EDENUL SATANEI

Să ne plecăm capetele pentru un moment de rugăciune.

Scumpule Dumnezeu, în seara aceasta Îţi suntem recunoscători pentru ocazia pe care o avem de a veni din nou, în locul acesta, în Numele Domnului Isus Hristos, ca să înfruntăm vrăjmaşul prin Cuvântul Tău şi să-l alungăm din mijlocul poporului Tău, astfel încât oamenii să vadă Lumina Evangheliei. Te rog să ne ungi ochii cu alifie, ca să poată fi deschişi pentru Adevăr, aşa cum ai făcut cu cei doi ucenici aflaţi în călătorie spre Emaus şi care au spus: „Nu ardea inima în noi când ne vorbea pe drum?”

Vindecă-i pe bolnavi, încurajează-i pe cei slabi, întăreşte mâinile slăbănogite şi ajută-ne să privim la venirea Domnului Isus care, credem că este aproape. Ascultă-ne, pentru că Te rugăm aceasta în Numele lui Isus. Amin.

În seara aceasta voi încerca să fiu scurt, pentru că ştiu că sunt mulţi care au venit din diferite părţi ale ţării şi trebuie să plece mai devreme ca să ajungă la timp acasă.

În dimineaţa aceasta am fost călăuzit să ascult mesajul fratelui Neville. Adevărul este ca l-am ascultat de multe ori şi apreciez faptul că nu se repetă niciodată. A fost minunat şi pot spune că acum înţeleg de ce vă place să veniţi aici să-l ascultaţi. Noi avem o mulţime de fraţi aici, şi fiecare ştim că el a fost legitimat şi trebuie să aibă grijă de problemele voastre. Eu v-aş putea recomanda câţiva fraţi la care aţi putea merge cu problemele voastre: păstorul vostru, fratele Mann şi alţi slujitori din locul acesta. Ei pot să vă sfătuiască ce să faceţi în probleme de căsătorie şi de familie sau cu privire la unele lucruri greşite, pentru că sunt slujitorii lui Hristos. Rugăciunea mea este ca Dumnezeu să rezolve toate problemele voastre.

În seara aceasta aş vrea să mergem la Scriptură şi să citim din Geneza capitolul 3, ca să vorbim despre câteva lucruri la care ne-am mai referit în ultimul timp, rugându-L pe Domnul Isus să ne mai dea ceva din ceea ce trebuie să ştim. Deci, Geneza 3.1-7:

„Şarpele era mai şiret decât toate fiarele câmpului pe care le făcuse Domnul Dumnezeu.

El a zis femeii: „Oare a zis Dumnezeu cu adevărat: „Să nu mâncaţi din toţi pomii din grădină?”

Femeia a răspuns: „Putem mânca din rodul tuturor pomilor din grădină.

Dar despre rodul pomului din mijlocul grădinii, Dumnezeu a zis:

„Să nu mâncaţi din el, şi nici să nu vă atingeţi de el, ca să nu muriţi.”

Atunci şarpele a zis femeii: „Hotărât că nu veţi muri;

Dar Dumnezeu ştie că, în ziua când veţi mânca din el, vi se vor deschide ochii şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul.”

Femeia a văzut că pomul era bun de mâncat şi plăcut de privit, şi că pomul era de dorit să deschidă cuiva mintea. A luat deci din rodul lui, şi a mâncat: a dat şi bărbatului ei, care era lângă ea şi bărbatul a mâncat şi el.

Atunci li s-au deschis ochii la amândoi; au cunoscut că erau goi, au cusut laolaltă frunze de smochin şi şi-au făcut şorţuri din ele.”

Aş vrea să intitulez tema din seara aceasta: „Edenul Satanei”. Poate că titlul acesta, la fel ca şi: „Filtrul unui om gânditor şi gustul unui om sfânt”, vi se pare ciudat, dar cred că vă va face să citiţi şi să studiaţi mai mult Cuvântul. De fapt aceasta urmăresc prin toate adunările mele, deoarece: „omul nu trăieşte numai cu pâine, ci cu fiecare cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.” (Matei 4.4). Prin urmare, citiţi Cuvântul! Studiaţi-L cu ochi duhovniceşti ca să primiţi înţelepciune cu privire la felul cum trebuie să trăiţi în timpul acesta.

Eu nu am venit în seara aceasta aici ca să vă vorbesc despre mine, nici ca să vă spun că aş face aceasta sau cealaltă.

Adevărul este că îmi place să vorbesc cu oamenii; mi-ar place chiar să merg acasă la fiecare dintre voi, în seara aceasta, iar mâine să mănânc cu voi micul dejun şi să mergem la vânătoare de veveriţe, dar nu pot. Mi-ar place să ne aşezăm şi să discutăm despre părtăşie şi despre Dumnezeu. Domnul ştie că aş vrea să fac aceasta, dar nu pot.

Noi trăim într-o epocă nervoasă şi pot spune că şi eu sunt o persoană nervoasă. Astăzi vreau să fac ceva şi poate mă chiar apuc de acel lucru, dar mâine va fi deja la un milion de mile depărtare de mine.

Voi aveţi un timp în care încercaţi să staţi împreună într-un duh, însă chemarea mea este ca în timpul care  mi-a mai rămas de trăit pe pământ, să predic Evanghelia şi să fac tot ce pot pentru slava şi onoarea lui Isus Hristos.

Aş vrea să vă spun ceva ce v-ar putea fi de folos. După ce am plecat acasă, în dimineaţa aceasta, am studiat Cuvântul gândindu-mă: „Doamne, ce aş putea să spun în seara aceasta ca să-i poată ajuta pe oameni?”

 Gândiţi-vă la mesajul puternic pe care l-a adus fratele Neville azi dimineaţă. Printre altele, el a spus: „Medicul dă diagnosticul, dar injecţia o face omul care vine cu talerul cu ace.” În timp ce spunea aceste cuvinte, mă gândeam că acesta este un lucru minunat, pentru că serul se administrează numai după ce cazul este diagnosticat.

Dorinţa mea este să vorbesc ceva, să aduc ceva ca să vă luminez cu privire la făgăduinţele date de Dumnezeu pentru această epocă. Nu vreau să vă spun despre ce a fost în alte epoci, deşi toate acele lucruri sunt minunate şi ne bucură; dar ele au trecut.

Gândul meu este că ar trebui să vă aduc în minte ceva care să vă lumineze şi să vă înveţe cum să deveniţi ostaşi  mai buni pe câmpul de luptă al Evangheliei; să vă învăţ tactica inamicului, în aşa fel încât să puteţi respinge totul înainte ca el să ajungă la voi. Pentru aceasta, este important să învăţaţi să ţineţi mâinile ridicate cât puteţi de mult.

Să privim puţin la această zi mare şi plină de păcat, în care trăim. Din câte am citit în Istorie, cred că nu a mai fost nici o altă zi ca aceasta. Au fost zile de persecuţie cruntă în care copiii lui Dumnezeu au fost daţi la moarte de către oameni, dar niciodată nu a fost o zi ca aceasta, în care să vezi în faţă amăgirea vrăjmaşului. Aceasta este cea mai vicleană şi mai amăgitoare zi din toată istoria omenirii, de aceea, creştinul trebuie să fie mai vigilent ca oricând.

În zilele prigoanei romane, creştinul era dus în arenă şi aruncat la lei sau la alte fiare, din pricina mărturiei lui, iar sufletul îi era salvat deoarece era curat, sincer şi credincios lui Dumnezeu. El îşi pecetluia mărturia cu propriul sânge şi o făcea cu bucurie zicând: „Doamne Isuse, primeşte duhul meu.” Dar astăzi, viclenia diavolului îi face pe oameni să creadă că sunt creştini, deşi nu sunt. Această zi este cu mult mai înşelătoare decât ziua când trebuia să-ţi pecetluieşti mărturia cu propria viaţă, pentru că acum, el îţi întinde în faţă orice capcană posibilă. Satan este un înşelător, iar Domnul Isus ne-a spus în Matei 24.24 că timpul în care trăim, este mai înşelător decât toate celelalte timpuri, deoarece Satan va încerca să-i înşele chiar şi pe cei aleşi.

Haideţi să privim câteva profeţii, din Scriptură, care vorbesc despre timpul nostru.

2 Timotei 3.1-5: „Să ştii că în zilele din urmă vor fi vremuri grele.

Căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroşi, trufaşi, hulitori, neascultători de părinţi, nemulţumitori, fără evlavie,

Fără dragoste firească, neînduplecaţi, clevetitori, neînfrânaţi, neîmblânziţi, neiubitori de bine, vânzători, obraznici, îngâmfaţi, iubitori mai mult de plăceri decât iubitori de Dumnezeu;

având doar o formă de evlavie dar tăgăduindu-i puterea.”

Pentru că nu avem timp să trecem prin acest text, în mod amănunţit, mă voi rezuma să scot în evidenţă lucrurile la care trebuie să fiţi atenţi când veţi studia acasă:

„…încăpăţânaţi, îngâmfaţi, iubitori mai mult de plăceri decât iubitori de Dumnezeu; călcători de Cuvânt, acuzatori mincinoşi, neînfrânaţi şi dispreţuitori ai celor ce sunt buni.”

Duhul spune lămurit că aceste lucruri se vor întâmpla în zilele din urmă, ceea ce înseamnă că acesta este timpul despre care vorbeşte profeţia.

În Apocalipsa 3.14 citim despre Epoca Bisericii Laodicea, unde scrie cum va fi biserica în această ultimă epocă. Ea va spune că nu este văduvă şi că nu are nevoie de nimic; ea se crede bogată pentru că are bunuri materiale, dar nu ştie că este nenorocită, săracă, oarbă şi goală. Ţineţi minte că El vorbeşte despre biserica din această epocă şi spune: „Nu ştii că eşti nenorocită, săracă, oarbă şi goală.” Această ultimă frază, aceste ultime Cuvinte, sunt izbitoare pentru că ei cred că sunt umpluţi cu Duhul Sfânt, dar sunt terminaţi. Biserica Epocii Laodicea este Biserica Penticostală, pentru că aceasta este ultima epocă.

 Luther a avut mesajul său; Wesley a avut mesajul său şi penticostalii au avut mesajul lor, dar Domnul spune despre această epocă: „…fiindcă eşti căldicel, nici rece, nici în clocot (emoţii exterioare, concepţii ştiinţifice cu privire la Scriptură), am să te vărs din gura Mea.” (Apocalipsa 3.16).

În această îngrozitoare epocă a Bisericii Laodicea, ei L-au aruncat afară, de aceea este afară din biserică şi încearcă să intre din nou înăuntru.

Dumnezeul lumii de astăzi, fiinţa venerată în timpul acesta este Satan care s-a personificat ca biserică, aşa că oamenii se închină, fără să ştie, lui Satan. Ei se închină Satanei, gândindu-se că se închină lui Dumnezeu prin biserică, dar ea este calea pe care a făcut-o Satan.

„Oh”, ziceţi voi, „dar noi predicăm Cuvântul!” Uitaţi-vă înapoi la textul meu din seara aceasta deoarece, conform celor citite, Satan a fost primul predicator al Cuvântului, vorbindu-L Evei: „Dumnezeu a zis…”

Aceasta este interpretarea greşită la partea Scripturii care se referă la ziua aceea. El vă lasă să înţelegeţi că tot ce a făcut Isus a fost desăvârşit, dar când vreţi să luaţi făgăduinţele care au fost date pentru această zi, vă spune: „O, aceste lucruri au fost pentru altă epocă! Astăzi nu mai există aşa ceva.” Aceasta este tot ce trebuie să facă Satan: să-i facă pe oameni să creadă că este cum spune el şi asta-i tot. Dar voi  nu aveţi voie nici să adăugaţi, nici să scoateţi vreun Cuvânt, pentru că aceasta este ce face el.

Astfel, oamenii i se închină lui Satan din neştiinţă, gândindu-se că I se închină lui Dumnezeu, aşa cum suntem avertizaţi prin profeţia din 2Tesaloniceni 2.1-4:

„Cât priveşte venirea Domnului nostru Isus Hristos şi strângerea noastră laolaltă cu El…” Da, în zilele din urmă, Dumnezeu Îşi va lua poporul la Sine. Nu îl va aduna într-o biserică, ci Îl va lua la Sine.

„…vă rugăm fraţilor, să nu vă lăsaţi clătinaţi aşa de repede în mintea voastră, şi să nu vă tulburaţi de vreun duh, nici de vreo vorbă, nici de vreo epistolă ca venind de la noi, ca şi cum ziua Domnului ar fi şi venit chiar.

Nimeni să nu vă amăgească în vreun chip; căci nu va veni înainte ca să fi venit lepădarea de credinţă, şi de a se descoperi omul fărădelegii, fiul pierzării,

Potrivnicul, care se înalţă mai presus de tot ce se numeşte „Dumnezeu”, sau de ce este vrednic de închinare. Aşa că se va aşeza în Templul lui Dumnezeu, dându-se drept Dumnezeu.”

Aceasta este înşelăciunea bisericii de astăzi care îl venerează pe Satan, printr-un crez. El a ridicat aceste denominaţiuni şi crezuri care i-au dus pe oameni în cea mai mare înşelăciune din câte a cunoscut lumea vreodată. Astfel, indiferent cât de mult le este predicat şi legitimat Cuvântul lui Dumnezeu pentru acest timp, ei nu vor să-L creadă. De ce nu vor să-L creadă?

Când Dumnezeu spune că va face un anumit lucru, îl face, dar cu toate acestea, oamenii Îi întorc spatele, pleacă şi Îl părăsesc.

Aşa a făcut şi Eva. Ea ştia ce a spus Dumnezeu că se va întâmpla dacă încalcă porunca, dar i-a întors spatele şi   l-a ascultat pe Satan, care a încercat să falsifice Cuvântul în toate epocile. Ţineţi minte că pentru aceasta, el i-a făcut pe oameni să privească spre făgăduinţele date de Dumnezeu pentru alte epoci şi astfel nu au mai văzut Cuvântul prezent.

Când a venit Isus, Satan era în grupul acela de învăţători iudei, rabini şi preoţi, prin care încerca să le spună oamenilor că trebuie să ţină Legea lui Moise, deşi Cuvântul spunea clar că în ziua aceea va fi descoperit Fiul omului. Vedeţi? El Se va descoperi pe El Însuşi. Astfel, ei încercau să-i ţină religioşi şi în Legea lui Moise. Vedeţi ce a făcut Satan? El a încercat să le spună: „Această parte a Cuvântului este corectă şi exactă, dar nu El este Profetul acela!” Vedeţi cât de amăgitor este Satan?

Aceasta este marea zi a înşelăciunii; este timpul când Satan îşi stabileşte împărăţia pe pământ. Astfel, el va folosi fiecare vicleşug pe care-l cunoaşte ca să te facă să vezi ceva într-un fel greşit. Îţi va arăta orice lucru care ar putea să te ţină departe de Adevăr, deoarece simte numai pentru el însuşi. Nu contează cât minte şi înşeală, el face orice numai să aibă un câştig personal.

El a început în Eden, printr-o înşelăciune  religioasă, şi de atunci încoace a continuat-o în toate veacurile, folosindu-se mai mult de preoţime. Vedeţi, el nu ridică grupuri de comunişti; comunismul nu are nici o legătură cu aceasta, ci biserica este aceea prin care vine amăgirea.

Nu comunismul este acela care va încerca să-i amăgească chiar şi pe cei aleşi. Nu, nu. Noi ştim că comunismul Îl neagă pe Dumnezeu şi că în principiu ei sunt antihrişti, dar comunismul nu este antihristul de care vorbeşte Biblia. Antihristul este religios, chiar foarte religios. El poate cita Scriptura şi s-o facă să arate cât se poate de reală, redând fiecare Cuvânt întocmai cum este scris, aşa cum a făcut Satan la început, când i-a zis femeii: „Oare a zis Dumnezeu cu adevărat: „Să nu mâncaţi din toţi pomii din grădină?” Vedeţi, el citează Cuvântul pe dinafară.

„Da, noi putem mânca din toţi pomii din grădină, dar în mijlocul grădinii este un pom din care Dumnezeu a spus să nu mâncăm şi nici să nu-l atingem, pentru că în ziua în care vom mânca din el, vom muri”, a răspuns ea.

„…Atunci şarpele a zis femeii: „Hotărât că nu veţi muri! Lasă-mă pe mine să-ţi spun motivul pentru care v-a spus Dumnezeu să nu mâncaţi din acest pom: „vi se vor deschide ochii şi veţi fi ca Dumnezeu.”

Vedeţi, el a spus Adevărul când a zis: „Dacă mâncaţi din pom veţi cunoaşte binele şi răul şi veţi fi ca Dumnezeu.” Aceasta încearcă să facă şi astăzi, pentru că încă de la început, din Eden, este o amăgire religioasă.

În timpul lui Adam el a fost un amăgitor; în timpul lui Noe a fost un amăgitor; în timpul lui Isus a fost un amăgitor, iar astăzi este acelaşi amăgitor; acelaşi înşelător care a amăgit-o pe Eva; o amăgire religioasă.

Să privim cum era pământul când era sub controlul lui Dumnezeu, apoi să-l vedem cum arată după ce l-a luat Satan prin amăgire, prin respingerea Cuvântului lui Dumnezeu. Odată, Dumnezeu a avut pământul sub controlul Său. El l-a aşezat pe orbita lui şi l-a făcut să funcţioneze. El a făcut totul şi l-a avut sub controlul Său. Lui Dumnezeu i-au trebuit şase mii de ani ca să facă aceasta. Pentru El nu au fost ani, deoarece am învăţat că o zi în ceruri este o mie de ani pe pământ (2 Petru 3.8), astfel, şase mii de ani sunt şase zile în care Dumnezeu a făcut pământul.

Dumnezeu a pus în pământ sămânţă bună, astfel ca fiecare lucru să aducă rod după soiul lui. După ce le-a făcut pe toate, Dumnezeu l-a pus pe om sub conducerea Lui directă, într-o frumoasă parte a pământului, în grădina Eden. În această grădină, Dumnezeu a aşezat capitala pământului, şi peste toate lucrurile, l-a pus stăpân pe fiul Său şi pe soţia lui. Domnul a dat omului stăpânire deplină, astfel că el a pus nume tuturor animalelor; el putea să vorbească vânturilor şi acestea încetau să mai sufle; putea să vorbească pomilor şi să-i mute dintr-un loc în altul; leul şi lupul mâncau împreună şi mielul stătea culcat lângă ei. Acolo nu exista nici un rău, ci era o pace desăvârşită şi o armonie deplină, iar Dumnezeu le avea pe toate sub controlul Său. Toate animalele mâncau vegetaţie, nimic nu murea, nimic nu se ruina şi nimic nu era prădat. Totul era desăvârşit şi peste toate El i-a pus pe preaiubiţii Lui copii, pe fiul Său şi pe fiica Sa, soţul şi soţia, ca să le controleze.

Dumnezeu a fost mulţumit de lucrarea făcută şi astfel,  „în ziua a şaptea S-a odihnit de toate lucrările Sale” şi a  sfinţit-o ca Sabat al Lui. Dumnezeu S-a uitat peste tot, după ce a modelat pământul timp de şase mii de ani, l-a aranjat şi l-a făcut să vină la existenţă; a aşezat munţii şi a făcut ca vulcanii să-i împingă în sus; i-a uscat şi i-a aranjat aşa cum a vrut El. Şi acesta a fost un loc frumos. Nu a existat nimic ca marele Paradis al lui Dumnezeu! Acolo erau dinozauri şi câte altele, care nu se vătămau între ele, ci erau la fel de blânde ca un motan micuţ. Nu existau boli, nici tristeţe, nu erau suferinţe şi nici un microb de boală. Oh, ce loc! Păsări minunate zburau dintr-un pom în altul şi Adam putea să le cheme pe nume, iar ele zburau pe umărul lui şi îi gângureau.. O! Ce loc minunat avea Dumnezeu!

Apoi, El l-a făcut pe om, unul din atributele Sale, din Propriul Său trup. Dumnezeu are mai multe atribute în Trupul Său, aşa cum şi voi sunteţi un atribut al tatălui vostru. Voi aţi fost în bunicul vostru şi în stră-străbunicul vostru, însă noi privim la asemănarea dintre voi şi tatăl vostru. Dar voi nu ştiţi nimic din vremea când aţi fost în tatăl vostru.

 Germenul de viaţă vine de la bărbat. Bărbatul are celula de sânge iar femeia are ovulul. Viaţa este în celula de sânge. Cuvântul lui Dumnezeu şi ştiinţa, dovedesc faptul că voi aţi fost în tatăl vostru, dar nu ştiţi nimic despre aceasta; însă tatăl vostru a dorit să vă cunoască. Prin unirea în trup cu mama voastră, voi aţi devenit cunoscuţi de tatăl vostru, iar acum sunteţi atributul lui, semănaţi cu el şi aveţi în trupul vostru unele părţi care seamănă cu el.

Aceasta este calea pusă de Dumnezeu la început. Fiecare fiu şi fiecare fiică a lui Dumnezeu, au fost la început în Dumnezeu. Voi nu vă amintiţi acest lucru, dar aţi fost acolo. El a ştiut aceasta şi a vrut să vă naşteţi din nou ca să vă poată atinge, să poată vorbi cu voi  şi să vă iubească.

Nu este o zi măreaţă ziua în care fiul tău se întoarce acasă după o lipsă îndelungată? Când se întoarce de pe câmpul de luptă plin de cicatrice? O, cum îi pregătiţi masa, tăiaţi viţelul îngrăşat şi veţi pregăti multe alte bunătăţi. De ce? Pentru că el este propria ta carne, este propriul tău sânge şi era în tine. Tu nu l-ai cunoscut atunci, dar acum îl cunoşti. Acum ştii că el a fost acolo, îl vezi şi îi vorbeşti.

Tot aşa, Dumnezeu a ştiut că noi vom fi aici şi ne-a pus în trup ca să ne putem întâlni cu El.

El însuşi a devenit unul dintre noi, prin Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu Însuşi, plinătatea descoperirii lui Dumnezeu. Acesta a fost scopul lui Dumnezeu: să-Şi exprime atributele şi să aibă părtăşie cu ele. Eu nu am ştiut nimic despre aceasta când eram în  tatăl meu,  dar când am devenit fiul lui, când am fost născut din el, am arătat că sunt o parte din el, un atribut al lui. Şi tu eşti o parte din tatăl tău.

Ca şi copii ai lui Dumnezeu, noi suntem o parte din atributele lui Dumnezeu care au fost în El, făcuţi trup la fel cum S-a făcut El trup, astfel ca să putem avea părtăşie unul cu altul, ca o familie a lui Dumnezeu pe pământ. Acesta a fost Planul lui Dumnezeu de la început. Da, domnilor.

Dumnezeu a avut toate lucrurile sub control şi a dat grădina Eden în grija omului, la libera lui alegere: „Fiule, aceasta este a ta.”

Ce loc frumos! Dumnezeu a fost mulţumit de lucrarea Sa, încât S-a dus şi S-a odihnit. Nici un pom nu producea spini sau mărăcini. Toate seminţele erau desăvârşite, totul era într-o stare desăvârşită, dar când El S-a dus să Se odihnească, duşmanul s-a furişat înăuntru cu amăgirea şi a preluat totul prin interpretarea greşită a Cuvântului lui Dumnezeu, a Planului Său, în faţa copiilor lui Dumnezeu. Dumnezeu a avut încredere în fiul Său aşa cum aveţi şi voi încredere în fiica voastră când o lăsaţi să iasă seara în oraş cu un băiat. Voi aveţi încredere în fiul vostru când trebuie să meargă undeva cu un om băutor sau fumător. Vedeţi, El a avut încredere că fiul Său nu va face ceva rău şi va ţine Cuvântul pe care L-a pus în el. Dar vrăjmaşul s-a furişat înăuntru ca un escroc care ar ieşi cu fiica ta şi ar comite adulter cu ea; sau ca fiul tău care ar merge la o femeie şi aceasta l-ar primi  ca să facă acelaşi lucru. Vedeţi, el s-a strecurat înăuntru şi a interpretat greşit Cuvântul în faţa Evei.

 Prin această cădere, Satan şi-a însuşit grădina Eden pentru el însuşi; a preluat-o, şi acum are deja şase mii de ani de stăpânire amăgitoare peste copiii lui Dumnezeu, pentru că au avut libertatea de a alege calea pe care doresc să meargă. Ei au greşit, crezând că fac bine, că acţionează corect şi astfel, şi-au vândut dreptul de întâi născuţi, aşa cum a făcut Esau, în schimbul cunoştinţei.

Satan a câştigat şi a preluat totul sub stăpânirea sa. El a avut şase mii de ani ca să-şi construiască  propriul Eden de păcat, aşa cum Dumnezeu a avut şase mii de ani ca să-Şi construiască Edenul Său. Prin înşelăciune, prin sucirea Cuvântului şi prin învăţătura greşită pe care a dat-o oamenilor, Satan şi-a stabilit propriul Eden în păcat.

Edenul lui Dumnezeu a fost stabilit în neprihănire, dar Edenul lui Satan este stabilit în păcat, deoarece Satan este păcat. Dumnezeu este neprihănire şi Împărăţia Lui a fost stabilită în neprihănire, pace şi Viaţă. Împărăţia lui Satan este stabilită în păcat şi în păcat religios.

Observaţi cum a înşelat el omenirea. El a promis că o va înşela. A ştiut cineva aceasta? Să citim Isaia 14 ca să vedem ce a făcut acest individ:

„Cum ai căzut din cer, Luceafăr strălucitor, fiu al zorilor! Cum ai fost doborât la pământ, tu, biruitorul neamurilor!

Tu ziceai în inima ta: „Mă voi sui în cer, îmi voi ridica scaunul de domnie mai presus de stelele lui Dumnezeu (aceştia sunt fiii); voi şedea pe muntele adunării dumnezeilor, la capătul miazănoaptei ;

Mă voi sui pe vârful norilor, voi fi ca Cel Preaînalt.”

Comparaţi acest text cu ceea ce am citit deja în Tesaloniceni:

„…se va aşeza în Templul lui Dumnezeu… înălţându-se mai presus de tot ce se numeşte Dumnezeu, aşa că este venerat în locul lui Dumnezeu.”

Iată-l pe dumnezeul acestei lumi despre care am vorbit duminica trecută. Iată-l aici prin minciună şi amăgire. Ce ceas perfid! Ce timp înşelător trăim! Dar acest timp este şi cel mai glorios din toate epocile, deoarece avem în faţă Mileniul măreţ, avem din nou în faţă Edenul.

În această epocă, Satan foloseşte toată amăgirea şi orice tactică pe care a folosit-o vreodată şi pe care o are la dispoziţie; el a adunat toate acestea împreună şi s-a întărit pe el însuşi. Astfel, vine jos ca Dumnezeu şi se aşează în locul lui Dumnezeu; este religios, citează şi vorbeşte din Scriptură la fel cum a făcut cu Eva în grădina Eden, dar lasă afară o părticică din Cuvânt. Aceasta este tot ce trebuie să facă: o despărţitură prin care să toarne doctrinele şi învăţăturile lui otrăvitoare, aşa cum am văzut în Filtrul unui om cugetător despre care am vorbit serile trecute.

Vedeţi, el a spus că se va înălţa deasupra Celui Preaînalt; că se va înălţa deasupra norilor şi a stelelor lui Dumnezeu; că va fi mai presus de Dumnezeu şi a reuşit să-şi împlinească planurile. Da, Satan a avut un mare succes, deoarece oamenii l-au lăsat să explice greşit Cuvântul lui Dumnezeu în fiecare epocă. Acesta este felul în care a procedat el. În fiecare epocă a explicat Cuvântul greşit.

În zilele lui Noe, el a explicat că este imposibil să plouă din cer, pentru că „sus nu este nici o picătură de apă”. Marea lui evanghelie ştiinţifică pe care a predicat-o în grădina Edenului! El a putut să trimită instrumente pe Lună şi să dovedească astfel că acolo nu există umiditate. Dumnezeu a spus că va ploua, dar Satan a otrăvit mintea oamenilor cu descoperirile lui ştiinţifice, spunând: „Nu, este imposibil să se întâmple aşa ceva!” Totuşi, ceea ce a spus el că nu se poate întâmpla a avut loc şi apele au acoperit tot pământul.

În zilele lui Isus, Satan a făcut acelaşi lucru otrăvind din nou minţile oamenilor prin interpretarea greşită a Cuvântului: „Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, lasă-mă să văd aceasta!” dar Isus nu S-a lăsat amăgit. Dumnezeu nu este un clovn. El nu trebuie să răspundă la toate întrebările lui Satan.  Astfel, Isus nu a făcut pâini, ci i-a răspuns: „Este scris: Omul nu va trăi numai cu pâine, ci cu fiecare Cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.” (Matei 4.4).

Vedeţi, Isus nu l-a ascultat pe Satan; nu i-a făcut jocul. Desigur, El putea face pâini, dar atunci ar fi ascultat de Diavolul şi astfel ar fi săvârşit un păcat religios; ar fi fost înşelat.

Vedeţi, acesta nu este vechiul păcat de toate zilele, ca adulterul, băutura, luarea în deşert a Numelui lui Dumnezeu, etc. Nu este aceasta. Nu! Cei mai bătrâni vă amintiţi desigur predica pe care am predicat-o cu ani în urmă despre: „Dezamăgirile la Judecată”.O prostituată nu va fi dezamăgită atunci, deoarece ea ştie unde merge. Beţivul nu va fi dezamăgit, nici contrabandistul, jucătorul de noroc, mincinosul sau hoţul. Ei nu vor fi dezamăgiţi, dar omul care crede că este corect, care se crede în ordine, va fi total dezamăgit în ziua aceea. El este dintre cei care vor spune:

„Doamne, Doamne! N-am prorocit noi în Numele Tău? Şi n-am făcut noi multe minuni în Numele Tău? N-am scos noi draci în Numele Tău?” dar atunci li se va răspunde: „Niciodată nu v-am cunoscut! Depărtaţi-vă de la Mine, voi toţi care lucraţi fărădelegea.” (Matei 7.22-25).

Vedeţi ce amăgire? Acolo va fi dezamăgirea. Acesta este lucrul despre care vă vorbesc în permanenţă, dar este cel mai greşit înţeles. Prin aceasta, nu caut să fiu deosebit de ceilalţi, ci vreau să fiu cinstit şi corect, deoarece am un Mesaj care trebuie să meargă la oameni, dar ei cred că am ceva împotriva lor. Eu însă sunt pentru toţi şi încerc să-i aduc pe oameni la Adevăr, aşa cum îmi este pus pe inimă şi cum este scris în Biblie. Dumnezeu a dovedit că acesta este Adevărul, aşa că nu mai este nimic altceva de făcut cu privire la ei. Ei şi-au vândut dreptul de întâi născut unei organizaţii, denominaţiuni sau religii; mai bine zis, Satanei care este capul fiecăreia dintre ele.

Dumnezeu nu a făcut niciodată o religie organizată în felul lumii, dar oamenii s-au vândut acestor organizații, în care un grup interpretează Cuvântul greşit, spunând: „Aceasta înseamnă aceea” şi „Aceasta înseamnă cealaltă.”

Dumnezeu nu are nevoie de nimeni să-I interpreteze Cuvântul, deoarece El este propriul Său Interpret!El este suveran şi nu are nevoie de nimeni ca să-I spună ce trebuie să facă, pentru că a spus El Însuşi ce şi cum va face şi aceasta este calea. Astfel, când El a spus: „Aceste semne îi vor însoţi pe cei ce vor crede…”  (Marcu 16.17), aceasta-i exact ce a vrut să spună. Orice a spus El, s-a împlinit întocmai. Dumnezeu a spus ce se va întâmpla în aceste zile şi a făcut exact aşa. El nu trebuie să întrebe pe nimeni dacă este timpul sau nu, deoarece ştie care este timpul şi care este planul.

Aşa cum ni se spune în Matei 24.24, Satan, acest amăgitor, vine cu multă amăgire, prin programul lui de evanghelizare ştiinţifică prezentând mai multă educaţie, etică mai înaltă, civilizaţie şi aşa mai departe. Prin aceasta, el i-a amăgit pe oameni să creadă minciunile lui, făcându-i să creadă că prin toate acestea Îl slujesc pe Dumnezeu. (Fratele Branham bate de patru ori în amvon).

Eva nu a vrut să greşească, dar Satan i-a arătat că dacă îl ascultă, va avea mai multă înţelepciune. Ea nu ştia ce se va întâmpla, dar dorea să ştie; nu înţelegea, dar dorea să înţeleagă, deşi Dumnezeu îi spusese să nu încerce să înţeleagă.

Cum pot eu să înţeleg ceva despre lucrurile lui Dumnezeu? Nu le pot înţelege, dar cred, pentru că Dumnezeu este credinţă, nu înţelegere. Astfel, noi trebuie să credem numai ceea ce spune El şi atunci vom şti totul.

Comparaţi Edenul lui Dumnezeu cu acela pe care l-a instaurat Satan după şase mii de ani de pervertire a adevăratei interpretări a Cuvântului făgăduit de Dumnezeu pentru epoca respectivă. Să-l comparăm şi să vedem unde ajungem.

Aşa a făcut el cu biserica din timpul lui Hristos, încercând să-i ţină pe adevăraţii copii ai lui Dumnezeu departe de cunoştinţa Adevărului, deoarece Dumnezeu Şi-a pus fiii, atributele Sale, aici, ca să aibă părtăşie cu ei prin auzirea Cuvântului Său.

Dacă tu eşti un fiu ascultător de tatăl tău şi el îţi spune: „Fiule, să nu înoţi în apa aceea deoarece sunt crocodili în ea”, iar un individ vine şi-ţi spune: „Cu siguranţă într-o apă limpede şi curată ca aceasta nu sunt crocodili!”, pe care dintre ei îl vei asculta? Dacă eşti un fiu adevărat, îl vei asculta pe tatăl tău; vei lua cuvântul său mai presus de orice altceva. (Fratele Branham bate de două ori în amvon).

Un fiu adevărat sau o fiică a lui Dumnezeu ia Cuvântul lui Dumnezeu mai presus de orice. Mie nu-mi pasă ce spune altcineva despre aceasta, ei iau mai întâi Cuvântul lui Dumnezeu pentru că El este Adevărul şi Îl cred.

Având credinţă în Cuvântul Său, Seminţele Lui aduc la suprafaţă un Eden al sfinţeniei, dragostei şi Vieţii veşnice. Aceasta este ceea ce a produs Edenul lui Dumnezeu: sfinţenie; şi a adus la suprafaţă un Eden de sfinţenie, de dragoste, de înţelegere, de desăvârşire şi de Viaţă veşnică. Aceasta este ceea ce seamănă Dumnezeu: Cuvântul Său, Sămânţa Sa şi aceasta este ceea ce va fi Biserica Sa la sfârşit; Ea va face acelaşi lucru.

Aici este un gând. Să nu-l uitaţi fiindcă voi ajunge la el cu altă ocazie sau cu un alt Mesaj, dar voi ştiţi că Dumnezeu a spus: „Fiecare sămânţă să dea rod după soiul ei.” (Geneza 1.12). Este aceasta porunca lui Dumnezeu? Atunci la ce i-ar folosi unui predicator sau altcuiva, să încerce să facă Cuvântul să spună altceva? Vedeţi? Fiecare Cuvânt al lui Dumnezeu este o Sămânţă, iar Isus a spus: „Semănătorul a semănat sămânţă bună în ţarina lui.” (Matei 13.24), ceea ce înseamnă că dacă Marcu 16 este Cuvântul lui Dumnezeu, El va aduce roadă după soiul Lui.

Dacă Maleahi 4 este Cuvântul lui Dumnezeu, El va aduce, de asemenea roadă după soiul Lui; şi fiecare făgăduinţă trebuie să aducă rod după soiul ei.

Satan se deghizează şi spune: „Aceasta nu este aşa!” Înţelegeţi? („Amin!”). „Oh, aceste lucruri nu sunt pentru acum, ci au fost pentru alte vremuri!”, dar fiecare sămânţă trebuie să aducă roadă după soiul ei, pentru că acesta este felul în care Şi-a stabilit Dumnezeu Edenul. Este adevărat? („Amin”). Şi acesta este felul în care Îşi stabileşte Dumnezeu Biserica Sa, fiecare Cuvânt rodeşte după soiul Lui! „Omul nu va trăi numai cu pâine, ci cu fiecare Cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.” Vedeţi? Satan va lua altceva, dar Dumnezeu a zis: „Fiecare sămânţă să dea rod după soiul ei.”

Dacă făgăduinţa a spus: „Aceste semne îi vor urma pe cei ce cred”, biserica zice: „Aderaţi la biserică! Recitaţi crezul! Învăţaţi catehismul!”, deşi în Biblie nu există aşa ceva.

Isus a spus: „În Numele Meu vor scoate draci; vor vorbi în limbi noi; vor lua în mâini şerpi; dacă vor bea ceva de moarte, nu-i va vătăma; îşi vor pune mâinile peste bolnavi şi bolnavii se vor însănătoşa”. (Marcu 16. 17-18). Cine este omul care poate să nege aceasta? Vedeţi?

„Fiecare sămânţă va aduce rod după soiul ei.” Astfel, dacă eşti o sămânţă a lui Dumnezeu, un atribut, un fiu al lui Dumnezeu, atunci Cuvântul Său este semănat în tine. Vedeţi? Când auzi Cuvântul lui Dumnezeu: „Oile Mele cunosc glasul Meu şi nu merg deloc după un străin.” (Ioan 10.27,5). Înţelegeţi? Atunci „fiecare sămânţă aduce rod după soiul ei.”

Noi aflăm că în Edenul lui Dumnezeu fiecare sămânţă aducea rod după soiul ei. Acolo nu exista moarte; moartea nu va exista nici în noul Eden. Vedeţi, acolo nu era nimic altceva decât sfinţenie, curăţie şi Viaţă veşnică.

Acum, prin necredinţa în Cuvântul lui Dumnezeu, s-a adus necurăţia, Edenul Satanei, care este un eden al păcatului, cu o religie pervertită, unde Satan stă pe tron ca Antihrist. El nu a început prin a spune: „Eu sunt Satan, sunt marele înger…” Nu, nu, ci a început prin înşelăciune, prin pervertirea Cuvântului lui Dumnezeu, pentru că acesta este felul în care şi-a adus împărăţia în fiecare epocă. Iar acum, în această epocă înşelătoare, el este gata să-şi ia tronul, prin oamenii lui! El şi-a zidit un eden intelectual, educat şi ştiinţific, cu o biserică ştiinţifică, cu predicatori ştiinţifici, teologie ştiinţifică; un eden în care totul este ştiinţific. Totul se bazează pe cunoştinţă; întreaga biserică este zidită pe cunoştinţă, în loc să fie zidită pe credinţă.

Odată am fost să ţin o adunare, în biserica unui bărbat din vest. Era un om plăcut şi avea un auditoriu mare, dar nega lucrurile despre care vorbim noi. Totuşi, mi-a plăcut de el fiindcă era un om bun. Adunarea lui număra în jur de şase mii de oameni, toţi înţelepţi şi bine îmbrăcaţi. El a predicat foarte frumos, el omul, după care a întrebat dacă este cineva care vrea să-L primească pe Hristos. A ridicat mâna doar o bătrână, iar el i-a spus: „Foarte bine, acum eşti o creştină”, şi a pregătit-o pentru botez. După aceea, a binecuvântat un copilaş, l-a sărutat, a făcut o rugăciune pentru el şi a lăsat adunarea liberă.

Când au ieşit, am putut să văd că toţi erau oameni fini, educaţi şi cu şcoală. Eu am stat la o parte ca să dau mâna cu acel bărbat şi să-i urez ajutorul lui Dumnezeu. Urma să ţin şi eu o adunare în sala aceea, dar nu puteam să-i las pe oamenii mei înăuntru în timp ce era acolo adunarea lui.

După ce au ieşit toţi, au intrat ai mei: în scaune cu rotile, pe tărgi, în cămăşi de forţă, alienaţi mintal şi cu tot felul de alte boli. Vedeţi diferenţa? Acesta este lucrul despre care vorbesc. Este ceva deosebit.

Tu nu poţi face un om să înţeleagă Evanghelia prin cunoştinţă ştiinţifică: „Cine crede în Isus Hristos, nu va veni la judecată.” Vedeţi? Şi Biblia mai spune ceva: „Aceste semne îi vor urma pe cei ce cred.” Vedeţi, el a omis să spună Aceasta acolo. Femeia care s-a predat Domnului în adunarea acelui bărbat, a crezut în Isus Hristos, dar este mântuită numai dacă va fi urmată de aceste semne.

Biblia mai spune: „Cel ce ascultă Cuvântul Meu…” Nu doar să se prefacă, nu să-L asculte doar cu urechile, ci „să-L înţeleagă”. Oricine poate să-L audă. Prostituata poate să-L audă şi să rămână totuşi o prostituată. La fel Îl poate auzi beţivul, mincinosul, etc. şi să nu se schimbe deloc, dar „cel ce înţelege Cuvântul Meu şi crede în Cel ce M-a trimis, are Viaţă veşnică.” Iată-vă aici!

Totuşi, nici un om nu poate face aceasta, dacă nu a fost hotărât mai dinainte de către Dumnezeu, pentru că Isus a spus: „Nimeni nu poate veni la Mine, dacă nu-l atrage Tatăl, care M-a trimis; şi: „Toţi aceia pe care Mi i-a dat Tatăl, vor veni la Mine.” (Ioan 6.44,37). Amin.Aceasta este suveranitatea şi cunoştinţa mai dinainte a lui Dumnezeu. El locuieşte singur şi nu este nimeni care să-I spună ce să facă.

Dar acum, în această epocă  a bisericii intelectuale, în acest timp când lumea este foarte religioasă şi la fiecare colţ sunt biserici mari, s-a adus o sămânţă de necredinţă, nelegiuire, păcat, ură şi moarte. Cum? Prin necredinţa în Cuvântul lui Dumnezeu.

Totul este inspirat de Satan, care este venerat de oameni. Astfel, seminarul teologic scoate o persoană intelectuală care este instruită cum să vorbească, ce să facă şi cum să-i aducă pe ascultători într-o stare emotivă, deoarece totul se bazează pe psihologie. Ei fac trei sau patru ani de cursuri ca să ştie cum să împartă mintea omului.

 Duhul lui Dumnezeu nu trebuie şcolarizat. El este Ceva ce a fost hotărât mai dinainte şi locuieşte în voi prin mâna Atotputernicului Dumnezeu, iar experienţele cu El nu pot fi şcolarizate şi nici învăţate. Dar în acest mare eden al bisericii lumii, toţi se unesc în Consiliul Ecumenic, unde va fi încoronat Satan. Odată intraţi acolo, ei au şi primit semnul fiarei şi osânda, ceea ce înseamnă că nu vor putea să scape niciodată de ea. Acesta este motivul pentru care spune Cuvântul: „Ieşiţi afară din mijlocul lor, poporul Meu.” (2Corinteni 6.17).

Îmi amintesc de vedenia pe care am avut-o înainte de a-i întâlni pe penticostali. Este vorba de Omul acela care mergea în jurul lumii şi semăna sămânţă bună, iar în urma Lui venea cineva care semăna sămânţa discordiei. Voi m-aţi auzit vorbind despre aceasta.

În grădina Eden, Satan a câştigat totul prin Eva, prin pofta ei. Dacă Eva a dorit şi a poftit cunoştinţa, aceasta a fost păcat. Este dur, dar adevărat. A pofti cunoştinţa şi înţelegerea este păcat şi duce la moarte. Aceasta se întâmplă din cauză că nu căutăm să aşezăm Cuvântul lui Dumnezeu în inimile oamenilor, ci încercăm să ne aşezăm pe noi înşine.

Bisericile încearcă să aşeze în inimile oamenilor doctrinele lor, dar Pavel a spus: „Cât despre  mine, fraţilor, când am venit la voi, n-am venit să vă vestesc  taina lui Dumnezeu cu o vorbire sau înţelepciune strălucită.

Căci n-am avut de gând să ştiu între voi altceva decât pe Isus Hristos şi pe El răstignit.

Eu însumi când am venit în mijlocul vostru, am fost slab, fricos şi plin de cutremur.

Şi învăţătura şi propovăduirea mea nu stăteau în vorbirile înduplecătoare ale înţelepciunii, ci într-o dovadă dată de Duhul şi de putere,

Pentru ca credinţa voastră să fie întemeiată nu pe înţelepciunea omenească, ci pe puterea lui Dumnezeu.” (1Corinteni 2.1-5).

Oamenii vor să se stabilească pe ei înşişi, dar noi găsim că aceasta este împotriva Cuvântului. Lăsaţi-L pe Dumnezeu să-şi pregătească oamenii pe care vrea să-i trimită. Dar oamenii vor s-o facă ei, aşa că spun: „Eu am făcut această organizaţie; este a mea.” Pe cine predicăm noi? Pe noi înşine sau Împărăţia lui Dumnezeu? Reaşezăm noi Cuvântul lui Dumnezeu în inimile oamenilor?

          Scoateţi necredinţa afară! Împărăţia lui Dumnezeu nu poate fi stabilită în inima unui om fără s-o facă Dumnezeu; fără să-l fi hotărât El Însuşi pe acel om pentru aceasta. Ea nu poate fi aşezată într-un om care pofteşte cunoştinţă şi înţelepciune omenească. Este o cale care omului i se pare bună, dar la urmă vede că duce la moarte. (Cine citeşte să înţeleagă Proverbe 9.1-6 în legătură cu Proverbe 9.13-18: înţelepciunea ademenitoare şi prietenoasă este ademenirea nebuniei).

Fiecare intelectual pare corect: „Multe căi par omului bune, dar la urmă duc la moarte.” (Proverbe 13.12).

Cu ani în urmă, în timp ce stăteam la căpătâiul copilaşului meu muribund, Satan a venit la mine şi mi-a spus: „Iată, tatăl tău a murit în braţele tale; soţia ta este la morgă, iar aici stă copilaşul tău care te părăseşte. Tu strigi spre Dumnezeu, dar în loc să te asculte, El a pus o umbră peste tine. O, şi mai spui că El este un Dumnezeu bun, şi un Dumnezeu vindecător. Tu, care ţii sus şi tare că eşti corect în tot ce-ai afirmat, iată, se dovedeşte că ai greşit!”

Oh, un om în toate facultăţile mintale va fi de acord că Cuvântul este corect. Dumnezeu a fost corect când i-a spus femeii să nu mănânce din acel pom; El nu voia să-i lase să se vadă pe ei înşişi că erau goi, dar Satan le-a spus: „Vi se vor deschide ochii şi atunci veţi putea deosebi binele şi răul.”  El a spus adevărul, dar acel lucru era împotriva Cuvântului lui Dumnezeu. Tot aşa îi învaţă conducătorii religioşi pe oameni în seminarii, făcându-i teologi. Acest lucru poate părea corect şi poate da o mai bună înţelegere a lucrurilor, dar este greşit. Noi nu credem pentru că ne-a învăţat cineva ci pentru că aşa a spus Dumnezeu, iar El a hotărât aceasta o dată pentru totdeauna.

Eva a poftit cunoştinţa; a dorit să fie mai deşteaptă decât era.

Observaţi cât de mult se asemăna omul cu nevasta lui în Edenul lui Dumnezeu. Ei nu ştiau că sunt goi; nu ştiau că nu sunt îmbrăcaţi. De ce nu ştiau aceasta? Pentru că trupurile lor erau acoperite de vălul Duhului Sfânt. Astfel, puteau să se privească unul pe celălalt şi nu ştiau că sunt goi pentru că erau înveliţi cu Duhul Sfânt; erau îmbrăcaţi de Dumnezeu. Această haină se poate primi şi astăzi: sfinţenia lui Dumnezeu care era în ochii lor. El a ascuns de ei cunoştinţa despre păcat, prin vălul sfânt. Aş dori să avem timp să putem explica aceasta.

Păcatul a fost înlăturat pentru închinătorul curăţit, aşa că în el nu mai există dorinţa pentru păcat.

Fratele Neville spunea în dimineaţa aceasta că cineva poate să întrebe: „De ce nu am predicat eu prin Duhul Sfânt?” dar Duhul Sfânt este o acţiune în voi, o trăire. El este Viaţă, nu o emoţie; nu o experienţă firească, ci este Cuvântul lui Dumnezeu făcut viu în inima voastră, pentru a cuprinde fiecare Cuvânt dat pentru epoca aceasta.

Priviţi Duhul Sfânt în acţiune. El face totul conform Cuvântului Său.

Geneza 2.16-17: „Domnul Dumnezeu a dat omului porunca aceasta: „Poţi mânca după plăcere din orice pom din grădină, dar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşit.”

Omul şi femeia erau fericiţi în Cortul lui Dumnezeu; erau înveliţi în sfinţenie, erau vii şi în jurul lor nu exista moarte. Ei aveau o dragoste desăvârşită unul pentru celălalt şi o înţelegere desăvârşită cu privire la dragostea lui Dumnezeu; aveau Cuvântul Său şi Îl respectau, dar  a venit Satan şi a făcut-o pe Eva să asculte evanghelia lui teologică; evanghelia lui ştiinţifică (educaţie şi etică înaltă, civilizaţie, şcoală superioară, etc.)

El spune şi astăzi aceleaşi cuvinte celor care vor să îl asculte: „Biserica noastră este mare şi frumoasă. Este una din cele mai vechi biserici din ţară. Chiar şi primarul oraşului vine aici. Noi avem cei mai mulţi membri cu studii superioare; avem cel mai mare şi mai frumos cor…”

Vedeţi, dar mie nu-mi pasă de toate acestea! Dacă  este împotriva Cuvântului lui Dumnezeu, fii împotriva ei, pentru că ea este duşmanul tău! Fiecare lucru care este pentru Cuvântul lui Dumnezeu este parte din voi, iar un asemenea om este fratele vostru.

Observaţi. Eva şi-a scos vălul sfânt ca să vadă ce sex era; să vadă dacă era într-adevăr aşa cum spunea şarpele, dar această cunoştinţă i-a stârnit pofta. Astfel, a dat vălul  la o parte de pe ochii ei, din dorinţa de a afla ce este ea; din dorinţa de a avea cunoştinţă.

Iacov 4.1 spune: „Ci fiecare este ispitit când este atras de pofta lui însuşi şi momit. Apoi pofta, când a zămislit dă naştere păcatului, şi păcatul o dată înfăptuit, aduce moartea.”

Eva a ascultat de diavolul, iar acesta a adus în omenire sămânţa lui: păcatul. El a făcut aşa în toate epocile, luând întotdeauna partea înţeleaptă. În felul acesta şi-a zidit o împărăţie bazată pe cunoştinţă, transformând lumea într-un eden al morţii.

Observaţi acum Apocalipsa 3, epoca Bisericii Laodicea.

Acum, Eva este împărăteasa Satanei. Şarpele a avut-o înaintea lui Adam; a ademenit-o şi a devenit bărbatul ei înainte ca să fie cunoscută de Adam. El a înşelat-o şi atunci ea a văzut că este goală. În Biserica Laodicea, ea stă ca împărăteasă a Satanei.

Apocalipsa 18.7: „Pentru că zice în inima ei: „Şed ca împărăteasă, nu sunt văduvă şi nu voi şti ce este tânguirea…”

Ea este bogată în lucrurile lumeşti, dar nu ştie că acestea au orbit-o şi nu vede că de fapt este săracă, oarbă şi goală, exact ca Eva, după încălcarea poruncii, în Edenul lui Dumnezeu.

Ea a luat vălul sfânt şi l-a înlocuit cu un văl al cunoştinţei pentru poftă, dar acest văl o împiedică să vadă că a săvârşit un păcat. Ea umblă goală pe stradă şi nu ştie; nu ştie că este o prostituată. Femeia cu părul tăiat şi cu îmbrăcăminte scurtă este o prostituată în ochii lui Dumnezeu, dar nu ştie aceasta.

Uitaţi-vă cum se îmbracă femeile. Dacă vreţi să cunoaşteţi biserica, priviţi comportarea femeilor din ea, pentru că femeia reprezintă biserica. Astăzi, ea este plină de păcat şi de necredinţă, de perversiune religioasă; o împărăţie pervertită, edenul Satanei.

În loc să ia Cuvântul lui Dumnezeu, ea a luat învăţătura înţeleaptă a omului; în loc să intre în Biserica lui Dumnezeu, ei au luat organizaţia şi şi-au pus un conducător. Biserica a devenit oarbă din cauza acestui văl al poftelor; a fost pervertită de la nevinovăţie la cunoştinţă. Cu vălul sfânt ea era inocentă; cu vălul poftelor este înţeleaptă. Ea a făcut acest lucru şi ştie că păcatul este plăcut. Acesta este fructul, este rodul pomului dorit să facă pe cineva înţelept; el perverteşte de la nevinovăţie la cunoştinţa păcatului; de la sfinţenie la poftele murdare; de la viaţă la moarte.

Observaţi. Această perversiune a venit de la şarpe la femeie şi de la femeie la bărbat.

Dacă priviţi străzile de astăzi, veţi putea vedea oamenii noştri moderni – un produs al edenului satanei.

Eva, pofta ei, a fost aceea de care s-a folosit Satan pentru a-l face pe Adam să păcătuiască, iar astăzi este la fel: îmbrăcăminte sexy, freză baby, sprâncene şi feţe vopsite.  Ea face acest lucru şi nu ştie că este împotriva Cuvântului lui Dumnezeu. Prin faptul că îşi taie părul şi se îmbracă cu haine strâmte şi decoltate, ea se face o prostituată.

Femeia nu face aceasta din cauza sfinţeniei lui Dumnezeu, ci din cauza poftei satanice. Ea l-a determinat pe Adam s-o poftească; s-a dezbrăcat de hainele cu care a fost îmbrăcată de Dumnezeu, pentru călătoria ei pe acest pământ. Apoi, Dumnezeu a îmbrăcat-o în piei de animal [de miel], dar ea s-a dezgolit din nou, câte puţin în fiecare epocă, până când a ajuns goală de tot. Acum, ea îl face din nou pe Adamul ei s-o poftească. Mai mult, sunt bărbaţi care se îmbracă cu fustă scurtă şi ies pe stradă. Eu cred că un astfel de bărbat nu are bărbăţie, ci este cel mai mare homosexual. Vedeţi, ea l-a corupt pe Adam să facă şi el ca ea, să poarte pe dedesubt hainele ei [ciorapi cu chilot, etc] da, femeia a văzut ce poate realiza, atunci când şi-a dat jos hainele.

Cuvântul spune în Deuteronom 22.5: „Femeia să nu poarte îmbrăcăminte bărbătească, şi bărbatul să nu se îmbrace în haine femeieşti; căci oricine face lucrurile acestea este o urâciune înaintea Domnului, Dumnezeului tău.”

Acum, bărbatul îşi piaptănă pletele şi îşi face bucle; îşi decolorează părul şi-l prinde pe bigudiuri. Ce homosexuali! Este un lucru oribil să spui aşa ceva de la amvon, dar judecata începe de la casa Domnului. Uneori, nici nu vă puteţi da seama dacă este femeie sau bărbat. Vedeţi ce perversiune?

Într-o zi am văzut un băieţaş care venea de-a lungul străzii. Avea părul închis la culoare, pieptănat într-o parte şi ondulat pe bigudiuri în jurul frunţii, iar deasupra ochilor avea o buclă rotundă. El putea dovedi că este bărbat, dar în duhul lui era feminin.

Aceasta este lucrarea Satanei. El porunceşte naţiunilor, bisericilor şi oamenilor; este un înşelător, un pervertitor al Adevărului original. Dumnezeu însă, l-a făcut pe bărbat să fie bărbat, şi pe femeie, femeie; i-a îmbrăcat diferit şi i-a pus pe calea hotărâtă pentru fiecare dintre ei.

În grădina Eden, El l-a operat pe Adam şi a luat-o din el pe Eva, dar acum, Adam poartă pletele Evei, iar ea îşi taie părul. Ea îmbracă hainele lui pe dinafară, pe deasupra, iar el poartă hainele ei pe dedesubt.

Poate credeţi că aduc o profanare, prin ceea ce spun, dar aceasta este adevărata evanghelizare. Dacă nu o ştiţi, înseamnă că este ceva rău cu voi. Sunteţi orbi, sau nu umblaţi niciodată pe stradă. Deci, şi el şi ea cred că sunt corecţi, dar bătrânul indian vă face de ruşine, deoarece, când este mai cald, el se îmbracă cu mai multe haine. Voi purtaţi un aparat de aer condiţionat şi nu puteţi umbla ca el. Indienii stau afară, în soare, dar voi nu puteţi să staţi, pentru că faceţi insolaţie sau băşici.

Aceasta este epoca cu cea mai înaltă educaţie şi ştiinţă modernă, dar iată ce a produs ea. Vedeţi, Eva era goală în Eden, iar acum, în Laodicea, femeia este goală din nou, dar nu ştie.

Vedeţi asemănarea? Vedeţi cele două împărăţii? Una este împărăţia păcatului şi a morţii, iar cealaltă este Viaţă şi neprihănire. În Eden, Eva era învelită cu Duhul Sfânt şi nu ştia că este goală, dar acum oamenii sunt înveliţi în pofte. Ei privesc unul la celălalt, iar femeia, fiind sub acest văl al poftelor, se face dorită de bărbaţi. Acesta este singurul lucru pe care  îl poate face ea.

Bărbaţii vă găsesc atât de atrăgătoare pe voi, femeile, încât au ajuns să se îmbrace cu hainele voastre. O, ce epocă! Ce timp pervers! Acesta este duhul satanic al societăţii actuale; este duhul organizaţiei. Femeile cu părul tăiat şi cu hainele scurte aparţin unor organizaţii ca, de exemplu, „Marea Societate a Surorilor”, dar există şi o societate a bărbaţilor în pantaloni scurţi, unde poţi vedea nişte arătări bătrâne, noduroase, şi lucruri murdare pentru privit: homosexuali. S-ar putea ca voi, bărbaţii, să nu fiţi de acord cu mine, dar acesta este adevărul. Voi aţi devenit perverşi fără să ştiţi; nu mai acţionaţi ca nişte bărbaţi pentru că aţi fost orbiţi de aceste denominaţiuni prin care  v-a înşelat Satan. Este o pervertire a Cuvântului lui Dumnezeu, a panului Său de lucrare. Satan i-a păcălit pe bărbaţi şi pe femei cu aceste lucruri şi ei nu ştiu.

Un bărbat cu plete lungi şi cu pantaloni scurţi poate fi un fiu de Dumnezeu? Poate este membrul unei biserici sau păstor, şi totuşi merge aşa pe stradă. Nu, un astfel de om nu poate fi un fiu de Dumnezeu. El nu a trecut niciodată prin sfinţirea gândirii făcute de Dumnezeu, pentru că dacă ar fi trecut prin aceasta nu s-ar mai îmbrăca în felul acesta. Acelaşi lucru este valabil şi pentru o femeie, dar prin ceea ce fac, ei arată că nu sunt fiii şi fiicele lui Dumnezeu, ci sunt fiii şi fiicele Satanei. Satan a avut succes în pervertire, acaparând această lume, făcând-o împărăţia lui, pentru că Dumnezeu a dat oamenilor o morală liberă, spre a-şi alege singuri felul de viaţă pe care îl doresc. Aceasta arată ce este în inima lor. Biblia scrie că faptele voastre vorbesc atât de tare, încât înăbuşe vocea voastră.

De curând am fost la un bărbat, iar acesta mi-a spus: „Oh, noi suntem creştini. Noi aparţinem unei biserici.” Dar pe toţi pereţii biroului său atârnau poze cu femei goale.

Poate să spună o femeie cu părul scurt că este creştină? Voi ştiţi mai bine aceasta. Dacă umblă vopsită şi cu haine strâmte, lăsaţi-o să tot spună că este creştină, deoarece Cuvântul lui Dumnezeu ne învaţă clar despre aceasta. Cum credeţi că va pune Dumnezeu ceva contrar Cuvântului Său în Împărăţia Sa? Voi nu puteţi pune un porumbel la aceeaşi masă cu un uliu, pentru că porumbelul nu poate mânca mortăciuni; el ştie că dacă ar lua numai o bucăţică ar muri, de aceea nu face acest lucru. Însă un uliu mănâncă tot. Aceasta este calea pe care merge lumea de astăzi. Ei sunt orbi şi goi, dar nu ştiu.

Observaţi, femeia este aceea care şi-a scos hainele înaintea bărbatului. Aşa este întotdeauna.

Aceasta este biserica ce îl conduce pe om pe calea pierzării, pentru că femeia este simbolul bisericii. Nu Biblia îl conduce pe om în rătăcire; ea este Cuvântul lui Dumnezeu. Biserica este aceea care îl duce în rătăcire, căci ea îi spune să stea gol, nu Biblia.

Omenirea a fost dusă în pierzare printr-o femeie, dar răscumpărarea a venit printr-un Bărbat: prin Omul Isus Hristos, care este Cuvântul lui Dumnezeu.

Eu v-am învăţat despre cele şapte trâmbiţe şi v-am spus: „Acolo este ziua a opta, ziua de sărbătoare.” A şaptea zi ar trebui să fie ultima, dar este şi o a opta zi, o zi de sărbătoare. Însă cum a şaptea zi este ultima, înseamnă că ziua a opta va fi de fapt prima zi. Astfel, după ce se va încheia Împărăţia de o mie de ani, va fi stabilit din nou Edenul.

Marea Împărăţie a lui Dumnezeu va fi luată din nou înapoi, pentru că Isus  l-a biruit pe Satan în grădina Ghetsimane, iar acum pregăteşte, în ceruri, Edenul ca să-l restituie omului.

Când era pe pământ, El a spus: „Să nu vi se tulbure inima; aveţi credinţă în Dumnezeu. Ştiu că am un renume rău; că ei spun una şi alta despre Mine, dar voi credeţi în Mine aşa cum aţi crezut în Dumnezeu.”

Isus era descoperirea lui Dumnezeu.

„În casa Tatălui Meu sunt multe locaşuri. Eu Mă voi duce să vă pregătesc un loc.” Da, El s-a dus să ne pregătească un loc; El este creatorul şi ne pregăteşte un loc.

Apocalipsa 21.2 spune: „Şi eu, Ioan, am văzut coborându-se din cer de la Dumnezeu, cetatea sfântă, noul Ierusalim, gătită ca o mireasă împodobită pentru bărbatul ei.

Am văzut un cer nou şi un pământ nou; pentru că cerul dintâi şi pământul dintâi pieriseră şi marea nu mai era.”

Totul va fi restaurat. Pământul a fost spălat prin potopul lui Noe şi sfinţit prin stropirea cu sângele lui Hristos. Restaurarea se face prin botezul focului din ziua judecăţii, care va nimici orice germen de boală şi de murdărie: „Şi pământul cu tot ce este pe el va arde.”

Pe noul Pământ, Dumnezeu va fi împreună cu atributele Lui adevărate: cu fiii şi fiicele Lui şi va avea părtăşie cu ei în sfinţenie. Acolo nu va mai fi niciodată păcat.

Nu vă lăsaţi înşelaţi în această zi, ci siliţi-vă să intraţi înăuntru pe poartă. Cei rămaşi afară vor fi „câinii, vrăjitorii, curvarii (oricine se uită la o femeie ca s-o poftească a şi preacurvit cu ea în inima lui), ucigaşii, închinătorii la idoli şi oricine iubeşte minciuna şi trăieşte în minciună.” (Apocalipsa 22.15; Matei 5.28).

Acolo vor intra numai cei mântuiţi; cei scrişi în Cartea Vieţii Mielului. Siliţi-vă, prieteni! Nu vă lăsaţi înşelaţi de această ultimă zi, când este un timp îngrozitor. Astăzi, fiecare are bani; fiecare poate face asta sau cealaltă. Maşinile gonesc pe toate drumurile şi toate lucrurile sunt din belşug, dar în acel Oraş, în Ierusalimul cel nou, nu va fi nici o maşină şi nici un avion. Acolo va fi o civilizaţie diferită; nu o civilizaţie a cunoştinţei şi a ştiinţei, ci va fi o civilizaţie a nevinovăţiei şi a credinţei în Dumnezeul cel viu.

Acesta este singurul meu scop: să intru într-o zi în acel oraş. Sunteţi obosiţi? Sunteţi bolnavi de acest eden al satanei? Credeţi că va veni Mileniul lui Hristos? Credeţi că astăzi este timpul când Îşi pregăteşte Edenul Său?

Fiecare lucru de aici se bazează pe inteligenţă. Pentru a avea credibilitate, fiecare lucru trebuie dovedit ştiinţific, dar voi nu puteţi să-L dovediţi pe Dumnezeu prin ştiinţă, ci trebuie să-L  acceptaţi prin credinţă, pentru că „Cine se apropie de Dumnezeu, trebuie să creadă că El este, şi că răsplăteşte pe cei ce-L caută.” (Evrei 11.6).

O, Doamne, eu nu ştiu nimic şi astăzi pot spune la fel ca bătrânul apostol Pavel: „Căci n-am avut de gând să ştiu între voi altceva decât pe Isus Hristos cel răstignit…” (1Corinteni 2.2).

Aceasta este tot ce ştiu să vă spun: că eu cred Biblia din toată inima mea; cred că Ea este Cuvântul adevărat  şi neamestecat al lui Dumnezeu. Prin aceasta trăiesc şi stau în picioare, iar dacă aş avea zece mii de vieţi, mi-ar place să dau fiecare bucăţică de timp pentru acest Cuvânt.

Mie nu-mi pasă cât de mult încearcă ştiinţa să spună că El nu este demn de încredere, deoarece pentru mine El este singurul în care mă pot încrede: Isus Hristos. El este al meu şi Îl iubesc. Voi, nu?

Dacă în inima voastră mai este vreo greşeală sau vreun păcat, rugaţi-vă! Cereţi-I să vă ierte. Rugaţi-vă pentru mine, iar eu mă voi ruga pentru voi.

Dumnezeu să vă binecuvânteze.

Ioan spune: „Copilaşilor, iubiţi-vă unii pe alţii pentru că dragostea acoperă o sumedenie de păcate.”

Acum să ne strângem mâinile unii altora, până ne vom reîntâlni.

– Amin –