură împreună. Voi trece repede prin aceasta, prima parte de versete biblice și citate, care pun din nou o temelie și ne aduc pe toți pe aceeași lungime de undă, la aceeași gândire, astfel încât să pot trece la pasul următor.

„Nu vă voi lăsa orfani. Mă voi întoarce la voi!” (Îmi place aceasta). „Nu vă voi lăsa orfani. Mă voi întoarce la voi.”

Cine vorbește? Isus Hristos.

„Eu Mă voi întoarce la voi! Peste puțină vreme, lumea nu Mă va mai vedea, dar voi Mă veți vedea, pentru că Eu trăiesc și voi veți trăi.

În ziua aceea, veți cunoaște că Eu sunt în Tatăl Meu, că voi sunteți în Mine, și că Eu sunt în voi.”

Fratele Branham a spus: „…făcându-i pe toți Unul.”  El a luat acest pasaj biblic și l-a folosit de multe ori când a spus: „Tot ce era Dumnezeu, El a turnat în Hristos; și tot ce era Hristos, El a turnat în Biserică.”

Să mergem la versetul 23:

„Drept răspuns Isus i-a zis: „Dacă Mă iubește cineva, va păzi Cuvântul Meu, și Tatăl Meu îl va iubi. Noi vom veni la el și ne vom face locuința în el.”

Cine sunt „Noi?” Tatăl și Fiul. El a spus: „Noi.” Există o plinătate care se întoarce din nou. Să analizăm acest lucru în citate și în Scripturi.

În Descoperirea lui Dumnezeu, din iunie 1964, profetul a zis:

„Observați. Apoi devenim parte din El, așa cum sunteți vălul (perdeaua), care-L acoperă. Voi sunteți parte din El atâta timp cât Hristos este în voi, așa cum Hristos era din Dumnezeu, pentru că Dumnezeu era în El făcându-L Dumnezeu. Și după cum Hristos este în voi, nădejdea slavei, deveniți parte din Hristos. „Cel ce crede în Mine, va face și el lucrările pe care le fac eu.” Vedeți? Voi deveniți parte din Hristos atâta timp cât Hristos este ascuns în voi. Apoi, este ascuns necredinciosului, dar voi știți că El este în voi. Voi sunteți Templul lui Hristos, care este în spatele perdelei, a pielii. Apoi, noi pentru că…în spate din cauza acestui văl, vălul din nou, trupul omenesc Îl ascunde pe Dumnezeu, Cuvântul, de cel necredincios.”

Deci, unde este El? El a intrat în oameni, în credincioși, și este în spatele vălului. Care văl? Vălul de carne umană, dar este Dumnezeu, este Același care a spus: „Nu vă voi lăsa orfani, Mă voi întoarce la voi.” „Dacă păziți cuvintele Mele, Tatăl Meu vă va iubi și Noi vom veni la voi și ne vom face locuință în voi.” Voi veți fi locul unde va locui Viața lui Dumnezeu. Amin.

„Și vălul din nou, trupul omenesc Îl ascunde pe Dumnezeu, Cuvântul, de cel necredincios.”

În 1Corinteni 3.16, citim:

„Nu știți că voi sunteți Templul Duhului Sfânt și că Dumnezeu locuiește în voi?”

Coloseni 1.26-27:

„Vreau să zic: taina ținută ascunsă din veșnicii și în toate veacurile, dar descoperită acum sfinților Lui,

cărora Dumnezeu a voit să le facă cunoscut care este bogăția slavei tainei acesteia între Neamuri, și anume: Hristos în voi, nădejdea slavei.”

Slavă Domnului! Cred că vedem imaginea. Unde este Templul? Unde este vălul? Unde este Cortul? Unde este Tabernacolul Lui? Unde Se ascunde? Hristos în voi! Aceasta este Taina printre Neamuri.

În mesajul Lumea se destramă, din noiembrie 1963, fratele Branham a spus:

„Dumnezeu deasupra noastră, Dumnezeu cu noi și acum Dumnezeu în noi. Tot ce era Dumnezeu, El a turnat în Hristos, tot ce era Hristos, El a turnat în Biserică. „În ziua aceea veți cunoaște că Eu sunt în Tatăl, Tatăl este în Mine; Eu sunt în voi și voi în Mine.” Deci, tot timpul a fost Dumnezeu. Vedeți? Aceleași lucrări ale Lui. Biserica este rânduită să continue lucrarea Lui cu același Duh.”

Așadar, este aceeași Viață, același Duh, același Dumnezeu care era în Hristos. Și același Hristos este acum în noi continuându-Și lucrarea, pentru că este ascuns în spatele cărnii umane. El a fost ascuns în spatele trupului lui Isus Hristos, dar acum este ascuns în spatele unui Trup cu multe mădulare. Continuăm să privim la aceasta.

În Întrebări și Răspunsuri, partea a doua, din august 1964, citim:

„Dumnezeu a fost turnat și închis într-un Om, Isus Hristos, dar acum este turnat și închis în întreaga Biserică universală a Dumnezeului Celui viu.”

Deci, unde este El? Aceasta a spus fratele Branham: „Când Dumnezeu S-a turnat pe Sine în Hristos, El Și-a turnat întreaga Viață în Hristos, așa că acum Dumnezeu era turnat și închis într-un singur Om, Isus Hristos.” Și acum, fratele Branham a spus că aceeași Viață a fost turnată încă odată și a venit în Biserică. „…acum El este turnat și închis în întreaga Biserică universală a Dumnezeului Celui viu.”

Așadar, nu tu Îl ai pe Hristos în întregime, ci Hristos în întregime S-a întors într-un Trup. Eu, ca individ, nu-L am pe El tot, dar Dumnezeu are un Trup în care Și-a turnat Viața în acest timp al sfârșitului, și care este pe Pământ. Slavă Domnului!

În Efeseni 1.20-23, citim:

„pe care a desfășurat-o în Hristos, prin faptul că L-a înviat din morți, și L-a pus să șadă la dreapta Sa, în locurile cerești,

mai presus de orice domnie, de orice stăpânire, de orice putere, de orice dregătorie și de orice nume care se poate numi, nu numai în veacul acesta, ci și în cel viitor.

El I-a pus totul sub picioare și L-a dat Căpetenie peste toate lucrurile, Bisericii,

care este trupul Lui, plinătatea Celui ce plinește totul în toți.”

Am mai detaliat acest lucru, dar îl voi analiza din nou astăzi, pentru că fratele Branham este un profet biblic și nu există nimic din ceea ce spune care să nu vină din Biblie. Când el a spus: „Tot ce era Dumnezeu, El a turnat în Hristos,” aceasta este în Scriptură: „El era plinătatea Dumnezeirii trupește.” Și când a spus: „…tot ce era Hristos, El a turnat în Biserică,” aceasta este de asemenea o afirmație biblică. Chiar dacă nu a citat ad litteram Scriptura, el a citat din Scriptură. Pentru că este un profet biblic, fiecare concept pe care l-a propovăduit, fiecare învățătură pe care a propovăduit-o, este Biblia. Fratele Branham nu a inventat nimic, ci doar a exprimat descoperirea sa despre Cuvânt și modul în care s-a exprimat.

Așadar, El L-a făcut, L-a dat pe Hristos să fie Căpetenie peste toate lucrurile Bisericii, care este Trupul Lui. Ce este Trupul Lui? Biserica! „…plinătatea…care este plinătatea Celui ce împlinește totul în toți.” Care este plinătatea Celui ce împlinește totul în toți? Plinătatea este Trupul, care este Biserica. Deci, de aici și-a luat fratele Branham învățătura, de la Pavel. Atunci când a trecut dincolo de cortina timpului, el a spus că a învățat ceea ce a învățat Pavel, și exact de acolo vine aceasta. Aceasta nu este ceva nou în Mesaj, ci aceasta a fost de la bun început în creștinism. Aceasta a vrut Dumnezeu chiar de la început. De aceea a trimis Duhul Sfânt la început; de aceea a existat o zi a Cincizecimii; de aceea Și-a vărsat El Sângele. Aceasta a vrut să facă Dumnezeu întotdeauna, acesta a fost Planul Lui încă dinainte de întemeierea lumii, nu este un concept nou.

În Hristos este Taina lui Dumnezeu descoperită, profetul a spus:

„Care este scopul Lui acum? Să Se exprime ca Fiu. Vedeți? Și acum, ca în El să poată locui trupește plinătatea Dumnezeirii. Am notat aici, Coloseni. Este chiar în fața mea. Vedeți? Acesta a fost scopul lui Dumnezeu prin toată Scriptura. Apoi, prin Viața acestui Fiu, crucea Lui,  „sângele crucii Lui”, spune aici, ca să poată împăca cu Sine un Trup, o Mireasă, care este Eva, a doua Evă.”

Așadar, El a venit și prin vărsarea Sângelui Său, a împăcat cu Sine un Trup, o Mireasă, ca să poată trece bariera păcatului și să Se mute în poporul Său, pentru că trebuia să existe o ispășire pentru păcat, un preț plătit pentru spălarea păcatului, ca El să poată acoperi prăpastia și să Se întoarcă la părtășie în umanitate.

Tot în Hristos este Taina lui Dumnezeu descoperită, profetul a spus:

„Acum vedeți Planul Lui întreit? Vedeți? Să Se exprime pe Sine…”

Vreau să primiți aceasta. Triplul Său scop este să Se exprime pe Sine, Dumnezeu exprimându-Se pe Sine. Dumnezeu Își manifestă Atributele; Dumnezeu Se manifestă pentru a fi văzut, pentru a deveni tangibil, pentru a fi înțeles, și o face cu un triplu scop.

Planul Său original a fost în Eden și acolo a arătat care a fost Capodopera Sa: o Familie Capodoperă; un om, un fiu al lui Dumnezeu și mireasa lui care domnesc pe Pământ. El ne-a dat un instantaneu, un tablou. După aceea, a intrat Satan, a ruinat totul și Capodopera a căzut în ruină. Dar El a început să reconstruiască din nou Capodopera și pentru a face aceasta a trebuit să-L aducă pe ultimul Adam, și a făcut aceasta în Isus Hristos. Dar Capodopera nu este terminată până când nu devine o Capodoperă Familie.

Așadar, din Hristos au ieșit elementele: Viața și Sângele, Cuvântul și Viața ca să zidească o Mireasă. Și la sfârșitul timpului, la sfârșitul celor șapte perioade ale epocilor Bisericii, El Îi aduce din nou înapoi în unitate.

Noi ne dăm seama că aceasta este ceea ce a turnat Dumnezeu în Biserică în ziua Cincizecimii, când Logosul a intrat în camera de sus ca un Vânt puternic și Stâlpul de Foc S-a împărțit în o sută douăzeci de limbi de Foc și El a intrat în oameni. Manifestarea Lui vizibilă a fost limba de Foc de deasupra lor. Ei au început să vorbească în limbi și au alergat afară din camera de sus. Și ce au făcut când au ieșit afară? Le-au spus oamenilor: „Acesta este Acela.” Petru le-a spus: „Aceasta este ceea ce a spus profetul Ioel. Acesta este ceasul; aceasta este dispensația; acesta este timpul pe care l-am așteptat.” Ei au primit o Viață, Viața lui Hristos pentru a vesti Adevărul cu îndrăzneală; li s-a dat descoperirea Adevărului. Dar aceea a fost o dispensație ebraică.

Toți cei din camera de sus erau evrei, dar Dumnezeu a avut o Mireasă dintre Neamuri, așa că a început să Se miște de la evrei, de la această experiență a nașterii din nou, la puterea de înviorare a fiilor și a fiicelor lui Dumnezeu aduși la viață prin puterea Duhului Sfânt. El a început să Se miște și să se extindă în Antiohia și în diferite locuri, iar în cele din urmă a început să se extindă la Neamuri, până când în cele din urmă, i-a trimis pe Pavel și pe Barnaba. Astfel, Pavel a plecat cu misiunea de a fi o Lumină pentru Neamuri.

Când Pavel a ajuns într-un punct în care evreii au respins Evanghelia, el a spus: „Evanghelia trebuia vestită mai întâi vouă, dar pentru că singuri vă judecați nevrednici de viața veșnică, iată că ne întoarcem spre Neamuri.” Pentru că înainte de întemeierea lumii, El hotărâse că urma să ia o Mireasă dintre Neamuri, și El a arătat-o în tipare și umbre în tot Vechiul Testament, că va lua o Mireasă dintre Neamuri.

Deci, toate acestea trebuiau să se întâmple, așa că el a început să cheme o Mireasă dintre Neamuri. Și Pavel este mesagerul, este apostolul Neamurilor, este lumina Neamurilor. El a fost acolo aducând Adevărul harului la Neamuri, ele au fost chemate și au venit. Dar înainte ca El să poată veni la căsătorie, Biserica era căzută deja pentru că se îndepărtase de învățăturile apostolilor și începuse să ia ideile oamenilor și să le amestece cu Cuvântul. Astfel, Biserica era deja o femeie decăzută înainte ca El să ajungă la ea. Astfel au început epocile Bisericii.

Știa El că avea să se întâmple aceasta? Da, pentru că avea o Carte pecetluită cu șapte Peceți mai înainte de întemeierea lumii, care conținea întreaga Taină a Acesteia. Dar aceasta nu a schimbat gândirea Lui, nu L-a împiedecat să obțină ce Își dorea, pentru că El încă Își dorea o Mireasă dintre Neamuri, și dorea ca Ea să se întoarcă la măsura deplină a Vieții Lui, așa cum a revărsat-o la Cincizecime. De aceea a trimis un profet; de aceea a deschis Pecețile; de aceea a făcut ce a făcut, ca să-Și poată relua Viața înapoi în Mireasa Lui dintre Neamuri, în plinătate.

Fratele Branham a spus că ei au avut o scufundare în Duhul în ziua lui Luther; o scufundare în Duhul în ziua lui Wesley; au avut o scufundare în Duhul la Rusalii (mișcarea penticostală), dar nu aceasta Își dorea El, ci El voia să Se reverse din nou pe Sine într-un Trup și să aibă întâietate. Și ce să facă? Să Se exprime pe Sine.

Să continuăm cu Hristos este Taina lui Dumnezeu descoperită:

„Acum, lumea este pierdută. Acum, El trebuie să Se exprime pe Sine într-un om, să devină Salvator prin împăcarea Sângelui crucii Lui. Acum, El trebuia să devină aceasta, să moară ca să salveze și să Se aducă pe Sine înapoi în Biserică, să aibă întâietate în Biserica Sa.”

Așadar, El a făcut aceasta ca să Se poată întoarce înapoi în oameni, în acea părtășie, și astfel să Se poată exprima pe Sine.

În mesajul Pentru ce a fost dat Duhul Sfânt?, din decembrie 1959, fratele Branham a continuat, și a spus:

„Tot ce era Dumnezeu, El a turnat în Hristos, pentru că S-a golit pe Sine și S-a revărsat în Hristos. Și Hristos era plinătatea Dumnezeirii trupește. Tot ce era IeHoVaH, El a turnat în Hristos. Și tot ce era Hristos, El a turnat în Biserică. Nu într-un singur individ, ci în Trupul întreg. Acolo noi venim împreună, acolo avem putere.”

Despre aceasta vreau să vorbesc puțin. „El a turnat-o nu într-un singur individ, ci în Trupul întreg.” Aceasta înseamnă că voi și eu nu avem control asupra tuturor lucrurilor. Nici o persoană, nici o familie, nici o adunare de credincioși, ci este universal. El S-a turnat pe Sine în Trupul întreg. Slavă Domnului! De aceea, noi nu putem fugi în izolare și să spunem: „Am înțeles și voi face aceasta doar eu și familia mea. Vom sta acasă și vom face aceasta și…”

Ascultați, voi nu puteți obține plinătatea Lui în felul acesta, pentru că voi aveți nevoie de frații și surorile voastre, deoarece Dumnezeu ne-a dat fiecăruia o parte, o măsură și avem nevoie unii de alții. El S-a revărsat pe Sine Însuși în plinătate. Absolut. Noi am ajuns în ziua când Pecețile au fost îndepărtate, bariera a dispărut, iar El S-a întors în plinătate în Biserica Sa. Dar este Trupul întreg, de aceea nu putem tăia porțiuni, nu putem elimina părtășia, să refuzăm să avem părtășie cu oamenii. Noi nu putem avea o astfel de atitudine pentru că eu am nevoie de Hristos, Îl vreau pe Hristos în întregime și Emanuel este încă aici. El este aici, Dumnezeu cu noi.

De aceea, eu pot spune: „Dumnezeu este încă aici, pentru că Dumnezeu este în noi.” El este în mine, El mi-a deblocat o parte din acea Viață. Dar dacă vreau plinătatea lui Emanuel, am nevoie de tine și de tine și de tine pentru că El este aici. El este încă cu noi; El este într-un Trup cu multe mădulare, unde fiecare încheietură este unită pentru a contribui la lucrarea Sa eficientă în dragoste. Așadar, noi suntem zidiți cu toții în unitate și ajungem la plinătatea staturii lui Hristos. De aceea suntem cu toții aici, ca să-L exprimăm. Dar tu ca individ nu poți să-L exprimi pe El în întregime, și eu nu am de gând să-L exprim în întregime, ci voi exprima un atribut al Lui, o parte din El, ceea ce a hotărât El pentru mine. Dar va fi nevoie de toți ca să-L exprimăm pe El.

Așadar, noi avem nevoie unii de alții. Este uimitor cum diavolul intră în luptă și face ca tocmai lucrul de care avem nevoie pentru exprimarea deplină a lui Hristos, să fie uneori cel mai greu lucru de gestionat. Pentru că, dacă ai de-a face cu ființe umane, ai de-a face cu probleme. Crede cineva aceasta? Amin.

„Ei bine, nu copiii lui Dumnezeu. Între ei nu sunt probleme.” Ar trebui să fiți păstor timp de o lună. Fratele Branham a spus că noi toți avem o natură de scaiete lipicios și aceasta ne va deranja până când plecăm de aici. Uneori, natura ta de scaiete lipicios mă înțeapă. Și dacă mă înțepi, vreau să fug să mă ascund ca să nu fiu înțepat din nou. A simțit cineva vreodată așa? Da, pentru că dacă ai de-a face cu ființe umane, care sunt încă într-o formă hibridă, sunt probleme. De aceea trebuie să vă iertați unii pe alții și să aveți răbdare unii cu alții. De ce ne-a spus Pavel toate acestea dacă am ajuns deja la perfecțiune? De ce trebuie să ne îngăduim unii pe alții? De ce trebuie să avem răbdare? De ce trebuie să ne iubim cu răbdare unii pe alții? De ce avem nevoie de dragoste frățească? Ar trebui să intrăm în dragostea Agape și totul este perfect.

Noi suntem încă ființe umane și trebuie să ne suportăm unii pe alții și să avem răbdare unii cu alții. De ce? Pentru că este un Trup cu multe mădulare și nu sunt bine singur, pentru că El nu mi le-a dat pe toate mie, ci mi-a dat doar o porție. Dar El este încă Emanuel, și El este încă cu noi.

Știți, când ai părtășie cu un frate și când împărtășiți Cuvântul unul cu altul, ce fel de comuniune este aceasta? Cu cine ai, de fapt, comuniune? Ce Viață este prinsă în interiorul acelui frate sau acelei sore? Cine este? Ce anume îmi place atât de mult? Poate este El în tine, în el și în ea, venind împreună în părtășie pentru a manifesta Viața lui Hristos.

Așadar, El nu a turnat totul numai în mine; El nu a turnat totul numai în noi, ci a turnat totul în Biserică, Mireasa Sa universală.

În mesajul Unul mai mare ca Solomon este aici, din mai 1961, fratele Branham a spus:

„…Toți știm că Dumnezeu era în Hristos împăcând lumea cu Sine. Acum știm că Isus Hristos, plinătatea Dumnezeirii, locuia trupește în El. Dar noi avem Duhul cu măsură, dat fiecăruia cu măsură, ca să fie de folos tuturor.”

Credeți aceasta? Amin. Așadar, El ne-a dat Duhul cu măsură ca să fie de folos tuturor. Aceasta înseamnă că El nu ți-a dat Duhul cu măsură ca să-ți fie de folos ție. El ți-a dat Duhul cu măsură ca să fie de folos tuturor celorlalți. Iar măsura pe care le-a dat-o lor, este spre folosul tău. Cred că Dumnezeu a hotărât aceasta așa pentru că vrea să Se manifeste într-un Trup.

„Acum, să zicem de exemplu că, dacă aș merge la Ocean și aș lua o lingură de apă din Ocean, nu aveți cum să nu vedeți aceasta. Vedeți, dacă aș duce acea lingură de apă la laborator, ea are aceleași substanțe chimice pe care le are întregul Ocean, doar că nu este la fel de multă. Ei bine, când ne gândim la Duhul lui Hristos pe care Îl avem în noi, este doar o lingură față de ceea ce era în El. Vedeți? El avea totul în El. Tot ce era Dumnezeu, El a turnat în Hristos; tot ce era Hristos, El a turnat în Biserică.”

Deci, fratele Branham a spus: „Dacă mergi să iei o lingură de apă din Ocean, ceea ce ai în lingură este Oceanul.” Da, tu ai toate proprietățile, toate elementele, tot potențialul Oceanului, doar că este într-o măsură mică. Aceasta se întâmplă când avem botezul Duhului Sfânt, avem Viața lui Hristos, doar că El ne-a dat o porție, iar acea porție are scopul de a debloca un atribut care este deja în Sămânță și pe care El vrea să-l exprime. Credeți aceasta? Amin. Dar aceasta nu înseamnă că nu este disponibil întregul Ocean. Pentru că eu am numai o lingură, eu nu trebuie să mă mulțumesc numai cu o lingură, deoarece Dumnezeu a turnat întregul Ocean.

Întregul Ocean a fost turnat în Hristos, dar tot ce a fost Hristos a fost turnat, unde? Înapoi într-un Trup cu multe mădulare. Oceanul este încă disponibil, plinătatea este aici. Hristos în plinătatea Sa este încă disponibil, și El este în fratele meu, în sora mea. Partea de care am nevoie ar putea fi în tine.

Amintiți-vă că unuia i se dă darul cunoștinței; altuia înțelepciunea; altuia credința; altuia vindecarea; altuia vorbirea în limbi; altuia tălmăcirea. De ce? El împarte Duhul în mai multe feluri, cum vrea El, așa că avem o dependență reciprocă unul de celălalt, pentru că Dumnezeu vrea să fie exprimat în formă de Mireasă, într-un Trup cu multe mădulare. Astfel, este nevoie de o relație simbiotică în care eu trebuie să te ajut pe tine și tu trebuie să mă ajuți pe mine, iar uneori, beneficiul este fierul care ascute fierul.

Știți, Biblia spune că ar trebui să ne provocăm (îndemnăm) unii pe alții la dragoste și fapte bune. „A provoca” înseamnă „a stârni, a îndemna”. Este ca atunci când un bou ară, dar devine leneș și se oprește. Dar există un mic vătrai pus pe un băț cu care este înțepat chiar în spatele piciorului doar ca să-l țină în mișcare.

Eu am văzut întotdeauna că provocare reciprocă la dragoste și fapte bune ar fi ceva care, știți, un frate ar spune: „O, omule, tu faci o treabă bună. Te iubim. Știi, continuă, frate Chad. Și bla, bla, bla. Ești cel mai dulce, cel mai bun, cel mai frumos lucru…” Aceasta mă încurajează, dar poate că numai dulceața este cea care mă provoacă la dragoste și fapte bune; dar ar putea fi o iritare, chiar și o durere, ar putea fi și altceva care să mă facă să merg înainte, pentru că am mai mult din Hristos, și eu nu voi birui aceasta fără mai mult din El, fără mai mult din Viața Lui.

Așadar, Dumnezeu ne-a dat o parte și acea parte este reală, acea parte este puternică și acea parte este Hristos. Dar nu mi-a fost dată mie toată povara, așa că am nevoie de voi și voi aveți nevoie de mine. Noi avem nevoie unii de alții.

În Efeseni 2.19-22, apostolul Pavel spune:

„Așadar, voi nu mai sunteți nici străini, nici oaspeți ai casei, ci sunteți împreună cetățeni cu sfinții, oameni din casa lui Dumnezeu,

fiind zidiți pe temelia apostolilor și prorocilor, piatra din capul unghiului fiind Isus Hristos.

În El, toată clădirea bine închegată, crește ca să fie un Templu sfânt în Domnul.

Și prin El și voi sunteți zidiți împreună, ca să fiți o locuință (un locaș) al lui Dumnezeu, prin Duhul.”

Îmi place aceasta! Pur și simplu mă entuziasmează atât de mult! „Voi sunteți zidiți împreună, ca să fiți o locuință a lui Dumnezeu.” Nu individual, ci împreună. Voi sunteți Templul Duhului Sfânt. Ca individ, sunteți Templul Duhului Sfânt, dar când vorbim despre Duhul Sfânt în întregime, suntem o clădire zidită împreună, pietre vii zidite într-un Templu viu, o locuință sfântă în care locuiește Dumnezeu. Aceștia suntem noi.

În Efeseni 5.30, el spune:

„…pentru că noi suntem mădulare ale Trupului Său, carne din carnea Lui și os din oasele Lui.”

În altă parte, Biblia spune că suntem un mădular în mod individual, ceea ce înseamnă că ești un mădular deosebit, special, particular, dar nu ești totul. Deci, tu care te credeai grozav, Dumnezeu are o cale de a ne aduce pe toți în echitate. Într-un fel da și într-un fel nu.

Ceea ce este măreț, este că Dumnezeu locuiește în tine. Este fantastic. Dar unde apare nevoia? El nu S-a turnat complet în tine, ci doar o parte din El. Și dacă Îl vrei complet, ai nevoie de restul Trupului. Slavă Domnului! Cred că este bine că a făcut așa; cred că aceasta ne învață multe lucruri pe care trebuie să le știm și care ne aduc în atitudinea corectă față de Dumnezeu, în atitudinea corectă față de sora și fratele nostru și în atitudinea corectă față de noi înșine, pentru că încă avem nevoie de aceasta.

În Hristos este Taina lui Dumnezeu descoperită, fratele Branham a spus:

„Biserica Lui este El Însuși descoperit, (Amin. O vedeți?), și exprimat prin Cuvântul Însuși că El este Dumnezeu.”

Oh, îmi place aceasta! „Biserica Lui este El Însuși exprimat.” Fiecare mădular, este un mădular al acestei expresii sau o parte a acestei expresii. Dar totalul, suma totală împreună, este El exprimat. Eu fac parte din această expresie pentru că sunt un mădular al acestui Trup, și într-un fel, întreaga expresie Se reflectă prin mine, pentru că Se reflectă prin fiecare mădular. Dar pentru a obține imaginea completă, este nevoie de tot Trupul.

Sunt lucruri ale lui Hristos sau ale atributelor lui Dumnezeu pe care eu nu le pot exprima, pentru că El m-a pus într-o formă masculină. Deci, eu nu pot exprima natura feminină, nu pot exprima maternitatea, nu pot exprima castitatea, nu pot exprima unele din aceste lucruri, și nu le pot exprima pentru că Dumnezeu m-a pus într-o anumită formă, într-o anumită poziție și într-un anumit loc. Deci, a pus în mine o anumită porție din Sine și atribute.

Vă amintiți că Daniel White a predicat și a spus că Duhul Sfânt este limitat de vasul în care Se exprimă. Poate nu m-am exprimat bine, dar sper că înțelegeți ce vreau să spun.

Expresia Lui este limitată. Deci, Dumnezeu nu va exprima maternitatea prin mine. Chiar dacă Duhul Sfânt Se poate exprima ca El Shadai, natura lui Dumnezeu Cel cu sâni, El nu o va face prin mine, pentru că exprimarea Duhului Sfânt în mine este limitată de cortul în care El alege să locuiască. El m-a făcut bărbat nu femeie.

Deci, Dumnezeu ne-a poziționat, ne-a așezat, ne-a echipat și a pus în noi o porție din El Însuși, să exprime acea porție pentru beneficiul tuturor celorlalți. Și toți ceilalți au ceva de care să beneficiez eu. Astfel, Dumnezeu ne-a chemat să depindem unii de alții; să ne iubim unii pe alții; să ne zidim unii pe alții. Aceasta ne-a chemat El să facem. Aceasta este acum expresia lui Hristos într-un Trup cu multe mădulare, Hristos în formă de Mireasă; aceasta este expresia în care El vrea să Se exprime acum.

Și dacă aceasta este expresia în care El vrea să Se exprime, într-o Mireasă cu multe mădulare, unde credeți că își va îndrepta diavolul atacul? Împotriva părtășiei unei Mirese cu multe mădulare. Acolo își va îndrepta diavolul armele, pentru că acesta este felul în care El vrea să Se exprime. Astfel, diavolul va dezbina părtășia, va scoate oamenii din părtășie și îi va face să meargă acasă ca să asculte înregistrări singuri. El va folosi tot felul de tactici pentru că acum, aceasta este expresia lui Hristos, nu într-un singur om.

Noi am avut aceasta, am văzut-o din nou într-o licărire în fratele Branham, pentru că el a fost un fiu al omului care L-a descoperit pe Fiul omului, a fost descoperirea lui Hristos în acel om. Hristos S-a descoperit pe Sine, slujba Sa într-un singur om și a demonstrat toate semnele lui Mesia, El a demonstrat darurile profetice, a demonstrat totul.

Dar acum, El nu face aceasta. De ce a făcut El aceasta? Pentru a uni Conducerea cu Trupul, Mirele cu Mireasa, astfel încât Hristos să poată veni acum în formă de Mireasă și să fie exprimat într-o Mireasă cu multe mădulare. Așadar, nu este vorba numai despre mine, să fac ceea ce funcționează pentru mine, eu să am expresia să fiu Hristos, si: „Eu sunt aceasta și eu sunt aceea și eu sunt cealaltă.” Nu aceasta este expresia acum. Nu ceea ce sunt eu, nu aceasta este expresia, ci ceea ce suntem noi este expresia acum. Eu trebuie să fiu atent la acea descoperire, ca să nu mă las prea prins de mine însumi și să devin „plinătatea” și ideea mea să devină cartea cea mare pentru toți ceilalți. Nu aceasta este expresia acum. Acum, expresia suntem NOI, un Trup cu multe mădulare, iar eu sunt doar o parte din acel Trup și vreau să fiu o parte care contribuie la acel Trup, și vreau să primesc și de la alte părți care contribuie la acest Trup. Aceasta ne face sănătoși.

Așadar, noi trebuie să înțelegem tacticile diavolului, că el atacă întotdeauna acolo unde Se exprimă Dumnezeu. Întotdeauna. El o va face întotdeauna, deci, nu ar trebui să ne surprindă când el face aceasta.

În Hristos este Taina lui Dumnezeu descoperită, profetul a spus:

„Depinde de unde sunteți născuți. Dacă sunteți născuți din Cuvântul lui Dumnezeu, Cuvântul lui Dumnezeu are întâietate în Biserica Lui. Pentru aceasta a murit El, acesta este scopul Lui: să poată realiza, să aibă întâietate să lucreze în Biserica Sa. Lăsați ca Cuvântul lui Dumnezeu să strălucească mai întâi, indiferent cum arată orice altceva.”

Deci, ce ar trebui să fac eu ca parte a acestui Trup? Ascultați: „Lăsați ca Cuvântul lui Dumnezeu să strălucească mai întâi.” Ce ar trebui să fac eu? Să las Cuvântul lui Dumnezeu să strălucească din viața mea. Care este contribuția părții mele? Ce ar trebui să fac eu? Doar să las Cuvântul să trăiască în mine. Orice spune Cuvântul despre mine, orice parte pot îndeplini, în orice fel mă poate modela Cuvântul, mă poate călăuzi și îmi poate schimba conduita, vorbirea, acțiunile, eu las ca totul să se potrivească cu Cuvântul Său și atunci voi face ce mi-a cerut El să fac.

Noi nu vrem să facem aceasta prea complicat. Acum, toate acestea sunt o temelie. Slavă Domnului! Am făcut-o repede. Și acum vreau să vă împărtășesc ceea ce a fost în inima mea.

În Zaharia 14.7, citim:

„Va fi o zi deosebită cunoscută de Domnul; nu va fi nici zi, nici noapte, dar spre seară se va arăta lumina.”

Fratele Branham a luat această Scriptură și a început s-o așeze peste epocile Bisericii. El a început să ne arate că atunci când omul s-a îndepărtat de învățătura pură a apostolilor și a lui Hristos, a început să-și amestece propria gândire, iar ziua aceea a devenit o zi obscură, o zi întunecată. Și el a spus:

„Ei aveau suficientă lumină doar pentru a fi mântuiți; suficientă lumină cât să știe că El era Vindecător; suficientă lumină doar pentru sfințire, dar nu Lumina deplină.”

Și el a atașat aceasta de epocile Bisericii, ca să înțelegem cum epocile Bisericii au venit printr-o lumină parțială. Dar el a spus: „…dar spre seară se va arăta lumina (va fi lumină)… Soarele care a răsărit în Est este același soare care apune în Vest. Și acum, când soarele începe să apună, din cerul înnorat începe să strălucească în toată strălucirea sa, așa cum a strălucit prima dată.”

Biserica Sa va fi ceea ce a intenționat Dumnezeu să fie, ceea ce a vrut El, ce a făcut în ziua Cincizecimii, ce a început în Faptele Apostolilor, este ceea ce El are acum, pentru că a promis că va face. Seara va fi Lumină!

Fratele Branham a spus că acesta este timpul serii, timpul sfârșitului, Mesajul timpului sfârșitului. Și să facă, ce? Să-L reproducă pe Isus Hristos în formă de Mireasă. Tu ești o parte și eu sunt o parte, și noi toți suntem aici pentru a străluci acea Lumină în viețile noastre.

Ce este Lumina? Descoperirea Cuvântului. Cum o strălucesc în viața mea? Predându-mă Cuvântului și trăind Cuvântul; nu trăind în compromisuri, nu luând propriile mele idei, nu amestecând Cuvântul cu propriile mele gânduri, ci revenind la Cuvântul pur care ne-a fost trimis printr-o slujbă profetică, predându-ne Cuvântului și spunând: „Dacă Tu vrei aceasta, aceasta vreau și eu.” Să începem să strălucim Lumina serii!

În Epoca Bisericii Smirna, din cartea „Epocile Bisericii”, profetul a spus:

„În epoca Efesiană, în această epocă și în fiecare epocă, noi contemplăm, noi vom vedea că aceasta este adevărat. Și în ultima epocă, care este epoca noastră, noi vom găsi înăbușirea Cuvântului, lepădarea completă sfârșindu-se în necazul cel mare.”

Așadar, fratele Branham ne spune că atunci când vom ajunge la epoca Bisericii Laodiceene, va exista o înăbușire completă a Cuvântului. Deci, ce este Lumina? Cuvântul. Când Cuvântul este înăbușit, devine întuneric. În ultima epocă va exista o înăbușire completă a Cuvântului, o lepădare completă care se va încheia în necazul cel mare. Acolo se îndreaptă Laodicea. Un întuneric total.

Fratele Branham chiar a spus într-un loc: „Știți, nu am putut să văd Lumină după anul 1977. Totul era întuneric.” Când s-a uitat în Biserică, în epoca Bisericii Laodicea, aceasta a intrat într-o lepădare totală și Dumnezeu a verificat aceasta. Cred că la sfârșitul anului 1964, El a arătat o eclipsă de Lună pe cer, care a fost pusă în toate ziarele din țară. Erau doar șase imagini, nu erau șapte. Și El a arătat aceeași imagine pe care el a desenat-o pe tablă când a predicat cele șapte epoci ale Bisericii, aceeași imagine care a fost reflectată de Stâlpul de Foc pe peretele din spatele Tabernacolului Branham.

Dar atunci când el a ajuns la anul 1964, a arătat că acum era diferit, și a spus:

 „V-am arătat a șaptea cu o mică fantă de lumină și aceasta s-a reflectat pe peretele din spate. Dar când Dumnezeu a arătat-o în ceruri, nu a existat o a șaptea imagine pentru că era total neagră, complet neagră, fără lumină. Nu mai este lumină în denominațiuni.”

Dar eu credeam că Zaharia a spus că spre seară va fi lumină. Este lumină seara. Este lepădare totală pentru sistemele denominaționale, lepădare pentru sistemele bisericești, dar pentru adevărata Mireasă a lui Hristos este Răsăritul Soarelui, sunt zorile unei zile noi, este Lumina serii. Depinde de care parte te afli, dacă este Lumină sau este întuneric.

Mă simt atât de privilegiat, atât de binecuvântat, atât de recunoscător lui Dumnezeu că am ochi să văd și urechi să aud. Aceasta nu mă face în nici un fel să mă simt superior față de un alt semen. Sunt alte ființe umane care îmi plac mai mult decât mă plac pe mine; sunt alții care sunt mai drăguți și mai plăcuți decât mine, care au o atitudine mai bună decât mine, dar ei nu pot vedea Adevărul. Îi mulțumesc lui Dumnezeu că indiferent cât am fost de detestabil în trecut, cu toate slăbiciunile și complexele mele, eu încă văd Lumina. Pentru mine este Răsăritul Soarelui; nu este apostazie, nu este întuneric, nu este confuzie, ci este Adevărul absolut și Lumină. Eu știu pe unde merg, știu de unde vin și unde mă duc, pentru că atunci când răsare Lumina, știi unde te afli.

Dacă încă sunteți în confuzie, veniți la Mesaj și lăsați-L pe Dumnezeu să vă deschidă ochii, pentru că Lumina vă arată unde sunteți, cine sunteți, de unde ați venit și unde vă duceți. Această Lumină vă descoperă Calea. În biserică este confuzie, sistemele umane sunt în confuzie, dar Mesajul este Lumina orei. Amin.

Amintiți-vă povestea pe care a spus-o fratele Branham despre bărbatul care a mers la pescuit. El s-a dus la pescuit cu un pescar bătrân și au ieșit în largul coastei. Apoi au intrat într-o ceață densă și nu au mai putut vedea Farul, nu au mai putut auzi cornul de ceață (sirena de ceață), iar tânărul care mergea cu bătrânul pescar a devenit nervos, s-a speriat, s-a ridicat și a spus: „Suntem trași afară. Mergem pe mare, mergem pe mare!” Și era tot mai nervos și speriat că se vor pierde. Dar bătrânul pescar a spus: „Stai jos, fiule! Să așteptăm până iese soarele și se ridică ceața. Atunci vom vedea unde ne aflăm.”

Noi alergăm peste tot încercând să ne dăm seama de aceasta, să ne dăm seama de aceea, să găsim o cale, și vâslim în direcția greșită. Dar trebuie doar să așteptăm până când răsare Soarele, până când Dumnezeu ia solzii de pe ochii voștri, așteptăm până când acest Mesaj devine o realitate vie pentru voi și puteți vedea Lumina epocii și atunci veți ști unde vă aflați și încotro să mergeți; veți ști în ce direcție să vâsliți. Până atunci doar rătăcim încercând să ne dăm seama care este cel mai bun lucru de făcut.

Trăim cea mai bună viață posibilă, facem ceea ce credem că este corect și aflăm că majoritatea lucrurilor pe care le-am făcut au fost greșite. Haideți să venim la Răsăritul Soarelui.

Omule, biserica laodiceană a intrat în apostazie totală. Acolo nu există Lumină, nu există Viață, acolo nu există Hristos. Știu că aceasta rănește sentimentele oamenilor, dar aceasta nu înseamnă că nu vor fi mântuiți, eu nu spun că nu există nici o nădejde. Judecata de la Tronul alb ne arată aceasta, dar Hristos S-a turnat în Mireasa Sa în plinătate. Acolo este Viața Lui; acolo este Emanuel; acolo trăiește El; acolo locuiește și Se mișcă și acolo Își face lucrarea.

În Apocalipsa 3.20, în Epoca Bisericii Laodicea, El spune:

„Iată, Eu stau la ușă și bat. Dacă aude cineva Glasul Meu și deschide ușa, voi intra la el, voi cina cu el și el cu Mine.”

Fratele Branham a venit la această Scriptură și a spus că aceasta este singura epocă a Bisericii dintre cele șapte epoci ale Bisericii, în care Îl găsiți pe Isus Hristos în afara Bisericii pentru că ei au împins Cuvântul afară. Și când voi împingeți Cuvântul afară, ați împins afară și Lumina; ați împins afară Viața.

El a venit în epoca Bisericii Laodicea, printr-o slujbă profetică, ca Lumină, ca Viață, slujba Fiului omului, Mesia, Cuvântul, Cuvântul uns pentru zilele noastre, dar a fost respins în totalitate, respins de denominațiuni și de creștinism pentru că nu era pentru toată lumea, ci era pentru un anumit grup de oameni, era pentru cei care au fost predestinați să creadă, predestinați să-L primească. Pentru aceștia a venit.

Mă bucur atât de mult că pot spune: „El a venit pentru mine!” Eram pierdut în întuneric, habar nu aveam ce era bine și ce era rău, ce trebuia făcut și ce nu trebuia făcut, dar acest Mesaj a fost pentru mine Răsăritul Soarelui. Acest Mesaj a risipit ceața pentru mine și mi-a arătat unde mă aflu și de unde vin, și mi-am dat seama cât de departe am fost încercând să-L slujesc pe Dumnezeu prin tradițiile bunicului și tatălui meu, am aflat unde mă aflam cu adevărat. Cuvântul Său a început să-mi expună starea și să-mi îndrepte pașii înapoi la Hristos.

Fratele Branham a spus aceasta în mesajul Sărbătoarea Trâmbițelor, din iulie 1964:

„Lumea bisericii Îl respinge pe Hristos și El este dat afară. Și aceeași Pecete, când a fost deschisă să-L arate pe Hristos în afara bisericii încercând să intre înapoi, în același timp, Trâmbița sună pentru evrei și evreii recunosc ispășirea. Glorie! Aleluia! O, Doamne!

Duhul Sfânt a fost legat de aceste râuri denominaționale timp de aproape două mii de ani, dar trebuie să fie dezlegat în timpul serii prin Mesajul din timpul serii. Duhul Sfânt înapoi în biserică din nou. Hristos Însuși descoperit în trup uman în timpul serii. El a spus! El a promis-o!”

Tot ce era Dumnezeu, El a turnat în Hristos; și tot ce era Hristos, El a turnat în Biserică. Acesta a fost legat de aceste râuri denominaționale și a limitat exprimarea și libertatea Duhului Sfânt, deoarece Cuvântul a fost legat și împins afară din biserică. Dar la deschiderea Peceților, la Mesajul timpului de sfârșit, Duhul Sfânt a fost eliberat. Amin. Eliberat înseamnă că orice Îl împiedica, orice Îl lega, orice Îl ținea afară, oricare ar fi fost aceste râuri denominaționale care acționau ca o barieră pentru Viața deplină a lui Hristos, a fost înlăturat de Mesajul orei. A fost înlăturată înțelegerea greșită, învățătura greșită, doctrina falsă, părerea greșită despre învățătura lui Pavel. Când Dumnezeu S-a întors și a restaurat Cuvântul, ne-a scos din ideile omenești, ne-a scos din ideile denominaționale și ne-a adus înapoi la Adevărul original. Acesta a înlăturat bariera.

La deschiderea Peceților am primit descoperirea despre cine este Biserica, ce este Biserica, cele două vițe și despre ce a fost vorba în toate acestea, cine este adevărata Mireasă și cine nu este. Vălul s-a ridicat și ceața s-a risipit, bariera a dispărut și Duhul Sfânt este din nou în Biserică așa cum a fost în Faptele Apostolilor, la început. Acolo a intrat la evrei, și pe măsură ce S-a mutat la Neamuri, a intrat în Neamuri. Dar după aceea, Biserica a intrat într-o stare decăzută și a fost nevoie de șapte epoci ale Bisericii pentru a reconstrui acel Trup, pentru a-l aduce înapoi la a doua Evă, la Mireasa lui Hristos, pentru a ne aduce la o unire invizibilă. Dar la fel ca prima dată când a venit la Cincizecime și Hristos S-a întors la Biserică, numai cei predestinați au văzut aceasta și numai ei L-au primit.

La început, a fost numai un grup mic de evrei, apoi a început să crească, dar după ce s-au împrăștiat, au fost mereu în minoritate.

Când Isus Hristos, Fiul omului, a venit în slujba Sa profetică, în trup, acum două mii de ani, El era Fiul omului. El a venit să împlinească Scripturile, profețiile care fuseseră spuse despre El. Și când a venit în lumea bisericii din ziua aceea cu vechea învățătură tradițională a părinților evrei, L-a respins. Și când L-au respins la Calvar, când Sângele Lui a fost vărsat, El a cumpărat o Cale ca să Se întoarcă în poporul Său; iar în ziua Cincizecimii El a intrat în puținii care puteau crede. Apoi, noi am trecut printr-un ciclu de epoci ale Bisericii, prin dispensația Neamurilor, nu prin dispensația ebraică, pentru că acesta a fost sfârșitul dispensației ebraice. Sfârșitul acestei dispensații a fost o respingere totală a lui Isus Hristos, Fiul omului, așa că acum Hristos Se revarsă numai în cei care Îl vor primi. Astfel, El S-a mutat la Neamuri și ele urmează aceeași cale ca și evreii.

Dacă vă uitați în Vechiul Testament, au existat treziri și eșecuri. Pe tot parcursul Vechiului Testament a fost același lucru pe care îl vedem în Noul Testament, de-a lungul celor șapte epoci ale Bisericii.

Ei au avut judecători evlavioși, a fost o renaștere, a fost o alungare a filistenilor doar pentru două sau trei generații, apoi s-au întors direct în robie, în idolatrie și la toate blestemele. Astfel, a fost un ciclu care a continuat exact ca epocile Bisericii și a culminat cu venirea Fiului omului, Dumnezeu venind în trup. Apoi, El S-a revărsat pe Sine Însuși doar în cei care L-au primit.

În Noul Testament Neamurile urmează același model, adică exact ce au făcut evreii. Ei și-au început sistemele bisericești, s-au divizat și și-au adăugat propria lor înțelegere la Cuvânt. Ei au trecut printr-un ciclu de trezire și moarte, trezire și moarte, până când ajungem la timpul sfârșitului. Și ce avem la timpul sfârșitului? Îl avem din nou pe Fiul omului. L-au primit evreii, L-au primit samaritenii și acum L-am primit și noi. Cum L-am primit? Într-o slujbă profetică, pentru că un fiu al omului L-a descoperit pe Fiul omului. Același Fiu al omului care S-a arătat evreilor și samaritenilor, a venit acum și a făcut același lucru ca și atunci, când El le-a spus câți soți au avut; le-a spus unde se aflau; le-a spus cine era tatăl lor, deci, le-a spus aceleași lucruri și a făcut aceleași semne pe care le-a făcut El. Semnul Mesianic, semnul Fiului omului a fost împlinit în această zi pentru a dovedi că Hristos este aici.

Fratele Branham a spus: „Slujba mea, este să dovedesc că El este aici, să arăt că El este aici.” Cine este aici? Fiul omului, slujba profetică a lui Isus Hristos, Același care a fost acolo. Numai că El nu Se prezentase încă Neamurilor, ci Se prezentase doar evreilor și samaritenilor, iar aceștia L-au respins. Dar acum, la sfârșitul timpului, Același Fiu al omului Se prezintă pe Sine Neamurilor. Și ce fac ei? Același lucru pe care l-au făcut evreii și samaritenii: L-au respins. Numai o rămășiță a crezut. Și ce s-a întâmplat cu rămășița care a crezut? Același lucru care s-a întâmplat în ziua de Rusalii, după ce a fost respins, după a doua răstignire a lui Isus Hristos.

Vă amintiți că fratele Branham a spus în mesajul Acuzația: „Voi răstigniți din nou Cuvântul lui Dumnezeu.” Când Pecețile au fost deschise și bariera a fost lăsată jos, măsura deplină a lui Hristos S-a întors în Biserică. Iată unde am ajuns, prieteni! Este Hristos într-un Trup cu multe mădulare, care ne crește, ne desăvârșește și Se exprimă pe Sine într-o Mireasă cu multe mădulare.

Priviți din nou aceste cuvinte: „…Duhul Sfânt înapoi în Biserică din nou.” A fost legat timp de aproape două mii de ani, dar acum când a venit lumina serii, răsăritul Soarelui, Hristos este înapoi în Biserică din nou.

Eu nu pot pretinde că totul este în mine, pentru că El S-a întors din nou în Biserică. El este în tine și în mine și împreună strălucim această Lumină.

Aici, fratele Branham a ajuns la Scriptura din Isaia 60.1-2, unde citim:

„Scoală-te, strălucește, căci lumina ta a venit și slava Domnului a răsărit peste tine.

Căci iată, întunericul va acoperi pământul și negură mare popoarele, dar peste tine va răsări Domnul și slava Lui Se va arăta peste tine.”

Fratele Branham a predicat aceasta în Răsăritul Soarelui, a predicat aceasta în Shalom:

„Bună dimineața! Lumina a venit. Lumina ta a venit, așa că, ridică-te și strălucește.”

Care este porunca pentru noi? Să strălucim. Care este porunca pentru biserică? Aceasta a fost în ziua când nu a fost nici zi, nici întuneric; nu este nici zi, nici noapte. Dar fie că a fost o zi înnourată, fie că a fost o zi mohorâtă, la răsăritul Soarelui, când vălul a fost dat la o parte; când Soarele a apărut și ceața s-a ridicat, El vă spune: „Ridică-te și strălucește!” Aceasta trebuie să facem: „Ridică-te și strălucește!”

„Ei bine, cum strălucesc eu, frate Chad?” Fratele Branham ne-a spus deja: Mai întâi, să trăim Cuvântul, apoi să-I dăm întâietate prin faptul că facem tot ce ne-a învățat acest Cuvânt. Doar fă-o! Trăiește-L pur și simplu! Predă-te Lui și strălucește Lumina lui Hristos; dă-I Lui viața ta și lasă Duhul Sfânt să vină și să trăiască Viața Lui, manifestările Lui, lucrările Lui, aceleași lucrări pe care le-a făcut înainte, pentru că El nu-Și schimbă lucrările. El face aceeași lucrare, numai că acum nu o face printr-un singur Om, ci o răspândește în tot Trupul.

„Ridică-te și strălucește, căci Lumina ta a venit și slava Domnului a răsărit peste tine.

Căci iată, întunericul va acoperi pământul și negură mare popoarele.”

Cred că aceasta este epoca Bisericii Laodicea: lepădare totală, întuneric deplin. „Dar peste tine va răsări Domnul și slava Domnului Se va arăta peste tine.”

Ce ar trebui să facem noi? Să reflectăm Lumina acestei epoci; ar trebui să strălucim, pentru că slava Lui strălucește asupra noastră, iar noi ar trebui să strălucim înapoi aceeași Lumină. Slavă Domnului!

Aceasta este partea principală la care am vrut să ajung și voi încheia cu aceasta.

Matei 5.13-14:

„Voi sunteți sarea pământului. Dar dacă sarea își pierde gustul, prin ce își va căpăta iarăși puterea de a săra? Atunci nu mai este bună la nimic decât să fie lepădată afară și călcată în picioare de oameni. Voi sunteți lumina lumii…”

 Aceasta este interesant pentru mine: „Voi sunteți lumina lumii.” Am crezut că Isus este Lumina lumii.El este Lumina lumii, dar și voi sunteți Lumina lumii. Totul depinde de a cui viață este în tine. Dacă Viața lui Hristos este în tine, atunci ridică-te și strălucește, căci slava Domnului a răsărit peste tine.

„Voi sunteți lumina lumii. O cetate așezată pe munte, nu poate să rămână ascunsă.”

Să mergem împreună la 2Împărați 2.19-22:

„Oamenii din cetate au zis lui Elisei: „Iată, așezarea cetății este bună, după cum vede domnul meu, dar apele sunt rele și țara este stearpă.

El a zis: „Aduceți-mi un blid nou și puneți sare în el.” Și i-au adus.

Apoi s-a dus la izvorul apelor și a aruncat sare în el și a zis: „Așa vorbește Domnul: „Vindec apele acestea; nu va mai veni din ele nici moarte nici stârpiciune.”

Și apele au fost vindecate până în ziua aceasta, după cuvântul pe care-l rostise Domnul.”

Deci, ei au ajuns la o apă care nu era bună, iar fratele Branham a făcut următoarea afirmație în mesajul Intrând în Duhul, din aprilie 1961:

„Avem aici un oraș frumos. Este așezat pe deal, cu priveliști frumoase, cu un loc bun pentru școală și așa mai departe. Așa cum l-a zidit Ilie, dar apa de aici este amară.”

Vă amintiți când am vorbit despre apa amară îndulcită? Toți spuneau că apa este amară.

„Și ei aveau nevoie de un izvor nou. Desigur, ei se schimbau și trebuiau să deschidă o fântână nouă. Astfel, nu poți pune vin nou în burdufuri vechi pentru că le-ar sparge, știți. Și cred că astăzi este de asemenea o zi în care avem nevoie de o schimbare de apă, avem nevoie de ulcior cu sare, un ulcior nou cu sare în care nu a mai fost nimic înainte.

De obicei, Dumnezeu face aceasta. Ridică o persoană mică de undeva, care nu știe nimic și aruncă un ulcior cu sare într-o veche apă ecleziastică.”

Unde credeți că a făcut Dumnezeu aceasta în vremea Lui? „Dumnezeu face aceasta de obicei. Ridică o persoană mică de undeva, care nu știe nimic…” (El se referă la propria sa slujbă). „…și aruncă un ulcior cu sare într-o veche apă ecleziastică…” În ape vechi denominaționale, pentru a scoate la suprafață încă odată, dulceața apei. O, Doamne! Îmi place aceasta!

„Și primul lucru pe care îl știi, totul a devenit dulce din nou, o altă trezire. Duhul Sfânt coboară peste toată lumea și merge peste tot. De aceasta avem nevoie în seara aceasta; de aceasta avem nevoie din nou, este încă un strop de sare. Nu credeți că așa se face pentru a îndulci apa?

Amintiți-vă, el a luat un ulcior nou-nouț în care nu era nimic și a pus sare în el. Acum, sarea este o aromă dacă intră în contact; dar mai întâi trebuie să intre în contact, trebuie să facă contact.”

În mesajul Sămânța ta va stăpâni porțile vrăjmașilor ei, din februarie 1961, fratele Branham continuă:

„…Ne rugăm, Doamne, să ne ierți toate fărădelegile, să ne călăuzești pe căile Luminii și ale Vieții, și să ne faci, Doamne, atât de sărați încât și alții, cu care intrăm în contact, să tânjească să fie creștini. Noi știm că sarea este o aromă dacă intră în contact; și Tată, Te rugăm să ne dai puterea sării ca să fim doritori să contactăm lumea exterioară, care moare, ca să putem fi o savoare pentru ei.”

Când Elisei a venit în acel loc, fiii profeților s-au adunat și au spus: „Hei, aici apa nu este bună și pământul este sterp.” Iar fratele Branham a spus că apa era amară. Și ce a făcut Elisei? A luat un ulcior nou în care a pus sare, și a aruncat acea sare în apă și aceasta a vindecat apele, a vindecat pământul, a vindecat totul. Și fratele Branham chiar a tipizat aceasta cu el însuși și a spus că Dumnezeu va lua pe cineva de nicăieri și va arunca un ulcior cu sare în vechile ape ecleziastice. El a fost slujba profetică a lui Ilie în aceste zile, care aruncă sare în apă. Dar Biblia spune: „Voi sunteți sarea pământului.” Voi sunteți sarea. Slavă Domnului!

În voi este Ceva care este aici pentru vindecare, pentru salvare, pentru a face contact. Fratele Branham a spus: „Hai să facem contact!”

Ce este acest ulcior nou pentru sare? Ascultați, există o nouă Biserică ce se ridică. Nu este vechea biserică denominațională, ci este Mireasa, care a fost făcută din nou virgină. Ea a fost făcută curată, proaspătă și nouă ca originalul. Prin ce? Prin spălarea apei Cuvântului, prin puterea care a fost eliberată în acest Mesaj pentru a ne curăța de toată murdăria duhurilor denominaționale și pentru a ne aduce înapoi la condiția originală de feciorie. Și acel ulcior este plin cu sare, are Viață.

Ascultați, sarea este Hristos. El este Cel care vindecă apele, El este Cel care vindecă pământul sterp. El este Vindecătorul. Dar unde este El? Unde este Hristos în această zi? El este într-un Trup cu multe mădulare. Unde este sarea? Este în Mireasa fecioară. Este Hristos.

Când Hristos S-a uitat la Petru, Iacov, Andrei și la toți ceilalți, le-a zis: „Voi sunteți sarea.” Dar eu nu cred că El vorbea despre trupul lor, ci vorbea despre Viața care era în ei și despre Viața care urma să vină la ei. Ei aveau Ceva de oferit; aveau o Resursă dătătoare de Viață; aveau Ceva cu care să vindece amărăciunea apelor acestei vieți și să ne îndulcească viața.

Dar, dacă a fost bine pentru ei, ce se întâmplă cu voi și cu mine? Când El spune: „Voi sunteți sarea pământului”, nu cred că vorbește despre trupul meu, pentru că sunt născut prin dorință sexuală, vin prin aceeași condiție hibridă prin care a venit fiecare om, dar în sufletul meu este o parte din El și El a adus în această zi un Duh ca să trezească acea parte din El.

Eu cred că El este sarea, dar El trăiește în tine și în mine și nu are nici o problemă să spună: „Voi sunteți sarea.” Și nu cred că El vorbește despre această carne, nu cred că vorbește despre acest trup hibrid, nu cred că vorbește despre natura de scaiete lipicios, ci cred că El vorbește despre ceea ce știe că este în voi. Aceea este sarea. Acolo este Ceva.

Fratele Branham a spus: „Și sarea trebuie să facă contact.” Sarea este aici dintr-un motiv: este aici pentru Viață; este aici pentru conservare; este aici să schimbe amarul în dulce; este aici să vindece pământul sterp.

 De ce este Mireasa aici? De aceea este Mireasa aici, prieteni! Dumnezeu a aruncat sarea Sa în pământ. Credeți aceasta? Pentru că, atunci când îndepărtezi Mireasa de pe acest Pământ, ce ai? Necaz. Singurul lucru care poate opri valul necazului și poate reține duhul antihrist, este prezența Miresei lui Dumnezeu. Ea este sarea; Ea este protectoarea; Ea păstrează Viața și ține ușa deschisă; Ea creează oportunități; este chiar prezența lui Hristos.

Să nu credeți că eu sunt sare, căci nu sunt sare deloc. Hristos este sarea, dar eu m-am unit cu Hristos și El este viu în mine. Deci, treaba noastră este să purtăm sarea. Pentru cine? Pentru toți ceilalți, pentru oricine vrea, pentru întreaga lume.

Ascultați, uneori sarea este pusă în situații în care nu vrea să fie; este aruncată în caserole, în ghivece și în ape amare. Sarea nu a fost niciodată adăugată în beneficiul sării, nu a fost adăugată niciodată în beneficiul ei. Poate tu ești sarea pe care Dumnezeu o pune undeva într-o „rețetă” și nu ești acolo pentru tine. Poate ești sarea de la locul tău de muncă; poate ești sarea din familia ta; poate ești sarea pentru vecinii tăi și pentru cei din cartierul tău, pentru că Dumnezeu nu-Și pune sarea în locul cel mai plăcut pentru ea, ci Dumnezeu pune sare în locul unde este cea mai mare nevoie de ea.

„Un izvor mort cu apă amară într-un pământ sterp.” Ei bine, haideți să aruncăm sare acolo. Când Hristos a aruncat sarea Cuvântului Său în mine, eram o fântână secată cu ape amare și un pământ sterp, și nu produceam roadele Duhului, nu-I dădeam înapoi rodul. Eram un pământ sterp, dar El știa că eram un pământ bun care avea nevoie doar de vindecare. Și ce a făcut El? Mi-a trimis un ulcior cu sare, un frate care a venit la mine cu Cuvântul și a aruncat niște sare în vechiul meu izvor și a vindecat apele. El le-a vindecat, și acum pământul sterp a început să producă Viața lui Hristos, roadele Duhului. Slavă Domnului! De aceea suntem aici, prieteni! Suntem aici pentru conservare, pentru Viață.

Există o mulțime de oameni care o vor respinge, toți cei care își vor semna propria lor condamnare la moarte, respingându-L pe Isus Hristos. Dar nu pentru aceasta sunt eu aici, ci eu sunt aici pentru Viață; sunt aici pentru conservare; sunt aici să-L port pe Hristos prin lume pentru oricine Îl dorește. Și dacă te pune într-o fântână veche și amară, dacă te pune într-un loc de muncă, într-o situație familiară, într-o relație, într-un colectiv de muncă sau indiferent unde te plasează, El are dreptul să arunce sarea oriunde dorește ca să aibă loc vindecarea. Aceasta poate fi respinsă, poate fi aruncată afară, dar acolo unde este primită, va fi vindecare.

În Ioan 8.12, citim:

„Isus le-a vorbit din nou, și a zis: „Eu sunt Lumina lumii; cine Mă urmează pe Mine, nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieții.”

Ascultați, Isus a spus: „Eu sunt Lumina lumii!…” Deci, Cine este Lumina lumii? Hristos! „…cine Mă urmează pe Mine, nu va umbla în întuneric, ci va umbla în Lumină.” Nu, nu așa a spus, ci El a spus: „…va avea Lumina Vieții.” Nu numai că umbli în Lumină, ci ai Lumina Vieții. De aceea, Petru, la poarta numită „Frumoasă”, a putut să spună acelui olog: „Argint și aur n-am, dar ce am...” El avea Ceva în el care putea aduce Viață, care putea vindeca acea fântână veche și amară, acel pământ sterp. El avea în interior o Viață, avea o promisiune, avea Cuvântul și ungerea Duhului Sfânt, așa că a spus: „…ce am, îți dau: în Numele lui Isus Hristos, ridică-te și umblă!” Slavă lui Dumnezeu!

Ascultați, aceasta nu este doar ceva scris, doar pentru Petru acum două mii de ani, pentru că El este Același ieri, astăzi și în veci. Voi aveți Ceva, în voi este Ceva. El v-a dat Lumina Vieții.

Acum vreau să repet acest pasaj biblic din Matei 5.13-14: „Voi sunteți sarea pământului. Dar dacă sarea își pierde gustul, prin ce își va căpăta iarăși puterea de a săra?”

„Voi sunteți sarea pământului”, dar ascultați, dacă voi nu trăiți Viața lui Hristos, cine altcineva o va face? Dacă voi nu trăiți acest Mesaj, cine Îl va trăi? Ascultați, există numai un număr limitat de oameni pe Planetă care au urechi să audă și ochi să vadă, iar voi auziți și vedeți. Și dacă voi nu veți fi sărați, cine va fi? Dacă voi nu deveniți un salvator, dacă nu deveniți Viață în această lume, prin cine va trece? Cine altcineva o va face?

Noi știm că sistemele bisericești au intrat într-o lepădare absolută și acolo nu este nici Lumină nici Viață. Dacă va fi Lumină și dacă va fi Viață, vor veni prin Trupul Său. Dacă va veni Viața, din ce va veni? Dacă va țâșni Apa Vieții, dacă vom bea Apa Vieții, noi vom deveni o fântână vie, ape curgătoare în Viața Veșnică. Unde este acea Fântână? Unde altundeva o veți găsi? O veți găsi numai în Mireasa lui Isus Hristos; în Mireasa aleasă și predestinată pentru această zi. Ea este locul de unde curge Apa; Ea este locul de unde strălucește Lumina; Ea este locul unde se găsește sarea, pentru că El a predestinat-o să fie așa. El a chemat-o așa. Și dacă noi nu o vom face, cine o va face?

„Dacă sarea își pierde gustul, prin ce își va căpăta iarăși puterea de a săra?…” Ascultați, dacă nu avem putere dătătoare de Viață, unde altundeva vom avea rezultate? Unde altundeva, în afară de acest Mesaj vom găsi Viață? Unde vom fi înviați? Unde vom primi Lumină? De unde vom face rost de Apă? De unde va veni?

„…atunci nu mai este bună la nimic, decât să fie aruncată afară și călcată în picioare de oameni.”

Apoi, El a spus: „Voi sunteți Lumina lumii!” Am crezut că El a spus El este Lumina lumii. Eu spun „Amin!” Dar El a spus și că „Voi sunteți Lumina lumii.” Și eu spun „Amin!” Cred că este același lucru cu sarea. Sarea este Hristos și Lumina este Hristos.

Ascultați, Lumina nu este Chad Lamb născut de mama și de tata. Nu este acesta, dar Dumnezeu a predestinat Ceva să se manifeste în interiorul acestui cort. Și pe acel Ceva, El vrea să-l manifeste ca parte din El Însuși. El Și-a oferit propria Sa Viață în această zi, și Cuvântul pe care să-L reproduc. Și acum Acesta devine Lumină; Acesta devine Sare; Acesta devine Viața lui Isus Hristos expusă; Acesta devine Dumnezeu exprimându-Se pe Sine Însuși. Dar eu pot face o parte, tu ai altă parte și toți din întreaga lume, care sunt Mireasa lui Hristos au o parte, iar împreună toți exprimăm Viața deplină a lui Isus Hristos. Și dacă nu este acolo, vă întreb unde este altundeva? Unde altundeva Îl veți găsi dacă nu este în acest Mesaj? De unde veți primi Lumina? De unde veți face rost de Apă? De unde veți face rost de sare? De unde Îl veți obține în afara Luminii epocii?

Deci, cred că avem responsabilitatea să lăsăm Lumina să strălucească, să lăsăm această Evanghelie să strălucească. Lumina nu este aici ca să fie biruită de întuneric, ci este aici ca să alunge întunericul.

Așadar, oriunde te duci, întunericul se risipește. Dar să nu-ți faci nici o idee despre aceasta că ești un super erou din benzile desenate. Noi încurcăm atât de mult simplitatea Vieții lui Isus Hristos și aceea a unui om obișnuit, avem niște idei super ca dintr-o carte cu benzi desenate, și nici nu știu cum s-o spun altfel. Aceste lucruri le găsești oriunde. Intri la Walmart (supermarket), și vezi acești super eroi care pot face orice vor:  unul trage cu bile din mână… Ei bine, aceasta ar fi grozav. Când cineva vrea Duhul Sfânt, eu trag o minge de foc din mâna mea. Dar nu este aceasta, prieteni, nu aceea este Lumina pe care o strălucim, nu aceasta înseamnă să trăiești Cuvântul, ci simplitatea unui bărbat care își respectă soția; simplitatea unei soții care își onorează soțul; simplitatea copiilor care-și ascultă părinții; simplitatea unei surori care arată ca o femeie creștină, feminină sau un frate care se simte bine în bărbăția lui. Acesta este tabloul Mesajului pictat pentru noi despre ce este un bărbat și ce este o femeie. Ce este aceasta? Lumina strălucitoare mărturisind despre bunătatea lui Dumnezeu, împărtășind despre vindecarea lui Dumnezeu.

Trăiește-ți viața pur și simplu, dar trăiește-o pentru Hristos; trăiește-ți Viața în Cuvânt, predat complet Cuvântului și mărturisind Cuvântul. Aceasta face Lumina să strălucească.

Să nu-ți închei niciodată ziua spunând: „N-am făcut nimic astăzi,” pentru că însăși existența ta pe Pământ, felul în care te porți, comportamentul tău, felul în care te îmbraci, felul cum îi tratezi pe ceilalți oameni, poate fi o expresie a lui Isus Hristos, pentru că aceasta a venit să facă Cuvântul: să ne schimbe de la o ființă umană obișnuită, la o sursă dătătoare de Lumină, la o sursă dătătoare de Viață. Ești un purtător al Vieții lui Isus Hristos, indiferent de forma în care te afli, în orice poziție te-ai afla, în orice loc te-a așezat Dumnezeu în viață sau oriunde te-ai duce.

Așadar, nu te compara cu alt frate: „Fratele acela a depus mărturie la cincisprezece oameni.” Ei bine, a fost minunat. Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru că a făcut aceasta. Poate tu nu vei merge cu avionul, poate nu vei avea acest privilegiu, dar aceasta nu înseamnă că nu ești sare, nu înseamnă că nu ești Lumină și că nu ești aici pentru Viață. Pentru toți cei cu care intri în contact, oriunde te duci, lasă Lumina să împingă întunericul departe.

Știți cum este când o femeie se îmbracă ca o femeie, arată ca o doamnă și poartă natura feminină? Împinge afară tot întunericul laodicean oriunde merge. Ea nu trebuie să se ridice și să predice la amvon, dar ea predică la fiecare pas pe care-l face și atunci când își păstrează farmecul feminin și caracterul de doamnă creștină, toată lumea știe cine este ea.

În viața mea au fost câteva momente când au venit oameni la mine și mi-au spus: „Ești creștin, nu-i așa?” De câteva ori când am fost singur, dar au fost zeci de ori când am fost cu soția și fiicele mele, și oamenii m-au întrebat: „La ce biserică mergeți?” Este de la sine înțeles că-L slujești pe Hristos, este o certitudine absolută. Ei știau aceasta pur și simplu. Ei nu întreabă: „Ești creștin?”, ci întreabă: „La ce biserică mergi?”

Noi suntem aici să trăim o viață de predare față de Cuvânt și să lăsăm Lumina să strălucească. De ce? Pentru Viață. Pentru că în momentul în care Mireasa este luată de pe acest Pământ, nu mai există nici o speranță pentru Neamuri. Singura speranță este pentru cei doi martori, cei doi profeți care merg la cei o sută patruzeci și patru de mii de evrei. Și cu toate predicile, cu toate minunile pe care le vor face ei, numai o sută patruzeci și patru de mii vor crede. Ei vor face semne și minuni așa cum s-au făcut în călătoria Exodului, așa cum a făcut Moise înaintea lui Faraon acum mii de ani în urmă, același fel de semne, același fel de putere, dar indiferent ce ar face, numai o sută patruzeci și patru de mii vor crede, nimeni altcineva din lume și niciunul dintre Neamuri. Singura nădejde pentru Neamuri este că Mireasa este încă aici.

Voi sunteți Lumina lumii! Voi sunteți sarea Pământului, de aceea, nu vă diminuați viața pentru că nu ați călătorit niciodată în Africa să predicați și nu vă considerați sub Mireasă. Să nu faceți niciodată aceasta, prieteni, pentru că voi sunteți Lumina prin viața voastră. Dacă Îl aveți pe Hristos trăind în voi, sunteți sare și Lumină în fiecare zi, peste tot, în orice situație. Nu lăsați pe diavolul să diminueze acest lucru, pentru că aceasta a spus Hristos că suntem. Și dacă El a spus aceasta, eu Îl cred.

În Ioan 12.35-36, Isus le-a zis:

„Lumina mai este puțină vreme în mijlocul vostru. Umblați ca unii care aveți lumina, ca să nu vă prindă întunericul; cine umblă în întuneric, nu știe unde merge.

Câtă vreme aveți lumina printre voi, credeți în lumină, ca să fiți fii ai luminii…”

„Voi sunteți Lumina lumii.” Când Răpirea culminează cu schimbarea trupului, vom pleca și Lumina pentru Neamuri va părăsi lumea. Eu spun: „Doamne, fă-mă un Far! Doamne, ajută-mă să nu stau sub un obroc sau sub un pat, ci ajută-mă să trăiesc o viață care să strălucească Lumina Ta. Scoate din mintea mea lucrurile de compromis, lucrurile despre care știu că nu m-am predat pe deplin. Ajută-mă, Doamne Isuse! Ajută-mă să strălucesc această Lumină, ajută-mă să-mi curăț obiectivul, să nu mă carbonizez de tot și să nu mă afum, ci trimite astăzi Duhul Sfânt să-mi curețe candela. Fie ca lampa mea să fie curată și limpede, pentru că unde altundeva va fi Lumină? Unde altundeva va străluci Lumina?

Peste Pământ este întuneric și peste oameni este întunecime mare. Poate să mărturisească cineva că acesta este timpul în care trăim? Peste Pământ este întuneric, întunecime mare, dar fratele Branham a spus: „Lumina împinge întunericul înapoi.” De aceea, când intri în contact cu anumite persoane, acestea își schimbă comportamentul: unii în bine, alții în rău, dar întotdeauna se schimbă, pentru că intră în contact cu Lumina și cu Viața. Ei văd și există o reacție.

Învățați să aveți încredere în aceasta, învățați să credeți în aceasta, învățați să mergeți la lucru și să spuneți: „Doamne, ajută-mă să umblu astăzi ca o lampă care luminează Lumina Ta în acest loc. Ajută-mă să intru în contact cu oamenii și să strălucesc.”

Voi nu puteți face ca oamenii să vină la Lumină, dar puteți străluci Lumina. Și când intrați în contact cu cineva, motivul pentru care reacționează la Lumina din viața ta, uneori este numai ca să îndepărteze întunericul din viața lor, pentru că Lumina îndepărtează întunericul. Tu intri în contact cu niște oameni, și dintr-o dată ei încep să-ți spună cele mai ciudate lucruri: „Când eram mic, mergeam la biserică.” „De ce mi-au spus aceasta?” Pentru că Lumina Vieții lui Hristos alungă întunericul din viața lor, și, după mult timp încep să vadă clar. Ei încep să se gândească la Dumnezeu; încep să-L ia în considerare pe Dumnezeu, să ia în considerare ceea ce ai. Ei știu că este o diferență.

Ascultați, nu pierdeți valoarea la ceea ce ne-a dat Dumnezeu și la cine suntem noi. Există Lumină, există Viață, există un ulcior cu sare pe Pământ. De ce? Pentru că El este încă Emanuel. El este încă Dumnezeu cu noi. Pentru noi, El este în noi, dar pentru restul lumii, El este cu noi. El este aici pe Pământ într-o Mireasă cu multe mădulare. Ei încă pot atinge poala hainei Sale, încă se pot apropia de El. De ce? Pentru că Trupul Lui este încă aici.

În Efeseni 5.8, citim:

„Odinioară erați întuneric, dar acum sunteți lumină în Domnul. Umblați dar ca niște copii ai luminii.”

Ascultați, să nu vă fie rușine cu acest Mesaj; să nu vă fie rușine cu această Evanghelie; să nu vă fie rușine cu acest Etalon; să nu vă fie rușine cu acest Cuvânt. Dacă cineva spune: „De ce faci aceasta?” Tu spui: „Pentru că Cuvântul spune aceasta.” De ce? Pentru că aceasta este Lumina; aceasta este Viața!

În Hristos este Taina lui Dumnezeu descoperită, fratele Branham a spus:

„Apoi, Cuvântul Se mișcă în jos în Trup, din Cap. Ce este aceasta? Același Cuvânt. Nu poate fi adăugat sau scos nimic din El. Așadar, același Cuvânt Se mișcă de la Cap, pe măsură ce se apropie ziua, jos, în Trup; jos în Trup dovedind că ei sunt Una. Ei sunt Soț și Soție. Ei sunt carne din carnea Lui; Cuvânt din Cuvântul Lui; Viață din Viața Lui; Duh din Duhul Lui. Vedeți? De unde știți aceasta? Poartă aceeași mărturie, același rod; același Cuvânt. Vedeți? Îl manifestă pe Hristos: aceeași Viață; același Duh; același Cuvânt; aceeași Carte. Amin. Aceleași semne…”

Ascultați, să nu te temi să te rogi pentru colegii tăi, pentru că este aceeași Viață și noi vrem să facem același lucru. Să nu te temi să spui: „Mă voi ruga pentru tine și vom vedea ce va face Dumnezeu pentru tine.” Lasă puțină Lumină să strălucească în viața lor; lasă puțină sare să atingă apa lor veche.

„…Aceleași semne: „Lucrările pe care le fac Eu, le veți face și voi!” Oh, Aleluia! Doamne! Observați, Cuvântul dovedit în Trupul Lui este chiar biruința și motivul morții Sale.”

Ce înseamnă aceasta? El vrea să-Și trăiască Viața în întreaga putere a Vieții Sale, în voi. Orice a făcut El, El vrea să facă în Trupul Său. Aceasta nu înseamnă că o singură persoană va face totul, ci înseamnă că Trupul Său va avea Viața deplină a lui Isus Hristos, pentru că El este Același ieri, astăzi și în veci.

Și dacă ai luat lingura de apă din Ocean, înseamnă că întregul potențial al Vieții lui Isus Hristos este în tine, și orice cheamă El, poate veni la suprafață. Dacă este umblarea pe Mare, dacă vorbești unei furtuni, orice ar fi, poate veni la suprafață pentru că este aceeași Viață.

Așadar, strălucește Lumina, trăiește Viața, nu te teme să mijlocești, pentru că noi suntem împărați și preoți; noi suntem împărați și preoți ai lui Dumnezeu. Ce este un preot? Un mijlocitor. Pentru cine vom mijloci? Există o lume întreagă prinsă în întuneric care are nevoie de mijlocire. În fiecare zi cunoaștem oameni care au nevoie de cineva care să stea în spărtură și să spună: „Oh, Doamne, sunt prinși în necunoștință, sunt blocați în întuneric și nu știu ce fac. Te rog, vrei să-i vindeci, să-i eliberezi și să le deschizi ochii?” Haideți să facem lucrarea de mijlocire! Prieteni, haideți să înțelegem că Hristos este aici. El este aici în Mireasa Sa universală.

Vreau să mai citesc ceva. Fratele Branham a vorbit despre bătrânul olandez care s-a dus la muncă după ce a participat la o trezire și a fost salvat. El nu putea să pronunțe toate cuvintele corect, dar a fost salvat, iar ei au râs de el la serviciu. Ascultați ce a spus el în mesajul Ciudatul, din iunie 1964:

„Trebuie să te fi dus la grupul acela de piulițe”. El a zis: „Da. Glorie lui Dumnezeu! Mulțumesc lui Dumnezeu pentru piulițe. Știți, dacă luați o mașină care vine pe stradă și scoateți toate piulițele afară din ea, nu aveți decât o grămadă de porcării.” Ei bine, eu nu știu, dar micul olandez a avut dreptate. Scoateți toate piulițele afară? Piulițele sunt cele care țin împreună. Și cred că aceasta este ceea ce ține uneori biserica împreună, ține civilizația împreună.”

Ce se va întâmpla cu lumea aceasta când iei afară toate piulițele? Se va destrăma. Duhul antihrist va năvăli, necazul va veni atât de repede și întreaga lume se va schimba radical peste noapte. De ce? Pentru că ați scos piulițele care țineau civilizația împreună.

Ascultați, voi nu sunteți doar o altă bucată de carne care umblă pe acest Pământ, ci voi sunteți un fiu sau o fiică a Atotputernicului Dumnezeu. Este posibil ca la naștere să fiți în medie sau sub medie; s-ar putea să fiți dotați cu abilități naturale sau s-ar putea să vă numărați în primii zece la sută din treimea inferioară. Este frumos dacă o spui așa, pentru că măcar zici „primii zece la sută” în inteligență, în carismă, în memorie și în toate lucrurile, dar nu priviți la aceste lucruri. Ridicați-vă! Ridicați-vă din denominațiunea moartă! Ridicați-vă din oasele vechi și uscate ale lui Ezechiel; ridicați-vă și străluciți, pentru că Lumina voastră a venit și slava Domnului strălucește peste voi.

„Ridică-te și strălucește căci Lumina Lui a venit și strălucește asupra ta. Slava Domnului se va vedea peste tine.” Du-te înainte în fiecare zi, știind cine ești. Dumnezeu nu vrea să trăim o viață de om înfrânt. Aceasta nu înseamnă, așa cum am spus, nu este vorba despre super eroi de benzi desenate Marvel, care trec prin tot și demolează tot. Nu, nu este aceasta. Noi îl biruim pe diavolul prin faptul că nu cedăm în fața lui, ci îl facem să fugă ignorându-l, nu strigând la el. Doar ignoră-l, nu-i acorda atenție la nimic din ceea ce spune și continuă să trăiești conform Cuvântului. Aceasta îl distruge pe diavolul. Continuă să manifești Cuvântul; continuă să proclami Cuvântul; lasă-L să fie în tine; lasă-L să strălucească din tine; lasă-L să fie pe buzele tale; lasă-L să fie în acțiunile tale; lasă-L să fie în casa ta, și orice Îl împiedică, orice întuneric, orice compromis, omoară acel lucru. Spune: „Doamne, ajută-mă să ucid compromisul care este în viața mea, pentru că am de făcut o lucrare pe acest Pământ; am de dat sare, am de făcut un contact, am de strălucit Lumină.”

Diavolul vrea să-ți diminueze Lumina, vrea să-ți îndepărteze sarea, pentru că atunci când apari în scenă cu puterea în tine, cu Cuvântul care ți-a fost dat, ai Cuvântul și Duhul care să susțină schimbarea circumstanțelor în fiecare situație, dacă Duhul lui Dumnezeu te îndeamnă să faci aceasta.

Așadar ce vrea diavolul să faci? Să te îndoiești de cine ești, să rămâi blocat în compromis, să te temi să vorbești pentru că: „Am spus deja atâtea lucruri greșite, și acum nu mă vor crede,” să-ți strice mărturia la serviciu; să-ți strice mărturia la școală. Aceasta încearcă el să facă, prieteni, pentru că nu poate opri Lumina și pentru că Lumina împinge întunericul înapoi.

Cum trăim această Viață magnifică de Mireasă a lui Isus Hristos? Predându-ne Cuvântului. Doar să lăsăm Cuvântul să curgă prin noi. Și domeniile în care ne confruntăm cu greutăți, și locurile care sunt dificile pentru noi și lucrurile în care am căzut? Doar să strigăm spre Dumnezeu. Noi trebuie să încetăm să ne mai scuzăm și să tot spunem: „Ei bine, doar acesta sunt.. și ceea ce-i văd pe acești frați că fac, dacă ei pot să facă și eu nu pot…” Haideți să nu mai găsim scuze, ci doar să spunem: „Doamne, cred că aceasta Te împiedică să Te exprimi. Vrei să vii să scoți aceasta din mine? Doamne, umanitatea mea, ceea ce am primit de la tata și de la mama, orice am făcut sau am spus…Doamne, am aceste capcane în jurul meu…Doamne, vrei să vii să le iei de la mine? Vreau să strălucesc Lumina Ta; vreau să fiu sare; vreau să fac ceva pentru Împărăția Ta.” Dacă nu o faci tu, cine o va face? Cine o va face? Există un loc unde locuiește Viața lui Dumnezeu; există un loc în care este îmbuteliat și închis. Unde este El îmbuteliat și închis astăzi? În Mireasa Sa, într-o unire invizibilă cu Hristos. Haideți să strălucim pentru El!

În mesajul Cine este acest Melhisedec?, fratele Branham a spus:

„Observați. Ca sculptura care a fost acoperită. El o ascunde cu o mască peste ea. Aceasta este ceea ce a făcut Dumnezeu pentru această epocă. Este ascuns. Toate aceste lucruri au fost ascunse și ar trebui să fie descoperite în această epocă. Acum, Biblia spune că vor fi descoperite în vremurile din urmă. Este ca un sculptor care își ține lucrarea acoperită până când ia masca jos de pe ea. Și iată, aceasta este ceea ce a fost Biblia. Ea a fost o lucrare a lui Dumnezeu care a fost acoperită, și a fost acoperită de la întemeierea lumii, și este o Taină înșeptită. Și Dumnezeu a promis în această zi, în epoca acestei biserici laodiceene, că va lua masca de pe toată lucrarea și noi o putem vedea. Ce lucru glorios!

Dumnezeu „En morphe” S-a mascat în Stâlpul de Foc. Dumnezeu „El morphe” într-un Om numit Isus. Dumnezeu „En morphe” în Biserica Lui.”

El este încă Emanuel! Dumnezeu este încă aici! El este pe Pământ, pentru că tot ce a legat Duhul Sfânt, a fost dezlegat de Mesajul serii și Viața Lui este turnată înapoi în Biserică. Ce era doar o porțiune, ce a fost doar o înmuiere, acum este plinătate: „Dumnezeu deasupra noastră; Dumnezeu cu noi; Dumnezeu în noi. Îndurarea lui Dumnezeu!”

Vreau să mai citim un pasaj biblic din Matei 10.40-42:

„Cine vă primește pe voi, pe Mine Mă primește…” De ce? Pentru că Viața Lui este în voi; pentru că voi sunteți reprezentanții Lui pe Pământ; pentru că Lumina Lui strălucește în voi; pentru că sunteți mădularele Trupului Său. Voi sunteți sarea Pământului! Voi sunteți Lumina serii.

„Cine vă primește pe voi, Mă primește pe Mine; și cine Mă primește pe Mine, primește pe Cel ce M-a trimis pe Mine.

Cine primește un proroc, în numele unui proroc, primește răsplata unui proroc; și cine primește pe un om neprihănit, în numele unui om neprihănit, va primi răsplata unui om neprihănit.

Și oricine va da de băut numai un pahar de apă rece unuia din acești micuți, în numele unui ucenic, adevărat vă spun că nu-și va pierde răsplata.”

Dacă cineva oferă doar un pahar cu apă rece unuia dintre acești micuți din Împărăția lui Dumnezeu, chiar și celor care sunt doar ucenici, nu un profet, ci doar un ucenic, cel care oferă să bea celui smerit în Hristos, nu-și va pierde răsplata.

Vă dați seama de impactul pe care poate să-l aibă viața noastră dacă strălucim pentru Hristos? Dacă suntem doar ceea ce ne-a menit El să fim în Trupul lui Hristos din lume, umblând în întuneric. Noi nu trebuie să ne temem de întuneric. De ce să ne temem de ceea ce fuge de Lumină? Lumea devine din ce în ce mai întunecată. Categoric. Așa a fost profețit că va fi, și este cea mai întunecată perioadă care a existat vreodată. Absolut. Este Edenul Satanei. Cu siguranță. Atunci de ce ar trebui să ne sperie pe vreunul dintre noi?

Fratele Branham a spus: „Dacă intri într-o cameră întunecată și aprinzi o mică lumină, acea lumină mică va lumina toată încăperea. Ea începe să îndepărteze întunericul de lumină, îl împinge departe. Voi puteți spune: „Ei bine, tot ce am este o mică luminiță.” Ei bine, acea mică luminiță va alunga întunericul oriunde te-ai duce. Oriunde te miști, întunericul fuge de acea mică lumină.”

Noi nu trebuie să ne temem de întuneric, nu trebuie să ne temem de răul acestei lumi. De ce? Pentru că „Cel ce este în noi, este mai mare decât cel ce este în lume.” Noi nu ne temem să aducem lumină în lumea întunecată, nu ne este frică să trăim Viața, nu ne este frică să-L manifestăm pe Hristos. Nu ne este frică să mergem acolo unde sarea nu vrea să ajungă uneori. S-ar putea ca Dumnezeu să te arunce într-un loc de muncă oribil și tu spui: „Doamne, de ce sunt eu aici?” Nu uita de sarea ta. Poate că El a vrut să pună puțină sare în situația respectivă, ca să vadă dacă cineva poate fi salvat sau dacă cineva poate să-ți ofere o cană cu apă rece. Nu vă descurajați!

S-ar putea ca Dumnezeu să vă arunce în mijlocul celor mai întunecate locuri și situații, și atunci vă gândiți: „Este oribil. Supraveghetorul meu este rău și toți cei din jurul meu fac rău.” Dar tu știi că prin voia lui Dumnezeu acolo trebuie să fii. Nu te descuraja, pentru că Lumina ta va alunga întunericul. Poate de aceea ești acolo.

Ascultați, unde este Mireasa în cea mai strălucitoare lumină a ei? Unde strălucește ea cel mai puternic? Mireasa dintre Neamuri a strălucit întotdeauna, dar cel mai tare strălucește în Laodicea, care este cea mai întunecată. De ce Și-ar pune El manifestarea Sa deplină în formă de Mireasă la sfârșit, când este cel mai rău? Aceasta este ideea.

Elisei a pus sare în izvorul rău și l-a făcut bun. El nu a pus sare într-un izvor bun, ci a pus-o într-un izvor rău și a făcut apa dulce. Dumnezeu ne poate pune în tot felul de situații rele, dar lăsați-L pe El să le facă dulci. Oh, vreau să nu mă mai plâng. „Vai de mine. De ce sunt aici? De ce se întâmplă aceasta?” A mai spus cineva la fel? Este ca și cum Dumnezeu nu ar ști, ca și cum Dumnezeu ar fi făcut o greșeală când voi spuneți: „De ce sunt eu aici? De ce mi se întâmplă aceasta? Nu înțeleg.”

Ascultați, este în ordine să nu înțelegeți; este în ordine să puneți întrebări; este în ordine să aveți inima frântă, dar nu uitați că pașii celor drepți sunt o poruncă a Domnului. Și voi nu sunteți aici numai ca să stați undeva într-o convenție sau să veniți la părtășie și să vă bucurați unul de celălalt, să intrați în lumina celuilalt și să simțiți o strălucire caldă. Nu acesta este singurul scop, acesta face parte din scopul nostru și Îi mulțumim lui Dumnezeu pentru aceasta, dar noi trebuie să fim undeva afară, acolo unde este nevoie de sare și unde este nevoie de Lumină. De aceea, noi nu avem o viață comună, de aceea nu am început o comunitate și de aceea fratele Branham nu ne-a spus să vindem tot și să ne mutăm aici. Nu, ci mergeți la locurile voastre de muncă, mergeți la datoriile familiei voastre, mergeți în toate acele locuri și fiți sare și Lumină. Și dacă vă numesc nebuni; dacă vă numesc nebuni religioși, spuneți: „Slavă Domnului!” Ei nu știu că dacă acest nebun ar dispărea, întreaga lume s-ar prăbuși. S-ar putea ca tu să fii nebunul care își ține familia laolaltă; s-ar putea ca tu să fii nebunul care ține locul de muncă funcțional și ai putea fi o binecuvântare pentru colegii tăi și pentru locul tău de muncă doar pentru că tu ești acolo. Oriunde a mers Iosif, a prosperat: în casa lui Potifar, în închisoare, la dreapta lui Faraon. De ce? Pentru că era o binecuvântare atașată de viața lui.

Există o binecuvântare atașată vieții noastre? Eu cred că da. Deci, să mergem mai departe și să nu ne temem de întuneric; să nu ne supărăm din cauza situațiilor și să nu ne pierdem curajul când se aruncă sare într-o situație rea.

„Aceasta este o oală cu mâncare dezgustătoare.” Haideți să adăugăm puțină sare și să vedem dacă putem s-o facem puțin mai bună, și să-L lăsăm pe Dumnezeu s-o facă. Haideți să recunoaștem că Dumnezeu este încă aici.

Știți, uneori am nevoie de o doză bună din Dumnezeu, de aceea am nevoie de voi. Sunt momente în viața mea când am nevoie de puțină sare și am nevoie de voi; am nevoie de puțină lumină cu privire la situația mea iar părtășia voastră mă ajută, iar părtășia noastră împreună ne ajută pe toți.

Îi mulțumesc lui Dumnezeu că putem recunoaște că Emanuel este încă aici. El a promis că va fi cu noi întotdeauna, că nu ne va părăsi niciodată, că nu ne va lăsa fără mângâiere, ci va veni la noi. Eu cred aceasta, prieteni! Să ne rugăm.

Doamne, Îți mulțumim pentru Cuvântul Tău! Doamne, fă ca aceasta să fie mai mult decât o predică, să fie o înțelegere care să ne lovească mai mult decât a făcut-o vreodată. Doamne, fie ca noi să înțelegem că nu suntem aici ca să ne chinuim prin viață și abia să reușim să ajungem de cealaltă parte epuizați și exasperați de viață. Nu de aceea ne-ai pus aici, Doamne, ci Tu ne-ai pus aici și ai lăsat Lumina Ta să strălucească asupra noastră și ne-ai spus să ne ridicăm și să strălucim.

Doamne, Tu vrei să Te exprimi, și în această dispensație ai ales să Te exprimi în formă de Mireasă într-un Trup cu multe mădulare. Doamne, noi credem că suntem mădularele acestui Trup și vrem să ai o expresie mai mare în noi ca oricând, de aceea, Dumnezeule, folosește-ne ca sare, folosește-ne ca Lumină; ajută-ne să fim așezați ca un sfeșnic pe munte, pentru ca Lumina Ta să strălucească.

Iartă-ne pentru compromisurile pe care le-am făcut; iartă-ne pentru atitudinile rele pe care le-am avut față de alți oameni, colegi, care sunt oameni prinși în întuneric. Ajută-ne să ne dăm seama că nu mergem singuri, ci oriunde mergem, Lumina Ta strălucește. Ajută-ne să fim un vas care poartă sarea Ta; ajută-ne să recunoaștem că Tu ești în noi, că ești cu noi până la sfârșitul lumii, la sfârșitul acestei epoci.

O, Doamne, și nu există alte „piulițe”, nu există altă sare, nu există altă Lumină, nu există alt loc unde să se găsească speranță. Ajută-ne să rămânem implicați și iubitori; ajută-ne să strălucim Lumina oriunde vom merge și să ne dăm viața Ție zi de zi iar Tu să ne folosești pentru slava Ta.

Fie ca realitatea acestor lucruri să fie tot timpul înaintea ochilor noștri.

Te iubim și cerem binecuvântarea Ta peste tot ce spunem și facem. Fă să plecăm de aici realizând ce suntem în această lume și fie ca aceasta să ne facă umili, atenți, cugetători, circumspecți în ce privește felul în care umblăm în această viață.

Te iubim și Te rugăm să ne binecuvântezi aceste cuvinte, și fie ca ele să producă Viață, să aducă Viață, pentru că Te rugăm în Numele lui Isus Hristos. Amin.

                            -AMIN-