DUMNEZEU ÎN PARTENERIAT CU OMUL – POSIBILITĂȚI NELIMITATE, Partea a patra

28 mai 2025

Să deschidem Bibliile la Ioan 15.4-5:

„Rămâneți în Mine și Eu voi rămâne în voi. După cum mlădița nu poate aduce roadă de la sine, dacă nu rămâne în viță, tot așa, nici voi nu puteți aduce roadă, dacă nu rămâneți în Mine.

Eu Sunt Vița, voi sunteți mlădițele. Cine rămâne în Mine, și în cine rămân Eu, aduce multă roadă; căci, despărțiți de Mine, nu puteți face nimic.”

Ce afirmație adevărată! „Fără Mine, nu puteți face nimic.”

Vom continua cu același gând: DUMNEZEU ÎN PARTENERIAT CU OMUL. Aceasta va fi partea a patra, iar ca subtitlu am ales, Posibilități nelimitate. Așadar, Îl privim pe Dumnezeu în parteneriat cu omul, iar Vița și mlădițele, simbolizează exact aceasta. Este un parteneriat, este Vița și sunt mlădițele, iar mlădițele nu pot face nimic fără Viță. Așadar, mlădițele trebuie să rămână în Viță, iar Viața Viței va veni prin mlădițe și va aduce rod. Dar, fratele Branham a spus că Vița nu poate aduce rod, ci mlădițele dau roade, ceea ce înseamnă că aici este un parteneriat. Acesta este parteneriatul pe care l-a conceput Dumnezeu, pentru că așa avea să Se manifeste Dumnezeu în această lume, adică El a ales să Se asocieze cu omul.

Așadar, iată-ne: Vița și mlădițele!

În Ioan 20.21-22, El a spus:

„Isus le-a zis din nou: „Pace vouă! Cum M-a trimis pe Mine Tatăl, așa vă trimit și Eu pe voi.”

După aceste vorbe, a suflat peste ei, și le-a zis: „Luați Duh Sfânt!”

Fratele Branham ne-a spus că Dumnezeu L-a trimis pe Isus, așa cum ne trimite Isus pe noi, El merge în noi.

În mesajul Suflete care sunt acum în închisoare, el ne-a spus:

„De aceea, El a format un parteneriat, vedeți, și a luat acest om pământesc și acest Duh Veșnic, și i-a pus împreună.”

Laudă lui Dumnezeu! Acesta este parteneriatul nostru. „A luat acest om pământesc și Duhul Său Veșnic, și i-a pus împreună.” Motivul pentru care îmi place acest citat, este pentru că, în primul rând, este fundamentul întregului studiu, a întregului subiect; iar în al doilea rând, este că Dumnezeu l-a luat pe acest om pământesc. Înseamnă că tu nu poți face acest om pământesc ceva fără valoare, pentru că Dumnezeu l-a vrut în parteneriat cu El.

De multe ori, noi ne luptăm cu propriul nostru om pământesc, ne luptăm cu propria noastră natură hibridă, și sunt atât de multe lupte pe care le avem, până când începem să ne urâm pe noi înșine, să urâm felul în care suntem creați și toate aceste lucruri. Dar trebuie să fim atenți, pentru că acesta este vasul pe care Dumnezeu l-a ales să-l folosească în această epocă. Așadar, sunt anumite lucruri la acest om pământesc în care nu avem încredere, sunt anumite lucruri care nu ne plac la el, dar nu putem abandona totul, pentru că Dumnezeu a hotărât să ia omul pământesc, chiar în starea lui decăzută, și să-l unească cu Duhul Său, ca să poată fi Partener cu noi. El vrea să lucreze prin om, chiar prin omul căzut. De aceea a venit Hristos și Și-a vărsat Sângele Său, pentru a avea o putere de sfințire, ca să ne poată spăla, și să Se poată întoarce, în sfârșit, înapoi în om, deoarece păcatul ne-a despărțit.

Deci, Dumnezeu era deasupra noastră, apoi, Dumnezeu a fost cu noi în Hristos, dar El a venit ca să-Și dea Viața, să-Și poată vărsa Sângele și să ne poată sfinți, punctul central al pocăinței, și ca să poată intra înapoi înăuntrul omului.

Fratele Branham a spus că Acela era Dumnezeu, croindu-Și drum înapoi în om. Așadar, întreaga poveste a Răscumpărării, este că Dumnezeu vrea să revină în această uniune cu omul, și să Se manifeste pe Pământ prin om. Slavă lui Dumnezeu!

Așadar, să nu credeți niciodată că trupul vostru este lipsit de valoare. Nu este lipsit de valoare, El este în mâinile lui Dumnezeu. În propriile voastre mâini, în propria voastră putere, în propria voastră minte, el este ruinat, prieteni, și se îndreaptă spre distrugere, dar în mâinile lui Dumnezeu, trupul vostru devine un instrument util pentru El, ca să-Și arate slava, aducând în el Duhul Său, ca să trăiască Viața Sa.

Fratele Branham a spus aceasta după ce a vorbit „Semnul”, în mesajul Disperări, predicat seara.

„…Semnul este Semnul. Sunteți voi și Hristos, ca persoane împreună. Vedeți? Este Duhul Sfânt, Viața Lui în voi, lucrând propria Sa Viață prin voi. Și este pentru bogați, săraci, sau pentru oricine Îl va primi.”

Puteți să-L primiți? („Amin!”) Puteți să-L primiți ca un Adevăr fundamental al Evangheliei, că Dumnezeu vrea să locuiască în tine, vrea să trăiască în tine, să lucreze în tine și să Se manifeste în tine? („Amin!”) Așa cum ești, cu toate lucrurile care merg împreună, cu toate acestea, El tot vrea să te folosească pentru slava Sa. Slavă lui Dumnezeu! Aceasta ne dă un asemenea scop în viață! Știți, acesta este lucrul care alungă gândul că nu ai nici un scop, alungă depresia și toate celelalte lucruri, pentru că, atunci când trăiești o viață fără un scop, începi să urmărești unele lucruri din această lume, care aduc satisfacție. Dar, la sfârșitul zilei, nimic nu poate aduce satisfacție fără plăceri, fără bucurii, și toate te lasă falimentar la sfârșit; te lasă mereu cu dorința de mai mult, ești o fântână fără fund, pe care nu o poți umple niciodată cu apă, și astfel, viața devine lipsită de scop, fără țintă.

Aceasta a înțeles Solomon când și-a pus inima să înțeleagă toate deșertăciunile care sunt sub soare. El a încercat vinul, a încercat femei, distracții și a mers la orice, iar la sfârșit, a spus că totul este o deșertăciune a deșertăciunilor, și că tot ce este sub soare, este deșertăciune.

Solomon, cu toată înțelepciunea lui, a încercat totul, dar totul a fost deșertăciune. Oh, dar, slavă Domnului! În mijlocul deșertăciunii Dumnezeu a adus un scop măreț în viețile noastre, așa că acum ne trezim dimineața cu un scop, ne întindem cu un scop, trăim cu un scop, și aceasta înlătură disperarea, înlătură depresia, aceasta elimină toate aceste lucruri, pentru că eu nu sunt aici ca să mă descurc singur, ci sunt aici pentru că Dumnezeu m-a adus cu un scop. Eu sunt aici pentru că Dumnezeu vrea să mă folosească cu un scop.

Poate nu înțeleg ce se întâmplă în fiecare zi din viața mea, și poate nici măcar nu văd scopul, dar cred Evanghelia, cred că există un scop pentru viața mea și că Dumnezeu a vrut să fie Partener cu mine.

În mesajul Este Răsăritul Soarelui, profetul a spus:

„Eu vreau doar să-L văd manifestat. Cum o puteți face să-L chemați jos? Nu. El este în voi. Vedeți? El este în voi. „Ei bine, Doamne, dacă pot să mă dau la o parte, poți să Te manifești Tu.”

Eu am mai spus aceasta, dar voi repeta din nou câteva lucruri pe care le-am spus, pentru că se potrivesc atât de bine în contextul nostru!

Fratele Branham ne-a învățat o lecție, și anume: „Dacă putem să ne dăm la o parte din cale, atunci nu mai suntem noi, ci este Dumnezeu. Dumnezeu este Cel care ne folosește.” Așadar, noi trebuie să ne dăm la o parte, pentru ca El să ne poată folosi.

Deci, tot ce face Dumnezeu, este prin noi. Dar nu este vorba despre noi, pentru că noi ne-am dat la o parte, pentru ca El să ne poată folosi El. Nu sunt eu, ci este El. Dar El este în mine. El vrea să mă folosească, dar nu sunt eu. Așadar, nu pot fi eu, ci trebuie să fie El, care mă folosește pe mine. Vedeți? El nu poate face aceasta fără tine.

Noi ajungem la sfârșitul zilei și ne dăm seama că El trebuie să lucreze prin oameni, El trebuie să aibă pe cineva, pentru că El nu are alți ochi, decât ochii tăi; nu are gură, decât gura ta; nu are mâini, decât mâinile tale. El a ales să lucreze prin om și așa Și-a stabilit Programul, iar noi nu-l putem schimba, pentru că El a stabilit felul în care îl va folosi pe om.

Și acum, când ne dăm seama de adevărul parteneriatului lui Dumnezeu cu omul, de fapt, că Dumnezeu vrea să-l folosească pe om, când intrăm în necazuri, când ajungem în nevoi, în momentele în care Dumnezeu trebuie să vină în scenă, noi spunem că vrem să-L vedem manifestat; noi vrem ca Dumnezeu să Se manifeste în situațiile din viața noastră, în care avem nevoie de vindecare, de eliberare, de răspunsuri, de îndrumare sau orice altceva, noi avem nevoie ca Dumnezeu să Se manifeste. Deci, ce vom face? Îl vom chema jos? Nu. El este în voi. Vedeți? De atâtea ori noi avem o minte carnală.

Câți dintre voi v-ați născut cu o minte perfect spirituală? Niciunul. Noi ne naștem cu o minte carnală, suntem crescuți într-o lume carnală; tot ce învățăm, are legătură cu carnalitatea; tot ce facem, și nu mă refer la răutate, carnalitatea nu este răutate. Carnalitate înseamnă natural, este lumea naturală. Noi învățăm și tot ce știm despre lumea naturală, este că are limite, are legi ale naturii, are legi ale gravitației, are tot felul de legi ale termodinamicii, tot felul de legi ale fizicii, iar lumea funcționează după acestea. Din cauza aceasta ne-a pus bariere în calea gândirii. Astfel, noi ajungem în situații în care credem…Noi am fost antrenați toată viața să gândim carnal, și acum ajungem într-o situație în care gândirea carnală nu mai funcționează. Dar, cum Se va manifesta El acum? Cum poți face aceasta? Îl chemi jos? Aceasta este gândirea carnală.

Gândirea carnală înseamnă să mă gândesc: „Sunt într-o situație și am nevoie de Dumnezeu să vină în scenă, așa că, Îl voi chema pe Dumnezeu jos. „Doamne, vrei să vii jos și să mă ajuți? Doamne, vrei să mă ajuți?” Dar, fratele Branham a încercat să ne învețe că El este deja în tine. El nu este departe, ci este la depărtarea la care Îl pui tu. El nu este departe.

Dacă te-ai născut din nou prin botezul Duhului Sfânt și Hristos locuiește în tine, El nu vine și pleacă, nu vine și pleacă, ci El este aici, cu tine, împărtășind Viața Lui cu tine.

Deci, nu este vorba că trebuie să-L chemăm pe Hristos în necazurile noastre, pentru că noi L-am luat în necazurile noastre. El este deja acolo. Dacă am putea învăța să ne odihnim și să recunoaștem că El este deja acolo: aceasta este pentru mine, nu pentru voi, este pentru mine.

Îmi doresc atât de mult…Am mai spus aceasta, dar chiar vreau să nu mai intru în panică de fiecare dată când ceva nu merge bine. Îmi doresc atât de mult să trec peste aceasta. Intri într-o panică absolută, în neliniște interioară, în nervozitate, anxietate, și toate celelalte. Știți, voi nu veți înceta niciodată să fiți carne, să fiți trup, oh, dar cât mi-aș dori ca omul interior să preia controlul asupra exteriorului, mult mai repede decât am făcut-o în trecut. Vreau să spun: „Calmează-te! Totul este în ordine.” Dumnezeu nu a plecat nicăieri, și nu și-a schimbat părerea în privința noastră. El a știut deja totul înainte de întemeierea lumii. Fratele Branham a spus că El a știut fiecare țânțar și de câte ori va bate din aripi. Și dacă a știut aceasta despre un țânțar, ce știe El despre viața mea? Ce a prevăzut El? Ce înțelege El? Unde este El? Nimic nu este scăpat de sub control.

Din perspectiva carnală, pare scăpat de sub control, dar, de fapt, niciodată nu este scăpat de sub control. Fratele Branham a spus: „De multe ori, Dumnezeu ne lasă să ajungem în acea situație, ca să vadă ce vom face în privința aceasta.”

Multe dintre aceste lucruri par că nu ar trebui să fie, că Dumnezeu n-ar fi trebuit să le permită. „Dacă Dumnezeu este cu noi, de ce lucrurile stau așa? Dacă Dumnezeu este cu mine, de ce merg în direcția aceasta? De ce am făcut greșeala aceasta și am eșuat?” Noi ne punem toate aceste întrebări, dar Dumnezeu permite ca toate aceste lucruri să ne modeleze, să ne formeze, să ne învețe, să ne facă să creștem ca să fim după chipul și asemănarea Lui. Așadar, noi avem nevoie de aceste lucruri.

În mesajul IeHoVaH Jireh, fratele Branham a spus:

„Doamne, dacă ne vom face partea noastră, tu poți să-Ți faci partea. Îngăduie să fie așa, Tată.”

Noi am vorbit mai devreme despre faptul că fratele Branham ne-a spus că El ia omul pământesc și Duhul, și le pune împreună, pentru ca El să fie Partener cu omul. Deci, care este partea noastră pe care trebuie s-o facem? Ei bine, noi avem partea noastră naturală de făcut; noi trebuie să luăm acest trup și să-l ducem în locurile unde vrea El să mergem; trebuie să ne deschidem gura și să vorbim prin inspirație; trebuie să mergem așa cum ne călăuzește El să mergem. Noi avem de jucat un rol, iar profetul a spus: „Dacă ne vom face partea noastră, Tu ești capabil să-Ți faci partea.”

Noi am privit atât de mult la parteneriatul nostru în ce privește omul, și am vorbit mult despre responsabilitatea noastră în partea naturală, în ceea ce facem, dar vreau să ne concentrăm asupra parteneriatului dintr-o altă perspectivă.

Cine este Partenerul nostru? Ei bine, Partenerul nostru este Dumnezeu. Înseamnă că în acest parteneriat trebuie să existe niște beneficii.

Astăzi m-am gândit: Dacă aș fi în afaceri și partenerul meu de afaceri ar fi Warren Buffett, unul dintre cei mai bogați oameni din lume, el are miliarde și miliarde de dolari, și dintr-o dată, știți, rolul meu este să fac acte și orice alte lucruri, iar el își are partea lui. Apoi, dintr-o dată, primim o notificare prin poștă, că avem o datorie, avem o factură, avem zece mii de dolari de plătit și nu sunt bani în bancă, nu am bani să plătesc. Eu nu trebuie să intru în panică, pentru că am un partener, iar partenerul meu este unul dintre cei mai bogați oameni din lume. Deci, pentru mine, zece mii de dolari, este o sumă imposibilă, eu nu o pot plăti, nu am cu ce s-o plătesc. Dacă depinde de mine, vom eșua. Dar, slavă Domnului, eu nu sunt singur în această afacere, pentru că am un partener.

Deci, îți dai seama că, dacă Dumnezeu te-a ales pe tine ca partener, atunci tu Îl ai pe Dumnezeu Partener. Oh, aceasta mă face fericit, pentru că Cel care a creat totul, Cel care susține totul prin Cuvântul Său, Cel care este Însăși Viața, Fântâna de Apă vie; Cel care a creat totul, știe totul, cunoaște sfârșitul de la început, El este Partenerul meu. Slavă Domnului!

Matei 13.53-58, spune:

„După ce a isprăvit Isus pildele acestea, a plecat de acolo.

A venit în patria Sa, și a început să-i învețe pe oameni în Sinagogă, așa că cei ce-L auzeau, se mirau și ziceau: „De unde are El înțelepciunea și minunile acestea?

Oare nu este El fiul tâmplarului? Nu este Maria, mama Lui? Și Iacov, Iosif, Simon și Iuda, nu sunt ei, frații Lui?

Și surorile Lui nu sunt toate printre noi? Atunci de unde are El toate aceste lucruri?”

Și găseau astfel în El o pricină de poticnire. Dar Isus le-a zis: „Nicăieri nu este prețuit un profet mai puțin decât în patria și în casa lui.”

Și n-a făcut multe minuni în locul acela, din pricina necredinței lor.”

„Nicăieri nu este prețuit un profet mai puțin decât în patria și în casa lui.”

Ce anume Îl împiedica pe Hristos să facă multe minuni? Nu era puterea sau incapacitatea Lui. El avea capacitatea și putea s-o facă, pentru că a dovedit-o în alte locuri. El putea să învie morții, putea să deschidă ochii orbilor, putea să vindece tot felul de bolnavi. Au fost și alte locuri în care a fost, și ni se spune că a vindecat toți bolnavii și slăbănogii din cetate. Deci, El avea capacitatea și puterea să-i vindece pe toți, dar aici, în patria Sa, a existat o limită a exprimării sau a manifestării acestei puteri, iar problema nu era El, problema era în oamenii care nu credeau. Deci, lipsa credinței, a suprimat manifestarea lui Dumnezeu, dar nu puterea Lui Dumnezeu.

Acum, aduceți aceasta în parteneriatul nostru. Pentru Dumnezeu nu există nici o limită. Nu există nici o limită pentru ceea ce poate face Dumnezeu, există doar o singură limită, iar limita este legată de ceea ce Îi permite credința noastră să facă în viețile noastre.

Ce ne-a cerut Dumnezeu să facem în parteneriat? Când am făcut tot ce putem face, când am făcut tot ce știm să facem și tot ce spune Cuvântul Său să facem, singurul lucru care ne-a mai rămas de făcut, este să credem. Să credem, pentru că există o barieră a necredinței, pe care El nu o va înlătura.

Să revenim la analogia noastră cu Warren Buffett, partenerul tău. Dacă nu-i scrii niciodată o scrisoare, dacă nu-i trimiți niciodată un mesaj, dacă nu-i spui niciodată: „Am nevoie de ajutor,” nu vei beneficia niciodată de parteneriat. Sau, dacă Warren spune: „Ascultă, nu am timp să mă ocup de unele dintre aceste lucruri, te descurci tu cu ele. Dacă intri în bucluc și ai nevoie de bani sau de orice, anunță-mă, și mă voi ocupa eu de aceasta.” Dar, dacă tu nu crezi aceasta și nu acționezi niciodată în consecință, sau îți trimite un mesaj, și spune: „Știi, îți trimit banii.” Iar tu te gândești: „În nici un caz. Lui nu-i pasă de mine.”

El vede că ceea ce te înhibă, nu este puterea partenerului, ceea ce înhibă manifestarea, este credința. Este credința noastră.

Eu sunt fericit cu Partenerul pe care Îl avem! Sunt atât de recunoscător că Dumnezeu a ales să fie Partener cu noi! Problema nu este cu El, El este perfecțiunea în orice fel. Eu doar Îl rog: „Doamne, mărește-ne credința! Doamne, eu cred! Ajută-mă să-mi dobor necredința!” Aceasta este singura barieră, pe care o avem, prieteni! Eu spun. „Doamne, deschide-mi ochii! Dă-mi ochi să văd mai mult! Dă-mi mai mult din orice am nevoie, dă-mi mai multă descoperire, să cred!”

Marcu 9.23:

„Isus a răspuns: „Tu zici: „Dacă poți!”…Toate lucrurile sunt posibile celui ce crede!”

De ce? Pentru că Hristos este aici! Noi suntem în parteneriat.

Vreau să mă întorc puțin la Exod 4. Noi am vorbit despre Moise în călătoria Exodului, cum Dumnezeu a fost partener cu Moise, pentru a-Și elibera poporul. Astfel, Dumnezeu a spus: „Am coborât să-Mi eliberez poporul. Acum te trimit pe tine.” Așadar, Dumnezeu urma să-i elibereze, dar urma s-o facă în parteneriat cu Moise. Pentru a face aceasta, voi știți, noi am trecut prin toate acestea, Moise a avut un dialog cu Dumnezeu, și I-a spus: „Eu nu pot să fac aceasta.” Dar Dumnezeu a zis: „Ascultă, ce ai în mână?” Și Moise a răspuns: „Un toiag.” „Aruncă-l jos.” Și toiagul s-a transformat într-un șarpe.

Ascultați, eu am mai menționat aceasta. De cât timp purta Moise acel toiag? Acel toiag nu a făcut pentru Moise nimic altceva decât ceea ce intenționa el, la ce era folosit, adică să lovească oile și caprele. El păștea turmele socrului său, Ietro, și a luat acel toiag de undeva de pe drum, făcându-l un toiag de păstor. Deci, el folosea acel toiag în ocupația lui zilnică; îl folosea în poziția și din locul în care se afla, conform ocupației sale, așa că îl purta zilnic. Îl folosea tot timpul, dar nu și-a dat seama niciodată că exista vreo putere semnificativă în el, nu și-a dat seama că ar putea face ceva pentru a manifesta puterea lui Dumnezeu sau pentru a-și dovedi slujba. Moise habar nu avea ce ținea în mână, pentru el, era un băț uscat și mort. Dar când Dumnezeu a vrut să lucreze prin Moise, în parteneriat cu Moise și a trebuit să-l dovedească, vechiul toiag uscat a devenit mai mult decât un toiag uscat, a devenit un semn puternic că Dumnezeu îl legitima pe acel om, fiind profetul Său.

Astfel, Moise și-a aruncat toiagul jos și s-a transformat în șarpe. Moise nu avea puterea să facă aceasta, ci avea nevoie ca Partenerul său să facă partea aceasta, ca să dovedească cine avea să fie purtătorul Său de Cuvânt. Dar Moise trebuia să fie acela care să ducă acel toiag. Dumnezeu nu putea să ducă acel toiag jos, în Egipt, ca să arate semnul, aceasta era partea lui Moise în parteneriat. Astfel, când Moise l-a aruncat jos, conform poruncii Domnului, ca să-i arate lui Faraon semnul, când i l-a dat lui Aaron iar Aaron l-a aruncat jos, Dumnezeu a fost Cel care l-a transformat în șarpe, deoarece Moise nu putea să facă partea aceasta. Acesta era parteneriatul!

Dar, ceea ce mă izbește, este ce a folosit Dumnezeu. El a spus: „Iată un alt semn: Pune-ți mâna în sân, apoi scoate-o.” Și mâna era plină de lepră, era albă de lepră. „Acum, pune-o înapoi, apoi scoate-o.” Și mâna i-a devenit din nou curată și sănătoasă. Ce a folosit Dumnezeu? Dumnezeu a folosit lucruri care îi erau comune lui Moise, lucruri pe care Moise le avea deja, lucruri care erau deja obișnuite și normale pentru Moise: mâna și toiagul.

Fratele Branham a spus: „Nu căutați lucruri mărețe, ci pur și simplu, mergeți așa cum sunteți.” Dumnezeu v-a echipat deja; Dumnezeu v-a antrenat deja; Dumnezeu v-a folosit pe tot parcursul; El nu vă va restructura și schimba total, ci vă va folosi așa cum sunteți. Slavă lui Dumnezeu!

Să privim la aceasta în Judecători 3.31, unde citim despre Șamgar:

„După el, a urmat Șamgar, fiul Anat. El a ucis șase sute de oameni dintre filisteni cu un otic de plug. Și el a fost un izbăvitor al lui Israel.”

Aici vedem același lucru. Îl vedem pe Șamgar, care nu știa că Dumnezeu Se va asocia cu el, ca să aducă o eliberare pentru Israel. El era în aceeași suferință ca toți ceilalți, avea aceeași tulburare a minții, dar, dintr-o dată, peste el a venit ceva prin inspirație. Ce era aceasta? Era Duhul lui Dumnezeu care l-a uns pentru acea poziție. Și ce a folosit Dumnezeu? El a folosit oticul lui de la plug. Ce era acel otic de plug? Oticul de plug era un semn care arăta ocupația lui Șamgar, era o unealtă pe care el a folosit-o tot timpul în munca lui de agricultor. El nu i-a dat unelte noi. Oh, sper că aceasta începe să lovească în interior!

Noi trebuie să încetăm să ne gândim: „Când voi primi aceasta, când voi deveni… când voi fi mai bun, când voi primi daruri, când voi obține…”

Ascultați, Dumnezeu v-a antrenat deja pentru această slujbă, este peste tot în jurul vostru. El v-a modelat, v-a făcut și v-a dus într-un anumit punct în care vrea să vă folosească, și cel mai obișnuit lucru despre care credeți că este nimic, când Dumnezeu preia controlul, acela devine chiar lucrul prin care aduce eliberarea.

Tu spui: „Dar personalitatea mea…” Dumnezeu poate folosi acea personalitate pentru slava Sa. „Dar, eu sunt…” Dumnezeu poate folosi aceasta spre slava Sa. „Dar, micuțul meu dar este…Micuțul meu dar nu este mare…”

Ascultați, nu vă gândiți așa la aceasta. Oticul de plug al lui Șamgar, nu era nimic altceva decât o unealtă care curăța plugul și ajuta la munca zilnică. Pentru acel otic, nu avea alt scop semnificativ, ci era doar o unealtă folosită în munca sa, dar pentru Dumnezeu a devenit o armă pentru eliberare, cu care a ucis șase sute de filisteni.

Noi trebuie să ne dăm seama de beneficiile parteneriatului nostru. Dumnezeu poate lua ceea ce ni se pare nesemnificativ în viața noastră și să-l folosească pentru eliberare. Nici măcar nu trebuie să înțelegem, tot ce trebuie să facem, este să ne supunem, iar Dumnezeu va face restul.

În 1Samuel 17.48-51, ni se spune despre David:

„Îndată ce Filisteanul a pornit să meargă înaintea lui David, David a alergat pe câmpul de bătaie înaintea Filisteanului.

Și-a vârât mâna în traistă, a luat o piatră, și a aruncat-o cu praștia, a lovit pe Filistean în frunte, și piatra a intrat în fruntea Filisteanului, care a căzut cu fața la pământ.

Astfel, cu o praștie și cu o piatră, David a fost mai tare decât Filisteanul; l-a trântit la pământ și l-a omorât fără să aibă sabie în mână.

A alergat, s-a oprit lângă Filistean, i-a luat sabia, pe care i-a scos-o din teacă, l-a omorât și i-a tăiat capul. Filistenii, când au văzut că uriașul lor a murit, au luat-o la fugă.”

Noi cunoaștem bine povestea lui David, de aceea nu vom repeta tot. Când David s-a dus la Saul, știa că Dumnezeu îl va scăpa de acel filistean, dar nu avea nimic potrivit cu care să lupte, el nu avea arme potrivite. Fratele Branham a spus că Saul a luat armura lui și a încercat s-o pună pe David; și el a comparat-o cu pregătirea teologică, dar David a spus: „Eu nu pot accepta nimic din toate acestea. Trebuie să merg așa cum m-a creat Dumnezeu, așa cum m-a educat Dumnezeu, așa cum m-a folosit Dumnezeu. Eu trebuie să merg așa cum sunt, așa cum înțeleg și așa cum lucrează pentru mine.” Eu doar parafrazez.

Dumnezeu îl antrenase deja, pentru că atunci când se afla în spatele unui deșert, înainte de a ajunge la acest nivel de încercare, Dumnezeu a îngăduit o altă încercare, și el a folosit ceea ce avea în mână pentru a scăpa de urs și de leu. Ce făcea Dumnezeu? Dumnezeu îl antrena pe David și îi zidea încrederea în el, că putea fi ceea ce era, că putea folosi ceea ce avea în mână, și că nu era nevoie să devină un super erou în acel moment, ci să fie, pur și simplu, ceea ce era. Eliberarea poate veni prin rugăciunea ta, prin mâna ta, poate veni în orice fel te poate folosi Dumnezeu.

Dumnezeu l-a folosit pe David, iar David avea în mână o praștie. Doar o praștie, dar era suficientă, pentru că David nu era singur, ci Dumnezeu era cu el. Astfel, David s-a dus să lupte cu acel uriaș de care se temeau toți oamenii în armură, toți acei oameni cu sulițe și săbii. Dar, David s-a dus cu praștia pe care o avea în mână. El nu s-a dus ca un războinic, nu s-a dus ca un soldat, ci s-a dus ca un păstor sub o ungere. El s-a dus așa cum era.

Oh, prieteni, sper că lucrul acesta poate să ne dea putere să avem încredere în ceea ce a făcut Dumnezeu în viețile noastre. Doar să avem încredere.

Noi vrem să fim întotdeauna diferiți. Nu știu voi, dar eu mi-am petrecut cea mai mare parte a vieții dorindu-mi să fiu diferit, mai ales când eram adolescent. Mă uitam în oglindă și îmi doream să am urechile diferite, să am nasul altfel, voiam ca toate aceste lucruri să fie diferite; voiam să am umerii mai lați, voiam să am pieptul mai puternic, dar, știți ceva? Acele dorințe nu mi-au adus nimic, dar Dumnezeu a fost cu mine toată viața.

Privesc în urmă și văd că El m-a ajutat de nenumărate ori să trec încercare după încercare. Și aceasta nu a fost atunci când am devenit un „super” sau ceva, ci Dumnezeu mi-a adus izbăvirea, Dumnezeu a făcut aceasta tot timpul. Indiferent în ce etapă m-am aflat sau în ce situație, Dumnezeu m-a ajutat și am reușit. În tot acest timp, am avut un Partener care a făcut lucrurile pe care eu nu le puteam face, și El m-a scos din situații din care eu nu mai vedeam nici o cale de ieșire, nici pe sus, nici pe jos. În viața mea au fost situații și condiții despre care nu știam cum se vor schimba, dar Dumnezeu a venit și a făcut partea pe care eu nu puteam s-o fac. Și nu a fost nevoie să urmez o pregătire teologică, nu a trebuit să merg să iau arme noi, nu a trebuit să iau nimic, ci tot ce a trebuit să fac, a fost să rămân așa cum eram și să mă încred în Dumnezeu; iar Dumnezeu m-a folosit și a lucrat cu mine, în mine și prin mine, și prin alții din jurul meu, ca să mă ajute să trec prin încercare. Aceasta înseamnă parteneriat.

Când ajung la capătul abilităților mele, să nu-mi pierd curajul, pentru că eu am un Partener; am pe Cineva care-mi va acoperi lipsurile; am pe Cineva care poate adăuga atunci când rămân fără; am pe Cineva care știe mai multe, când eu rămân fără cunoștințe; am pe Cineva cu mai multă putere atunci când puterea mea se termină. Așadar, nu trebuie să fiu agitat când ajung la capătul puterilor, la capătul cunoașterii, la capătul înțelegerii, nu trebuie să mă îngrijorez, pentru că am un Partener, care poate să mă acopere.

În Evrei 11.6, ni se spune:

„Și fără credință este cu neputință să-I fim plăcuți Lui. Căci cine se apropie de Dumnezeu, trebuie să creadă că El este, și că răsplătește pe cei ce-L caută.”

Vedeți? Uneori, datoria noastră este doar să-L credem, pentru că Dumnezeu nu poate să facă nimic dacă cineva nu crede Cuvântul Lui. Uneori intrăm în situații, și este intenționat, pentru că Dumnezeu le îngăduie, iar tu ajungi în punctul în care rămâi fără nici o opțiune. Cât timp ai tu opțiuni, le folosești; cât timp poți să faci tu ceva, o faci, și aceasta este partea ta de responsabilitate, aceasta face parte din ființa ta naturală de a face ceea ce poți face. Dar când ajungi la capătul tuturor soluțiilor și nu mai ai alte opțiuni, când nu te mai gândești la nimic altceva și tot ce ai încercat a eșuat, când ajungi la ceea ce pare a fi un punct mort, îți dai seama că, cu Dumnezeu nu există nici o fundătură. Nu există așa ceva!

Dumnezeu are nevoie ca partenerul Său să creadă, pentru că El poate face ceva numai dacă noi putem crede. Dar, dacă nu credem, s-ar putea să fie doar așa cum a fost în Capernaum, unde El nu a putut să facă multe minuni din cauza necredinței lor.

În mesajul Cheia de la ușă, fratele Branham a spus:

„El este Ușa spre cer. Și nu există altă ușă, nici altă cheie, decât prin Isus Hristos. El este Ușa spre cer. Acum, Isus este Ușa spre toate aceste lucruri, iar credința este cheia care deschide Ușa. Acum, dacă Isus este Ușa spre toate aceste promisiuni ale lui Dumnezeu, credința în lucrarea Lui terminată, deschide orice ușă către fiecare comoară din Împărăția lui Dumnezeu. Vedeți aceasta? Credința este cheia care deschide fiecare promisiune pe care o face El.”

Deci, ce va debloca eliberarea promisiunii? Credința! Ce va debloca promisiunea vindecării? Credința! Va fi nevoie de credință.

În mesajul Apa din Stâncă veșnic prezentă, din anul 1961, fratele Branham a spus:

„Și, când murim, sufletele noastre vor merge sub altarul lui Dumnezeu, pe care am avut privilegiul să-l văd acum câteva dimineți, așa cum știți, în vedenie, și despre care vorbește Biblia. Duhurile noastre vor merge la Dumnezeu, care le-a dat, iar trupurile noastre se vor întoarce în țărâna pământului. Dar, într-o zi, când Scriptura se împlinește, duhurile noastre vor fi eliberate de Dumnezeu, care va ridica sufletul și sufletul în trup, iar Puterea care ne va învia, este în noi, chiar acum.”

De aici, vreau să iau acest citat: „Puterea care ne va învia, este în noi, chiar acum.” Aceasta înseamnă că puterea învierii este în voi acum, puterea răpirii este în voi acum. Ascultați ce spune în continuare:

„Puterea care ne va învia, este în noi, chiar acum. Noi suntem acum în locurile cerești; noi suntem acum în puterea învierii. Dacă nu ar fi o Lege pentru aceasta, fiii și fiicele lui Dumnezeu și-ar crea o lume aici, și ar merge să trăiască o viață privată în ea. Voi aveți în voi puterea să faceți aceasta. Dacă aveți o umbră a puterii lui Dumnezeu în voi, aveți puterea să faceți aceasta.

Dumnezeu este Atotputernic. Înțelegeți ce vreau să spun? Puterea care este în voi va face…Voi puteți vorbi pentru a crea o lume și să trăiți în ea. Aleluia! Acolo sunteți!”

Credeți că puterea este în voi? („Amin.”) Credeți că Dumnezeu este în voi, că o parte din Dumnezeu este în voi? Credeți că un atribut al lui Dumnezeu este în voi și voi ați fost înviați de Duhul lui Dumnezeu, care locuiește în voi? („Amin.”) Acum, dacă există o parte din Dumnezeu în voi, Dumnezeu a adus la existență lumea, prin Cuvânt, deci, acea putere este în voi și nu pleacă atunci când ajungeți la un timp de probă; nu dispare când treceți printr-o perioadă întunecată; nu dispare când sunteți deprimați; nu pleacă atunci când rămâneți fără opțiuni, nu dispare, ci este totdeauna cu voi. Puterea care a adus la existență lumea, prin Cuvânt, locuiește în voi, cu măsură. În continuare, fratele Branham a spus:

„Această putere este în Biserică acum, dar este controlată printr-o Lege, dar acea Lege nu înseamnă să păzești o grămadă de porunci, este o Lege a credinței. Isus a spus: „Toate lucrurile sunt posibile celor ce cred.” Dacă voi puteți crede aceasta, orice îți va călăuzi Dumnezeu sufletul să creadă, este al tău.”

Așadar, fratele Branham nu ne învață că fiecare capriciu și fiecare fantezie pe care le avem, le vom primi, ci vom primi „tot ceea ce Duhul lui Dumnezeu îți va călăuzi sufletul să creadă.” Nu creierul tău, ci când Dumnezeu, când o inspirație a Duhului Sfânt lovește Sămânța din suflet, aceasta este a voastră, prieteni.

„…orice îți va călăuzi Dumnezeu sufletul să creadă, este al tău. Fiecare loc pe care calcă talpa picioarelor tale, prin credință, Dumnezeu ți-l dă. Amin. Este al tău, îl posezi, dacă poți găsi cheia acestei Legi a credinței, care ți-o deschide. Înțelegeți ce vreau să spun? Acea putere este controlată de… Dacă ești un fiu sau o fiică a lui Dumnezeu, aceasta nu te va părăsi niciodată, este tot timpul cu tine. Credința ta se îndepărtează de ea, dar este încă acolo.”

Este atât de important de știut acest lucru! În cea mai grea zi din viața noastră, dacă am putea recunoaște prin toată carnalitatea noastră, prin mintea noastră carnală, că Dumnezeu este încă cu noi, că Viața lui Dumnezeu, puterea lui Dumnezeu este încă cu noi, nu s-a schimbat nimic. Așadar, noi nu trebuie să ne comportăm ca și cum s-a schimbat ceva, ci trebuie să rămânem, pur și simplu, liniștiți și să credem în Dumnezeu.

Acum, vreau să privesc puțin la Evrei 11, de unde am scos aceste mici afirmații.

„Prin credință Abel…”; „Prin credință Enoh…”; „Prin credință Noe…”; „Prin credință Avraam…”; „Prin credință și Sara…”

Cum a realizat fiecare ceea ce a realizat pentru Împărăție? Cum au biruit toți obstacolele din viața lor? Întotdeauna toți au făcut-o în același fel: prin credință. Prin credință în ce? Prin credință în ceea ce le-a spus Dumnezeu în ziua și în epoca în care au trăit; prin credință în răspunsul dat de Dumnezeu; prin credință în instrucțiunile date de Dumnezeu; prin credință într-un Dumnezeu la timpul prezent.

„Prin credință Abel…” Ce a făcut Abel, prin credință? A oferit o jertfă mai bună. Aceasta înseamnă că a existat o parte pe care Abel a trebuit s-o facă. Abel a fost izbăvit prin credință, dar credința lui Abel a trebuit să intre în acțiune, deci, el trebuia să înjunghie mielul. Așadar, el și-a făcut partea, dar și-a făcut-o prin credință și a fost eliberat.

„Prin credință Enoh a fost mutat.” El chiar a crezut aceasta.

„Prin credință Noe a fost salvat.” Și casa lui a fost salvată împreună cu el. Dar Noe a trebuit să construiască Arca. Acesta era un parteneriat cu Dumnezeu.

„Prin credință Isaac…”; „Prin credință Iacov…”; „Prin credință Iosif…”; „Prin credință Moise…”; „Prin credință au trecut ei Marea Roșie…”

Cum au trecut ei Marea Roșie? Prin credință. Amin. Când nu exista nici o cale, când au ajuns într-un impas, când se aflau pe un drum fără ieșire, de netrecut, erau terminați. Dar, cu Dumnezeu nu există nici o fundătură; cu Dumnezeu nu există nici un capăt de frânghie.

Voi ziceți: „Am ajuns la capătul puterilor.” Ei bine, s-ar putea să ajungi la capătul puterilor, dar nu vei putea ajunge niciodată la capătul frânghiei, pentru că Dumnezeu poate face mai multă frânghie. Tu nu ești niciodată la capătul frânghiei; nu ești niciodată într-o fundătură; nu ești niciodată terminat; nu ești niciodată anulat, nu se termină niciodată. Noi știm aceasta, nu este o știre de ultimă oră pentru nimeni, noi am mai auzit aceasta. Am auzit-o predicându-se și ar putea să ni se predice în fiecare dimineață când ne dăm jos din pat. Noi trebuie să ne reamintim aceste lucruri pentru că sunt adevărul, pentru că unele lucruri care apar pe parcurs, ne tulbură mintea, ne blochează și începem să intrăm din nou în amnezie spirituală și să ne gândim: „Cum voi reuși? Eu nu pot birui acest lucru. Este imposibil. Voi fi distrus, voi fi învins. Nu voi reuși.”

Toate aceste afirmații sunt afirmații de amnezie spirituală, deoarece prin acest Mesaj, Dumnezeu ne-a trezit la realitatea cine suntem, de unde venim, de ce suntem aici și unde mergem, iar scopul lui Dumnezeu în viețile noastre nu va fi înfrânt niciodată.

Noi suntem în parteneriat cu Dumnezeu și Dumnezeu locuiește în tine. Atunci, cum te simți pe un drum fără ieșire? Cum ești terminat? Cum ești la capăt? Cum adică ești la capătul frânghiei? Este imposibil, pentru că Dumnezeu locuiește în tine, și Dumnezeu nu ajunge niciodată la capătul puterilor.

Ce este Semnul? Semnul ești tu și Hristos ca persoane împreună. Deci, dacă tu ajungi la capătul frânghiei, Hristos a ajuns la capătul frânghiei? Hristos este în tine, și El nu poate ajunge la capătul frânghiei Sale.

În mesajul Unșii din timpul sfârșitului, fratele Branham  a spus:

„…Nu eu am fost Cel care a apărut jos, la râu; eu doar am stat acolo când a apărut El. Nu eu sunt Cel care face lucrările acestea și prezice aceste lucruri care se întâmplă și sunt atât de perfecte, eu sunt doar cel care stă aproape când le face El. Eu am fost doar un glas folosit de El, ca să vorbească. Nu era ceea ce știam eu, eu doar m-am predat ca să vorbească El prin mine.”

Fratele Branham vorbea aici despre parteneriatul cu Dumnezeu, pentru că el a spus: „Acela nu am fost eu. Acela a fost Dumnezeu.” Dar, cum a făcut Dumnezeu aceasta? El a spus: „Nu eu am fost Cel care a apărut la râu, eu doar am stat acolo când a apărut El.” Cel care S-a arătat a fost Hristos în forma unui Stâlp de Foc. El a coborât, dar Îngerul Domnului a zis ceva. El a spus: „Așa cum Ioan Botezătorul a mers înainte la prima Sa venire, Mesajul tău…Mesajul tău…”

Aceasta înseamnă că fratele Branham a primit un Mesaj, apoi i s-a încredințat și responsabilitatea de a transmite acel Mesaj. Aceasta a fost partea lui. Dumnezeu i-a dat descoperirea, Dumnezeu i-a dat Cuvântul, dar el a trebuit să se urce în avion; el a fost cel care a trebuit să conducă o mașină; el a trebuit să stea la amvon seară de seară de seară; el a fost cel care a trebuit să înfrunte respingerea și să meargă din nou; el a fost cel care a trebuit să obosească și să continue; el a fost cel care a trebuit să-și sărute soția și copiii, să se urce în mașină și să plece, și să lipsească de acasă săptămâni întregi. Dar, aceasta a fost partea lui. A fost un parteneriat cu Dumnezeu. Și fratele Branham a spus: „Nu am fost eu Acela.” Sigur că nu. Nu el este Cel care a apărut; nu el a fost Stâlpul de Foc; nu el era Puterea; nu el era Descoperirea; nu el era Acela, dar Cel care a făcut toate acestea, era în el. Cel care a făcut toate acestea l-a folosit pe el.

„Eu am fost doar un glas folosit de El. Nu a fost ceea ce am gândit eu, a fost ceea ce a spus El; nu a fost ceea ce am făcut eu, a fost ceea ce a făcut El.”

Gândiți-vă la manifestarea Cuvântului vorbit prin acest profet. Eu am scris aici doar câteva dintre ele.

Dacă vă gândiți la momentul în care inspirația Duhului Sfânt a căzut într-o barcă mică, atunci când fratele Branham era acolo cu doi dintre frații Woods, Banks și Lyle, acolo era un peștișor care zăcea mort. Dar, dintr-o dată a venit o Ungere, o Putere a căzut peste el, iar el s-a ridicat în picioare, și a spus: „Peștișorule, îți dau viața înapoi, în Numele lui Isus Hristos.” Fratele Branham a spus că peștișorul acela plutea pe o parte spre mal, printre niște buruieni sau ceva, zăcea acolo mort, apoi, dintr-o dată s-a întors, a sărit și a înotat mai departe.

Ascultați, un om nu poate face aceasta, trebuie să fie Dumnezeu într-un om. Dar, Dumnezeu nu a făcut-o până când omul nu a avut credința să vorbească ceea ce a fost uns să vorbească. Acesta a fost un parteneriat cu omul. Fratele Branham nu putea să-i dea viață acelui pește, Dumnezeu avea să-i dea viață, dar El avea nevoie de un partener; avea nevoie de un glas; avea nevoie de niște corzi vocale pe Pământ; avea nevoie de cineva prin care să lucreze.

Apoi, Dumnezeu l-a învățat lecția cu veverițele, crearea veverițelor. Fratele Branham era în pădure, iar Dumnezeu a început să Se ocupe de el conform Scripturii din Marcu:

 „Dacă veți spune acestui munte: „Ridică-te și aruncă-te în mare,” și nu vă veți îndoi în inima voastră, se va face ceea ce spuneți.”

El cugeta la acest text și avea întrebări. El nu a simțit niciodată libertatea de a predica, cu adevărat, despre acest subiect. Și, dintr-o dată, Dumnezeu a venit, și i-a spus: „Vorbește și va fi așa cum spui.” Fratele Branham a întrebat: „Ce ar trebui să spun?” Iar Dumnezeu l-a antrenat și l-a antrenat, l-a învățat, așa cum a spus fratele Benjamin, cu puțin timp în urmă, arătând cum Dumnezeu îl pregătea, pentru că, fraților, aceea nu a fost ideea fratelui Branham, el nici măcar nu știa cum să lucreze pe acel tărâm, dar Dumnezeu l-a pregătit pe tot parcursul, antrenându-l. Și, iată că acum, El a venit și i-a spus: „Tu vânezi și nu ai veverițe.” Mai întâi, El i-a zis: „De ce ai ne nevoie? Tu vânezi și nu ai veverițe.” Și el a vorbit, iar veverițele au venit la existență.

Fratele Branham nu a spus niciodată: „Am chemat veverițe la existență și ele au venit.” El a spus: „Dacă El a creat prima veveriță, le poate crea pe toate celelalte.” Cui I-a dat el meritul? Lui Dumnezeu! El știa că nu le poate crea, dar Dumnezeu a folosit corzile vocale ale unui om.

Vă dați seama că în orice moment, fratele Branham putea să refuze să vorbească, și pentru că Dumnezeu este un Gentleman, nu l-ar fi forțat niciodată. El putea refuza să vorbească. Dar el trebuia să opereze prin credință în ceea ce i se spunea; el trebuia să creadă că era Vocea lui Dumnezeu; trebuia să creadă că era Dumnezeu, și trebuia să vorbească ceea ce i-a spus Dumnezeu, pentru ca acel lucru să se înfăptuiască.

Așadar, el trebuia să creadă și să acționeze în conformitate cu ceea ce credea. Și când a făcut aceasta, au fost create veverițe de două ori.

Apoi, el era în Colorado când a izbucnit o furtună, un viscol, care era moarte sigură. Fratele Branham a spus că era moarte sigură și că a încercat să fugă să ajungă la tabără, dar Vocea lui Dumnezeu i-a spus: „Întoarce-te înapoi în furtună!” Noi știm povestea. Apoi, El i-a spus: „Vorbește, și orice spui, așa va fi!” Și el a poruncit Naturii, a poruncit Naturii într-o situație care era între viață și moarte, din cauza viscolului. Și el i-a poruncit Naturii, iar Natura s-a schimbat conform cu ceea ce a spus el.

Apoi, el s-a rugat pentru vindecarea soției sale, care avea o tumoare. El se ruga lui Dumnezeu: „Ajută-ne să știm ce să facem.” El voia o amânare, dar soția lui trebuia să fie operată. El voia s-o amâne până după Crăciun, ca să se poată întoarce în Jeffersonville, și nu știa dacă este o hotărâre corectă sau, nu. Și el se ruga ca să știe ce să facă, iar ea avea programare la doctor, pentru că avea dureri mari. Dar, dintr-o dată, Dumnezeu i-a spus să se ridice în picioare, el s-a ridicat, iar Dumnezeu i-a spus: „Orice spui…” Și el a zis: „Înainte ca doctorul s-o atingă, tumoarea va dispărea!” Și s-a întâmplat exact așa. Acesta este Dumnezeu în parteneriat cu omul.

Apoi, știm cu toții povestea lui Hattie Wright, când fratele Branham a spus povestea cu veverițele, iar Hattie a spus: „Acesta nu este nimic altceva decât Adevărul!” Și Dumnezeu a fost atât de mulțumit de ceea ce a spus, încât i-a spus fratelui Branham să-i dea orice va cere. Ea a cerut mântuirea celor doi fii ai ei, iar el a spus: „Ți-i dau, în Numele Domnului Isus Hristos!”

Am vrut să trec din nou prin aceste exemple, deoarece cred că prin ceea ce a făcut Dumnezeu în viața profetului Său, ne-a arătat potențialul acestui parteneriat. Cred că El ne-a arătat cum este un parteneriat al lui Dumnezeu cu omul în timpul sfârșitului.

În acest parteneriat este:

1. O Putere de înviere, pentru a aduce viața din morți.
2. O Putere de creație, pentru a satisface nevoile fizice.
3. O Putere asupra Naturii, pentru siguranță și protecție.
4. O Putere a supra trupului, pentru vindecare.
5. O Putere pentru mântuire.

Dacă vă gândiți la toate aceste manifestări ale Cuvântului vorbit, pe care Dumnezeu le-a făcut printr-un vas, de ce altceva ați avea nevoie în viață? Eu cred că prin aceste manifestări, El a manifestat tot ce am avea nevoie vreodată. Dumnezeu i-a dovedit deja acestui profet că nu există nici un capăt de drum acolo, pentru că în scenă este un Partener care poate să vă ajute să treceți prin tot ce veți avea nevoie vreodată. Ai nevoie de vindecare? El a arătat-o! Ai nevoie de o înviere din morți? El a arătat-o! Vorbind Naturii pentru protecție și siguranță? Da! Dacă aveți o nevoie…Aveți nevoie de veverițe? Voi aveți veverițe. Dacă aveți nevoie de mâncare, voi puteți spune și aceasta.

El ne-a arătat că în acest parteneriat dintre Dumnezeu și om, nu există limită, nu există graniță, nu există nici un obstacol care să nu poată fi trecut. Chiar și obstacolul salvării, pentru că prin acel om s-a putut pronunța salvarea acelor băieți. De ce altceva ați avea nevoie în lumea aceasta? De ce altceva ați avea nevoie? În ce alte împrejurări ați putea intra fără ca El să fi dovedit deja că, „Parteneriatul cu Mine este suficient.” De ce altceva aveți nevoie? Aveți nevoie de viață? Puteți avea viață. Aveți nevoie de substanță? Puteți avea substanță. Aveți nevoie să se schimbe Natura? Puteți rearanja Natura. Aveți nevoie de vindecare? Puteți pronunța vindecarea.

Dumnezeu ne-a adus în această manifestare a timpului sfârșitului, Isus Hristos în formă de Mireasă.

El l-a luat pe fratele Branham, a luat acea parte a Cuvântului care a ajuns la maturitate și a legănat-o, ca să ne arate cum arată maturitatea, cum este parteneriatul cu Dumnezeu, cum ar trebui să arate Hristos trăind în Trup.

El ne-a arătat că: „Voi nu aveți o barieră; nu aveți un obstacol, nu aveți nimic care să învingă acest parteneriat.” Noi nu avem nimic de care să ne temem.

Aceasta nu înseamnă că Dumnezeu va face cu tine ceea ce a făcut cu profetul, nu înseamnă că va fi o copie, dar Dumnezeu ne-a arătat posibilitățile, potențialul de a înlătura toată frica. În noi nu este nimic care să spună: „Dumnezeu nu va face.” Sau: „Dumnezeu nu o poate face.”

Eu nu știu ce va face sau ce nu va face în fiecare din circumstanțele mele, nu pot prezice cum mă va scoate din ele și ce va face, dar știu că Dumnezeu a făcut deja atât de multe lucruri supranaturale pentru mine, lucruri pe care eu nu le-aș fi putut face, încât ar fi greșit să mă îndoiesc de El în următoarea mea încercare. Este total greșit să dau peste un alt obstacol și să nu am încredere că Partenerul meu, care m-a salvat ultima dată, nu mă va slava și de data aceasta.

Zilele trecute am citit în cartea „Faptele Apostolilor”, că Duhul le-a vorbit…Nu mai știu despre cine citeam, dar scria că „Duhul le-a vorbit.” Și m-am gândit: „Eu am avut aceeași experiență în viața mea, când Duhul lui Dumnezeu mi-a vorbit în inimă și ceea ce mi-a spus, a fost întocmai.

Prieteni, nu există nici o barieră, nu există nici o limită datorită Celui cu care suntem în parteneriat. Noi suntem singurul factor limitator al acestui parteneriat. Numai noi. Singura limită a acestui parteneriat, este propria noastră gândire.

Vă amintiți că fratele Banham ne-a spus povestea vulturului din curtea găinilor, nu-i așa? Acel vultur din curtea găinilor…Dacă ați putea să vă gândiți la limitele acelui vultur, care era legat de pământ, era limitat de țarcul în care se afla. Indiferent de dimensiuni, avea trei metri și jumătate pe șase metri, aceasta era bariera lui, era limita lui. El era legat de pământ și limitat, nu putea trece dincolo de acea barieră. El nu putea niciodată să exploreze restul curții, nu putea să meargă nicăieri altundeva, pentru că era legat de pământ, de acele limite. Dar, realitatea este că el nu a fost niciodată legat, pentru că, atunci când a țipat mama Vultur, iar el a recunoscut că:

„Orice ar fi aceea, eu sunt.” Apoi, i-a spus: „Tu nu ești o găină, tu ești un vultur. Identitatea ta nu este acolo jos, locul tău este aici sus.” Atunci, el a spus: „Mamă, cum ajung acolo sus?” „Doar sari și bate din aripi. Tu ești deja un vultur, nu ești legat de pământ și nu ești limitat în acei parametri.” Doar gândirea lui de găină îl lega și îl limita.

Dumnezeu nu ne-a adus la gândirea de găină, ci ne-a adus la gândirea de vultur, sub țipătul unui Vultur. Așadar, noi nu suntem limitați și legați de lucrurile pe care le-am înțeles prin mintea noastră carnală, prin creșterea noastră, prin mersul la școală, învățătura fizicii, înțelegerea gravitației și cunoașterea felului în care funcționează lumea.

Ascultați, profesorul vostru de știință nu v-ar spune niciodată că puteți merge pe apă, dar Biblia spune că eu pot face aceasta dacă Dumnezeu îmi poruncește. Profesorul vostru de știință nu v-ar spune niciodată că puteți lua câțiva pești și niște pâini și puteți hrăni cinci mii de oameni, pentru că pot fi înmulțite prin rugăciune. Dar, Dumnezeu ne-a arătat deja că El poate. Profesorul vostru de știință nu v-ar spune că puteți crea un organism viu complet intact, din absolut nici un material, doar vorbind când Dumnezeu vă spune să vorbiți. Dar,  Dumnezeu ne-a dovedit deja că se poate.

Deci, singurul lucru care ne leagă este materia cenușie dintre tâmplele noastre. Noi nu suntem legați, noi suntem ființe supranaturale, copii ai lui Dumnezeu, iar Dumnezeu ne-a chemat să-L manifestăm în această epocă. Nu există nimic care să te lege decât propria ta gândire.

Noi nu putem să-L facem pe Dumnezeu să ne spună să vorbim, dar, cu siguranță, putem crede că în orice moment El este pe cale să-mi spună ceva. În orice moment va fi o eliberare. „Doamne, Te aștept în fiecare secundă. Te cred și știu că în orice moment vei aduce o eliberare. Te aștept, Te caut, și sunt nerăbdător să văd ce vei face.” Aceasta este atitudinea pe care trebuie s-o avem, nu disperare și înfrângere, atunci când nu biruim; nu disperare și descurajare, atunci când nu există nimic de descurajat.

Eu vreau să încep să recunosc beneficiile parteneriatului meu. Oh, are beneficii extraordinare, prieteni!

Tot în mesajul Apa din Stâncă veșnic prezentă, fratele Branham a spus:

„Cu cât credința ta va fi mai liberă, cu atât vei putea avea mai multă putere.”

Deci, care este limita puterii tale? Este doar atât cât poate fi de liberă credința ta. Amintiți-vă că fratele Branham ne-a spus despre lingurița de apă din Ocean. Dumnezeu este tot Oceanul, dar tu poți lua o linguriță de Apă din El și poți avea o parte din Viața Lui Dumnezeu. Nu tot din Dumnezeu, ci o parte din El, dar acea parte conține tot ce există în Ocean. Deci, toată puterea și capacitățile care există în Ocean, sunt în tine. Care este factorul limitator? Doar credința.

Există unele lucruri pentru care Dumnezeu nu va debloca credința până când nu este timpul, și poate că acesta este chiar motivul pentru care ajungi în situații imposibile, pentru că este timpul să deblocheze credința. Aceasta ar trebui să ne entuziasmeze, aceasta ar trebui să facă o fundătură super interesantă. Știți, pentru mine fundătura este mult mai bună decât cauza. Este astfel: „Doamne, nu mă duce la punctul „Y” pe drum, pentru că va trebui să lupt cu: „În ce direcție să merg? În aceasta sau în aceea?” Și, „Sunt eu sau este Dumnezeu? Oh, Doamne, am nevoie de un semn.”

Dumnezeu ne conduce prin multe obstacole. Astfel, uneori mergem într-o direcție și facem o întoarcere în „U”. Știți, mergem departe pe drum, apoi ne întoarcem pentru că ne dăm seama că am luat-o pe drumul greșit, pe „Y”. Așadar, pentru mine, înțelepciunea este puțin complicată. Nu știu cum este cu voi, poate le-ați înțeles pe toate, dar fundătura ar trebui să ne stimuleze. „Nu am altă opțiune; nu am unde să mă întorc; nu pot face nimic; nu există nimic în lumea aceasta ce aș putea face, pentru a schimba această circumstanță.”

Așadar, slavă Domnului, pentru că El Se pregătește să facă ceva, deoarece Partenerul meu nu a renunțat, El este încă Partenerul meu. „Cât de liberă va fi credința ta, atât de multă putere poți avea,” pentru că în tine locuiește puterea de a face ceruri și Pământ. Dumnezeu locuiește în voi și voi sunteți fii și fiice de Dumnezeu. Acolo sunteți. Dar, este credința voastră.

„Isus a spus: „Facă-ți-se după credința ta.” Dacă puteți crede, toate lucrurile sunt posibile. „Adevărat vă spun că, dacă spuneți acestui munte: „Mută-te!” și nu vă îndoiți, ci credeți ceea ce ați spus…” Atunci, ce fel de oameni ar trebui să fim, având credință în acest măreț Răscumpărător, Hristos, care trăiește în noi, această Stâncă lovită, care nu părăsește niciodată Biserica?”

Ce este în voi? Ceea ce este în noi, este „…acest Hristos, care trăiește în noi, această Stâncă lovită.” Ce este Stânca lovită? Stânca lovită, este Stânca din pustie. Când au ajuns la o fundătură pe un drum uscat și nu aveau apă, toți urmau să moară în pustie, ei, turmele lor, copiii lor și toți ceilalți. Ei nu mai aveau nici o opțiune pentru că nu mai aveau nici o sursă de apă, și nu ploua, ei nu puteau să facă nimic, dar pentru Dumnezeu nu exista nici o fundătură. Dumnezeu știa de unde să ia apă, acolo unde nu exista apă. Și Stânca lovită a produs apă.

Acum, Cine este Hristos? Hristos este acea Stâncă lovită, pentru că Stânca lovită vorbea despre Hristos. El a fost lovit la Calvar și din El a curs Apa Vieții. Unde este acum acea Stâncă lovită? El este în tine. Și din El încă țâșnește Apa Vieții. Nu există nici o fundătură. Amin.

„…acea Stâncă lovită nu părăsește niciodată Biserica. „Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul lumii.” Prezența constantă a mărețului Șuvoi al salvării și puterii, care S-a revărsat de la Calvar în Biserică, prezența constantă a Dumnezeului Celui viu, curgerea puternică, Stânca lovită care merge cu noi în călătoria noastră.”

Deci, de unde vine hrana mea? De unde vine eliberarea mea? De unde vine Apa mea? Din Stânca lovită care este în mine. El este Furnizorul tuturor nevoilor mele.

În Romani 12.3, citim:

„Prin harul, care mi-a fost dat, eu spun fiecăruia dintre voi, să nu aibă despre sine o părere mai înaltă decât se cuvine, ci să aibă simțiri cumpătate despre sine, potrivit cu măsura de credință, pe care a împărțit-o Dumnezeu fiecăruia.”

Deci, de unde vine credința? Credința vine de la El. El ne-a împărțit măsura noastră de credință. Și când Dumnezeu ne dă credință, trebuie să ne împotrivim gândurilor și să alegem calea credinței.

În mesajul Nunta Mielului, din anul 1962, fratele Branham a spus:

„Atât de mulți spun: „Dacă Domnul va lua acest duh rău de la mine, de băutură, de jocuri de noroc, de minciună sau de furat, Îl voi sluji.” Dar aceasta depinde de tine, trebuie să faci și tu ceva.”

Vedeți? Noi vorbim despre a avea un Partener grozav și ne concentrăm pe parteneriatul cu Dumnezeu, dar acesta nu este creștinism de tip: „Băiat leneș”, acesta este încă parteneriat cu Dumnezeu. Nu este: „Dumnezeu va face aceasta; Dumnezeu va repara aceasta; Dumnezeu va lucra.” Nu! Sunt lucruri pe care trebuie să le faceți voi, prieteni! Noi trebuie să ne facem partea noastră, și când ajungem la sfârșitul părții noastre, putem să ne odihnim și să ne încredem în Dumnezeu. Dumnezeu nu face ceva când noi nu am încercat, când nu am dăruit, ci doar spunem: „Doamne, Tu faci.” Aceasta nu va funcționa.

„Aceasta depinde de tine, trebuie să faci și tu ceva. Cel ce va birui, va moșteni toate lucrurile.”

„Cel ce va birui.” Voi aveți puterea s-o faceți, dar trebuie să fiți dispuși să vă sacrificați pentru aceasta. Vedeți? „Ea s-a pregătit.” Îmi place cuvântul acesta. Vedeți? Dumnezeu nu poate să ne împingă printr-o țeavă, să ne tragă afară pe la capătul celălalt, apoi să spună: „Ferice de cel ce va birui.” Voi nu ați avut nimic de biruit, El tocmai v-a împins prin ea. Dar voi trebuie să luați decizii pentru voi înșivă. Eu trebuie să iau decizii pentru mine însămi. Făcând aceasta, noi ne arătăm credința și respectul față de Dumnezeu.”

Motivul pentru care pun aceste citate aici, este pentru că uneori, ne aflăm în diferite situații… Dar, noi știm că am fost letargici spiritual, am fost leneși, și atunci ajungem într-o situație dificilă, și vrem ca Dumnezeu să rezolve totul. Dar, aceasta nu funcționează. Dumnezeu ne va lăsa să ne facem partea; Dumnezeu ne cere să ne facem partea noastră, și atunci El Își va face partea Lui. Când ajungi în acel punct și spui: „Dumnezeule, eu am făcut tot ce am știut, iar Tu cunoști inima ea. Știi, aș fi putut să fac mai bine, dar am făcut ceea ce am știut mai bine, am făcut ce mi-ai cerut, în felul cel mai bun în care am știut, conform înțelegerii mele, dar acum am ajuns la capătul a tot ce știu să fac, cum să fac, la capacitatea să fac, așa că, Doamne, am încredere că acum vei face Tu.”

Când ajungem în acest punct, ne putem odihni, deoarece știm că am făcut tot ce știm să facem. Și dacă mai este ceva ce poți face în privința aceasta, fă-o! Dar, dacă nu poți face nimic, atunci nu face nimic, ci încrede-te în Dumnezeu.

Filipeni 4.13: „Pot totul în Hristos, care mă întărește.”

Matei 19.26: „Isus S-a uitat țintă la ei, și a spus: „La oameni lucrul acesta este cu neputință, dar la Dumnezeu TOATE lucrurile sunt cu putință.”

Nu-mi pasă că diavolul v-a spus că este imposibil, pentru că, „La Dumnezeu, toate lucrurile sunt posibile.” Întrebarea este: „Sunteți voi cu Dumnezeu?” Și, „Este Dumnezeu cu voi?” Atunci, toate lucrurile sunt posibile.

În mesajul Împărăteasa din Seba, din anul 1961, fratele Branham a spus:

„Acum, în loc să mergem mai departe și să vedem ce a promis Dumnezeu, ne uităm înapoi și vedem ce spune un frate din spatele nostru. Să nu privim înapoi, ci să privim înainte și să continuăm să mergem mai departe, mai departe. Noi avem resurse neexploatate.”

Îmi place Cuvântul acesta, de aceea îl subliniez: „Resurse neexploatate.” Nu contează ce ai văzut. Orice ai văzut, nu este încă limita lui Dumnezeu. Deci, te gândești: „Am văzut atâtea minuni, am citit Cartea supranaturală.” Aceasta nu înseamnă că ce ai citit este tot ce poate face Dumnezeu, pentru că El poate face mai mult decât a făcut chiar și în Cartea supranaturală.

„Noi avem resurse neexploatate.” Isus a spus în Marcu 11.23: „Orice…Dacă ziceți acestui munte: „Mută-te!” și nu vă îndoiți în inima voastră, ci credeți că ce ați spus se va împlini, veți avea ceea ce ați spus. Fără condiții. Este, pur și simplu, nelimitat. Orice lucru dorești, când te rogi, crede că îl vei primi, și-l vei avea. Orice vindecare divină, bucurie, pace, orice.”

Când privești la călătoria Exodului, este uimitor! Când au plecat în călătoria Exodului, Dumnezeu în parteneriat cu Moise, arătase deja o mare putere și manifestare, prin plăgile care au lovit, și marea distrugere a Egiptului.

Prin semnul cu mâna  și cu toiagul, prin chemarea tuturor plăgilor, Dumnezeu în parteneriat cu Moise, a arătat deja ce putere avea. Apoi, i-a scos cu mână puternică și i-a condus jos, la Marea Roșie, iar ei au ajuns într-o fundătură. Dar, amintiți-vă că, cu Dumnezeu nu există fundături. Calea lui Dumnezeu este prin apă. Aceasta a spus El în Psalmi. El are căi prin apă, dar nimeni de pe mal nu știa că El are o cale prin apă, dar Dumnezeu știa. El nu i-a dus acolo ca să-i distrugă, ci i-a dus acolo ca să-i elibereze. Așa că, El a deschis Marea Roșie, iar ei au trecut prin Marea Roșie prin credință.

Ascultați, Dumnezeu a fost atât de bun! Toți au trecut pe uscat. Două milioane: copii, femei, animale, căruțe, totul, au trecut dincolo, și după ce au trecut, dușmanul a intrat după ei, dar Dumnezeu a prăbușit zidurile de apă peste dușmani și a înecat toată oștirea dușmană. Dumnezeu nu a avut limite în puterea Sa. Natura nu este o limită pentru Dumnezeu; fizica nu este o limită; gravitația nu este o limită. Știți cât cântărește apa? Opt livre pe galon, (958,6 Kilograme pe metru cub). Câte galoane credeți că a ridicat? Dacă ați încerca s-o faceți cu berbeci hidraulici și plăci de oțel, nu ați putea s-o faceți destul de puternică pentru a o ridica, dar Dumnezeu nu are nici o problemă, deoarece El a creat lumea prin Cuvântul vorbit.

Ascultați, ei au mers mai departe în călătorie, și dintr-o dată, au ajuns la o apă amară și au rămas fără apă în ploscă, nu mai aveau apă pentru această călătorie. Dar Dumnezeu i-a scos afară cu mână puternică, Dumnezeu i-a condus, iar Dumnezeu era în parteneriat cu Moise și era în parteneriat cu poporul Său.

„Eu vă scot afară și vă duc în țară, ca să puteți stăpâni țara, moștenirea părinților voștri.” Aceasta este o umblare în parteneriat. Dumnezeu Își împlinea Cuvântul, dar avea nevoie de oameni prin care să-L împlinească, deoarece El i-a spus lui Avraam: „Sămânța ta va moșteni țara.” Astfel, pentru ca sămânța lui Avraam să stăpânească țara, El avea nevoie de parteneriat cu sămânța lui Avraam pentru a împlini Cuvântul promis.

Apoi, au ajuns la apele amare și au început să strige împotriva lui Moise: „Nu putem bea apa aceasta. Vom muri cu toții. Nu ar fi trebuit niciodată să părăsim Egiptul.” Atunci, Dumnezeu i-a spus lui Moise să ia un lemn pe care i l-a arătat El, și să-l arunce în apă, iar apa s-a făcut dulce. Cine ar fi știut că aruncarea unui băț în apă o va face dulce? Numai Dumnezeu.

Au mai mers câteva zile și au rămas fără pâinea pe care o aduseseră. Ascultați, aceștia erau oameni normali, erau doar ființe umane și trebuiau să mănânce pentru a supraviețui, pentru că așa ne-a construit Dumnezeu trupurile. Ei au rămas fără mâncare și nu au avut o reacție diferită de reacția pe care am avea-o noi, dacă am fi în aceeași situație. „Ce vom face? Nu avem pâine și suntem în pustie.” Nu există absolut nici o opțiune, nu exista nici o posibilitate de a sări în mașină și de a merge la magazin. Nu puteau să meargă să cumpere chipsuri supra evaluate de la „Dollar General.” Nu exista nici o opțiune, dar Dumnezeu a plouat cu Mană din cer, dimineața.

Ei nu ar fi putut să prezică aceasta, nu ar fi putut prevedea, nu aveau nici o idee cum avea să rezolve Dumnezeu problema, dar Dumnezeu știa aceasta dinainte de întemeierea lumii, El știa cum să aducă Mana.

Spuneți-mi, ce fel de fizică este aceasta? Nu am nici o idee. Cum a făcut-o, științific? Habar nu am. Ideea este că El a trebuit s-o facă, pentru că deja spusese: „Îmi voi împlini promisiunea. Vă scot de aici și vă duc în țara făgăduită ca s-o stăpâniți.” Pentru că S-a asociat cu acești oameni, Dumnezeu nu a avut altă opțiune decât să-i hrănească atunci când au rămas fără mâncare.

Oh, Dumnezeul meu! Vă dați seama că Dumnezeu S-a asociat cu noi și El va împlini această viziune a timpului sfârșitului despre o Mireasă, prin tine și prin mine? Și El are nevoie de noi ca să-I împlinim Cuvântul, deoarece a promis că va fi în formă de Mireasă și are nevoie de oameni care să alcătuiască această Mireasă. Și pentru că este asociat cu noi ca să-Și împlinească Cuvântul, nu există nimic prin care să nu ne conducă pentru a-L împlini.

Apoi, când au ajuns în țara făgăduită, El le-a spus: „V-am adus în țara făgăduită, acum mergeți și luați-o în stăpânire. Eu voi merge cu voi și-i voi alunga pe dușmani. Acum o dețineți.”

Întrebarea este: „Vei birui Tu dușmanul sau îl vom birui noi?” Răspunsul la întrebare este „Da!” pentru că va fi din nou un parteneriat. El a spus: „Oriunde va călca talpa picioarelor voastre, oriunde veți păși, oriunde veți merge, vă voi da.” Acesta a fost parteneriatul lui Dumnezeu cu omul în primul Exod. Dar, iată-ne în al treilea Exod, iar Dumnezeu este în parteneriat cu tine și cu mine. Și El nu te va lăsa să fii distrus; nu te va lăsa să fii învins; nu te va lăsa să ajungi la sfârșit fără o eliberare.

Dumnezeu are un Plan în viețile noastre, și El Se va manifesta prin noi, așa că, nimic din ceea ce a permis să vină peste noi, nu ne poate distruge, nu poate să ne învingă sau să ne împiedice, ci totul va fi o manifestare a promisiunii Sale în viețile noastre. Cu Dumnezeu nu există fundături.

În mesajul Ascultați de El, din iulie, anul 1960, fratele Branham a spus:

„Toate lucrurile sunt posibile pentru cei ce cred. Noi avem resurse neexploatate ale lui Dumnezeu în mâinile noastre pentru a-L arăta pe Dumnezeu. Noi suntem fiii și fiicele lui Dumnezeu. Când Dumnezeu l-a creat pe om, El l-a făcut un dumnezeu. El i-a dat stăpânire peste Pământ, dar starea lui decăzută a pierdut aceasta. Dar, ceea ce s-a pierdut prin Adam, a fost restaurat de Hristos.”

Ascultați, nu există nimic care să înfrângă scopul Lui Dumnezeu în Mireasa Sa. Când ajungem la sfârșitul a tot ceea ce putem face, este timpul să stăm liniștiți și să credem. Atunci este timpul să așteptăm ca Dumnezeu să vină în scenă. Așteptați să se întâmple ceva și atunci vă rugați ca Dumnezeu să vorbească, atunci privești totul așteptând să vină eliberarea Lui. Dar, nu cu disperare, nu fără speranță, ci dintr-o dată, cu mare nădejde și bucurie pentru că Dumnezeu este aproape și poți spune: „Dumnezeu Se pregătește să facă ceva.”

„Noi am ajuns la capăt. Nu văd nici o altă cale de scăpare, nici pe sus, nici pe jos. Nu pot ieși din situația aceasta singur.” Dumnezeu Se pregătește să facă ceva, prieteni, pentru că nu cred că a terminat cu mine în această viață.

În mesajul Descoperirea lui Isus Hristos, din cartea „Epocile Bisericii”, profetul a spus:

„Acum, amintiți-vă aceasta: Hristos în Biserica adevărată este o continuare a cărții „Faptele Apostolilor”. Dar, cartea „Apocalipsa” arată cum duhul Antihrist va intra în biserică și o va pângări, făcând-o căldicică, formală și neputincioasă. Ea îl expune pe Satan, dezvăluindu-i lucrările; tentativa de distrugere a poporului lui Dumnezeu și discreditarea Cuvântului lui Dumnezeu.”

Deci, care sunt lucrările diavolului? Să încerce să distrugă poporul lui Dumnezeu și să discrediteze Cuvântul lui Dumnezeu.

„…până în momentul în care este aruncat în iazul de foc, el luptă împotriva acestui lucru, nu-l poate suporta. El știe că, dacă oamenii primesc adevărata descoperire a adevăratei Biserici și a ceea ce este Ea, ce reprezintă Ea, și că Ea poate face lucrări mai mari, va fi o armată invincibilă.”

De ce este nevoie pentru a vă face o armată invincibilă? De descoperirea a ceea ce ești, a ceea ce ești în Hristos. Nu invincibil pentru că dintr-o dată ai toate aceste puteri super, ca ființă umană, ci invincibil pentru că nici una din vicleniile diavolului nu te mai poate pune în pericol.

Cum a învins diavolul în fiecare epocă? El a învins prin înșelăciune. Întotdeauna a făcut-o prin înșelăciune. Și acum, când înșelăciunea diavolului este îndepărtată, această Mireasă devine o armată invincibilă, pentru că are descoperirea adevăratei Biserici și a ceea ce este Ea. Ea știe că este o parte din Dumnezeu, știe că este manifestarea lui Hristos; Ea știe ce este adevărata descoperire a adevăratei Biserici, ce reprezintă Ea, și că poate face lucrări mai mari. Ea va fi o armată invincibilă.

„Dacă primește adevărata descoperire a celor două duhuri din cadrul Bisericii creștine, și, prin Duhul lui Dumnezeu, discerne și se împotrivește duhului Antihrist, Satan va fi neputincios în fața Ei. Cu siguranță, el va fi învins astăzi, la fel ca atunci când Hristos S-a împotrivit oricărui efort al diavolului de a câștiga putere asupra Sa, în pustie.

Da, Satan urăște descoperirea, dar nouă ne place. Cu adevărata descoperire în viețile noastre, porțile iadului nu pot avea biruință împotriva noastră, iar noi le vom birui.”

Ce promisiune uimitoare pentru tine și pentru mine! Ce îl va face pe Satan neputincios înaintea Ei? Puterea Satanei stă în înșelăciune. Satan poate aduce multe încercări, multe dificultăți, multe circumstanțe, și începe să se joace cu mintea ta: „Tu nu ești Mireasă; tu nu poți fi unul dintre ei; ești părăsit; pentru tine nu va funcționa.” Dar, aceasta este înșelăciunea lui Satan, prieteni! Și când începem s-o credem și să mărturisim acele lucruri, pierdem, pentru că Dumnezeu poate lucra numai prin credința noastră în Cuvânt.

Când înșelăciunea vrăjmașului folosește circumstanțele din jurul tău și te etichetează după circumstanțele în care te afli, începe să te caracterizeze prin dificultățile cu care te confrunți și începe să te facă să te îndoiești de poziția ta și de dragostea lui Dumnezeu pentru tine, de puterea Lui de a te elibera. Când face cazul tău fără speranță, te pune pe un drum înfundat și te face fără nădejde în tot Cuvântul, dintr-o dată, îți pierzi credința, și atunci nu mai vorbești despre credință, ci începi să vorbești chiar despre lucrurile pe care ți le pune el în minte. Atunci, ești învins.

Dar, știți ce-l face neputincios pe Satan? Când poți să spui ceea ce a spus Isus în pustie: „Înapoia mea, Satan! Nu voi accepta aceasta, pentru că nu cred aceasta. Printr-o descoperire de la Dumnezeu, eu știu cine sunt și nu contează ce se întâmplă cu mine, pentru că ce se întâmplă cu mine, nu schimbă cine sunt.”

Isus a fost dus de Duhul în pustie ca să fie ispitit de diavolul. Postise patruzeci de zile, și Îi era foame. Astfel, Satan L-a ispitit cu nevoile Lui fizice, L-a ispitit cu toate aceste alte lucruri, dar El nu a părăsit niciodată Cuvântul, și nu a mușcat niciodată momeala diavolului. El nu a trebuit să dovedească Cine era; nu a trebuit să dovedească faptul că avea putere și nu a trebuit să Se elibereze pe Sine. Tot ce a trebuit să facă, a fost să răspundă cu Cuvântul, și să-i spună: „Înapoia Mea, Satan! Eu nu am de gând să accept aceasta.”

„Poate că Dumnezeu nu te iubește.” „Te rog, arată-mi aceasta în Scriptură. Nu acesta este Mesajul pe care l-am primit, nu aceasta este descoperirea pe care mi-a dat-o El.” „Ei bine, poate ești atât de rău, sau ai fost atât de rău…” „Dar, Sângele scump al lui Isus Hristos nu poate șterge fiecare păcat?” „Ai fost rău atât de mult timp!” Aceasta este o minciună! Toate sunt minciunile Satanei, dar Adevărul ne va elibera! Adevărul ne va face liberi. Dumnezeu te-a ales.

Ascultați, nu tu te-ai ales singur; nu tu ți-ai dat o Sămânță predestinată; nu tu ți-ai dat capacitatea de a crede Mesajul, ci totul a venit de la Dumnezeu. Nu tu ți-ai dat puterea de a trezi acea Sămânță pentru a te aduce într-o relație cu Dumnezeu, ci Dumnezeu a făcut aceasta.

 Nu contează unde te afli, în ce împrejurări, dificultăți și încercări; nu lăsa ca vreo circumstanță exterioară să te eticheteze, să te identifice, ci întoarce-te la descoperirea Cuvântului, la cine ți-a spus Dumnezeu că ești în sufletul tău, și fă din aceasta identitatea ta. Când vine vorba despre identitatea ta, îți dai seama că ești în al treilea Exod, și în al treilea Exod dai peste o barieră, dar, ține-te ferm, stai liniștit și bariera va dispărea. Fie că Dumnezeu te va folosi să vorbești, fie că va folosi pe altcineva, fie că se va întâmpla ceva, sau…Nu știu, nu încerc să prezic, dar tot ce știu, este că această barieră va dispărea, pentru că eu sunt în al treilea Exod, și ceea ce a făcut Dumnezeu în primul Exod, va face și în al treilea.

Nu știu voi, dar eu sunt atât de încântat în seara aceasta că am un Partener! Eu am un Partener care poate acoperi toate lipsurile mele: lipsa de fonduri, lipsa de inteligență, lipsa de descoperire, lipsa mea de caracter, lipsa mea de hotărâre, lipsa mea de voință, pentru că am multe lipsuri în viața mea.

Dar avem un Dumnezeu căruia nu-I lipsește nimic. El are putere, are tărie, El eliberează, El are un Duh, El nu Și-a pierdut Duhul și El poate trimite o Ungere, și Ungerea Lui nu slăbește, El are și mai multă Ungere. Și dacă El a fost Uns în trecut, te poate Unge și pe tine. Dacă El a vorbit vreodată cuiva, îți poate vorbi și ție; dacă Duhul a vorbit vreodată cuiva în inima lui, poate vorbi și în inima ta. Nu ajunge într-o fundătură! Când tu ajungi într-o fundătură, spune doar: „Aceasta este numai o pauză temporară în călătoria mea. Abia aștept să văd ce face Dumnezeu!”

Prieteni, sunt atât de fericit să-L am pe Dumnezeu ca Partener! Sunt fericit să-L am pe Hristos ca Mire, și să nu fiu lăsat singur să realizez aceste lucruri! Și pentru că am un Partener atât de minunat, care are grijă de mine, vreau să fac tot ce pot pentru El, în acest parteneriat.

Apostolul Pavel a găsit un Partener! El a găsit un Partener care să-l elibereze și să-l ierte; a găsit un Partener care să vorbească prin el, să-i arate viziuni, să-i dea descoperiri. Și pentru că a avut în Dumnezeu un Partener atât de minunat, Pavel a vrut să-și dea viața lui ca rob al iubirii pentru Hristos, și a făcut tot ce a putut în parteneriatul său cu Dumnezeu.

Acolo vreau să fiu și eu, prieteni. Vreau să fac tot ce pot. Dacă mi-ar cere să mă trezesc dimineața și să intru într-o situație dificilă, vreau să merg acolo cu bucurie; dacă este puținul pe care pot să-l fac pentru El, vreau să merg. Dacă trebuie să mă întorc într-o situație dificilă, dacă pot intra într-un loc de muncă teribil, dacă acolo mi-a cerut Dumnezeu să fiu, vreau s-o fac. Dacă pot să merg puțin mai mult cu unele lucruri descurajante, cu unele dificultăți în viață, dar Dumnezeu vrea să folosească aceasta pentru a-Și manifesta slava, atunci vreau să fiu un rob al iubirii lui Hristos. Dacă pot să mă ridic și să merg, vreau să mă ridic și să merg.

În cea mai grea zi a mea, când sunt descurajat, când totul se destramă și simt că nici măcar nu sunt credincios, că Dumnezeu nu-mi aude rugăciunea niciodată și că totul este cât se poate de rău, dacă aș putea urca în mașină și să conduc până la biserică, să mă ridic și să cânt un cântec cu frații și surorile, o voi face, pentru că sunt partener, și vreau să fiu un partener bun cu Dumnezeu, pentru că El este un Partener bun cu mine. Nu vreau să fiu un creștin leneș, ci vreau să-I dau Lui totul. Și puținul pe care mi l-a cerut să-l fac, vreau să-l fac din toată inima. Puținul pe care-l am de făcut, vreau să-l fac cu tot ce am în mine, iar partea pe care nu pot s-o fac, ei bine, laudă Domnului, am un Partener!

Aș vrea să cântăm împreună, „Pe aripile credinței.”

„Sunt două drumuri pe care le poți urma:

Unul pe alături și unul prin credință.

Ia Cuvântul lui Dumnezeu,

Căci ceea ce vezi, ceea ce crezi, este ceea ce va fi!

Întinde-ți aripile pe vânturile credinței!

Tu poți zbura într-un loc mai înalt.

Nu te lupta! Prin har, întinde-ți aripile

Pe vânturile credinței!

De ce ai nevoie? Urmărește Strigătul!

Ce mă înconjoară? Ai multe de învățat!

Vorbește Cuvântul lui Dumnezeu,

Și vei zbura curând!

Întinde-ți aripile pe vânturile durerii!

Tu poți zbura într-un loc mai înalt.

Nu te lupta! Prin har, tu poți privi Mireasa.

Pe vânturile credinței.

Urmărește Strigătul din acest timp de sfârșit.

Ea nu se luptă, Ea nu se forțează,

Căci puterea care-o face să se înalțe,

Este deja înăuntru.

Întinde-ți aripile pe vânturile credinței!

Tu poți zbura într-un loc mai înalt!

Nu te lupta! Prin har întinde-ți aripile

Pe vânturile credinței!” Amin.

Indiferent cu ce te confrunți, s-ar putea să ai obstacole pe care nu le poți ocoli, dar vreau să începi să ți le imaginezi ca niște plase de găini, pentru că singura limită, este limita din mintea noastră. Doar pentru că nu putem vedea o cale în jurul ei, peste ea sau prin ea, nu înseamnă că nu există una.

Acel vultur, s-a lovit toată viața de îngrăditura de sârmă pentru găini, de gardul acela, și acela a fost atât de departe cât a putut merge. Toată viața lui, oricât de  lungă ar fi fost, a mers și a ajuns în partea de Nord, în partea de Est, în partea de Vest, și indiferent ce a încercat, nu avea cum să treacă de acel gard. Dar într-o zi, într-o clipă, un țipăt ceresc a schimbat totul. Nu contează cât timp te-ai lovit de îngrăditura pentru găini. Poți avea o relație deteriorată cu un membru al familiei și să dai de îngrăditura de sârmă, dar, ascultă, tot ce ai nevoie, este țipătul din cer. Un moment poate schimba totul.

Poți avea dificultăți în căsnicie și să te gândești că așa a fost douăzeci și cinci sau treizeci de ani și așa va fi mereu, dar nu va fi mereu așa, pentru că nu există nici o fundătură. O dificultate în relația cu copilul tău, cu soțul, cu soția sau cu altcineva, nu renunța niciodată la speranță. Niciodată! Nu înceta niciodată să crezi, pentru că, dacă ești într-o căsnicie care a ajuns într-un punct mort și nu se îndreaptă nicăieri, dacă tu nu crezi, cine o va face? Dacă ai o relație cu un copil care este ruptă și trebuie să fie restaurată și trebuie să vină la Domnul, dacă tu încetezi să crezi, cine va crede? Dumnezeu are nevoie de cineva care să creadă Cuvântul Lui! Dumnezeu are nevoie de cineva care să creadă că nu este imposibil, că nu s-a terminat, că povestea încă nu s-a terminat, că nu există punct la sfârșitul tuturor acestor lucruri. Totul este doar o plasă de sârmă și mă leagă numai pentru că sunt lucruri pe care nu le înțeleg încă. Este numai o barieră pentru că nu am auzit încă țipătul care mă face să trec peste aceasta, dar pentru Dumnezeu nu este o barieră. Și pentru mine, este doar o limită temporară, care nu va dura, nu va rezista.

Amintiți-vă că, indiferent de situația în care te afli, dacă încetezi să crezi, dacă renunți, cum va veni eliberarea? Tu ești în situație, deci, tu ești cel care trebuie să creadă. Nu lăsa o mică plasă de sârmă să te facă să-ți pierzi curajul, este numai un hop, este o săritură, un salt la momentul potrivit, iar plasa de sârmă nu va mai fi deloc o barieră.

Noi nu trebuie să mai facem ca problemele să fie mari, pentru că nu sunt mari; nu trebuie să facem problemele de nerezolvat; nu mai trebuie să facem lucrurile, știți, colosale. Voi gândiți așa pentru că gândim dintr-o perspectivă pământească, dar din perspectiva cerească, nu este colosal, ci este mic. Problema care este mare pentru tine, este mică pentru Partenerul tău, iar partea pentru care ai nevoie de eliberare supranaturală, pentru Dumnezeu nu este supranatural, ci este ceva normal. Pentru Dumnezeu nu este supranatural. Ceea ce numim noi supranatural, este viața de zi cu zi a lui Dumnezeu. Pentru El, supranaturalul este normal.

Deci, dacă ai nevoie de supranatural, ei bine, slavă Domnului, pentru Partenerul nostru, este ceva normal, așa că, nu renunța. Nu înceta să crezi! Nu renunța, pentru că Dumnezeu va îndepărta fiecare barieră, fie că este o Mare Roșie, o bucată de plasă de sârmă sau orice altceva ar fi, Dumnezeu are soluția. Continuă să crezi! Continuă să mergi mai departe! Continuă să presezi, să insiști, să faci tot ce poți, apoi crede că Partenerul tău va face partea pe care tu nu poți s-o faci. Să ne rugăm.

Dragă, Tată ceresc, Îți mulțumim! Doamne, Îți mulțumesc atât de mult, pentru că știu că nu trebuie să parcurg această călătorie singur. Doamne, Tu nu mi-ai cerut niciodată să fiu creștin, să urmez Cuvântul Tău și să-Ți manifest Viața, pe cont propriu, ci ai promis că Tu vei fi cu mine, chiar în mine, ca să mă împuternicești prin Duhul Tău, să mă ungi cu Ungerea Ta, să-mi dai descoperire, viziune și înțelegere.

Doamne, sunt atât de recunoscător că îmi pot pune încrederea în Tine! Te rog să ne ajuți pe toți să ne facem partea cu credință, căci noi vrem să-Ți fim credincioși. Dar, Doamne, toți avem locuri în care avem nevoie de ajutor, toți avem puncte în care nu avem suficient, dar ne încredem în Tine că Tu vei umple golurile, ne vei da putere și tărie, și ne vei da eliberare.

Doamne, vrei să ne dai o credință mai mare, o viziune mai mare, o descoperire mai mare decât am avut vreodată?

Doamne, poate aici, în seara aceasta, sunt mulți oameni care au ajuns într-o fundătură, dar fie ca ei să realizeze că nu există fundătură. Dumnezeule, dacă este cineva aici care crede că a ajuns la capătul frânghiei, Te rog să-i arăți că încă există multă frânghie. Doamne, poate este cineva dintre noi care a fost prins în plasă toată viața, Doamne, vrei să-i schimbi perspectiva și să-l ajuți să realizeze că aceasta nu este o barieră reală, că este ceva temporar, ceva firesc care nu-l poate ține?

Oh, Doamne, Te rog să ne ajuți să realizăm că Adevărul este în viețile noastre, nu falsul, nu firescul, ci Realitatea. Fie ca Acesta să devină totul pentru noi.

Binecuvântează poporul! Doamne, dă-le eliberare, vorbește-le prin Cuvântul Tău. Te rog să faci ca Cuvintele vorbite în seara aceasta, să devină o manifestare vie în viețile copiilor Tăi. Doamne, ai făcut-o de atâtea ori în trecutul nostru, dar fie ca aceasta să vină la noi acum iar și iar. Și fie ca Tu să Te arăți puternic și în stare să biruiești în viețile noastre, pentru că ne punem credința și încrederea în Tine.

Binecuvântează poporul Tău în timp ce ne despărțim, și Te rugăm să fii cu fiecare dintre noi, în Numele lui Isus Hristos. Amin.

                            -AMIN-