DOMNILOR, AM VREA SĂ-L VEDEM PE ISUS

Denham Springs – Los Angeles

… ca oamenii să fie familiarizaţi cu ceea ce facem. Noi încercăm să arătăm că Isus Hristos este atât de prezent, încât orice inimă credincioasă să fie stimulată să-L atingă pe Dumnezeu, prin credinţă, pentru orice are nevoie, fiindcă tot ce ne trebuie, în călătoria vieţii, este în Hristos.

Este ca în cazul acestor pomi. Mărul, de exemplu, deşi nu are decât câţiva inch înălţime, poartă deja în el fiecare măr pe care îl va rodi vreodată. Să zicem că se vor obţine cinci sute de lăzi cu mere de pe el; ei bine, toate cele cinci sute de lăzi cu mere erau deja în el când a fost plantat. Dacă n-ar fi aşa, de unde ar veni? Vedeţi, trebuie plantat, apoi începe să tragă din pământ câtă apă are nevoie ca să dea crenguţe, apoi frunze, flori şi în final mere. Înţelegeţi? El le scoate afară, nu le bagă înăuntru. Le scoate afară.

De aceea cred că Isus este Izvorul inepuizabil al Vieţii. Şi când suntem plantaţi în El, tot ce trebuie să facem este să bem din acest Izvor al Vieţii şi să luăm tot ce avem nevoie în această călătorie, pentru că tot ce ne trebuie este în El. Şi noi suntem plantaţi în El, în Izvorul inepuizabil al Vieţii şi din El ne hrănim.

Haideţi să ne ridicăm pentru un moment în picioare, în semn de respect, pentru citirea Cuvântului lui Dumnezeu.

Fiindcă ne apropiem de perioada Paştilor,  aş vrea să citesc un text din Evanghelia după Ioan 12.12-22  şi Evrei 13.8:

„A doua zi, o gloată mare care venise la praznic, cum a auzit că vine Isus în Ierusalim,

a luat ramuri de finic şi I-a ieşit în întâmpinare, strigând: „Osana! Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului, Împăratul lui Israel!”

Isus a găsit un măgăruş şi a încălecat pe el, după cum este scris:

„Nu te teme, fiica Sionului; iată că Împăratul tău vine călare pe mânzul unei măgăriţe.”

Ucenicii Lui n-au înţeles aceste lucruri de la început; dar, după ce a fost proslăvit Isus, şi-au adus aminte că aceste lucruri erau scrise despre El şi că ei le împliniseră cu privire la El.

Toţi cei ce fuseseră împreună cu Isus, când chemase pe Lazăr din mormânt şi-l înviase din morţi, mărturiseau despre El.

Şi norodul I-a ieşit în întâmpinare, pentru că aflase că făcuse semnul acesta.

Fariseii au zis deci între ei: „Vedeţi că nu câştigaţi nimic: iată că lumea se duce după El!”

Nişte greci, dintre cei ce se suiseră să se închine la praznic,

s-au apropiat de Filip, care era din Betsaida Galileii, l-au rugat şi au zis: „Domnule, am vrea să vedem pe Isus.”

Filip s-a dus şi a spus lui Andrei; apoi Andrei şi Filip au spus lui Isus.”

Evrei 13.8: „Isus Hristos este Acelaşi ieri, azi şi în veci.”

Să ne plecăm capetele pentru rugăciune.   În acest moment solemn, după ce tocmai am citit acest Cuvânt, este cineva care ar dori să fie amintit în rugăciune, pentru ca Dumnezeu să facă ceva pentru el în timpul acestei adunări? Să ridice mâna toţi cei ce doresc aceasta, fiindcă El va şti ce se află după fiecare mână ridicată.

Tată ceresc, ne apropiem de Cuvântul Tău cu respect şi în rugăciune, cu inimile şi capetele plecate, fiindcă ştim că eşti credincios Cuvântului Tău. Te rugăm să îndepărtezi de la noi toate lucrurile şi îngrijorările acestei vieţi, ca să Te putem sluji cu inimi curate, spălate în sângele Mielului.

Te rugăm să faci o mare trezire în această parte a ţării, fiindcă suntem aici ca să Te slujim cum ştim mai bine şi ne predăm pe deplin Ţie, pentru acest serviciu. Doamne, îngăduie să se întâmple ceva care să mişte inimile oamenilor, pentru că s-ar putea ca acesta să fie timpul când va fi adăugat ultimul mădular al Trupului lui Hristos, după care se va închide uşa. Noi nu ştim când se va întâmpla aceasta, dar suntem atenţi la fiecare mişcare.

Te rugăm să-i vindeci pe toţi cei bolnavi şi suferinzi, fiindcă am privit în jur şi am văzut un copilaş foarte bolnav şi oameni întinşi pe tărgi. Doamne, îndepărtează suferinţele de la ei, în seara aceasta şi în săptămâna care urmează, astfel încât la sfârşitul acestor adunări să nu mai rămână nici un suferind printre noi.

Binecuvântează-i pe aceşti predicatori pentru colaborarea lor şi pentru tot ce au făcut ca să fim împreună. Fie ca oamenii să înţeleagă că păstorul lor a avut pe inimă să-i adune pe toţi împreună, fiecare dar şi tot ce se poate, spre onoarea lui Dumnezeu, astfel încât adunarea să vadă, să creadă şi să crească. Îndură-Te, Tată. Iartă-ne greşelile şi răspunde tuturor cererilor care se află în spatele acestor mâini ridicate, inclusiv a mea. Tu cunoşti inima mea şi ştii că doresc ca Isus să Se facă cunoscut, în seara aceasta, printre noi, Tată.

Revarsă binecuvântările Tale peste noi şi fă ca atunci când vom pleca de aici, să spunem ca cei doi de pe drumul Emausului, în ziua următoare învierii Tale: „Nu ne ardea inima în noi în timp ce ne vorbea?” fiindcă Te rog în Numele lui Isus. Amin. Vă puteţi aşeza.

Nu vreau să predic sau să iau prea mult timp, dar doresc să pun în ordine câteva gânduri, înainte de a chema rândul de rugăciune, pentru că peste douăzeci şi cinci de minute, voi chema rândul şi ne vom ruga pentru bolnavi. În fiecare seară, domnul Borders şi ceilalţi fraţi, vor încerca să vă explice cum se desfăşoară o adunare de vindecare.

Să ştiţi că noi nu ne aflăm aici doar ca reprezentanţi ai vindecării divine, ci suntem aici ca să-L reprezentăm pe Isus Hristos în vindecare. Fiecare atribut al lui Dumnezeu este în El, în Cel care a plătit salvarea noastră, vindecarea noastră şi tot ce avem. Vindecarea este un lucru secundar, aşa că tu nu poţi face un lucru principal din ceva ce este secundar. Noi ştim aceasta. Cam 86% din slujba lui Isus a fost vindecarea divină, pentru a atrage oamenii, apoi a explicat scopul pentru care a venit aici. Tot aşa şi noi încercăm să continuăm slujba Lui cât putem mai bine şi credem că El a rămas Acelaşi ieri, azi şi în veci.

Noi ştim că „La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu.

Şi Cuvântul S-a făcut trup şi a locuit printre noi…” (Ioan 1.1,14). De aceea, Dumnezeu şi Cuvântul Său este unul şi acelaşi; este Dumnezeu în formă de literă. Tu nu eşti mai mult decât cuvântul tău, aşa cum nici Dumnezeu nu este mai mult decât Cuvântul Său.

Şi fiindcă este această mare sărbătoare, săptămâna mare, cum o numesc ei, apoi vinerea mare şi duminica Paştilor, m-am gândit să citesc acest text micuţ, în care ni se vorbeşte despre acei greci cu inimile însetate, care au venit să se închine la sărbătoarea Paştilor, fără să ştie că Mielul de Paşti urma să fie Hristos.

Inimile lor erau însetate şi doreau să-L vadă, pentru că auziseră multe lucruri despre El şi despre lucrările mari pe care le-a făcut. Fără îndoială, ei citiseră în Scripturi despre cine era El, despre natura Lui şi despre ce avea să facă atunci când va veni, aşa că au dorit să-L vadă.

Astfel, au venit la ucenici, iar aceştia le-au dat privilegiul să-L vadă. Vedeţi? Ei au ajuns în prezenţa Lui cu ajutorul slujitorilor Săi.

Şi pentru că Isus este Acelaşi ieri, azi şi în veci, sunt sigur că şi noi, aici în Baton Rouge, suntem la fel de flămânzi, ca acei greci, să-L vedem pe Isus.

Când am auzit pentru prima dată despre El, eram încă copil şi nu ştiam ce înseamnă, dar mi-am zis: „Dacă El este Dumnezeu, înseamnă că va fi întotdeauna Dumnezeu.”

Dar natura omului este să pună aceste lucruri măreţe într-un alt timp. Astfel, el Îl laudă pe Dumnezeu pentru ce a făcut în trecut şi priveşte spre ce va face în viitor, dar ignoră ce face în prezent. Aceasta este natura omului. Întotdeauna a fost aşa şi va fi şi mai departe.

Grecii aceia au vrut să-L vadă, iar noi dorim acelaşi lucru, pentru că El a înviat; El nu este mort, ci este viu. Şi dacă este viu şi Scriptura întăreşte aceasta, de ce să nu-L vedem? El a spus: „…lumea nu Mă va mai vedea, dar voi Mă veţi vedea… pentru că voi fi cu voi, chiar în voi, până la sfârşitul veacului.” (Ioan 14.12; Matei 28.20). Deci, dacă El este Acelaşi ieri, azi şi în veci, de ce să nu-L vedem?

Să nu uitaţi însă că Dumnezeu nu face nimic în afară de ceea ce a făgăduit. Vedeţi, El dă o făgăduinţă, apoi vine şi o împlineşte. El a cunoscut sfârşitul încă de la început, pentru că este infinit. Noi ştim aceasta. El este Omniprezent, Omnipotent şi Infinit. Şi dacă a cunoscut toate lucrurile mai dinainte este şi Atotştiutor.

Dumnezeu Şi-a împărţit Scriptura pe epoci. Noi, cei care trăim în epoca aceasta, încercăm să facem ceea ce considerăm că este bine, dar Dumnezeu a dat o făgăduinţă pentru fiecare epocă şi nu Se abate de la ceea ce a spus şi nu-Şi schimbă felul de lucrare. Să nu uitaţi că Dumnezeu nu-Şi schimbă niciodată felul de lucrare, acesta fiind motivul pentru care putem crede că ceea ce a spus El în Biblie este Adevărul.

Dacă Dumnezeu ar judeca lumea, şi o va face, prin cine sau prin ce credeţi că ar face-o? Biserica Catolică crede că El va judeca lumea prin ea. Biserica ortodoxă şi biserica greco-catolică cred că Dumnezeu va judeca lumea prin ele. Metodistul spune: „Prin biserica noastră,” şi la fel spune penticostalul şi toţi ceilalţi, aşa încât o persoană dinafară va fi atât de confuză încât nu va şti ce să facă.

Dar El a spus că va judeca lumea prin Isus Hristos, iar Isus Hristos este Cuvântul, ceea ce înseamnă că El va judeca lumea prin Cuvânt. Aceasta este descoperirea şi nimeni nu poate adăuga sau scoate ceva la ea, pentru că dacă o va face, îi va fi scoasă partea lui din Cartea Vieţii. Aceasta o spune Cuvântul lui Dumnezeu şi noi Îl credem. (Apocalipsa 22.28-19).

Problema este că biserica a încurcat totul, iar când vine timpul să se împlinească Cuvântul, ei privesc în altă epocă, la ceva ce s-a întâmplat cândva şi nu văd ce se petrece în prezent.

Voi, catolicilor, nu i-aţi văzut pe acei sfinţi. Ce ziceţi de franţuzoaica Ioana D’Arc? Preoţii au ars-o pe rug spunând că era vrăjitoare, dar ea era o tânără duhovnicească. Da, voi aţi ars-o pe rug pentru că vedea vedenii şi lucruri. Şi ce aţi făcut după o vreme, când aţi văzut ce greşeală aţi făcut? Aţi dezgropat oasele acelor preoţi şi le-aţi aruncat în râu, ca pedeapsă. Dar răul fusese deja făcut. Întotdeauna a fost aşa. El a trecut pe lângă oameni şi ei nu L-au văzut.

Nici chiar ucenicii nu au înţeles, de aceea L-au întrebat pe Isus: „Oare de ce zic cărturarii că întâi trebuie să vină Ilie?”, dar Isus le-a răspuns: „…Ilie a şi venit, şi ei nu l-au cunoscut.” Atunci au înţeles că le vorbise despre Ioan Botezătorul.” (Matei 17.10,12-13). Vedeţi? Nici chiar ei, care au văzut acel glas care striga şi care împlinea şi Maleahi 3, nu au înţeles deloc, acest lucru trecând pe lângă ei. S-ar putea ca şi noi să-L lăsăm să treacă pe alăturea şi să nu-L vedem.

Dacă ar veni într-un sistem sau într-o anumită organizaţie: în cea metodistă, baptistă, penticostală sau în alta, ei ar crede, dar ceilalţi nu ar vrea să aibă nimic a face cu aceasta. Dar Dumnezeu nu are nimic a face cu vreo organizaţie; niciodată n-a avut, pentru că El lucrează întotdeauna individual, cu o singură persoană: cu tine, o singură persoană. Este între tine şi Dumnezeu, nu între organizaţia ta şi Dumnezeu, fiindcă El a procedat întotdeauna aşa.

Biblia spune că El nu face niciodată nimic, fără să-Şi descopere taina Sa robilor Săi proroci. Aşa a fost în zilele lui Moise, în zilele lui Ilie şi a celorlalţi.

Tot Biblia spune că Dumnezeu avea să le dea un semn veşnic: „…fecioara va rămâne însărcinată.” (Isaia 7.14). Ea urma să nască un Copil, pe care noi Îl cunoaştem ca Mesia, toată Scriptura, începând de la Geneza, fiind legată de venirea Lui.

Prorocii erau parte din Cuvânt, iar Isus a spus că ei erau numiţi „dumnezei.” Şi erau, cât timp venea la ei Cuvântul lui Dumnezeu. Astfel, El le-a zis acelor farisei: „Dacă Legea a numit „dumnezei” pe aceia cărora le-a vorbit Cuvântul lui Dumnezeu… cum ziceţi voi că hulesc… pentru că am zis: „Sunt Fiul lui Dumnezeu!” (Ioan 10.34,36). Vedeţi, nu erau prorocii, ci era Cuvântul lui Dumnezeu, iar Isus era Cuvântul lui Dumnezeu manifestat. El a fost întotdeauna Lumina orei, iar astăzi este la fel.

Dacă priviţi aceste biserici care s-au ridicat de-a lungul epocilor, vedeţi că ei privesc în urmă şi spun: „Aceasta este… Aceasta este…” iar dacă nu vegheaţi, veţi privi la ceva ce a trecut cu mulţi ani în urmă şi veţi umbla în strălucirea altei epoci, în loc să umblaţi în Lumina orei.

Orice şofer care merge pe drum şi se uită în oglinda retrovizoare, va eşua. Aşa este. La fel se întâmplă cu surorile noastre de cincizeci de ani, care încearcă să arate ca fetele de şaisprezece ani. Vedeţi, voi priviţi în urmă.

Priviţi înainte! Uitaţi-vă încotro mergeţi, nu de unde aţi venit, pentru că Pavel spunea: „Fraţilor, eu nu cred că     l-am apucat încă; dar fac un singur lucru: uitând ce este în urma mea şi aruncându-mă spre ce este înainte,

alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu, în Hristos Isus.” (Filipeni 3.13-14). Voi trebuie să priviţi întotdeauna încotro mergeţi, nu unde aţi fost, fiindcă dacă priviţi în oglinda retrovizoare, veţi eşua în curând. Aceasta este problema. Acesta este motivul pentru care au eşuat luteranii când a venit Lumina lui Wesley; acesta este motivul pentru care au eşuat metodiştii când au venit penticostalii, şi dacă nu veghează, şi penticostalii vor eşua. Vedeţi, voi priviţi întotdeauna în urmă şi faceţi referire la ce a făcut cineva atunci, dar nouă ni s-a poruncit să privim înainte şi să mergem mai departe. Prorociile pentru ei s-au împlinit în timpul lor, aceasta se întâmplă în timpul acesta, iar dacă va mai fi timp, următoarele se vor împlini în timpul acela. Sunt lucruri care trebuie să se împlinească conform Scripturii, cum ar fi: revărsarea Duhului Sfânt peste oameni.

Când a venit Isus, ar fi trebuit să fie recunoscut de cărturari şi de ceilalţi, dar n-a fost aşa, fiindcă erau prea afundaţi în tradiţiile lor. Fariseii, saducheii, irodienii şi ce mai erau, erau atât de îmbibaţi cu acele tradiţii, încât nu au recunoscut nici chiar prorociile despre Hristos, care le-a spus: „Cercetaţi Scripturile, pentru că socotiţi că în ele aveţi viaţa veşnică; dar tocmai ele mărturisesc despre mine.” (Ioan 5.39).

Ei I-au zis: „Noi suntem urmaşii lui Moise.” Dar El le-a răspuns: „Dacă aţi fi urmaşii lui, M-aţi cunoaşte, fiindcă Moise a scris despre Mine când a zis: „Domnul Dumnezeul vostru vă va ridica un proroc ca mine.”

Vedeţi? Ei pretindeau că sunt, dar nu erau. Şi fiindcă erau îmbibaţi cu tradiţiile lor, nu L-au putut recunoaşte, acest lucru repetându-se şi acum, fiindcă aşa a fost întotdeauna.

Acum haideţi să ne întoarcem puţin ca să vedem cine este El. Unii L-au prezentat ca fiind ceva istoric, ceva măreţ, în timp ce alţii L-au prezentat ca fiind un Om obişnuit, un proroc, un învăţător, un Om bun. Dar, conform Scripturii, El este şi astăzi ceea ce era atunci, aşa că, dacă ne-am duce să-L căutăm în oraş, după ce ne-am uita? Să nu uitaţi că El a spus că va fi cu noi.

Dacă m-aş duce să întreb pe cineva de El, mi-ar zice: „Este un tip înalt de şase picioare,” în timp ce altul mi-ar spune: „Nu! Nu are decât patru coţi înălţime,” ceea ce ne-ar face să fim confuzi. Poate cineva ar zice: „Trebuie să aibă răni la mâini.” Păi, orice făţarnic ar putea avea urme de cuie la mâini şi urme de spini pe frunte. Dar, în definitiv, Isus stă la dreapta majestăţii Celui Preaînalt. Şi atunci cum L-am putea recunoaşte?

Ei nu L-au recunoscut după îmbrăcăminte, pentru că a umblat printre oameni chiar şi după înviere. A umblat chiar şi cu unii dintre ucenicii Săi şi nu L-au recunoscut. Aţi văzut? Deci nu era îmbrăcămintea, fiindcă El era îmbrăcat la fel ca ceilalţi bărbaţi. Nu era nici după organizaţia Lui şi nici după carnetul de membru, pentru că nu avea aşa ceva. Dimpotrivă, era împotriva acestor lucruri, iar ei spuneau despre El: „ Nu ştim de unde vine omul acesta.”

Bărbatul orb pe care l-a vindecat Isus, le-a zis: „Este ciudat că voi, care sunteţi conducătorii religioşi, nu ştiţi de unde vine şi totuşi El mi-a deschis ochii.” Învăţătura acestui om era bună: „Voi sunteţi conducătorii religioşi de astăzi şi totuşi nu ştiţi cine este Omul acesta şi de unde vin lucrările pe care le-a făcut.” Problema era că ochii lor erau orbiţi. Aşa trebuiau să fie.

Ştiţi că şi biserica din zilele din urmă trebuie să fie aşa? „încăpăţânaţi, îngâmfaţi, iubitori de plăceri mai mult decât iubitori de Dumnezeu; având doar o formă de evlavie, dar tăgăduindu-I puterea.” (2Timotei 3.4-5). Este aceeaşi prorocie, acelaşi lucru. Cu siguranţă.

În epoca Laodicea, Isus stă şi bate la uşă încercând să intre înăuntru, aceasta fiind singura epocă în care El este dat afară din biserică. Deci, noi suntem din nou înapoi de unde am plecat.

Singurul mod de a afla cine este El, este să aflăm cine a fost, fiindcă trebuie să fie Acelaşi. Haideţi să ne întoarcem să vedem câteva din lucrurile pe care le-a făcut atunci. Noi ştim că El S-a născut din fecioară, dar nu vom începe de acolo, ci voi citi din Evanghelia lui Ioan capitolul unu, fiindcă dacă vom vedea ce a fost atunci, vom putea înţelege ce este acum, deoarece El trebuie să fie la fel ca atunci. În ordine. Astfel, vedem că la început El era Cuvântul. Înţelegeţi? „La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu… Şi Cuvântul S-a făcut trup şi a locuit printre noi.”  Deci, El era făgăduinţa adeverită pentru acel timp, iar aceasta L-a făcut Cuvântul, este adevărat? (Amin). Înseamnă că şi astăzi El este tot Cuvântul. El le-a spus să privească la aceasta, pentru că aceasta era: Cuvântul, şi Cuvântul S-a făcut trup. Când a devenit Cuvântul, Dumnezeu a venit jos în forma Duhului Sfânt, ca un porumbel, şi S-a pogorât peste El, spunând: „Acesta este Fiul Meu Preaiubit în care Îmi găsesc plăcerea să locuiesc.” (Matei 3.17).

Imediat după aceea, El Şi-a început slujba rugându-Se pentru bolnavi şi vindecându-i. Atunci toată lumea L-a iubit şi era privit ca fiind o Persoană cumsecade.

Să ştiţi că evreii au crezut întotdeauna în vindecarea divină. Ei aveau o scăldătoare la poarta frumoasă din Betesda şi acolo stăteau o mulţime de oameni şchiopi, slăbănogi, orbi,  care intrau în apa aceea pentru a primi vindecarea.

Dumnezeu a avut întotdeauna o cale pentru vindecare, aşa că vindecările pe care le făcea El nu atrăgeau neapărat atenţia asupra Lui, ci era ceva mai mare care le atrăgea atenţia: Moise şi ceilalţi proroci au spus cum va fi Mesia şi au vorbit despre El, iar acum trebuie să fie identificat cu ceea ce se spusese.

El este Cuvântul, iar în Evrei 4.12 scrie: „Căci Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi lucrător, mai tăietor decât orice sabie cu două tăişuri: pătrunde până acolo că desparte sufletul şi duhul, încheieturile şi măduva, judecă simţirile şi gândurile inimii.”

Când Cuvântul venea la proroci, ei erau identificaţi prin prorocia lor, pentru că Dumnezeu a spus: „Când va fi printre voi un proroc, Eu, Domnul, Mă voi descoperi lui într-o vedenie sau îi voi vorbi într-un vis.” (Numeri 12.6). Cu alte cuvinte, ei vor tălmăci vise, aşa cum a făcut Iosif. Aceasta era însărcinarea lor: să aducă, prin descoperire, Cuvântul inspirat, Cuvântul care trebuia să se împlinească, pentru că „Cuvântul vine la proroci.”

Biblia spune că atunci când avea să vină în scenă Isus, El trebuia să fie un Proroc. Astfel, Moise a zis: „Domnul Dumnezeul vostru vă va ridica un proroc ca mine.” (Deuteronom 18.15). După cum ştim, în biserică sunt nouă daruri duhovniceşti, dar sunt şi cinci slujbe care au fost rânduite de Dumnezeu: apostoli, proroci (profeţi), învăţători, păstori şi evanghelişti. Cele nouă daruri duhovniceşti lucrează în trupul local al credincioşilor, dar înainte de a fi date în biserică, prorociile trebuie cercetate de doi sau trei judecători, pentru că uneori pot fi greşite.

Însă în ceea ce priveşte slujba de proroc (profet) el  se naşte proroc. Cred că lui Ieremia i-a spus Dumnezeu: „Mai înainte ca să te fi întocmit în pântecele mamei tale, te cunoşteam, şi mai înainte ca să fi ieşit tu din pântecele ei, Eu te pusesem deoparte şi te făcusem proroc al neamurilor.” (Ieremia 1.5). Aţi văzut? Moise s-a născut proroc, şi la fel Ioan Botezătorul, despre care s-a spus cu şapte sute doisprezece ani înainte de a se naşte: „Un glas strigă: „Pregătiţi în pustiu calea Domnului…” (Isaia 40.3). Prorocul Isaia este cel care a vorbit despre el. Vedeţi, aceşti proroci (profeţi) s-au născut proroci.

Dar de la Maleahi, timp de patru sute de ani, nu a mai fost trimis nici un proroc pe pământ. Maleahi a fost ultimul proroc care a vorbit despre venirea lui Ioan. El a vorbit despre venirea în scenă a lui Ilie, ca premergător a venirii lui Hristos: „Iată, voi trimite pe solul Meu; el va pregăti calea înaintea Mea.” (Maleahi 3.1), acest lucru fiind întărit de Domnul Isus în Matei 11.10.

Când a început să vorbească, Isus a trebuit să Se identifice, aşa că haideţi să vedem cum a făcut-o. Dacă ceea ce a făcut nu este biblic, înseamnă că nu a fost Mesia, pentru că El trebuia să vină după cum a spus Scriptura.

Acolo era un bărbat numit Andrei. El a participat la trezirea ţinută de Ioan, care spunea că trebuie să vină Mesia. Vedeţi? Ioan trebuia să-L anunţe pe Mesia şi era atât de sigur de venirea Lui, încât a spus: „El stă chiar acum printre voi.”  Ioan nu a fost la nici un seminar ca să înveţe cum trebuia să fie Mesia, ci s-a dus în pustiu de unul sigur, pentru că nu putea fi învăţat de un om, ci trebuia să fie învăţat de Dumnezeu. Tatăl lui era preot şi obiceiul era ca fiul să urmeze calea şi meseria tatălui său, dar însărcinarea lui Ioan era mult mai mare şi mai importantă. Foarte mulţi oameni spun: „Ştii, fratele cutare a întrunit calificativul…”

Dar Ioan s-a dus în pustie şi a stat cu Dumnezeu până a ştiut sigur care va fi semnul lui Mesia, iar când s-a întors, a spus: „Eu nu-L cunoşteam; dar Cel ce m-a trimis să botez cu apă mi-a zis: „Acela peste care vei vedea Duhul coborându-Se şi oprindu-Se este Cel ce botează cu Duhul Sfânt.” (Ioan 1.33). Vedeţi, el era sigur că Acela era Mesia.

Andrei şi Simon erau pescari, iar Andrei încerca să-l aducă pe fratele lui la adunare.

Cu câtva timp în urmă am citit o povestire despre viaţa lor, iar acolo scria că ei erau foarte credincioşi în religia fariseilor. Numele tatălui lor era Iona şi era tot pescar. De multe ori, ei se încredeau în Dumnezeu pentru hrana de toate zilele, fiindcă trebuiau să-şi plătească dările din peştii prinşi, ca să poată cumpăra mâncare. Într-o zi, bătrânul lor tată, i-a luat pe Simon şi pe Andrei şi le-a zis: „Băieţi, eu am crezut întotdeauna că voi trăi să văd venirea lui Mesia, pe care L-am aşteptat în toţi anii aceştia, dar acum sunt bătrân şi s-ar putea să nu mai trăiesc ca să-L văd. Vreau să ştiţi însă, că înainte de venirea Lui se vor ridica tot felul de imitaţii şi nu vreau să fiţi înşelaţi.”

Întotdeauna va fi aşa. Când vine lucrarea adevărată, Satan este imediat acolo şi încearcă orice ca s-o dărâme. Astfel, înainte de venirea lui Isus, se spunea că s-au ridicat imitatori care au tras de partea lor grupuri de oameni care au pierit apoi în pustie.

De aceea, bătrânul Iona le-a zis fiilor săi: „Nu uitaţi că Mesia Se va identifica cu Scriptura.” O, cum ar trebui să-i înveţe şi pe oamenii de astăzi!

„Mesia va fi identificat prin Scriptură, pentru că Moise a spus că Domnul Dumnezeul nostru ne va ridica un proroc ca el, iar Moise este conducătorul nostru. Au trecut deja patru sute de ani de când n-am mai avut nici un proroc, dar Moise a spus că vom avea unul. Şi fără îndoială, când va veni, El va îndeplini toate cerinţele acelui Proroc.” Noi cunoaştem cu toţii textul acela din Scriptură.

Apoi a venit Isus, dar El nu arătase încă nici un semn. Într-o zi, Simon a venit în prezenţa Lui, probabil foarte sceptic la ceea ce-i spusese Andrei că auzise de la bărbatul venit din pustie, care îi atrăgea pe oameni la râu şi-i boteza. El nu putea crede din cauză că în timpul acela s-au întâmplat tot felul de lucruri în Palestina. Totuşi, în ziua aceea a ajuns în prezenţa Domnului Isus.

Haideţi să vedem cum s-a purtat El, ieri, faţă de sămânţa aleasă, faţă de Simon care era hotărât mai dinainte.

La început, Dumnezeu nu era  Dumnezeu, ci era marele Elohim, iar în Sine erau toate acele atribute, care erau gândurile Lui. Apoi gândul a fost exprimat şi a devenit Cuvânt, pentru că cuvântul este un gând exprimat.

Să nu uitaţi că dacă aţi fost vreodată în gândul lui Dumnezeu, aţi fost întotdeauna acolo, iar dacă aţi primit Viaţa veşnică, sunteţi atributele sau exprimarea gândurilor Lui pentru acest timp. Există o singură Viaţă veşnică, iar tu ai existat în gândurile Lui încă înainte de a fi lumea. Acesta este motivul pentru care a spus că a făcut alegerea înainte de întemeierea lumii şi nu după ce credem. Tu ai fost întotdeauna în gândurile Lui.

A fost în gândul Lui să fie Om, de aceea Isus a fost chipul Lui exprimat. Înţelegeţi? El urma să fie Tată, Fiu, Mântuitor, Vindecător. La început nu a existat nici măcar un înger sau ceva, dar când a creat îngerii, a devenit Dumnezeu, pentru că primea închinare. Toate acestea sunt manifestarea gândurilor Lui.

Acolo nu era nimic greşit, şi totul se desfăşura în ordine. Dar nu vă faceţi griji, pentru că ceasul lui Dumnezeu ticăieşte în continuare şi El va avea o Biserică fără pată sau zbârcitură, pentru că aceasta a fost în gândurile Lui. Cel mai important lucru este că sunt acolo, dar voi sunteţi?

Şi iată că gândul veşnic al lui Dumnezeu S-a exprimat în Fiul. El era Dumnezeu, Emanuel, Cuvântul.

Sper că nu vă asurzesc. N-am vrut să strig la voi, dar uneori nu mă pot controla şi vorbesc prea tare.

Când Simon a ajuns în faţa Lui şi li s-au întâlnit privirile, Isus i-a zis: „Tu eşti Simon, fiul lui Iona.” (Ioan 1.42). Lucrul acesta a pus inima pescarului pe jar. El nu ştia carte şi nu avea nici o educaţie, dar a ştiut imediat că Acela este Cuvântul, pentru că i-a cunoscut gândurile inimii. Mesia era acolo. Şi chiar dacă Biblia spune că era neştiutor şi needucat, Petru a devenit conducătorul bisericii din Ierusalim.

El a căzut la picioarele lui Isus, pentru că a ştiut cine era. Şi nu l-a cunoscut doar pe el, ci şi pe bătrânul său tată credincios, care nu mai era. Cuvântul cunoştea gândurile din inimile lor. Da, Isus a privit spre ei şi le-a cunoscut gândurile. Înţelegeţi? Biblia spune că „Cuvântul lui Dumnezeu cunoaşte gândurile inimii.” (Evrei 4.12).

Aceasta dovedea că El era mai mult decât un proroc; dovedea că era Cuvântul, Prorocul Învăţător, Prorocul Dumnezeu. El era tot ce erau ceilalţi proroci, era Dumnezeul Proroc. Înţelegeţi? El era Emanuel, Dumnezeu reprezentat în plinătate în Fiul Isus Hristos, pentru că este scris că „Dumnezeu era în Hristos împăcând lumea cu Sine.” (2Corniteni 5.19). Aceasta l-a convins pe Petru, pentru că în faţa lui era dovada biblică despre care îi vorbise credinciosul său tată şi care arăta că Acesta era Mesia.

El este şi astăzi Acelaşi care a fost ieri. Cum putea să Se identifice mai mult? El nu S-a identificat prin diplome importante, nici ca mare preot, ci a făcut-o prin Cuvântul lui Dumnezeu. Cuvântul vorbea prin El, identificându-L. În felul acesta a fost cunoscut cine era.

Acolo mai era un bărbat care se numea Filip. El studiase sulurile împreună cu un alt bărbat care se numea Natanael, iar când a văzut cele întâmplate, inima i s-a aprins şi n-a mai putut sta liniştit, fiindcă ştia că Acela era acolo. El era un bărbat obişnuit, dar Filip a ştiut că era Mesia, aşa că a alergat cam cincisprezece mile după deal, ceea ce i-a luat cam o zi ca să meargă şi să se întoarcă, să-l găsească pe cel cu care studiase sulurile, un bărbat drept şi cinstit.

Şi printre noi sunt bărbaţi care îşi dedică întreaga viaţă studierii Cuvântului.

Deci, Filip s-a dus să-l găsească pe Natanael. Când a bătut la uşă, probabil că i-a deschis soţia acestuia care i-a spus: „Tocmai s-a dus sub smochinul de acolo.” El cultiva smochini.

Când l-a găsit, Filip i-a zis: „Vino să vezi pe cine am găsit noi, pe Isus din Nazaret, Fiul lui Iosif.” (Ioan 1.45). Dar acest evreu cinstit, pe nume Natanael, i-a răspuns: „Stai puţin, Filipe. Cum spuneai că se numeşte Omul acela?”

„Isus din Nazaret.”

„Ar putea ieşi ceva bun din Nazaret?” Şi cred că Filip i-a dat cel mai bun răspuns care se putea: „Vino şi vezi.” (Ioan 1.46). Nu sta acasă şi critica, ci vino şi vezi! Cercetează Scripturile şi vino să vezi! Poate pe drum, Filip a început să-i spună: „Noi ştim din Scriptură că Mesia va fi un Proroc, fiindcă aşa a spus Moise. Ţi-l mai aminteşti pe pescarul acela care nu ştia nici să-şi scrie numele?” „Da.” „Ei bine, lui i-a spus cine este.” Mi-l imaginez pe Natanael spunând: „Trebuie să văd şi eu aceasta.”

Când au ajuns, Filip l-a dus în prezenţa lui Isus, ca să-L audă predicând. Natanael L-a privit şi a văzut un om obişnuit, îmbrăcat ca orice om simplu. Nu avea nimic deosebit. Uneori, El vorbea în pilde, aşa că nu-L înţelegeau nici chiar ucenicii Săi, dar aceasta nu le-a slăbit credinţa în El, ci L-au crezut oricum.

Odată, în jurul Lui s-a adunat o mare mulţime de oameni şi toţi ziceau: „O, ce Om mare! Ce Proroc mare este galileanul acesta!” În vremea aceea mergea pe la toate bisericile, pentru că toţi Îl doreau. Dar într-o zi a început să le propovăduiască învăţătura, ceea ce a schimbat lucrurile, pentru că din momentul acela nu a mai fost atât de popular. Însă Semnul însoţea Glasul.

Când Natanael a ajuns în prezenţa Sa, Isus S-a întors spre el şi a spus: „Iată cu adevărat un israelit în care nu este vicleşug.” (Ioan 1.47). Acest lucru l-a mişcat atât de tare pe Natanael încât nu a ştiut ce să facă, şi a zis: „De unde mă cunoşti, Rabi? Nu m-ai văzut niciodată, fiindcă ne întâlnim pentru prima dată.” Poate el se gândea că atunci când va veni Mesia, Dumnezeu va deschide un culoar din cer, va coborî într-una din marile lor denominaţiuni şi va zice: „Caiafa, Îl voi trimite jos pe Mesia!” Apoi va veni Mesia şi va spune: „Am ajuns,” iar îngerii vor confirma: „Acesta este EL!”

Dar El trece peste capetele acestor oameni orbi, aşa că ei nu ştiu ce s-a întâmplat. Înţelegeţi?

Deci, Natanael L-a întrebat: „Rabi, de unde mă cunoşti?” Şi Isus i-a răspuns: „Te-am văzut mai înainte ca să te cheme Filip, când erai sub smochin.” (v. 48). Oh, ce ochi!

El te vede şi pe tine şi te cunoaşte, pentru că este Acelaşi ieri, azi şi în veci.

Ce ochi! A văzut la o zi depărtare după deal: „Te-am văzut când erai sub copac.”  Ce a făcut Natanael atunci? A căzut la pământ şi I-a spus: „Rabi, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, Tu eşti Împăratul lui Israel!” El a crezut. De ce? Pentru că a văzut dovada că El era Cuvântul. Cum? Prin faptul că Isus putea deosebi gândurile inimii. Da.

Dar acolo erau şi unii care nu credeau. Astfel, unii din preoţii care stăteau acolo, ziceau: „Acesta este Beelzebul!” Semnul era făcut şi Scriptura era împlinită, dar preoţii aceia trebuiau să dea un răspuns adunării lor. Şi nu puteau răspunde altfel, decât să spună ori că El era Mesia, ori că era doar un ghicitor. Dar ghicitorul este purtat de un duh rău, deci este un drac, aşa că ei au spus: „…Omul acesta scoate dracii cu Beelzebul, domnul dracilor.” (Luca 11.15). Atunci Isus le-a zis: „Vă iert pentru aceasta.” Spunea aceasta pentru că Jertfa nu fusese dată şi legământul nu era încă făcut. Deci, El a zis: „De aceea vă spun: orice păcat şi orice hulă vor fi iertate oamenilor; dar hula împotriva Duhului Sfânt nu le va fi iertată.” (Matei 12.31).Vedeţi unde ne situăm noi astăzi?

Însă Filip şi Natanael au crezut din toată inima. Acesta a fost felul în care S-a identificat Isus ca fiind Mesia.

Noi ştim că pe pământ sunt numai trei rase de oameni şi că ele se trag din fiii lui Noe: Sem, Ham şi Iafet. Aceste rase sunt evreii, neamurile şi samaritenii. Noi, neamurile, eram păgâni şi ne închinam la idoli. Mă refer la romani şi la neamurile care trăiau în timpul acela, anglo-saxonii; dar evreii şi samaritenii Îl aşteptau pe Mesia.

Când Se afla pe drumul spre Ierihon, mai jos de Ierusalim, Isus a zis: „Trebuie să trec prin Samaria.” Astfel, S-a dus în Samaria şi S-a aşezat lângă o fântână. Astăzi este la fel ca atunci, pentru că ei nu s-au schimbat deloc. Acolo este o panoramă frumoasă, iar viţa de vie creşte pe pereţii de piatră. Isus S-a aşezat lângă acea fântână şi i-a trimis pe ucenici să cumpere ceva de mâncare, iar în timp ce ei erau plecaţi, a venit acolo o femeie cu renume rău. Era o femeie frumoasă, dar făcuse lucruri urâte. Ea a venit să-şi ia apă, pe la ceasul acela, fiindcă nu putea veni împreună cu celelalte fete şi femei onorabile. Nu era posibil aşa ceva. Mai întâi luau apă ele, apoi veneau celelalte: prostituatele şi altele.

Când am fost în Est, eu le-am privit cum duceau ulcioarele cu apă pe cap şi nu vărsau nici un strop. Nu ştiu cum făceau aceasta.

În timp ce cobora găleata în fântână, ea a auzit un glas care-i zicea: „Dă-Mi să beau!” Surprinsă, a privit în jur şi a văzut un bărbat de vârstă mijlocie care stătea acolo.

Trebuie să fi arătat mult mai bătrân decât era în realitate, deoarece în Ioan 8 scrie că iudeii I-au zis: „N-ai nici cincizeci de ani, şi ai văzut pe Avraam!” Deci, probabil arăta cam de cincizeci de ani, deşi nu avea decât treizeci. Şi El le-a răspuns: „Adevărat, adevărat vă spun că mai înainte ca să se nască Avraam, sunt Eu.” (Ioan 8.57-58).

Noi nu ştim cum arăta, deşi unii pictori L-au pictat aşa cum s-au gândit ei c-ar fi arătat. Mă refer la Hofmann, Sallman şi alţii.

Atunci femeia I-a zis: „Aici este discriminare rasială. Tu eşti evreu, iar eu samariteană, şi noi nu avem nici o legătură unii cu alţii.” Dar El i-a răspuns: „Dacă ai fi cunoscut tu darul lui Dumnezeu şi Cine este Cel ce-ţi zice: „Dă-Mi să beau,” tu singură ai fi cerut să bei. Şi Eu ţi-aş da Apa pe care nu mai trebuie s-o scoţi.” Ce făcea El prin această conversaţie? Încerca să-i contacteze duhul, ca să vadă ce era în ea. Tatăl Îl trimisese acolo, la fel cum m-a trimis şi pe mine aici. Eu nu ştiu de ce. El stătea acolo şi vorbea cu ea, iar femeia I-a zis:

„Părinţii noştri s-au închinat pe muntele acesta; şi voi ziceţi că în Ierusalim este locul unde trebuie să se închine oamenii.” Dar El i-a răspuns: „Femeie, crede-Mă că vine ceasul… şi acum a şi venit, când închinătorii adevăraţi se vor închina Tatălui în duh şi în adevăr; fiindcă astfel de închinători doreşte şi Tatăl.” (Ioan 4.20,23).

Şi discuţia a continuat aşa, până când a aflat care era problema ei. Câţi din adunare ştiu care era problema ei? Sigur că da, avusese prea mulţi bărbaţi. Astfel, El i-a zis: „Du-te, de cheamă pe bărbatul tău şi vino aici”.

 Femeia I-a răspuns: „N-am bărbat.” Isus i-a zis: „Bine ai zis că n-ai bărbat.

Pentru că cinci bărbaţi ai avut; şi acela pe care-l ai acum nu-ţi este bărbat. Aici ai spus adevărul.” (v. 16-18).

Acum fiţi atenţi! Preoţii aceia care nu au putut vedea Cuvântul manifestat în faţa lor, au spus: „El este Beelzebul!” dar femeia aceea cu renume rău, care avusese cinci bărbaţi, a răspuns imediat: „Doamne, văd că eşti proroc.” Şi a continuat: „Ştiu, că are să vină Mesia (căruia I se zice Hristos); când va veni El, are să ne spună toate lucrurile.” (v. 19,25).

Vedeţi, femeia aceea decăzută ştia mai mult despre Cuvântul lui Dumnezeu, decât ştiu jumătate din predicatorii din ţară. Aşa este. Ea a zis: „Ştiu, că are să vină Mesia (căruia I se zice Hristos); când va veni El, va face aceste lucruri.”

Şi dacă ieri a fost aşa, înseamnă că şi astăzi este la fel. Înţelegeţi? Aşa S-a identificat El înaintea evreilor şi a samaritenilor. Acesta a fost El ieri.

Deci femeia I-a zis: „Ştiu, că are să vină Mesia (căruia I se zice Hristos); când va veni El, are să ne spună toate lucrurile. Dar Tu, cine eşti?”

Şi Isus i-a zis: „Eu, Cel care vorbesc cu tine, sunt Acela.” (v. 25-26).

Atunci femeia şi-a lăsat găleata, a alergat în cetate şi le-a zis oamenilor de acolo: „Veniţi de vedeţi un Om care mi-a spus tot ce am făcut; nu cumva este Acesta Hristosul?” (v. 29).

Aceasta a fost identificarea Lui înaintea evreilor şi a samaritenilor, dar nu şi înaintea neamurilor. Însă în Luca 17, El  spus: „Ce s-a întâmplat în zilele lui Noe se va întâmpla la fel şi în zilele Fiului omului:

mâncau, beau, se însurau şi se măritau până în ziua când a intrat Noe în corabie; şi a venit potopul şi i-a prăpădit pe toţi.

Ce s-a întâmplat în zilele lui Lot se va întâmpla aidoma: oamenii mâncau, beau, cumpărau, vindeau, sădeau, zideau;

dar, în ziua când a ieşit Lot din Sodoma, a plouat foc şi pucioasă din cer şi i-a pierdut pe toţi.

Tot aşa va fi şi în ziua când Se va arăta Fiul omului.” (Luca 17.26-30).

Peste tot sunt trei feluri de oameni: credincioşii, cei care se pretind credincioşi şi necredincioşii. Dacă sunteţi atenţi, Isus identifica zilele lui Lot cu timpul venirii Lui: „Ce  s-a întâmplat în zilele lui Lot se va întâmpla aidoma…” Ce anume? Pentru aceasta El a citit din cartea Genezei, de unde citim şi noi. Isus a zis: „…în zilele lui Noe,” şi: „…zilele lui Lot.” Priviţi ce au făcut oamenii în zilele lui Noe şi în zilele lui Lot, pentru că este aceeaşi Scriptură. Noi observăm că în zilele lui Lot, a fost chemat afară dintre oameni un bărbat, iar el avea alături un grup care reprezintă Biserica duhovnicească. Mă refer la gruparea lui Avraam. Tot acolo era şi nepotul său, Lot, care l-a părăsit şi   s-a dus în Sodoma, unde sufletul său era chinuit din pricina păcatelor din cetate. Dar soţia nu i-a permis să facă nimic în acest sens, pentru că ea aparţinea de cluburile şi societăţile din cetate.

Sunt atât de mulţi „Lot” şi astăzi, care ştiu că acele lucruri sunt greşite, dar femeia, biserica de care aparţin, îi ameninţă că dacă spun ceva le ia tichetul de masă.

Avraam aştepta fiul făgăduit. Este adevărat? Un fiu duhovnicesc făgăduit. (Adunarea spune: „Amin!”). Dar Lot, care era acolo jos, uitase de fiu şi trăia în Sodoma împreună cu soţia şi copiii lui. El a devenit primarul oraşului şi era o personalitate, iar soţia lui aparţinea la toate cluburile, ceea ce înseamnă că o duceau foarte bine.

Acum vreau să fiţi puţin atenţi! Lumea nu a mai fost în starea aceea până acum. Priviţi la grupul chemat afară! La Avraam au venit trei îngeri, iar doi dintre ei s-au dus în Sodoma, unde au propovăduit pocăinţa: „Ieşiţi afară de acolo! Ieşiţi afară de acolo!”

Priviţi cum S-a identificat înaintea lui Avraam, Cel care a rămas cu el. Nu uitaţi că doar cu o zi sau două înainte de acest eveniment, el se numise Avram şi nu Avraam (Abraham), iar soţia lui se numise Sarai, nu Sara (Sarah). Numele „A-b-r-a-h-a-m” este format din şapte litere (în limba română este format doar din şase litere: „Avraam”, dar în limba ebraică are tot şapte litere ca în limba engleză), iar „S-a-r-a-h” (în limba româna: „Sara”) este format din cinci litere, harul. Priviţi-L pe Cel ce stătea acolo şi mânca pâine, unt şi carne de viţel şi bea lapte de vacă. Şi în timp ce mânca, a vorbit cu Avram şi i-a zis: „Abraham.” De unde ştia El că numele lui era acum „Avraam?” Pentru că era Cuvântul. „Avraam, unde este nevastă-ta, Sara?”  Femeile din vremea aceea nu se amestecau în treburile bărbaţilor, ci stăteau deoparte. Şi Avraam I-a răspuns: „Uite-o în cort!” (Geneza 18.9).

Atunci El a zis: „La anul pe vremea aceasta, mă voi întoarce negreşit la tine, după cum am făgăduit.” Făgăduinţa fusese dată cu douăzeci şi cinci de ani în urmă, iar acum, Sara avea nouăzeci de ani, iar Avraam o sută. Erau doi bătrânei aduşi de spate, el cu laţele atârnând pe spate, iar ea cu un şal pe umeri şi cu baston. „…Mă voi întoarce negreşit la tine; şi iată că Sara, nevasta ta, va avea un fiu.” (v. 10).

Când a auzit aceasta, Sara a râs în sinea ei şi a zis: „Cum se va face lucrul acesta? Acum, când am îmbătrânit, să mai am pofte? Domnul meu, bărbatul, de asemenea, este bătrân.” Voi înţelegeţi ce vreau să spun. Între ei nu mai erau de mulţi ani relaţiile care sunt între un bărbat şi o femeie, pentru că ea avea nouăzeci de ani, iar el o sută. Pântecele ei era mort, viaţa din ea era moartă şi nu mai avea dorinţe. „Să mai am pofte ca o femeie tânără, cu bărbatul meu care este şi el bătrân?” Şi a râs. Dar Îngerul, Mesagerul, Bărbatul acela care stătea cu spatele spre cortul în care era ea, a zis: „De ce a râs Sara?” Cine era Acesta? Şi priviţi: după ce a fost adusă jertfa, S-a făcut nevăzut.

Amintiţi-vă că Avraam L-a numit Elohim. Câţi ştiţi aceasta? Ştiţi. Aşa este. Elohim este Dumnezeul cel Atotputernic în chipul unui om. El era Cuvântul, pentru că cunoştea gândurile. Înţelegeţi?

Dumnezeu în trup. Ce mărturiseşte aceasta? Că „în zilele din urmă,” cum spunea Isus, „Fiul omului Se va descoperi Bisericii Sale,” Bisericii care nu este în Babilon.

Noi avem o biserică de Babilon: denominaţiunile. Ele sunt în Babilon. Şi îi avem pe Billy Graham şi pe Oral Roberts care strigă la ele. Vouă, istoricilor, vă spun că niciodată, în epocile Bisericii, nu a fost în Babilon vreun bărbat care să predice şi care să aibă numele cu terminaţia „h-a-m”  până în zilele noastre, Billy Graham, care are numele format din şase litere şi nu din şapte. El predică pocăinţa în mijlocul lor, orbindu-le ochii prin Evanghelie. Dar pentru cei chemaţi afară, pentru Biserica aleasă, a venit Unul care avea semnul că era Dumnezeu descoperit în trup.

Isus era Dumnezeu arătat în trup, iar în seara aceasta, El Se descoperă din nou în Biserica Sa, într-un trup de carne. Înţelegeţi? Da? Dumnezeu în Biserica Sa este din nou Cuvântul, Fiul omului fiind descoperit în timpul din urmă, aşa cum S-a descoperit în zilele Sodomei.

Amintiţi-vă că Dumnezeu le-a dat evreilor şi samaritenilor semnul că El era Cuvântul despre care a vorbit profetul Moise. Ei L-au aşteptat patru mii de ani, în timp ce noi a trebuit să-L aşteptăm două mii de ani, ceea ce înseamnă că El trebuie să Se identifice şi pentru noi, la fel cum a făcut atunci, pentru că altfel ar fi greşit prima dată. Dumnezeu trebuie să lucreze de fiecare dată la fel, pentru că altfel ar fi greşit la început. Astfel, dacă l-a salvat pe primul om pe baza credinţei…

Prieteni, să ştiţi că Dumnezeu nu Se schimbă niciodată. După ce omul a căzut în Eden şi căuta îndurare, Dumnezeu a hotărât să-l salveze. Şi l-a salvat prin vărsarea sângelui unui nevinovat, este adevărat? Aceasta înseamnă că El nu Se schimbă niciodată.

Noi am ridicat clădiri, am făcut denominaţiuni, sisteme educaţionale, dar El a rămas Acelaşi şi salvează numai prin sânge, pentru că nu Se poate schimba. El rămâne credincios felului Său de lucrare, Cuvântului Său şi procedează întotdeauna la fel ca prima dată, pentru că altfel ar fi greşit la început.

Acesta este motivul pentru care va fi întocmai cum a făgăduit Cuvântul lui Dumnezeu. El trebuie să lucreze la fel; trebuie să fie în Biserica Sa din zilele din urmă, aşa cum a făgăduit.

Să nu uitaţi că acesta a fost ultimul semn pe care l-a primit Biserica Sa înainte de venirea fiului făgăduit, este adevărat? Biserică, fii atentă cum a fost în zilele acelea! Noi avem tot felul de semne, vindecări, minuni, vorbiri în limbi, prorocii,  dar nu uitaţi: trebuie să avem un ultim semn! Să nu uitaţi că atunci lumea neamurilor a fost arsă, iar în timpul acesta se va întâmpla la fel. Dar chiar înainte de venirea focului, Se va descoperi Fiul omului. Ascultaţi! „Peste puţină vreme, lumea nu Mă va mai vedea; dar voi Mă veţi vedea, pentru că Eu voi fi cu voi până la sfârşitul lumii.” Vedeţi? Isus Hristos este Acelaşi ieri, azi şi în veci, de aceea: „Domnule, am vrea să-L vedem pe Isus.” Să ne plecăm capetele.

Tatăl nostru ceresc, Scriptura ne spune că Dumnezeu L-a înviat a treia zi, iar în Ioan 14.12 scrie că „cine crede în Mine, va face şi el lucrările pe care le fac Eu; ba încă va face altele şi mai mari decât acestea, pentru că Eu Mă duc la Tatăl.”

Doamne Isus, timpul devine tot mai întunecat şi neclar. Biserica este pierdută în pustiu şi pribegeşte de colo-colo, iar oamenii merg de la o organizaţie la alta şi de la o denominaţiune la alta.

Doamne, vino în mijlocul nostru, în Cuvântul Tău făgăduit şi intră în fiecare inimă care este aici. Intră în inima şi în viaţa mea şi identifică-Te în seara aceasta cu credinţa noastră, dovedind că ai înviat din morţi, fiindcă eşti Acelaşi ieri, azi şi în veci. Îngăduie să fii văzut de grupul acesta de oameni, fiindcă ne-am adunat aici pentru că dorim Viaţa. Ce lucru mare este să ştim că învierea şi Viaţa este printre noi, identificându-Se nu cu nişte poveşti mistice, ci cu Cuvântul făgăduit. „Ce s-a întâmplat în zilele lui Noe… şi …în zilele lui Lot se va întâmpla aidoma… şi în ziua când Se va arăta Fiul omului.” (Luca 17.26,28,30).

Tată, Te rog să Te înduri în seara aceasta de cei bolnavi şi nevoiaşi, precum şi de cei bolnavi sufleteşte, de cei care au aderat la o biserică dar nu ştiu nimic despre primirea Duhului Sfânt, şi să-i ajuţi să aprobe fiecare Cuvânt scris în Biblie cu „Amin.” Pentru ei, Biblia este o Carte tainică şi nu o pot înţelege, dar ajută-i să-L primească pe Interpretul acestui Cuvânt, care nu are nevoie de nici un alt interpret, decât de El însuşi, făcându-L viu. Îndură-Te Tată, fiindcă Te rugăm aceasta în Numele lui Isus. Amin.

Vă rog să mă iertaţi, pentru că am depăşit timpul cu vreo zece minute. Voi chema câteva numere de rugăciune şi mă voi ruga pentru ei. Vă rog să nu vă mai plimbaţi prin sală, ci să staţi liniştiţi într-un loc.

Haideţi să vedem dacă El va veni în seara aceasta şi Se va identifica. „Domnule, am vrea să-L vedem pe Isus.” Şi dacă va veni, veţi vedea Viaţa Lui făcând exact ce a făcut atunci, fiindcă trebuie să procedeze la fel. Înţelegeţi?

El a spus: „Eu sunt viţa, voi sunteţi mlădiţele.” Ce? Mlădiţe. Ei bine, Viaţa care este în Viţă, trebuie să fie şi în mlădiţe. Să vă povestesc ceva.

Poate că nu toţi cei prezenţi aici sunteţi cultivatori de fructe, citrice… (Cineva spune: „De prune.”). Ce? Prune? În ordine.

În urmă cu câtva timp am fost la fratele Sharrit şi el avea un pom citric care avea pe el vreo nouă soiuri de fructe: lămâi, grapefruit, tangerine, tangelo, portocale,  aşa că l-am întrebat pe fratele: „Ce fel de pom este acesta?”

„Un portocal,” a răspuns el.

„Şi cum de face atâtea feluri de fructe diferite?”

„L-am altoit.”

„Şi la anul va rodi portocale?”

„O, nu,” a răspuns el. „Fiecare mlădiţă altoită va rodi după soiul ei. Mlădiţa de lămâi va face lămâi, cea de grapefruit va face grapefruit…” „Cum adică?”

„Toate sunt citrice.”

„Acum am înţeles. Îţi mulţumesc, Doamne.”

Vedeţi, noi ne-am altoit organizaţia în această Viţă şi astfel ea trăieşte prin Viaţa Viţei, dar face propriile roade, după soiul ei. Dar dacă pomul acela de portocal va da o mlădiţă nouă, aceea va face portocale. Tot aşa, Viaţa a venit de la Isus Hristos şi ei au scris o Carte a faptelor în urma primei Biserici, iar dacă va creşte încă o mlădiţă originală, se va scrie o altă Carte a faptelor, care va fi la fel ca prima, pentru că trebuie să fie la fel…

……………………………………………………………………………………………………

…Nu mai este timp să-i luăm pe toţi, dar haideţi să începem repede de la litera „M”. Să ridice mâna cine are numere cu litera „M”. Cine are numărul unu? Numărul doi? Chiar aici. În ordine. Vino aici, domnule. Să ridice mâna cine are numărul trei..

Uitaţi-vă şi la cei de pe tărgi, iar dacă sunt strigate numerele lor, aduceţi-i aici, fiindcă cred că nu pot umbla. În ordine.

Uitaţi-vă la numere în timp ce sunt strigate. Uitaţi-vă şi la cel de lângă voi, pentru că s-ar putea să fie surd, şi urmăriţi-i pe uşierii care cheamă numerele.

Să ne oprim la numărul cincisprezece. Numerele nu se pot schimba, aşa că persoana trebuie să vină să ia numărul şi să-l păstreze.

Să aşteptăm puţin până când vin toţi. În ordine. Acum vă rog să fiţi respectuoşi şi să staţi liniştiţi.

Credeţi că tot ce v-am spus în seara aceasta este o făgăduinţă a Scripturii? (Adunarea spune: „Amin!”). Că este adevărul? (Amin.). Ei bine, dacă este adevărul, înseamnă că este Cuvântul lui Dumnezeu şi El este obligat faţă de Cuvântul Său şi faţă de fiecare făgăduinţă dată. Credeţi aceasta? (Amin). Credeţi că în timpul din urmă, El Se va face cunoscut şi neamurilor, aşa cum S-a făcut cunoscut evreilor şi samaritenilor? Dacă credeţi, ridicaţi mâna şi spuneţi: „Eu voi crede.” (Eu voi crede). Amin.

Din câte văd, nu cunosc pe nimeni. Să ridice mâna toţi cei care ştiu că nu îi cunosc. Desigur, peste tot în sală şi la balcon.

Odată, a fost o femeie care nu a avut număr de rugăciune, dar poseda ceva mai bun: ea avea credinţă, aşa că a zis: „Eu Îl cred pe Omul acela, iar dacă voi putea să ating haina Lui, voi fi vindecată.” Câţi din voi cunosc povestea femeii cu scurgerea de sânge? (Amin). În ordine.

Să mai observăm ceva, până când se pregăteşte rândul de rugăciune.

Femeia aceea nu avea număr de rugăciune, dar avea credinţă. Ea nu avea nici un text din Scriptură pe care să se sprijine, dar cu toate acestea, a spus: „Eu Îl cred pe Omul acela, iar dacă voi putea să ating haina Lui, voi fi vindecată.” Astfel, s-a strecurat printre oameni şi s-a atins de haina Lui.

Aţi văzut vreodată cum sunt îmbrăcaţi oamenii din Palestina? Haina de deasupra este lungă şi largă, iar pe dedesubt mai au o haină. Şi haina Domnului era largă, aşa că El nu a simţit atingerea fizică a femeii, dar cu toate acestea a spus: „Cine M-a atins?”

Petru şi cei ce erau cu El au zis: „Învăţătorule, noroadele Te împresoară şi Te îmbulzesc, şi mai întrebi: „Cine s-a atins de Mine”? (Luca 8.45).

Dar Isus a răspuns: „S-a atins cineva de Mine, căci am simţit că a ieşit din Mine o putere.” Din El a ieşit o putere, de aceea a zis: „Am slăbit.” Apoi s-a uitat prin audienţă, a văzut-o pe femeie, i-a spus despre scurgerea de sânge pe care o avea şi că credinţa ei a vindecat-o. Câţi cunosc povestea? (Amin). Acesta este adevărul.

Fraţi predicatori, Biblia spune că „El este Marele Preot care poate fi atins prin simţirea neputinţelor noastre.” (Evrei 4.15). Este adevărat? (Predicatorii spun: „Amin!”). Dar adunarea crede aceasta? (Amin).

El stă la dreapta lui Dumnezeu, ca Mare Preot, şi poate fi atins prin simţirea neputinţelor noastre. Atunci cum ar trebui să acţioneze dacă L-am atinge? Dacă este Acelaşi ieri, azi şi în veci, ar trebui să facă la fel ca atunci, este adevărat? (Amin). Atunci să credeţi, iar când vă rugaţi să vă încredeţi în El, fiindcă dacă puteţi atinge haina Lui, veţi vedea ce va face Dumnezeu. Atinge-L şi spune: „Doamne Isuse, eu ştiu că predicatorul acesta nu mă cunoaşte, dar Tu mă cunoşti şi îmi vei vorbi prin el când Te voi atinge.”

Ce este acesta? Un dar. Darul Dumnezeu nu este ca un cuţit cu care să poţi tăia, ci a avea un dar de la El înseamnă să ştii să te predai pe deplin şi să te dai pe tine la o parte, astfel încât să poţi fi folosit de Dumnezeu cum vrea El. Darul nu este ceva ce ţi se dă în mână ca să poţi tăia în jur. Tu trebuie să te dai la o parte, ca să poţi fi folosit de Duhul Sfânt. Este adevărat, penticostalilor care vorbiţi în limbi? Vă daţi la o parte.

Ei bine, acelaşi lucru este şi aici. Dacă Se va îndura, veţi accepta ceea ce spune, ştiind că El este prezent aici? Atunci nu veţi mai avea nevoie de un număr de rugăciune.

Avraam a zis odinioară: „Judecătorul cerului şi al pământului va face ceva rău?” Pe parcursul acestei săptămâni, vom arăta că El va face şi în aceste zile din urmă după făgăduinţa Lui şi că acesta este Adevărul. Şi dacă El este aici şi veţi vedea lucrările şi Cuvântul Său făgăduit, care nu este ceva mitic, ci este Cuvântul pe care L-a făgăduit, veţi crede?

Eu nu vă cunosc, iar uneori vin vedenii… şi nici măcar nu-mi mai amintesc ce am spus, aşa că lăsaţi aparatele să înregistreze. Acum fiţi respectuoşi.

Aceasta este doamna? Se întâmplă să fie o femeie, la fel ca în întâmplarea din Ioan 4, unde s-au întâlnit pentru prima dată în viaţa lor, un bărbat şi o femeie.  Noi nu ne cunoaştem. Dacă este adevărat, ridică mâna să vadă şi audienţa. În ordine. Tu nu eşti femeia samariteană şi eu nu sunt Domnul, dar suntem doi oameni care s-au întâlnit pentru prima dată, în locul acesta. Şi dacă El este Acelaşi ieri, azi şi în veci, va vorbi cu tine, la fel cum a vorbit cu femeia aceea.

Când a fost aici fratele Borders, aveam şase sute şi ceva de invitaţii în Statele Unite şi peste ocean, dar când   mi-a zis: „Este un grup de oameni în Baton Rouge,” i-am răspuns: „Atunci stabileşte adunarea acolo.” Am simţit că trebuie să fac aceasta şi am făcut-o, dar nu ştiu unde voi merge în continuare. Tot ce ştiu este că acum sunt aici.

Aici este o persoană, iar eu am predicat Cuvântul care spune că El este viu şi Se va arăta într-un trup uman, aşa cum a făcut-o şi în vechime. Înţelegeţi? Tot ce era Dumnezeu, a turnat în Hristos, şi tot ce era Hristos, a turnat în Biserică. Acesta este El, Hristos în noi.

Doamnă, eu aş putea să te aduc aici sus, să-mi pun mâinile peste tine şi să spun: „Neputinţa ta s-a dus. Domnul te-a vindecat,” ceea ce ar fi în ordine. Eu sunt de acord, sută la sută cu aceasta, pentru că aşa spune Biblia. Dar cum ar fi dacă El ar sta aici şi ţi-ar spune ceva ce ai făcut sau ceva ce nu ar fi trebuit să faci? Dacă ţi-ar spune aceste lucruri, ai şti dacă este adevărat sau nu, iar dacă îţi va spune ceva din viitor, va fi şi aceasta în ordine, este adevărat? Aceasta Îl face să fie El. Eu spun aceste cuvinte numai ca să intru în legătură cu duhul tău, aşa cum a făcut şi El cu femeia de la fântână, când i-a zis: „Dă-Mi să beau!”

Acum vreau să observaţi un lucru. Priviţi faţa femeii, fiindcă expresia ei s-a schimbat chiar acum. Ea este conştientă că se întâmplă ceva. Câţi aţi văzut fotografia cu Lumina aceea supranaturală? Chiar în clipa aceasta este peste femeie. Este un fel de Lumină portocalie.

Eu nu pot să te vindec. Aş vrea s-o fac, dar nu pot, pentru că Dumnezeu este Vindecătorul, credinţa ta în El. Eşti foarte nervoasă şi ai ceva şi la gât. Abia poţi vorbi, de fapt vorbeşti în şoaptă. Este din cauza glandei tiroide. Aşa este. Acum crezi? O clipă! Ei cred că eu ghicesc aceste lucruri. Tu eşti o persoană cumsecade, fiindcă am un contact bun cu tine, prin Duhul Sfânt. Ai fost sfătuită să te operezi, dar nu ai vrut. Şi încă ceva: ai şi o astmă care te supără. Acesta este adevărul, nu-i aşa? Cineva de aici te cunoaşte. Crezi că este El? Atunci crede, pleacă de pe platformă şi fii bine. Să crezi din toată inima. Amin.

Credeţi din toată inima? „Dacă poţi crede, totul este posibil.”

Ce mai faci, domnule? Presupun că suntem străini unul pentru celălalt. (Fratele spune: „Te-am mai întâlnit o dată când ai fost la Baton Rouge.”). Deci ne-am mai întâlnit… Păi a trecut ceva vreme de atunci, aşa-i? Cred că vreo doisprezece ani, sau chiar mai mult. Oricum, chiar dacă ai fost în adunarea mea, nu ştiu nimic despre tine, dar Dumnezeu te cunoaşte.

Aici este o Lumină, iar eu trebuie s-o urmăresc ca să văd unde merge. Aceasta este ungerea. Este ca un vis, ca şi cum ai visa ceva.

Tu eşti un bărbat, iar când Domnul Isus a întâlnit un bărbat pe nume Simon Petru, S-a legitimat înaintea lui. Şi ce s-a întâmplat? De atunci numele lui a fost schimbat şi s-a numit Petru. Aceasta i-a spus Domnul, că se va numi Petru. Dacă Domnul Isus îmi va spune care este problema ta, vei crede că sunt slujitorul Lui şi că El este prezent?

Va crede orice persoană de aici, acest lucru? (Amin).Poate eşti cunoscut de oameni, fiindcă eşti din oraş. Văd că eşti tulburat de ceva… Da, este vorba de o hemoragie abdominală. (Fratele spune: „Aşa este.”). Este o ulceraţie, este adevărat? (Amin).

Acum credeţi? (Adunarea spune: „Amin!”). Aşa a făcut şi Domnul nostru, nu-i aşa? El este Cel care face aceste lucruri, crezi? (Fratele spune: „Amin”).  Isus i-a spus lui Simon care era numele lui, aşa-i? Dacă Dumnezeu îmi va spune care este numele tău, vei crede? (Amin). În ordine, domnule Lewis Carrie. (Amin). Aşa este. Du-te mai departe. Amin. Să ai credinţă în Dumnezeu.

Voi credeţi? (Adunarea spune: „Amin!”). El este Acelaşi ieri, azi şi în veci.

          Sunt un străin pentru tine, aşa-i soră? Eu nu te cunosc, nu te-am văzut niciodată. Eşti mai tânără decât mine şi eşti la o depărtare de mile, de ani de zile, dar El este Acelaşi ieri, azi şi în veci. Crezi aceasta? (Sora spune: „Amin!”). Crezi?

Tu ştii că dacă ai sta lângă fratele tău, nu te-ai simţi în felul acesta, fiindcă este altceva, o Prezenţă blândă, smerită şi plăcută, este adevărat? Ridică mâna să vadă şi audienţa. Eu privesc chiar acum Lumina aceea care Se învârte în jurul ei.

Doamna este aici pentru altcineva, pentru fiica ei. Aşa este. Crezi că Dumnezeu îmi poate spune… Tu vrei s-o aduci în adunare. Crezi că Dumnezeu poate să-mi spună care este problema ei? Vei pune batista aceea peste ea şi vei crede că se va face bine? Are probleme cu spatele. Aşa este. Du-te şi crede. Pune batista peste ea şi se va face bine. În ordine. Să crezi!

Credeţi din toată inima? „Toate lucrurile sunt cu putinţă pentru cel ce crede.”

Ce mai faci? Presupun că suntem străini unul pentru altul. Eu nu te cunosc pe tine şi tu nu mă cunoşti pe mine, dar Domnul ne cunoaşte pe amândoi. Domnul i-a spus un singur lucru femeii de la fântână şi întreaga cetate a crezut. Nu te teme, pentru că nu te va mai supăra nimic. Văd că nu eşti un critic, pentru că Duhul Domnului nu ar veni la tine, dacă ai fi. Şi pentru că eşti credincios, nu ai motive să te alarmezi. Tu ai o ruptură. Aşa este. Crezi că Domnul Isus te va vindeca? Dacă îţi mai spun ceva, vei crede mai mult? Ai un nodul, dar nu este pe faţă, ci la spate. Dacă este adevărat, mişcă mâna. În ordine, acum crede. Du-te, crede şi vei fi bine.

Credeţi cu toţii în adunare? (Amin). Aceasta ar trebui să-i facă pe toţi să realizeze că se află în prezenţa lui Dumnezeu. În ordine.

Domnule, crezi că Dumnezeu poate să-ţi vindece artrita şi să fii bine? (Fratele spune: „Da.”). Dacă, da, du-te mai departe şi spune: „Îţi mulţumesc, Doamne Isuse.”

Vino, doamnă. Văd că te dai foarte greu jos din pat, pentru că şi tu ai artrită. Dacă vei crede din toată inima, Dumnezeu te va face bine. Crezi? În ordine. Atunci du-te şi spune: „Îţi mulţumesc, Doamne Isuse. Cred din toată inima.”

 Vino, domnule. Suferi de o stare nervoasă şi de prostată. Ai şi artrită. Crede din toată inima şi vei fi bine şi tu. Du-te, crede în Dumnezeu şi vei fi bine. În ordine.

Vino, doamnă. Crezi că sunt slujitorul lui Dumnezeu? Bine. Crezi că Dumnezeu poate să te vindece de problema pe care o ai la inimă? (Amin). Atunci du-te şi spune: „Îţi mulţumesc, Doamne, pentru că m-ai vindecat de boala de inimă.” În ordine.

Vino, domnule. Crezi că ceea ce vezi este Adevărul? Dacă ţi-aş spune că boala de stomac de care suferi, te-a părăsit şi că poţi merge să iei masa, ai crede? În ordine. Atunci du-te şi mănâncă-ţi cina, fiindcă vei fi în ordine.

Tu eşti umbrit de cancer. Crezi că Dumnezeu te va face vine şi vei fi vindecat? În ordine. Du-te şi spune: „Îţi mulţumesc, Doamne Isuse, fiindcă cred că totul s-a terminat.”

Aici este o inimă nervoasă. Crezi că Dumnezeu te va vindeca şi vei fi bine? Atunci du-te, crede din toată inima şi spune: „Îţi mulţumesc, Doamne Isuse.”

Vino, doamnă. Priveşte aici. Tu ai mai multe probleme, dar cea mai gravă este problema de la inimă. Crezi că Dumnezeu te va vindeca şi vei fi bine? Atunci spune: „Îţi mulţumesc, Doamne Isus. Cred din toată inima.” În ordine.

Tu ai căzut şi de atunci ai probleme cu ochii. Vederea ţi-a slăbit atât de tare încât abia mai vezi în jur. Crezi că Dumnezeu te va face bine? Crede şi poţi avea aceasta. Amin. Vă provoc să credeţi!

Problema pe care o aveai la stomac, te-a părăsit. Crezi? Atunci du-te, bucură-te şi spune: „Îţi mulţumesc, Doamne,” căci vei fi bine.

Doamna cu rochie verde… tu încerci să atingi ceva. Crezi că Dumnezeu îmi poate spune pentru ce te rogi? Doreşti să scapi de problema cu bila. Doamna mai corpolentă de lângă tine, crede că Dumnezeu o va vindeca şi pe ea de problema cu bila? Crezi? Dumnezeu să se îndure şi să te vindece. Amin.

Trebuie să credeţi, pentru că El poate lucra numai în măsura credinţei voastre. Câţi de aici vor să creadă din toată inima? (Adunarea se bucură).

„Domnule, am vrea să-L vedem pe Isus!” El a înviat din morţi şi este viu în Biserica Sa, arătând că venirea Lui este aproape.

Lumea va arde aşa cum a ars în zilele Sodomei, fiindcă atomii s-au adunat şi sunt gata să înceapă focul. Dar înainte de aceasta, trebuie să vină Fiul în persoană, Isus Hristos, şi să-Şi ia Biserica acasă. Credeţi aceasta din toată inima? (Amin).

Credeţi că El este Acelaşi ieri, azi şi în veci? (Amin). Câţi credeţi că El este prezent aici şi că făgăduinţa potrivit căreia „aceste semne îi vor însoţi pe cei ce vor crede: dacă îşi vor pune mâinile peste bolnavi, bolnavii se vor însănătoşi,” este adevărată? Ridicaţi mâinile.

Acum puneţi-vă mâinile unii peste alţii, acolo unde sunt bolnavi. Am întârziat şi mă tem că ei trebuie să închidă. Puneţi-vă mâinile unii peste alţii, dar nu vă rugaţi pentru voi înşivă, ci pentru cei peste care v-aţi pus mâinile, fiindcă El este aici să vă vindece pe fiecare în parte. Doar credeţi!

Tată ceresc, noi credem din toată inima că în prezenţa lui Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, diavolul şi-a pierdut puterea şi influenţa. Isus Hristos este viu!

Satan, ieşi afară, pentru ca aceşti oameni să fie vindecaţi spre slava Împărăţiei lui Dumnezeu.

– Amin –