DUMNEZEU ÎN PARTENERIAT CU OMUL – Partea întâi

11 mai 2025

Să deschidem Bibliile la Ioan 15.5:

Eu sunt Vița, voi sunteți mlădițele. Cine rămâne în Mine, și în cine rămân Eu, aduce multă roadă; căci despărțiți de Mine, nu puteți face nimic.”

Am avut o săptămână interesantă. După cum știți, joi, biserica catolică a ales un nou Papă, și din mai multe motive, a fost un act istoric. A fost un act istoric pentru că a fost un act atât de rapid, alegerea s-a făcut atât de repede, și a fost un șoc pentru lume, deoarece nimeni nu se aștepta ca să fie ales vreodată un Papă din Statele Unite. Dar noi îl așteptam. Amin? („Amin!”) Poate nu de data aceasta, pentru că nu știam când, dar așteptam să se întâmple la un moment dat.

Vreau să spun doar că mă simt privilegiat de Dumnezeu, pentru că ochii mei au văzut profeții împlinite în zilele vieții mele. Sunt atât de recunoscător că sunt în viață în aceste zile, pentru a-L vedea pe Dumnezeu! Știți, nimeni nu putea face să se întâmple aceasta, decât Dumnezeu. Chiar și biserica catolică a fost șocată.

Știți, fratele Branham a spus aceasta în anul 1954, iar în anul 1954, în gândirea lumii, aceasta era imposibil. „Așa ceva nu se va întâmpla.” Chiar și în anul 2025, șaptezeci și unu de ani mai târziu, ei încă nu credeau că este posibil. O, slavă Domnului! Dumnezeu este Dumnezeu, și El face ca imposibilul să fie posibil.

Vreau să vă citesc ce a spus fratele Branham în mesajul Faptele Duhului Sfânt, din decembrie, anul 1954:

„Eu cred că într-una din aceste zile glorioase, când această Confederație unită a Bisericilor merge împreună și noul Papă este adus din Statele Unite, și pus acolo conform profeției, atunci ei vor forma un chip al fiarei.”

Este uimitor că fratele Branham a spus: „Statele Unite.” Fratele Dean Hatfield, a stat la hotel miercuri, joi și vineri dimineață, și el mi-a dat un exemplar de rezervă al revistei „SUA Astăzi”.

Știți, mie îmi place că, atunci când Dumnezeu a făcut ceva, El a pus aceasta în revista „Life” și ne-a arătat „Norul”. Deci, pe coperta revistei „SUA Astăzi”, pe o pagină întreagă, este o fotografie a Papei Leon al paisprezecelea, și scrie: „Biserica catolică face istorie.” Apoi, cu litere îngroșate, scrie: „Papa Leon al paisprezecelea, primul Papă din SUA.” Aceasta este pentru ca toată lumea să vadă aceasta în revista „SUA Astăzi”. Mi s-a părut uimitor, pentru că fratele Branham a spus:

„…când noul Papă este adus din Statele Unite și pus acolo conform profeției, atunci ei vor forma un chip al fiarei. Și eu vă spun că adevărata Biserică a lui Dumnezeu va fi adusă împreună. Credincioșii reali, adevărați, dintre metodiști, baptiști, prezbiterieni, penticostali, nazarineni, sfinții pelerini, sau orice vor fi, vor merge împreună și se vor cimenta prin dragostea lui Dumnezeu, care va face Trupul Domnului Isus Hristos, toți credincioșii. Agnosticii și cei superficiali, vor fi aruncați într-o parte, ei vor merge direct în Confederația bisericilor.”

Așadar, a fost emoționant să vedem o împlinire a profeției în zilele noastre, și se pare că Dumnezeu le bifează tot timpul, împlinind profeții în zilele noastre. Noi știm că suntem în timpul sfârșitului, știm că suntem în timpul secerișului, știm că suntem la sfârșitul Epocilor; noi știm aceasta de ceva vreme, și privim cum unul câte unul, toți se mișcă în poziție. Întreaga lume continuă să se miște în această poziție. Și încă mai sunt multe lucruri, iar noi nu știm cum se vor întâmpla, dar Îl vedem pe Dumnezeu împlinind ceea ce a promis că va face.

Ceea ce m-a încântat în toate acestea, este că aceasta este în acest ceas și în acest timp. Și când spunem „ceas” și „timp”, noi nu știm dacă sunt zile sau săptămâni, luni sau ani, și nu vrem să dăm propria noastră interpretare. Deci, trebuie doar să fim atenți la aceasta.

Fratele Branham a spus: „…credincioșii adevărați dintre metodiști, baptiști, penticostali...” Ei bine, aceștia suntem noi. Nu mai avem metodiști, baptiști, penticostali, dar cred că mai sunt multe de făcut. Aceasta este partea interesantă pentru mine conform căreia mă aștept să fie mai mulți credincioși adevărați venind afară din metodism, baptism…Apoi, partea și mai interesantă este „cimentarea”: „…ei vor merge împreună și se vor cimenta în dragostea lui Dumnezeu.” Pentru Mireasa lui Isus Hristos, acesta este un ceas măreț în care trăim. Mă aștept să fim cimentați împreună din ce în ce mai mult, în dragostea lui Dumnezeu. Aceasta va face Trupul Domnului Isus Hristos. Astfel, eu spun: „Dumnezeu să vă binecuvânteze!”

Am vrut să iau un minut, pentru că nu vreau să predic despre aceasta, dar nu este nici o șansă să nu vorbim despre acest eveniment. Este atât de interesant!

Adevărul este că, pentru noi nu s-a schimbat nimic. De fapt, nu s-a schimbat nimic, așa că nu ar trebui să facem ceva diferit, să acționăm într-un mod diferit sau să ne schimbăm comportamentul, atitudinea sau acțiunea; noi ar trebui să le avem deja, pentru că noi suntem deja credincioși înainte de aceasta. Și acest fapt nu ne face mai credincioși, nu ar trebui să ne facă mai credincioși.

Așadar, pentru noi nu se schimbă nimic, și trebuie să continuăm așa cum am continuat până acum. Într-adevăr, toate profețiile împlinite, se împlinesc odată cu maturitatea Miresei, pentru că una nu poate trece înaintea celeilalte. Deci, aceasta arată că Dumnezeu Își maturizează Mireasa. Dar cum face El aceasta? El o face aducând Cuvântul Său, iar Ea stă în prezența Soarelui, pentru a coace toată verdeața din Ea. Deci, ce ar trebui să facem acum? Trebuie să stăm în prezența Soarelui, ca El să poată coace restul de verdeață, astfel încât să se poată împlini restul profeției.

Scriptura spune că Mireasa s-a pregătit. Cum? Hrănindu-se cu Cuvântul, luând Haina Cuvântului și îmbrăcându-se cu ea. Aceasta este tot ce avem de făcut, aceasta trebuie să continuăm să facem, iar Dumnezeu Se va ocupa de împlinirea tuturor profețiilor Sale.

Am văzut că atât de mulți oameni se adâncesc să studieze data nașterii acestui nou Papă și a numelui său. Eu cred că numele lui este interesant: „Leon al paisprezecelea.” Este foarte interesant, dar eu nu sunt profet și nu am să vă spun ce înseamnă. Nu voi intra în detalii și nu voi strica imaginea frumoasă pe care a pictat-o Dumnezeu, adăugând propria mea gândire. Ei încearcă să-i studieze ziua de naștere și anii și toate acestea, dar eu spun să lăsăm, pur și simplu, Interpretul Cuvântului să-Și interpreteze Cuvântul, iar Dumnezeu Își interpretează Cuvântul împlinindu-L. El face un lucru foarte bun, făcând ceea ce noi nu putem face. Noi nu avem puterea să facem aceste lucruri, dar El le face și este bun la aceasta, așa că, haideți să-L lăsăm pe El s-o facă și să nu ne mai lăsăm mințile mici și slabe manipulând, răsucind și încercând să conectăm punctul acesta cu punctul acesta. Este în ordine dacă o faci corect, dar problema este atunci când o faci greșit și îndrepți gândirea cuiva în direcția greșită.

Așadar, haideți să fim fericiți cu ceea ce vedem astăzi. În această zi, această profeție se împlinește sub ochii noștri, cel puțin porțiunea aceasta. Celălalt lucru pe care nu-l știm, este de câte ori vom vedea această profeție împlinită, deoarece sunt încă multe lucruri pe care nu le știm. Tot ce putem face, este să fim recunoscători că Dumnezeu ne-a trimis un profet prin care ne-a deschis ochii.

Când fratele Branham a ajuns la Peceți… Vreau să împărtășesc cu voi avertismentul pe care l-a dat tuturor celorlalți, pentru că se leagă de ceea ce vreau să predic astăzi și miercuri. Când a ajuns la Peceți și le-a predicat, fratele Branham ne-a spus că acest „Interval”, este o trecere monumentală. Mielul vine, pășește în față, ia Cartea și-i dezleagă Pecețile. Numai Mielul poate face aceasta. Apoi, fratele Branham a trecut de Pecetea a șasea, duminică dimineață a avut „Întrebări și Răspunsuri”, pentru ca duminică seara să predice „Pecetea a șaptea”.

În mesajul Întrebări și Răspunsuri la Peceți, el a spus:

„Aceasta vi s-a spus înainte, așa că nu încercați să puneți vreo interpretare, ci doar credeți-mă, ca frate al vostru. Noi trăim într-un ceas măreț, trăim într-un timp…Ei bine, doar fiți cu adevărat smeriți, fiți un creștin și încercați să trăiți pentru Dumnezeu. Să trăiți cinstit cu semenul vostru și iubiți-i pe cei care nu vă iubesc. Nu încercați să faceți nimic. Vedeți? Dacă voi o faceți, voi doar faceți aceasta un lucru misterios și dați peste cap adevăratul Program al lui Dumnezeu.”

Aceasta a spus profetul. Deschiderea Peceților a fost o schimbare monumentală în profeție, o deschidere a Cuvântului, și o tranziție (trecere) în timp, monumentală! A fost o schimbare a Pământului, a zguduit cerul, dar ceea ce v-a spus vouă să faceți, a fost să rămâneți smeriți și să fiți un creștin.

„Nu încercați să adăugați nimic la aceasta. Și dacă o faceți, voi doar faceți aceasta un lucru misterios și dați peste cap adevăratul Program al lui Dumnezeu, prin injectarea propriei voastre gândiri.”

Mai târziu, în același mesaj, el a spus:

„Priviți aici. Lăsați-mă să vă arăt ceva. Ați știut că chiar acum în această sală sunt zeci de mii de glasuri? Literal, sunt glasuri de oameni care vin prin undele electronice ale radioului. De ce nu le auziți? Ele sunt glasuri, este adevărat? Ei fac cu mâna chiar acum pe aici. Sunt siluete și trupuri de oameni mișcându-se chiar acum prin această sală. Vedeți? Păi, de ce nu le vedeți? Ei sunt aici, de fapt, glasuri ca glasul meu. Păi, de ce nu le auziți? Vedeți? Aceasta trebuie să lovească mai întâi ceva, să o descopere. Acum înțelegeți?…”

Țineți minte, fratele Branham încearcă să ne arate că mai întâi trebuie să lovească ceva, ca să fie descoperită. Și a lovit mai întâi un dar profetic pentru a o descoperi. Atunci, trebuie să atingă ceva și în noi. În continuare, profetul a spus:

„…Așadar, nu interpretați nimic. Dacă Dumnezeu vrea să știți ceva, El va trimite aceasta la voi. Așadar, fiți doar foarte, foarte temeinici acum. Stați liniștiți, s-a întâmplat ceva…”

Aș spune că aceasta este adevărat astăzi: „…Fiți doar foarte, foarte temeinici, fiți doar umili, fiți un creștin, trăiți doar pentru Dumnezeu; fiți sinceri cu aproapele vostru și iubiți-i pe cei care nu vă iubesc. Continuați să faceți ceea ce trebuie să faceți…Nu încercați să vă faceți ciudați ca să fiți un creștin, pentru că vă îndepărtați de Dumnezeu.”

De aceea, când începem să ne aventurăm în teoriile conspirației, vă faceți, pur și simplu, ciudați, vă faceți un ciudat. Și aceasta ne-a spus fratele Branham să nu facem. Nu faceți aceasta! Nu vă jucați prin aceste zone, uitându-vă la oamenii de pe internet  și legând aceasta. Nu faceți aceasta, pentru că Dumnezeu este Interpretul divin al Cuvântului Său, și El Îl va aduce la împlinire indiferent dacă ați prevăzut aceasta mai dinainte sau nu. El nu ne-a cerut să ne dăm seama cum Îl va aduce la împlinire, pentru că El Îl va împlini oricum. Ceea ce așteaptă El, este ca Mireasa să ajungă la desăvârșire. Deci, ce ne va costa să stăm în prezența Soarelui?

Tot în mesajul Întrebări și Răspunsuri la Peceți, fratele Branham primește următoarea întrebare: „Evangheliștii ar trebui să continue pe câmp?” Și el a răspuns:

„În ceasul acesta, desigur. Și aceasta prin toate mijloacele. Nu schimbați nimic. Dacă Isus vine dimineață, predicați astăzi ca și cum aceasta urmează să fie peste zece ani. Dar să trăiți ca și cum aceasta va fi în ceasul acesta.

Să nu deveniți șovăielnici acum. Despre aceasta încerc să vă avertizez: nu încercați să fiți ciudați, aparte. Nu schimbați nimic.”

Acum, doar pentru că ați văzut că biserica catolică și-a ales un Papă din Statele Unite, nu vă anulați planul. Sunt foarte serios. Ei au făcut aceasta în anul 1977. Întrebați-i pe  credincioșii care au fost aici. El ne-a spus să nu facem aceasta, pentru că ar fi neascultare față de profet.

Ascultați mai departe:

„Nu schimbați nimic, nu deveniți șovăielnici acum. Despre aceasta încerc să vă avertizez. Vedeți? Nu fiți ciudați, aparte. Nu schimbați nimic. Dacă faceți ceva greșit sau rău, pocăiți-vă, întoarceți-vă la Dumnezeu. Continuați serviciul de evanghelizare așa cum ați făcut întotdeauna.

Dacă zidești o casă, zidește înainte, și dacă Isus vine mâine, să fii găsit credincios, la datorie. Dacă zidești o biserică, du-te înainte, ridic-o. Eu, mai bine mi-aș pune banii în ceva de felul acesta, decât să fiu găsit cu ei în buzunar. Înțelegeți? Pur și simplu, continuați. Continuați așa cum sunteți. Înțelegeți toți? („Amin!”) Continuați drept înainte. Pur și simplu, mergeți drept înainte așa cum sunteți, și nu vă opriți. Nu faceți nimic, doar mergeți drept înainte, așa cum sunteți, și continuați să slujiți Domnului.

Acum, de exemplu, dacă ai lucra pentru un om și ai ști că mai sunt cincisprezece minute până la ora de plecare, păi, ai zice: „Mai sunt cincisprezece minute, așa că, aș putea la fel de bine să mă duc acolo și să stau jos.” Tu ai fi concediat pentru acele cincisprezece minute.

Dacă semeni grâu, seamănă-ți grâul. Dacă scoți cartofi, du-te înainte și scoate-i. Nu te gândi: „Ei bine, nu-i va mânca nimeni.” Aceasta nu face nici o diferență, scoate-i oricum. Vedeți? Doar continuați așa cum sunteți.”

Căsătoriți-vă, aveți copii, creșteți-vă copiii, mergeți la muncă, pentru că aceasta vrea Dumnezeu de la voi. Acolo ne-a așezat El pozițional. Când va fi timpul să încetezi să faci acele lucruri, nu va trebui să ghicești, ci pur și simplu, vei înceta.

Mai jos, el a spus:

„Zilele trecute, cineva a spus: „A venit înăuntru un om și a spus: „Ascultă, frate, știi ceva? Îți dau al doilea set de chei, căci mi-am cumpărat o mașină nouă.” El i-a spus păstorului său: „Îți voi da al doilea set de chei. Îți dau al doilea set de chei, pentru că s-ar putea să vină răpirea și nu voi mai avea nevoie de ele.” Ei bine, păstorul avea s-o piardă? Vedeți? Aceasta înțelegeți prin a te pregăti, nu-i așa? În ordine. Așa stau lucrurile. Dar noi nu trebuie să fim așa, ci trebuie să fim un creștin sănătos și hotărât, deoarece sunt pus aici să lucrez până în ultimul moment. Eu am o treabă de făcut, și voi fi găsit credincios la postul meu de datorie. Dacă El vine în dimineața aceasta, vreau să stau chiar aici, la amvon.

Voi ziceți: „Frate Branham, dacă El ar urma să vină în dimineața aceasta, nu ar trebui să fii acolo, afară?” Nu, domnule! Acesta este postul meu de datorie. Când vine El, voi sta chiar aici, predicând, spunând aceleași lucruri, pe care le spun. Apoi, când va veni, voi merge mai departe cu El. Dacă sap cartofi, voi săpa cât pot de bine, iar când vine El, voi lăsa sapa jos și voi pleca.”

Mă bucur atât de mult că am avut un profet al lui Dumnezeu! Dacă am fi urmat cu toții sfatul acesta, lucrurile ar fi mers mai bine în ultimii șaptezeci sau șaizeci de ani. Mulțumim Domnului că ne-a dat atâtea instrucțiuni, atâta înțelepciune, atâta claritate!

Pentru mine nu este vorba numai despre instrucțiuni pentru împlinirea profețiilor, ci sunt instrucțiuni pentru fiecare zi din viața noastră, deoarece, de fapt, aceasta este ceea ce vrea Dumnezeu să facem. Orice îți dă Dumnezeu să faci, aceea este ce vrea El să faci.

Atât de mulți oameni se luptă în viață cu: „Ce ar trebui să fac pentru Dumnezeu?” Și fratele Branham face lucrurile atât de simple! Dacă ești un cultivator de cartofi, Dumnezeu vrea ca tu să te ocupi de cartofi. El nu vrea să devii atât de spiritual încât câmpul tău să fie năpădit de viță de vie și să pierzi recolta, deoarece responsabilitatea ta este să fii cultivator de cartofi. Tu spui: „Nu poate fi aceasta.” Poate fi chiar aceasta. Poate fi. Poate fi atât de simplu, pentru că Dumnezeu vrea să fie mecanic, fermier, gospodină; El vrea să fie exprimat în toate aceste atribute. El vrea să fie exprimat în toate acestea, pentru că nici o formă nu poate exprima totul despre Dumnezeu. Isus Hristos a fost singurul care a putut să facă aceasta, noi, ceilalți avem doar o măsură, și ne exprimăm în orice loc ne-a pus Dumnezeu, iar El vrea să rămânem în acel loc, până când El ne schimbă locul. El are modalități de a ne schimba locul. Dacă Dumnezeu ți-a schimbat locul, știi că El are modalități de a face aceasta.

Așadar, Dumnezeu vrea să fim acolo unde ne-a așezat, și El vrea să trăim la maxim acolo unde suntem. Laudă Domnului! Cred că aceasta a fost una din marile taine care a fost dezlegată în timpul sfârșitului; este una din marile taine care desființează, de fapt, religia, pentru că Dumnezeu nu te vrea numai duminica și miercurea. El nu te-a chemat doar să te îmbraci frumos, să vii la biserică și să cânți. Nu acesta este scopul vieții tale, aceasta este doar o mică parte din viața noastră.

Cât timp petreci în biserică? Dacă numeri duminica și miercurea, cât timp petreci în biserică? Cât timp petreci în afara bisericii? Crezi că Dumnezeu lucrează prin tine și te folosește? Atunci El Se exprimă prin trupul tău în fiecare minut, în fiecare oră, în fiecare zi. Aceasta vrea Dumnezeu.

În mesajul Edenul Satanei, profetul lui Dumnezeu a spus: 

„Astfel, Dumnezeu știa că noi vom fi aici. Apoi, El ne-a pus în trup ca să putem fi contactați. Și ca să ne poată contacta, El a devenit unul dintre noi, când a devenit Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu Însuși, plinătatea manifestării lui Dumnezeu. Prin urmare, acesta a fost scopul lui Dumnezeu, să-Și arate atributele în părtășie.

Când eram în tatăl meu, eu nu știam nimic despre aceasta, dar când am devenit fiul lui și m-am născut din el, am fost un atribut, o parte din tatăl meu. Iar tu ești o parte din tatăl tău.

Ca și copii ai lui Dumnezeu, noi suntem o parte din atributele Lui Dumnezeu care erau în El, făcuți trup, așa cum S-a făcut El trup, astfel încât să putem avea părtășie unul cu altul, ca o Familie a lui Dumnezeu pe Pământ. Acesta a fost scopul lui Dumnezeu de la început. Da, domnule! Aceasta a vrut Dumnezeu de la început.”

Deci, care a fost scopul inițial al lui Dumnezeu? Oh, Doamne! El a vrut ca părți din El Însuși, atributele Sale care erau în El, să se facă trup, așa cum El urma să Se facă trup, pentru ca noi să avem părtășie unii cu alții, ca o Familie a lui Dumnezeu pe Pământ. Acesta a fost scopul lui Dumnezeu de la început.

Ce a vrut Dumnezeu? Ce a vrut Dumnezeu din totdeauna? Ceea ce a vrut Dumnezeu, ne-a arătat în Eden. Acolo, Dumnezeu ne-a arătat ce Își dorea, El Își dorea o Familie Capodoperă. Aceasta Și-a dorit. El voia ca fiii și fiicele Sale să fie uniți în dragoste, armonie și unitate. Aceasta a fost imaginea pe care ne-a pictat-o și ne-a arătat-o. Aceasta este prefigurarea a tot ce face El acum, pentru a-Și reconstrui Familia Sa Capodoperă. Dumnezeu a vrut să devină o Familie întrupată pe Pământ, în părtășie unul cu celălalt. Aceasta a fost dorința lui Dumnezeu, aceasta Și-a propus la început și aceasta restaurează acum.

Care este Taina? Care este marea Taină a lui Dumnezeu? Apocalipsa 10.7: „În zilele în care va răsuna glasul îngerului al șaptelea, se va sfârși taina lui Dumnezeu.”  Care este marea Taină a lui Dumnezeu? Ce Taină se ascunde sub acele Peceți? Ce ne-a fost ținut ascuns de-a lungul epocilor Bisericii? Ce a fost deschis? De ce a devenit Biblia fratelui Branham o Carte nouă? Care era marea Taină care se ascundea sub acele Peceți? După ce taina fiecărei Peceți a fost descoperită, a mai existat o altă Taină, „Taina lui Dumnezeu”. Și care era Taina lui Dumnezeu? Taina lui Dumnezeu era că Dumnezeu a vrut să locuiască în trup pe Pământ. Aceasta a fost marea Taină a lui Dumnezeu, și El a arătat-o în Eden; a arătat-o în Hristos, iar acum vrea s-o arate în Mireasa Sa. Nu este greu, este foarte simplu, dar este aproape imposibil. Nu este greu, dar este greu și dacă încerci s-o faci singur, este imposibil.

Aceasta este marea Taină, prieteni! Nu este ceva departe, complicat și greu de înțeles. Marea Taină a lui Dumnezeu era că Dumnezeu voia să locuiască în poporul Său. Aceasta este marea Taină a lui Dumnezeu.

În mesajul Hristos este Taina lui Dumnezeu descoperită, profetul a spus, vorbind despre triplul Său scop:

„…În al doilea rând, să aibă întâietate în Trupul Său de credincioși, care este Mireasa Sa, ca El să poată locui în oameni. Acum, El putea face aceasta în Adam și Eva, dar păcatul i-a despărțit, așa că acum, trebuia să fie o cale de a obține aceasta din nou.”

Aceasta Și-a dorit El, să poată trăi în oameni; aceasta este ceea ce a vrut Dumnezeu, să trăiască în oameni pe Pământ, ca o Familie a lui Dumnezeu. Dar păcatul a rupt aceasta, așa că trebuia să existe o cale de-a o recupera.

În mesajul Întrebări și Răspunsuri, din anul 1964, fratele Branham a spus:

„Acum, în ziua Cincizecimii, El a venit jos, Stâlpul de Foc, și S-a rupt în bucăți așa, și limbi de foc s-au așezat pe fiecare dintre ei. Nu limbile lor, ci limbi de foc s-au așezat peste fiecare dintre ei, un grup ales și selectat, identificat prin acest Stâlp de Foc, arătând că Dumnezeu S-a împărțit în oameni. Înțelegeți? Dumnezeu, Logosul, împărțindu-Se în oameni. Dumnezeu, nu într-o singură persoană, El este în Biserica Sa universală.”

Aceasta este marea Sa dorință. De aceea a murit Isus, despre aceasta este vorba în Calvar. Calvarul ne-a răscumpărat, acesta a fost Sângele, vărsarea Sângelui a făcut răscumpărarea întregii Creații. El a răscumpărat tot ce căzuse, întreaga Creație, dar El a adus și o putere care ne sfințește, prin Sângele Său și prin Duhul Său, ca să poată sfinți aceste vase hibride, astfel ca Dumnezeu să poată locui din nou în om. Aceasta a fost, de asemenea, parte a Calvarului, să aducă o putere prin Sânge, prin vărsarea Sângelui sfințirii, astfel încât Dumnezeu să poată recupera ceea ce a fost separat în Eden, și El Însuși să poată veni și să locuiască în noi. Și El a început aceasta în ziua Cincizecimii.

În mesajul Unitate, din anul 1962, fratele Branham a spus:

„În ziua Cincizecimii, Îl găsim pe Duhul Sfânt, Stâlpul de Foc, împărțindu-Se pe Sine și așezându-Se peste fiecare membru al acelei biserici, Dumnezeu punându-Se pe Sine Însuși împreună…”

Ce a fost Cincizecimea? Dumnezeu refăcându-Se pe Sine. Să citim mai departe:

„…Apoi, ce face cu acel grup de oameni împreună? Aduce înapoi Trupul unificat al Domului Isus, venind împreună.”

Când m-am gândit prima dată la citatul acesta, l-am citit, sau mi-a venit în minte și m-am gândit la Stâlpul de Foc, care S-a rupt în limbi de foc și S-a așezat pe fiecare cap. Și profetul a spus: „Dumnezeu punându-Se pe Sine Însuși împreună, așa cum aducea biserica laolaltă.” Dar, în realitate, ei erau deja împreună, pentru că de zece zile ei stăteau împreună în camera de sus, așteptând coborârea Duhului Sfânt. Deci, ce readucea El împreună? El Își aducea înapoi împreună atributele din sufletul lor, cu Duhul Său. El Își revenea în forma inițială. Nu era vorba numai despre unirea oamenilor, ci aceasta a fost legarea din nou împreună a Duhului Său cu atributul Său. Acesta a fost Dumnezeu care Se reconstruia, Se punea din nou împreună.

Ascultați, aceasta depășește tot ce ne putem imagina. Despre aceasta este vorba în Mesaj.

În mesajul Alegerea unei Mirese, el a spus:

„Cealaltă este însărcinată cu Cuvântul lui Dumnezeu și va naște, Trupul terminat al lui Isus Hristos, care este Mireasa. Trupul lui Hristos nu este încă terminat. Câți știți aceasta? Un bărbat și o femeie sunt unul. Și Hristos este un Trup, Cuvântul, iar Mireasa va trebui să fie restul acelui Trup. Și cei doi împreună, alcătuiesc din nou un singur Trup, așa cum a fost Adam la început.”

Laudă Domnului! Aceasta face Dumnezeu.

Mai este un citat pe care vreau să-l citesc, din mesajul Pentru ce a fost dat Duhul Sfânt?, din anul 1959:

„În răcoarea serii, El cobora ca să aibă comuniune cu ei. (Aceasta era în Eden). Acolo, El a pierdut această părtășie, pentru că păcatul nu L-a lăsat s-o facă. Apoi, El S-a făcut trup și a locuit printre noi, ca să poată veni din nou la om, să locuiască în om și să-i redea omului din nou, starea de comuniune cu El; să-i dea din nou dreptul său, dat de Dumnezeu. Aceasta este ceea ce a făcut El…”

Despre aceasta este vorba la Calvar. El a continuat:

„…Acesta este scopul Duhului Sfânt. El este Tatăl, Dumnezeu locuind, din nou, în voi, elaborându-Și planurile, pentru a-Și duce la împlinire Planul de Răscumpărare, lucrând prin voi, făcându-vă un lucrător împreună cu El; dându-vă un loc, dându-vă o parte pentru fratele sau sora voastră pierdută și căzută; dându-vă Duhul Său și dragostea Sa, ca să mergeți să-i căutați pe cei pierduți, așa cum a făcut El în grădina Eden.”

Deci, ce este Duhul Sfânt? Duhul Sfânt este Dumnezeu Tatăl, care Se întoarce, din nou, în om, dându-ți Duhul și Viața, făcându-te colaborator cu El în acest Plan de Răscumpărare, așa că a pus în voi dragostea și dorința de a vă căuta frații pierduți. Acesta este Dumnezeu care Se întoarce în om.

În Coloseni 1.27, citim:

„cărora Dumnezeu a voit să le facă cunoscut care este bogăția slavei tainei acesteia între Neamuri, și anume: Hristos în voi, nădejdea slavei.”

Această Taină este Hristos în voi.

În 1Corinteni 12.12,  Pavel a spus:

„Căci, după cum trupul este unul și are multe mădulare, și după cum toate mădularele trupului, măcar că sunt mai multe, sunt un singur trup, tot așa este și Hristos.”

Așadar, el spune: „…tot așa este și Hristos.” Deci, ce este Hristos? Hristos este un Trup cu multe mădulare; Hristos este alcătuit din mai multe mădulare. Trupul Miresei Sale, Biserica Sa, este alcătuită din multe mădulare, toate unite împreună, pentru a forma un singur Trup. Este înaintarea Trupului lui Isus Hristos. Aceasta ne-a spus profetul: ca Adam și Eva la început. Slavă Domnului!

Vreau să merg la citatul următor, din mesajul Restaurarea Pomului Miresei:

„Astfel, veți forma ceea ce îmi este cunoscut ca o Mireasă. Vedeți? În ordine. „Eu voi merge cu voi…Și voi veți fi parte din Mine, veți fi Mireasa Mea. Viața Mea va fi în trupul vostru. Întocmai cum un soț și soția lui sunt o singură persoană, voi și Eu vom fi una. „În ziua aceea, veți ști că Eu sunt în Tatăl, Tatăl este în Mine; eu Sunt în voi și voi în Mine.” Oh, îmi place aceasta! Satan se înfurie atât de tare din cauza aceasta. Vedeți?

Unitatea lui Dumnezeu! Tot ce era Dumnezeu, El a turnat în Hristos; și tot ce era Hristos, El a turnat în Biserică. Acolo sunteți. El îi face pe toți una.”

Ce urăște Satan? El urăște această descoperire, el urăște această realitate. Vom reveni mai târziu cu motivul pentru care cred că urăște această descoperire.

În mesajul Dumnezeu este propriul Său Interpret, din anul 1964, fratele Branham a spus:

„Ceea ce vreau să spun, atributele erau gândurile Lui, iar un Cuvânt, este un gând exprimat. Apoi, aceasta era în gândirea Lui, iar când a spus: „Să fie!”, a fost; a spus: „Să fie!”, și a fost.

Acum, amintiți-vă, voi, creștinii ați fost în gândurile Lui înainte de a fi o lume. Voi sunteți manifestarea gândirii Lui. Înainte de a fi cândva o lume, voi erați în Hristos, (Amin), în Dumnezeu, la început. Aceasta vă face, vedeți, supușii Lui. Și totul este Dumnezeu Însuși materializându-Se tangibil, astfel încât să poată fi atins, văzut și așa mai departe. Aceasta este, de fapt, Dumnezeu, toată lucrarea, totul.”

Noi credem că Dumnezeu este totul, așa este? Dar, fratele Branham a venit și v-a făcut parte din acea expresie a lui Dumnezeu. El vă face parte din totul, din toată lucrarea. „Toată lucrarea, totul este Dumnezeu Însuși materializându-Se tangibil.” Deci, El putea fi atins, abordat. Sper că înțelegem. Noi trebuie să încetăm să mai punem aceasta undeva în viitor sau asupra altor oameni. Trebuie să încetăm să mai facem aceasta; noi trebuie să încetăm să ne mai simțim nevrednici și să spunem: „Nu pot fi eu.” Ei bine, aceasta este evident, tu nu ești vrednic. Dar, știți ceva? Nu există nimic, nici o parte din tine, din partea ta umană, care să te facă demn sau destul de special pentru a face parte din aceasta, pentru că aceasta nu are nimic de-a face cu forma ta umană. Acesta este doar un cort pe care Dumnezeu l-a țesut prin aducerea laolaltă a geneticii, astfel încât să aibă un cort care să poată exprima atributul pe care El l-a pus înăuntru. Aceasta nu are nici o legătură cu cortul, ci totul are de-a face cu Viața pe care a pus-o în acea Sămânță a Lui, care este în sufletul tău, pusă în sufletul tău mai înainte de întemeierea lumii, și care este El Însuși, propria Sa Viață, pe care vrea s-o manifeste, s-o materializeze pe Pământ. Și El vrea să facă aceasta în tine.

Noi putem spune: „Mireasa!” Dar, ascultați, trebuie să vină acasă, trebuie să se schimbe, pentru că atunci când această descoperire poate lovi, nu este pentru o zi viitoare, nu este departe și nu este pentru alți oameni, ci Dumnezeu vrea să facă aceasta în mine. Apoi, dintr-o dată El înlătură tot felul de nonsensuri din viețile noastre, alungă tot felul de gânduri greșite, dorințe greșite și motive greșite, și atunci, tot ce vreau să fac, este să stau în prezența Soarelui, ca să mă facă să fiu pe placul Lui, pentru că eu nu sunt aici pentru propria mea agendă, nu sunt aici să-mi satisfac propriul meu scop, eu nu am venit aici din propria mea gândire și nu am fost plasat în acest trup, în acest timp și în această poziție, pentru că am vrut eu să fiu aici. Eu sunt aici să servesc scopului lui Dumnezeu, și vreau să mă predau acestui scop. Dar nu pot să mă predau dacă nu știu că fac parte din scopul lui Dumnezeu, și continui să-l stric cu propria mea gândire. De aceea Dumnezeu ne-a trimis Mesajul, ca să ne dea jos vălul de pe minte, ca să ne elibereze de gândirea denominațională, ca să ne elibereze din religia în care trebuia să trec printr-un ritual pentru a fi parte din Dumnezeu; trebuia să fac parte dintr-un grup, trebuia să…Nu are nici o legătură cu aceasta. Dumnezeu te-a creat să faci parte din El, înainte de întemeierea lumii, și El te aduce în manifestare, astfel încât El să poată fi abordat. Nu în clădirea bisericii, ci în tine; nu într-un grup, ci în tine; nu într-un set de doctrine, ci în tine.

Acest Mesaj nu este o doctrină! Acest Mesaj este o Realitate care trăiește în tine. Aceasta este Mesajul! Acest Mesaj este Mintea lui Dumnezeu, Planul lui Dumnezeu, scopul lui Dumnezeu descoperit, pentru ca cei care erau în Mintea lui Dumnezeu înainte de întemeierea lumii, să se poată trezi din amnezia spirituală și să recunoască cine sunt cu adevărat.

Acesta a fost întregul scop al Mesajului, nu să aducă doctrine, porunci, forme și ritualuri. Desigur, noi avem o biserică; sigur, avem părtășie; sigur, avem aceste lucruri, și el le-a pus în ordine, dar nu de aceea a venit Mesajul, ci Mesajul a venit ca să ne îndepărteze amnezia, să putem intra în odihnă, să putem înțelege că aceasta este ceva ce a făcut Dumnezeu înainte de întemeierea lumii. Aceasta nu este ceva ce am făcut eu, aceasta este ceea ce a făcut El; aceasta nu este ce vreau eu, ci este ce Își dorește El. Ideea denominațională a venit să ne forțeze să ne încadrăm într-un anumit tipar, să intrăm într-o anumită matriță, să ne facă să trecem prin anumite obstacole, de fapt, să creeze nesiguranță. Aceasta creează nesiguranță, pentru că, dacă ești aceasta, nu ești cealaltă; și dacă nu ești aceasta, ești cealaltă.

Dar Cuvântul a venit să te descopere pe tine însuți, ție. Slavă Domnului!

În mesajul Dumnezeu este propriul Său Interpret, fratele Branham a spus:

„Ceea ce vreau să spun, atributele erau gândurile Lui, iar un Cuvânt, este un gând exprimat. Apoi, aceasta era gândirea Lui, iar când a spus: „Să fie!”, a fost; „Să fie!” și a fost.

Acum, amintiți-vă, voi, creștinii ați fost în gândurile Lui înainte de a fi o lume. Voi sunteți manifestarea gândirii Lui. Înainte de a fi cândva o lume, voi erați în Hristos, în Dumnezeu la început. Aceasta vă face, vedeți, supușii Lui. Și totul este Dumnezeu Însuși materializându-Se tangibil, astfel încât să poată fi atins, văzut și așa mai departe. Aceasta este, de fapt, Dumnezeu, toată lucrarea, totul.”

În mesajul Hristos este Taina lui Dumnezeu descoperită, profetul a spus:

„Acum, El a sfințit cu Duhul și Sângele Său o Biserică, ca să poată face orice promisiune din această zi din urmă, să fie descoperită. Acum, vedeți, El poate merge în urmă să ia ceea ce au lăsat ceilalți oameni acolo și în zilele din urmă, să descopere, prin Duhul Sfânt, toate tainele celor șapte Peceți; El Se exprimă pe Sine. Acesta este scopul Lui. De aceea a murit. Aceasta este cea de-a doua din tripla Sa manifestare.

Prima, să Se exprime El Însuși în Hristos, apoi să Se exprime prin Biserică. Și același lucru, Hristos era Cuvântul, iar Biserica devine Cuvântul când lasă Cuvântul să treacă prin ei.”

Aleluia! Noi suntem aici numai pentru a lăsa ca acest Cuvânt să curgă prin noi, și prin puterea Duhului Său, să ne predăm și să cedăm.

În mesajul Unirea invizibilă, profetul a spus:

„Oh, această Unire spirituală a lui Hristos cu Biserica Sa este acum, când Trupul devine Cuvânt și Cuvântul devine trup.”

Ce afirmație! „Trupul devine Cuvânt.” Aceasta înseamnă că, pur și simplu, Cuvântul, profeția și Trupul devin același lucru. Nu știu dacă putem înțelege pe deplin ce înseamnă aceasta. De fapt, cred că tot ce se întâmplă are legătură cu noi; totul are legătură cu scopul și Planul lui Dumnezeu.

În mesajul Perseverent, din martie 1964, fratele Branham a spus:

„Acum, noi credem că Biblia este Cuvântul infailibil al lui Dumnezeu; noi credem că Ea este descoperirea întreagă a lui Isus Hristos, descoperindu-Se pe Sine în Vechiul Testament prin profeți, Dumnezeu făcându-Se cunoscut prin Fiul Său, Isus Hristos. În El a locuit trupește plinătatea Dumnezeirii. El a fost răstignit pentru păcatele noastre, a murit, a fost îngropat, a înviat a treia zi, S-a înălțat la cer, și este din nou aici în forma Duhului Sfânt, Dumnezeu locuind…Odată, Dumnezeu era deasupra noastră; în Hristos, Dumnezeu era cu noi; și acum, Dumnezeu este în noi. Este Dumnezeu lucrându-Și Calea înapoi în om…”

Așadar, Dumnezeu deasupra noastră, Dumnezeu cu noi și Dumnezeu în noi, este Dumnezeu lucrându-Și Calea înapoi în om. Dumnezeu era deasupra noastră, dar El a trebuit să vină, El trebuia să fie cu noi în Isus Hristos, ca să poată plăti prețul răscumpărării și să ne dea puterea sfințirii, ca să poată intra din nou în om. Acesta era Dumnezeu lucrându-Și Calea înapoi în om, pentru că aceasta a vrut El de la început.

„…este Dumnezeu lucrându-Și Calea înapoi în om, să I se închine, să fie venerat prin om, agentul lui Dumnezeu. Dumnezeu nu face nimic în afara faptului că omul este agentul Său, ajutorul Său.”

Amintiți-vă ultimul citat, unde a spus că voi sunteți colaboratori, împreună lucrători cu El.

Acum vreau să vorbesc despre acești colaboratori sau parteneri, împreună lucrători. Astfel, titlul din această dimineață este DUMNEZEU ÎN PARTENERIAT CU OMUL. Pentru aceasta am să mă întorc la citatul pe care tocmai l-am citit: „…omul este agentul Său, ajutorul Său.” Vom merge la următorul citat și vom vorbi puțin despre aceasta, pentru că m-a uimit când am început să meditez cu adevărat la el, iar Dumnezeu a început să-mi aducă atât de multe lucruri în inimă și în minte.

În mesajul Descoperirea lui Dumnezeu, din iunie 1964, profetul a spus:

„Așa cum a fost în Moise, când Cuvântul era în Moise, El era Dumnezeu în trup. Când El era în Isus, El era Dumnezeu în trup. Vedeți? Singurul lucru pe care l-a făcut, a fost să-Și schimbe masca, nu Cuvântul Său, nu natura Sa. El este Același ieri, astăzi și în veci. El Și-a schimbat doar forma. El S-a schimbat de la Noe, la Moise; El S-a schimbat de la Moise, la David; de la David, la Iosif, și mai departe până când a venit plinătatea Dumnezeirii trupește.” (Acesta a fost Isus Hristos). „Este tot Același Dumnezeu. Amin. Sper că aceasta va trece prin…Vedeți? Este Același Dumnezeu, dar El doar ia un alt văl. Vedeți? El Își pune un alt văl.

El a făcut-o în reformatori, a luat un văl, a luat un văl, până când, în cele din urmă a coborât prin epoca Luterană, prin cealaltă epocă, apoi, în final, vine în formă completă.”

Care este forma Lui completă? Trebuie să fie Hristos în formă de Mireasă, când El Se întoarce în om, pentru că prețul Său de răscumpărare l-a răscumpărat pe om înapoi, prin cumpărarea cu Sângele Său, prin sfințirea Duhului Său și prin locuirea în el a Duhului Său. El îl readuce pe om în poziția lui.

Amintiți-vă, Duhul Sfânt a fost legat de râurile denominaționale timp de aproape două mii de ani. El nu a putut să Se întoarcă în măsură deplină din cauza Adevărului limitat, din cauza înțelegerii greșite, din cauza imaginii greșite. Și acum, după două mii de ani, el a spus: „Dar în timpul de seară, Acesta va fi eliberat prin Mesajul de seară. Duhul Sfânt Se va întoarce înapoi în Biserică.”

Aici, El vine și aduce unificarea Sa: Dumnezeu și omul înapoi împreună; Hristos și Mireasa Sa în Unirea invizibilă. Amin. Înapoi împreună la imaginea completă încă odată în timpul sfârșitului. Dumnezeu lucrând prin om. Țineți minte comentariul despre parteneriat, despre agentul și partenerul Său.

Știți, am mers să predic la câteva convenții și în timp ce predicam, aceste lucruri continuau să se rostogolească și să se rostogolească, și cu cât predicam mai mult, cu atât ieșea mai mult la iveală, și mai mult, și am început să realizez că, dacă Dumnezeu l-a pus pe om în parteneriat cu El, l-a făcut un coleg de muncă, un împreună lucrător cu El, l-a făcut agentul Său.

Ascultați, poate este mai mult decât ne dăm seama. Eu am făcut o mică demonstrație sau o lecție practică cu ei, în Polonia. L-am avut cu mine pe interpretul meu, fratele Samuel, care este un interpret fantastic, el este un partener bun. La un moment dat, am luat o foaie de hârtie și am spus: „Ei bine, vom începe un parteneriat, pentru că Dumnezeu l-a pus pe om în parteneriat cu El.” A spus profetul aceasta? („Amin!”) Așadar, hai să începem un parteneriat. Unii dintre voi ați văzut această demonstrație, dar alții, nu, așa că am s-o fac din nou.

Iată parteneriatul. Tu dai toți banii în avans; toate costurile inițiale vin de la tine; tu aranjezi totul; tu faci toată munca; tu conduci afacerea; tu iei toate problemele; tu rezolvi toate problemele și tu preiei toate apelurile telefonice neplăcute, apoi vom împărți veniturile  cincizeci la cincizeci. Apoi l-am întrebat pe Samuel: „Poți semna aici, te rog?” Și el a refuzat. Acesta nu este un parteneriat.

Haideți să mergem împreună la Exod 3.7-10. Acesta este momentul când a venit Dumnezeu. El avea să-Și elibereze copiii din robie, din Egipt, și a venit la Moise, atrăgându-i atenția prin rugul aprins. Moise s-a apropiat, iar Domnul i-a spus, versetul 7:

„Domnul a zis: „Am văzut asuprirea poporului Meu, care este în Egipt, și am auzit strigătele pe care le scoate din pricina asupritorilor lui, căci îi cunosc durerile.

M-am pogorât ca să-l izbăvesc din mâna Egiptenilor, și să-l scot din țara aceasta și să-l duc într-o țară bună și întinsă, într-o țară unde curge lapte și miere, și anume, în locurile pe care le locuiesc Cananiții, Hetiții, Amoriții, Fereziții, Hetiții și Iebusiții.

Iată că strigătele Israeliților au ajuns până la Mine, și am văzut chinul cu care îi chinuiesc Egiptenii.

Acum, vino, Eu te voi trimite la Faraon, și vei scoate din Egipt pe poporul Meu, pe copiii lui Israel.”

Așadar, Dumnezeu a început spunând: „M-am coborât ca să-i izbăvesc din mâna egiptenilor.” Apoi a spus: „Vino, acum. Eu te trimit să-i scoți și să-i eliberezi din mâna lui Faraon.” Deci, cine avea să-i elibereze din mâna lui Faraon? Dumnezeu. Dar cum avea să meargă El la Faraon, ca să-Și elibereze copiii din mâinile lui? El avea să intre în Moise. Aceștia sunt colegii de muncă, împreună lucrătorii, acesta este un parteneriat.

Știți, este uimitor că Moise a ezitat să semneze contractul pentru acel parteneriat; se pare că Moise avea unele ezitări, pentru că și-a analizat propriile incapacități. El s-a uitat la sine și știa nu putea face față acelui parteneriat. El știa că nu avea puterea, înțelepciunea, nu vorbea clar, nu avea ce trebuia pentru a face ceea ce i-a spus Dumnezeu că va face.

Deci, Moise nu înțelegea încă pe deplin parteneriatul, pentru că acesta îi suna ca: „Eu îi voi elibera, dar du-te tu și fă aceasta.” El nu și-a dat seama că Dumnezeu intenționa, cu adevărat, ca acesta să fie un parteneriat.

În versetul 11, citim:

„Moise a zis lui Dumnezeu: „Cine sunt eu, ca să mă duc la Faraon, și să scot din Egipt pe copiii lui Israel?”

Dumnezeu a zis: „Eu voi fi negreșit cu tine; și iată care va fi pentru tine semnul că Eu te-am trimis: după ce vei scoate pe popor din Egipt, veți sluji lui Dumnezeu pe muntele acesta.”

Așadar, Moise a  zis: „Cine sunt eu? Cine sunt eu să merg la Faraon? Cine sunt eu să fac aceasta?” Și era o afirmație corectă. Perspectiva lui era corectă. „Eu nu am forța fizică sau capacitatea să fac ceea ce tocmai mi-ai spus că voi face.” Avea dreptate, dar el privea la lucrul greșit. El nu ar fi trebuit să privească la el însuși, ci ar fi trebuit să privească la Cuvântul lui Dumnezeu. El nu ar fi trebuit să privească la ceea ce gândea el despre sine, ci la ceea ce spunea Dumnezeu despre el.

Apoi, toată ezitarea lui avea legătură cu complexele lui, cu temerile și incapacitățile lui.

Același lucru este adevărat și cu noi. Când începem să predicăm așa, știu aceasta fără umbră de îndoială, că unii dintre voi începeți să vă scoateți din tablou, deoarece credeți că nu sunteți destul de buni: „Nu poate fi pentru mine; eu nu înțeleg destul…”  și bla, bla, bla. Dar acesta este dușmanul, care încearcă să vă țină departe de poziția voastră, pentru că nu este vorba despre ce puteți face, înțelege, explica sau de cât de puternici sunteți, sau cât de biruitori sunteți. Acestea nu au nici o legătură cu aceasta, pentru că Dumnezeu nu te-a ales din aceste motive. Dumnezeule! Dumnezeu nu te-a ales să joci rolul acela, ci te-a ales doar ca să fii un vas supus prin care El să poată lucra.

Amintiți-vă că Pavel a spus în Romani: „Vedeți că între voi  nu sunt mulți puternici, nu sunt mulți nobili, nu sunt mulți înțelepți, și așa mai departe, pentru că Dumnezeu a ales lucrurile slabe ca să le dărâme pe cele puternice. El a ales lucrurile nebune care încurcă înțelepciunea înțelepților.”

Dumnezeu nu caută abilitățile voastre, ci caută disponibilitatea ta. El te-a ales ca să fii un vas care să-I împlinească lucrarea. Aceasta a fost alegerea Lui, nu a ta. Și ce drept ai, să-L refuzi? Desigur, ai liberul arbitru și El nu-l va încălca niciodată. Dumnezeu ți-a dat această alegere, dar El te-a creat, El te-a conceput și te-a rânduit să faci parte din Programul Său.

Moise a fost alegerea Lui Dumnezeu. Moise nu a fost alegerea lui Moise; Moise nu a crezut că el era alegerea bună. Ascultați, la un moment dat, Moise a crezut că el este o alegere bună, dar atunci Dumnezeu a trebuit să-l zdrobească, să-l umilească și să-l smerească, iar când Dumnezeu a venit, în sfârșit, la el, ca să-l pună în însărcinarea Sa, să-l pună în lucrare, Moise nu mai credea că el este o alegere bună. Dar tocmai aceasta l-a făcut să fie o alegere bună. Laudă Domnului! Este bine pentru noi să realizăm aceasta.

Fratele Branham a spus: „Tu nu ești nimic.” El a spus: „Du-te, bagă-ți degetul într-o găleată cu apă, scoate-l afară, și vezi gaura pe care ai lăsat-o. Vezi ce impact ai. Tu nu ești nimic.” Dar omul este un paradox, pentru că, așa cum ești un nimic, ești și un predestinat în Planul lui Dumnezeu pentru această epocă. El a pus în tine o parte din El Însuși, astfel încât, în trupul tău, ești un nimic, dar în sufletul tău este atributul lui Dumnezeu, care este totul. Deci, tu ești un paradox ambulant.

Cine sunt eu? Sunt un nimic, sau sunt un fiu al lui Dumnezeu? Nu există nici o șansă ca un fiu al lui Dumnezeu să fie un nimic, ci în trupul tău ești un nimic. Dar, tu ești un fiu al lui Dumnezeu, deci, nu numi un fiu al lui Dumnezeu, nimic.

Așadar, ce sunt eu? Tu ești un paradox ambulant, ești o taină, uneori, chiar și pentru tine însuți. Fratele Branham a spus: „Soția mea nu mă înțelege, eu sunt o taină pentru ea. Și, sincer, nici eu nu mă înțeleg.” Deci, nu este nimic în neregulă cu aceasta, prieteni. Nu este nimic în neregulă cu faptul că Dumnezeu te cheamă, te trimite, te folosește, iar tu te gândești: „Eu nu pot face aceasta.” Nu este nimic în neregulă cu aceasta. Este normal, dar nu spuneți: „Aceasta nu se poate,” pentru că cu Dumnezeu, toate lucrurile sunt posibile. Amintiți-vă că parteneriatul nu înseamnă că o veți face singuri, ci Dumnezeu va fi cu voi. Dar parteneriatul nu înseamnă nici că Dumnezeu o va face singur, pentru că El vă va folosi pe voi.

Să privim la Exod 3.15. Dumnezeu l-a mângâiat deja pe Moise: „Este în ordine. Ți-am dat o mângâiere, te vei întoarce aici și te vei închina pe acest munte. Nu-ți face griji, Moise.” Ascultați ce spune în continuare:

„Dumnezeu a mai zis lui Moise: „Așa să vorbești copiilor lui Israel: „Domnul Dumnezeul părinților voștri, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov, m-a trimis la voi. Acesta este Numele Meu pentru veșnicie, acesta este Numele Meu din neam în neam.”

Perfect, am stabilit aceasta. Să mergem la Exod 4.1:

„Moise a răspuns, și a zis: „Iată că n-au să mă creadă, nici n-au să asculte de glasul meu. Ci vor zice: „Nu ți s-a arătat Domnul.”

Ascultați, Domnul a continuat să răspundă la întrebări, iar Moise a revenit cu și mai multe întrebări. El încă ezita să semneze pe linia punctată, pentru că nu era sigur că putea să-și respecte partea de parteneriat. Apoi, de la versetul 2, citim:

„Domnul i-a zis: „Ce ai în mână?” El a răspuns: „Un toiag.”

Domnul i-a zis: „Aruncă-l la pământ.”

Noi știm că toiagul s-a prefăcut într-un șarpe iar Moise a fugit de el. Apoi, la porunca Domnului l-a ridicat de jos și s-a transformat din nou într-un toiag. Apoi, Domnul i-a spus să-și pună mâna în sân și aceasta era albă de lepră; a pus-o înapoi, și când a scos-o, era  din nou normală. Și Domnul i-a zis: „Prin aceste două semne, te vor crede.”

Să citim de la versetul 10 la 14:

„Moise a zis Domnului. „Ah! Doamne, eu nu sunt un om cu vorbirea ușoară, și cusurul acesta nu-i nici de ieri, nici de alaltăieri, nici măcar de când vorbești Tu robului Tău, căci vorba și limba îmi este încurcată.

Domnul i-a zis: „Cine a făcut gura omului? Și cine face pe om surd sau mut, cu vedere sau orb? Oare nu Eu, Domnul?

Du-te, dar; Eu voi fi cu gura ta, și te voi învăța ce ai de spus.”

Moise a zis: „Ah! Doamne, trimite pe cine vei vrea să trimiți.”

De fapt, Moise a zis: „Doamne, trimite pe altcineva.”

„Atunci Domnul S-a aprins de mânie împotriva lui Moise.”

Oh, Doamne! Vă puteți imagina că Moise a întârziat să pășească, a ezitat, s-a îndoit de el însuși reflectând la propria lui incapacitate și imposibilitate, și el a zăbovit atât de mult asupra acestui lucru, încât L-a mâniat pe Dumnezeu, și mânia Lui s-a aprins împotriva lui Moise. Moise era doar o ființă umană normală, care realiza că încercase deja, dar a eșuat. El a dat-o în bară, nu putea vorbi clar, și „Nimeni nu mă va asculta. Am încercat deja, dar am fugit, iar acum sunt în poziția aceasta.”

Moise era exact ca voi și ca mine, dar Dumnezeu a continuat să spună: „Este în ordine. Eu am coborât, sunt aici! Eu Sunt aici și acum merg în Egipt. Vino, Eu te trimit, dar nu mergi singur, suntem în parteneriat, Moise!”

Ascultați, cine a venit în această zi? Credeți că suntem singuri? Credeți că ceea ce ne-a chemat El să facem și ceea ce ne-a chemat El să fim în acest ceas, depinde de puterea, abilitatea, mintea și voința noastră? Nu! De aceea a venit Capul, de aceea a venit Hristos. El a venit să-Și împlinească propriul Cuvânt, dar trebuie să aibă un parteneriat cu cineva, care să se supună Cuvântului Său și să-L lase să curgă prin el. Dumnezeu are nevoie de un parteneriat cu omul.

Dumnezeu a venit, dar Moise a început să spună: „Eu nu pot să fac aceasta.” Dar Domnul i-a zis: „Va fi bine, te vei întoarce aici, și iată mângâierea ta. Ți-am dat o garanție că te vei întoarce aici.” Dar garanția lui Dumnezeu nu a fost suficientă pentru Moise, pentru că el a spus: „Când mă vor întreba care este Numele Tău, nu știu ce să le spun.” Și Domnul a zis: „Ei bine, spune-le aceasta.” Dar Moise, a zis: „Dar nu mă vor crede, indiferent ce le voi spune.” „Iată două semne,” a zis Domnul.

Vă puteți imagina de ce S-a aprins mânia Domnului împotriva lui Moise? Pentru că Domnul i-a zis să arunce toiagul jos și acesta s-a transformat într-un șarpe, apoi i-a spus să-l ridice, și acesta s-a transformat din nou în toiag. Cine putea face aceasta? Acela nu a fost Moise. Moise nu avea putere să schimbe forma acelui toiag, și nu avea putere să-l schimbe înapoi. Cine a făcut aceasta? Dumnezeu! El i-a spus să-și bage mâna în sân și s-o scoată, și aceasta era plină de lepră. I-a zis s-o bage înapoi, și când a scos-o, era vindecată. Cine a făcut aceasta? Acela nu a fost Moise, ci Dumnezeu.

Apoi, când a terminat, Moise a spus: „Dar nu am vorbirea ușoară. Nu pot face aceasta.” Și Domnul i-a zis: „Cine a făcut limba? Cine a făcut urechea? Cine a făcut orice? Du-te! Eu voi fi cu tine!” Dar Moise a zis: „Doamne, trimite pe altcineva.” Și atunci s-a aprins mânia Domnului.

Când te gândești la tot acest dialog, este atât de interesant pentru mine! Iubesc Biblia! Îmi place cât este de reală, clară, adevărată și directă.

Când te uiți la acest dialog îți dai seama că Dumnezeu nu avea o altă opțiune. Acest lucru este greu de imaginat de noi, ca ființe umane.

Moise s-a născut ca un copil special, el s-a născut sub un semn, s-a născut să fie eliberatorul, el a fost predestinat pentru această slujbă, și Dumnezeu nu avea de gând să-Și schimbe gândirea, pentru că El a hotărât acest lucru înainte de întemeierea lumii.

El l-a predestinat pe Moise, l-a născut sub un semn, l-a ascuns timp de trei luni, l-a pus în micuța arcă din papură și l-a trimis să fie salvat de fiica lui Faraon. De ce? Pentru că Moise era un om super special? Nu! Pentru că Moise avea să fie partenerul lui Dumnezeu, iar Dumnezeu are grijă de partenerul Său. El l-a predestinat pe Moise, așa că acum, Moise mergea pe Nil într-un coșuleț vechi din papură, cu toți crocodilii în jur, dar Dumnezeu veghea asupra lui și-l proteja, asigurându-Se că crocodilii nu-i fac nici un rău. Apoi l-a dus chiar la picioarele fiicei lui Faraon, care l-a luat, iar inima ei se topea pentru el, așa că l-a înfiat. Și Dumnezeu S-a asigurat ca sora lui Moise, Miriam, să fie acolo ca să-i sugereze o doică, și aceasta s-a întâmplat să fie chiar mama lui Moise. Adică, mama lui Moise, doică?

Ascultați, Dumnezeu nu avea altă opțiune și Dumnezeu nu a avut un „Plan B”. Dumnezeu nu putea spune: „Moise, M-am cam săturat de atitudinea ta. S-a terminat! Îmi iau pe altcineva.”

Dacă tu faci parte din planul predestinat al lui Dumnezeu, El nu poate să-ți spună nici ție aceasta. Noi greșim, eșuăm, facem rău, uneori ne învârtim în cerc în jurul aceluiași butuc, iar și iar, ne descurajăm, devenim deprimați, facem bine, facem rău, dar Dumnezeu nu poate să-Și schimbe părerea cu privire la copiii Săi predestinați. El nu poate alege pe altcineva.

Ascultați, acesta este parteneriatul. În acest parteneriat, Dumnezeu va aduce o eliberare. Dumnezeu face minuni, Dumnezeu va aduce plăgi, Dumnezeu i-a dat lui Moise două semne: toiagul prefăcut într-un șarpe și mâna cu lepră. Toate acestea le-a făcut Dumnezeu, dar Moise a trebuit să ducă toiagul în Egipt, pentru că Dumnezeu nu putea să-l ducă, numai Moise putea face aceasta. Moise nu putea să transforme toiagul în șarpe apoi să-l transforme din nou în toiag, aceasta a făcut Dumnezeu, dar Dumnezeu avea nevoie de cineva care să ducă semnul în Egipt, iar El l-a predestinat pe Moise să facă această slujbă. Acesta este parteneriatul cu Dumnezeu.

Există o parte pe care poate s-o facă numai Dumnezeu, și acolo era o parte pe care putea s-o facă numai Moise. Moise a trebuit să plece, să meargă la curtea lui Faraon; Moise a trebuit să-i spună ceea ce i-a spus Dumnezeu să spună. Dumnezeu a adus plăgile, dar Moise a rostit cuvintele. Dumnezeu a adus semnul, dar Moise a aruncat toiagul jos și tot Moise a trebuit să-l ridice de jos. Moise a trebuit să-și pună mâna în sân și s-o scoată afară, apoi s-o facă din nou; aceasta a fost partea lui Moise, dar Dumnezeu a fost Acela care a umplut-o de lepră și tot Dumnezeu a făcut-o curată din nou.

În mesajul Noua mea slujbă, din noiembrie 1959, fratele Branham a făcut această afirmație:

„Acum, voi spuneți: „Ei bine, dacă El știe aceasta, atunci de ce predicați?” Acesta este Dumnezeu…face parte din Programul lui Dumnezeu. Predicarea este Programul Lui. Când S-a uitat la ucenici, El S-a uitat la recoltă, și a spus: „Recolta este coaptă, iar lucrătorii sunt puțini. Rugați pe Domnul secerișului să trimită lucrători la secerișul Său.” Câți își amintesc aceasta? Ei bine, de ce trebuiau să se roage ei Domnului secerișului, să trimită lucrători la secerișul Său, dacă Domnul secerișului stătea acolo, știind că se va face? De ce? Dumnezeu a dispus așa. Acum, ascultați aceasta. Dumnezeu a hotărât așa, astfel încât Programul Său să nu poată merge fără tine și fără mine. Și câtă vreme nu facem ceea ce ne îndrumă Dumnezeu să facem, noi paralizăm Programul Său. Dar când Biserica se mișcă prin ungerea Duhului Sfânt, noi suntem în voia lui Dumnezeu, făcând Programul Său.”

Noi credem că Dumnezeu poate să facă orice vrea El, dar Dumnezeu Și-a stabilit Programul într-un fel, și acesta este că El a ales să lucreze prin om. Acesta este Programul lui Dumnezeu, iar El nu-Și va călca propriul Său Program. Deci, El trebuie să aibă omul prin care să lucreze, pentru că Dumnezeu S-a pus în parteneriat cu omul. Dumnezeu l-a făcut pe om partenerul Său în Răscumpărare.

În 2Corinteni 5.19, citim:

„Că adică, Dumnezeu era în Hristos împăcând lumea cu Sine, neținându-le în socoteală păcatele lor, și ne-a încredințat nouă Cuvântul împăcării.”

În mesajul Eliberare totală, din anul 1959, fratele Branham a spus:

„Isus era sută la sută Om. El putea să plângă ca un om; El putea să mănânce ca un om; putea să fie obosit ca un om. În ființa Sa umană, El era pe deplin Om, iar în Duhul Său, era pe deplin Dumnezeu. Vedeți? El Și-a făcut trupul supus Duhului care era în El. Vedeți? El a fost ispitit în toate felurile, la fel ca noi. El a fost Om, nu un înger. El a fost un Om, El a avut dorințe și ispite exact ca noi. Așa spune Biblia. El a fost un Om, nu un înger, mai presus de ispită.

În Evrei 1.4 (Evrei 2.7), scrie că El a fost făcut mai prejos de îngeri, El a fost un Om. Om pe deplin. Astfel, Dumnezeu a luat un Om complet, pentru a aduce eliberare totală, și L-a umplut cu Duhul Sfânt. Duhul Sfânt era în El fără măsură. El a fost ispitit ca și noi. El a fost pe deplin Dumnezeu, și a dovedit aceasta când a înviat morții, când a oprit natura, vuietul mării și valurile puternice, când a vorbit copacilor, și așa mai departe, și ei L-au ascultat. El era Dumnezeu în interior și putea fi și Om. El putea fi Om, pentru că era Om, dar S-a predat total și deplin, ca Om, în mâinile lui Dumnezeu, pentru slujba lui Dumnezeu. El este Exemplul nostru.”

Așadar, Acesta este Exemplul nostru, Isus Hristos, Omul perfect. Fratele Branham a spus că El a fost sută la sută Om, apoi a spus că a fost sută la sută Dumnezeu. Slavă Domnului!

El a fost atât de bun în a fi Om. Când a spus: „Tatăl Meu este Dumnezeu!”, ei au vrut să-L omoare cu pietre, spunând: „Tu, care ești Om, Te faci Dumnezeu.” El era atât de bun în a fi Om, încât ei nu puteau să-L vadă pe Dumnezeu. Tot ce au putut vedea ei, a fost un Om. El era atât de bun în a fi Om, dar era Dumnezeu în forma Fiului Său. El era Dumnezeu (Amin?) în trup, dar era atât de bun în a fi Om, încât era sută la sută Om. Isus era ca voi și ca mine, mai mult decât credem. Singura diferență era hibridarea, pentru că El nu S-a născut cu o natură hibridă, dar era Om, așa cum suntem noi oameni.

Ascultați, lui Isus I-a fost foame. Sunt o mulțime de lucruri despre Isus, la care nu ne gândim. Scrie că după ce a postit patruzeci de zile, I-a fost foame; stomacul lui Isus chiorăia și Îl durea de foame. El obosea și avea nevoie de odihnă; El a fost dezamăgit, a fost frustrat din pricina ucenicilor când nu aveau credință. El S-a mâniat, El a plâns la mormântul lui Lazăr, pentru că avea compasiune, El a fost sută la sută Om.

Ascultați, am început să-mi pun întrebări, și la început, a fost doar un sentiment ciudat. A transpirat Isus vreodată? A trebuit să facă baie? A trebuit să Se spele pe dinți? Când Se trezea dimineața, avea vreodată părul dezordonat? L-au văzut vreodată ucenicii cu părul ciufulit? Noi știm că avea picioarele murdare și trebuiau spălate, deci, nu era o formă angelică, ca o apariție care se mișcă, pur și simplu. El era o ființă umană. Lui i S-a făcut foame așa cum vi se face vouă foame; S-a întristat așa cum vă întristați voi; S-a supărat așa cum vă supărați și voi; a fost frustrat așa cum sunteți voi frustrați și a fost dezamăgit de ucenici. El a învățat ascultarea prin lucrurile pe care le-a suferit. El a crescut în statură cu Dumnezeu și cu oamenii. El a fost un Om, și era ca voi mai mult decât credeți. El a obosit atât de tare, încât a trebuit să Se odihnească; El a fost suprasolicitat de muncă și a trebuit să meargă în pustietate, să se separe.

Aceasta a vrut Dumnezeu, așa a vrut Dumnezeu să fie exprimat întotdeauna. Dumnezeu a vrut să devină om, și când a vrut să devină om, El a devenit Isus Hristos. Dumnezeu a vrut să trăiască în trup, pe Pământ, cu Familia Sa. Dumnezeu a vrut să devină Om. El a vrut să aibă părul ciufulit și să-l pieptene dimineața; a vrut să aibă picioarele murdare și să facă baie; a vrut să-I fie foame și să doarmă. Înțelegeți?

Isus a fost Exemplul nostru. El a fost un Om, a trăit o viață umană, dar a trăit o viață umană în așa fel că S-a predat Duhului lui Dumnezeu din El, astfel încât, Dumnezeu a fost în parteneriat cu Isus Hristos, manifestându-Se pe Sine, lumii. Și El a devenit Exemplul nostru. Aceasta vrea să facă Dumnezeu. Singura diferență dintre El și mine, este că El S-a născut perfect, iar eu m-am născut imperfect; El a avut Duhul Sfânt fără măsură, iar mie mi s-a dat numai o măsură. Dar în afară de aceasta, este atât de asemănător! Este șocant.

Dumnezeu vrea să trăiască în trup. El a venit în trup, ca Isus Hristos, pentru a deveni Unul dintre noi, pentru a deveni un Frate, pentru că întregul Său Plan, era să locuiască în trup pe Pământ, ca o Familie a lui Dumnezeu, în părtășie. El a iubit atât de mult această părtășie încât, atunci când Isus Hristos a venit în grădina Ghetsimani, El Se afla într-o agonie, într-un necaz și o apăsare, pentru că a ajuns la o barieră și a trebuit să ia o decizie, și acea decizie era: să ia păcatele lumii, care era ceea ce voia Dumnezeu să facă, sau să rămână cu iubiții Săi ucenicii, care era ceea ce voia El. Aceasta înseamnă că Isus avea o voie a Lui sau o dorință a Lui, care trebuia supusă Planului perfect al lui Dumnezeu. Ne învață profetul aceasta?

Așadar, Isus avea o voință, o dorință, pentru care trebuia să moară, la care trebuia să renunțe și să Se predea voii perfecte a Tatălui, și aceasta L-a pus într-o mare agonie, deoarece ca om, ca Dumnezeu întrupat, El a iubit atât de mult părtășia cu ucenicii Săi, încât atunci când a venit vorba despre despărțirea de ei, I-a fost foarte greu să Se despartă de ei. De aceea a fost în agonie în grădina Ghetsimani, pentru că era pus între a-i părăsi și a merge la Calvar, ca să ia păcatele lumii, sau să rămână cu ei. Și El voia să rămână cu ei. El nu voia să Se despartă de iubiții Săi ucenici, pentru că iubea părtășia de pe Pământ. Dar singura cale de-a o păstra în perfecțiune și de-a o aduce înapoi în Eden, era să aleagă calea lui Dumnezeu; să-Și dea Viața și să moară pentru a plăti prețul răscumpărării, ca să Se poată întoarce și să locuiască în ucenicii Săi, nu doar să fie cu ei.

Știți ce înseamnă aceasta? Dumnezeu voia să fie Om. Putem spune aceasta? Dumnezeu voia să fie Om, dar nu voia să Se oprească la Isus, pentru că Dumnezeu vrea să locuiască în tine.

Ascultați, dacă aș putea s-o spun așa: tot ce pot să fac eu, este să împărtășesc cu voi ceea ce este în inima mea. Acest Mesaj este atât de simplu, atât de adânc, atât de profund, atât de șocant, atât de incredibil; este atât de adevărat și de simplu: Dumnezeu vrea să-ți împărtășească Viața. Aceasta vrea Dumnezeu. El vrea să locuiască în tine, să umble cu tine, să aibă părtășie cu tine; El vrea să devină una cu tine. Dumnezeu vrea să-Și împărtășească Viața cu tine; și vrea să-ți împărtășească Viața, pentru că El vrea să fie Om. Știu că este șocant, dar aceasta ne-a învățat profetul. Aceasta ne-a învățat. Dumnezeu vrea să vină să locuiască în tine, iar tu devii templul Duhului Sfânt. Pavel ne-a învățat că Biserica devine locuința lui Dumnezeu.

Dumnezeu S-a pus în parteneriat cu omul, Dumnezeu vrea să fie exprimat în carne. Isus a fost expresia perfectă a lui Dumnezeu în trup, dar aceasta nu a fost singura exprimare a lui Dumnezeu în trup, pentru că acum, El vrea să fie trup, și să fie exprimat într-o Mireasă cu multe mădulare: „Hristos în voi, nădejdea slavei.”

 în mesajul Daruri, din decembrie 1956, fratele Branham a spus ceva uimitor:

„Acum, în Hristos locuia plinătatea Dumnezeirii trupește. El avea tot Duhul lui Dumnezeu în El. „Eu și Tatăl Meu, suntem Una”, a spus Isus. Acesta este motivul pentru care oamenii nu puteau să-L înțeleagă. Uneori, El spunea ceva, apoi putea părea că Se întoarce și spune ceva diferit. Vorbea El, apoi vorbea Tatăl. Vedeți? Nici măcar ucenicii nu puteau să-L înțeleagă. Și chiar la final, ei au spus: „Iată, acum El vorbește clar. Acum, prin aceasta credem că, dacă știi toate lucrurile, nimeni nu are nevoie să Te învețe.”

Isus a spus: „Acum credeți?” După tot acel timp, ei nu au putut să înțeleagă…De ce? Pentru că, uneori, El spunea una, apoi spunea alta. Erau El și Tatăl care vorbea.”

Uneori era Isus Omul, iar alteori era Tatăl care vorbea prin Omul acela, de aceea nici ucenicii nu au putut să-L înțeleagă pe Isus. Ceea ce ne-a învățat profetul distruge religia. Absolut! Distruge religia, pentru că religia Îl îndepărtează pe Dumnezeu și vă pune pe o cale dificilă pentru a ajunge la El. Aceasta face religia: Îl îndepărtează pe Dumnezeu și te pune pe o cale dificilă pentru a ajunge la El.

Dar ceea ce a făcut Mesajul, este că a ridicat vălul și ne-a arătat că ceea ce a vrut Dumnezeu întotdeauna, a fost să locuiască în tine. Ceea ce a vrut Dumnezeu, a fost să-Și împărtășească Viața cu tine. El vrea să trăiască în tine, să umble cu tine, să vorbească cu tine; să împărtășească Viața cu tine.

Fratele Branham a spus că Dumnezeu vrea să Se manifeste în tine. El a spus: „Cum vei face aceasta? Îl chemi din cer? Nu, El este în tine.”  Aceasta a spus profetul. Și el a mai spus: „Dacă pot să mă dau la o parte din cale, El poate veni să facă lucruri la care William Branham nici măcar nu s-a gândit.”

Așadar, fratele Branham a spus: „Dacă pot să mă dau la o parte din cale, Dumnezeu poate veni să facă lucruri cu mine afară din cale.” Noi avem acest concept. Deci, acum suntem voi și eu. Dacă putem să ne dăm la o parte din cale, Dumnezeu poate să facă ceva la care noi nu ne-am gândit niciodată. Așadar, dacă mă dau la o parte din cale, pe cine va folosi Dumnezeu să facă lucrul la care nu m-am gândit niciodată? El mă va folosi pe mine. Deci, El nu are nevoie de mine, totuși are nevoie de mine. Cu alte cuvinte, când mă dau la o parte, El mă poate folosi să facă ceea ce eu nu pot să fac. El poate s-o facă, dar nu poate s-o facă fără mine. El o face prin mine, dar nu mă vrea pe mine, așa că, atunci când pot scăpa de mine, El mă poate folosi.

Vedeți de ce suntem un paradox ambulant? Vedeți de ce uneori, nu ne înțelegem pe noi înșine? Vedeți de ce, uneori, este gândul nostru, și alteori este gândul lui Dumnezeu, iar noi nu înțelegem? „Acesta a fost de la Dumnezeu sau a fost de la mine?” Este același lucru. Așa a fost întotdeauna.

Fratele Branham a spus: „Nici măcar eu nu mă înțeleg.” El avea un gând…Fratele Branham ne-a spus aceasta. El a fost atât de sincer cu noi, și a spus: „Nu, eu am crezut aceasta; m-am gândit: „Ei bine, s-ar putea să fiu doar eu.” Atunci când a auzit acel Glas. Dar a fost Dumnezeu care îi vorbea într-o furtună din Colorado, și i-a spus să se întoarcă înapoi. El s-a gândit: „S-ar putea să fiu doar eu.” Așa că a trebuit să aștepte ca să se asigure. De ce? Pentru că el era un om, iar Dumnezeu locuia în om și folosea omul. Dar, uneori, era omul, alteori era Dumnezeu.

Fratele Branham a venit la amvon și a făcut o afirmație despre Martin Luther King Jr. și a spus că el va conduce la moarte un milion din acei oameni. În acea săptămână, una dintre surorile din biserică, s-a dus la fratele Branham, și i-a spus: „Frate Branham, este atât de trist! Toți acești oameni de culoare sărmani, vor fi uciși așa.” În duminica următoare, fratele Branham s-a întors și a spus: „Ascultați, eu am spus aceasta, dar aceasta este doar părerea mea.” A spus el aceasta? El a spus: „Dumnezeu nu mi-a spus niciodată aceasta. Nu știu dacă este adevărat. Aceasta este numai părerea mea.” Apoi, a spus: „Tu trebuie să știi când este Dumnezeu și trebuie să știi când sunt eu.” Iar eu spun: „Ei bine, dar cum voi face aceasta?” Pare nedrept, dar fratele Branham ne-a dat un principiu.

Ascultați, el a fost o ființă umană, a fost un om născut în păcat, plin de defecte, care putea avea gânduri greșite, idei greșite, putea merge în direcția greșită și putea lua decizii greșite, și a făcut-o. Dar el a fost și vasul prin care Dumnezeu avea să-Și manifeste Cuvântul; el a fost și Cuvântul făcut trup; el a fost, de asemenea, în parteneriat cu Dumnezeu; el a fost glasul final în ultima epocă; el a fost al șaptelea înger; a fost ultimul mesager, el a fost cel pe care Dumnezeu avea să-l folosească pentru a încheia epocile Bisericii.

Voi spuneți: „El a fost îngerul al șaptelea?” Da, el a fost îngerul al șaptelea, dar fratele Branham a spus că Hristos a fost îngerul al șaptelea. El a spus: „Hristos a fost Mesagerul epocii Bisericii.” Atunci, cine a fost mesagerul epocii Bisericii? Hristos sau William Branham? Răspunsul este; „Da! Hristos a fost în William Branham.”

Ascultați, când fratele Branham ne-a spus cine erau ceilalți șase mesageri, el nu a spus: „Ei bine, primul mesager este Hristos.” Nu! El a spus: „Pavel!” Dar Hristos era în Pavel. Și Pavel era un partener. Amintiți-vă că Pavel persecuta Biserica, îi băga pe creștini la închisoare și îi împrăștia peste tot, el făcea prăpăd în Biserica lui Dumnezeu. Aceasta spune Biblia. El făcea dezastru în Biserica lui Dumnezeu, dar într-o zi, Dumnezeu avea să întrerupă planul lui Pavel, pentru că El avea un plan cu Pavel. El făcea parte din planul predestinat al lui Dumnezeu, el urma să fie parte din Program, așa că, indiferent de ceea ce făcea el, nu schimba ceea ce prevăzuse deja Dumnezeu cu privire la el.

Apoi, Dumnezeu a mers la Anania, și i-a spus: „Vreau să mergi la Pavel.” Dumnezeu l-a trântit pe Pavel jos, pe drumul spre Damasc, și i-a dat o descoperire extraordinară. El l-a întrebat: „De ce Mă prigonești?” Și Pavel a răspuns: „Cine ești Tu, Doamne?” El privea la un Stâlp de Foc, nu la un corp uman. El privea la un Stâlp de Foc, iar Stâlpul de Foc i-a vorbit, și i-a spus: „De ce Mă prigonești?” Pavel a întrebat: „Cine ești Tu; Doamne?” „Eu Sunt Isus, pe care-L prigonești.” Pe Cine prigonea el? El prigonea Biserica lui Isus Hristos, iar Isus i-a spus: „Aceasta sunt Eu. Eu Sunt acei oameni. Ei sunt în parteneriat cu Mine, și când îi arunci pe ei în închisoare, tu Mă arunci pe Mine în închisoare. Când îi persecuți pe ei, Mă persecuți pe Mine, pentru că Eu locuiesc în ei.” Astfel, El l-a lovit și l-a orbit, iar Anania a trebuit să meargă la el. Dar Anania a zis: „Cum, Doamne? Cum pot face aceasta? Nu știi…?” Îmi place când oamenii spun aceasta. Știți, el nu a spus: „Nu știi?…”, ci el a spus: „Am auzit multe lucruri despre acest Saul, cum a făcut una și alta.”, ca și cum L-ar învăța pe Dumnezeu ceva. Dar Dumnezeu a spus: „El este un vas ales, și am hotărât deja ce lucrări va face. El va lua această Lumină și o va face să strălucească peste Neamuri și peste împărați.” Și el s-a dus, i-a dat însărcinarea și l-a trimis. Știți ce a spus Pavel despre sine? El a spus: „Eu sunt o Lumină pentru Neamuri.” Aceasta este o profeție a lui Isaia. Știți la cine se mai aplică această profeție? La Isus Hristos.

Pavel nu a spus că Isus este Lumina Neamurilor, ci el a spus: „Eu sunt Lumina Neamurilor.” Ei bine, cine a fost Lumina Neamurilor? A fost omul sau a fost Isus Hristos în om? Dumnezeu este în parteneriat cu omul.

Mesajul nu a ajuns la Neamuri până când nu L-a dus Pavel la Neamuri. Pavel a trebuit să stea în picioare; Pavel a trebuit să-și deschidă gura și să vorbească; Pavel a trebuit să fie dispus să fie lovit cu pietre, iar după ce a fost lovit cu pietre, a trebuit să se ridice; Pavel a trebuit să facă alegerea să meargă înapoi. Aceasta a fost partea lui Pavel, iar tot supranaturalul, toată descoperirea, tot Adevărul care a fost descoperit, a fost partea lui Dumnezeu. Pavel a trebuit să urce pe corabie și să înfrunte furtuni; Pavel a trebuit să aibă rău de mare; Pavel a trebuit să meargă; Pavel a trebuit să stea în picioare; Pavel a trebuit să vorbească, iar Dumnezeu i-a dat Ungerea; Dumnezeu i-a dat cuvintele; Dumnezeu i-a dat descoperirea; Dumnezeu a făcut supranaturalul, și Dumnezeu a trebuit să ducă toate acestea la oameni. Laudă Domnului!

În Ioan 14.10, Domnul Isus a spus:

„Nu crezi că Eu Sunt în Tatăl, și Tatăl este în Mine? Cuvintele, pe care vi le spun Eu, nu le spun de la Mine, ci Tatăl, care locuiește în Mine, El face aceste lucrări ale Lui.”

Isus nu Și-a asumat niciodată meritul pentru lucrările pe care le făcea, ci El a spus că este Tatăl, care locuiește în El. Dar, ce a spus apostolul? Apostolul a spus că Isus Hristos a umblat din loc în loc făcând minuni. Cine a umblat din loc în loc? A fost Dumnezeu într-un trup de carne.

Să privim împreună la acest citat din mesajul Suflete care sunt acum în închisoare:

„Așadar, el a făcut parte dintr-un parteneriat, vedeți, și a luat acest om pământesc și acest Duh Veșnic, și i-a pus împreună, pentru că Dumnezeu S-a reflectat înapoi în aceasta, pentru că El a devenit Om când a devenit Isus Hristos. Și El era Dumnezeu. Vedeți? Dumnezeu era în Hristos, vedeți, trăia în El, împăcând lumea cu Sine. Și prin acel Om perfect, fiecare dintre noi, imperfecții, care credem în Dumnezeu și am acceptat Aceasta, devenim perfecțiunea Lui.”

El a încheiat un parteneriat: a luat omul pământesc și Duhul Său Veșnic, și i-a pus împreună.

Luca 1.26-28. Vreau să privesc la fecioara Maria.

„În luna a șasea, îngerul Gabriel a fost trimis de Dumnezeu într-o cetate din Galilea, numită Nazaret,

la o fecioară logodită cu un bărbat, numit Iosif, din casa lui David. Numele fecioarei era Maria.

Îngerul a intrat la ea, și a zis: „Bucură-te, tu, cea privilegiată; Domnul este cu tine, binecuvântată ești tu între femei!”

Domnul a venit la Maria prin îngerul Gabriel, și i-a zis: „Ascultă, tu ești foarte privilegiată. Nu pentru că ai făcut ceva, ci pentru că ai fost aleasă.” Nu faptele ei bune i-au adus Mariei această declarație, nu pentru că avea o performanță mare, nu, ea a fost privilegiată înainte de a face ceva, deoarece făcea parte din Planul predestinat al lui Dumnezeu.

Când Dumnezeu a rostit acele cuvinte prin Isaia, și a spus că o fecioară va naște, El știa deja în Mintea Sa, cine era acea fecioară, și ea a fost aleasă înainte de întemeierea lumii. Dumnezeu a cunoscut toate lucrările Sale de la început; El a știut tot ce urma să facă, și lucrările Lui au fost terminate de la început. El știa că va fi Maria, așa că, El a venit la Maria, și i-a spus: „Acesta este timpul ca profeția să se împlinească, și se va împlini în tine. „O fecioară va rămâne însărcinată.”

Știți primul răspuns al Mariei? „Cum este posibil așa ceva? Eu nu cunosc nici un bărbat.” Ea a avut un răspuns la fel cu al lui Moise. Și ea a zis: „Eu nu pot face ceea ce-mi ceri să fac. Tu spui că această fecioară sunt eu, dar dacă sunt eu, cum voi face aceasta?” „Nu-ți face griji,” a răspuns el, pentru că Duhul Sfânt te va umbri, și Cel care Se va naște din tine, va fi Fiul Celui Preaînalt.” Atunci, ea a spus: „Ei bine, eu nu pot s-o fac, dar dacă o faci Tu, este în ordine.”

Vedeți parteneriatul și liberul arbitru? Dumnezeu nu putea să încalce alegerea ei. El nu putea face ca ea să zămislească până când ea nu se supunea, iar ea nu putea să producă niciodată Cuvântul dacă nu-L producea Dumnezeu în ea. Ea nu avea nici o putere, nici o abilitate s-o facă. Ascultați, dacă ea nu ar fi crezut mesajul îngerului cu privire la ea, îngerul s-ar fi întors și ar fi plecat, Dumnezeu nu i-ar fi încălcat niciodată liberul arbitru. Dacă ea ar fi spus: „Eu nu pot, nu sunt vrednică, nu provin dintr-o familie specială; du-te la fiica marelui preot, pentru că eu nu pot face aceasta,” apoi s-ar fi întors și ar fi plecat, Dumnezeu nu S-ar fi impus Mariei. Ea trebuia să fie de acord cu Cuvântul, ea trebuia să creadă Cuvântul și să se predea Cuvântului.

Pentru mine, aceasta este atât de dăunător pentru copiii lui Dumnezeu, să nu accepte ce a spus profetul despre ei. Aceasta împiedică tot Programul. Da, suntem slabi; da, nu știm nimic; da, suntem incapabili. Categoric! Da, suntem obișnuiți, la fel de obișnuiți sau sub medie în multe cazuri; am eșuat, am dat-o în bară, am înțeles greșit, am făcut totul invers de cele mai multe ori, dar aceasta nu schimbă faptul că, dacă faci parte din Programul lui Dumnezeu, ești parte din Programul Lui. Dar, dacă nu facem ceea ce ne îndeamnă Duhul Sfânt să facem, paralizăm Programul lui Dumnezeu, pentru că El nu va pune pe altcineva s-o facă. Aceasta spune profetul despre noi. Și mulți dintre noi o auzim și o auzim și o auzim, apoi plecăm simțindu-ne ca niște nimicuri, ca și cum am fi lipsiți de valoare, ca și cum am fi buni de nimic.

Ascultați, este bine să fii umil, dar a nega puterea lui Dumnezeu de a face ceva în viața ta, este greșit. Să negi accesul Cuvântului, să negi că El are puterea să facă schimbarea, nu este corect, pentru că Dumnezeu este încă un Gentleman și nu te va forța. El așteaptă ca cineva să spună: „Da, accept aceasta! Cred aceasta! Facă-mi-se după Cuvântul Tău!”

Așadar, Maria a intrat în parteneriat cu Dumnezeu. Mie îmi place foarte mult acest lucru, prieteni! Dumnezeu a ales să lucreze prin om, și nu face nimic fără om. Și Dumnezeu a făcut ceea ce Maria nu putea să facă: El a făcut o minune în pântecele ei, a adus o celulă sub forma unui bebeluș, iar Maria a trebuit să-L poarte.

Ascultați, căci am să vă spun ceva. Dumnezeu nu a putut să-L poarte pe Isus, ci L-a purtat Maria, pentru că Maria și-a dat trupul. Ea a avut pofte, ea a mâncat și mâncarea pe care a mâncat-o s-a transformat în trupul lui Isus. Maria a fost cea care nu putea dormi când nu se simțea bine; Maria a fost aceea care nu putea să se întoarcă noaptea în pat; Maria primea lovituri puternice și trebuia să fugă la baie. Ea era o ființă umană, și aceasta s-a întâmplat cu o persoană obișnuită, care era exact ca tine și ca mine. Maria a fost aceea care a avut dificultăți de respirație când se întindea în pat, pentru că bebelușul îi apăsa plămânii, dar Dumnezeu a fost în parteneriat cu omul pentru a Se crea pe Sine pe Pământ.

Maria a trebuit să suporte ocara; Maria a trebuit să se confrunte cu zvonurile; Maria trebuia să simtă privirea acuzatoare a tuturor, în timp ce trecea prin piață, dar aceasta a fost partea ei, nu a fost partea lui Dumnezeu, pentru că, într-un parteneriat, fiecare își are rolul lui.

Când a venit momentul nașterii, exista o profeție conform căreia, Isus trebuia să Se nască în Betleem. Poate că Maria nici nu și-a dat seama, iar Iosif a fost, probabil, orb la aceasta, așa că Dumnezeu a trebuit să facă partea pe care Maria nu a putut s-o facă, sau nu a știut s-o facă. Astfel, Dumnezeu a rearanjat întreaga guvernare a lumii, pentru a introduce o impozitare și un recensământ, astfel ca Iosif și Maria, în cel mai nepotrivit moment posibil, să fie nevoiți să meargă la Betleem. Dumnezeu a făcut aceasta. Dar nu Dumnezeu a mers pe jos până la Betleem, și nu picioarele lui Dumnezeu au obosit, ci picioarele lui Maria și a lui Iosif au obosit. Maria și Iosif au împlinit Cuvântul.

Când a venit momentul ca Bebelușul să Se nască, nu Dumnezeu a împins, ci Maria a făcut-o. Dumnezeu vrea să lucreze prin ființe umane, și aceasta este mult mai simplu decât ne-am gândit vreodată, este mult mai real decât ne dăm seama. Nu este un basm, nu este o carte pentru școala duminicală, ci este realitatea de a-ți preda trupul, pentru ca Dumnezeu să trăiască în el; să-ți predai trupul pentru ca Cuvântul să Se manifeste. Este real, nu este o poveste, nu este un eveniment viitor, ci este un parteneriat cu Dumnezeu.

În mesajul Trezește-Te, Isuse!, fratele Branham a spus:

„Fie ca pe măsură ce trec prin acest rând și ne punem mâinile peste ei, să recunoască faptul că nu este vorba numai despre om, ci Dumnezeu și omul sunt Una…”

El vorbește despre un rând de rugăciune.

„…Dumnezeu a venit în om și El nu face nimic separat de om. Aceasta face El. Lucrările Lui sunt prin om, pentru că El l-a făcut pe om partenerul Lui. Când Isus S-a oprit și a privit recolta, a spus: „Secerișul este copt, dar lucrătorii sunt puțini; rugați-vă Domnului secerișului.” Și El era Domnul secerișului. Cu alte cuvinte: „Cereți-Mi să fac ceea ce știu că este corect să fac.” Dar El S-a unit cu ucenicii Săi și ei au fost cei care au cerut.”

Mi se pare uimitor faptul că Isus a avut acest dialog cu ei. Noi am mai vorbit despre aceasta. El a privit afară și a văzut nevoia oamenilor, așa că a spus: „Secerișul este copt; rugați-vă Domnului secerișului să trimită lucrători.”

Fratele Branham a spus: „El era Domnul secerișului și a văzut aceasta, dar El îi învăța că Dumnezeu nu face nimic fără om.” Dumnezeu nu avea de gând să Se miște până când cineva de pe Pământ nu recunoștea nevoia de a se ruga. El le-a dat o lecție, pentru că Isus nu avea de gând să rămână pe Pământ; El avea de gând să plece, așa că, acum reprezentarea lui Dumnezeu pe Pământ, urma să fie ucenicii Săi. Dar ei erau aceia care trebuiau să vadă; ei erau cei care trebuiau să recunoască, și ei erau cei care urmau să ceară.

Isus a spus: „În ziua aceea nu Mă veți ruga nimic, ci vă veți ruga direct Tatălui, în Numele Meu.”, pentru că El nu are ochi, decât pe ai voștri; nu are urechi, decât pe ale tale; nu are mâini, decât pe ale tale; nu are gură, decât pe a ta. Cine ar trebui să mijlocească acum? Cine ar trebui să se roage acum? Cine este pe pământ să vadă care sunt nevoile? Cine ar trebui să ceară acum? Dumnezeu este în parteneriat cu omul, și El are reprezentanții Săi pe Pământ. Ei văd nevoia, o recunosc și încep să ceară: „Tată, văd această nevoie, și Te rog în Numele lui Isus Hristos, s-o împlinești, pentru că eu nu am putere s-o fac, dar o recunosc, Doamne, și trebuie rezolvată. Vrei să trimiți putere să faci aceasta? Vrei să rezolvi această problemă?” Nu o face altcineva, ci o fac acum reprezentanții lui Dumnezeu pe Pământ.

Când Isus a fost aici, El Se ruga; când El a plecat, este treaba noastră să ne rugăm, pentru că este vorba despre El și noi. Este un parteneriat cu Dumnezeu.

Știți ce cred eu? Este mult mai simplu decât credem, dar este mult mai greu decât ne-am dat seama vreodată. Nivelul de responsabilitate personală este mare, dar Adevărul este atât de extraordinar, încât este șocant. Noi nu putem continua să fim copii și să ne jucăm tot timpul jocuri, noi trebuie să recunoaștem în ce ceas trăim și ce înseamnă cu adevărat parteneriatul lui Dumnezeu cu omul. Este Dumnezeu care locuiește în noi.

În mesajul Disperări, fratele Branham a spus:

„Semnul este Însemnul. Sunteți voi și Hristos ca persoane, împreună.”

Tu și Hristos ca persoană, împreună. Aceasta este acest Semn măreț. Fratele Branham a spus că mesajul „Semnul”, nu a putut fi predicat decât după Peceți. De ce? Pentru că Duhul Sfânt a fost legat prin aceste râuri denominaționale, dar acum, Semnul, Viața literală a lui Hristos, a revenit într-un popor. Semnul este „Hristos și tu împreună”, unire invizibilă, unitate, parteneriat, colegi de muncă, împreună lucrători, Hristos în tine. El face lucrul pe care tu nu poți să-l faci, iar tu faci partea pe care El nu poate s-o facă. Poate ziceți: „Ce vrei să spui, frate Chad?”

Ascultați, sper că nu credeți că sunt nebun, și sper că înțelegeți că Isus, în forma Sa pământească, Și-a făcut lucrarea ca Isus din Nazaret, apoi El a plecat și nu Se întoarce până nu-Și așază Tronul în Împărăția lui David, în Mileniu. Dar acum, El lucrează în și prin poporul Său, Mireasa Sa. Așadar, dacă Dumnezeu vrea să strălucească Lumina Evangheliei Sale asupra persoanei din biroul de lângă tine, cum va ajunge acolo? El trebuie să fie în parteneriat cu tine. Tu trebuie să te trezești dimineață, să te speli pe dinți, să te îmbraci, să te duci la muncă și să faci o treabă bună, ca să poți rămâne acolo, pentru că acolo te vrea Dumnezeu, deoarece El este în parteneriat cu tine, ca tu să faci să strălucească Lumina peste cei care sunt în jurul tău. Pentru că singura cale prin care El poate face aceasta, este atunci când o face prin tine. Este mai real, este mai mult în fiecare zi, este mai autentic, este mai aproape de noi decât am crezut vreodată. Este peste tot în jurul nostru, este în noi și peste tot peste noi în fiecare clipă a zilei. Această Taină a lui Dumnezeu se desfășoară peste tot în jurul nostru.

În mesajul Este Răsăritul Soarelui, profetul a spus:

„Adevărata Pecete a Paștelui a frânt moartea din jurul meu și eu sunt viu. Pecetea Paștelui de la început, a rupt pecetea peceții romane. Pecetea Paștelui, că El a fost pecetluit. Și oamenii, când ei au murit, s-au dus, dar El a rupt Pecetea și a descoperit Taina. Acum, Dumnezeu, prin Duhul Său cel Sfânt, a rupt pecetea din jurul vieților noastre, iar Hristos este descoperit că trăiește în noi, că noi suntem înviați cu El.”

Noi suntem înviați cu El. Această Pecete este ruptă și orice L-a pecetluit din înțelegerea noastră. Fie ca acea Pecete să fie ruptă, ca să ne dăm seama unde este El. Duhul Sfânt a rupt pecetea din jurul vieților noastre, vălul care L-a ascuns pe Hristos, iar Hristos este descoperit că trăiește în noi.

Maria era în parteneriat cu Dumnezeu, pentru că ea L-a născut pe Isus. Știu că în mintea noastră putem spune: „Dar Dumnezeu a ajutat-o.” Categoric! El este Același care te ajută și pe tine să-ți naști copiii. Dar, de unde a luat Isus hrana când avea trei ore? Dumnezeu nu a trimis un înger din cer cu o napolitană și mană, nu a fost un supranatural care L-a hrănit, dar El trebuia să mănânce ca să crească, și a fost o viață umană care L-a hrănit.

Isus, Dumnezeu făcut trup, IeHoVaH într-o iesle. Cum Și-a procurat hrana? El era în parteneriat cu Maria, iar Maria a trebuit să alăpteze acel Copil; Maria a trebuit să spele acel Copil și să-L îmbrace; Maria L-a învățat să meargă. Ce vrea Dumnezeu să facem cu Cuvântul? El vrea să ne dăm viața pentru El; vrea să-L purtăm și să-L hrănim; vrea să avem grijă de El, vrea să ne predăm Lui; Dumnezeu vrea să-I dăm viața Lui. În continuare noi așteptăm să se întâmple lucruri supranaturale, dar, ascultați: noi nu înțelegem că Supranaturalul s-a întâmplat: El ne-a adus Cuvântul înapoi. Căpetenia a coborât; Pecețile sunt rupte. El a adus Supranaturalul.

Apoi, El a adus supranaturalul în viața ta când Sămânța Genă este înviată prin adevăratul botez cu Duhul Sfânt. Supranaturalul s-a întâmplat! Nu mai așteptați supranaturalul, ci lăsați-L să trăiască în natural, pentru că acolo locuiește El; acolo Se manifestă El; acolo este locul unde acest trup devine Cuvântul și Cuvântul devine trup. Când te trezești dimineața, te speli pe dinți, te piepteni, îți pui pantofii și mergi la muncă, Cuvântul devine trup și trupul devine Cuvânt. Pe măsură ce devenim Trupul Său, ce fel de viață trăim?

De aceea vreau să mă întorc la începutul predicii și să terminăm de unde am început.

„Acum fiți doar foarte atenți. S-a întâmplat ceva: profeția s-a împlinit, ceva supranatural se întâmplă, s-a produs o schimbare monumentală. Acum, fiți doar foarte stabili și mergeți mai departe așa cum sunteți. Nu schimbați nimic, pentru că, dacă vreți să știți ceva, vă va fi descoperit. Dacă trebuie să faceți ceva diferit de ceea ce faceți, El vă va descoperi.”

„Eu m-am născut din nou, eu am primit botezul cu Duhul Sfânt, ce ar trebui să fac mâine?” Spală-te pe dinți, pieptănă-ți părul, pune-ți pantofii și apucă-te de treabă. „Dar, cu siguranță…” Nu, El vrea să trăiască în tine; El vrea să meargă la muncă cu tine. „În nici un caz! Vrei să spui că El vrea să meargă la fabrica aceea? Vrei să spui că El vrea să fie murdărit cu vaselină și acea murdărie?” Da! Dumnezeu vrea să lucreze cu tine; Dumnezeu vrea să facă curat în casă cu tine, de aceea, nu-L pune pe Dumnezeu deoparte.

Vă amintiți ce am spus despre părtășia pe care a dorit-o Dumnezeu? Dumnezeu a vrut părtășie cu omul, și aceasta nu a fost o părtășie complicată. Dumnezeu nu a spus: „Ați înțeles structura moleculară și bla, bla, bla, astăzi?” Nu! El coboară în răcoarea serii acolo unde sunt copiii Săi, și spune: „Copii, v-ați bucurat de Creația Mea? V-ați bucurat de ziua voastră pe Pământ, astăzi?”

Ascultați, voi puteți să împăturați rufe și să fiți în părtășie cu Dumnezeu. Puteți bate, puteți sta la presă și să ștanțați toată ziua, dar gândul vostru poate fi la Dumnezeu, lauda poate fi pe buzele voastre și voi puteți avea părtășie cu Dumnezeu toată ziua. Nu-L puneți în altă parte; nu-L puneți în biserică; nu-L puneți într-o părtășie, într-un grup sau într-o doctrină. Nu-L îngrădiți acolo, pentru că El este în voi, El vrea să locuiască cu voi.

Ce este Semnul? Semnul este: „Hristos și voi ca persoane, împreună.” El vrea să vă împărtășească Viața Sa; El vrea să fie orice sunteți voi. Dacă ești un mecanic, El vrea să fie mecanic. „Ce vrei să spui?” Nu a pus Dumnezeu acest atribut al Său în tine? Nu a căutat El generații întregi anumite ingrediente pe care trebuia să le pună în voi pentru a face cortul perfect, prin care să exprime această Viață interioară? Nu v-a dat El slujba voastră? Nu v-a dat El talentele pe care le aveți? Nu v-a așezat El acolo unde sunteți? Nu v-a chemat El prin această Evanghelie, și nu v-a născut El prin propriul Său Duh? Nu te-a născut El din nou prin Duhul lui Dumnezeu? Nu locuiește El în voi? Și dacă Dumnezeu te-a făcut așa cum ești, dacă Dumnezeu te-a așezat acolo unde lucrezi și Dumnezeu locuiește în tine, atunci unde vrea Dumnezeu să meargă luni? El vrea să meargă oriunde mergi tu; El vrea să vadă tot ce vezi tu; El vrea să atingă tot ce atingi tu.

Acest Mesaj a venit să ridice vălul și să ne aducă odihnă, pentru că întreaga experiență divină se bazează pe odihnă. Eu nu mă urc undeva, nu urc pe o scară ca să-L găsesc pe Dumnezeu; nu trec prin cercuri, nu încerc să memorez doctrina, eu nu fac aceasta. Dumnezeu vrea doar să ne trezim și să înțelegem că El vrea să-Și împărtășească Viața cu tine, și El vrea să-ți împărtășească Viața, astfel încât să realizezi, sub descoperire, că: „Eu Sunt în voi, și voi sunteți în Mine.”, și să nu-L mai punem departe; să nu mai așteptăm să ne rugăm; să nu mai așteptăm părtășia, ci să începem să devenim ceea ce vrea El să fim, astfel încât să putem fi, pur și simplu, normali.

Ce vrea Dumnezeu? El vrea să fii normal. Nu mă refer la standardele lumii normale, dar El te-a făcut un om și vrea să trăiești în trup omenesc ca un om normal.

Vă întreb ceva: Credeți că atunci când Isus a fost aici, a avut o mâncare preferată? Credeți că a fost ceva cu un gust care i-a plăcut mai mult decât altceva? Aceasta pentru că Dumnezeu a vrut să fie în trup, Dumnezeu a vrut să trăiască în trup. Vedeți? Dacă noi facem aceasta prea supranatural, atunci ne distanțăm atât de mult de El, și nu ne dăm seama cât este de aproape.

În Isus Hristos, Dumnezeu a gustat mâncarea. Poate că Isus a avut un loc preferat, un loc care Îi plăcea mai mult decât altul; poate a avut o preferință; poate a avut un gust, puteți înțelege? El era un Om mult mai asemănător cu voi și cu mine, decât ne putem da seama.

Deci, ce vrea El să fim? El vrea să fim oameni normali. Ce a vrut Dumnezeu? De ce l-a creat pe om? Cu ce scop l-a creat pe om de la început? El a vrut să locuiască pe Pământ, în trup, ca o Familie a lui Dumnezeu, în părtășie unul cu altul.

Acum, noi am trecut printr-un ciclu de răscumpărare, pentru că Familia Lui a căzut, dar Dumnezeu a răscumpărat-o înapoi. O parte din răscumpărare a fost sfințirea, pentru ca Duhul Sfânt să poată veni, astfel încât Dumnezeu să-Și poată face drum înapoi în om, din nou, deoarece El vrea să locuiască cu voi. Doar lăsați-L, doar spuneți: „Doamne, dacă aceasta vrei, voi semna contractul.”

Acum, ascultați. „Doamne, înainte de a semna contractul, Tu știi că nu am o memorie bună, nu-i așa? Știi că nu înțeleg pe deplin toată Biblia; Tu știi că sunt slab și predispus la eșec. Doamne, vreau să clarific aceasta înainte să semnez acest contract. Tu știi că nu pot vorbi, știi că nu pot să-mi amintesc, știi că m-am împiedicat de multe ori și că nu sunt bun de nimic.” Pot să-L văd pe Dumnezeu spunând: „Da, da, da!” El știe tot. „Dar, dacă vrei să fii partener cu mine și vei face partea pe care eu nu pot s-o fac, voi face tot ce pot, și voi semna parteneriatul.”

Sunteți gata să semnați? Sunt o mulțime de lucruri pe care nu le puteți face, dar sunt o mulțime de lucruri pe care le puteți face. Tu poți trece prin lume, Isus nu poate; tu poți intra într-un magazin alimentar, și însăși prezența ta acolo, poate schimba atmosfera. Tu poți merge la reuniunea familiei tale și poți răspândi acolo dulceață, iar blândețea schimbă atmosfera. Voi puteți vedea nevoia din unchiul tău, din mătușa ta sau colegul tău, și poți să te rogi datorită poziției tale față de Dumnezeu, nu a poziției lor față de Dumnezeu. Tu poți să te rogi, poți să te închini, poți să cânți, poți să îmbraci un costum și o cravată și să vii la biserică pentru a-ți arăta sprijinul pentru Evanghelie.

Sunt o mulțime de lucruri pe care nu poți să le faci, dar sunt multe lucruri pe care le poți face. Când Dumnezeu Se mișcă în inima ta, tu poți vorbi și să spui cuiva ceva, tu poți deschide gura și să rostești cuvintele. El îți dă Ungerea, dar tu trebuie să-I dai gura. Dumnezeu nu va merge niciodată împotriva liberei tale alegeri morale, așa că poți să taci oricând.

Acesta este parteneriatul cu Dumnezeu, aceasta vrea Dumnezeu să facă: El vrea să fie un împreună lucrător cu tine, în Răscumpărare.

Ești dispus să fii partenerul Lui? El știe deja că tu nu poți face aceasta, că nu poți face cealaltă, așa că, încetează să-I spui că nu poți face. Cred că El este destul de familiarizat cu lucrurile tale și Se poate ocupa de toate acestea. Dar există unele lucruri pe care tu le poți face, și pe care El nu le poate face, așa că, depinde de voi și de mine, să le facem.

Această lecție majoră, Taina Peceții a șaptea, Taina care a fost ascunsă pentru toate aceste generații, este descoperită. Ce este aceasta? Dumnezeu vrea să împărtășească Viața cu tine și vrea să locuiască în tine, în fiecare moment al zilei. Dumnezeu vrea să comunice cu tine și să aibă părtășie cu tine; El vrea să lucreze în tine și să strălucească Lumina Lui prin tine. Este o parte pe care tu nu poți s-o faci, numai El poate, dar este o altă parte pe care numai tu poți s-o faci.

Nu știu voi, dar eu sunt gata să semnez pe „linia punctată”. Cu puțină reținere, așa cum a avut-o Moise, pentru că știu că o să stric, dar dacă Dumnezeu mă vrea ca partener, poate să mă aibă ca partener.

El l-a vrut pe Moise, dar Moise a fost un eșec, l-a vrut pe Saul, dar Saul a făcut tot felul de lucruri, ca Saul; El l-a vrut pe Petru, iar noi știm câte probleme a avut Petru, totuși Dumnezeu i-a vrut ca parteneri, iar când ei s-au predat, Dumnezeu i-a folosit. El a vrut-o pe Maria, iar ea a fost destul de incapabilă.

Ascultați, nu vă uitați la voi, nu vă uitați la capacitățile voastre, nu vă uitați la nimic din toate acestea, ci priviți la promisiune. Ce vă spune El? Ce vrea El în acest ceas? În voi este Ceva care spune: „Doamne, facă-mi-se după Cuvântul Tău! Doamne, ajută-mă să mă predau pentru aceasta; ajută-mă să fac ce a spus profetul.”

La începutul Peceților, la tranziția despre Mielul care a luat Cartea, la venirea plinătății Răscumpărării, la începutul slujbei Sale de revendicare, cel mai mare lucru care s-a întâmplat în dispensația neamurilor, atunci profetul a venit și a spus:

„Doar trăiți smeriți, doar fiți smeriți, fiți creștini și nu vă faceți griji cu privire la nimic. Continuați așa cum sunteți și nu schimbați nimic.”

 Pentru mine, felul în care a spus-o, și acum, la deschiderea Peceții a șaptea, când realizezi cine ești, cu adevărat, ce ar trebui să faci? Dacă ești fermier, sapă-ți cartofii, pentru că acolo vrea Dumnezeu să-Și manifeste slava, săpând cartofii. Ei spun că nu se poate. Eu spun: „Se poate.” Așa a spus profetul și așa spune Biblia. Este atât de simplu! Știți, lucrurile cele mai simple, sunt cel mai greu de primit. Nouă ne plac formulele, calculele și ne place să fie super complicate, pentru că, atunci când devii super complicat și ajungi atât de departe într-o formulă, îți dai seama că: „Ei bine, oricum nu pot face aceasta. Deci eu…” Dar când lucrurile se termină atât de simplu, nu le mai poți evita. Și tot ce putem spune, este: „Facă-mi-se după Cuvântul Tău!”

Un frate păstor, mi-a spus odată, și a fost o surpriză pentru mine, felul în care a spus-o: „Ai observat vreodată când îngenunchezi și te rogi ca Dumnezeu să facă ceva, apoi te ridică și faci acel lucru? Pentru că tu ești răspunsul la rugăciune.”

Da, de multe ori tu ești vasul pe care îl va folosi. Există un motiv pentru care tu ai văzut nevoia, există un motiv pentru care ai avut o povară pentru aceasta, și uneori te vei ruga: „Doamne, deschide ochii acestei persoane pe care o iubesc. Salveaz-o! Fă ceva!” Apoi, la următoarea conversație pe care o ai cu ea, Dumnezeu îți deschide gura și începe să toarne.

Dumnezeu vrea să ne folosească. Noi vrem să coboare îngerii, vrem să vină fulgere și supranaturalul acesta și supranaturalul acela, dar știți ce vrea Dumnezeu? Dumnezeu vrea să fie un om normal.

Vreau să vă spun ceva. Noi dorim atât de mult să fim supranaturali, dar Dumnezeu vrea să fie natural. Noi vrem să fim Dumnezeu, dar Dumnezeu vrea să fie tu. Eu cred că urcăm prea sus, și cred că, încercând să urcăm prea sus, ne îndepărtăm de Program.

Dumnezeu face tot timpul lucruri supranaturale, dar majoritatea lucrărilor Sale au loc doar în viața ta de zi cu zi: în creșterea noastră, convertirile, mărturiile, cântările, slujire după slujire, după slujire. Cred că, poate urcăm prea sus și prea repede, și trecem cu mult de lucrul pe care l-a vrut Dumnezeu dintotdeauna. Și ceea ce a dorit El dintotdeauna, a fost să trăiască în oameni, ceea ce și-a dorit dintotdeauna, a fost să devină o Familie; atributele Sale în Trup, ca o Familie pe Pământ, în părtășie unul cu altul. Este destul de simplu.

Noi vrem să fim supranaturali, iar Dumnezeu vrea să fie natural; noi vrem să fim Dumnezeu, iar Dumnezeu vrea să Se manifeste în tine, în viața ta de zi cu zi. Destul de simplu, destul de profund, de adânc, destul de fascinant, oarecum copleșitor, iar sentimentul de responsabilitate este puternic. Dar nu vă faceți griji, nu o faceți singuri, pentru că „Eu voi fi cu voi și în voi, până la sfârșitul veacului.” Să ne rugăm.

Dragă, Tată ceresc, Îți mulțumim, Doamne, că ne-ai luat atât de multe văluri de pe ochi! Doamne, religia ne-a corupt, ne-a poluat și ne-a ținut ascunsă marea Ta Taină și dorință, și a făcut lucrurile de neatins și inaccesibile. Doamne, aceasta a fost încercarea dușmanului, dar, în harul Tău, Tu ai trimis un Mesaj pentru a dărâma toate cetățile dușmanului, pentru a ne elibera mintea de înțelegerile greșite, pentru a ne reda simplitatea Evangheliei, în care, tot ce doreai, era să vii să locuiești cu copiii Tăi și să-i întrebi cum le-a fost ziua; unde bucuria Ta, a fost părtășia cu Adam și soția lui, în răcoarea serii, când îi întrebai cum le-a plăcut tigrul, floarea, apusul și frunzele. Oh, Doamne, Te rog să ne aduci înapoi la acea simplitate, la simplitatea unei adolescente care primește o zămislire imaculată, apoi o trăiește natural, zi de zi, cu pofte, cu dureri, purtând un Copil care creștea în ea, zi de zi, cât se poate de natural. Acesta a fost unul dintre cele mai supranaturale și mai profunde lucruri care se întâmpla pe Pământ, și care se desfășura atât de natural.

Doamne, Te rog să ne ajuți să nu uităm această imagine minunată pe care ai pictat-o pentru noi în realitatea vieților noastre, cum suntem legați de Tine, legați de această promisiune și de acest ceas al manifestării, pentru că Tu ai pus în noi un atribut al Tău, și ceea ce vrei Tu, este să-l aduci la Viață prin Duhul Tău.

Tu vrei acces la noi, ca să poți trăi în noi, astfel încât, acel atribut al Tău să se poată manifesta prin trupul nostru, pentru a Te manifesta pe Tine în cartierul nostru, în acest oraș, în această comunitate, în toate locurile în care trăim. Doamne, fă ca aceasta să fie simplu pentru noi. Ajută-ne să nu complicăm lucrurile cu propriile noastre complexe, cu propriile noastre înțelegeri și cu propriile noastre doctrine, ci fie ca noi să ne întoarcem la esența a ceea ce vrei Tu, pentru că Tu vrei să locuiești în poporul Tău, iar în acest timp al sfârșitului ai făcut o cale prin care măsura Ta deplină să poată fi turnată înapoi într-un popor de pe acest Pământ. Tu vrei acea exprimare deplină într-un Trup cu multe mădulare, și ai nevoie de noi să ne facem partea naturală. Tu vei face supranaturalul, dar ai nevoie ca noi să facem partea naturală. Ajută-ne, Doamne, să facem partea noastră naturală!

Te iubim, Doamne! Îți cer binecuvântarea peste această adunare. Îți cer binecuvântarea pentru mamele care sunt aici, și fie ca Tu să le dai inspirație, pentru că Tu Te exprimi în viața lor de zi cu zi, ca mamă alăptând, îngrijind și purtând de grijă. Acela ești Tu, Doamne! Acela ești Tu în spatele vălului de carne, dovedind că Tu ești El Shadai.

Doamne, fă să nu fie prea complicat, ci să fie la fel de simplu ca schimbarea unui scutec, hrănirea unui bebeluș, realizând că Acesta ești Tu, care Te exprimi în acea soră. Fie ca ea să plece de aici încurajată să-și manifeste partea ei, să-și facă partea ei naturală, și să-Ți permită Ție să-Ți faci partea Ta supranaturală.

Doamne, binecuvântează fiecare tată, și fie ca el să fie IeHoVaH Jire pentru familia lui. Binecuvântează fiecare persoană, și fie ca ei să devină picioarele Tale, brațele Tale, tălpile Tale, gura Ta, ochii Tăi, și în viața naturală, fie ca Tu să fii în spatele vălului, trăind Viața pe care Ți-ai dorit-o întotdeauna s-o trăiești pe acest Pământ. Fie ca Tu să faci aceasta în noi.

Te iubim, Doamne, și Te rugăm să ne binecuvântezi și să ne ajuți. Și fie ca realitatea acestor lucruri, adevărul lor, să ne atingă adânc. Fie ca toate constrângerile care au fost asupra noastră să dispară, și tot ce am luat prin religia și înțelegerea omului, să se rupă acum și să devină cenușă sub picioarele noastre. Fie ca Tu să ne dai libertate și îngăduință să venim în această odihnă, ca să ne dăm seama cât de simplu, de normal și de umil vrei Tu să trăim.

Te iubim, Doamne, și Te rugăm să ne binecuvântezi cu toate aceste lucruri, în Numele lui Isus Hristos. Amin.

                            -AMIN-