DUMNEZEU ÎN PARTENERIAT CU OMUL – Partea a doua

14 mai 2025

Partea a doua

Să deschidem Bibliile la Ieremia 1.4-5:

„Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel:

„Mai înainte ca să te fi întocmit în pântecele mamei tale, te cunoșteam, și mai înainte ca să fi ieșit tu din pântecele ei, Eu te-am sfințit și te-am rânduit profet al neamurilor.”

Ce Scriptură! Nu uitați că vorbim despre DUMNEZEU ÎN PARTENERIAT CU OMUL. Dacă vă amintiți, duminică v-am împărtășit cum Dumnezeu a ales să lucreze prin om, și dacă citim Biblia, vedem că toată Biblia este o poveste a lui Dumnezeu care a lucrat prin oameni. Dumnezeu Își alege poporul și lucrează prin el, pentru a-Și împlini scopul.

Astfel, aici, în Ieremia, vedem că El îi spune lui Ieremia: „Mai înainte să te fi întocmit în pântecele mamei tale, te cunoșteam; și mai înainte să ieși din pântecele ei, te-am sfințit și te-am rânduit profet al neamurilor.” Așadar, Ieremia nu avea nici o opțiune. El nu a fost întrebat ce părere are despre aceasta, ci Dumnezeu i-a spus, pur și simplu: „Mai înainte să te fi întocmit în pântecele mamei tale, și mai înainte să te scot de acolo, Eu te-am sfințit deja.” Aceasta înseamnă: „Eu te-am pus deoparte pentru Mine, și te-am rânduit.” Aceasta înseamnă că El l-a predestinat, l-a hotărât, „…te-am rânduit profet al neamurilor.”

Așadar, Dumnezeu făcuse această alegere înainte ca Ieremia să facă bine sau rău, înainte să facă ceva corect sau greșit, sau înainte ca el să poată lua o decizie; Dumnezeu avea hotărât deja scopul pentru viața lui Ieremia. Cred că acest lucru este minunat, deoarece eu cred că nu se aplică numai pentru Ieremia, ci tuturor copiilor lui Dumnezeu, deoarece copiii lui Dumnezeu sunt Sămânța lui Dumnezeu, și Dumnezeu i-a cunoscut mai înainte. Ei au fost predestinați și aleși în Hristos Isus înainte de întemeierea lumii. Dar, Dumnezeu nu a făcut-o la întâmplare, gândindu-Se doar că: „Ei bine, într-o zi voi avea niște copii.”, ci El a știut exact cine sunt copiii Lui; a știut exact când vor veni la suprafață și care va fi scopul lor pe Pământ.

Deci, nu mă uit la aceasta numai în ce-l privește pe Ieremia, ci iau aceasta pentru mine. Dumnezeu m-a ales și m-a rânduit înainte să fiu format în pântece, înainte să ies din pântece, și El m-a sfințit deja pentru Sine. Aceasta înseamnă că El m-a hotărât și m-a pus deoparte pentru slujbă. Dar, nimic din toate acestea nu înlătură libertatea de a alege. Sunt sigur că Ieremia a avut de făcut alegeri. Dumnezeu nu a avut de gând să anuleze libertatea de a alege, dar Dumnezeu hotărâse deja și pusese Ceva în Ieremia, care să urmeze voia lui Dumnezeu. Aceasta este valabil și pentru noi.

Așadar, Dumnezeu avea nevoie, dacă aș putea spune așa, de Ieremia pentru a-Și împlini scopul pe Pământ. El avea nevoie de un profet în acea epocă, și l-a rânduit pe Ieremia să fie acel profet. Dumnezeu avea un mesaj de transmis oamenilor, avea de făcut o lucrare, iar Ieremia făcea parte din acea lucrare, fiind rânduit de Dumnezeu mai dinainte pentru aceasta.

În mesajul Conducere, din decembrie, anul 1965, fratele Branham a spus:

„Voi sunteți aici pentru că numele vostru a fost pus în Cartea Vieții Mielului, înainte de a exista măcar întemeierea lumii. Exact așa este. Voi sunteți o Genă, o Genă spirituală a Tatălui vostru ceresc, o parte din Cuvântul lui Dumnezeu.”

Așadar, Dumnezeu nu speră că va avea copii, nu speră că scopul Său se va împlini, ci El a prevăzut aceasta, El l-a prevăzut deja și l-a rânduit. El a știut când vei veni la suprafață și ce rol vei juca.

În mesajul Lucruri care urmează să fie, fratele Branham a spus:

„…și fie ca acel mic Germen de Viață, Gena lui Dumnezeu despre care tocmai am vorbit, acel atribut care a venit jos de la Dumnezeu și a fost manifestat aici, să-L onoreze și să-L glorifice pe Dumnezeu. Dumnezeule, fă ca lumea să plece din acesta…”

Aici, fratele Branham se roagă și vorbește cu Dumnezeu, recunoscând că în el, în sufletul său exista Ceva care a venit de la Dumnezeu, un mic Germen de Viață, Gena lui Dumnezeu, acel atribut care a venit jos de la Dumnezeu; Ceva ce Dumnezeu a pus în el pentru a Se exprima, parte din Cuvântul lui Dumnezeu. Iată ce a spus el în continuare:

„…Doamne, fă ca lumea să plece din acesta. Este deja acolo, dar fă să plece orice îl împiedică, fă să plece lumea departe, astfel încât să se poată exprima.”

Cred că aceasta este și rugăciunea noastră astăzi: „Doamne, fă să plece lumea din acesta, pentru ca acea parte din Tine, pe care ai rânduit-o să fie în noi, să se manifeste în această oră.”

În Psalmul 139.13-16, David a scris:

„Tu mi-ai întocmit rărunchii. Tu m-ai țesut în pântecele mamei mele.

Te voi lăuda, pentru că m-ai făcut în mod înfricoșător și admirabil; minunate sunt lucrările Tale, și sufletul meu o știe bine.

Oasele mele nu au fost ascunse de Tine, când am fost făcut în ascuns și țesut în chip ciudat în părțile cele mai de jos ale pământului.

Ochii Tăi m-au văzut când nu eram decât un făt neformat, și în Cartea Ta au fost scrise toate mădularele mele, care continuu au fost modelate, când încă nu era nici unul dintre ele.” (traducere Biblia fidelă).

David spune aici: „Tu aveai deja o înregistrare a mea și îmi cunoșteai toate mădularele. Tu știai totul despre mine. M-ai consemnat în Cartea Ta înainte măcar să fiu format, și nu am fost ascuns de Tine, ci știai totul despre mine. Chiar și ceea ce se întâmpla în secret, Tu puteai să vezi în secret și înțelegeai cum eram format, pentru că mă aveai deja consemnat în Cartea Ta.” Laudă Domnului!

În Galateni 1.15-16, Pavel a vorbit despre aceasta, și a spus:

„Dar Dumnezeu, care m-a pus deoparte din pântecele mamei mele, și m-a chemat prin harul Său, a găsit cu cale

să descopere în mine pe Fiul Său, ca să-L vestesc între Neamuri…”

Așadar, Pavel spune: „Dumnezeu este Cel care m-a pus deoparte din pântecele mamei mele. Dumnezeu a făcut aceasta, pentru că El a vrut să mă nasc în această epocă.” Pavel a spus: „Dumnezeu este Cel care m-a adus la viață în această zi; Dumnezeu m-a pus deoparte din pântecele mamei mele; Dumnezeu m-a chemat prin harul Său.” De ce? „Ca să-L descopere pe Fiul Său în mine.” Acesta a fost scopul lui Dumnezeu în apostolul Pavel: „să-L descopere pe Fiul Său în mine.” De aceea l-a pus deoparte din pântecele mamei sale, de aceea l-a chemat prin har, pentru că în el era Ceva care urma să fie exprimat. Laudă Domnului!

Vă amintiți că duminică am vorbit din Faptele Apostolilor, despre Saul, care urma să se numească Pavel. Când Saul mergea spre Damasc, el prigonea Biserica, îi arunca în închisoare pe creștini, și, știți că el avea scrisori de la marele preot și de la bătrâni, iar el mergea și făcea ravagii în Biserică, așa că toți erau îngroziți.

Deci, el mergea la Damasc să facă mare pagubă Bisericii lui Dumnezeu de acolo, dar, pe drum, L-a întâlnit pe Isus Hristos sub forma unul Stâlp de Foc, iar Lumina Lui strălucitoare L-a trântit la pământ, iar un Glas i-a vorbit, și i-a spus: „Ți-ar fi greu să lovești cu piciorul înapoi într-un ghimpe.” Atunci Saul a spus: „Cine ești Tu, Doamne?” Și El a răspuns: „Eu Sunt Isus, pe care-L prigonești.” Și Saul a primit chiar atunci o descoperire despre ceea ce făcea greșit: că Acela era Hristos în Biserica Sa, în forma Lui, în Trupul Său cu multe mădulare. El a înțeles aceasta chiar atunci, pentru că a avut o descoperire.

Dar voi știți că atunci el a orbit și a fost dus la o casă, iar Dumnezeu l-a chemat pe Anania, și i-a spus să meargă, să-și pună mâinile peste el și să se roage. Dar Anania era îngrijorat din cauza reputației pe care o avea Saul, și aceasta I-a spus lui Dumnezeu. Iar în Fapte 9.15, citim:

„Dar Domnul i-a zis: „Du-te, căci el este un vas, pe care l-am ales, ca să ducă Numele Meu înaintea Neamurilor, înaintea împăraților, și înaintea fiilor lui Israel.”

Când a luat Dumnezeu această decizie? Când Pavel era pe drumul Damascului? A spus El: „Hmm! Cred că el va face aceasta?” El știa înainte de întemeierea lumii. Când a fost dată profeția: „Tu vei fi o Lumină pentru Neamuri,” El știa că Saul se va converti și va deveni Pavel. Când a fost dată profeția prin Isaia, „ca să fii lumina Neamurilor”, El știa cine va duce acea parte a Cuvântului la Neamuri, și acela a fost Pavel. Deci, El i-a spus lui Anania: „Du-te, căci el este un vas pe care l-am ales.” Este minunat! Dar, ce făcea Saul? El făcea ravagii în Biserică, el târa bărbați și femei la închisoare, despărțea familii, distrugea comunități, punea oameni să fie lapidați și aducea mari necazuri. Aceasta înseamnă că Dumnezeu nu l-a ales datorită conduitei lui; nu l-a ales din cauza faptelor lui; nu l-a ales datorită pocăinței lui; Dumnezeu nu l-a ales pentru că făcea bine, ci Dumnezeu l-a ales când făcea fapte oribile.

Aceasta îmi binecuvântează sufletul, pentru că Dumnezeu m-a ales nu pentru că am făcut bine, ci m-a ales înainte de întemeierea lumii, m-a ordinat și a hotărât deja ce lucrare voi face. Mă bucur atât de mult, pentru că Saul se purta rău iar Anania Îi spunea lui Dumnezeu ce fapte urâte făcea, dar, în timp ce Anania vorbea despre faptele lui rele, El a spus: „El este un vas ales de Mine, ca să poarte Numele Meu.” „Ce vrei să spui, cu: „Să-Ți poarte Numele?”

Ce poziție! Pavel nu și-a obținut poziția datorită conduitei lui; Pavel nu și-a obținut poziția datorită comportamentului său bun sau al succesului său, ci el și-a obținut poziția prin predestinare.

Același lucru este valabil pentru noi toți, prieteni! Noi nu ajungem într-o anumită poziție în Trupul lui Hristos pentru că am avut succes, am făcut o treabă bună și am fost promovați, iar Dumnezeu spune: „Ești un băiat bun. Ai făcut o treabă bună.” Eu cred că orice ai de făcut în Trupul lui Hristos și în orice poziția vrea Dumnezeu să te pună, El a hotărât deja aceasta înainte de întemeierea lumii, și aceasta nu s-a făcut pe baza conduitei noastre, sau pe ceea ce am făcut bine sau greșit. De aceea, Dumnezeu poate să te plaseze într-o anumită poziție pentru a face o lucrare în Trupul Său, și tu poți greși sau poți eșua, dar aceasta nu schimbă alegerea Lui. Slavă lui Dumnezeu! Așadar, El a hotărât aceste lucruri dinainte.

În mesajul Avraam și Sămânța lui după el, din anul 1961, fratele Branham a zis:

„…Dumnezeu a zis: „Pe Iacov îl iubesc și pe Esau îl urăsc…”

El a spus-o în Maleahi, apoi a spus-o din nou în Romani 9. „…înainte ca vreunul dintre copii să aibă vreo posibilitate să facă o alegere. Dar Dumnezeu a știut de la început ce era Esau, El a știut ce era Iacov. Dumnezeu a știut de la început ce ai fost și ce nu ai fost…”

El nu așteaptă să afle, pentru că a știut dinainte.

„…Așadar, nu putem fi nimic altceva decât ceea ce… Dacă nu putem fi ca altcineva, haideți să fim doar ceea ce ne-a creat Dumnezeu. Aceasta este tot ce putem face. Orice altceva, ar fi ipocrizie, am fi fățarnici. Deci, nu vrem să fim aceasta. Ar fi mai bine să fii necredincios, decât să fii fățarnic. Haideți să fim exact ceea ce suntem, și toate aceste lucruri trebuie să lucreze împreună, pentru a face ca marile roți ale lui Dumnezeu să meargă mai departe, și nimic nu merge rău.. Vă garantez aceasta.”

Am vrut să aprofundez subiectul, „Dumnezeu este în parteneriat cu omul,” pentru că Dumnezeu urma să folosească omul să facă lucruri pe Pământ, pentru a împlini, și pentru a manifesta Cuvântul Său, care este El Însuși, sau gândurile Sale manifestate. Astfel, Dumnezeu avea să aleagă oamenii, avea să aleagă timpul și locul pentru a ne așeza acolo unde a vrut El să fim. Noi nu ne naștem în locația nepotrivită, la momentul nepotrivit sau în poziția nepotrivită. Dacă nu credem în felul acesta, atunci avem o înțelegere, o interpretare greșită despre Dumnezeu. Așadar, noi suntem exact în locul potrivit, la momentul potrivit și pentru scopul potrivit.

Astfel, El a știut de la început ce ești și ce nu ești. El a știut ce era Iacov și ce era Esau înainte de a se naște. Înainte ca ei să facă bine sau rău, El a știut care dintre ei îl va crede pe Cuvânt și care dintre ei va respinge promisiunea. El a știut deja; El a știut ce era în ei înainte de a se naște. Și eu cred că aceasta nu este valabil numai pentru Iacov și Esau.

Așadar, Dumnezeu a știut de la început ce erați și ce nu erați. Și dacă Dumnezeu ne-a hotărât pentru un timp, un loc și o poziție, credem aceasta? Dacă Dumnezeu a rânduit aceasta, atunci a trebuit să rânduiască și alcătuirea noastră, pentru a îndeplini acel scop. Și profetul lui Dumnezeu a petrecut mult timp ca să ne spună aceasta. El ne-a spus că Dumnezeu a trebuit să aibă grijă de străbunicii, de bunicii și de părinții noștri, și să-l aducă pe acesta la acesta. Fratele Branham a spus: „Să se încrucișeze acesta cu celălalt.” Este ca în cazul unui fermier: te asiguri că primește atributele potrivite de la… „Știți, vreau un cal de curse, un armăsar bun, așa că trebuie să obțin un mascul bun, un cal de curse bun, un armăsar bun, așa că trebuie să-l aduc împreună.” Așa ne spune fratele Branham.

Dumnezeu a vrut să îndeplinim un scop, așa că a trebuit să obțină anumite ingrediente. Fratele Branham a spus:

„Este ca un constructor de clopote, care face clopote. El pune atâta cositor (staniu), atâta plumb, atâta alamă, o anumită cantitate din toate acestea, pentru a obține un anumit sunet, astfel încât să obțină o anumită notă.”

Nu pot fi toți la fel, pentru că nu pot cânta o melodie. Dacă toți sunt identici, nu pot cânta o notă diferită, astfel încât să iasă o melodie. Și el a legat aceasta de noi și de marea orchestră a lui Dumnezeu, unde fiecare are o parte diferită de cântat, și fiecare cântă la un instrument diferit. Dumnezeu a rânduit așa, și pentru că El a rânduit așa, a trebuit să rânduiască nașterea ta, și a trebuit să-ți rânduiască părinții, și chiar o parte din genetica ta, pentru a te aduce la locul pe care l-a prevăzut pentru tine, și pentru a te folosi.

Acum, noi știm că, din cauza căderii din grădina Eden, au fost amestecate multe lucruri care nu au fost destinate la început. Suntem de acord? Înseamnă că trebuie să ne ocupăm de niște ingrediente suplimentare, care nu ne plac. Dar, nu totul este greșit în tine. Felul în care ești creat, nu este greșit, esența a ceea ce ești, nu este greșită, doar hibridarea este greșită, părțile suplimentare sunt greșite, dar esența a ceea ce ești, nu este greșită, pentru că Dumnezeu a avut grijă să fii modelat în așa fel, încât să-I împlinești scopul, pentru viața ta. Și pentru a fi sigur să-l vei împlini și vei birui acele părți care nu erau corecte, El a creat o cale prin care să te poată umple cu Duhul Său și să-ți dea puterea să biruiești și să manifești Viața Lui în tine. Nu este Dumnezeu bun?

În mesajul Influența, din noiembrie, anul 1963, profetul a spus:

„Noi observăm că astăzi avem atât de mulți Billy Graham, dar, vedeți, Dumnezeu nu a creat niciodată decât un singur Billy Graham. Aceasta este tot. Și tu ești la fel de important ca Billy Graham, Oral Roberts sau oricare dintre acești oameni renumiți. Tu ești la fel de important cât timp nu ieși din locul tău, pentru că atunci nu mai ești bun de nimic…” (Îmi place aceasta!) „…ești o piedică pentru acești oameni, ești o piedică pentru tine însuți și pentru Împărăția lui Dumnezeu. Rămâi în poziția ta! Vedeți? Rămâi ceea ce te-a creat Dumnezeu, vedeți, și atunci vei funcționa corect.”

Aceasta îmi amintește de Ron Garvin, care a predicat cu ceva timp în urmă despre „Poziția ta”, și a spus: „La fel ca Pavel. Nu este nimic nou. El a învățat același lucru și a spus: „Dacă mâna ar spune ochiului: „Pentru că nu sunt ochi…” Sau  dacă urechea ar spune nasului: „Eu nu voi mai fi ureche, pentru că nu sunt nas,” sau ceva de felul acesta.” Tu nu poți să faci aceasta. Vedeți? Totul se așază laolaltă mișcându-se ca o singură mare unitate.

Noi nu trebuie să încercăm să imităm pe nimeni. Fii doar ceea ce ești, pentru că așa te-a creat Dumnezeu. Tu nu te-ai modelat niciodată singur. Nu există oameni care să se fi creat singuri. Nu voi v-ați ales părinții. Dar, știi ce? Dumnezeu i-a făcut.

„Tu nu te-ai modelat niciodată singur. Și țineți minte, oricât de mult am vrea noi, păstorii, să luăm locul lui Billy Graham, nu putem face aceasta. Și nici Billy Graham nu poate lua locul nostru. Vedeți, fiecare dintre noi are ceva de făcut. Omul obișnuit de aici, care poate fi portar, femeia micuță care poate fi gospodină, cel mai mare păstor de pe fața Pământului de astăzi, nu poate să-ți ia locul. Dumnezeu a avut un scop făcându-te ceea ce ești, iar tu Îi slujești lui Dumnezeu în felul în care te-a creat. Vedeți? Eu cred că, dacă am face aceasta, roțile s-ar rostogoli mult mai ușor. Da, așa s-ar întâmpla dacă am face aceasta și nu ne-am înălța.”

Oh, ar fi atât de bine! Dacă ești doar ceea ce te-a creat Dumnezeu și recunoști că Dumnezeu te-a creat. Și dacă ai vreun dar, doar Dumnezeu l-a pus acolo, și dacă lucrează, este prin Duhul Său, și nu poți să-ți asumi meritul pentru nimic, chiar dacă faci bine, pentru că totul este lucrarea lui Dumnezeu. El te-a modelat și te-a așezat acolo ca să poți face ceea ce a hotărât El să faci, apoi, ți-a dat darurile Sale și ți-a dat din Duhul Său, pentru a folosi acele daruri, pentru a Se asigura că vei merge bine. Astfel, tu nici măcar nu mergi prin propria ta putere, ci este puterea lui Dumnezeu care călăuzește lucrurile.

„Dacă am face doar aceasta, roțile s-ar rostogoli mult mai ușor. Da, așa ar fi dacă am face aceasta și nu ne-am înălța.”

Așadar, există două părți în care nu putem cădea. Nu putem cădea în partea: „Uite, ce grozav sunt eu. Privește ce am făcut.” Sau, în partea cealaltă: „Sunt un nimic. Nu voi ajunge niciodată la nimic, căci nu există nici un scop pentru viața mea.” Oricare dintre cele două, este greșită, pentru că ambele Îl neagă pe Dumnezeu. Dacă te înalți în mândrie sau dacă te umilești prea mult, vedeți, aceasta este mândrie, o mândrie ascunsă. Smerenia exagerată, este mândrie ascunsă, pentru că Dumnezeu nu te-a creat să fii nimic, ci El te-a creat, te-a hotărât și te-a așezat într-o anumită poziție pentru un scop. Acela este scopul lui Dumnezeu, iar eu nu aș numi acel scop, „un nimic”. Indiferent ce este, eu nu l-aș numi, „nimic”.

Profetul lui Dumnezeu ne-a spus o poveste, și îmi place că Dumnezeu ne-a dat un astfel de exemplu în această generație, astfel încât să putem culege atât de multă înțelepciune și înțelegere din viața profetului, care a venit la această maturitate de înfiere, iar noi putem privi la aceasta și să învățăm, să vedem cum S-a purtat Dumnezeu cu fiul Său, și să învățăm.

Fratele Branham a ajuns în viața sa, într-un punct. El avea o pușcă de calibrul 22, la care ținea mult. Această pușcă mică de calibrul 22, cu care trăgea, el spunea că putea trage nouă focuri prin aceeași gaură, de la cincizeci de yarzi (45 metri). El iubea acea pușcă. Noi știm cu toții că fratele Branham era un țintaș expert, mai mult decât expert. Dar el a spus că s-a întâmplat ceva cu acea armă și nu a mai putut să tragă cu ea ca mai înainte. Atunci a încercat s-o trimită înapoi, cred că la Winchester sau care era compania, a vorbit cu cei care au proiectat-o, și le-a spus că ceva este în neregulă cu arma lui. El a spus că le-a trimis luneta s-o verifice, dar aceasta era în ordine. Cei care au fabricat arma i-au spus că arma va trage cu o deviere de doar un inch, la douăzeci și cinci de yarzi, care nu este foarte departe. Deci, într-un cerc de un inch (2,5 centimetri), putea trage un grup de oricâte focuri putea trage arma. Nouă focuri într-un cerc de 2,5 centimetri, la douăzeci și cinci de yarzi.

Dacă eu aș putea face aceasta, aș fi foarte încântat. Mi-aș aduce ținta aici, aș lipi-o pe panoul de anunțuri și mi-aș scrie numele pe ea foarte mare.

Dar fratele Branham a fost atât de descurajat și dezamăgit, deoarece el cunoștea acea armă și știa că a tras nouă focuri, de la cincizeci de yarzi, prin aceeași gaură. Ei au spus că nu se poate face nimic, iar el a repetat de mai multe ori această poveste, în anii 1960-1961. Chiar și soția lui i-a spus: „Dacă omul de la companie, care a proiectat-o, a spus că nu o poate face, atunci nu se poate face.” Dar fratele Branham a spus: „Dar eu știu că va reuși, am văzut-o chiar eu făcând aceasta.”

Deci, el era supărat, apoi și-a petrecut cea mai mare parte a sezonului de vânătoare încercând să-și regleze arma, deoarece pentru el, era foarte important să fie precisă. Într-un mesaj, el a spus:

„Într-o dimineață m-am așezat sub un copac, cu Wood și fratele Charlie Cox, care vânează cu mine, și peste tot erau veverițe. Ei bine, am tras într-una dintre ele, cu câteva zile în urmă, dar i-am ratat ochiul. Am lovit-o jos, în obraz, și desigur, aceasta a ucis veverița ca și cum aș fi lovit-o în ochi, dar aceasta mă făcea nervos pentru că arma nu este perfectă și nu-mi face nici un bine să merg la vânătoare.”

El doar țintea. Știți cât este de mare capul unei veverițe? Este foarte mic. Eu am vânat mult veverițe, iar ochii și obrazul sunt foarte aproape, la mai puțin de jumătate de inch distanță. Oh, Doamne! El a lovit-o în obraz și a omorât-o.

Dacă eu aș fi împușcat-o oriunde în cap, m-aș fi gândit: „Oh, este o împușcătură în cap!” Și el a spus în continuare:

„Stăteam acolo sub copac și îi ascultam pe Charlie și pe Wood cum trăgeau…Lor nu le păsa unde împușcau veverița, voiau doar să împuște veverițe. Dacă arma lor era reglată oricum, conta doar să nimerească veverița. Dacă era în șold,  la mijloc sau oriunde o nimereau, era în ordine.”

Eu nu văd nimic în neregulă cu aceasta. Probabil am împușcat sute de veverițe în ultimii ani, și le voi împușca oriunde le pot nimeri.

Am fost la vânătoare cu fratele Jean Petris, nu demult. Eu și fiii mei am ieșit din pădure, iar fratele Jean, a spus: „Parcă era o armată în pădurea mea.” Noi primim multe cartușe când mergem la vânătoare. Deci, eu vânez ca și Charlie Cox și ca fratele Wood, dar fratele Branham nu a putut face aceasta. Ascultați ce a spus:

„Pur și simplu, nu puteam suporta aceasta. M-am așezat și m-am gândit: „Uită-te la distanța pe care o au băieții aceștia. Și lor le place să vâneze la fel de mult ca și mie. Amândoi sunt trăgători buni, sunt oameni extraordinari, amândoi sunt creștini umpluți cu Duhul Sfânt, oameni grozavi, unii dintre cei mai buni oameni. Și acești frați, acolo sus, se distrau de minune împușcând veverițe, și acolo erau veverițe care săreau prin copaci chiar lângă mine. Stăteam acolo și iată-mă plângând, cu lacrimi șiroind pe față. „Iată-i, și eu nici măcar nu pot nimeri ținta.”

M-am ridicat și am spus: „Tată ceresc, de ce m-ai făcut așa? O persoană puțin nervoasă și agitată. Apoi, harul Tău mi-a dat, pur și simplu, milioane de prieteni.” Vedeți? Și am adăugat: „De ce m-ai face o astfel de persoană?” Și am început să plâng. Am început să plâng în hohote, apoi m-am așezat sub un copac mic și înclinat.”

Vedeți? Nici chiar el nu se înțelegea. Știa că frații lui sunt oameni buni, că erau creștini umpluți cu Duhul Sfânt, oameni evlavioși care se simțeau bine. Iar fratele Branham a spus, într-un alt loc:

„Singurul fel în care îmi pot relaxa mintea, este să vin aici, la vânătoare, și nici măcar nu mă pot bucura de veverițe.” (El vorbea cu Dumnezeu). „…pentru că sunt atât de nervos și de agitat, atât de supărat, pentru că arma mea nu este precisă.”

El știa în sinea lui că era…Nu aș putea spune că era ridicol, dar era, nici nu știu care este cuvântul potrivit, era prea precis. Nu era necesar, dar el nu putea suporta aceasta pentru sine, nu putea suporta gândul de a rata și de a răni nici un animal, de a nu reuși o ucidere rapidă, și nu putea suporta toată treaba cu arma dereglată, pentru că știa că nu trebuia să fie așa. Aceasta l-a sfâșiat, nu putea suporta. Și a plâns.

Ascultați, el era un bărbat matur care stătea în pădure și plângea pentru că nu știa de ce era așa. El nu plângea pentru că nu a împușcat o veveriță, ci plângea pentru că era foarte nervos și sfâșiat și nu știa de ce îl deranja aceasta atât de tare, de ce era așa cum era.

„După ce am stat puțin acolo și mi-am ținut privirea în sus, L-am auzit vorbindu-mi. Ei bine, El mi-a vorbit și mi-a spus: „Eu te-am făcut așa cu un scop.” Eu am spus: „De ce m-ai făcut așa, Doamne? Cu ce scop? Să fiu așa nervos?” Singurul lucru pe care îl am ca să mă relaxez în afara întâlnirilor, este să vin aici și să vânez, și Dumnezeu face ca totul să lucreze pentru binele celor ce-L iubesc pe El. Vedeți? El voia să-mi spună ceva. Arma aceea trebuia să meargă așa ca să-mi aducă exact acest lucru.”

Fratele Branham a spus că Dumnezeu a lăsat ca arma să tragă așa, iar Dumnezeu l-a făcut să plângă sub copac, pentru că voia să-i dea o lecție. El a zis:

„Doamne, de ce m-ai făcut așa?” Apoi, a spus: „L-am auzit pe Dumnezeu vorbindu-mi: „Eu te-am făcut așa cu un scop.”

Fratele Branham a spus că Dumnezeu a lăsat să se întâmple toate acele lucruri, ca să-l poată învăța o lecție despre el însuși.

„Eu te-am făcut așa cu un scop.” Ei bine, acolo mi-a făcut cunoscut că m-a făcut așa datorită însărcinării pe care mi-a dat-o pentru aceste zile din urmă în care trăiesc, că pur și simplu, nu pot merge la o biserică denominațională și să mă alătur vreuneia, când acestea doar vor împroșca: „Ei bine, biserica spune aceasta, și este în ordine.” Iar ei acceptă aceasta.

Dacă Isus Hristos este Același ieri, astăzi și în veci, dacă El a condus glonțul acolo, El îl va conduce din nou. Nu-mi pasă ce spun ei, trebuie să existe o cale prin care El este aceeași Persoană. El este Același lucru; puterea Lui este aceeași.

Acum, majoritatea oamenilor spun: „Ei bine, biserica mea învață să fim botezați în Numele Tatălui, al Fiului și al Duhului Sfânt. Seminarul din care am ieșit, m-a învățat aceasta, așa că voi face așa.” Pentru mine aceasta nu este în ordine. Lovesc aici, lovesc acolo, fac patruzeci de inch în grup, aceasta nu înseamnă că Scripturile sunt corecte, trebuie să ajungă la zero. Ei bine, cum va ajunge la zero, când Matei  a spus: „Botezați în Numele Tatălui și al Fiului și al Duhului Sfânt,” iar Petru a spus: „Botezați-vă în Numele Domnului Isus?” Amândoi sunt ucenici, unul scrib, iar celălalt apostol.”

Acum fratele Branham a înțeles de ce l-a făcut Dumnezeu așa. De ce a stat sub acel copac plângând pentru că arma sa era dereglată; de ce a lucrat săptămâni întregi ca să înțeleagă; de ce aceasta conta așa de mult pentru el și nu conta pentru prietenii lui; de ce ei se puteau distra, iar el era nervos și agitat? Și Dumnezeu i-a spus: „Eu te-am făcut așa cu un scop.”

Fratele Branham a spus:

„El mi-a arătat că era din cauza însărcinării mele.” Eu trebuie să țin Cuvântul la zero și să țintesc ținta de fiecare dată. Noi nu putem accepta Cuvântul, și să-L lovim aici, apoi acolo și poate aici; noi nu putem face ca denominațiunile: „Ei bine, nu contează cu adevărat. Câtă vreme Îl accepți pe Dumnezeu, poți avea aceasta și poți avea aceea.” Și el spune: „Nu! Dacă Hristos este Același ieri astăzi și în veci, fiecare Cuvânt trebuie să se alinieze perfect.”

Și pentru că Dumnezeu l-a chemat să fie un profet al epocii, El l-a modelat.

Ascultați, acesta nu este un lucru spiritual, ci este un design natural, este o alcătuire naturală, așa l-a conceput Dumnezeu și a pus ingredientele împreună, pentru ca, genetic, să-l facă așa. El l-a așezat și l-a modelat așa, pentru că Dumnezeu avea nevoie de un om care să nu suporte inexactitatea.

Dar el a spus că fratele Charlie Cox și fratele Wood, sunt oameni ai lui Dumnezeu, umpluți cu Duhul Sfânt, creștini adevărați, și că ei puteau să se bucure și să se simtă bine.

Eu mă bucur atât de mult că Dumnezeu nu m-a făcut așa cum l-a făcut pe fratele Branham, pentru că nu aș fi mers niciodată la vânătoare de veverițe. Dar, pe el, Dumnezeu l-a făcut în felul acesta, și nici măcar el însuși nu s-a înțeles pe sine.

Ceea ce am ajuns să înțeleg de aici este că, uneori, poate că nici noi nu ne înțelegem pe noi înșine. Poate nu am stat rezemați de un copac și am plâns, dar, poate că am stat în dormitorul nostru și am plâns; poate am stat în mașină și am plâns; poate ne-am simțit atât de diferiți față de cei din jurul nostru, atât de greșiți, atât de în afara tabloului! Ceea ce ne deranjează pe noi, pare să nu-i deranjeze pe ceilalți, și spunem: „De ce sunt eu așa? De ce sunt așa? De ce nu sunt ca fratele acesta? De ce nu pot fi și eu ca acesta? De ce…?” Poate că răspunsul este același și pentru noi, ca pentru fratele Branham. Poate El ne-a făcut așa pentru scopul Lui. Poate lucrurile pentru care am plâns, fac parte din scopul lui Dumnezeu pentru viața noastră. Poate că lucrurile pe care le-am fi schimbat, dacă am fi putut, Dumnezeu nu a vrut să se schimbe.

„Noi am fost făcuți în chip înfricoșător și minunat,” și cred că El nu a făcut o greșeală când ne-a ales. Poate că El nu a greșit când ne-a ales pentru slujbă, poate că El știa ce face. Poate că El te-a hotărât, te-a creat și ți-a dat o anumită natură, anumiți părinți, o anumită educație, un anumit fel de a fi, pentru că El are nevoie să fii într-un anumit fel, deoarece are nevoie ca clopoțelul tău să aibă un anumit sunet. Poate că întotdeauna te-ai simțit puțin diferit față de ceilalți din jurul tău, poate te-ai simțit mereu stânjenit cu felul tău de sunet… „Toată lumea…sunetul lor mi se pare mai frumos ca al meu, al meu sună gol, ascuțit și mic, iar mie nu-mi place.” Dar nu-ți dai seama că pentru urechea altcuiva, sunetul tău sună exact cum trebuie. Așa ne privim toți unii pe alții, și aceasta este problema cu umanitatea. Noi ne uităm la alții și spunem: „Așa trebuie să fii; așa este corect; acesta este un creștin adevărat; așa ar trebui să fii.” Nu este nimic greșit în a ne respecta, a ne aprecia unii pe alții, dar când aceasta te face să urăști felul în care te-a creat Dumnezeu, atunci poate nu am înțeles esențialul, poate nu am primit încă imaginea corectă.

În mesajul De ce sunt oamenii atât de clătinați, fratele Branham a spus:

„Totuși, bărbații și femeile duc o viață bună și Îl iubesc pe Dumnezeu printr-o concepție mentală, dar adevărata ascunzătoare este în inimă, ascuns cu Hristos. Și când Hristos, Duhul Sfânt, vine în inima ta, El este în tine cu temperamentul tău, și Își trăiește propria Viață, prin propria Sa voință, prin tine.”

El nu a spus că îți schimbă temperamentul, ci a spus că El este în tine cu temperamentul tău.

Fratele Branham a vorbit despre cum era în pădure și cum, după furtună, a auzit un elan chemând, apoi a auzit urletul unui lup, și a spus: „Aceasta m-a emoționat dintr-o dată. Mă afectează.” El a spus: „Convertirea mea nu a scos niciodată aceasta din mine.” Dragostea lui pentru sălbăticie, pentru pustietate, nu au fost scoase niciodată din el, pentru că nu era nevoie să fie scoase, nu era nimic în neregulă cu aceasta, făcea parte din alcătuirea lui.

Oh, dacă Dumnezeu ne-ar putea ajuta să fim toți fericiți așa cum ne-a creat El! Dacă am putea ajunge toți în punctul în care să putem spune: „Sunt făcut într-un fel minunat și înfricoșător.” Noi știm că sunt lucruri negative care se desprind din acest copac, înțelegem aceasta, dar Dumnezeu ne-a dat din Duhul Său și ne dă Cuvântul Său, pentru a îndepărta aceste lucruri. Dar nu toată alcătuirea noastră este greșită.

Dacă totul în alcătuirea noastră ar fi greșit, atunci, cumva, Dumnezeu a eșuat. Dar eu nu cred că Dumnezeu a eșuat. Așadar, noi trebuie să ajungem într-un loc unde ne putem odihni și să fim ceea ce ne-a creat El. Dacă am putea fi confortabili în pielea noastră și ne-am acomoda cu ceea ce a făcut Dumnezeu, cu felul în care ne-a conceput și nu am crede că totul este greșit, ci poate există un scop în spate, atunci poate am scăpa de complexe, poate am putea face niște comparații și doar ne-am odihni, pentru că Biblia spune că Isus a zis: „Voi vă comparați între voi.”

Eu nu ar trebui să mă compar cu voi, ci ar trebui să mă compar cu Cuvântul. „Uneori, mă descurajez comparându-mă cu un alt frate.” Dar Dumnezeu te-a conceput să exprimi o anumită parte din Viața Lui, nu pe toată. O singură Ființă umană a exprimat totul, și aceea a fost Isus Hristos. Dar tu ești menit să exprimi o parte, o imagine, un aspect al naturii lui Dumnezeu. Dumnezeu te-a creat așa. Și menirea ta este să faci aceasta. Înseamnă că El nu te-ar putea face capabil să realizezi totul, și nu te poate face bun la toate. Dacă există ceva ce te-a făcut El, ce ai putea realiza pentru Împărăția lui Dumnezeu și pentru slava Sa, înseamnă că a trebuit să lase ceva afară.

Noi toți avem lucruri care nu sunt bune, și uneori, diavolul ne păcălește să ne fixăm pe acele lucruri: „Eu nu pot să fac nimic. Toți acești frați de la biserică pot să construiască, pot să lucreze, sunt maeștri, dar eu nu pot. Am două mâini cu degete mari și nu pot face nimic.” Și ce, dacă? Poate Dumnezeu nu vrea să construiești ceva.

Vreau să vă spun ceva și nu mi-e rușine s-o spun. Eu nu pot să cânt și nu pot cânta la instrumente. Mi-am petrecut un an din viață, când am împlinit optsprezece ani, un an din viață și patru sute de dolari, încercând să învăț să cânt la vioară. Dar, la sfârșitul acelui an am fost mai sărac cu patru sute și ceva de dolari, și nu am putut să cânt nimic. Am exersat, să nu spuneți că nu am exersat. Deci, puteți spune că puteți face orice? Nu, voi nu puteți face nimic. Nu puteți face nimic. Eu am încercat, am exersat, m-am devotat, am mers la toate lecțiile, le-am plătit din propriul meu buzunar, am încercat, dar nu am putut să cânt nimic, pentru că acesta nu a fost niciodată planul lui Dumnezeu pentru mine, așa că, Dumnezeu nu a pus niciodată aceasta în mine.

Ce se întâmplă dacă astăzi mă descurajez, și spun: „Știi ceva? M-am săturat ca toți ceilalți să fie atât de talentați, iar eu, nu. Am terminat cu studiul Bibliei și al Mesajului, așa că îmi voi dedica timpul pentru a învăța să cânt la instrumente. Am terminat cu predicarea. Nu-mi place. Am terminat cu cititul, am terminat cu a cugeta. Gata, îmi voi dedica tot timpul să învăț să cânt la un instrument, pentru că vreau să fiu ca frații aceștia.” Credeți că ar suferi Trupul? Da! Și credeți că aș învăța să cânt la un instrument? Nu! Nu aș realiza nimic, deoarece nu pentru aceasta m-a creat Dumnezeu. Sunt o mulțime de lucruri la care nu sunt bun, dar există ceva pentru care sunt creat, de aceea trebuie să ne supunem și să fim liniștiți cu privire la lucrurile la care nu suntem buni, să fim în ordine și să spunem: „Eu nu pot să fac aceasta. Toți ceilalți se pricep mai bine decât mine, dar eu nu pot s-o fac.” Ce este rău în aceasta? Fiecare are ceva ce i-a dat Dumnezeu pentru a-l face să aibă succes în ceea ce vrea El să facă.

Este ceva ce poți face la fel de bine sau mai bine decât oricine altcineva, dar nu poți să faci totul, și nu o vei face niciodată. Dar, dacă nu faci partea ta, ne împiedici pe toți.

Așadar, atunci când ne fixăm pe ceea ce nu putem fi, încetăm să devenim ceea ce suntem. Noi ne fixăm pe ceva, ne facem griji, ne luptăm, ne comparăm, ne plângem și ne descurajăm, dar aceasta este numai o capcană a diavolului, este doar pentru a ne opri să ne atingem scopul adevărat.

Ceea ce trebuie să facem noi, este să ne odihnim, pentru că ceea ce a pus Dumnezeu în tine să faci, vine natural, vine, pur și simplu.

Am să vă dau un exemplu. David Lamb, de acolo, mă face să mă simt micuț. Eu nu pot să cânt la nimic, dar el poate lua un instrument pe care nu l-a mai atins niciodată, și în treizeci de minute poate cânta o melodie. Zilele trecute a fost cineva cu o vioară. El nu a cântat niciodată la vioară, nici nu știa cum s-o țină, dar a cântat o melodie. Știți ceva? Nu a muncit pentru aceasta; nu a muncit, nu a plătit, nu s-a trudit, ci a venit, pur și simplu. Pur și simplu, a venit și nu se poate abține. Aceasta nu înseamnă să nu muncim pentru lucrurile pe care ni le dă Dumnezeu. Uneori, muncim la ele, depunem efort, dar efortul pe care-l depunem, este ceva plăcut pentru că suntem meniți să-l facem. Nu înseamnă că nu există muncă, efort, studiu, creștere, perfecționare, dar ne bucurăm de toate aceste lucruri, pentru că așa suntem făcuți. Deci, eu nu pot face aceasta. Dați-mi o vioară și treizeci de minute, și nu vreți să fiți în cameră după ce trec cele treizeci de minute.

Dar, oh, dacă ne-ar ajuta Dumnezeu să ne putem odihni, și să fim ceea ce suntem, să nu mai încercăm să ne forțăm să fim ceea ce ne imaginăm că ar trebui să fim, pentru că ceea ce trebuie să fim, este ceea ce a rânduit Dumnezeu să fim. El ne-a conceput să ne potrivim acelui tipar, pentru a fi ceea ce El a rânduit să fim, și nu ne vom potrivi niciodată în alt tipar; nu ne vom potrivi niciodată în tiparul fratelui nostru; nu ne vom potrivi niciodată în tiparul sorei noastre, ci ne vom potrivi numai în tiparul nostru. Oh, dacă am putea să ne odihnim!

Eu cred că acest Mesaj a venit să ne pună în poziție; eu cred că acest Mesaj a venit ca toți să ajungem în poziție, și să îndepărteze orice obstacol care este o barieră în calea îndeplinirii scopului nostru. Dacă acea barieră este în mintea noastră, atunci acest Cuvânt o va îndepărta; dacă este în altă parte, în jurul nostru, o restricție, cred că acest Mesaj a venit să îndepărteze barierele denominaționale, barierele neînțelegerii, barierele doctrinelor false și chiar barierele propriei noastre înțelegeri greșite cu privire la noi înșine; să înlăture toate aceste bariere ca să ne putem simți confortabili în pielea noastră.

Noi știm că sunt lucruri care nu sunt în ordine, dar se vor schimba, nu vă faceți griji, pentru că vine o schimbare a trupului. El ne-a dat un Duh care să ne dea putere să biruim și va exista o schimbare a trupului.

Așadar, „El este cu tine, El este în tine cu temperamentul tău.”

Evrei 13.5:

„Comportarea voastră să fie fără lăcomie. Fiți mulțumiți cu ceea ce aveți, fiindcă El a spus: „Niciodată nu te voi lăsa, niciodată nu te voi părăsi.”

Îmi place aceasta! Apoi, în Matei 28.19-20, El le-a spus ucenicilor Săi:

„Duceți-vă și faceți ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh.

Și învățați-i să păzească tot ce v-am poruncit. Și iată că Eu Sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitului lumii. Amin.”

Deci, unde este Hristos? Unde este El, dacă te-ai născut din nou? El este cu tine! El este în tine cu temperamentul tău, și a promis că nu te va părăsi niciodată, ci va fi cu tine întotdeauna. Deci, trebuie să fii pe placul Lui, pentru ca El să fie cu tine. Atunci, de ce ai urî ce-I place? El este atât de bun!

În mesajul Lucruri care urmează să fie, fratele Branham a spus:

„..În casa Tatălui Meu sunt multe locașuri.” Eu nu cred că atunci când vom ajunge în Rai, toți vom arăta exact la fel. Nu cred că toți vom fi blonzi sau bruneți; mici sau mari; sau că toți vom fi uriași. Eu cred că Dumnezeu este un Dumnezeu al varietății. Lumea dovedește aceasta. El are munți mari și munți mici, are câmpii, are deșerturi, are lucruri diferite, pentru că le-a făcut așa cum a vrut. El a făcut anotimpurile: vara, toamna, iarna și primăvara. El a făcut anotimpurile, ceea ce arată că El este un Dumnezeu al varietății.

El v-a creat într-o varietate: unii oameni sunt zgomotoși; alții sunt, cu adevărat, dogmatici; unii sunt fini; alții sunt amabili, voi găsiți tot felul de oameni în Împărăția Sa. Vedeți?”

Așadar, Dumnezeu nu este un fel de tăietor (ștanță), de biscuiți: „Bang! Bang! Bang! Și noi toți trebuie să fim într-un anumit fel.” Aceasta este o gândire denominațională, și noi vrem să scăpăm de ea.

„…voi găsiți tot felul de oameni în Împărăția Sa. Priviți la sfântul Petru și comparați-l cu Andrei. Vedeți? Andrei era un luptător în rugăciune, care stătea tot timpul pe genunchi. Petru era unul dintre acei predicatori înfocați și așa mai departe. Pavel era mai învățat, mai mult ca un profet sau ceva de felul acesta și stătea în spate…”

Când a vorbit despre Petru, el a spus că Petru era un înflăcărat; el a avut un gând și a mers, pur și simplu, după el. El nu a calculat, nu a analizat, ci, pur și simplu, l-a luat și a mers. Andrei era luptătorul rugăciunii, el îngenunchea și se ruga. Pavel era puțin diferit, el era învățat, mai mult ca un profet sau ceva de felul acesta și stătea înapoi. Care era mai bun decât celălalt? Care era mai important și mai valoros pentru Împărăția lui Dumnezeu? Care avea dreptate și care greșea? Oh, slavă Domnului!

Știți, când noi încercăm să fim ca alții, vom cădea, pur și simplu, într-o capcană, vom cădea într-o capcană a descurajării, pentru că nu putem face aceasta.

Știți, între noi sunt unii care au darul rugăciunii de mijlocire și se pot ruga ore în șir, dar nu este din cauză că fac eforturi, nu este pentru că au spus: „Mă voi ruga două ore, și o voi face.” Nu. Când aceasta cade peste ei, cade pur și simplu, iar ei intră în rugăciunea de mijlocire. Ei se roagă în acel timp, și chiar ei sunt surprinși. Sora Lann, este una dintre ei. Ea îmi trimite tot timpul mesaje: „Domnul m-a trezit la ora 3.00 dimineață, și m-am rugat până la 5.30. Nici măcar nu am avut noțiunea timpului, am pierdut noțiunea a tot.” Și Domnul îi aduce un nume, o față, iar ea se roagă numai pentru aceasta. Aceasta este rugăciunea de mijlocire pentru ea. Nu este o muncă, și chiar dacă este obosită, deși a muncit, deși este epuizată, este ceva normal pentru ea.

Acum, dacă te hotărăști s-o asculți pe sora Lann depunând mărturie, ea va spune: „Domnul m-a trezit la 1.30 dimineață și m-am rugat două ore.” Iar tu te gândești: „Este foarte bine. Ar trebui să fac și eu aceasta.” Pune-ți alarma la 1.30 dimineață, te trezești și te hotărăști să te rogi două ore, iar eu îți spun că va fi un eșec, deoarece încerci să te adaptezi tiparului altcuiva, pentru că încerci să faci ceva conform propriei tale gândiri, că este corect.

Aceasta este calea de refacere prin mijlocire, iar noi avem nevoie de mai mult din aceasta. Și dacă avem nevoie de mai mult din aceasta, Dumnezeu va inspira aceasta mai mult. Dacă Dumnezeu te inspiră, tu te vei ruga fără să știi cât timp trece. Sau dacă Dumnezeu îți va mișca inima, și chiar dacă te străduiești să te rogi, este pentru că Dumnezeu te-a mișcat să te rogi.

Noi trebuie să încetăm să fim ca altcineva, trebuie să încetăm să încercăm să facem ceea ce credem noi că este cel mai bun lucru de făcut.

„Eu cred că Petru a fost cel mai bun, așa că voi urma modelul lui Petru. Nu-mi place Andrei, pentru că…” Să fim serioși! Isus a avut doisprezece ucenici și toți erau foarte diferiți unul de celălalt. Și în Evanghelii puteți vedea diferențele. Ioan era atât de diferit de Andrei; era atât de diferit față de Filip; Filip era diferit de Petru. Care dintre ei a fost corect și care a greșit? Dumnezeu i-a ales pe fiecare dintre ei. El a spus: „Nu voi M-ați ales pe Mine, ci Eu v-am ales pe voi.” Așadar, El a ales pe cine a vrut să ocupe poziția aceea. El l-a ales pe Petru, care era puțin mai impulsiv și sărea repede, dar l-a ales. Sub botezul cu Duhul Sfânt, El putea stinge o parte din acesta și s-o canalizeze în mod corect, dar El nu l-a schimbat niciodată complet pe Petru, și Petru a fost Petru până în ziua când a murit. Când au mers să-l răstignească pe cruce, Petru, care era mereu gălăgios, cel care era atât de impulsiv, a spus: „Eu nu sunt vrednic să mor la fel ca Domnul meu. Răstigniți-mă cu capul în jos.”

Dacă ar fi să mă atârne pe cruce, eu m-aș duce cu capul plecat. Vreau să spun că nici nu m-aș gândi să le cer cum să o facă. Dar aceasta era natura lui Petru. Tu nu poți copia pe nimeni altcineva, dar nici altcineva nu te poate copia pe tine. Fii fericit așa cum ești.

Uneori, mi se frânge inima când văd predicatori care-și cer tot timpul scuze pentru felul cum predică. „Îmi pare rău pentru aceasta, îmi pare rău pentru aceea. Este în ordine?” Noi nu ar trebui să avem aceste complexe în minte, doar relaxați-vă și fiți ceea ce v-a chemat Dumnezeu să fiți. Noi avem nevoie să fii ceea ce ești, nu avem nevoie să te încadrezi în alt tipar, ci avem nevoie să fii ceea ce ești. Deci, nu-ți cere scuze pentru că ești așa cum ești, decât dacă felul în care ești este greșit. Atunci, pocăiește-te!

Știți, voi nu puteți spune că tot ce faceți este minunat întotdeauna, să nu ajungeți atât de departe pe drum, pentru că, știți, este un echilibru în orice. „Ei bine, Dumnezeu m-a creat așa, și dacă…” Ascultați, noi trebuie să aducem totul sub incidența Cuvântului, pentru că putem exagera cu orice. Dar să nu vă cereți scuze pentru că sunteți ceea ce sunteți, deoarece Dumnezeu v-a creat așa. Cereți scuze atunci când ați jignit, când ați părăsit Cuvântul sau când ați mers prea departe, dar nu vă cereți scuze doar pentru că sunteți voi înșivă, pentru că avem nevoie să fiți voi înșivă. Vrem să fiți voi. Eu vreau să fiu eu, și vreau ca tu să fii tu. Nu vreau să am un complex și nu vreau ca tu să ai un complex; vreau ca nimeni să nu fie criticat pentru că este ceea ce este. Critica este unul dintre cele mai mortale lucruri din lume, deoarece critica nejustificată leagă oamenii și-i împiedică să exprime pe deplin ceea ce sunt, pentru că se tem să nu fie criticați din nou.

Haideți să nu fim critici unii cu alții, ci doar să ne iubim unii pe alții și să ne apreciem unii pe alții.

Fratele Branham a spus: „Dacă te gândești că fratele tău este puțin greșit, roagă-te pentru el.” Nu-l critica, roagă-te pentru el. Știi, s-ar putea să descoperi că nu este puțin greșit, ci s-ar putea să aibă dreptate. Noi trebuie să fim atenți cum ne tratăm unii pe alții, pentru că, dacă Dumnezeu ne-a făcut într-un anumit fel și a pus o parte din atributul Său în noi, pentru a exprima un anumit fel, atunci trebuie să fim atenți, chiar și la felul cum vorbim despre copii, și la felul cum îi tratăm. Dacă Dumnezeu i-a hotărât și i-a chemat, atunci și ei sunt aici să-L exprime pe Dumnezeu. Trebuie să fim atenți. Noi trebuie să ne apreciem, să ne prețuim unii pe alții, să ne prețuim chiar și diferențele, pentru că aceasta ne face mai puternici.

Dacă am fi toți la fel, dacă am gândi la fel, dacă facem totul la fel și mergem toți la fel, la un moment dat, s-ar putea să mergem toți în aceeași direcție greșită. Uneori, este nevoie de cineva cu o perspectivă diferită, cu un punct de vedere diferit, cu o istorie și cu o compoziție diferită, care să spună: „Sunteți siguri?” Aceasta ne dorim să facem. Acele lucruri sunt sănătoase, iar Dumnezeu Se asigură că pune toate ingredientele împreună pentru a menține Trupul sănătos. El ne dă mâna dreaptă și mâna stângă, ca să nu ne învârtim în cerc. Dumnezeu este bun.

Așadar, noi nu putem copia și nu putem fabrica ceva. Dacă încercăm să facem orice altceva decât să fim ceea ce suntem, atunci suntem fățarnici. Iar fratele Branham a spus: „Mai bine aș fi un necredincios, decât să fiu un fățarnic.” Parcă nu pot să cred că a spus aceasta. Un fățarnic este un fals, iar noi vrem să fim reali, vrem să fim adevărați.

În mesajul Lucruri care urmează să fie, fratele Branham a spus:

„…ca multe feluri de dealuri, ca multe feluri de râuri, pâraie, lacuri; ele erau aici când ați venit prima dată aici. Bunătatea Tatălui vostru ceresc, le-a așezat aici, pentru că unor oameni le plac munții, altora le plac apele, unora le plac deșerturile. Deci, vedeți, venirea voastră…El a știut natura voastră și ce veți fi, așa că a făcut totul exact cum v-ar plăcea, ca să vă bucurați. Oh, cred că Acesta este un Tată minunat, vedeți, pentru că le-a făcut așa.

Mă bucur că a făcut munții, pentru că mie îmi plac munții. Mie îmi place aceasta. Alții spun: „Eu nu pot suporta aceasta…O, cred că Și-a golit lada cu mortar aici.” Ei bine, a golit-o ca să mă pot bucura eu de ea. Vedeți? Apoi, spun: „Mie îmi plac câmpiile, pentru că pot vedea departe.” Ei bine, cele două naturi diferite, amândoi sunt creștini, dar Tatăl a știut că veți fi aici și a pregătit totul pentru voi înainte să ajungeți aici. Amin. Când ați venit prima dată aici, El a avut deja totul pregătit pentru voi. Nu este minunat să ne gândim la ceea ce a făcut El?”

Dumnezeu a creat o varietate de relief, pentru a se potrivi cu varietatea naturilor pe care le-a așezat pe Pământ. Eu cred că este uimitor, pentru că Dumnezeu nu Se aștepta ca munții să ne placă la toți; El nu Se aștepta ca tuturor să ne placă câmpiile; El nu Se aștepta ca tuturor să ne placă Oceanul, ci El știa că unora dintre noi, ne va plăcea mai mult munții decât câmpiile, sau câmpiile mai mult decât Oceanul. Și nu este nimic în neregulă cu aceasta. Tu spui: „Toată este creația lui Dumnezeu!” Și o iubești la fel de mult. Nu a spus fratele Branham aceasta? Dumnezeu a făcut-o așa ca să ți se potrivească ție, ca să te poți bucura de ea. Acesta este un Tată iubitor!

El nu ne vrea pe toți la fel. El nici măcar Pământul nu l-a făcut la fel, pentru ca fiecare dintre noi să se poată bucura de o parte diferită a creației Sale, datorită felului în care ne-a creat. Oh, îmi place aceasta!

Noi ne putem certa toată ziua și să spunem: „Dumnezeu este ca munții! Dragostea Lui este ca munții. Așa spune Scriptura, așa că, ar trebui să-ți placă munții. Ce spune Biblia despre câmpii?” Dar Dumnezeu a făcut aceasta pentru tine și pentru mine.

Ascultați, eu și soția mea nu suntem în acord cu aceasta. Fratele Branham a spus că el și soția lui nu erau de acord în toate privințele. Nu erau de acord în privința plăcintei cu cireșe și a plăcintei cu mere, așa este? Eu și soția mea nu suntem de acord în privința aceasta. Ei îi place să stea cu mâinile sub barbă pe țărmul Oceanului și să privească cât poate de departe; ea vrea să vadă un avion pe cer sau o câmpie cât vezi cu ochii. Ei îi place aceasta, dar mie nu-mi place deloc, simt că sunt complet expus, că mă pot vedea prea mulți oameni, așa că vreau să fiu ascuns undeva sus, în pădure, unde nu mă poate vedea nimeni; dacă sunt la o distanță de zece metri, voi nu mă puteți găsi. Dar ei nu-i place deloc aceasta, ci își dorește un soare strălucitor cât vezi cu ochii. Astfel, când mergem în vacanță, eu încerc întotdeauna să găsesc o cabană în pădure, lângă un lac, iar ea poate să stea pe chei, în timp ce eu pot să stau sus în cabană, și suntem foarte fericiți. Eu pot să merg puțin pe chei, iar ea se poate întoarce la cabană. Noi nu ne putem abține, pentru că așa suntem.

Uneori, facem compromisuri și mergem unul cu celălalt. Astfel, odată am traversat Oceanul, dar nu mi-a plăcut deloc. Deci, puteți vedea că așa ne-a creat Dumnezeu, așa că, fii ceea ce ești. Îți place ceea ce îți place și nu-ți place ceea ce nu-ți place, dar este în ordine. Este în ordine.

Ascultați, tu poți prefera un anumit stil de predicare, ceea ce este în ordine. Poate să-ți placă o predică înflăcărată, poate să-ți placă să înveți, sau poate să-ți placă o predică liniștită. Tu poți să preferi un stil de predicare, și aceasta este în ordine. Poți prefera un fel de slujire din care te hrănești mai bine decât din altele, și nu este vorba de a ignora alta, dar așa te-a creat Dumnezeu. De aceea, Dumnezeu are o varietate de predicatori, o varietate de biserici, o varietate de păstori, El are o slujbă încincită. Să nu vă fie rușine pentru aceasta.

Tu spui: „Eu mă descurc mai bine sub acest fel de slujire, care se potrivește naturii mele.” Nu este nimic în neregulă cu aceasta, nu este vorba de a ignora pe altul, și nu înseamnă că celălalt greșește. Spune, pur și simplu: „Așa m-a conceput Dumnezeu și aici m-a plasat.”

Ascultați, să nu vă fie rușine de aceasta. Când spui: „Îmi place când vine fratele acela pentru că mă conectez cu predica lui”, nu-mi vei răni sentimentele deloc. Și de aceea le cerem fraților să vină, pentru că nu suntem toți la fel. Așadar, să nu vă fie rușine că sunteți voi înșivă; să nu vă fie jenă pentru că vă place așa, nu este nimic în neregulă cu aceasta.

Ascultați ce a spus fratele Branham în mesajul Orbul Bartimeu, din anul 1956:

„Eu pot să fiu recunoscător pentru că El m-a păstrat fidel vieții morale, și așa mai departe. Și există un singur lucru pe care-l fac, pe care-l știu, în afara muncii religioase, îmi place să merg la pescuit și la vânătoare. Pur și simplu, iubesc aceasta. Și mă bucur că El mă lasă să am aceasta, pentru că este în aer liber și curat. Și cât de mult îmi place să ies pe malul pârâului, mai ales puțin mai târziu în sezon, când este cald și este pește…Și merg în munți să fiu singur acolo sus. Poate, nu pentru a ucide animale, ci doar ca fiu singur printre cai și alte lucruri. Eu am călărit destul de mult de-a lungul vieții și iubesc caii, călăritul, pescuitul, drumețiile și toate aceste lucruri în aer liber.”

Ei bine, acesta era fratele Branham. Știți ceva? Ca să fii spiritual, nu trebuie să-ți placă aceste lucruri. Tu poți spune: „Urăsc insectele, urăsc căpușele, urăsc să ies afară.” Și nu ești mai puțin spiritual.

Poate nu ai călărit niciodată și nu ai vânat niciodată în viața ta, dar aceasta nu te face mai puțin spiritual. Fratele Branham a spus: „Îmi plac aceste lucruri și mă bucur că Dumnezeu mi le-a dat, pentru că sunt curate.” Așadar, fratele Branham avea hobby-uri, și a vorbit despre ele. Hobby-urile nu sunt greșite atâta timp cât sunt curate. Hobby-urile pe care le avea, erau o expresie a ceea ce era în el.

Mulți oameni…Unii sunt maeștri, alții sunt artiști; unii sunt aceasta, alții sunt aceea, dar nu este nimic greșit în a exprima ceea ce ești.

Vă întreb: „Este Dumnezeu un Artist? A pictat cineva un cer nocturn mai frumos decât Dumnezeu? A pictat cineva vreodată o pictură așa cum a pictat Dumnezeu cerul? Sau apusul de soare peste un munte? Poate cineva s-o facă așa cum poate s-o facă Dumnezeu? Nu! Înseamnă că toți artiștii, cei înzestrați să fie artiști, pot să facă un singur lucru: să manifeste o parte din natura lui Dumnezeu.

Voi, care sunteți meșteri, Dumnezeu este Meșterul! Sunteți ingineri? Dumnezeu a proiectat totul în lume. Dar tot ce faceți voi, este să exprimați natura care este în voi.

Ascultați ceva șocant: Lui Dumnezeu Îi place să coacă. Cine a făcut mana? Cine i-a învățat pe îngeri să facă prăjiturile pe care le-au servit lui Ilie? Nu a făcut Isus pește la grătar? Îmi place aceasta!

Dumnezeu este Grădinar. El a sădit grădina Edenului. Dumnezeu este Fermier. El a semănat Semințe în lume, și aduce o recoltă la timpul sfârșitului. Dumnezeu este Păstor; El este Doctor; El este Mecanicul, care îți repară viața atunci când o strici. Vă dați seama că noi nu Îl exprimăm pe Dumnezeu numai atunci când citim Biblia într-o biserică, ci Îl exprimăm atunci când trăim. Dumnezeu nu ne-a chemat să stăm în biserică douăzeci și patru de ore pe zi și să citim Biblia non-stop, ci El ne-a chemat să trăim și să-L manifestăm.

Gândiți-vă la timpul petrecut în biserică comparativ  cu timpul petrecut afară. Credeți că Dumnezeu vrea doar cinci ore pe săptămână pentru a-L manifesta? Nu! Tot ce vrea El să faci în fiecare zi, este să fii ceea ce ești. Să nu-ți fie rușine de ceea ce ești și să faci ceea ce-ți place. Amintește-ți că a face ceea ce-ți place, poate fi exprimarea naturii lui Dumnezeu.

Amintiți-vă că cele mai minunate întâlniri ale fratelui Branham cu Dumnezeu, au avut loc când era afară, bucurându-se de hobby-ul său. După o furtună, (știți că a venit o furtună), după o furtună, a auzit coiotul urlând, a auzit elanul, și fratele Branham ne-a povestit că a început să alerge în jurul unui copac, închinându-se lui Dumnezeu, pentru că L-a văzut pe Dumnezeu în natură, deoarece așa a fost făcut el, așa a fost creat.

S-ar putea să nu-L vezi pe Dumnezeu în natură așa cum a făcut-o el, dar s-ar putea să-L vezi pe Dumnezeu în orice ți-a dat ție să faci.

Unii doctori pot să-L vadă pe Dumnezeu printr-un microscop. Ei Îl pot vedea chiar acolo. Unii Îl pot vedea pe Dumnezeu în Artă, alții Îl pot vedea în muzică. Dumnezeu este Muzician. Cine i-a învățat pe îngeri să cânte? Noi putem să-L exprimăm pe Dumnezeu în mai multe feluri decât ne-am gândit vreodată. Noi putem fi doar ceea ce suntem. Nu trebuie să fim cu nimic diferiți de ceea ce suntem; nu păcătoși, nu lumești, ci doar să fim ceea ce suntem și să-l lăsăm pe Dumnezeu să ne aibă și să facă ce vrea El să facă cu noi.

Știți, când Dumnezeu a vrut să-i dea fratelui Branham o lecție, a venit la el în pădure, dar nu i-a spus: „William Branham, când te vei întoarce la studiu, te voi învăța ceva despre Scripturi, când te întorci la birou și ai Biblia deschisă.” Nu! El l-a învățat chiar acolo.

 Când l-a învățat că Isus al Noului Testament, este IaHVeH al Vechiului Testament, unde era? Era în pădure și a văzut un curcubeu de la un deal la altul, iar El i-a spus: „Isus al Noului Testament este IaHVeH al Vechiului Testament!” El a primit o descoperire extraordinară. Când, după furtuna aceea puternică a auzit lătratul unei veverițe, apoi a văzut acel vultur, care a coborât din cauza furtunii, el a vorbit cu vulturul și i-a spus: „Știi că aș putea să te împușc? Am arma aici.” Dar vulturul l-a privit, a dat de două ori din aripi, apoi s-a ridicat și a plecat. Și fratele Branham a spus: „El nu se temea de mine, pentru că avea cele două aripi mari, Vechiul și Noul Testament, și știa că putea scăpa.”

Fratele Branham a învățat o lecție spirituală extraordinară, la vânătoare. Poți învăța lecții spirituale în grădina ta? Tu poți fi orice ești, și să-L lași pe Dumnezeu să Se ocupe de tine, și să te folosească așa cum ești. Noi nu trebuie să ne potrivim modelului altora, și nu trebuie să ne fie rușine de felul în care suntem, nu trebuie să ne fie jenă.

Dacă îți place grădina, grădinărește; dacă îți place să pictezi, pictează; dacă îți place muzica, implică-te în muzică; dacă îți place meșteșugul, fă-l cu măiestrie, fă doar ceea ce ești. Fă ceea ce ești și nu încerca să fii altceva. Lasă-L pe Dumnezeu să fie parte din tot ce faci.

Ce a vrut Dumnezeu la început? El a vrut părtășie. Ce fel de părtășie? El venea jos în răcoarea serii, și spunea: „ S-au bucurat copiii Mei de ziua lor pe Pământ? V-a plăcut mărul? Cum a fost smochina?” A fost simplu. Aceasta era viața lor iar Dumnezeu făcea parte din viața lor. Dumnezeu vrea să facă parte din viețile noastre. Cum vrea să aibă părtășie cu noi? Unde vrea să ne învețe?

Desigur, noi știm că predicarea este cea mai înaltă formă de comunicare cu Dumnezeu și cu oamenii, dar nu este singurul moment în care Dumnezeu vrea să ne vorbească, El vrea să vorbească cu noi în orice facem, pentru că ne-a creat într-un fel în care putem absorbi lecții, putem acumula lucruri din lucrurile pe care le facem. Noi putem învăța din greșeli, din succese și eșecuri, pentru că Dumnezeu poate să ne învețe în toate aspectele vieții. El vrea să facă parte din viața noastră, țesut strâns în țesătura a ceea ce suntem, pentru că El vrea ca, prin ceea ce suntem să exprime o parte din ceea ce este El. Noi trebuie doar să fim reali, autentici, să fim exact ceea ce suntem.

Să privim împreună la acest citat din mesajul Duhul Adevărului, din ianuarie 1963:

„Apoi, de acolo…” (Aici, el vorbea despre faptul că se afla departe, în Nordul Columbiei Britanice). „…la șase sute de mile (967 kilometri), în linia de zbor a corbilor, acolo nu există nici măcar un traseu sau o potecă. Și când ajungi pe Coasta de Vest, mergi cam opt sute de mile până la Vancouver, și nu există nici măcar o urmă de civilizație. Următoarea civilizație, mergând în această direcție, este Anchorage, cam la șapte sau opt sute de mile (1100, 13000 kilometri). Mergând înapoi în această direcție, dai peste orășelul Yellowknife, de unde poți lua o navă, odată pe an, pentru eschimoși. Apoi, ajungi în Rusia. Deci, ești cu adevărat, pe cont propriu. Acolo Dumnezeu Se poate odihni, acolo sus, de toate necazurile și încercările la care L-am supus.

Așadar, îmi place să merg acolo sus și să vorbesc cu El când Se odihnește. Vedeți?”

Deci, fratele Branham a găsit un loc, pe Pământ, la sute de mile de Vancouver, la sute de mile de Alaska, la sute de mile de Anchorage, la sute de mile de Rusia, acolo departe, fără cărări, fără drumuri, el a găsit un loc unde Îi place lui Dumnezeu să meargă și să Se odihnească de necazurile și supărările în care L-am pus. Cum a găsit locul acela? Cum a știut de el? Cum a reușit să-l ia de pe o hartă?

Apoi, a spus: „…îmi place să merg acolo sus, și să vorbesc cu El când Se odihnește.” Următoarea întrebare este: „Cum a știut că El va fi acolo sus, ca să Se odihnească? De unde a știut el când va obosi Dumnezeu de toate necazurile la care L-am supus și va lua o pauză, pentru că Fratele Branham își planifica excursiile de vânătoare cu luni înainte?”

Deci, cum a știut fratele Branham, cu patru, cinci sau șase luni înainte, că Dumnezeu va obosi și că va merge în acel loc și Se va odihni, astfel ca fratele Branham să poată merge acolo sus, pentru că îi plăcea să meargă acolo sus când Dumnezeu era acolo, ca să vorbească cu El? Cum știa aceasta? Doar dacă fratele Branham Îl ducea acolo pentru odihnă. „Eu nu te voi părăsi niciodată, nici nu te voi lăsa, ci voi fi cu tine mereu.” Vedeți? Fratele Branham nu avea cum să știe în care zi din calendar Se va odihni Dumnezeu acolo sus, sau în ce loc de pe Pământ Îi plăcea să meargă.

Fratele Branham mergea în locul în care îi plăcea să meargă când era obosit. Înțelegeți ce spun? Dumnezeu vrea să-ți împărtășească Viața, dacă poți fi conștient tot timpul de Dumnezeu, de Prezența Lui, și nu-L ții niciodată departe, pentru că El nu este niciodată departe. Dacă ai fost născut din nou din Duhul lui Dumnezeu, nu-L pune deoparte, nu-L pune la kilometri distanță, nu-L scoate din viața ta, nu-L exclude din umblarea ta, ci trăiește tot timpul în părtășie cu El și fă ceea ce-ți place să faci, pentru că aceasta Îi place Lui să facă.

De fiecare dată când fratele Branham mergea la vânătoare, cine mergea la vânătoare cu el? Ne gândim? De câte ori a povestit fratele Branham povestiri de vânătoare când Domnul i-a vorbit? De câte ori? Nici măcar nu le pot număra. De multe ori a povestit cum L-a întâlnit pe Dumnezeu într-o excursie de vânătoare, și că Dumnezeu i-a vorbit. Aceasta înseamnă că, atunci când fratele Branham a mers la vânătoare, nu s-a dus singur, ci Dumnezeu S-a dus cu el la vânătoare. De aceea vă spun: nu coaceți singuri, nu pictați singuri, nu cântați singuri, nu grădinăriți singuri, nu lucrați singuri la prelucrarea lemnului, nu vă faceți treaba singuri, nu faceți nimic singuri. Dumnezeu vrea să locuiască în voi, în tine și cu tine, împărtășindu-ți Viața. Deci, nu-L pune pe Dumnezeu la kilometri distanță, ci lasă-L să fie cu tine, lasă-L să fie în tine cu temperamentul tău.

Haideți să învățăm să-i prețuim pe toți, să-i apreciem pe toți și să nu ne mai gândim: „Ei bine, ei trebuie să fie ca mine sau ca fratele acesta sau ca acela.” Haideți să ne simțim cu toții confortabili în pielea noastră și cu felul în care ne-a creat Dumnezeu.

În Ioan 14.18-20, El a spus:

„Nu vă voi lăsa orfani, Mă voi întoarce la voi.

Peste puțină vreme lumea nu Mă va mai vedea, dar voi Mă veți vedea; pentru că Eu trăiesc, și voi trăiți.

În ziua aceea, veți cunoaște că Eu Sunt în Tatăl Meu, că voi sunteți în Mine, și că Eu Sunt în voi.”

Unde este El? El este în tine! El este în tine cu temperamentul tău! Nu fugi de aceasta, ci acceptă-L! Nu încerca să te schimbi decât dacă ceva este în neregulă. Dacă ceva este în neregulă, în afara Cuvântului, caută-L pe Dumnezeu și roagă-L să schimbe aceea. Dar, dacă nu, atunci doar exprimă-L pe Dumnezeu în felul cum ești. Dacă nu, va trebui să găsim cu toții locul acela din Nordul Columbiei Britanice, despre care vorbea fratele Branham, și va trebui să ne dăm seama la ce oră ești când Dumnezeu S-a obosit de toate necazurile. Și dacă S-a obosit de toate necazurile la care L-am supus, (aceasta se întâmplă cam tot timpul), cred că nu va trebui să ghicim locația sau ora, pentru că atunci când vei merge să te odihnești, El va merge și Se va odihni cu tine.

Efeseni 2.8-10:

„Căci prin har am fost mântuiți, prin credință. Și aceasta nu vine de la voi, ci este darul lui Dumnezeu.

Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni.

Căci noi suntem lucrarea Lui, și am fost zidiți în Hristos Isus pentru faptele bune, pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte, ca să umblăm în ele.”

Câți credeți că ar trebui să facem fapte bune? Eu cred că ar trebui să facem fapte bune, dar, „Dumnezeu le-a rânduit mai dinainte, ca să umblăm în ele.” Aceasta înseamnă că Dumnezeu știa deja ce vrea să faci, și El a rânduit deja aceasta, pentru că are deja un scop în viața ta; El are un Plan, El are deja ceva ce vrea să faci, așa că te-a modelat să faci aceasta. El Și-a plasat în tine un atribut al Său, care putea realiza aceasta, și ți-a modelat chiar și alcătuirea, structura, pentru a se potrivi cu acea însușire și pentru a îndeplini scopul pe care-l are în viața ta. Și eu spun: Doamne, ajută-ne să ne odihnim.

Pe ce se bazează toată experiența creștină? Pe odihnă. Odihna! Ce a spus fratele Branham că este cheia pentru ca un dar să funcționeze? Odihna!

Dacă am putea spune: „Doamne, sunt făcut într-un mod înfricoșător și minunat, dar, uneori, nu mă înțeleg nici eu însumi.” Acesta este adevărul.

Fratele Branham a spus: „Soția mea nu mă înțelege.” Și a adăugat: „Sincer, nici eu însumi nu mă înțeleg.” Sunt momente când nu înțelegem nici măcar de ce suntem așa cum suntem, și dacă am putea ajunge în interiorul nostru și să răsucim totul și să schimbăm aceasta, am fi făcut-o cu mult timp în urmă. Dar eu încă cred că suntem creați într-un mod înfricoșător și minunat; cred că Dumnezeu a avut un scop în felul în care am fost concepuți, alcătuiți. Chiar și părinții, genealogia, Sămânța pe care a pus-o în noi, momentul în care ne-a așezat, poziția în care ne-a așezat, timpul în care ne-a chemat și lucrarea pe care vrea s-o facem în acest timp al sfârșitului.

Nimeni nu este aici din întâmplare, ci toți suntem aici pentru a sluji scopului lui Dumnezeu. Oh, Doamne, ajută-ne să ne odihnim!

Știți, voi vă puteți bucura de viață numai atunci când sunteți voi înșivă. Tu nu te poți încadra niciodată în tiparul altcuiva, să porți pantalonii altcuiva și să te simți complet confortabil. Singura modalitate ca tu și eu să fim vreodată confortabili, este să ne odihnim și doar să fim noi înșine.

Dumnezeu să ne ajute să dispară toată presiunea de a te conforma, presiunea de a fi ca altcineva. Fie ca totul să cadă de la noi, și toți să avem libertatea, sub acest Mesaj măreț, de a fi ceea ce suntem. Să ne rugăm.

Dragă, Doamne Isuse, Îți suntem atât de recunoscători, Tată, pentru privilegiul de a auzi Cuvântul Tău. Doamne, Tu ești atât de măreț, Tu ești atât de binevoitor, de iubitor, ești atât de atent cu noi, Doamne! Fie ca Tu să iei fiecare gând greșit din mintea noastră și să-l distrugi, și tot ceea ce noi sau altcineva a plasat acolo, fiecare complex apărut din cauza comparațiilor.

Doamne, fie că ne-am făcut-o singuri sau că ne-a făcut-o altcineva, vrei să rupi aceasta? Doamne, eliberează-ne de captivitatea presiunii colegilor, de captivitatea conformării la ideea cuiva, chiar și a propriilor noastre idei. Eliberează-ne prin Cuvântul Tău, ca să putem fi ceea ce ne-ai chemat să fim, pentru că noi Te credem, Doamne. Credem Cuvântul Tău, credem că Tu ne-ai chemat, ne-ai umplut cu Duhul Tău și ai înviat Viața din noi cu un scop, așa că vrem să împlinim acest scop. Vrem să fii onorat și glorificat în viețile noastre, și vrem să fii mulțumit de tot ce facem.

Doamne, Tu vrei să-Ți împărtășești Viața cu noi, dar și noi vrem să ne împărtășim viața cu Tine, și vrem să fim cu Tine în fiecare clipă din fiecare zi, în comuniune cu Tine, Doamne, în părtășie.

Doamne, dorința Ta este dorința noastră, și fie ca dorința noastră să fie dorința ta, în timp ce ne adunăm în unitate.

Doamne, fie ca acest Cuvânt să ne modeleze și să ne întocmească în ceea ce ai vrut să fim întotdeauna. Doamne, întotdeauna Ți-ai dorit un Pământ locuit de fii și fiice, și întotdeauna ai dorit să locuiești ca o Familie pe Pământ, în Trup, și Doamne, aceasta este ceea ce faci Tu acum. De aceea a venit acest Mesaj, ca să înlăture orice barieră care Te-ar împiedica să Te exprimi în felul acesta.

Oh, Doamne, ajută-ne să permitem ca toate aceste lucruri să fie îndepărtate de la noi, ca să vii să ne umpli, să ne ungi, să ne folosești și să umbli în noi și cu noi.

Doamne, ne predăm Ție, și Te rugăm să ne binecuvântezi și să ne ajuți să mergem mai departe cu încredere și bucurie, în libertatea pe care ne-ai dat-o.

Te iubim, și Îți cerem binecuvântarea pentru toate aceste lucruri, în Numele lui Isus Hristos. Amin.

                          -AMIN-