DESCOPERIREA LUI ISUS HRISTOS ÎN TOATE TIMPURILE

Birmingham – Alabama

Este un mare privilegiu să fiu în seara aceasta aici. Mă aflu pentru prima dată la Birmingham. Mi-am dorit de multe ori să vin, dar Domnul are un timp pentru fiecare lucru şi iată că acum a adus acest timp pentru voi. Îi suntem recunoscători pentru acest timp şi le mulţumim  sponsorilor. Noi nu am mai folosit niciodată o clădire ca aceasta pentru un serviciu de adunare, fiindcă aici a fost o fabrică de armament. Un asemenea loc nu este ca o biserică, fiindcă pe lângă faptul că aici se făcea armament, probabil că muncitorii jucau cărţi şi făceau şi alte lucruri. Într-o biserică Duhul lui Dumnezeu este acolo, iar când păşeşti înăuntru ai un simţământ sfânt. Dar când păşim într-un loc în care ştim că înainte s-au ţinut distracţii şi alte lucruri, este mai greu să începem serviciul de adunare până când nu ne cunoaştem puţin. Noi suntem străini, iar când ne privim, nici măcar nu ştim cine este cel de lângă noi, dar acest sentiment de înstrăinare trebuie îndepărtat cât mai repede posibil de lângă noi. Ţineţi mine că ne-am adunat aici pentru a-L sluji pe Domnul Isus şi suntem gata să facem tot ce se poate pentru a ajunge în Împărăţia Sa. Şi eu depun toate eforturile pentru aceasta, fiindcă ştiu că nu pot ajunge acolo prin propriile mele puteri.

Am nevoie de rugăciunile voastre şi de ajutorul Domnului, deoarece numai cu El voi putea vedea slava lui Dumnezeu coborându-Se aici ca să ne viziteze. De aceea suntem aici: fiindcă aşteptăm să fim vizitaţi de El.

În seara aceasta nu suntem prea mulţi şi nu vom sta foarte mult. Şi încă ceva: Mesajul meu se bazează pe toată Evanghelia, aşa că ne vom ruga şi pentru bolnavi. Eu nu pretind că sunt un vindecător şi nici că cineva de aici ar putea vindeca pe altcineva, fiindcă există un singur Vindecător, iar Acela este Dumnezeu. Dar El a hotărât ca omul să se roage pentru bolnavi, iar noi facem aceasta, pentru că Domnul a fost îndurător şi a răspuns întotdeauna la rugăciunile noastre. Eu am fost în toată lumea şi am văzut sute de mii de ologi, suferinzi, orbi, schilozi, şchiopi,  care au fost vindecaţi de El, fiindcă  „El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre… şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi.” (Isaia 53.5). Acesta este avantajul şi harul dat credincioşilor şi nu este pentru necredincioşi. Oamenii spun: „Nu cred că se poate întâmpla aşa ceva!” Păi, cu siguranţă ţie nu ţi se va întâmpla aşa ceva, dar cei credincioşi vor crede deoarece vindecarea este pentru ei. Aceasta nu înseamnă că noi suntem vindecători, aşa cum faptul că predicăm salvarea nu ne face salvatori. Noi ştim că există un singur Vindecător şi Salvator, iar acesta este Isus Hristos pe care vrem să-L slăvim în faţa oamenilor.

Naşterea din nou nu înseamnă că în biserică vin membri noi, ci înseamnă înnoirea a ceea ce ai deja. Eu m-am întrebat de multe ori la ce foloseşte naşterea din nou şi cred că pentru un străin va părea puţin ciudat ceea ce voi spune în continuare.

Într-o zi stăteam pe malul lacului Michigan şi priveam cum  valurile vin şi apoi se retrag lovindu-se unele de altele. Vântul bătea tare, iar valurile se ciocneau în aer, se băteau unele de altele în sus şi-n jos, veneau spre mal şi apoi se retrăgeau spre larg. „Doamne, ce trezire!” îmi ziceam în timp ce le priveam. Dar în lac nu este mai multă apă decât atunci când este liniştit. Aşa este. Lacul are aceeaşi cantitate de apă, înţelegeţi? Apoi m-am întrebat: „Oare de ce este atât de agitat?” La fel de agitaţi suntem şi noi în timpul unei treziri: ne agităm unii în jurul celorlalţi. Ştiţi ce-¡ face aceasta lacului? Îl curăţă. Tot gunoiul este scos la mal. Aşadar, de ce avem nevoie de o trezire? Ca să îndepărtăm toată necredinţa şi să vedem mai clar ce vrea Domnul de la noi. Şi noi credem că în timpul acesta este o trezire pentru oameni. Sponsorul meu, fratele Urshan, fraţii de aici şi fraţii de pretutindeni, sunt slujitorii Domnului, iar Isus a spus că „Împărăţia cerurilor se mai aseamănă cu un năvod aruncat în mare, care prinde tot felul de peşti.” (Matei  13.47).

Năvodul Evangheliei prinde tot felul de peşti şi alte vietăţi. Vedeţi? Probabil erau căluţi de mare, şerpi de apă, ţestoase şi peşti adevăraţi. Noi aruncăm năvodul dar nu ştim ce vom prinde în el. Haideţi să punem împreună năvoadele, inimile şi eforturile noastre şi să tragem împreună ca să vedem dacă există peşti care pot fi folosiţi de Stăpânul nostru. Numai El poate hotărî aceasta. Noi nu ştim. Pentru noi, toţi sunt la fel, de aceea tot ce trebuie să facem este să-¡ prindem în năvod. Dar Domnul ştie cine sunt şi ¡-a cunoscut de la început. Noi suntem doar nişte păcătoşi şi nu ne-a trimis aici ca să judecăm cine este din adevăr şi cine nu este.

În săptămâna aceasta rugaţi-vă, sunaţi-¡ pe cei apropiaţi şi chemaţi-¡ la biserică, la unitatea care există aici, fiindcă nu avem mult timp la dispoziţie. Oamenii sunt agitaţi când vin aici, iar pe când reuşim să ne cunoaştem puţin şi să ne obişnuim unii cu alţii, trebuie să plecăm în altă parte. Uneori mă întreb cum ar fi dacă aş avea un cort mare şi aş veni într-un oraş mare, ca acesta, şi l-aş instala acolo? Atunci am putea sta mai multe săptămâni, ne-am întâlni în fiecare dimineaţă şi aş putea să întâlnesc şi mai mulţi predicatori pentru a discuta aceste lucruri cu ei.

Eu cred că Domnul va binecuvânta eforturile noastre din săptămâna aceasta, şi mai cred că în seara aceasta nu va mai fi nici un scaun cu rotile, nici o persoană cu probleme la inimă, cu tuberculoză sau cancer, pentru că Domnul îi va vindeca pe toţi.

Eu nu-¡ vizitez prea des pe fraţi pentru că am această slujbă. Adevărul este că aş vrea să merg pe la ei, dar nu pot să slujesc în acelaşi timp şi Domnului şi unui om. Trebuie să stau singur şi să mă rog, şi mă voi ruga pentru toţi. Dar voi puteţi să vă adunaţi, să-¡ aduceţi pe cei bolnavi şi să vă rugaţi şi pentru ei şi pentru mine, fiindcă în felul acesta vom fi biruitori.

Acum aş vrea să vorbim despre temelia pe care dorim să zidim. În primul rând, noi nu reprezentăm o denominaţiune. Nu avem nimic împotriva denominaţiunilor, dar nici nu reprezentăm vreuna. Eu am fost ordinat predicator baptist, dar  am renunţat la carnetul de membru. Desigur, nu am renunţat la fraţii mei, ci la apartenenţa la acel grup. Apoi am mers printre penticostali, ca să mă rog pentru bolnavi, fiindcă am fost însărcinat să fac aceasta. Mergând printre ei, am aflat că nu există un singur grup, ci sunt mai multe grupări diferite, aşa cum sunt şi în rândurile baptiste. Am văzut că şi printre penticostali existau discuţii despre una sau alta, la fel ca printre baptişti, aşa că ¡-am lăsat cu toată agitaţia lor. Eu am încercat să dau mâna cu toţi şi să le spun: „Toţi suntem fraţi! Haideţi să-L slujim împreună pe Domnul, şi orice semne de întrebare pe care le-am putea avea, să nu le punem pe umerii denominaţiunii, ci să le dăm Domnului şi să încercăm să-L slujim doar pe El. Sunteţi invitaţi cu toţii aici, indiferent cine sunteţi. Cât timp sunteţi respectuoşi, sunteţi bineveniţi.

Un alt aspect pe care vreau să-l ating, este felul nostru de a ne ruga pentru bolnavi. În fiecare zi, fratele Borders sau Terry, fratele Sothman sau Billy Paul, împart numere de rugăciune pentru bolnavi. De obicei o face Billy Paul pentru că aceasta este slujba lui. Dacă nu poate merge el, o voi face eu însumi. Fraţii vin aici, iau numerele de rugăciune şi le amestecă în faţa voastră, după care le împart celor care au nevoie de rugăciune. Ei fac aceasta în fiecare zi, ca să nu fie nevoie să vă împingeţi ca într-o arenă, ci ca să păstrăm totul în ordine. Problema este că sunt unii care încearcă să vândă numere de rugăciune şi le promit oamenilor că vor fi chemaţi pe platformă. Acest lucru trebuie să înceteze imediat! De fapt, acesta este motivul pentru care l-am pus pe fiul meu să facă aceasta, fiindcă ştiu că el nu ar vinde niciodată aceste numere.

Unii ¡-au zis: „Dă-mi un anumit număr de rugăciune. De unde va începe să se roage în seara aceasta? Dă-mi un număr de unde va începe rugăciunea.” Vreau să vă asigur că fiul meu nu ştie de unde va începe rândul de rugăciune, de aceea amestecă numerele şi le împarte. În felul acesta, el nu ştie ce număr de rugăciune vă înmânează, aşa că o persoană poate primi numărul unu, în timp ce următoarea primeşte numărul cincizeci şi aşa mai departe.

Seara, când încep să predic, nimeni nu ştie de unde voi începe, nici chiar eu. Poate voi începe de la numărul unu, sau de la douăzeci şi cinci; poate voi începe de la şaptezeci sau de la o sută şi voi număra înapoi. Oricine a fost în adunările mele ştie cum fac: iau orice număr care îmi vine în mine şi apoi merg în ordine crescătoare sau descrescătoare. Noi facem aceasta în fiecare zi. La început, împărţeam numere de rugăciune în prima zi, dar din cauză că unele persoane veneau mai târziu, nu mai puteau primi un număr de rugăciune şi astfel nu ne mai puteam ruga pentru ele în timpul întâlnirilor din acea campanie. Dar acum le împărţim în fiecare zi, pentru ca oricine doreşte un număr de rugăciune, să-l poată primi. Dacă într-o seară nu ajung la numărul pe care-l aveţi, să-l păstraţi pentru că vom ajunge la el înainte de încheierea campaniei. Totuşi, există multe persoane care primesc vindecare în audienţă, sunt chiar mai multe decât cele care vin pe platformă, şi aceasta din cauză că cea care vă vindecă este credinţa voastră, nu rugăciunile noastre. Rugăciunea noastră ajută, fără îndoială. Noi ne adunăm şi ne rugăm pentru voi, iar aceasta ajută.

Cu ajutorul Domnului, duminică după-amiază ne vom ruga pentru fiecare dintre voi. Vom lua numerele de rugăciune şi ne vom ruga pentru toţi. Sau o putem face sâmbătă seara; depinde ce vor spune fraţii noştri de aici.

Acum aş vrea să vă spun ceva ca să înţelegeţi felul meu de lucrare. Motivul pentru care întrerup adesea rândul de rugăciune este că ţelul meu este ca oamenii să-L primească pe Hristos ca Vindecător, fără ca cineva să-şi pună mâinile peste ei.

De obicei, când vine un evanghelist în oraş, primeşte toată atenţia bisericii, iar după ce acesta pleacă, biserica se uită la păstor şi spune: „Păi, păstorul nostru…” Vreau să ştiţi că păstorul vostru este omul lui Dumnezeu, iar voi trebuie să-l respectaţi şi să ştiţi că a fost rânduit de Dumnezeu să se roage pentru bolnavi ca orice alt trimis.

Scopul nostru principal este ca voi să vedeţi prezenţa lui Isus Hristos aici, ca să ştiţi că El este prezent în mijlocul nostru şi să-L acceptaţi ca Salvatorul şi Vindecătorul vostru. Dacă nu eşti salvat, acceptă-L ca Salvatorul tău, iar dacă nu eşti vindecat, acceptă-l ca Vindecătorul tău, fiindcă atunci nimeni nu va putea spune: „Frate Cutare, întinde-ţi  mâinile peste mine.” Nu! Pentru că nu este vorba de un om. Vreau să ţineţi minte tot timpul că cel mai important lucru este că Îl atingeţi pe El, fiindcă Biblia spune că „El este Marele Preot care poate fi atins prin simţirea neputinţelor noastre.” Deci ţineţi minte: voi Îl atingeţi pe El. Păstorul vostru are dreptul să-şi pună mâinile peste bolnavi, dar nu numai el, fiindcă Biblia spune că „aceste semne îi vor însoţi pe cei ce cred.” Înseamnă că orice credincios poate să-şi pună mâinile peste un bolnav, fiindcă are acest drept. În rugăciune, tu te identifici cu acea persoană. Este ca în cazul în care, prin credinţă, îţi întinzi mâinile peste Hristos şi te identifici cu Jertfa. Amintiţi-vă aceasta şi rugaţi-vă cu sinceritate.

După ceasul meu este ora nouă fără un sfert şi voi încerca să închei până la ora nouă şi jumătate. Poate vi se pare că slujba mea este puţin ciudată, dar chiar dacă este aşa, să nu o puneţi deoparte. Staţi jos, luaţi Biblia şi cugetaţi! Eu cred că Domnul poate face lucruri pe care le-a scris în Scriptură, dar sunt foarte mulţumit să văd că împlineşte ceea ce a scris în ea. Spun aceasta pentru că trăim în zile în care se întâmplă tot felul de lucruri ciudate, lucruri care nu sunt conform Scripturii, dar după cum ştiţi, Isus a spus: „Cum a fost în zilele lui Noe…” Poate în zilele acelea au fost oameni care au construit bărci, dar ele nu au fost construite de Domnul, iar când a venit vremea să navigheze cu ele, nu au putut s-o facă. Mie îmi place ca Mesajul să fie construit de Dumnezeu cu Scriptura, să fie un Mesaj biblic, un Mesaj care conţine adevărul Scripturii, fiindcă atunci este „Aşa vorbeşte Domnul!” şi va sta în picioare pentru că nu este cuvântul meu, ci este Cuvântul Lui; fiindcă este un Mesaj luat din Scriptură.

Noi trăim într-o continuă schimbare a lucrurilor. Este ca atunci când vrei să construieşti o clădire: când ajungi la un colţ, trebuie să faci acel colţ. Nouă ne place să construim pereţi drepţi, să avem numai un perete mare, dar noi construim o clădire şi ajungem la colţuri, la schimbări pe care trebuie să le facem. Este aşa cum a spus fratele Don Price cu puţin timp în urmă: „Când trebuie să facem acele schimbări, vin necazurile. Este greu să faci acel colţ şi să-l faci cum trebuie.”

Fratele Borders vorbeşte în fiecare seară de pe platformă. El este cel care se ocupă de organizarea serviciilor. Este aici şi doctorul Lee Vayle. L-am întâlnit în Kentucky, conducând un Ford cu treizeci de mile pe oră (patruzeci şi opt de kilometri). El este persoana însărcinată cu relaţiile cu publicul. Cred că la un moment dat va vorbi şi el adunării, şi poate o va face în fiecare zi. Dacă aveţi întrebări, vă rog să vă adresaţi fratelui Vayle, pentru că el vă va putea ajuta. În ordine.

Înainte de a citi Cuvântul Domnului, vă rog să vă ridicaţi în picioare. Noi ne-am ridicat când am cântat cântarea de la început şi când ne-am rugat, deci de ce să nu ne ridicăm şi când citim Cuvântul?

În seara aceasta vom citi din Evrei 13.1-8:

„Stăruiţi în dragostea frăţească.

Să nu daţi uitării primirea de oaspeţi, căci unii, prin ea, au găzduit fără să ştie pe îngeri.

Aduceţi-vă aminte de cei ce sunt în lanţuri, ca şi cum aţi fi şi voi legaţi cu ei; de cei chinuiţi, ca unii care şi voi sunteţi în trup.

Căsătoria să fie ţinută în toată cinstea, şi patul să fie nespurcat, căci Dumnezeu va judeca pe curvari şi pe preacurvari.

Să nu fiţi iubitori de bani. Mulţumiţi-vă cu ce aveţi, căci El însuşi a zis: „Nicidecum n-am să te las, cu niciun chip nu te voi părăsi.”

Aşa că putem zice plini de încredere: „Domnul este ajutorul meu, nu mă voi teme: ce mi-ar putea face omul?”

Aduceţi-vă aminte de mai marii voştri, care v-au vestit Cuvântul lui Dumnezeu; uitaţi-vă cu băgare de seamă la sfârşitul felului lor de vieţuire şi urmaţi-le credinţa!

Isus Hristos este acelaşi ieri şi azi şi în veci!”

Să ne plecăm capetele pentru rugăciune. În timp ce stăm cu capetele şi inimile plecate, mă întreb dacă în seara aceasta sunt cereri şi dacă doriţi să fiţi amintiţi în rugăciune. Vă rog să ridicaţi mâinile spre Dumnezeu şi să spuneţi: „Doamne, adu-Ţi aminte şi de mine!”

Tată ceresc, ne apropiem de tronul Tău divin în Numele Domnului nostru Isus Hristos, care a spus: „…dacă veţi cere Tatălui ceva în Numele Meu, vi se va da.” Îţi suntem recunoscători pentru această făgăduinţă, fiindcă ştim că credinţa noastră poate învinge orice urmă de îndoială; fiindcă ştim că, prin credinţă, vorbim direct cu Dumnezeul cel Atotputernic, fiindcă aceasta este o făgăduinţă. Şi pentru că este scris că „acolo unde sunt doi sau trei adunaţi în Numele Meu, sunt şi Eu în mijlocul lor” (Matei 18.20) fiecare dintre noi avem o rugăminte în timp ce stăm cu mâinile ridicate spre Tine, Doamne. Tu ştii ce este în inimile noastre şi Te rugăm să ne dai un răspuns. Noi nu îl merităm, dar Tu ai făgăduit că ni-l vei da, şi ştiu că vei face aceasta pentru că Tu eşti marele Dumnezeu şi Judecător al cerului şi al pământului.

Doamne, ai spus Tu ceva ce nu s-a împlinit? Departe de Dumnezeu să facă aşa ceva! Atunci când lipseşte ceva, noi trebuie să avem credinţă, trebuie să credem că vom primi ceea ce cerem.

Doamne, în seara aceasta Te rugăm să ridici credinţa noastră în aşa măsură încât să pătrundem, prin ea, dincolo de lucrurile înţelese; şi să nu încercăm să înţelegem, ci doar să credem. „Credinţa este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredinţare despre lucrurile care nu se văd şi nu se pot dovedi.” (Evrei 11.1). Noi credem, iar Dumnezeu împlineşte. Doamne, ne rugăm ca îngerii Domnului să stea la fiecare uşă, la fiecare rând şi lângă fiecare loc şi să le arate păcătoşilor că sunt greşiţi, că sunt păcătoşi şi că trebuie să-L accepte pe Domnul Isus. Îngăduie ca Duhul Sfânt să vină peste noi în timp ce vorbim despre El şi prezenţa lui Isus Hristos este atât de reală. Ajută-ne, Doamne. Te rugăm ca niciunul dintre noi să nu fie slab, ci fiecare suflet care a intrat pe uşa aceasta să aibă o credinţă atât de mare încât să fie vindecat.

Doamne, binecuvântează bisericile şi slujbele din toată ţara şi fie ca printre oamenii aceştia simpli şi sinceri, care încearcă să ţină credinţa care a fost dată sfinţilor atunci când treceau prin vremuri de strâmtorare, să se producă acea trezire de modă veche, care mai apoi să pătrundă şi în alte biserici, astfel încât sfinţii înfometaţi să plângă, iar păcătoşii să se nască în Împărăţia lui Dumnezeu ca sfinţi. Te rugăm aceasta, Doamne, pentru că acesta este scopul nostru; aceasta este în inimile noastre, şi încercăm să facem totul spre onoarea Numelui Tău, deoarece ştim că nu vom mai fi mult pe acest pământ.

Noi vedem cum Pământul tremură şi se scutură din nou, ca în vinerea când a fost răstignit Domnul Isus, cu o mie nouă sute de ani în urmă. Tu ai spus că vor fi cutremure, iar noi vedem toate semnele şi ştim că timpul este aproape.

Doamne, dorinţa noastră este să lucrăm cât se mai poate, pentru că atunci când viaţa aceasta se va sfârşi, nu vom mai putea lucra.

Tată ceresc, Te rugăm să ne ajuţi să ne dăm toată silinţa, iar atunci când se va termina adunarea, ajută-ne să simţim că am făcut tot ce era posibil. Te rugăm, Tată. Te rog să-¡ binecuvântezi pe fraţii mei, oriunde s-ar afla. Binecuvântează-¡ pe cei care se află aici, în adunare, şi pe toţi cei care ascultă Cuvântul Tău, pentru că Te rugăm aceasta în Numele lui Isus. Amin. Îţi mulţumesc, frate. Puteţi să vă aşezaţi.

În seara aceasta aş vrea să ţin o predică despre descoperirea lui Isus Hristos în toate timpurile, deoarece în Evrei citim că El este Acelaşi ieri, azi şi în veci, iar noi dorim să vedem cum a fost în trecut. Noi vorbim mult despre El. De fapt, de aceea suntem aici: ca să vorbim despre El.

Dacă El este Acelaşi ieri, azi şi în veci, şi dacă a fost văzut şi cunoscut în trecut, de ce nu este posibil acest lucru şi astăzi? Dacă ieri, în zilele care au trecut, El a fost văzut, cunoscut şi recunoscut, de ce nu se poate face aceasta şi astăzi?

Cei care au auzit ceva despre această mare Persoană, nu au putut să se oprească, ci au dorit să afle din ce în ce mai multe despre El. Numele lui Isus Hristos nu este un nume oarecare, ci este Numele care îi atrage pe oameni, fiindcă există ceva deosebit în legătură cu El.

Fiecare om ştie că vine de undeva, dintr-un loc care nu aparţine acestei lumi. El ştie că există o perdea întunecată care stă între el şi locul în care se afla înainte de a veni aici, şi ştie că trebuie să păşească dincolo de acea perdea. Omul a dorit dintotdeauna să ştie de unde a venit, cine este şi încotro se îndreaptă. Cred că există milioane de cărţi care au fost scrise cu privire la acest subiect, dar există o singură Carte care are şaizeci şi şase de cărţi şi care îţi poate spune de unde vii, cine eşti şi încotro te îndrepţi, iar această Carte este Biblia. Ea este Cuvântul care îţi poate spune aceasta.

Astăzi există o mulţime de oameni care au tot felul de păreri cu privire la Isus Hristos. Astfel, unii Îl privesc ca pe un mare Învăţător, dar El a fost mai mult decât un învăţător. Înţelegeţi?  Nici un om nu a mai vorbit ca El, dar pentru multe biserici de astăzi, Isus este mai mult decât un filozof, iar faptul că nimeni n-a mai învăţat ca El până atunci, este ceva mai mult decât o mare filozofie. „El este Cel mai mare şi mai minunat Istoric şi Învăţător. Învăţătura Lui este bună. O parte din ea poate fi crezută, dar o parte nu. El a fost şi un mare Filozof,” spun ei. Cu alte cuvinte, Îl privesc ca pe Confucius, un mare filozof chinez care a trăit cu sute de ani în urmă. Dar Isus a fost mai mult decât un Învăţător. Unii oameni cred că El a fost doar un Om bun, şi într-adevăr, a fost un Om bun. A fost singurul Om bun pe care L-a avut lumea. A trebuit să existe un Om bun care să moară pentru noi, oamenii, ca să ne facă buni. Noi nu am meritat aceasta, dar printr-un singur Om bun, noi, adunătura de oameni răi, am fost făcuţi buni, fiindcă ne-a răscumpărat pe toţi. Înţelegeţi?

Cât de neînţelept trebuie să fii ca să respingi singura cale pe care poţi fi răscumpărat! Există o singură cale, un singur Plan de salvare, iar să respingi acest Plan, această singură cale prin care poţi fi salvat, să respingi Planul lui Dumnezeu este cel mai prostesc lucru pe care-l poţi face. Există multe alte planuri, dar Dumnezeu are unul singur, iar acela este prin Isus Hristos şi numai prin El. Nu printr-un sistem educaţional sau denominaţional, nu prin altceva, ci numai şi numai prin Isus Hristos. Acesta este Planul veşnic al lui Dumnezeu: prin El. Dumnezeu face întotdeauna lucrurile într-un singur fel şi nu Îşi schimbă niciodată felul de lucrare.

Unii au spus despre El: „Este un profet!” El a fost într-adevăr Profet, dar a fost mai mult decât un profet. De-a lungul vremii au existat mulţi profeţi, însă toţi au murit, dar Omul acesta a luat cheile morţii, ale iadului şi mormântului, aşa cum a luat Samson porţile de la Gaza, a luat moartea şi ţepuşul morţii şi le-a biruit, iar a treia zi, a triumfat, aşa că toţi cei ce cred în El sunt mai mult decât biruitori. Totul a fost biruit, aşa că nu trebuie decât să mergem înainte cu cântecul biruinţei în inimile noastre. El este marele Biruitor şi acest mare Biruitor este mai mult decât un profet.

Noi ştim că profeţii au fost oameni deosebiţi, fiindcă Cuvântul lui Dumnezeu a venit numai la ei. Scriptura spune clar că „El nu face nimic fără să descopere taina Sa slujitorilor Săi, proroci.” (Amos 3.7). Ei au fost oameni deosebiţi, dar acest Om a fost mai mult decât un profet.

Mulţi oameni cred că Isus Hristos a fost un Om cu o minte extraordinară care a venit să pună bisericile în ordine şi care a ştiut cum să facă aceasta.

Cu puţin timp în urmă, am auzit un preot spunând: „Isus Hristos a organizat prima biserică romană şi a ştiut cum să facă aceasta.”

Biserica nu a fost organizată niciodată, iar începuturile ei nu se regăsesc la Roma! Totul a început la Ierusalim, în ziua de Rusalii, nu la Niceea sau la Roma. Isus nu a organizat niciodată nimic! Tot ce a făcut El, a fost să strige chemarea, aşa că tu nu eşti organizat în Hristos, ci eşti născut în Împărăţia lui Dumnezeu.

De curând am avut cea de-a cincizecea aniversare a mea. Familia Branham nu m-a rugat niciodată să ader la ea, ci m-am născut un Branham.

Aşa suntem şi creştini. Noi ne naştem creştini prin puterea de răscumpărare a lui Isus Hristos; deci suntem creştini prin naştere. Aceasta ne face fiinţe noi. În starea noastră veche, noi nu am fi putut fi niciodată creştini. De aceea, astăzi sunt o mulţime de oameni care spun că sunt creştini, dar trăiesc cum vor. Ei n-au experimentat niciodată naşterea din nou, acel lucru care te schimbă şi îţi schimbă viaţa. Este ca şi cum ai scoate tot sângele dintr-un om şi ai pune altul în locul lui; este ca şi cum ai lua viaţa veche dintr-un om şi ai injecta în locul ei Viaţa lui Hristos, pentru ca acel om să devină o făptură nouă, o creaţie nouă.

Dacă îi întrebi pe penticostali: „Cum credeţi că a fost El?” îţi vor răspunde: „Cu siguranţă, El a fost un penticostal!” Dacă îi întrebi pe metodişti, ei vor spune că a fost metodist şi aşa mai departe. Adevărul este că există un singur răspuns corect, iar pe acesta îl putem afla dacă privim în Scriptură. Dorinţa mea este ca serviciile ţinute să fie conform Scripturii, iar dacă nu sunt, este datoria voastră să veniţi şi să mă corectaţi.

Singura modalitate de a vedea cum este El astăzi este să aflăm cum a fost în vechime. Înţelegeţi? Scriptura spune că El este Acelaşi ieri, azi şi în veci, iar dacă putem afla cum a fost, înseamnă că este Acelaşi şi astăzi, pentru că nu S-a schimbat. Vedeţi? Biblia spune că „El este Acelaşi,” A-c-e-l-a-ş-¡, „ieri, azi şi în veci.”

Dacă citim în Ioan 1 găsim următoarele cuvinte: „La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu… Şi Cuvântul S-a făcut trup şi a locuit printre noi.” Aş putea să împart această frază şi s-o studiem?

La început El a fost Cel veşnic, veşnicul. El nu era Dumnezeu pentru că cuvântul englezesc „Dumnezeu” înseamnă „Cel căruia ¡ se aduce închinare.” Dar atunci nu era nimeni care să-L laude şi să-I aducă închinare. El era doar Cel veşnic, dar în Sine erau diferite atribute. Cu alte cuvinte, în El se regăseau gândurile Lui, iar acele gânduri erau atributele Lui. Apoi a ieşit Cuvântul, Acesta fiind gândul exprimat. „La început a fost Cuvântul.” Dar înainte de a fi exprimat, Cuvântul a fost un gând, un atribut. 

În această gândire, El avea să fie Dumnezeu. Probabil că la început, El a creat îngerii şi a fost lăudat de ei. Vedeţi, era Dumnezeu.

Dar în El se regăseau şi atributele de Tată, de Fiu, de Salvator, însă nimeni nu era pierdut. Trebuia să fie pierdut cineva şi trebuia să existe o cale pentru aceasta. În El era calitatea de Vindecător, dar nimeni nu era  bolnav, aşa că era nevoie să fie cineva bolnav pentru ca El să-l poată vindeca. În felul acesta, El şi-a făcut cunoscute atributele.

Vă rog să ţineţi minte că dacă aţi avut vreodată Viaţă veşnică, aţi avut-o cu El. Înţelegeţi? Aţi avut-o cu El, pentru că Isus era Salvatorul care a venit să ne salveze. „A salva ceva” înseamnă „a aduce înapoi în locul de unde a căzut sau de unde a plecat.” „Salvează-l” înseamnă „adu-l înapoi.” Astfel, tu, felul în care arăţi, tot ce ţine de existenţa ta, numele tău, reprezintă ceea ce gândea Dumnezeu despre tine înainte de întemeierea lumii. Isus nu a venit să salveze totul. El a vrut aceasta, dar a venit să salveze ceea ce era în gândurile Lui înainte de întemeierea lumii. Acesta este adevărul. El era Cuvântul care S-a făcut trup. Înţelegeţi? „Dumnezeu era în Hristos, împăcând lumea cu Sine.” (2Corinteni 5.19). Cuvântul reprezintă modul în care Dumnezeu S-a gândit să facă totul, şi El S-a exprimat prin Isus Hristos. Cuvântul era Dumnezeu care S-a făcut trup, materie.

Dar tu trebuie să mori. Este ca şi cum ai încerca să faci o fotografie. Tu eşti negativul şi orice negativ trebuie să treacă prin camera obscură, prin tot felul de substanţe pentru a deveni acea fotografie şi ca să vezi ce eşti cu adevărat. Tu eşti un atribut, o imagine a Lui; eşti imaginea Lui exprimată. Negativul a fost luat, viaţa ta umană a fost luată, dar înainte trebuie să trecem prin camera obscură, prin mormânt; trebuie să trecem prin transformare pentru a veni înapoi ca o imagine a Lui. Oh, Doamne, vom fi tineri pentru totdeauna! Toate greşelile şi slăbiciunile noastre vor fi şterse, fiindcă vom fi salvaţi şi atributele lui Dumnezeu vor fi aduse înapoi. Dumnezeu, Trupul, Hristos în Biserică. Aşa cum este soţul şi soţia sa, aşa va fi Hristos şi Soţia Lui, pentru că totul a fost adus înapoi şi gândurile Lui au fost exprimate.

Poate ziceţi: „Va dura mult până se vor întâmpla toate acestea!” Nu şi pentru Dumnezeu. Noi suntem limitaţi, mărginiţi şi trebuie să ne grăbim.

Mă gândesc că am plecat de la Jeffersonville şi am condus cu 48Km/oră, aşa că mi-a trebuit o zi şi puţin din noapte ca să ajung la Birmingham. Mă gândesc că pentru mine nu a însemnat foarte mult, dar cum ar fi dacă acelaşi traseu ar fi făcut de o furnică? Ce-ar însemna pentru ea această distanţă? Unei furnici ¡-ar trebui mii de vieţi ca să facă acest traseu, dar pentru mine nu a însemnat foarte mult.

Dar pentru un avion? Sau pentru o rază de soare? Sau pentru un astronaut? Dar pentru Dumnezeu? Vedeţi? După felul în care percepe Dumnezeu timpul, Isus a fost crucificat doar ieri, fiindcă pentru El o mie de ani înseamnă numai o zi. Pentru El este ca şi cum ar fi o zi. Aşadar, pentru El abia dacă a trecut o săptămână, dacă am socoti timpul de la creaţie încoace.

Dumnezeu cu gândurile Lui a devenit palpabil, iar aceasta ne-a adus Viaţa veşnică, şi noi ştim că există numai o formă de Viaţă veşnică, iar aceasta este Dumnezeu. Noi Îl vedem pe Dumnezeu în biserica Sa şi pe Dumnezeu în Fiul Său, dar este acelaşi Dumnezeu: Dumnezeu deasupra noastră; Dumnezeu cu noi şi Dumnezeu în noi, aducând totul înapoi.

„La început a fost Cuvântul.”

Dacă am vorbi despre Cine va judeca lumea, poate cineva va spune: „L-am auzit pe un catolic spunând că Dumnezeu va judeca lumea prin biserica catolică.” Dacă va face aşa, prin care biserică catolică o va judeca? Vedeţi, există atâtea biserici catolice: biserica romano-catolică, greco-catolică, etc. Prin care din ele ar judeca El? Dacă va judeca lumea prin biserica catolică, atunci biserica protestantă iese din ecuaţie. Dacă o judecă prin biserica protestantă, atunci biserica catolică este afară. Poate ziceţi: „Stai puţin, frate Branham! Toate bisericile sunt bune,” dar nu este aşa. O, nu! Amintiţi-vă că la început, Dumnezeu le-a spus lui Adam şi Evei să stea în spatele Cuvântului Său. Dacă ar fi ascultat, Satan nu ¡-ar fi putut spune că nu este aşa. El n-a făcut decât să citeze greşit o frază spusă de Dumnezeu. Şi dacă o frază atât de simplă a cauzat atâtea probleme, boli, dureri de cap, necazuri, amărăciune, înseamnă că o frază mică şi simplă ne-ar putea tăia de la Viaţă. Dumnezeu nu va judeca lumea din prisma unui grup, ci o va face prin Isus Hristos, iar Isus Hristos este Cuvântul: „La început a fost Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu şi Cuvântul era Dumnezeu.” El este Cuvântul, iar Cuvântul S-a făcut trup şi a locuit printre noi. El este Cuvântul exprimat al lui Dumnezeu în fiecare epocă, şi Cuvântul Îl face pe Dumnezeu acelaşi ieri, azi şi în veci.

La început, El a fost găsit în profeţi. Vreau să vă amintesc că profeţii sunt oamenii pe care Dumnezeu ¡-a ales ca să vorbească prin ei. Vă rog să observaţi că încă de la început, El S-a identificat prin fiinţa umană.

Dumnezeu are întotdeauna un fel de a face lucrurile şi nu îl schimbă niciodată. Acesta este motivul pentru care eu pot crede Cuvântul Lui. Astfel, dacă Dumnezeu este chemat într-o anumită problemă şi ia o decizie, de fiecare dată când este chemat trebuie să acţioneze la fel. Dacă felul Lui de lucrare s-ar schimba, înseamnă că nu a procedat corect prima dată. Dacă El este chemat să salveze un om şi îl salvează, o face pe o anumită bază, iar dacă este chemat să salveze un alt om, trebuie să procedeze la fel ca prima dată, fiindcă dacă nu face aşa, înseamnă că nu a procedat bine prima dată. Dacă El este chemat să vindece un om, şi îl vindecă pe o anumită bază, atunci trebuie să procedeze la fel şi atunci când este chemat să vindece al doilea om. Dacă nu face aceasta, înseamnă că a procedat greşit, ceea ce este imposibil pentru că El este infinit, omniprezent, Atotştiutor şi neschimbător.

Noi suntem fiinţe mărginite, aşa că astăzi putem spune că este bine un lucru, iar mâine să ne schimbăm părerea şi să-l facem mai bine. Astfel, acum construim case mai bune decât s-au construit cu o mie de ani în urmă. Avem maşini mai bune decât în urmă cu douăzeci de ani, avem mijloace de transport mai bune, etc. Noi putem deveni mai buni în ceea ce facem pentru că învăţăm, dar Dumnezeu nu trebuie să înveţe nimic pentru că El este desăvârşit. Aşadar, El şi Cuvântul Său sunt una, şi Cuvântul Său este desăvârşit.

Dacă nu credeţi aceasta, vă rog să nu veniţi în rândul de rugăciune, pentru că puteţi primi ceea ce cereţi numai dacă credeţi. Ştiinţa se bazează pe ceva de care suntem siguri, dar credinţa adevărată se odihneşte pe Piatra veşnică din Lumea veşnică a lui Dumnezeu. Ea nu se schimbă, ci rămâne statornică indiferent ce se va întâmpla.

Cuvântul nu Se poate schimba, iar credinţa stă pe aceasta.

Biblia spune că „cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.” (Matei 24.35). Bărbaţii şi femeile care s-au ridicat, au crezut că El este adevărul, şi aşa este: El, Cuvântul, este Adevărul.

Dumnezeu Şi-a împărţit Cuvântul în toate timpurile, şi aş vrea să observaţi că întotdeauna, înainte de momentul când Cuvântul Domnului a venit la un profet, oamenii au făcut lucrurile într-un mod foarte greşit.  Cercetaţi Scriptura şi veţi vedea că aşa este. Dar amintiţi-vă că Dumnezeu este neschimbător şi că El nu-Şi poate schimba felul de lucrare. El trebuie să procedeze întotdeauna la fel, nu Se poate schimba.

Lăsaţi-mă să vă dau un exemplu. Când omul a căzut în păcat, Dumnezeu a trebuit să-l judece sau să găsească o cale prin care să-l salveze. Şi noi ştim că în grădina Eden, El a făcut un plan de salvare a omului, a găsit o cale, aceasta fiind prin sângele vărsat al unui nevinovat; şi nu a schimbat-o niciodată. Noi am încercat să construim oraşe, turnuri, să educăm, să organizăm, dar totul a eşuat. Dumnezeu îl poate întâlni pe om numai sub sângele Celui nevinovat. El a făcut aceasta în grădina Eden şi a continuat să procedeze tot aşa, pentru că nu Îşi schimbă niciodată felul de lucrare. Dacă o va face, înseamnă că este la fel de mărginit ca mine şi tine.

Poate ziceţi: „Eu am greşit acolo, dar de data aceasta sunt sigur că am dreptate.” Dumnezeu nu va spune niciodată asemenea cuvinte. El are dreptate de la început şi nu trebuie să schimbe nimic. El a făcut o făgăduinţă şi pentru că este Dumnezeu, va sta pe această făgăduinţă.

Avraam a fost convins că Dumnezeu Îşi va ţine făgăduinţa pe care ¡-a făcut-o, aşa că a mers înainte împotriva ştiinţei, a dovezilor ştiinţifice, împotriva motivelor, împotriva a orice ar fi fost. El a pus Cuvântul lui Dumnezeu pe primul loc şi a spus: „Pentru mine sunt greşite toate celelalte lucruri.” Avraam urma să aibă copilul făgăduit. Nu ştia cum, dar avea să-l aibă şi pentru că a crezut, l-a avut.

Noi vedem că de-a lungul istoriei, Dumnezeul cel neschimbător a avut un fel de a face lucrurile. Vă rog să mai aveţi puţină răbdare.

La început, El le-a vorbit prorocilor, iar Cuvântul Domnului a venit la profeţi. Ei aveau însărcinarea să spună lucrurile divine şi tot ce spuneau se întâmpla întocmai, aceasta fiind şi modalitatea prin care se ştia dacă acel om era sau nu era profet. Profetul este un văzător. El spune mai dinainte lucrurile care se vor întâmpla, fiind de asemenea un interpret divin al Cuvântului scris. Fiecare dintre voi ştie aceasta.

În limba engleză, cuvântul „profet”, p-r-o-f-e-t, înseamnă predicator sau propovăduitor, dar în Vechiul Testament, profetul era cineva care vestea lucrurile mai dinainte. Astfel, Cuvântul spune: „Când va fi printre voi un proroc, Eu, Domnul, Mă voi descoperi lui…”  (Numeri 12.6). Dacă ceea ce spune el se va întâmpla, să-l ascultaţi, dar dacă nu se va întâmpla, să nu-l ascultaţi pentru că profeţia este falsă. Dacă este trimis de Mine, Eu Mă voi descoperi lui şi orice va spune se va împlini întocmai. El s-a născut în lume pregătit mai dinainte de Dumnezeu pentru slujba sa, deoarece „lui Dumnezeu nu-I pare rău de darurile şi de chemarea făcută.” (Romani 11.29). Ele sunt hotărâte mai dinainte de Dumnezeu.

Încă înainte ca lumea să fie creată, El ştia totul despre ea. El a ştiut fiecare purice, fiecare muscă,  şi de câte ori va clipi fiecare în viaţa lui pe pământ. Vedeţi, aceasta Îl face pe Dumnezeu infinit. Dacă n-ar şti aceste lucruri, n-ar fi infinit. Dar El ştie totul, fiindcă este Atotştiutor, iar această calitate Îl face şi Omniprezent. El ştie şi a ştiut totul încă înainte de întemeierea lumii.

El a ştiut că noi vom fi astăzi aici, încă înainte de întemeierea lumii, şi a ştiut de câte ori voi ridica mâinile în sus şi de câte ori le voi lăsa în jos. Încă înainte de întemeierea lumii, El a ştiut de câte ori vei clipi şi tot ce vei gândi. De ce ne temem când ştim că Dumnezeu este Tatăl nostru? Aşa este. El este Tatăl nostru. Oamenii şi-au pierdut credinţa şi încrederea în El, dar noi nu trebuie să ne îngrijorăm.

Acest lucru s-a întâmplat în fiecare epocă, fiindcă Dumnezeu ne-a trimis tot timpul Cuvântul Său ca să-L credem, dar noi am încurcat lucrurile. Atunci, Dumnezeu a trimis un profet care a readus Cuvântul şi astfel a putut fi crezut în acea epocă. Dacă mergeţi prin toate epocile bisericii, îi veţi putea vedea pe toţi cei care au ţinut credinţa creştină.                                             

Vă rog să observaţi că Domnul ¡-a vorbit lui Noe, care era un profet, şi ¡-a spus ce urma să se întâmple. El a profeţit şi tot ce a spus s-a împlinit întocmai.

Vă rog să-l observaţi pe Iosif. El este un exemplu desăvârşit spre Hristos deoarece Dumnezeu era în el. Astfel, Iosif era iubit de tatăl său, care era un proroc, şi urât de fraţii săi. El era urât fără temei. Nu avea nici o vină, fiindcă era ceea ce era. Iosif este un simbol care se regăseşte în toate epocile bisericii: era urât de ceilalţi, la fel ca şi creştinii din toate epocile. Întotdeauna când intră în scenă un profet, este urât din acelaşi motiv pentru care a fost urât şi Iosif. El putea să tălmăcească vise şi nu greşea niciodată; putea să vestească mai dinainte lucruri care urmau să se întâmple şi nu a greşit niciodată, dar fraţii lui îl urau fără motiv.

Vă rog să observaţi că viaţa lui era un simbol spre viaţa lui Isus Hristos. El a fost vândut pentru douăzeci de arginţi, dar apoi a fost scos din închisoare şi pus la dreapta lui Faraon, conducătorul lumii din vremea aceea. Şi de fiecare dată când părăsea palatul, suna trâmbiţa şi se striga: „În genunchi! Trece Iosif!” Este un simbol desăvârşit pentru Hristos în timpul Mileniului. Atunci trâmbiţa va suna, El va veni în faţă şi fiecare genunchi va trebui să se plece înaintea Lui şi fiecare limbă va mărturisi că Isus Hristos este Domnul.

Observaţi, când era în închisoare, Iosif era profet. El a fost vândut şi apoi a ajuns în închisoare din pricina soţiei lui Potifar. Acolo, pitarul şi paharnicul împăratului au avut câte un vis, iar Iosif le-a tălmăcit pe amândouă. Astfel, unul dintre ei a fost salvat, iar celălalt a fost omorât.

Aşa S-a întâmplat şi cu Isus când era pe lemnul crucii: unul dintre tâlhari a fost salvat, iar celălalt a fost ucis.

Să-l privim puţin şi pe Moise. El nu a venit în duhul şi nici cu Mesajul pe care l-a adus Noe, deoarece a venit într-un alt timp şi a fost însărcinat să împlinească un alt Cuvânt al lui Dumnezeu care îi spusese lui Avraam: „Să ştii hotărât că sămânţa ta va fi străină într-o ţară care nu va fi a ei; acolo va fi robită şi o vor apăsa greu, timp de patru sute de ani., dar Eu o voi scoate afară cu Mâna Mea puternică.” (Geneza 15.14).

Dar când a fost chemat Moise, a fost nevoie de patruzeci de ani pentru a scoate afară toată doctrina veche, iar după acei patruzeci de ani, Dumnezeu l-a chemat din Lumina supranaturală, din Stâlpul de Foc care S-a arătat într-un rug care nu se mistuia, şi în cinci minute l-a învăţat mai mult decât învăţase în cei patruzeci de ani, pentru că stătea în prezenţa Lui.

Când un bărbat stă în prezenţa lui Dumnezeu, învaţă întotdeauna ceva.

Tu nu poţi învăţa din cărţi; nu-L poţi cunoaşte pe Dumnezeu din cărţi. Poate vei spune: „Bărbatul acesta este doctor în teologie!” După părerea mea, aceasta Îl îndepărtează de Dumnezeu, nu-l apropie, pentru că tu nu-L cunoşti pe Dumnezeu prin educaţie, ci prin credinţă. Tu trebuie să crezi în El, fiindcă numai aşa Îl poţi cunoaşte pe Dumnezeu. Astfel, cred că întâlnirile noastre, care au loc în prezenţa Sa divină, trebuie să vă mărească credinţa în El. Şi nu contează ce spune ştiinţa sau necredincioşii, Hristos a fost trimis pentru voi, credincioşii. De aceea, ai dreptul să te bucuri de părtăşia cu El, de binecuvântările Lui şi de tot ceea ce a plătit El.

Nici un bărbat nu are dreptul să predice Evanghelia până nu îngenunchează pe pământ sfânt înaintea Stâlpului de Foc şi până nu aude Vocea lui Dumnezeu, pe Dumnezeu vorbindu-i. Vedeţi voi, religioşii de astăzi pot spune: „Aceste lucruri s-au întâmplat demult. Atunci s-a întâmplat aceasta şi cealaltă,” dar un om care L-a întâlnit pe Dumnezeu faţă în faţă şi a vorbit cu El, nu poate fi învins de un drac sau de un religios. El s-a întâlnit cu Dumnezeu şi nu mai are nevoie de nimeni să-¡ spună altceva.

De-a lungul timpului, Dumnezeu S-a descoperit şi a vorbit prin profeţii Săi.

Acum vă rog să vă gândiţi la Isus din Nazaret. Şi El a fost un Profet. Astfel, Moise a spus în Deuteronom 18.15: „Domnul Dumnezeul tău îţi va ridica din mijlocul tău, dintre fraţii tăi, un proroc ca mine: să ascultaţi de el!”

Vă rog să observaţi că în fiecare perioadă de timp, tot Israelul a crezut în profeţi atunci când aceştia au fost legitimaţi de Dumnezeu. În Evrei 1 citim: „După ce a vorbit în vechime părinţilor noştri, prin proroci, în multe rânduri şi în multe chipuri, Dumnezeu la sfârşitul acestor zile, ne-a vorbit prin Fiul…” Vedeţi, prin Fiul Său, Isus Hristos. Dumnezeu nu-Şi schimbă niciodată felul de lucrare, ci procedează întotdeauna la fel. El nu S-a folosit niciodată de un sistem, de o organizaţie sau de un grup, ci Se foloseşte întotdeauna de o singură persoană.

Este în ordine dacă eşti metodist, baptist, prezbiterian sau penticostal, dar Dumnezeu lucrează cu fiecare individ în parte. El lucrează cu tine, nu cu biserica ta; şi lucrează numai cu cei care sunt în Cuvântul Său. Întotdeauna a fost aşa.

Nu există o aşa zisă şcoală de profeţi. Odată, ei au încercat să facă aceasta, dar au eşuat. De exemplu, Ahab a avut un grup de profeţi, dar Dumnezeu a avut unul singur, pe Mica, iar acesta era urât de ceilalţi. Mica avea adevărul Cuvântului deoarece profeţia lui era în acord cu Cuvântul.

Întotdeauna trebuie să fie aşa, fiindcă profetul este trimis să aducă Cuvântul făgăduit pentru acel timp. Dar şi în timpul acela s-a întâmplat la fel ca în zilele lui Isus: ei nu l-au recunoscut pe profet. Priviţi-¡ pe farisei şi saduchei, pe acei oameni învăţaţi care astăzi nu mai sunt printre noi. Ei trebuiau să se nască dintr-o anumită seminţie, din seminţia lui Levi. Strămoşii lor au fost preoţi şi au studiat zi şi noapte Cuvântul, dar atunci când Cuvântul S-a arătat printre ei, nu L-au recunoscut pentru că au rămas la tradiţiile lor. Nu e de mirare că Isus le-a zis: „Aţi desfiinţat frumos porunca lui Dumnezeu, ca să ţineţi datina voastră şi L-aţi făcut fără putere.” (Marcu 7.9). Isus a venit exact cum fusese profeţit, dar ei n-au văzut aceasta din pricina tradiţiilor lor, şi au spus: „Cum este posibil ca acest copil care s-a născut nelegitim, într-un staul, să fie El? Acest Isus nu a mers la nicio şcoală, nu are nici o diplomă, nici un carnet de membru şi nu aparţine niciunei organizaţii. Cum ar putea fi El, Cel Ales?” Dar El era, însă ei nu au putut vedea aceasta, deşi le-a spus: „Lucrările pe care le fac, mărturisesc despre Mine. Cercetaţi Scripturile, pentru că socotiţi că în ele aveţi viaţa veşnică, dar tocmai ele mărturisesc despre Mine.” (Ioan 5.39). Şi a adăugat: „…dacă nu Mă credeţi pe Mine, credeţi măcar lucrările acestea, pentru că ele mărturisesc despre Mine.” (Ioan 10.38). „…dacă aţi crede pe Moise, M-aţi crede şi pe Mine, pentru că el a scris despre Mine.” (Ioan 5.46). Vedeţi? Ei erau atât de orbiţi încât nu au putut vedea aceste lucruri.

Vă întrebaţi cumva dacă această situaţie s-ar putea repeta astăzi? S-a profeţit că va fi la fel. Poate ziceţi: „În zilele noastre?” O, da, se întâmplă chiar acum!

„…oamenii vor fi… vânzători, obraznici, îngâmfaţi; iubitori mai mult de plăceri decât iubitori de Dumnezeu;

având doar o formă de evlavie, dar tăgăduindu-i puterea. Depărtează-te de oamenii aceştia.” (2Timotei 3.4-5). Aceste cuvinte au fost rostite de un proroc şi trebuie să se împlinească. Mă întreb dacă noi ne apropiem de acele vremuri şi dacă ei erau aproape de ele? Priviţi în jur şi veţi vedea cât de uşuratic ne purtăm.

Să vedem ce era Isus atunci când a venit. El era Cuvântul, iar Cuvântul a venit întotdeauna pentru a corecta ceva ce era greşit. Chiar dacă voi aţi considerat că nu este nimic greşit, Cuvântul a venit şi a corectat totul.

Priviţi-L pe Isus la doisprezece ani. Era doar un copil, ca şi copilul acesta care doarme aici şi are o proteză la picioare. Isus era un copil de doisprezece ani şi nu fusese niciodată la şcoală. Fiind praznicul Paştelui, Iosif, Maria şi toată adunarea din cetatea lor s-au dus la Ierusalim. La încheierea praznicului, ei au călătorit timp de trei zile pe drumul de întoarcere, crezând că Isus se afla printre ceilalţi evrei şi nu au observat că lipseşte. Apoi s-au întors la Ierusalim şi L-au găsit în Templu vorbind cu preoţii.

N-aş vrea să-¡ jignesc pe catolici, dar aş vrea să privească puţin la aceasta întâmplare. Voi o consideraţi pe Maria mijlocitoare şi spuneţi că este mama lui Dumnezeu. Priviţi cum îşi taie singură craca de sub picioare prin mărturia pe care o aduce: „…tatăl Tău şi eu Te-am căutat cu îngrijorare.” (Luca 2.48). Vedeţi ce a făcut ea? Prin aceste cuvinte şi-a negat propria mărturie, numindu-l pe Iosif, tatăl lui Isus. Dar vedeţi, un copil a corectat-o; era Cuvântul care a corectat imediat greşeala ei: „De ce M-aţi căutat? Oare nu ştiaţi că trebuie să fiu în Casa Tatălui Meu?” (v. 49). Vedeţi cum a venit Cuvântul şi a corectat greşeala?

Ea a spus: „…tatăl Tău şi eu…” Făcând această afirmaţie chiar înaintea preoţilor cărora le spusese că ceea ce s-a zămislit în ea era de la Duhul Sfânt, ea îl recunoştea pe Iosif ca fiind tatăl lui Isus, şi îşi nega propria mărturie.

Dar vedeţi, Cuvântul a venit imediat şi ¡-a corectat greşeala. Isus era Cuvântul: „La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu… şi Cuvântul S-a făcut trup şi a locuit printre noi.” (Ioan 1.1,14). „Oare nu ştiaţi că trebuie să fiu în Casa Tatălui Meu?” Cuvântul a corectat imediat greşeala.

El era acolo pentru că Tatăl Său condamna acele organizaţii şi lucrurile pe care le făceau ei. Preoţii nu puteau înţelege de unde avea atâta înţelepciune un băiat de numai doisprezece ani, dar El era Cuvântul. Niciodată, nici un om nu mai vorbise ca El, fiindcă El avea autoritatea de a înfăptui ceea ce spunea. Şi profeţii Israelului deţineau această autoritate atunci când erau chemaţi de Dumnezeu să intre în scenă. Ei erau în El, deoarece El este plinătatea Cuvântului, era împlinirea Cuvântului. Profeţii erau Cuvântul pentru perioada de timp în care trăiau, dar El era Cuvântul tuturor epocilor; El era Dumnezeu însuşi venit printre noi într-un trup de carne: „Cuvântul S-a făcut trup şi a locuit printre noi.”

Să vedem cum S-a identificat El atunci când a venit din pustie, după ce a fost botezat cu Duhul Sfânt. El a fost botezat de Ioan, fiindcă „Cuvântul vine la profet.” Ştiaţi aceasta? Dacă există un profet pe pământ, Cuvântul trebuie să vină la el.

Priviţi-l pe Ioan. El era profet şi Cuvântul a venit la el în timp ce stătea în apă şi propovăduia. Isus era Cuvântul şi a păşit prin apă la profet, dar Ioan ¡-a zis: „Eu am trebuinţă să fiu botezat de Tine, şi Tu vii la mine?” (Matei 3.14).

„Drept răspuns, Isus i-a zis: „Lasă-Mă acum, căci aşa se cade să împlinim tot ce trebuie împlinit.” (v. 15). De ce? Pentru că Ioan era profetul, iar Isus era Cuvântul. Şi Ioan ştia că El era Jertfa care trebuia spălată înainte de a fi sacrificată. Aşadar, el L-a botezat pe Isus, a spălat Jertfa înainte de a fi prezentată. Înţelegeţi?

„De îndată ce a fost botezat, Isus a ieşit afară din apă. Şi în clipa aceea, cerurile s-au deschis, şi a văzut pe Duhul lui Dumnezeu coborându-Se în chip de porumbel şi venind peste El.” (v.16). Apoi S-a dus în pustie unde a fost ispitit timp de patruzeci de zile.

Haideţi să urmărim slujba Lui. Suntem în Ioan capitolul unu. Să vedem ce s-a întâmplat acolo, ce era El atunci, şi vom vedea ce este El astăzi. Priviţi-L pe Isus! Imediat după ce a venit din pustie, l-a întâlnit pe Andrei, care până atunci îl urmase pe Ioan. Ioan ştia că el era premergătorul lui Mesia şi cu toate că tatăl său fusese preot, nu l-a urmat, deoarece slujba lui era mult mai importantă. El nu a urmat nici o şcoală teologică, ci a plecat în pustie de la nouă ani. Ioan ştia că va primi semnul care-L va legitima pe Mesia înaintea lui. El era sigur de ceea ce spunea, îşi cunoştea chemarea şi era sigur de ea, aşa că stătea în mijlocul mulţimii şi spunea: „Eu botez cu apă; dar în mijlocul vostru stă Unul pe care voi nu-L cunoaşteţi. El vă va boteza cu Duhul Sfânt şi cu foc, şi eu nu sunt vrednic să-¡ duc încălţămintea.” (Ioan 1.26; Matei 3.11).

Când Isus a păşit afară din apă, după ce a fost botezat, Ioan a spus: „Am văzut semnul şi sunt sigur că este El.”

Andrei s-a dus şi ¡-a spus cele auzite fratelui său, Simon, care era unul dintre bărbaţii care nu voiau să creadă nimic. El a zis: „Îmi amintesc ce mi-a spus tata: „Fiule, tu ştii că noi am pescuit şi am ştiut că Dumnezeu ne poate da peşte ca să mâncăm şi să ne plătim datoriile. Înainte de moartea mamei tale, noi ne-am rugat de multe ori ca El să ne dea peşte, dar, ca orice evreu adevărat, am privit tot timpul spre venirea lui Mesia. Acum sunt deja bătrân şi nu cred că voi trăi să-L văd venind, dar  vreau să ştii că înainte de venirea Lui se vor ridica multe imitaţii, de aceea trebuie să vă încredeţi numai în Cuvânt. Moise, profetul nostru, ne-a spus că „Domnul Dumnezeu vă va ridica un profet.”  Noi n-am mai avut nici un profet de sute de ani, dar când va veni Mesia, El va fi un profet, Se va legitima ca Profet, iar tu Îl vei recunoaşte pentru că va fi un Profet.”

Ioan nu a făcut altceva decât să predice, iar Simon nu putea să se bazeze doar pe aceasta, fiindcă ¡ se spusese că Cel ce va veni, Se va legitima ca Profet, ceea ce s-a şi întâmplat.

Într-o zi, Andrei şi Simon îşi spălau năvoadele şi s-au dus să-L vadă pe Isus, iar când au ajuns în prezenţa Lui, Isus l-a privit pe Simon şi ¡-a zis: „Tu eşti Simon, fiul lui Iona.”, aceasta fiind dovada că El era Profet. Când a auzit aceasta, Simon a ştiut că El era Cuvântul care S-a făcut trup. Înţelegeţi? El a ştiut. De ce? Pentru că în Evrei 4.12 scrie că „Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi lucrător, mai tăietor decât orice sabie cu două tăişuri: pătrunde până acolo că desparte sufletul şi duhul, încheieturile şi măduva, judecă simţirile şi gândurile inimii.”

Câţi din voi ştiu aceasta? (Adunarea spune: „Amin!”).

Când a auzit ce ¡-a spus Isus, Petru a ştiut imediat cine era El şi la fel ar fi ştiut şi tatăl lui. El a ştiut că era Mesia, iar mai târziu a primit cheile Împărăţiei cerurilor.

Un alt bărbat prezent acolo a fost Filip. El avea un prieten bun cu care a studiat Scriptura şi care se numea Natanael. Fiind mişcat de cele văzute, Filip s-a dus cincisprezece mile dincolo de deal, până la Natanael, iar când l-a găsit, acesta se ruga printre smochini. Când a văzut că se roagă, Filip a aşteptat respectuos până când a terminat, apoi ¡-a zis: „Vino şi vezi, căci noi am găsit pe Acela despre care a scris Moise în Lege şi Prorocii: pe Isus din Nazaret, fiul lui Iosif. El este Mesia, Cel despre care am vorbit.” (Ioan 1.45).

Vă rog să fiţi atenţi ce a spus Natanael: „Poate ieşi ceva bun din Nazaret?” Cred că Filip ¡-a dat cel mai bun răspuns care se putea da: „Vino şi vezi!”

Nu sta acasă şi critica, ci vino şi convinge-te singur! Adu cu tine Biblia şi o vom cerceta împreună ca să vedem ce este cu El, fiindcă ştii ce spune Cuvântul despre Mesia. El este Acelaşi ieri, azi şi în veci. Cercetaţi Cuvântul şi veţi vedea Cine este El; veţi vedea dacă este o organizaţie sau un grup de oameni.

Filip a vorbit cu Natanael şi ¡-a spus ce a zis Isus: „El a vorbit cu pescarul acela bătrân care nu era în stare nici să semneze chitanţa primită atunci când vindea peştele, şi ¡-a spus cum îl cheamă pe el şi pe tatăl lui. Nu m-ar surprinde să-ţi spună şi ţie aceasta, când vei fi în prezenţa Lui.”

„O, să mergem! Trebuie să văd şi eu,” a zis Natanael.

Ei au păşit în prezenţa Lui atunci când Isus se ruga pentru bolnavi, fiindcă făcea aceasta de fiecare dată. Când a intrat, Isus l-a privit şi a zis: „Iată cu adevărat un israelit în care nu este vicleşug.” (Ioan 1.47).

„De unde mă cunoşti?”, I-a zis Natanael. Drept răspuns, Isus i-a zis: „Te-am văzut mai înainte ca să te cheme Filip, când erai sub smochin.”

Priviţi ce efect au avut aceste cuvinte asupra lui Natanael: „Rabi, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, Tu eşti Împăratul lui Israel!” (v. 48-49). Acel bărbat a ştiut aceasta. Priviţi ce diferenţă era între el şi toţi preoţii care stăteau acolo şi n-au crezut aceasta, aşa că au trebuit să dea un răspuns bisericii. Şi ştiţi ce au spus? „Este Beelzebul, domnul dracilor; este Satan!”

Dar Isus le-a zis: „Vă iert pentru aceasta, dar când va veni Duhul Sfânt şi veţi vorbi la fel, El nu vă va ierta nici în lumea aceasta, nici în lumea viitoare.” Atunci li s-a iertat pentru că ispăşirea nu era încă făcută, dar înţelegeţi unde vom fi aruncaţi noi dacă vom face aceasta?

Să mergem mai departe. Pe pământ există numai trei feluri de oameni, trei rase. Noi ştim că Sem, Ham şi Iafet îi reprezintă pe evrei, pe samariteni şi pe neamuri. Samaritenii sunt jumătate evrei şi jumătate neamuri.

Cei care L-au căutat pe Mesia au fost evreii, nu samaritenii, în timp ce noi, neamurile, eram închinători la idoli. Noi nu L-am căutat pe Mesia din pricină că eram păgâni. Noi nu am primit nici o învăţătură despre Mesia şi nu ne-a fost arătat nici măcar semnul venirii Lui.

Şi iată că într-o zi, Isus era în drum spre Ierihon şi pentru că „trebuia să treacă prin Samaria,” a ajuns lângă o cetate numită Sihar. Era pe la ora amiezii şi Isus şi-a trimis ucenicii să cumpere merinde din cetate, în timp ce El a rămas lângă fântână.

În timp ce stătea acolo, din cetate a venit o femeie care avea o reputaţie proastă din  pricină că avusese mai mulţi bărbaţi. A venit la fântână la ora aceea, deoarece nu putea veni cu restul femeilor. Femeia a venit după apă, iar în timp ce cobora găleata în fântână, a auzit glasul unui bărbat care-¡ zicea: „Dă-Mi să beau!” A privit în jur şi a văzut un evreu. Probabil arăta mai trecut decât era în realitate, fiindcă în Ioan 8.57 preoţii I-au zis: „N-ai nici cincizeci de ani şi ai văzut pe Avraam! Acum ştim că ai un duh rău!”

Dar Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că mai înainte ca să se nască Avraam, sunt Eu.”

Eu cred că slujba Sa a fost una deosebită, ceea ce L-a maturizat şi L-a făcut să arate mai în vârstă. Astfel, deşi avea doar treizeci şi trei de ani, arăta mai bătrân.

Femeia l-a privit mirată şi ¡-a zis: „Cum Tu, iudeu, ceri să bei de la mine, femeie samariteană? N-ar trebui să faci aceasta pentru că noi nu avem legătură unii cu alţii. Nu ai voie să faci aceasta!” (Ioan 4.9).

Drept răspuns, Isus i-a zis: „Dacă ai fi cunoscut tu darul lui Dumnezeu şi Cine este Cel ce-ţi zice: „Dă-Mi să beau!”, tu singură ai fi cerut să bei, şi El ţi-ar fi dat apă vie.” (v. 10).

Ce făcea El? Vorbea cu femeia. Tatăl L-a trimis acolo, iar femeia aceea trebuia să fie tot acolo. Şi El a vorbit cu ea până când a intrat în legătură cu duhul ei. Vedeţi? Cuvântul deosebeşte gândurile inimii, iar El era Cuvântul. Câţi dintre voi credeţi că El era Cuvântul? (Biserica spune: „Amin!”). Aşa este. Şi Cuvântul deosebeşte gândurile inimii.

Astfel, El a aflat care era problema ei: avusese mai mulţi bărbaţi, şi ¡-a zis: „Du-te de cheamă pe bărbatul tău şi vino aici”.

Femeia I-a răspuns: „N-am bărbat.” Isus i-a zis: „Bine ai zis că n-ai bărbat.

Pentru că cinci bărbaţi ai avut; şi acela pe care-l ai acum nu-ţi este bărbat. Aici ai spus adevărul.” (Ioan 4.16-18).

Priviţi-o pe femeia aceasta. Ea era în gândurile lui Dumnezeu şi putea fi salvată; era reprezentată în ceruri. Priviţi ce diferenţă era între ea şi preoţi. Când L-au văzut, preoţii au spus că are drac, dar femeia a zis: „Doamne, văd că eşti proroc. Noi n-am mai avut nici un profet de sute de ani, dar ştim că atunci când va veni Mesia, ne va spune toate lucrurile.”

Femeia aceea putea să ne înveţe ceva pe noi toţi care suntem în Birmingham; putea să înveţe ceva tot restul lumii; îi putea învăţa ceva pe toţi teologii. Vedeţi? Şi El este Acelaşi ieri, azi şi în veci.

„Doamne, văd că eşti proroc.” Vedeţi? El a cunoscut gândurile inimii ei, iar când a auzit aceasta, femeia I-a zis: „Tu trebuie să fii proroc. Noi, samaritenii, Îl aşteptăm pe Mesia care trebuie să vină. N-am mai avut nici un proroc de patru sute de ani, de la Maleahi care a fost ultimul, dar El ne-a spus că vor mai veni şi alţi proroci. Un bărbat care botează în Iordan a spus aceasta: „Iată, voi trimite pe solul Meu; el va pregăti calea înaintea Mea.” (Maleahi 3.1). Noi am auzit aceste cuvinte şi Îl aşteptăm pe Mesia.

Şi Isus ¡-a zis: „Eu, Cel ce vorbesc cu tine, sunt Acela.”

Aceasta a clarificat toate lucrurile, aşa că femeia şi-a lăsat găleata la fântână şi a alergat în cetate zicând: „Veniţi de vedeţi un Om care mi-a spus tot ce am făcut;  nu cumva este Acesta Hristosul?” (v. 29).Prieteni, nu avem timp să mergem mai departe, dar dacă El a fost Mesia ieri, este Mesia şi astăzi, pentru că El este Acelaşi ieri şi azi. El a murit ca să facă ispăşirea, să împlinească cele vestite şi să-ţi dea şansa să vezi ce a făcut pentru tine.

Te rog să ţii minte că dacă eşti un păcătos, ai fost salvat atunci când a murit Isus pentru tine, însă trebuie să accepţi aceasta personal. Dacă eşti bolnav, ai fost vindecat atunci când Isus a fost zdrobit pentru păcatele noastre. Prin rănile Lui eşti vindecat, aşa că dacă ar sta în seara aceasta aici şi I-ai zice: „Vindecă-mă, Doamne!” nu ar putea s-o facă deoarece a făcut-o deja.

Dar poate cineva dintre voi spune: „Poate fi Isus în seara aceasta în Birmingham?” Da, domnule, pentru că El a promis că va face aceasta. Cum poate fi El aici? Sub ce formă? Prin Duhul Sfânt. De aceea este Acelaşi ieri, azi şi în veci, fiindcă este sub forma Duhului Sfânt.

Mi-aş dori să fi avut timp ca să vă mai pot spune ceva, dar cred că mă voi opri. Îmi permiteţi să fac aceasta repede? Mai aveţi răbdare câteva minute? (Adunarea spune: „Amin!”). Nu vreau să vă ţin prea mult ca să nu pierdeţi autobuzele.

Isus a spus în Luca 17.28: „Ce s-a întâmplat în zilele lui Lot, se va întâmpla aidoma…”

A spus El aceasta? (Adunarea spune: „Amin!”).

El a citat din aceeaşi Biblie din care citim şi noi astăzi, adică din Geneza 19 şi 20. Priviţi-l pe Lot. Naţiunea în care trăia el, era  păcătoasă. Gândiţi-vă cum suntem noi astăzi!

El a zis: „Un neam viclean şi preacurvar cere un semn; nu i se va da alt semn decât semnul prorocului Iona.” (Matei 16.4). Vedeţi? Ei vor primi semnul lui Iona care s-a ridicat din morţi. El era aproape mort, deoarece a stat în pântecele unei balene timp de trei zile şi trei nopţi.

Isus a spus: „Ce s-a întâmplat în zilele lui Lot…” Vedeţi? Observaţi conjunctura. Atunci au mers în Sodoma cei doi îngeri pentru a predica. Noi vedem că Unul a rămas cu Avraam, dar ceilalţi doi au mers în Sodoma şi au făcut semne. Ce au făcut mai exact? Au predicat Evanghelia şi ¡-au lovit pe oameni cu orbirea. Predica lor ¡-a orbit. Dacă unul nu a fost un Billy Graham modern, atunci eu nu am văzut altul. În nici o epocă a bisericii noi nu am avut vreun mesager al cărui nume să se termine cu terminaţia „ham.” Am avut un Moody, un Sankey, un Finney, un Knox, un Calvin,  dar nu am avut niciodată un nume care să se termine cu „ham,” „părintele naţiunilor.” Vedeţi? Aceasta este conjunctura Sodomei. Amintiţi-vă că acolo a stat şi un Bărbat pe care Avraam L-a numit Elohim, Domnul. De unde a ştiut Avraam că Acela era Elohim? El ¡-a zis lui Avraam: „Avraame, unde este nevastă-ta, Sara?” iar el ¡-a răspuns: „Este în cortul de la spatele Tău.” Avraam avea aproape o sută de ani, şi El ¡-a zis: „La vremea potrivită Mă voi întoarce la tine, conform făgăduinţei pe care ţi-am făcut-o.” Avraam a aşteptat douăzeci şi cinci de ani. „La vremea potrivită Mă voi întoarce şi te voi vizita.” Când a auzit aceasta, Sara a zis: „Hmmm!” Şi El a întrebat: „De ce a râs Sara? De ce a zis acel „Hmmm” în cortul de la spatele Meu?”

Avraam L-a numit Elohim, adică Dumnezeu care stătea în faţa lui într-un trup de carne. El era Dumnezeu în trup de carne şi a mâncat carne şi turte, şi a băut lapte.

Şi Isus a spus: „Aşa cum a fost în zilele Sodomei, aidoma va fi şi la venirea Fiului omului,” atunci când Dumnezeu va veni din nou într-un trup de carne. Amintiţi-vă că acela a fost ultimul semn. Avraam văzuse multe alte semne, dar acum, acolo Se afla Dumnezeu în trup de carne şi a putut să spună ce  gândea Sara care era în cortul de la spatele Lui. Acela era Cuvântul pentru că numai Cuvântul poate descoperi gândurile inimii. Înţelegeţi? Vă rog să ridicaţi mâinile dacă înţelegeţi. (Adunarea spune: „Amin!”). În ordine. Vedeţi, acela era ultimul semn.

Amintiţi-vă că Avraam şi soţia lui nu erau în Sodoma, adică nu erau în lumea denominaţională. Au primit cumva un mesaj intelectual? Nicidecum! Priviţi ce semn a primit Biserica aleasă: pe Avraam. G-r-a-h-a-m este un nume format din şase litere, „şase” fiind „numărul lumii”. Omul a fost creat în ziua a şasea. Dar „A-b-r-a-h-a-m” (Avraam) este format din şapte litere. Vedeţi? Aceasta este Biserica aleasă şi ea a primit semnul: pe Dumnezeu în trup de carne.

Isus a spus în Luca 17.28-30: „Ce s-a întâmplat în zilele lui Lot… aşa va fi şi în ziua când se va arăta Fiul omului.” Atunci când Se va arăta Fiul omului va fi ca în zilele lui Lot. Vă rog să ţineţi minte că în aceste zile din urmă, Fiul omului Se va arăta poporului Său şi va lucra printre oameni. Ioan spune în capitolul 14.12: „Lucrările pe care le fac Eu, le veţi face şi voi.”

Acest lucru ni s-a făgăduit şi nouă. Totul va fi restituit. Fiecare glas are un mesaj, iar mesajul a fost: „Întoarceţi-vă la credinţa originală.” Întoarceţi-vă la credinţa părinţilor, pentru că mesajul orei este: „Întoarceţi-vă la Cuvânt!”

Amintiţi-vă că noi suntem sămânţa împărătească a lui Avraam şi Îl aşteptăm pe Fiul făgăduit. Este adevărat? (Adunarea spune: „Amin!”).

Noi suntem sămânţa împărătească a lui Avraam, prin Isus Hristos. Avraam şi Sara îl aşteptau pe fiul făgăduit: pe Isaac, iar noi, sămânţa împărătească de astăzi, aşteptăm semnul promis. Este adevărat?

Fiul pe care ni L-a promis Dumnezeu Se va întoarce. În timpul lui Avraam au existat şi alte mesaje şi semne pe care acesta le-a văzut, dar ultimul semn care a fost dat înainte de naşterea fiului făgăduit şi de nimicirea lumii păgâne, a neamurilor, a fost: Dumnezeu descoperit într-un trup de carne care cunoştea gândurile inimii.

Acesta este ultimul semn pe care Îl va primi şi Biserica duhovnicească. Apoi neamurile vor fi distruse, iar acest lucru se poate întâmpla chiar acum.

Pământul se cutremură. De ce? Primul cutremur a avut loc în vinerea când a fost răstignit Isus. De ce s-a cutremurat pământul? Pentru că ei L-au respins pe Mesia. De ce avem din nou cutremure? Pentru că lumea Îl respinge pe Mesia din nou. Înţelegeţi?

Aceasta este epoca bisericii Laodicea şi orice învăţat ştie că El stă la uşă şi bate… „Eu stau la uşă şi bat.” (Fratele Branham bate de cinci ori în amvon). Laodicea este singura epocă a bisericii care L-a scos afară în totalitate. Cum s-a realizat aceasta? Prin Consiliul Ecumenic. „Merg oare doi oameni împreună fără să fie învoiţi?” (Amos 3.3). Prin Consiliul Ecumenic, ei au respins Cuvântul din nou, aşa că El stă afară. O, Doamne, ai milă! Isus Hristos este Acelaşi ieri, azi şi în veci.

Să ne plecăm capetele. Doamne Dumnezeule, Tu Te-ai descoperit în toate epocile. În vechime ai vorbit prin profeţi, iar în zilele din urmă ne-ai vorbit prin Fiul Tău, Isus Hristos, Cel pe care noi Îl iubim şi-l credem, deoarece ştim că este Acelaşi ieri, azi şi în veci, aşa cum a făgăduit.

Tată, aici se află o adunare minunată care are credinţă. Este uşor să le vorbeşti unor astfel de oameni. O, Doamne, fie ca această credinţă să se ridice la un asemenea nivel, încât să păşească afară din gândirea umană. Oamenii au auzit aceasta; au fost învăţaţi de păstorii lor şi au căutat aceasta de mulţi ani, de aceea, Te rugăm să vii în seara aceasta şi să ne arăţi că Tu nu eşti mort, Tată, ci eşti viu şi trăieşti în mijlocul poporului Tău, aşa cum trăieşte crinul în vale, printre alte feluri de flori, dar el este cea mai frumoasă floare dintre toate.

Crinule din Vale, Te rugăm să vii în seara aceasta la noi. Te rog să Te faci cunoscut printre noi şi să Te descoperi în această epocă, fiindcă este făgăduit că în timpul venirii Fiului omului va fi la fel ca în zilele Sodomei şi Gomorei. Înainte de venirea Fiului făgăduit, El va veni la cei aleşi, iar nimicirea îi va lovi pe cei lepădaţi. Tată, Te rog să-¡ ajuţi să înţeleagă aceasta. Vino şi împlineşte-Ţi Cuvântul. Eu ştiu că vei face aceasta şi Îţi mulţumesc în Numele lui Isus. Amin.

Cred că Billy a spus că a împărţit câteva numere. Este adevărat? Ridicaţi mâna cei care aveţi numere de rugăciune. Ce literă este pe ele? (Cineva spune: „Litera „B”). În ordine. Să ne grăbim.

Vă rog să nu vă mai plimbaţi, ci staţi liniştiţi. Mai aveţi răbdare încă zece minute. Puteţi face aceasta? Numai zece minute. Vă rog să rămâneţi liniştiţi pentru încă zece minute. În ordine.

Numărul unu. (Cineva spune: „Aici.”). Sau poate vom începe din altă parte. (Cineva spune: „De aici.”). Numerele unu, doi, trei. Numărul doi să se ridice în picioare. Patru, cinci. Vă rog să vă uitaţi ce numere aveţi. Haideţi aici şi formaţi un rând.

Cinci, şase, şapte, opt, nouă. Nu mai avem timp. Zece, unsprezece. Vă rog să vă opriţi. În ordine.

Câţi dintre voi nu au număr de rugăciune şi sunteţi bolnavi? Ridicaţi mâna, vă rog. Câţi dintre cei aflaţi aici nu mă cunoaşteţi? Vă rog să ridicaţi mâinile. Ridicaţi mâna toţi cei care ştiţi că nu vă cunosc. În ordine. Tot ce trebuie să faceţi este să credeţi şi să fiţi respectuoşi.

Vă rog să ţineţi minte că un singur Cuvânt din partea Lui face mai mult decât aş putea vorbi eu în tot timpul vieţii mele. Vedeţi, eu am putut să predic aceasta. Câţi dintre voi cred că acesta este Adevărul? (Amin). În ordine. Dacă acesta este Adevărul, Dumnezeu este obligat să-Şi ţină promisiunea. El trebuie să-Şi confirme Cuvântul, nu-¡ aşa? (Amin). Îl veţi crede dacă va face aceasta? (Amin). Credeţi aceasta?

Voi puteţi spune: „Isuse!”, apoi să priviţi în jur şi să nu-L vedeţi. Ce s-ar întâmpla dacă ar intra aici un om care are semnul cuielor în palmele sale, sânge pe faţă şi lovituri de bice? Orice făţarnic ar putea face aceasta, dar vă rog să ţineţi minte: Isus nu va veni aşa! Când va veni aşa, nu va mai fi timp. Dar cum puteţi să-L recunoaşteţi când vine? El Se va identifica prin Duhul, prin Semnul Său, prin Viaţa care este în voi. „Eu sunt Viţa, iar voi sunteţi mlădiţele.” Amintiţi-vă şi credeţi aceasta din toată inima.

Avem opt sau zece oameni care se află în rândul de rugăciune, dar mâine seară vom chema şi alţii. Vă rog să fiţi respectuoşi. Pe cei care sunteţi în rândul de rugăciune, vă rog să ridicaţi mâna dacă ştiţi că vă cunosc sau ştiu ceva despre voi, ce probleme aveţi sau de ce sunteţi aici. Eu n-am nici o idee despre aceasta. În ordine.

Vă rog să vă amintiţi că eu nu pot vindeca pe nimeni. Numai credinţa voastră în Isus Hristos poate provoca vindecarea. Dacă El Se va face cunoscut şi aici aşa cum a făcut-o odinioară, dacă Se va identifica aşa cum a făcut-o odinioară, Îl veţi recunoaşte după minunile făcute? (Amin). Aceasta este singura cale prin care El S-a făcut cunoscut şi El este Acelaşi ieri, azi şi în veci.

Aici este o femeie. Este repetarea tabloului din Ioan 4, unde Isus S-a întâlnit cu o femeie. Eu am vorbit despre acea întâmplare cu câteva minute în urmă. Nu o cunosc pe femeia aceasta, nu am văzut-o niciodată, suntem doi străini. Ea a primit un număr de rugăciune şi iat-o aici. (Femeia spune: „Frate Branham, te-ai mai rugat pentru mine în Hammond, Indiana, dar nu ştii nimic despre viaţa mea personală.”). Aşa este. Eu nu ştiu de ce te afli aici. Pot fi sute de oameni pentru care mă rog în rândurile de rugăciune, dar Domnul îmi este martor că nu îmi amintesc de tine. Cred că la Hammond, Indiana am fost cu opt sau zece ani în urmă. Dacă Domnul îmi va descoperi ce problemă ai, aşa cum s-a întâmplat cu femeia de la fântână, voi putea să-ţi spun care este necazul tău. Crezi aceasta?  (Da). Audienţa va crede? (Amin).

Cu mâna pe Biblie vă spun că nu mi-o amintesc pe femeie, iar ea spune că nu am cum să ştiu de ce se află aici. Fie ca Domnul Isus să-mi descopere care este problema ei.

În Numele Domnului Isus iau sub control fiecare duh şi vă rog să fiţi respectuoşi. Dacă nu credeţi, vă sfătuiesc să nu staţi aici deoarece bolile se transmit de la unul la celălalt. Noi ştim aceasta. Ştim de asemenea că şi durerile se transmit. Mulţi dintre voi aţi fost la întâlniri în care aţi văzut întâmplându-se aşa ceva.

Acum vreau să păşesc spre voi aşa cum a păşit Isus spre femeia de la fântână. Probabil eşti creştină, eu nu ştiu, dar El îmi va spune. Duhul Domnului este aici şi prin acest dar, El va descoperi gândurile inimii voastre. Poate aveţi probleme financiare sau casnice, eu nu ştiu, dar orice ar fi, veţi şti dacă este adevărat atunci când El vă va descoperi anumite lucruri.

Tu ai o tumoare. Dacă este adevărat, ridică mâna. Crezi că El te poate vindeca? Tu vrei să-ţi spun unde este tumoarea. Este în gâtul tău. („Aşa este.). Dacă este adevărat, ridică mâna. Crezi că Domnul Isus te-a vindecat? (Da, domnule). Du-te liniştită şi mulţumeşte-¡ Domnului.

Vino. Noi suntem străini, doamnă. (Da). Nu ne cunoaştem, dar Domnul ne cunoaşte pe amândoi. Crezi că Domnul îmi poate descoperi care este necazul tău? Că El te poate ajuta? Vă rog să fiţi respectuoşi.

Amintiţi-vă că odată o femeie nu a avut număr de rugăciune, dar s-a atins de haina lui Isus, iar El S-a întors şi a zis: „Cine M-a atins?” Nu-¡ aşa? (Adunarea spune: „Amin!”). Ea avea o scurgere de sânge şi şi-a zis: „Dacă aş putea să mă ating de Bărbatul acela, m-aş vindeca.” Şi L-a atins. Când a făcut aceasta, El a întrebat: „Cine M-a atins?” Petru ¡-a răspuns: „Toată lumea Te atinge,” dar Isus  ¡-a zis: „Am devenit slab, din Mine a ieşit o putere.” Apoi S-a întors şi a privit prin mulţime până când a găsit-o pe femeie, iar atunci ¡-a spus că este vindecată. Vă amintiţi întâmplarea? (Adunarea spune: „Amin!”).

Biblia spune că „Astăzi, El este Marele Preot care poate fi atins de neputinţele noastre.” Predicatorilor, vă rog să spuneţi, nu este acesta adevărul? (Predicatorii şi adunarea spun: „Amin!”).

Spuneţi: „Doamne Isuse, predicatorul acesta nu mă cunoaşte. Lasă-mă să-Ţi ating haina.” Doriţi să vorbiţi cu El? Dacă este Acelaşi ieri, azi şi în veci, va face aceleaşi lucrări. Acum El este în trup pentru a-Şi salva poporul. Rugaţi-vă şi credeţi din toată inima. Nu vă îndoiţi, ci credeţi totul. Credeţi că orice cereţi, vă aparţine.

Doamnă, acum aş vrea să vorbesc cu tine. Crezi că aceste lucruri sunt adevărate? Crezi că Isus Hristos poate să-mi arate de ce eşti aici? Şi tu ai o tumoare. Aşa este. Crezi că Domnul îmi poate arăta unde se află? Este la ovare. (Aşa este). Crede din toată inima şi eşti vindecată.

Aici este şi un bărbat. Dar mai este un bărbat care a venit la Domnul Isus. Numele lui era Simon, dar El l-a numit Petru. Isus ¡-a spus cine era şi de unde venea. Dacă Domnul Isus îmi va descoperi de ce ai venit aici, vei crede? Tu vei şti dacă este adevărat sau nu. Crezi că sunt slujitorul Lui? (Fratele spune: „Da, cred!”). Mulţumesc, domnule. Domnul să te ajute să crezi din toată inima. Tu trebuie să fii operat şi ai şi hernie. Crezi că pot să-ţi spun cine eşti? Eşti păstor, te văd la amvon, şi te numeşti Wallace. Crezi din toată inima? (Glorie! Adunarea aplaudă). Domnul să te binecuvânteze. Nu te îndoi, ci crede!

Noi suntem doi străini, Domnul ştie aceasta. Crezi că El poate să-mi spună ceva despre tine sau despre viaţa ta? Mă voi grăbi pentru că şi voi vă grăbiţi. Crezi că Domnul poate să-mi arate ce este în neregulă cu tine? (Sora spune: „Da.”). Simţământul care a venit peste tine nu este de la mine, ci de la El. (Da, aşa este.). Te face să te simţi mai bine şi mai umilă. Ai văzut fotografia cu Stâlpul de Foc? (Da). El este în jurul tău. Tu ai artrită. (Aşa este). Dacă este aşa, ridică mâna. Ai probleme şi cu tiroida. (Aşa este.). Tu nu eşti de aici ci vii din Pennsylvania. (Da, aşa este). Vino aici. Du-te acasă şi fii bine pentru că Isus te-a vindecat. Crede şi nu te îndoi.

Vă rog să nu vă mişcaţi. Voi mai lua un caz şi mă voi opri. Ştiu că vă ţin cam mult, dar nu vă mai mişcaţi şi credeţi.

Sunt un străin pentru tine şi nu te cunosc, dar El te cunoaşte. Tu ai probleme cu genunchii. Crezi că Domnul te-a vindecat? Vorbesc cu domnul din spatele scaunului cu rotile… Tu ai o problemă cu genunchii. Dacă este adevărat, ridică mâna. În ordine. Tu ai atins ceva, nu-¡ aşa? L-ai atins pe El.

Doamna de lângă tine are probleme cu tensiunea. Doamnă, crezi că sunt profetul Domnului Isus? Dacă crezi, ridică mâna. Pune mâinile şi peste domnul de lângă tine. Credeţi că sunteţi vindecaţi? Voi v-aţi atins de Domnul Isus.

Doamna de acolo se roagă  ca Domnul s-o vindece. Doamna care stă pe rândul din spate, cu capul plecat. Ea are probleme mari cu stomacul. Doamnă, crezi că Domnul te-a vindecat? Ridică mâna. Doamna cu părul de culoare închisă şi cu ochelari. Eu nu o cunosc, nu am văzut-o niciodată. Dacă sunt un străin pentru tine, ridică mâna, doamnă. În ordine. Dacă crezi, Domnul Isus te vindecă.

Şi doamna de acolo se roagă, iar Lumina S-a oprit deasupra ei. Ea a suferit o operaţie, dar doreşte ca Domnul să-¡ ia această greutate. Crede că Domnul te poate ajuta şi nu te îndoi.

Domnule care stai acolo, crezi că Domnul te poate vindeca? Tu ai o problemă la prostată. Dacă este adevărat, ridică mâna. Credinţa ta te-a vindecat. Isus te-a vindecat.

Vedeţi că El este aici? Credeţi în El? (Amin). Puteţi vedea că El face totul? Nu cred că v-am spus ceva despre voi. Credeţi că El poate descoperi lucruri din viaţa voastră? Credeţi că pot face aceasta prin harul şi puterea Sa? Tu suferi din cauza gâtului. Ai căzut, iar de la acea căzătură ai probleme. Aşa este. Du-te şi bucură-te pentru că vei fi bine. Isus Hristos te-a vindecat.

Credeţi? Toată lumea crede din toată inima? (Amin). Câţi credincioşi sunt aici? Ridicaţi mâna. În ordine, văd că credeţi. Credeţi că El este Acelaşi ieri, azi şi în veci? Credeţi că El a făgăduit că va face aceste lucruri în acest timp? Credeţi că acesta este ultimul semn pe care îl va primi biserica înainte de venirea Domnului? Credeţi că suntem în timpul sfârşitului, că Scriptura s-a împlinit şi că totul este pregătit pentru venirea Fiului? Isus a spus: „Aceste semne îi vor însoţi pe cei ce vor crede.” Acum, vă rog să puneţi mâinile peste cel de lângă voi şi să vă rugaţi pentru el. Să ne plecăm capetele în timp ce ne rugăm.

Tată ceresc, Îţi suntem recunoscători pentru privilegiul pe care-l avem de a-L vedea pe Mesia cel înviat. O mie nouă sute de ani au fost acoperiţi de întuneric, dar Tu ai promis că vei veni în aceste zile din urmă, în aceste zile sodomite şi Te vei face cunoscut fiilor lui Avraam, celor aleşi şi chemaţi. După o mie nouă sute de ani, Tu eşti în seara aceasta aici, la fel de viu ca atunci când ai vorbit cu femeia de la fântână. Este Dumnezeu în trup de carne, dar acum El este în trupul de carne al Miresei Sale, deoarece Mirele şi Mireasa sunt Una, sunt acelaşi trup de carne, fiindcă este scris că „cei doi vor fi una.” Biserica va deveni Mireasă prin faptul că crede Cuvântul, iar Cuvântul şi Biserica vor deveni Una. Cuvântul este în Biserică şi o face să devină Mireasă. Acesta este ultimul semn: Dumnezeu Se descoperă în Biserică prin Cuvânt.

O, Doamne, oamenii aceştia care spun că au credinţă şi-au pus mâinile unii peste alţii. Ei se roagă, Doamne. Te rog să priveşti din gloria Ta şi să-Ţi confirmi Cuvântul, fiindcă ai spus că „Aceste semne îi vor însoţi pe cei ce cred: dacă îşi vor pune mâinile peste bolnavi, bolnavii se vor însănătoşi.” O, Doamne, fie ca Satan să-şi piardă puterea în faţa credinţei lor! Fie ca Domnul să vină şi să Se descopere printre noi, fiindcă credem că Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu este aici ca să Se facă cunoscut printre noi. Este pentru prima dată când El face aceasta după o mie nouă sute de ani.

Fie ca Satana să-şi piardă puterea, şi necredinţa lui să piară, iar puterea Domnului Isus care a înviat, să vină peste aceşti oameni şi să-¡ vindece. Satană, ieşi afară din aceşti oameni, în Numele lui Isus, ca să fie vindecaţi în timp ce ne rugăm cu mâinile întinse unii peste alţii! Te rugăm să ne asculţi, Doamne.

Vă rog să ţineţi mâinile unii peste alţii şi să credeţi! Rămâneţi cu capetele plecate şi cu ochii închişi. Nu contează cât sunteţi de bolnavi sau de păcătoşi, pentru că Domnul Isus cel viu este aici, şi a promis că va face aceste lucruri înainte de a doua Sa venire şi de distrugerea neamurilor. El este aici.

În săptămâna aceasta ne vom adânci în aceste lucruri, pe măsură ce vom aduce Cuvântul. Dar voi nu trebuie să aşteptaţi alte seri, deoarece puteţi fi vindecaţi acum, în seara aceasta. Un credincios şi-a întins mâinile peste voi, iar Isus a spus: „Aceste semne îi vor însoţi pe cei ce cred: dacă îşi vor pune mâinile peste bolnavi, aceştia se vor vindeca.”

Credeţi din toată inima? (Amin). Dacă credeţi din toată inima că Isus Hristos, Fiul înviat al lui Dumnezeu este în seara aceasta aici, în forma şi persoana Duhului Sfânt şi că El vi Se face cunoscut prin acelaşi semn pe care a promis că îl va arăta din nou în acest timp, şi Îl acceptaţi ca Vindecător, în Numele şi prin Numele Lui, ridicaţi-vă şi primiţi vindecarea în Numele lui Isus Hristos! Dacă credeţi, ridicaţi-vă! În ordine. Ridicaţi-vă şi voi, cei care sunteţi în scaunele cu rotile şi lăudaţi-L pe Domnul! Ridicaţi mâinile! Credeţi? Cei care sunteţi în scaunele cu rotile, cei infirmi, ridicaţi-vă!  Lăudaţi-L pe Domnul!

Lăudaţi-L cu toţii pe Domnul! (Adunarea se bucură şi Îl laudă pe Domnul).

– Amin –