Să ne rugăm.
O, Tată ceresc, ce privilegiu avem să ne închinăm Ție! Doamne, noi știm că Tu cauți pe cineva care să se închine Ție în Duh și în Adevăr, și prin harul care ni L-ai dat, Tu ne-ai chemat să fim acel fel de închinători în acest timp al sfârșitului, ca să ne închinăm Ție în Duh și Adevăr, pentru că ne-ai descoperit Adevărul. Doamne, Tu ai trimis Duhul Tău să ne aducă Adevărul și nouă, ca să ne închinăm Ție în felul în care dorești să Ți se aducă închinare, în Lumina deplină a Evangheliei cu descoperire divină.
Dumnezeule, Tu nu ai vrut ca Mireasa Ta să rămână în întuneric, așa că ai adus Lumina care a scos-o din denominaționalism, din întuneric și din părerile omenești ca să fie unită din nou cu Tine. Doamne, vrem doar să-Ți mulțumim. Te iubim pentru marele Tău Plan de Răscumpărare, pentru lucrarea ce o faci în noi și prin noi. Nu putem să-Ți mulțumim suficient, să-Ți cântăm laude și să slăvim Numele Tău, pentru că ești atât de minunat pentru noi!
Dumnezeule, Te rog ca în timp ce privim la Cuvântul Tău, să vii Doamne Isuse, și să frângi Pâinea Vieții pentru noi, să deschizi Cartea și să ne deschizi ochii și inimile ca să Te putem primi. Doamne, ajută-ne să creștem în acea imagine perfectă pe care o ai despre Mireasă, pentru ca noi să fim tot ceea ce Îți dorești să fim în această epocă în care trăim, ca să-Ți poți termina lucrarea prin aceste vase de lut și să ne aduni Acasă în această zi mare și glorioasă.
Te iubim și Îți mulțumim, iar acum Îți dăm întâietate, în Numele lui Isus Hristos. Amin.
Aș vrea să deschidem Bibliile la Marcu 12.29. Voi vorbi despre, Dragostea lui Dumnezeu pentru Mireasă manifestată în descoperire, dar voi începe prin a termina ceva ce nu am terminat duminică. Marcu 12.29-31:
„Isus i-a răspuns: „Cea dintâi este aceasta: „Ascultă Israele! Domnul, Dumnezeu nostru, este un singur Domn.”
Iar a doua este următoarea: „Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți.” Nu este altă poruncă mai mare decât acestea.”
Dumnezeu să vă binecuvânteze! Vreau să iau doar câteva minute și să încheiem cu această parte pe care vreau s-o adaug la tema de duminică.
Un cărturar a venit la Isus și L-a întrebat care este cea mai mare poruncă, sau prima poruncă, iar El a răspuns: „Cea dintâi poruncă este aceasta: „Să iubești pe Domnul, Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu tot cugetul tău și cu toată puterea ta,” iată porunca dintâi.” Iar a doua poruncă se aseamănă cu prima: „Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți.”
Noi am privit Scriptura și știm că toată Legea este cuprinsă în aceste două porunci. Haideți să mergem la Romani 13.8-9:
„Să nu datorați nimănui nimic, decât să vă iubiți unii pe alții; căci cine iubește pe alții, a împlinit Legea.
De fapt: „Să nu preacurvești, să nu furi, să nu faci nici o mărturisire mincinoasă, să nu poftești,” și orice poruncă mai poate fi, se cuprind în porunca aceasta: „Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți.”
Toate poruncile pe care le-a dat Dumnezeu, ar putea fi cuprinse în aceste două lucruri sau pot fi împlinite prin două fapte. Una este să-L iubești pe Domnul, Dumnezeul tău cu toată puterea ta, din toată inima ta, din toată mintea ta, cu toată ființa Ta, și să-ți iubești aproapele ca pe tine însuți. Cu aceste două fapte, putem împlini tot ce a poruncit Dumnezeu.
Noi știm că atunci când Dumnezeu l-a chemat pe Israel la Muntele Sinai, El a coborât să facă un Legământ cu poporul Său, și a vorbit cu poporul Său cu Glas auzibil, și atunci poporul trebuia să urce pe munte la El, dar noi știm că ei au fugit. Dar Glasul Lui a vorbit și a rostit poruncile, ceea ce noi numim, „Cele zece porunci,” care sunt Legământul lui Dumnezeu cu Israel. Am putea deschide în Deuteronom 5. Vreau să menționez acest lucru pentru că nu vreau să-l omit. În Deuteronom, Moise a repetat lucrurile prin care au trecut copiii lui Israel și cum s-au întâmplat lucrurile, iar în Deuteronom 5.2, el a spus: „Domnul, Dumnezeul nostru a încheiat cu noi un legământ la Horeb…” Așadar, el s-a întors până la Exod 19, și vorbește despre același eveniment:
„Domnul, Dumnezeul nostru a încheiat cu noi un legământ la Horeb.
Nu cu părinții noștri a încheiat Domnul legământul acesta, ci cu noi, care suntem toți vii astăzi aici.
Domnul v-a vorbit față în față pe munte, din mijlocul focului.
Eu am stat atunci între Domnul și voi, ca să vă vestesc Cuvântul Domnului; căci vă era frică de foc, și nu v-ați suit pe munte.”
Ei trebuiau să urce pe munte pentru a fi uniți cu Dumnezeu, dar când au văzut focul și au auzit Glasul și când trâmbița a sunat prelung și Dumnezeu le-a vorbit față în față, Moise a spus că ei nu au putut suporta și au fugit. Atunci i-au spus lui Moise: „Du-te tu, și orice ne va spune El, când te întorci, vom asculta.” În continuare Moise le-a spus: „V-a fost frică.” Aici este ceea ce a fost introdus acolo: „Domnul v-a vorbit față în față pe munte, din mijlocul focului.”
„El a zis: „Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău, care te-am scos din țara Egiptului, din casa robiei.
Să n-ai alți dumnezei afară de Mine.
Să nu-ți faci chip cioplit.”
Astfel, mergem direct în ceea ce este cunoscut ca „Cele zece porunci.” Acestea sunt poruncile așa cum le-a spus Dumnezeu pe muntele Horeb, din mijlocul focului atunci când trâmbița suna prelung și Dumnezeu le-a vorbit față în față. Acesta este Legământul lui Dumnezeu cu poporul Israel: „Faceți aceasta și vom fi uniți pentru totdeauna.” Astfel, ajungem la finalul acestui lucru, și citim versetul 22:
„Acestea sunt cuvintele pe care le-a rostit Domnul cu glas tare pe munte, din mijlocul focului din nori, și din negură deasă, și le-a spus la toată adunarea voastră, fără să mai adauge ceva.”
Acesta este tot ce urma să fie „Legământul” deplin dintre Dumnezeu și poporul Său, acesta este Legământul pe care ei trebuiau să-l țină:
„Să nu ai alți dumnezei afară de Mine;
să nu-ți faci chip cioplit;
să nu iei în deșert Numele Domnului;
să ții Sabatul și să-l sfințești;
să cinstește pe tatăl tău și pe mama ta;
să nu ucizi;
să nu preacurvești;
să nu furi;
să nu faci o mărturie mincinoasă;
să nu poftești nimic din ce este al aproapelui tău.” Acesta a fost Legământul.
„Dacă faci aceasta, când vorbesc Eu, vino și unește-te cu Mine. Acesta este Legământul care ne va aduce împreună.” Și Dumnezeu nu a mai adăugat nimic, aceasta a fost tot. Dar oamenii au refuzat să meargă la El. Când I-au auzit Glasul, au fugit și l-au trimis pe Moise zicând: „Vom face orice ne va spune să facem.” Dar El le spusese deja Legământul, dar ei nu au putut rezista. Dumnezeu le-a vorbit direct și le-a spus cuvintele Legământului pe care urma să-l facă cu ei, și pentru că au refuzat, El le-a dat prin Moise o Carte a Legii; și acea Carte a Legii era modul în care trebuiau să aplice toate acele lucruri; era o Conducere cu instrucțiuni și cu pedepse.
„Dacă împrumuți catârul vecinului tău și moare, trebuie să-i dai înapoi aceasta…” „Dacă găsești animalul pierdut al vecinului tău și îl păstrezi, așa îl restitui…” „Dacă aveți problema aceasta, o rezolvați așa…” „Aceasta este pedeapsa dacă nu faceți așa…” Astfel, acum s-a stabilit un întreg ritual și o ceremonie pentru a merge înaintea lui Dumnezeu și pentru a se închina Lui. De la început, nimic din toate acestea nu au făcut parte din Legământ, dar pentru că L-au refuzat, Dumnezeu le arăta acum cât este de greu să facă aceasta în felul lor. „O faci în felul Meu. Aceasta este tot ce îți cer.” Dar acum: „Vrei un cod de reguli, vrei ceva ce poți face tu. Nu vrei să te confrunți direct cu Dumnezeu, ci vrei un intermediar, îl vrei pe Moise între noi, așa că acum vei avea o Cartea a Legii care te va ghida cum să fii bun cu aproapele tău, cum să faci toate aceste lucruri și cum să te apropii de Dumnezeu, și odată cu toate acestea, vor veni și pedepse,” ceea ce nu a fost în Legământul original.
Dacă privim la Legământul original și la cele mai mari două porunci despre care a vorbit Isus, vom descoperi că cele două porunci despre care vorbește El, îndeplinesc sută la sută Legământul lui Dumnezeu, Cele zece porunci.
Primele patru lucruri pe care le-a cerut Dumnezeu în Legământ, sunt: „Să nu ai alți dumnezei afară de Mine; Să nu vă faceți chip cioplit; Să nu iei în deșert Numele Domnului, Dumnezeului tău; Să ții ziua de odihnă și s-o sfințești.” Așadar, dacă îl vei iubi pe Domnul, Dumnezeul tău din toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu tot cugetul tău și cu toată puterea ta, vei împlini primele patru porunci din Legământ.
Următoarele șase porunci din Legământ, sunt: „Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta; Nu ucide; Nu preacurvi; Nu fura; Nu face o mărturie mincinoasă; Nu râvni nimic din ce este al aproapelui tău.” Și dacă îți vei iubi aproapele ca pe tine însuți, vei împlini ultimele șase porunci din Legământ, pentru că tot Legământul lui Dumnezeu se împlinește prin a-L iubi pe Dumnezeu și pe aproapele tău. Aceasta a vrut Dumnezeu de la început, și aceasta i-a cerut Dumnezeu poporului Său să facă.
De aceea a spus Isus că aceasta este prima poruncă și următoarea este asemănătoare cu ea, pentru că toată Legea se împlinește prin a-L iubi pe Dumnezeu și pe aproapele.
Pune-L pe Dumnezeu pe primul loc și iubește-ți aproapele ca pe tine însuți, pentru că aceasta a vrut Dumnezeu de la început de la poporul Său.
La început, El nu a dorit o Carte a Legii, dar aceasta a venit după respingerea lui Dumnezeu atunci când El le-a vorbit față în față. Dar noi știm că așa a trebuit să fie, pentru că Legea a trebuit să vină ca un Îndrumător pentru a-i aduce la Hristos, astfel încât să poată înțelege câtă nevoie au de un Legământ al harului.
Acum noi aflăm de ce a spus Isus atunci că cele două porunci sunt împlinirea Legământului, iar astăzi este același lucru. Dacă Îl vom iubi pe Domnul, Dumnezeul nostru cu toată inima noastră, cu toată puterea noastră, cu tot cugetul nostru și cu tot sufletul nostru, și pe aproapele nostru ca pe noi înșine, vom împlini ceea ce ne cere El și nu mai este nevoie de ceremonii și ritualuri; de Lege și pedeapsă. Trebuie doar să-I dăm Lui totul, și să ne iubim aproapele ca pe noi înșine.
Deci, acesta a fost Legământul lui Dumnezeu, iar partea mea de împlinire a legământului lui Dumnezeu, este Dragostea pentru că Dumnezeu este Dragoste.
Acum, vreau să mergem la Geneza 39. Aceasta a fost piesa pe care am vrut s-o includ la tema de duminică, ca să înțelegem ceea ce a spus Isus și ce ne învață Pavel.
Geneza 39 este povestea lui Iosif, care este administrator în casa lui Potifar. Noi știm că acesta este momentul când a fost ispitit de soția lui Potifar. În Geneza 39.7-9, ni se spune:
„După câtăva vreme, s-a întâmplat că nevasta stăpânului său a pus ochii pe Iosif și a zis: „Culcă-te cu mine.”
El n-a voit, și a zis nevestei stăpânului său: „Vezi că stăpânul meu nu-mi cere socoteală de nimic din casă, și mi-a dat pe mână tot ce are.
El nu este mai mare decât mine în casa aceasta, și nu mi-a oprit nimic, afară de tine, pentru că ești nevasta lui. Cum aș putea să fac eu un rău atât de mare și să păcătuiesc împotriva lui Dumnezeu?”
Mie îmi place ce a spus Iosif. El a început să argumenteze și să-i spună femeii poziția lui, dar la sfârșit, el a spus: „Cum aș putea să fac eu un rău atât de mare și să păcătuiesc împotriva lui Dumnezeu?”Aceasta l-a făcut pe Iosif să fie atât de deosebit și aceasta le-a făcut pe multe personaje din Biblie să fie unice; că erau conștienți cu privire la acțiunile lor, la faptele lor, erau conștienți de Dumnezeu. Dar nu era numai motivul că: „Nu vreau să fiu prins cu Potifara, nu vreau să fiu prins făcând această faptă sau nu vreau să-mi pierd funcția de administrator.” Nu a fost numai: „Nu vreau să suport consecințele pentru fapta mea,” ci el a spus: „Cum aș putea să fac eu un rău atât de mare și să păcătuiesc împotriva lui Dumnezeu?”
El nu a făcut-o din cauza consecințelor negative ale faptei lui, ci pentru că Îl iubea pe Dumnezeu. Aceasta l-a ferit de soția lui Potifar. Deci, nu a fost numai frica de consecințe, ci a fost dragostea pentru Dumnezeu.
Ceea ce îmi place atât de mult la Iosif este că el era foarte conștient de prezența lui Dumnezeu și trăia pentru Dumnezeu, iar noi, ca Mireasă a lui Isus Hristos, nu ar trebui să fim cu nimic mai prejos. Noi nu-L slujim pe Dumnezeu de frica pedepsei, nu aceasta caută Dumnezeu în această zi; El nu caută slujitori, ci caută o Mireasă; nu caută oameni care tremură sub mâna Lui, ci caută pe cineva care să vină la Glasul Său. El vrea pe cineva care să-l urmeze pentru că Îl iubește, care să I se supună și să-L asculte.
Mulți oameni merg la servicii religioase și îndeplinesc îndatoriri religioase pentru că vor să meargă în Rai deoarece există teama că, „Dacă nu ne îndeplinim îndatoririle religioase, nu mergem în Rai.” Aceasta este o idee denominațională, nu este ceea ce a adus Dumnezeu acum. În această epocă a Miresei, El vrea ceva complet diferit, El vrea să ne aducă înapoi, acolo unde era Israel când urma să le dea Legământul.
Acum, această Mireasă s-a întors la Dumnezeu vorbind propria Sa Voce și dându-I Lui inima Ei, iar El îi dă Miresei Sale propriul Său Cuvânt și vrea ca Ea să vină la El nu pentru că vrea să meargă în Rai, ci pentru că Îl iubește.
Să mergem în Fapte 13. Eu vreau ca în viața mea să fie mai multă conștiință de Dumnezeu. Nu vreau să-L urmez pentru că există consecințe legale; nu vreau să fac aceasta pentru că aș putea fi pedepsit sau pentru că cineva s-ar putea supăra pe mine. Desigur, noi nu vrem să facem pe nimeni să se supere, nu vrem să încălcăm nici o Lege și nu vrem să plătim nici o amendă, acesta este adevărul, dar vreau câteva motive care să mă motiveze și mai mult decât atât.
Cum pot păcătui împotriva lui Dumnezeu? Dacă aceasta este o încălcare a Cuvântului lui Dumnezeu…Dacă Dumnezeu mi-a spus să dau cezarului ce este al cezarului, atunci eu vreau să-i dau cezarului ce este al cezarului pentru că nu vreau să păcătuiesc împotriva lui Dumnezeu, nu vreau să merg împotriva Cuvântului Său, a dorinței Lui, ci vreau să-I fiu plăcut în toate lucrurile. Astfel, eu dau cezarului ce este al cezarului din cauza Lui, fac ceea ce fac datorită Lui, nu pentru că mă tem de ceea ce cred oamenii sau de ceea ce s-ar putea întâmpla. Toate acestea sunt realități din viața pe care o trăim, dar cea mai mare realitate dintre toate, este că, chiar dacă nu va vedea nimeni niciodată, chiar dacă nu va ști nimeni niciodată și niciodată nu vor fi repercursiuni, vreau s-o fac pentru că Dumnezeu este Dumnezeu, iar eu Îl iubesc pe Dumnezeu și nu vreau să păcătuiesc împotriva Lui. Aceasta este Mireasa pe care o caută El.
Fapte 13.21-22:
„Ei au cerut atunci un împărat. Și, timp de aproape patruzeci de ani, Dumnezeu le-a dat pe Saul, fiul lui Chiș, din seminția lui Beniamin.
Apoi l-a îndepărtat, și le-a ridicat împărat pe David, despre care a mărturisit astfel: „Am găsit pe David, fiul lui Iese, om după inima Mea, care va împlini toate voile Mele.”
Cât ai vrea să vorbească Dumnezeu și despre tine, și să spună: „Acesta este un om după propria Mea inimă.”
În Psalmul 119.11, David a spus: „Strâng Cuvântul Tău în inima mea, ca să nu păcătuiesc împotriva Ta.” El a adunat Cuvântul în inima lui pentru că nu a vrut să păcătuiască împotriva lui Dumnezeu, dar noi știm că David a eșuat. Putem citi aceasta în Samuel. Noi știm povestea cu Bat-Șeba și Urie, știm căderea și adulterul lui David, apoi a venit Natan și a descoperit păcatul lui David.
2Samuel 12.13. După ce păcatul lui a fost demascat, David a spus lui Natan: „Am păcătuit împotriva Domnului.” Și Natan a zis lui David: „Domnul își iartă acum păcatul, nu vei muri.”
David nu a spus: „Am păcătuit împotriva lui Urie, am păcătuit împotriva lui Ioab (pentru că l-a pus pe Ioab să facă acea treabă murdară); am păcătuit împotriva Bat-Șebei,” deși toate acestea erau adevărate. David a păcătuit împotriva lui Bat-Șeba, a păcătuit împotriva poporului său, a păcătuit împotriva lui Ioab și a lui Urie, dar ceea ce a contat cel mai mult pentru David, a fost că a păcătuit împotriva Domnului. Aceasta l-a întristat cel mai mult și l-a rănit cel mai mult, iar când David s-a pocăit și și-a recunoscut păcatul împotriva Domnului, Domnul i-a îndepărtat păcatul.
Așadar, în Biblie există oameni deosebiți care au fost după inima lui Dumnezeu, care au fost conștienți de Dumnezeu și au fost motivați să-L iubească pe Dumnezeu. Dar pe de altă parte, în Biblie vedem o mulțime de oameni care sunt motivați de multe alte lucruri. Copiii lui Dumnezeu au fost motivați întotdeauna de dragostea pentru Dumnezeu și de dorința de a fi plăcuți Domnului.
Duminica trecută am vorbit despre Abraham, iar în Isaia 41.8, scrie:
„Dar tu, Israele, robul Meu; Iacove pe care te-am ales, sămânța lui Abraham, prietenul Meu.”
Noi am citit Scriptura aceasta duminica trecută, și am vorbit despre cât ar fi de minunat să fii numit de Dumnezeu, „Prietenul Lui.” Cât ar fi de minunat dacă Dumnezeu ar spune: „Chad este prietenul Meu.” Mai ales dacă ar spune aceasta când vorbește cu cineva pe care îl cunoști. Să fii aproape și să-L auzi pe Dumnezeu spunând, „Chad este prietenul Meu.” Imediat s-ar întâmpla ceva în interior.
Așa a vorbit Dumnezeu despre Abraham. Dumnezeu a zis: „Abraham prietenul Meu.” Așadar, Abraham este un om unic, iar în Geneza 18, mă voi întoarce puțin aici ca să citesc pentru voi, Geneza 18.17. După ce Dumnezeu a venit și l-a vizitat pe Abraham în Câmpiile Mamre, au făcut o plimbare împreună, și Dumnezeu a zis:
„Să ascund Eu oare de Abraham ce am să fac? Căci Abraham va ajunge negreșit un neam mare și puternic, și în el vor fi binecuvântate toate neamurile pământului.”
El continuă să spună: „Căci Eu îl cunosc și știu că are să poruncească fiilor lui și casei lui după el…”
„Să ascund Eu de Abraham ceea ce vreau să fac?”
De ce nu a ascuns Dumnezeu de Abraham ce voia să facă? El a înșirat o listă de calități și a spus: „Știu că va fi o națiune mare și puternică...” De ce va fi o națiune mare și puternică? Pentru că Dumnezeu a spus că va fi o națiune mare și puternică. El nu a putut ascunde de Abraham ceea ce va face, pentru că Abraham era prietenul Lui.
Când Isus a vorbit cu ucenicii Săi, El a spus:
„Nu este mai mare dragoste decât să-și dea cineva viața pentru prietenii săi.
Voi sunteți prietenii Mei, dacă faceți ce vă poruncesc Eu.
Nu vă mai numesc robi, pentru că robul nu știe ce face stăpânul său, ci v-am numit prieteni, pentru că v-am făcut cunoscut tot ce am auzit de la Tatăl Meu.” (Ioan 15.13-15).
Isus le-a spus: „Nu vă mai numesc slujitori, pentru că slujitorul nu știe ce face stăpânul lui, ci v-am numit prieteni, pentru că v-am spus tot.”
Elohim umbla într-un trup de carne cu prietenul Său Abraham și Se pregătea să distrugă Sodoma și Gomora, și a zis: „Să ascund Eu de Abraham lucrul pe care îl voi face?” El nu putea să-l ascundă de Abraham pentru că Abraham era prietenul Lui. Astfel, Dumnezeu Și-a manifestat prietenia Sa pentru Abraham prin descoperirea pe care i-a dat-o, pentru că nu a putut ascunde de prietenul Său lucrul pe care voia să-l facă.
Să ne întoarcem la Daniel 9. Deci, puterea lui Dumnezeu cu Abraham și cu ucenicii Săi a fost confirmată prin descoperire, nu prin slujire; ei nu erau în necunoștință, ci exista o relație mai profundă decât aceea de slujitor și Stăpân. Acum relația merge în tărâmurile descoperirii, acolo unde, „Eu vă împărtășesc ce am de gând să fac. Eu încep să vă împărtășesc ce este în inima Mea.” Și pe măsură ce El aduce această descoperire și această înțelegere, relația este diferită de relația slujitor-Stăpân, acum este o relație de prieten.
Daniel 9.21-23:
„pe când vorbeam eu încă în rugăciunea mea, a venit repede în zbor, iute, omul Gavril, pe care-l văzusem mai înainte într-o vedenie, și m-a atins în clipa când se aducea jertfa de seară.
El m-a învățat, a stat de vorbă cu mine, și mi-a zis: „Daniele, am venit acum să-ți luminez mintea.
Când ai început tu să te rogi, a ieșit Cuvântul, și eu vin să ți-l vestesc, căci tu ești prea iubit și scump. Ia aminte dar la cuvântul acesta, și înțelege vedenia.”
El i-a spus: „Am venit să-ți dau înțelegere și pricepere. Când ai început tu să te rogi a ieșit Cuvântul, și eu vin să ți-l vestesc, căci tu ești prea iubit și scump”. Am venit să-ți răspund la rugăciune, căci ești prea iubit; am venit să-ți dau descoperirea pe care o cauți, pentru că ești prea iubit, tu nu ești slujitor, ci ești prea iubit; și pentru că ești prea iubit, am venit să-ți aduc această descoperire, să-ți dau pricepere și înțelegere. Am fost trimis la tine să-ți arăt pentru că ești prea iubit. Deci, ia aminte la Cuvântul acesta și înțelege vedenia.” Deci, celui pe care îl iubește, Dumnezeu îi descoperă Taina Sa.
Daniel Îl căuta pe Dumnezeu cu sârguință în rugăciune, la timpul potrivit și după Cuvânt, și când a văzut că se apropie timpul, a început să se roage, și să se roage, iar Dumnezeu l-a trimis repede pe Gavril să-i ducă un mesaj. El i-a spus: „Am venit să-ți dau pricepere și înțelegere, am venit să-ți arăt lucrul pe care-l ceri, pentru că ești prea iubit și scump. Ia aminte dar, la Cuvântul acesta, și înțelege vedenia. Îngerul nu a venit pentru că Daniel era disprețuit, nu a venit pentru că era un slujitor, nu a venit pentru că a fost respins, ci a venit pentru că era prea iubit. Deci, semnul că Daniel era prea iubit, a fost că a primit descoperirea Tainei.
Să mergem la Daniel 10.11:
„Apoi mi-a zis: „Daniele, om prea iubit și scump, fii cu luare aminte la cuvintele ce ți le voi spune acum, și stai în picioare în locul unde ești; căci acum sunt trimis la tine.” După ce mi-a vorbit astfel, am stat în picioare tremurând.”
Deci, Daniel era un om prea iubit, așa că acum înțelegea cuvintele.
„Atunci cel ce avea înfățișarea unui om m-a atins din nou și m-a întărit.
Apoi mi-a zis: „Nu te teme de nimic, om prea iubit! Pace ție! Fii tare și cu inimă!” Și pe când îmi vorbea el, am prins iar puteri, și am zis: „Vorbește, domnul meu, pentru că m-ai întărit.” (versetele 18-19).
Daniel a primit descoperirea pentru că era prea iubit.
Să mergem la Luca 1.26-31:
„În luna a șasea, îngerul Gavril a fost trimis de Dumnezeu într-o cetate din Galileea, numită Nazaret,
la o fecioară logodită cu un bărbat, numit Iosif, din casa lui David. Numele fecioarei era Maria.
Îngerul a intrat la ea, și i-a zis: „Plecăciune, ție, căreia ți s-a făcut mare har; Domnul este cu tine, binecuvântată ești tu între femei.”
Tulburată foarte mult de cuvintele acestea, Maria se întreba singură ce putea să însemne urarea aceasta.
Îngerul i-a zis: „Nu te teme, Maria; căci ai căpătat îndurare înaintea lui Dumnezeu.
Și iată că vei rămâne însărcinată, și vei naște un fiu, căruia îi vei pune numele Isus.”
Deci, când a venit timpul să se împlinească descoperirea din Isaia 7, îngerul Gavril a mers la fecioara Maria și i-a spus: „Ție ți s-a făcut mare har. Ai primit har înaintea lui Dumnezeu.” Ce a făcut Maria pentru a primi această favoare? Ce a făcut Daniel ca să fie prea iubit? Daniel a fost prea iubit, dar ce a făcut el ca să fie prea iubit? Tot ce știm noi că a făcut Daniel, este că s-a rugat. L-a slujit pe Dumnezeu și L-a ascultat.
În ce o privește pe Maria, noi nu știm nimic despre acțiunile ei, despre faptele ei sau ce a făcut ea pentru a câștiga acea favoare înaintea lui Dumnezeu. Dar știm foarte clar că, atunci când Dumnezeu a rostit Cuvântul prin buzele lui Isaia, ea nu făcuse nimic pentru a primi favoarea lui Dumnezeu.
Când Dumnezeu a spus prin Isaia că o fecioară va naște, El știa că acea fecioară era Maria, Dumnezeu știa cine va fi ea și a primit trecere înaintea lui Dumnezeu înainte de întemeierea lumii. Maria era prea iubită înainte de întemeierea lumii, și pentru că a primit favoare deoarece era prea iubită, pentru că era timpul și momentul potrivit, și pentru că era persoana potrivită, îngerul Gavril a mers la ea și i-a descoperit Taina pentru că sosise timpul pentru împlinirea Cuvântului din Isaia 7. El nu a mers la slujitori, nu a mers la cei care au primit trecere înaintea Lui, ci a mers la ea, la Maria.
Așadar, acum știm că aceasta este metoda lui Dumnezeu.
Să mergem la Efeseni 1.3-6:
„Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, care ne-a binecuvântat cu tot felul de binecuvântări duhovnicești, în locurile cerești, în Hristos Isus.
Ne-a rânduit mai dinainte să fim înfiați prin Isus Hristos, după buna plăcere a voii Sale,
spre lauda slavei harului Său, pe care ni l-a dat în Prea Iubitul Lui.”
„El ne-a făcut,” nu ne-am făcut noi înșine, ci El ne-a ales ca să acceptăm acest Cuvânt. Este folosit exact același Cuvânt pe care l-a folosit Îngerul când i-a spus Mariei că i s-a făcut mare har, favoare. „A fi ales,” sau acceptat, este același lucru cu „a fi favorizat,” sau a primi har. Maria a fost foarte favorizată, a primit mare har. Și noi am fost acceptați, sau aleși. Când am fost aleși? Înainte de întemeierea lumii. Când? „Am fost aleși în El, înainte de întemeierea lumii,” și acum ne-a făcut să-L primim pe Cel Prea Iubit. Cuvântul „Iubit,” este „Agape,” și înseamnă „Dragoste”, Dragostea lui Dumnezeu.
Noi am fost acceptați în dragostea Lui Dumnezeu. Când am fost acceptați? Ne întoarcem și citim din nou versetul 4:
„În El, Dumnezeu ne-a ales înainte de întemeierea lumii, ca să fim sfinți și fără prihană înaintea Lui, după ce, în dragostea Lui…”
Dumnezeu ne-a iubit înainte de întemeierea lumii, ne-a dat mare har și ne-a făcut să-L acceptăm și să punem harul Său asupra noastră, pentru că ne iubește. Și pentru că ne iubește așa cum l-a iubit pe Daniel, pentru că ne iubește așa cum a iubit-o pe Maria, când noi venim la rândul nostru, la timpul potrivit, cu dorința potrivită, va veni și El cu un înger mesager și ne va aduce o descoperire, pentru că aceasta dă El celui care primește mare har (mare favoare), celui foarte iubit.
Nu slujitorului, pentru că slujitorul nu știe ce face stăpânul lui, ci prietenului Său i s-a spus tot ce face Tatăl. Cel prea iubit de Dumnezeu primește descoperirea orei pentru că este foarte favorizat.
Să mergem la 2Tesaloniceni 2.13:
„Noi însă, frați prea iubiți de Domnul, trebuie să mulțumim totdeauna lui Dumnezeu pentru voi, căci de la început Dumnezeu v-a ales pentru mântuire, în sfințirea Duhului, și credința Adevărului.”
Deci, „…de la început…” De la care început? De la începutul începutului. „…de la început, Dumnezeu v-a ales pentru mântuire, în sfințirea Duhului și credința Adevărului.
Iată la ce v-a chemat El prin Evanghelia noastră, ca să căpătați slava Domnului Isus Hristos.”
Așadar, ei au fost aleși pentru mântuire, în sfințirea Duhului și credința adevărată, iar noi suntem aleși pentru mântuire înainte de întemeierea lumii în același fel, în sfințirea Duhului și credința Adevărului. Deci, dacă este nevoie de credință în Adevăr pentru mântuire, Dumnezeu va aduce Adevărul și va trebui să aducă o descoperire a acelui Adevăr, deoarece El ne-a ales de la început pentru mântuire în sfințirea Duhului și credința Adevărului; și El este Cel care are Adevărul.
Deci, El deține elementele mântuirii noastre: sfințirea prin Duhul și credința în Adevărul Lui.
Fariseii și saducheii aveau Adevărul pentru că Adevărul era scris pe Suluri; deci, având Sulurile, ei aveau Adevărul. Dar pentru că nu aveau descoperirea despre ceea ce a scris Moise, nu s-au putut închina lui Dumnezeu în Duh și în Adevăr. Ei nu L-au avut. Ei au susținut Adevărul, dar nu L-au avut pentru că nu le-a fost descoperit; pentru că Adevărul este descoperit celui prea iubit, celui care primește mare har.
În mesajul Epoca Bisericii Smirna, profetul spune:
„Aceasta este ceea ce au întrebat ei în Maleahi 1.1-3,” și fratele Branham citează din Maleahi 1.1-3:
„Prorocia, Cuvântul Domnului către Israel, prin Maleahi:
„V-am iubit, zice Domnul! Și voi ziceți: „Cu ce ne-ai iubit?” Nu este Esau frate cu Iacov? Zice Domnul; totuși am iubit pe Iacov,
și am urât pe Esau, i-am prefăcut munții într-o pustietate, și moștenirea lui am dat-o șacalilor din pustie.”
Vedeți? Ei nu puteau înțelege dragostea lui Dumnezeu; ei credeau că dragoste înseamnă, „fără suferință”; credeau că dragoste înseamnă un copil sub grija părintească. Dar Dumnezeu a spus că dragostea Lui este o dragoste bazată pe alegere. Dovada dragostei Lui, este ALEGEREA. Indiferent ce s-a întâmplat, dragostea Lui a fost dovedită cu adevărat prin faptul că ei au fost aleși pentru mântuire. „…pentru că Dumnezeu v-a ales pentru mântuire prin sfințirea Duhului și credința Adevărului.”
Fratele Branham a citat aceasta din 2Tesaloniceni 2. Așadar, noi aflăm că dovada iubirii lui Dumnezeu, a fost înțeleasă greșit. Ei încercau să echivaleze dragostea lui Dumnezeu cu lucrurile bune sau rele. Astfel, pentru că națiunii Israel i s-au întâmplat lucruri rele, ei L-au întrebat pe Dumnezeu: „Cu ce ne-ai iubit? Noi nu vedem dovada iubirii Tale,” iar Dumnezeu le-a adus dovezi ale dragostei Lui, spunând: „Nu l-am ales Eu pe Iacov și l-am urât pe Esau? Aceasta este dovada dragostei Mele. Dovada dragostei Mele este ALEGEREA; te-am ales în El înainte de întemeierea lumii ca să fii desăvârșit înaintea Mea, în dragoste. Te-am iubit și te-am ales înainte.” Aceasta este dovada iubirii lui Dumnezeu.
De aceea noi nu putem judeca dragostea lui Dumnezeu pe baza răspunsului Lui la rugăciuni, pe baza vindecărilor, a semnelor; pe baza lucrurilor bune sau rele care se întâmplă în viața noastră. Noi știm că Dumnezeu îngăduie în viața noastră lucruri bune și lucruri rele pentru modelarea caracterului nostru și pentru manifestarea caracterului Său în noi. Aceasta face Dumnezeu uneori.
El trebuie să zdrobească trandafirul pentru a scoate parfumul din el; uneori, El trebuie să lase ca încercările să vină în viața noastră, pentru ca Parfumul lui Isus Hristos să iasă afară și să aibă efect asupra altor oameni.
Așadar, noi nu putem judeca dragostea lui Dumnezeu bazându-ne pe câte lucruri bune sau câte lucruri rele se întâmplă în viața noastră, pentru că dragostea Lui ne-a fost garantată înainte de întemeierea lumii, când ne-a ales, în El.
Care este dovada dragostei lui Dumnezeu? Dovada dragostei Lui este că am fost aleși pentru mântuire în sfințirea Duhului și credința Adevărului. Aceasta este o Scriptură cheie. Țineți-vă de Ea și nu o uitați!
Fratele Branham a mers puțin mai departe în mesajul Epoca Bisericii Smirna, și a vorbit despre același subiect:
„Cerul înnourat și furtunile vieții nu sunt semne de dezaprobare ale lui Dumnezeu. Nici cerul luminos și apele liniștite nu sunt semne ale iubirii și aprobării lui Dumnezeu. Aprobarea Lui față de oricare dintre noi, este numai în Prea Iubitul Lui. Dragostea Lui este prin alegerea pe care a avut-o pentru noi înainte de întemeierea lumii. Ne iubește El? O, da! Cum știm aceasta? Noi știm pentru că așa a spus El, și…”
Ascultați, aceasta este partea pe care vreau să mă concentrez:
„…și a dovedit că ne-a iubit pentru că ne-a adus la Sine, și ne-a dat din Duhul Său, așezându-ne ca fii.”
De unde știm că ne iubește? Pentru că ne-a ales înainte de întemeierea lumii. Cum știm că ne iubește? Pentru că așa a spus El, așa știm că ne iubește. Dar cum se manifestă dragostea Lui pentru noi? Să citim încă odată: „Noi știm pentru că așa a spus El, și a dovedit că ne-a iubit pentru că ne-a adus la Sine și ne-a dat din Duhul Său, așezându-ne ca fii.”
Deci, care este manifestarea acestei iubiri bazată pe alegere? Manifestarea, dovada este că El ne-a atras la Sine și ne-a dat din Duhul Său, așezându-ne ca fii, pentru că noi am fost aleși înainte de întemeierea lumii pentru mântuire prin sfințirea Duhului și credința Adevărului. Deci, cum manifestă El această dragoste? O manifestă El dându-ne tot ce Îi cerem, făcând să apară minuni în viața noastră și oprind orice încercare ca să nu vină în calea noastră? Nu! El Își manifestă această dragoste prin alegere, atrăgându-ne la Sine și dându-ne Duhul Său. Fie că se întâmplă lucruri bune sau că se întâmplă lucruri rele, El Își manifestă dragostea Sa electivă, atrăgându-ne la Sine.
Să mergem la Ieremia 31. Aș vrea să merg doar pe înregistrări, spunând aceasta. Diavolul este un mincinos. El folosește în mod constant aceleași minciuni și aceleași tactici pentru a împiedeca copiii lui Dumnezeu, dar Cuvântul lui Dumnezeu este adevărat pentru totdeauna. Dacă începem să credem minciuna diavolului pentru că suntem într-un ciclu de lucruri neplăcute, se întâmplă lucruri negative în viața noastră, sau se pare că Dumnezeu nu a răspuns la rugăciunea noastră, sau ceva asemănător, și cumva echivalăm aceasta cu măsura de dragoste a lui Dumnezeu pentru noi, ar trebui să luăm în considerare că apostolul Pavel a fost iubit de Dumnezeu.
Atunci când începi să citești despre viața lui Pavel, vezi că el a fost respins de frații săi, a fost alungat din orașe, a fost împroșcat cu pietre de câteva ori și lăsat mort, a naufragiat, a petrecut o zi și o noapte în adânc; și este o listă întreagă de lucruri negative care i s-au întâmplat. A fost părăsit de prietenii lui, Dima i-a întors spatele, a avut o boală de lungă durată și nu a fost vindecat niciodată; și dacă luăm acea unitate de măsură și l-am măsura pe Pavel, ar trebui să spunem că Pavel nu a fost prea iubit de Dumnezeu. Dar eu aș spune că Pavel a fost foarte iubit de Domnul, pentru că Dumnezeu Însuși a venit la el și l-a chemat la Sine prin propria Lui Voce din Stâlpul de Foc, care era Isus Hristos Însuși. Ce era aceasta? Era manifestarea dragostei Lui elective.
Când a venit în scenă și l-a chemat la Sine pe apostolul Pavel, l-a dus în Arabia, și timp de trei ani și jumătate, i s-a descoperit, aceasta fiind dovada manifestării iubirii Sale. Dragostea Lui era sigură. El a fost iubit înainte de întemeierea lumii, pentru că aceasta a fost dragostea electivă a lui Dumnezeu.
Dragostea lui Dumnezeu nu se schimbă niciodată, dar El Și-a manifestat dragostea față de Pavel atunci când l-a întâlnit pe drumul Damascului și i-a spus: „Saule! Saule, de ce Mă prigonești? Eu Sunt Isus, pe care-L prigonești. Ți-ar fi greu să arunci înapoi cu piciorul într-o țepușă?” El a întrebat: „Cine ești Tu, Doamne?” „Eu Sunt Isus pe care-L prigonești.” Și a început să-l atragă pe Saul la Sine, i-a dat Duhul Său și a început să-i descopere Cuvântul. Aceasta a fost manifestarea dragostei elective a lui Dumnezeu. Indiferent prin câte respingeri a trecut Pavel, de câte ori a fost împroșcat cu pietre, prin câte bătăi a trecut, prin câte naufragii, câte zile și nopți a petrecut în adâncul mării, de câte ori i-a fost foame, de câte ori a fost în închisoare și în nevoi, de câte ori a fost respins de cei care obișnuiau să umble cu el, indiferent ce a spus Dima despre el, nimic din toate acestea nu a contat, pentru că Dumnezeu i-a dovedit deja dragostea Sa electivă, și l-a atras pe Pavel la Sine, i-a dat din Duhul Său și i S-a descoperit.
Oh, dacă am putea fi și noi atât de siguri de dragostea Lui Dumnezeu, de manifestarea dragostei Lui față de noi; pentru că nu ne-am atras singuri la acest Mesaj, pentru că nu am avut nici o putere să venim la acest Mesaj, ci Dumnezeu ne-a găsit și ne-a atras la Sine prin propria Sa lucrare. El ne-a dat din propriul Său Duh și ne-a descoperit propriul Său Cuvânt. În noi există Ceva care a fost înainte de întemeierea lumii care poate recunoaște Adevărul despre care vorbește El astăzi, pentru că am fost rânduiți înainte de întemeierea lumii pentru mântuire, prin sfințirea Duhului și credința Adevărului; astfel că, atunci când El va începe să descopere Adevărul, să existe în interior un Receptor care să poată primi Adevărul necesar pentru mântuirea noastră. Aceasta este manifestarea dragostei Sale elective.
În Ieremia 31.3, scrie:
„Dumnezeu mi Se arată de departe: „Te iubesc cu o iubire veșnică; de aceea îți păstrez bunătatea Mea.”
Te iubesc cu o iubire veșnică, de aceea te-am atras. Dragostea veșnică a fost motivația din spatele Tabloului.
Ioan 6.44: „Nimeni nu poate veni la Mine dacă nu este atras de Tatăl Meu.” Este imposibil.
În Ioan 3.16, citim: „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă Viață Veșnică.” Aceasta este dragostea lui Dumnezeu. Dragostea lui Dumnezeu nu se limitează numai la aleșii Săi, pentru că Dumnezeu atât de mult a iubit lumea, încât a trimis pe singurul Său Fiu; dar El are și o dragoste electivă pentru Mireasă.
Deci, Dumnezeu are o dragoste generală și are o dragoste electivă, așa că dragostea lui Dumnezeu a fost trimisă în lume.
Dragostea Lui electivă este exprimată prin Petru, când Isus a întrebat: „Cine zic oamenii că Sunt Eu, Fiul omului?” Și Petru a răspuns: „Tu ești Hristosul, Fiul Dumnezeului Celui Viu.” Atunci El a zis: „Ferice de tine, Simone, fiul lui Iona, fiindcă nu carnea și sângele ți-a descoperit lucrul acesta, ci Tatăl Meu care este în ceruri.”
Dragostea generală a lui Dumnezeu, L-a trimis pe Hristos în lume, dar dragostea Lui electivă, i-a dat lui Petru o descoperire pentru a recunoaște Cine este El. Dragostea Lui generală…
În Matei 5. 44-45, citim:
„Dar Eu vă spun: Iubiți pe vrăjmașii voștri, binecuvântați pe cei ce vă blastămă, faceți bine celor ce vă urăsc, și rugați-vă pentru cei ce vă asupresc și vă prigonesc,
ca să fiți fii ai Tatălui vostru care este în ceruri, căci El face să răsară soarele Său peste cei răi și peste cei buni, și dă ploaie peste cei drepți și peste cei nedrepți.”
El ne îndeamnă să iubim așa cum ne iubește Tatăl nostru. Iubiți-vă vrăjmașii pentru că și Dumnezeu îi iubește, dar această dragoste nu este aceeași cu dragostea Lui electivă, ci aceasta este dragostea Lui generală care permite ca soarele Său să răsară peste toți, pentru că El are grijă să-i hrănească pe oameni. Câți oameni au fost vindecați când Isus a fost pe pământ? Câți oameni au fost hrăniți când a hrănit mulțimile cu pâine și pește? Câți oameni au fost destinatarii dragostei Lui generale, și câți oameni au fost destinatarii manifestării dragostei Lui elective?
Așadar, Dumnezeu ne spune să avem dragostea Lui, să iubim pe vrăjmașii noștri, să ne iubim aproapele, să iubim oamenii și să facem bine. „Să iubim,” face parte din porunca a doua care este asemenea cu prima poruncă referitoare la dragoste. Dar expresia iubirii elective a lui Dumnezeu, se manifestă atunci când te atrage la Sine și îți dă din Duhul Său. Aceasta este dragostea Lui electivă de dinainte de întemeierea lumii.
Așadar, vedem că acest Dumnezeu permite ca ploaia să cadă peste cei buni și peste cei răi, peste cei drepți și peste cei nedrepți, astfel că, El le oferă recolte, le oferă hrană, dă tot ceea ce trebuie să susțină lumea. Aceasta este dragostea lui Dumnezeu, dar dragostea Lui electivă face mai mult decât să te hrănească, să te îmbrace și să-ți dea siguranța că ești bine.
Dragostea generală a lui Dumnezeu hrănește mulțimile și le vindecă atunci când există o lucrare de vindecare pe pământ, dar dragostea Lui electivă face mai mult decât atât. Dragostea generală va da apă celor drepți și celor nedrepți, dragostea generală îi va vindeca pe toți cei care vor veni la El cu respect pentru Cuvântul Său. Câte sute de mii de oameni, probabil mult mai mulți, au fost vindecați prin slujba profetului lui Dumnezeu? Aceasta este dragostea generală a lui Dumnezeu.
Câți au fost hrăniți în ziua când Isus a frânt pâinea? Câți au fost ajutați prin lucrări de slujire creștine în toată lumea? Aceasta este dragostea generală a lui Dumnezeu, nu este manifestarea dragostei Lui elective. Dumnezeu permite timpuri de pace, Dumnezeu permite să continue anotimpurile, Dumnezeu permite ca pământul să continue să se miște pe axa lui; El menține gravitația pe loc, menține în mișcare toate legile fizicii, așa că lumea poate să prospere și să aibă sănătate. Dumnezeu a permis omului să descopere penicilina, Dumnezeu a permis ca omul să aibă înțelepciune, să aibă aparate pentru vindecare, să aibă doctori și toate aceste alte lucruri, și toate au fost bunătatea lui Dumnezeu, a fost dragostea generală a lui Dumnezeu pentru umanitate.
Deci, dacă Dumnezeu vă dă hrană, apă, adăpost, vindecare și toate aceste lucruri, aceasta este dragostea generală a lui Dumnezeu pe care o are pentru oricine, dar dragostea electivă a lui Dumnezeu este manifestată într-un fel foarte specific. Dragostea electivă a lui Dumnezeu se manifestă prin faptul că vă atrage la Sine ca să puteți umbla în Lumină, așa cum El este în Lumină. El nu te atrage la o dispensație, ci manifestarea iubirii elective a lui Dumnezeu te atrage acolo unde este El, și El este întotdeauna Cuvântul manifestat în ziua și în epoca în care trăiești. Aceasta este dragostea electivă a lui Dumnezeu, atragerea spre Sine, care este Mesajul orei.
În mesajul Sărbătoarea Trâmbițelor, profetul spune:
„Acum, El va apărea, în zilele din urmă, ca să-i aducă pe oameni înapoi la Cuvânt, așa că Mireasa își va cunoaște Soțul, îți va cunoaște Perechea, Cuvântul descoperit. De aceea trebuie să se întâmple aceasta.”
Soțul Ei este Cuvântul descoperit, El este Cel care o atrage la El, și El o atrage prin dragostea Lui electivă. El Îți manifestă dragostea atrăgându-Și Mireasa la Sine și o atrage acolo unde este El în prezent. El este Cuvântul descoperit.
În mesajul Hristos este Taina lui Dumnezeu descoperită, fratele Branham spune:
„În al doilea rând, Hristos manifestat în voi, nădejdea slavei. Acel mare Dumnezeu manifestat în Hristos, acum, Hristos manifestat în voi. Priviți. Ceea ce a fost odată marele secret al lui Dumnezeu, marele secret tainic din mintea Lui, este pus acum în inimile credincioșilor.”
Dumnezeu a avut un mare secret, o mare taină în ziua lui Daniel, și acea taină a fost legată de cele șaptezeci de săptămâni, dar Dumnezeu nu avea de gând ca marea taină a celor șaptezeci de săptămâni s-o pună în inima întregii omeniri, așa cum face când trimite ploaia, când face să răsară grâul, când permite soarelui să continue să strălucească; când permite să fie pace și prosperitate, când aduce guverne drepte și răstoarnă guverne nedrepte. Aceasta este dragostea generală a lui Dumnezeu, dar El nu va lua taina celor șaptezeci de săptămâni și nu o va pune acolo, la fel ca ploaia ce cade peste grâu și neghină. Dar ce va face El? O va pune în inima celui prea iubit. De aceea a venit îngerul la Daniel, pentru a-i pune taina în inimă deoarece el era prea iubit.
„Ceea ce a fost odată marele secret al lui Dumnezeu, marele secret tainic din mintea Lui, este pus acum în inimile credincioșilor care sunt Trupul lui Hristos. Ceea ce a fost cândva marele secret al lui Dumnezeu din gândul lui Dumnezeu înainte de întemeierea lumii, se manifestă acum. Gândiți-vă la aceasta! Vedeți? Oh, Doamne! Sunt sigur că noi nu putem înțelege…Eu nu pot s-o văd așa cum ar trebui s-o văd și sunt sigur că nici voi nu puteți s-o vedeți. Dar marea taină a lui Dumnezeu, ceea ce a avut ca taină Dumnezeul cel veșnic, a fost descoperită acum în Isus Hristos, apoi a fost dată Bisericii Sale. Ceea ce a fost cândva în mintea lui Dumnezeu, este acum în Trupul lui Hristos. Isus iubește Biserica, Mireasa Lui și îi șoptește secretele.”
De ce îi șoptește secrete? Pentru că a primit mare har, este favorizată, pentru că este foarte iubită. El nu șoptește aceste secrete în general, ci le șoptește în mod special. Poate fi predicat în general, dar când este predicat în general, este predicat ca o taină și trece peste capetele lor, dar este dezvăluit ca un secret în șoaptă, în inima aleșilor Săi.
„Știți cum îi spuneți lucrurile soției, știți fetița cu care vă căsătoriți, tu o iubești atât de mult încât îi spui secrete, o aduci alături de tine, și ea te iubește, și orice lucru. Știți cum este. Așa face și Dumnezeu, Hristos cu Biserica. Vedeți? El îi face cunoscute secrete, numai secretele. Nu celor care flirtează, ci Soției Lui. Vedeți?
Acum priviți. Ea primește descoperirea secretului Său, îi este făcut cunoscut prin harul Său. O, harul lui Dumnezeu!”
Acest har este dragostea Lui, acest har este dragostea Lui electivă. Descoperirea, secretul făcut cunoscut prin dragostea Sa vine numai la destinatarii dragostei Lui elective. Dumnezeu nu face cunoscută descoperirea tainei Sale la modul general, celor care au parte de bunătatea Lui generală, întregii omeniri, ci această taină a lui Dumnezeu, a descoperirii Sale, o face cunoscută numai celor prea iubiți ai Săi, celor foarte favorizați.
Tot în mesajul Hristos este Taina lui Dumnezeu descoperită, profetul spune:
„Dar toată această taină este descoperită numai Miresei Sale așa cum a promis.”
Acest triplu scop pe care l-a avut în partea din spate a minții Sale, de a avea întâietate în om, ceea ce s-a împlinit în Hristos Isus; întâietate într-un Trup, ceea ce face acum în Mireasă, și restaurarea înapoi în Eden, „Această mare taină este descoperită numai Miresei Sale, așa cum a promis.”
În mesajul, Casa viitoare, el spune:
„Acum voi spuneți: „Ei bine, uită-te la preotul acesta, nu este el un fiu al lui Dumnezeu?” A dovedit că nu era. El nu a putut recunoaște, ce? El a spus: „Eu cred Biblia.” Sigur, dar nu a putut recunoaște Cuvântul exprimat al acelei ore. El a avut numai învățătura intelectuală de la un grup care era înaintea lui. Același lucru este și astăzi, vedeți? Știu că este dur, dar acesta este Adevărul. Acolo era Cuvântul exact cum a fost vorbit pentru ziua aceea, dar el, deși era educat, deși era o persoană renumită, nu L-a putut recunoaște. De ce? Indiferent cât de educat era el, orice de felul acesta, el nu avea reprezentarea predestinării. Vedeți? Numai cel predestinat va face aceasta, numai el poate.”
De ce poate? Pentru că a fost ales în El înainte ca să fie desăvârșit în viața lui. Ei, cei aleși, sunt destinatarii dragostei Sale, ei sunt obiectivul dragostei Sale, ei sunt cei prea iubiți ai Domnului. Ei, cei predestinați sunt singurii care pot primi descoperirea Cuvântului.
Acel preot a crezut că este un fiu al lui Dumnezeu, a crezut că studiază Cuvântul, a crezut că credea Cuvântul, și într-o anumită măsură, el a crezut doar la un anumit nivel al Cuvântului, un anumit strat al Cuvântului, pentru că Cuvântul lui Dumnezeu este scris în straturi. Tu poți citi un strat, și acel strat este în ordine, este adevărul; poți prinde istoria bisericii ebraice, poți afla când au ieșit din Egipt în Exod, cum au ieșit în Exod, ce s-a întâmplat când au intrat în Țara făgăduită, unde L-au pierdut pe Dumnezeu, și totul este adevărat, totul este folositor și bun, dar poți merge un strat mai adânc.
Profetul lui Dumnezeu a putut să ne ducă mai adânc și ne-a arătat că acel prim Exod, a fost un tip pentru cel de-al doilea Exod, și este tipul celui de-al treilea Exod.
Petru a putut să preia aceasta, apoi Pavel a mers mai departe și a spus: „Aceste lucruri prin care au trecut ei, au fost scrise pentru învățătura noastră.” Așadar, puteți merge strat cu strat. Preotul, la un anumit nivel, a avut Cuvântul lui Dumnezeu, dar nu a avut Cuvântul manifestat în ziua lui, pentru că Cuvântul lui Dumnezeu care se manifesta în ziua lui, era Hristos, Fiul lui Dumnezeu, care locuia în trup și era chiar în fața lui. El avea slova, dar nu avea Cuvântul; nu avea reprezentarea predestinării, așa că nu a existat nici o cale. Indiferent cât de multe minuni a văzut, indiferent cât de mult L-a auzit pe Isus predicând, chiar dacă ar fi putut participa la una din explicațiile pe care le-au primit ucenicii, nu ar fi înțeles niciodată pentru că el nu a avut o reprezentare a predestinării.
Femeia de la fântână a avut o reprezentare a predestinării, și deși nu înțelegea, poate era analfabetă și nu avea aceeași educație ca acel preot, avea totuși ceva ce preotul nu putea să aibă niciodată. Astfel, când Isus a mers la ea, ce a făcut El? A atras-o la Sine și i-a dat Cuvântul pentru ziua ei. Și când ea a primit Cuvântul pentru ziua în care trăia, a fost însuflețită; și când Sămânța care era în ea a fost însuflețită, care era o reprezentare a predestinării, a venit la Viață și a dovedit cine era ea și că făcea parte din acea dragoste electivă a lui Dumnezeu, că a fost aleasă de la început în El.
Care a fost dovada? Nu bunătatea generală a lui Isus Hristos de a vindeca mulțimi, de a hrăni mulțimile și de a rosti cuvinte, ci descoperirea Cuvântului pentru ziua ei, pentru ea ca individ, a fost manifestarea dragostei Lui elective. Laudă lui Dumnezeu!
Câți oameni au fost la campaniile de vindecare și au văzut minuni și vindecări, unii poate că ei înșiși au fost vindecați, au mâncat din pâine și au văzut minunea, apoi au mers acasă bucurându-se, sărind și cântând? Poate au scris cântece despre ceea ce au văzut, atât au fost de fericiți în ziua aceea, dar ei nu au avut parte de dragostea electivă, ci au fost destinatarii dragostei generale a lui Dumnezeu.
Ceea ce a făcut ca acea femeie să fie destinatara dragostei elective a lui Dumnezeu, a fost manifestarea ei că făcea parte din acel grup special al celor iubiți, al celor prea iubiți și foarte favorizați, pentru că El a venit la ea și a atras-o la Sine cu Cuvântul, iar ea a putut crede pentru că avea o reprezentare a predestinării.
Să privim puțin la Efeseni 5.25-26:
„Bărbaților, iubiți-vă nevestele cum a iubit și Hristos Biserica, și S-a dat pe Sine pentru ea,
Ca s-o sfințească, după ce a curățit-o prin botezul cu apă prin Cuvânt.”
Din Mesaj noi știm că El Își spală Mireasa prin Cuvânt, prin Cuvântul sângerând, prin Cuvântul care a fost făcut trup (carne), și care a murit pe Golgota sângerând pentru noi. Același Cuvânt este prezent astăzi și același Cuvânt are încă Sânge proaspăt, are Viață, Viața lui Hristos curgând încă din acel Cuvânt. El este aici pentru a curăța o Mireasă. Cum a ajuns El aici? El L-a trimis aici. Cum ai auzit tu despre El când milioane și milioane de oameni nu au auzit niciodată despre aceasta? Cum ai auzit tu despre aceasta? Cum de niciunul din mulțimile care au auzit, nu L-au primit și au plecat, dar tu L-ai primit? Pentru că Dumnezeu a avut o dragoste electivă pentru aleșii Lui. Acei aleși ai dragostei Lui, urmau să-L manifeste.
El nu te-a iubit odată, ci te-a iubit mereu; nu ai fost odată foarte iubit, ci întotdeauna ai fost prea iubit. Ce ai făcut tu, pentru a deveni foarte iubit? Nimic. Atunci când ai fost un gând în mintea lui Dumnezeu, ai fost foarte iubit chiar de atunci; înainte de a te manifesta în afara minții lui Dumnezeu, ai fost foarte iubit și foarte favorizat. Nu tu ai câștigat aceasta, nu tu te-ai mișcat spre El, și nu ai făcut nimic pentru a ajunge în această poziție, ci El te-a pus în această poziție. De unde știi că ești în această poziție, pentru că nu depinde de nici una din lucrările tale sau de faptele tale, ci totul este făcut și hotărât fără vreun merit de-al tău? Deci, de unde știi că ești în acel grup, pentru că nu poți face nimic ca să ajungi Acolo, nu poți împlini ceva, respecta ceva, păstra ceva care să te pună în acea poziție? Cum știi că ești Acolo? Știi, pentru că El te-a atras la Sine. Amin. Și El este Cuvântul viu care trăiește și astăzi prin Mesajul orei. El a venit la tine și te-a atras la Sine. Nu tu L-ai găsit pe El, ci El te-a găsit pe tine; nu tu L-ai ales pe El, ci El te-a ales pe tine.
Isus le-a spus ucenicilor Săi: „Nu voi M-ați ales pe Mine, ci Eu v-am ales pe voi.” Voi nu L-ați ales niciodată pe Dumnezeu, ci Dumnezeu v-a ales pe voi. Nu a fost ziua ta norocoasă când se întâmplă să cunoști pe cineva la servici sau găsești o carte de mesaje, auzi pe cineva sau crești într-o familie care cunoștea Mesajul; nu te-a lovit norocul și te-ai aflat în locul potrivit la momentul potrivit, din întâmplare, ci Dumnezeu te-a plasat acolo pentru a te atrage la Sine Însuși. Și când te atrage la Sine, El îți dă din Duhul Său ca să poți fi mântuit prin sfințirea Duhului și credința Adevărului. Dacă ai fost ales pentru aceasta înainte de întemeierea lumii, El trebuia să vină ca să-ți dea Adevărul, iar tu să-L primești.
Așadar, de unde știu că fac parte din cei prea iubiți? Pentru că El m-a atras la Sine, mi-a dat din Duhul Său, mi-a dat Cuvântul Său și eu Îl cred; Îl cred fără efort, Îl cred fără să mă forțez; Îl cred atunci când este incomod să cred; Îl cred în zilele când îmi este greu să-L cred, Îl cred oricum.
L-am crezut când a adus despărțire; L-am crezut când m-a determinat să-mi schimb comportamentul; L-am crezut când a adus condamnare în viața mea; L-am crezut când a adus despărțire de familia mea, eu am crezut. Cum am crezut? Nu a fost din punct de vedere intelectual, ci am crezut pentru că în interior este o Genă a lui Dumnezeu, o reprezentare a predestinării. Atunci când El a adus Cuvântul, în mine era Ceva care a putut primi acel Cuvânt. El m-a adus la Sine Însuși și eu am venit la El, astfel știu că fac parte din Cel Preaiubit, pentru că El m-a acceptat în Cel Preaiubit și sunt unul din cei foarte favorizați care au primit mare har și sunt în Cel Preaiubit.
Dacă mâine roțile autobuzului cad și totul se prăbușește, în mintea lui Dumnezeu nu s-a schimbat nimic, pentru că El m-a manifestat deja ca parte a dragostei Lui elective. Nu am nevoie să se întâmple lucrări bune ca să știu că fac parte din dragostea Lui electivă. Mă bucur când se întâmplă lucruri bune, mă bucur de binecuvântările Domnului căci Lui Îi place să-Și binecuvânteze copiii, acesta este adevărul absolut, dar dacă ne punem toată credința în cine suntem pe baza a ceea ce se întâmplă în viața noastră, vom rata adevărata manifestare a dragostei Sale elective, deoarece El este Cel care ne atrage la Sine. El Își descoperă Cuvântul iar tu ai calitatea de a-L crede, iar El îți dă Duhul Său. Aceasta dovedește că tu ai fost ales în El, de la început.
Lasă minciunile diavolului să cadă la pământ, ele nu înseamnă nimic în fața Cuvântului, El spală Mireasa în Apa Cuvântului. Nici măcar nu ne spălăm noi, noi doar suntem acolo unde este Cuvântul, iar primirea Cuvântului înseamnă să-L lăsăm să ne spele și să ne curețe. Nu ne curățăm noi prin purtare și fapte bune, Cuvântul ne curăță.
Când primim Cuvântul, Viața Cuvântului vine în noi, iar când Viața Cuvântului vine la noi, Cuvântul trăiește în Sine din noi; este o purificare, este o putere, are o Viață, este Duhul; Cuvântul și Duhul este același lucru. Când primești Cuvântul, primești Duhul. Apoi, acel Duh al Cuvântului trăiește prin Cuvântul din tine și îți purifică viața.
Nu este ceea ce facem noi, ci este ceea ce Îi dăm, este supunerea față de Cuvânt; nu este o scară pe care urcăm, ci este un Jet al Apei sub care stăm; nu este ceea ce obținem, ci este ceea ce primim.
Efeseni 5.26-27:
„ca s-o sfințească, după ce a curățit-o prin botezul în apă prin Cuvânt,
ca să înfățișeze înaintea Lui această Biserică glorioasă…”
„Eu încerc să fiu o biserică glorioasă.” Uită că încerci să fii o biserică glorioasă, pentru că El Însuși va prezenta o biserică glorioasă. Cum va face El aceasta? Prin spălarea cu Apa Cuvântului sângerând în această zi, prin Cuvântul pe care L-a trimis.
Când Dumnezeu a vrut să Se unească cu Mireasa, mai întâi a trimis un Cuvânt pentru a purifica Mireasa, și apoi să Se unească cu Ea. El a făcut tot, așa că, tot ce trebuie să facem noi, este să-L primim. Dar tu nu-L poți primi dacă nu ai un Receptor cu care să-L primești. Și tu nu-ți poți da un Receptor pentru că acesta ți-a fost dat înainte de întemeierea lumii și care te face parte din dragostea Lui electivă: „ca să înfățișeze înaintea Lui această Biserică glorioasă fără pată, fără zbârcitură sau altceva de felul acesta, ci sfântă și fără prihană.”
El a vrut să ne aducă la Sine în dragoste, aceasta fiind o lucrare a dragostei Lui elective, este dorința inimii Lui. Dorința noastră este să ne predăm Lui; motivația noastră, dragostea noastră pentru El, este să ne predăm Lui și să-L lăsăm să-Și facă lucrarea. Să stăm în Cuvânt, să primim Cuvântul, să credem Cuvântul, să ne predăm Cuvântului și să ascultăm de Cuvântul Său. El vrea ca Biserica Lui să fie fără pată sau zbârcitură, așa că a trimis un Cuvânt care poate produce acest fel de Biserică. El conduce singur acest Cuvânt și El Însuși realizează această lucrare. Nouă nu ne cere nimic altceva, decât să ne predăm Lui, să ne supunem și să-I dăm întâietate; și când El primește întâietate, poate să termine această lucrare.
Mai departe, el spune:
„Tot așa trebuie să-și iubească și bărbații nevestele, ca pe trupurile lor…”
Când Isus Își iubește Mireasa, El Își iubește propriul Trup; când Isus Își purifică Mireasa, Își purifică propriul Trup. Această lucrare pe care o face, este pentru a-Și purifica propriul Trup, pentru că acest Trup, este Trupul lui Isus Hristos.
„Taina aceasta este mare, vorbesc despre Hristos și Biserică,” spune Pavel. Să mergem la Coloseni 1.26:
„Vreau să zic: taina ținută ascunsă din veșnicii și în toate veacurile, dar descoperită acum sfinților Săi…”
Cui îi este descoperită Taina Sa? Celor care primesc Viața Sa, celor prea iubiți, celor foarte favorizați; ei sunt singurii cărora le este descoperită această Taină. Cui? Acelui grup. Cui? Sfinților, celor prea iubiți, celor foarte favorizați.
„…cărora Dumnezeu a voit să le facă cunoscut care este bogăția slavei tainei acesteia între Neamuri, și anume: Hristos în voi, nădejdea slavei!”
De ce are „sămânța șarpelui,” sens pentru voi? Când vorbești cu oamenii, ei sunt confuzi. Ei se întorc, citesc Biblia, apoi spun că este un fruct, chiar dacă Eva a zis: „Am primit un om de la Domnul.”, și toate aceste lucruri. Dar când te întorci și le citești, pentru tine este atât de clar ce este sămânța șarpelui, și totul are sens.
De ce botezul în apă în Numele Domnului Isus Hristos, este singurul botez biblic pentru voi? De ce voi puteți vedea că Maleahi 4 și Apocalipsa 10.1-7, este același lucru? Și că Luca 17.30, este un fiu al omului care Îl descoperă pe Fiul omului, și că Wiliam Branham a fost împlinirea acestor Scripturi? Cum de voi puteți vedea aceste lucruri? Cine v-a învățat? Ce carte intelectuală ați citit? Poți s-o obții prin intelect dar nu va funcționa, pentru că nu este ceea ce este când ți-o descoperă ție personal și știi că totul este împlinirea acelor Scripturi, știi că acesta este Adevărul. Dacă nu este sămânța șarpelui, atunci aceasta este o Carte confuză pentru că explică altceva în Biblie.
De ce știi că El nu caută o denominațiune, nu caută o biserică, ci El caută individul conectat la Hristos? Aceasta caută El în această zi. De unde știi aceasta? Cum de vezi aceasta când mulțimi de oameni nu o văd? Cum de știi că aceasta este ziua când El vine în formă de Mireasă, și dacă vrei să-L găsești pe Hristos, trebuie să-L găsești în formarea Miresei, pentru că Sămânța de grâu a revenit la Viață în formă feminină? Cum de poți vedea aceasta? Pentru că El te-a atras la Sine și ți-a dat din Duhul Său; ți-a descoperit Cuvântul pentru că ai făcut parte din dragostea Lui electivă înainte de întemeierea lumii. Indiferent câți oameni aud, numai câțiva cred aceasta; indiferent câți stau în studiul biblic să le fie explicat și ascultă predici ani de zile, numai câțiva pot înțelege acest lucru pentru că ei fac parte din acel grup ales înainte de întemeierea lumii.
Dacă vreți siguranță, aceasta este cea mai mare siguranță pe care o cunosc; dacă vreți dovezi că faceți parte din Planul lui Dumnezeu, că ați fost aleși în El înainte de întemeierea lumii, ți se va manifesta prin credință. Care credință? Credința în Cuvântul pe care Dumnezeu L-a pus în mine, credința care știe că acesta este Adevărul.
El m-a atras la Sine, El mi-a dat Duhul Sfânt, El mi-a descoperit Cuvântul Său, deci pentru mine nu este o invenție, nu este o pretenție, nu este ceva intelectual, ci este Realitatea.
Iar dacă și pentru tine devine Realitatea, a doua zi, când se întâmplă ceva rău în viața ta, nu schimbă dragostea lui Dumnezeu pentru tine, nu schimbă poziția ta în Hristos, nu se schimbă nimic. Aceasta este ceva ce Dumnezeu vrea să facă.
Dragostea electivă a lui Dumnezeu se manifestă în timp ce ne atrage la Sine.
„Dumnezeu a iubit atât de mult lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă Viață Veșnică.”
El nu a venit să condamne lumea, dar cei care nu cred în El, sunt deja condamnați. Dumnezeu Și-a trimis la lume Dragostea Lui, L-a trimis pe Fiul Său, dar dragostea Sa electivă le-a dat descoperirea numai la câțiva, la cei pentru care era dat acel Fiu. Dragostea Lui generală L-a trimis pe Fiul Său în lume, dar dragostea Lui electivă a însuflețit descoperirea în inima lui Petru, în inima lui Pavel; dragostea Sa electivă a însuflețit descoperirea în inima ucenicilor Săi ca să poată recunoaște că El este Fiul lui Dumnezeu, că El este Mesia. Aceasta este dragostea Lui electivă.
Dragostea Lui generală L-a trimis pe Fiul Său în lume, dar dragostea Lui electivă a însuflețit pe femeia de la fântâna din Samaria, în timp ce ea vorbea cu acel Om în trup de carne.
Dragostea lui Dumnezeu i-a vindecat pe păcătoșii din întreaga lume prin slujba de vindecare din acest timp. În timpul sfârșitului dragostea generală a lui Dumnezeu a provocat treziri de vindecare și a adus oamenii înapoi la credința în Cuvântul lui Dumnezeu, dar șoaptele de dragoste, tainele de dragoste au fost șoptite numai la urechea Miresei Sale, descoperindu-i Taina ascunsă.
Dacă ai primit acea descoperire, ar trebui să fii cea mai fericită persoană de pe planetă. Și ar trebui să fii sigur de dragostea lui Dumnezeu pentru că Dumnezeu nu șoptește aceste secrete nimănui altcuiva decât Miresei Sale. Nu le șoptește la filantropi, nici la biserici, ci doar iubitei Sale pe care a ales-o înainte de întemeierea lumii.
În mesajul Posedând porțile vrăjmașului, citim:
„După încercare, vei vedea că Biblia este o Carte supranaturală și este scrisă astfel încât să fie ascunsă de teologi. Câți știu aceasta?”
Isus a mulțumit Tatălui pentru aceasta. El a zis:
„Îți mulțumesc, Tată, că ai ascuns aceasta de cei înțelepți și pricepuți, și ai descoperit-o pruncilor, pentru că așa ai găsit Tu cu cale.”
Aceasta este o Carte a iubirii. Când dragostea lui Dumnezeu vine în inimă, tu te îndrăgostești de Dumnezeu, apoi El îți descoperă înțelesul Bibliei.”
Cum ți se descoperă El Însuși? Prin faptul că îți descoperă Biblia, adevărata interpretare a Cuvântului. Să citim încă odată: „Aceasta este o Carte a iubirii.”. Biblia nu este o Carte a iubirii doar pentru că spune că Dumnezeu este dragoste; nu este o Scrisoare de dragoste numai pentru că poți să citești și să spui că Dumnezeu este dragoste, nu aceasta o face să fie o Scrisoare de dragoste, ci această Carte este o Scrisoare de dragoste pentru că poți înțelege ce vrea să spună prin ceea ce spune.
„Aceasta este o Carte a iubirii. Când dragostea lui Dumnezeu vine în inimă, tu te îndrăgostești de Dumnezeu, apoi El îți descoperă înțelesul Bibliei. Adică interpretarea Bibliei este Dumnezeu Însuși interpretându-Și promisiunile, dar Biblia este scrisă între rânduri.”
Când fratele Branham vorbea despre scrisoarea de dragoste pe care i-a scris-o soția lui, spunea că oricine altcineva putea citi scrisoarea dar nu putea înțelege sensul acelor cuvinte pentru că sensul ei se afla între rânduri.
Biblia este o Carte de dragoste, dar tu nu poți înțelege povestea de dragoste dacă citești Biblia numai la suprafață. Dacă citești numai ceea ce scrie la suprafață, ai ratat povestea lui Rahav; ai ratat povestea lui Rut; ai ratat-o pe Estera, ai ratat toate acestea. De ce? Pentru că noi doar citim. Noi doar am citit istoria Bisericii, doar am citit lucrurile pe care le-a făcut Dumnezeu, dar nu am prins povestea din poveste, nu am prins Taina care se afla în interiorul Piramidei, Cuvântul nescris, Secretul Tainei din interiorul Piramidei. Piramida era scrisă peste tot în exterior, iar fratele Branham a mers în jur interpretând ce era scris în exteriorul Piramidei, dând interpretarea corectă a învățăturilor Bibliei care erau pierdute. El a legat totul laolaltă și a interpretat-o, apoi a îndepărtat Piatra din vârf, pentru că tot timpul a existat în ea o Taină, iar Taina era că Hristos vrea să fie format ca Mireasă; parte bărbătească și parte femeiască. Aici este Taina. Tu poți citi povestea de dragoste, dar să nu o prinzi niciodată, pentru că, dacă nu poți citi Taina dintre rânduri, nu este Scrisoarea ta de dragoste. Aceasta vine numai la cei prea iubiți, aceasta vine numai la cei foarte favorizați care au primit mare har; la cei ca femeia de la fântână, ca Maria care era o adolescentă, ca pescarii de pe Marea Galileei, ca vameșul și ca mulți alții care erau neînvățați, analfabeți, ignoranți sau trăiau vieți murdare, dar au fost aleși în El înainte de întemeierea lumii. Ei au făcut parte din dragostea Sa electivă și nu s-ar fi despărțit niciodată de acea iubire.
De aceea, la vremea potrivită, El trimite un mesager la fiecare, și acel mesager spune: „Ai primit mare har, mare favoare,” și în interiorul fiecărei Semințe alese a lui Dumnezeu, este Ceva care spune: „Acesta nu este nimic altceva decât Adevărul.” Aceasta este manifestarea dragostei elective a lui Dumnezeu.
Data viitoare, când rugăciunile tale nu primesc răspuns, adu-ți aminte că nici Pavel nu a primit răspuns la rugăciunea lui, când a vrut să fie eliberat de boală. Data viitoare, când ți se pare că ești într-un ciclu negativ și totul merge în jos, adu-ți aminte că aceasta li s-a întâmplat și sfinților care au trăit înainte, dar aceasta nu a fost o dovadă de nemulțumire a lui Dumnezeu față de ei, și Dumnezeu nu i-a îndepărtat niciodată din dragostea Lui electivă.
Uneori trebuie să ne întoarcem la chemarea noastră, la trezirea noastră, și să spunem: „Nu eu m-am trezit, ci El m-a trezit; nu eu m-am chemat, ci El m-a chemat, El mi-a dat calitatea de a primi acest Cuvânt care a venit de la El. El m-a atras, El m-a chemat, El mi-a dat Duhul Lui, El mi-a descoperit Cuvântul Său. De ce? De ce a făcut aceasta pentru mine în timp ce mulțimile nu au înțeles? De ce eu am înțeles? Pentru că am fost parte din El înainte de întemeierea lumii și atunci m-a ales. Eu sunt parte din dragostea Lui electivă.
El l-a ales pe Iacov și l-a urât pe Esau înainte ca ei să aibă șansa de a face bine sau rău. Deci, nu este binele sau răul făcut de mine, ci este alegerea Lui care se mișcă în viața mea.
Acum, dragostea mea pentru El Îi predă totul, renunță la tot; Îl ascultă, Îl iubește, Îl slujește. Eu renunț la mintea mea, la trecutul meu, la gândirea mea, la ambițiile mele, și spun: „Doamne, facă-mi-se după Cuvântul Tău!” Dumnezeu să vă binecuvânteze și să ne ajute să facem cu toții aceasta.
Cred că ați înțeles ceea ce am încercat să vă spun. Noi ar trebui să fim cei mai fericiți oameni, și ar trebui să fim întotdeauna foarte siguri de dragostea lui Dumnezeu, iar diavolul să nu ne poată face să devenim nesiguri atunci când trecem prin încercări, necazuri, și probleme; atunci când cerul este întunecat, când vremurile sunt tulburi, apele tumultoase; nimic din toate acestea nu ar trebui să ne aducă descurajare sau supărare pentru că Dumnezeu Și-a dovedit deja dragostea Sa față de noi și ne-a declarat că suntem acceptați în Cel Preaiubit.
Deci, ar trebui să fim siguri de dragostea Lui indiferent ce se întâmplă. Nu putem opri ca trupul nostru să fie încercat, dar în suflet trebuie să existe o Ancoră.
Tu nu poți să-ți împiedici mintea să gândească, dar în interior trebuie să existe o Realitate, și atunci când vine o problemă, îți faci un control, și spui: „Stai puțin. El m-a chemat! El m-a ales! El m-a predestinat! El mi S-a descoperit! El încă mă iubește!” Laudă lui Dumnezeu!
Să ne plecăm capetele și să ne rugăm.
Doamne, Isuse, Îți suntem atât de recunoscători pentru bunătatea Ta! Doamne, noi nu am meritat-o și nu suntem vrednici de ea; nu am făcut nimic ca s-o câștigăm, dar așa ai ales Tu înainte de întemeierea lumii. Noi nu putem niciodată să urcăm atât de sus pentru a Te găsi; niciodată nu putem alerga destul de repede pentru a Te atinge, și dacă nu Te-ai fi oprit și nu ai fi venit Tu la noi, nu Te-am fi găsit niciodată. Dacă nu Te-ai fi întors, așa cum ai făcut pentru femeia din Samaria, dacă nu ne-ai fi găsit acolo unde ne aflam în viața noastră, nu Te-am fi întâlnit niciodată. O, Doamne, dar Tu ne-ai găsit, ne-ai chemat, ne-ai descoperit Cuvântul Tău și ne-ai însuflețit la Viață, pentru că ne-ai predestinat pentru mântuire mai dinainte prin sfințirea Duhului și credința Adevărului.
O, Doamne, Îți suntem atât de recunoscători pentru că atunci când am fost complet incapabili, Tu ai fost în stare; când am fost slabi, Tu ai fost mai mult decât tare. Dumnezeule Tu ai trimis Cuvântul Tău în această zi ca să ne cheme înapoi la Tine și să ne unești cu Tine; ca să ne sfințești și să ne speli în Apa Cuvântului; Tu ai trimis Cuvântul ca să Te unești cu noi, să locuiești în noi și să Te manifești în formă de Mireasă în această zi. Dumnezeule, Te primim, Te credem și ne predăm Ție în Numele lui Isus Hristos. Cuvântul Tău nu este altceva decât Adevărul și Îl credem din toată inima noastră.
Prin aceasta știm, Doamne, că facem parte din Planul Tău prin ceea ce ai făcut Tu, nu ce am făcut noi. Noi recunoaștem aceasta, acceptăm aceasta și Îți mulțumim din toată inima noastră.
Doamne, dorința noastră este să ne predăm Ție, așa cum nu am făcut-o niciodată; să-Ți oferim primul loc și să Te iubim din toată inima cu toată puterea noastră, cu tot cugetul nostru și cu tot ce este în noi. Ajută-ne, Tată, căci vrem să ai calea Ta în noi, să-Ți împlinești scopul în viețile noastre, pe măsură ce Te descoperi prin aceste trupuri de carne.
Doamne, noi trăim în ziua când Cuvântul devine Trup, și Trupul devine Cuvântul, Doamne, lasă ca acest trup în care locuim să devină Cuvântul Tău, în timp ce Cuvântul Tău Se mișcă prin noi neschimbat, neîngrădit de propria noastră gândire sau poftă; neîngrădit de propriile noastre dorințe. Să lăsăm deoparte fiecare dorință, fiecare gând sau idee firească, astfel încât, acest Cuvânt să poată curge liber prin noi iar acest trup să devină Cuvântul manifestat în această zi.
Doamne, ajută-ne să ne predăm mai mult ca oricând astfel încât să poți termina lucrarea pe care ai lăsat-o pentru ceasul acesta. O, Te iubim și respingem orice minciună a diavolului care încearcă să ia dragostea Ta de la noi, să ne pună în afara iubirii Tale prin faptele noastre, prin îngrijorările și neputințele noastre.
Doamne, noi știm că Tu ne-ai iubit mai dinainte și ne-ai iubit tot timpul. Te rog iartă-ne pentru eșecurile noastre! Iartă-ne pentru faptele noastre greșite și ajută-ne să ne predăm din nou Ție. Dumnezeule, noi suntem siguri de dragostea Ta! În dragostea Ta ne găsim identitatea, căci ne chemi la Tine.
În ceasul acesta Tu stai cu Cartea deschisă în mână chemându-ne la Tine; și Doamne, eu am auzit chemarea Ta iar Tu m-ai atras la Tine șoptindu-mi taine de dragoste în urechi, și acum îmi cunosc identitatea prin descoperirea pe care ai adus-o în viața mea. Nu prin faptele mele, nu prin vrednicia mea, nu printr-o biserică pe care am ales-o sau printr-un crez, ci prin dragostea Ta, șoptindu-mi tainele care mă atrag la Tine. Cu Cartea deschisă în mână, Tu îmi arăți identitatea mea, cine sunt, Doamne, și eu o primesc prin credință în Numele lui Isus Hristos. O pretind, Doamne, pentru că este lucrarea Ta, nu a mea, și o cred din toată inima.
Doamne, lasă Ca mireasa Ta să creadă, lasă ca Realitatea s-o atingă, Realitatea despre cine suntem cu adevărat.
Doamne, deschide-ne ochii să vedem ora în care trăim, și că Tu ne chemi pentru manifestarea pe care o dorești în ceasul acesta. Doamne, rupe complet vălul de pe ochii noștri și ajută-ne să renunțăm la tot pentru ca Tu să poți face tot ce dorești în ceasul acesta. Te rugăm în Numele lui Isus Hristos, să faci aceasta reală în viața fiecăruia dintre copiii Tăi, pentru ca nici unul să nu iasă la fel de aici.
Te rog să faci o operație profundă la inimă, și dacă există cineva care a fost mințit de diavolul și este confuz din cauza faptelor, a încercărilor și necazurilor, Te rog să-l eliberezi în Numele lui Isus Hristos. Satan, ești un mincinos, și nu ai nici o stăpânire asupra poporului lui Dumnezeu! Cuvântul ne eliberează! Descoperirea din acest ceas ți-a rupt puterea, a rupt jugul robiei tale, așa că, eliberează-ne complet!
Doamne, noi credem că prin spălarea cu Apa Cuvântului Tău sângerând, ne-ai făcut Mireasa Ta virtuoasă fără pată sau zbârcitură, pentru Tine. Aceasta este ceea ce ai făcut Tu în această oră. Nu ne uităm la noi înșine, ci Te căutăm pe Tine, căutăm acest Cuvânt puternic care ne spală și acceptăm ceea ce ai spus că faci în această oră. Îl credem și credem că suntem o parte din El. Fă-L real în fiecare din copiii Tăi, Doamne, însuflețește aceste Semințe, dă-le încredere în Cuvântul Tău și adu-le siguranță prin Cuvântul Tău.
Te iubim și Îți dăm întâietate, Doamne; Te rog să iei întâietate în noi, în Numele lui Isus Hristos. AMIN.