DE LA CREDINȚĂ LA DRAGOSTE – Partea întâi

Să ne rugăm. Dragă Părinte ceresc, Îți mulțumim pentru privilegiul de a sta încă o dată aici. Doamne, ce privilegiu să putem cânta laudele Tale cu aceste buze de lut! Doamne, ce har bogat, ce dragoste ne-ai dăruit, să avem o inimă cu care să Te iubim. Dacă nu ne-ai fi iubit Tu întâi, nu ar fi nicio posibilitate, dar Tu ne-ai iubit cu o dragoste mare, Doamne, iar acum există în inimile noastre o iubire care clocotește înapoi spre Tine. Doamne, vrem doar să-Ți cântăm laudele, să-Ți dedicăm viețile și să ne predăm Ție. Dumnezeule, Te rog să vii să faci ceea ce numai Tu poți să faci, să ne frângi Pâinea Vieții și să ne hrănești, pentru că Tu ești Stăpânul oilor Tale. Noi venim la Tine, marele nostru Păstor, și Te rugăm să ne hrănești în această dimineață cu Cuvântul Tău. Te iubim, Doamne, și Te rugăm să iei întâietate printre noi, să ne vorbești prin aceste buze și să ne schimbi prin Cuvântul Tău, pentru că Te rugăm în Numele lui Isus Hristos. Amin.

Dumnezeu să vă binecuvânteze. În timp ce stăm în picioare, să deschidem Bibliile la Efeseni 1, cu care vom continua. Astăzi vom continua cu tema De la credință la iubire, și vom intra în unele dintre acele virtuți. Nu cred că vom reuși să terminăm, dar nu este problemă pentru că vom continua miercuri. Efeseni 1.3-6:

„Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru, Isus Hristos, care ne-a binecuvântat cu tot felul de binecuvântări duhovnicești, în locurile cerești, în Hristos.

În El, Dumnezeu ne-a ales înainte de întemeierea lumii, ca să fim sfinți şi fără prihană înaintea Lui, după ce, în dragostea Lui, 

ne-a rânduit mai dinainte să fim înfiați prin Isus Hristos, după buna plăcere a voii Sale,

spre lauda slavei harului Său, pe care ni l-a dat în Preaiubitul Lui.”

Dumnezeu să vă binecuvânteze. Puteți să vă așezați. Dumnezeu să ne binecuvânteze în timp ce intrăm în Cuvântul Său. Îmi place această Scriptură din care am citit și miercuri, și unde ni se spune că „În El, Dumnezeu ne-a ales înainte de întemeierea lumii.” Deci, Cine a ales pe cine? Să mergem la aceste Scripturi. Noi am trecut prin ele înainte, dar de fiecare dată sunt atât de emoționante! „El ne-a ales.” Când ne-a ales? „Înainte de întemeierea lumii,” astfel încât să știți că există o siguranță care vine o dată cu descoperirea, iar descoperirea ne arată că Dumnezeu a avut un scop și un plan pentru noi, înainte de întemeierea lumii.

„În El, Dumnezeu ne-a ales înainte de întemeierea lumii, ca să fim sfinți şi fără prihană înaintea Lui, după ce, în dragostea Lui…” Dumnezeu ne-a ales în El, pentru că Hristos avea să vină și să fie Jertfa de ispășire pentru păcatele noastre, ca să ne spele păcatele și să ne curețe.   

„În El, Dumnezeu ne-a ales înainte de întemeierea lumii, ca să fim sfinți şi fără prihană înaintea Lui, după ce, în dragostea Lui…” Amin. Când ne uităm la aceasta, Planul este al lui Dumnezeu, nu al nostru; întregul scop este al lui Dumnezeu, nu al nostru; ideea este a Lui, nu a noastră, dar noi ne uităm mereu la două perspective: ce facem noi și ce face Dumnezeu. Dar uneori, trebuie să te întorci doar și să mergi puțin mai departe, când  erai încă un gând în mintea Lui, înainte de a fi un chip exprimat pe acest pământ, înainte de-a avea șansa să faci ceva în această formă în care ești acum, să faci ceva greșit sau bine, să faci alegeri; înainte de toate acestea, El te-a ales deja în El, astfel încât să fii fără vină înaintea Lui, în dragoste. Așa că, lăudați-L pe Dumnezeu, pentru că fără El nu există nicio nădejde; fără ca El să facă aceasta, nu există nicio șansă, dar prin faptul că El a făcut alegerea, nu există nimic care să-L împiedice s-o împlinească. Amin.

Așadar, în versetul 5, ne spune că „ne-a rânduit mai dinainte să fim înfiați prin Isus Hristos, după buna plăcere a voii Sale”… Noi am vorbit miercuri despre înfiere, de la naștere la înfiere. Despre aceasta a vorbit fratele Branham în Statura unui om desăvârșit. El a spus că noi ne-am născut și cum ne-am născut. Aceasta este când recunoaștem că suntem un fiu sau o fiică a lui Dumnezeu și suntem născuți în Împărăția lui Dumnezeu, dar Dumnezeu vrea să ne crească de acolo la maturitate. Amin. Fiecare copil care se naște pe acest pământ în mod natural, se naște pentru a crește. Amin? Nu contează cât de mult ne-ar plăcea ca ei să rămână mici, „Știi, mi-ar plăcea să rămâi tot așa…,” nu acesta este scopul pentru care s-au născut. Amin? Tot ce se naște, se naște ca să crească și să devină matur, să ajungă la forma celui care l-a născut. Totul, un câine, o pisică, un om, tot ce se naște în această lume, plantele și oamenii, totul, vor să devină chipul celui ce i-a născut.

Deci, ce credeți, care este scopul nostru pe acest pământ? Noi am fost predestinați pentru înfierea fiilor, în Isus Hristos, iar înfierea este așezarea unui fiu. Pe măsură ce fiul crește, ajunge la maturitate, iar când atinge un anumit nivel de maturizare este poziționat în locul lui, în lucrare, în Împărăție și primește responsabilități. El reflectă caracterul Tatălui și primește responsabilitatea de a lucra în Împărăție. Amin. 

„…El ne-a rânduit mai dinainte să fim înfiați prin Isus Hristos.” Așadar, nu sunt doar toate eforturile mele de-a ajunge la maturitate. Eu m-am născut ca să cresc și să mă maturizez, m-am născut în Împărăție ca să-mi iau poziția de fiu înfiat. Acesta a fost scopul, pentru că aici scrie:  „…după buna plăcere a voii Sale.” Aici nu spune nimic despre voința ta. Până acum nu a vorbit nimic despre tine, cu excepția faptului că tu ești vasul în care se exprimă voința Lui. Dar nu a fost ceea ce credeai, nu a fost ceea ce ți-ai propus, nu a fost ceea ce ai decis până acum. În cartea Efesenilor, ești în afara tabloului, ești doar vasul pe care îl va face. El a ales, El a dorit să facă o lucrare în funcție de plăcerea Lui.

Eu spun: Sunt foarte recunoscător pentru că este așa, fiindcă mă cunosc și știu cu ce m-am născut, îmi cunosc structura genetică, iar dacă nu ar fi fost aceste Scripturi să-mi arate că aceasta este realitatea, nu ar exista absolut nicio modalitate prin care aș putea să ajung vreodată la maturitate și să-I slujesc lui Dumnezeu, în orice calitate. Dar nu este voia mea, ci este voia Lui.

„…spre lauda slavei harului Său, pe care ni l-a dat în Preaiubitul Lui.” Ascultați această Scriptură! Dacă aceasta nu vă face inima să tresalte… „El ne-a făcut să-L acceptăm în Preaiubitul Său.” Nu a trebuit să fiu mai întâi acceptat pentru a fi iubit. El m-a primit fără efortul meu, m-a acceptat în Preaiubitul Său. O, laudă lui Dumnezeu! Nu eu sunt cel care mi-am făcut drum într-un loc unde, în cele din urmă aveam să fiu acceptat; unde, în cele din urmă, Își va declara dragostea pentru mine. Nu că eu am fost suficient de bun încât să mă accepte în Iubitul Lui, nu, eu am fost acceptat înainte de toate acestea.  Laudă lui Dumnezeu!

În mesajul Statura unui om perfect, citim:

„În dimineața aceasta, vrem să vorbim sau mai degrabă să învățăm, cum putem construi Cortul viu… construirea Templului viu, locuința Dumnezeului celui viu: Omul perfect, Templul viu al Dumnezeului celui viu, unde locuiește El.”

Așadar, dacă vreți să știți care subiectul predicii Statura unui om perfect, el vă spune aceasta aici, în paragraful 6. „Ceea ce voi predica acum este „Omul perfect.” Omul perfect pe care noi l-am definit miercuri, și care înseamnă matur, complet sau întreg. Aceasta nu înseamnă că nu are niciodată o eroare, nicio greșeală, niciun defect. „Perfect” înseamnă că ați ajuns la desăvârșire, ați ajuns la maturitate ca bărbat sau ca fiu și fiică a lui Dumnezeu, „Omul perfect, Templul viu al Dumnezeului celui viu, unde locuiește El.”

Deci care este rostul acestui lucru? Este să te naști și să crești, ca să fii un vas în care locuiește Dumnezeu și Se manifestă pe acest pământ. Acesta este punctul esențial despre care vorbește el, acesta este scopul despre care vorbește: că Dumnezeu te-a născut pentru a te crește, astfel încât să te poată umple și să-Și poată trăi Viața prin tine, pentru că ești un exemplu, un Templu viu al Dumnezeului celui viu care Își trăiește propria Viață în interiorul tău, în trupul tău. Aceasta este esențialul. Amin.

În mesajul Nume hulitoare, din 11 noiembrie 1962, profetul spune:

„Acum, când Isus I-a fost ascultător lui Dumnezeu, Dumnezeu L-a așezat în poziție: „Acesta este El”.” Noi am vorbit despre aceasta miercuri. Dar Dumnezeu folosește exemplul lui Isus Hristos și vreau să arunc o privire la aceasta, pentru că Isus Hristos devine Exemplu. Când a crescut… la timpul hotărât, El a venit la Iordan și după ce a fost botezat, Duhul Sfânt a coborât asupra Lui în chip de porumbel, iar fratele Branham a spus că Stâlpul de Foc a coborât și Ioan L-a văzut. Botezul în Iordan a adus Duhul Sfânt peste El, și L-a condus în pustiu ca să fie testat și încercat. Fratele Branham  ne-a spus că după ce suntem născuți prin botezul Duhului Sfânt, noi avem testele și încercările noastre, sub îndrumători și învățători de școală, ca să fim învățați și să creștem până la maturitate. Amintiți-vă că fratele Branham a spus:

„Acum, când Isus I-a fost ascultător lui Dumnezeu, Dumnezeu L-a așezat în poziție: „Acesta este El”.” Aici vorbește despre muntele Schimbării. În continuare, el a spus:

„Când un mădular este născut prin Duhul Sfânt în Familia lui Dumnezeu și dovedit că are aceste virtuți în el, astfel încât Dumnezeu poate vedea în el, faptă, cunoștință, înfrânare, răbdare, bunătate frățească și evlavie, atunci, Dumnezeu îl pecetluiește sau îl așază și acolo vedeți fiii și fiicele lui Dumnezeu.”

Noi am văzut aceasta în Matei 3.16, unde scrie:

„De îndată ce a fost botezat, Isus a ieșit din apă. Şi, în clipa aceea, cerurile s-au deschis şi a văzut pe Duhul lui Dumnezeu coborându-Se în chip de porumbel şi venind peste El.

Şi din ceruri s-a auzit un glas, care zicea: „Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care Îmi găsesc plăcerea.”

Așadar, Dumnezeu a început… aceasta este nașterea  slujbei lui Isus Hristos; nașterea Lui chiar aici, în apă, și acolo El a declarat că „Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care Îmi găsesc plăcerea.” Așadar, la nașterea slujirii lui Isus Hristos există o mărturie care spune: „Acesta este El; Acesta este Fiul Meu în care Îmi găsesc plăcerea să locuiesc.”

Să mergem la Matei 17.5, pe Muntele Transfigurării, unde scrie: „Pe când vorbea el încă, iată că i-a acoperit un nor luminos cu umbra lui. Şi din nor s-a auzit un glas, care zicea: „Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care Îmi găsesc plăcerea Mea: de El să ascultați!” 

Așadar, El repetă fraza aceasta: „Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care Îmi găsesc plăcerea Mea” și aici adaugă: „De El să ascultați! El vorbește pentru Mine.” El este pe deplin în locul Meu și vorbește pentru Mine.” Și fratele Branham ne-a arătat ce se întâmplă odată cu venirea noastră la înfiere; el ne-a arătat ce s-a întâmplat în Isus Hristos. Noi am mai vorbit despre aceasta, dar repet pentru că de multe ori a existat confuzie în jurul mesajului „Statura unui om perfect” și mai mult din cauza mesajului „Nume hulitoare”, pentru că fratele Branham a vorbit despre a fi sigilat, a fi acoperit, a fi botezat cu Duhul Sfânt, și a spus că atunci când toate aceste virtuți sunt în tine, Duhul coboară și te pecetluiește. El a folosit tot acest limbaj, iar eu vă voi arăta mai multe citate de acolo ca să vă arăt că fratele Branham nu și-a schimbat niciodată învățătura, ci a învățat întotdeauna că botezul adevărat al Duhului Sfânt și nașterea din nou sunt unul și același lucru.

El a trecut prin cartea „Epocile Bisericii,” de aceea, eu cred că această Carte a Epocilor Bisericii este atât de importantă pentru noi, un dar pe care ni l-a Dumnezeu, pentru că există atât de multe întrebări la care Cartea Epocilor Bisericii răspunde și le clarifică. Fratele Branham a schimbat terminologia când a încercat să descrie ceva, iar în timp ce descria acel lucru, a spus: „Mi-aș dori să îl pot explica în felul în care l-am primit, dar nu am suficient limbaj.” Noi știm că el a fost limitat în educația sa, dar  nu a fost limitat în descoperirea Sa. Astfel, el a înțeles, dar a trebuit să îl exprime în felul cum a putut el să exprime acest lucru, și am văzut că și-a schimbat terminologia, adaptând-o în funcție de cel cu care vorbea, încercând să-i facă pe oameni să înțeleagă descoperirea pe care voia să le-o transmită.

Dacă urmărești Mesajul de la început până la sfârșit, vezi că fratele Branham nu și-a schimbat învățătura, ci tot ceea ce a învățat rămâne adevărat chiar și atunci când își schimbă terminologia. Noi nu ne putem schimba învățătura pentru că fratele Branham și-a schimbat terminologia, pentru că următorul Mesaj la care vei merge, s-ar putea ca el să schimbe terminologia înapoi. Așadar, important este, ce ne învață el?  Care este lecția? Ce vrea el să știm? Aceasta este ideea. Uneori suntem atât de fixați pe pensula care a făcut pictura, încât nici nu știm care este imaginea.

Fratele Branham a spus că înainte de a pune  un puzzle împreună, mai întâi trebuie să vezi imaginea de ansamblu. Eu cred că uneori putem fi fixați pe câteva piese de puzzle și ni se pare că se potrivesc împreună. Știți, unul este rotunjit în felul acesta (fratele Chad arată) și are o curbă în sus și crezi că este bine, dar mai târziu, pe măsură ce apare imaginea, realizezi că nu, nu se potrivește acolo, așa că iei piesa afară și vezi că există un alt loc în care se potrivește perfect. Fratele Branham ne-a arătat că pentru a obține acest puzzle, trebuie să vezi tabloul care se află pe exteriorul cutiei, iar dacă vă uitați la tot Mesajul, vedeți că fratele Branham a pictat tabloul. Astfel, acum, când mergem și ne uităm la toate piesele, vedem că se potrivesc perfect în tablou.

Deci, aici, la început, Isus a avut Duhul Sfânt, iar la urmă a fost Duhul Sfânt. Când a fost Fiu și care parte a fost Fiu? Când L-a folosit Dumnezeu? Pe tot parcursul.

Fratele Branham a scos în evidență aceste virtuți din 2 Petru 1.4-7, unde scrie:

„…prin care El ne-a dat făgăduințele Lui nespus de mari şi scumpe, ca prin ele să vă faceți părtași firii dumnezeiești, după ce ați scăpat de stricăciunea care este în lume prin pofte.

„De aceea, dați-vă şi voi toate silințele ca să uniți cu credința voastră fapta; cu fapta, cunoștința;

cu cunoștința, înfrânarea; cu înfrânarea, răbdarea; cu răbdarea, evlavia;

cu evlavia, dragostea de frați; cu dragostea de frați, iubirea de oameni.”

     Așadar, acesta este locul din care fratele Branham ia aceste virtuți, când a predicat Statura unui om perfect, dar aș vrea să remarc ceea ce spune aici, în versetul 4:

„…prin care El ne-a dat făgăduințele Lui nespus de mari şi scumpe.” Deci, aceste promisiuni ne sunt date; nu sunt câștigate, ci ne sunt date, „ca prin ele să vă faceți părtași firii dumnezeiești.” Deci, există o natură divină, iar toate aceste virtuți sunt expresiile naturii divine, „după ce ați fugit de stricăciunea care este în lume prin pofte.”

În mesajul Statura unui om perfect, profetul spune:

„Vedeți, după ce ați venit de aici, până aici, până aici, până aici, până aici, până aici; acum veniți în statura plinătății unui fiu de Dumnezeu. Dar voi trebuie să aveți aceasta, plus toate acestea și nici măcar nu puteți începe până când nu obțineți aceasta.”

Mi-aș dori să avem un videoclip cu aceasta. „…nici măcar nu puteți începe până când nu obțineți aceasta.” Cred că arată jos la credință, care este baza.

„Acum, amintiți-vă pasărea neagră cu pene de păun. Să n-o uitați. Să nu încercați să adăugați aceasta până când nu sunteți născuți din nou.” Deci, tu nu poți să te naști din nou niciodată în partea de sus; tu te-ai născut din nou în partea de jos. Amin. Îți dai seama că ești fiu, iar dacă ești fiu, ești predestinat pentru înfiere, ești predestinat să fii format în imaginea Fiului, așa că trebuie să crești; nu există altă opțiune decât creșterea. Tu nu poți rămâne pentru totdeauna un nou-născut în Hristos, ci trebuie să crești.

„…Să nu încercați să adăugați aceasta până când nu sunteți născuți din nou, pentru că nu va merge, nu o veți putea face să meargă. Veți ajunge la aceasta sau la aceasta, dar se va prăbuși undeva. Dar când ajungeți aici jos, un veritabil porumbel născut din nou, atunci voi nu adăugați nimic; atunci se adaugă la voi.”

Aceasta este o afirmație foarte importantă, deoarece dacă ne uităm la statura unui om perfect ca la un program de lucru, vom rata totul. Este o creștere, este un model de creștere, este o maturizare. Amin. Amin. Copiii tăi nu trebuie să se străduiască să crească; tot ce trebuie să facă este să mănânce și să crească. Amin.

„…atunci voi nu adăugați nimic; atunci se adaugă la voi.” De ce? Pentru că ai deja Sămânța-genă a lui Dumnezeu în interior, iar Duhul Sfânt Se ocupă ce această Sămânță s-o aducă în Imaginea Celui ce a născut-o.

„…atunci voi nu adăugați nimic; atunci se adaugă la voi; vine înainte în sus.”

Să citim tot din Statura unui om perfect:

„Acum, există momente în care mulți dintre noi, penticostalii, am făcut o greșeală, gândindu-ne: „Ei bine, Duhul Sfânt S-a revărsat peste mine. Glorie lui Dumnezeu! aceasta este tot ce trebuie să am.” Nu, domnule. Tu abia atunci ai început.”

Așadar botezul Duhului Sfânt și nașterea din nou este abia începutul.

„…Nu este atunci. Este testul și încercarea voastră, așa cum găsim în Vechiul Testament, încercarea și apoi așezarea fiului, înfierea, așezarea fiului. Deși este deja un fiu născut în familie, el este fiul, va fi testat, încercat și crescut de tutori ca să se vadă ce iese, apoi va fi așezat aproape la egalitate cu tatăl său.” Astfel, puteți vedea scopul.

Aș vrea să citesc un citat tot din mesajul: Statura unui om perfect:

„…după ce ați scăpat de stricăciunea care este în lume prin pofte.” După ce ați scăpat de ea. Vedeți cui i se adresează?” Astfel, când te întorci la Petru, în capitolul unu unde vorbește despre virtuți, aceste cuvinte sunt pentru cei care au scăpat din lume: „…după ce ați scăpat de stricăciunea care este în lume prin pofte.” Ați scăpat de ea. Vedeți pentru cine este aceasta? Aceasta este pentru biserică. Cei care sunt în Hristos…”

 Deci această natură divină este deschisă celor care au scăpat deja de lume, celor care sunt deja născuți din nou, care sunt deja în Hristos. Pentru aceștia este scris acest lucru.

„…au fost înălțați deasupra acestor lucruri. Nu el s-a înălțat pe sine, ci Hristos l-a adus sus.”

În continuare, fratele Branham împărtășește mărturia unei surori:

„Acolo era o soră care a zis: „Vreau să fac această mărturisire pentru slava lui Dumnezeu”, și a continuat: „Știți, eu nu sunt ceea ce ar trebui să fiu și nu sunt ceea ce vreau să fiu, dar un lucru este sigur, eu nu mai sunt ceea ce am fost.”

Vedeți, ea a venit de undeva și a fost adusă sus. Așa știm că am trecut de la moarte la Viață. Privim înapoi la groapa din care am fost scoși. Vedeți, noi nu suntem ceea ce vrem să fim, nu suntem nici măcar ce ar trebui să fim, dar suntem mulțumitori pentru un lucru, pentru că nu mai suntem ceea ce am fost. Noi suntem pe drum, și „am scăpat de stricăciunea lumii”, am scăpat de pofta și stricăciunea lumii. voi sunteți deasupra acesteia.

Acesta este felul de persoană căreia îi vorbește El, persoana care a scăpat de aceste lucruri, de stricăciunea lumii.”

Așadar, poți spune: „Amin! Eu nu mai sunt ceea ce eram înainte. Nu sunt ceea ce ar trebui să fiu, dar Îl laud pe Dumnezeu pentru că nu mai sunt ceea ce am fost înainte. Eu nu mai sunt ceea ce am fost, ceva s-a schimbat, iar acum sunt  pe drumul meu.” Voi puteți spune: „Ei bine, tu nu ești un creștin foarte bun, nu ești o imagine foarte bună a lui Isus Hristos.” Așa este, acesta este adevărul absolut, dar știu că nu mai sunt ceea ce am fost înainte. Am fost schimbat, ceva s-a schimbat în viața mea, m-am născut din nou. S-ar putea ca în unele privințe să mă comport ca un copil și este nevoie să cresc, dar Îl laud pe Dumnezeu pentru că știu cine sunt și unde mă duc.

Acest Mesaj nu ne-a fost dat ca să ne descurajeze, ci ca să ne încurajeze, pentru că noi am fost predestinați pentru înfiere. Să deschidem împreună la Romani 8. Uneori ești cuprins de milă când vezi oameni disperați care încercă să ducă o viață creștină. Uneori le este indusă o mentalitate legalistă și oamenii sunt atât de descurajați și de bătuți. Se pare că nu au avut niciodată biruință; ei se uită tot timpul la defectele din viața lor și astfel devin descurajați complet și încep să se îndoiască chiar și de salvarea lor. Dar când te uiți la ceea ce a scris Pavel și la ceea ce a predicat fratele Branham, este un punct de vedere total diferit. Să ne uităm la Romani 8.28:

„De altă parte, știm că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, şi anume spre binele celor ce sunt chemați după planul Său.”  Al cui scop? Scopul Lui.

„Căci, pe aceia pe care i-a cunoscut mai dinainte, i-a şi hotărât mai dinainte să fie asemenea chipului Fiului Său…” Voi ați fost predestinați să fiți asemenea chipului lui Isus Hristos. Dumnezeu a hotărât aceasta înainte de întemeierea lumii, Dumnezeu te-a ales în El, înainte de întemeierea lumii; Dumnezeu te-a cunoscut dinainte și te-a predestinat să fii asemenea chipului Fiului Său. Aceasta nu este ideea ta, ci a lui Dumnezeu.

„…i-a şi hotărât mai dinainte să fie asemenea chipului Fiului Său pentru ca El să fie Cel Întâi Născut dintre mai mulți frați.

Şi pe aceia pe care i-a hotărât mai dinainte, i-a şi chemat, şi pe aceia pe care i-a chemat, i-a şi socotit neprihăniți, iar pe aceia pe care i-a socotit neprihăniți, i-a şi proslăvit.”

Te-a chemat El? Știi că te-a chemat? Apoi te-a chemat la înfiere. El te-a predestinat să fii asemenea chipului Fiului Său; te-a chemat, te-a socotit neprihănit, ca și cum n-ai fi făcut-o niciodată, și te-a proslăvit deja. În mintea lui Dumnezeu este o lucrare terminată, este o lucrare încheiată. Chiar acum, noi lucrăm la Planul Lui, acum manifestăm ceea ce era în mintea lui Dumnezeu, venirea în acel loc de înfiere. Nu este ceva ce trebuie să realizăm singuri, este ceva care a fost deja realizat în mintea lui Dumnezeu. Ce ziceți de acele gânduri, sunt literale? Nu sunt literale, sunt reale. Este deja stabilit, s-a întâmplat deja; aceasta este acum reflectarea acelui lucru și devine ceea ce El a hotărât deja să devină. Amin. Așadar, să îndepărtăm toată frica și presiunea și să lăsăm porumbelul să fie porumbel; să lăsăm tot ce este în interior să iasă la suprafață. Amin? Să lăsăm oaia să înceapă să-și poarte lâna.

Fratele Branham a spus că oaia nu trebuie să se străduiască să producă lâna. Dar ce trebuie să facă ea? Să mănânce, și are nevoie de un păstor care s-o păstreze în siguranță și s-o conducă în pășini verzi și la ape liniștite,  să mănânce, să bea și să se odihnească. Ceea ce micșorează producția în orice fermă, este tensiunea, boala sau tulburările. Dar dacă acea oaie mică are liniște sub grija păstorului, dacă primește mâncare și apă bună, produce automat lână, iar fratele Branham a spus că toată umblarea creștină se bazează pe odihnă.

Vreau să spun că nu se bazează pe lene. Amin? Nu este odihnă în sensul că stai în șezlong pe verandă, bei limonadă și spui: „Aștept ca Dumnezeu să mă facă perfect! Laudă lui Dumnezeu! Pot să mă uit la lucrurile la care m-am uitat mereu și pot vorbi despre lucrurile despre care am vorbit înainte.” În Dumnezeu nu este lene spirituală, ci este o odihnă spirituală în care încă muncim în Cuvântul lui Dumnezeu; încă ne hrănim, încă bem și încă creștem. Amin. Dar aceasta nu este ideea noastră, este ideea Lui, așa că ne-a asigurat Vitamine, a asigurat Semințele-genă, apoi tot El este Cel care a adus Lumina pentru a le însufleți. El este Cel care continuă să strălucească Lumina ca să le facă să crească și El este Cel care le udă cu Cuvântul Său. El ne-a oferit totul ca să ne aducă la maturitate. El a pus Sămânța în voi și a adus-o la Viață la un moment dat, iar acum ne dă toate Vitaminele, atmosfera potrivită, Lumina potrivită a Soarelui, ne dă totul pentru creștere, de aceea, tot ce trebuie să facem noi este să stăm în prezența Soarelui și să renunțăm să mai fugim de Păstor, să renunțăm să mai alergăm să mâncăm buruieni. El ne-a spus să nu le mai mâncăm, ci să urmăm Păstorul, să rămânem acolo unde ne-a spus El și să mâncăm ceea ce ne-a spus El să mâncăm; să avem încredere în El și odihnindu-ne sub conducerea Lui, vom crește.

Așadar, nu este niciodată lene spirituală, dar este odihnă spirituală.

Mai departe, în mesajul Statura unui om perfect, profetul spune:

„Lăsați-mă să mă opresc aici un minut. Oaia nu fabrică lână, ea are lână pentru că este o oaie.” Vei fi înfiat pentru că ești un fiu. „Mulți oameni încearcă să spună: „Ei bine, voi încerca să devin bun, voi încerca să fac aceasta.” Să nu produceți nimic! voi nu o puteți face. Unei oi nu i se cere să fabrice lână, ea produce lână, și o face din cauză că este o oaie. Când ești creștin, tu doar produci roada Duhului. Tu nu o fabrici, nu încerci s-o inventezi; nu încerci să te faci ceva ce nu ești, ci doar devii ceea ce trebuie să fii, și totul merge de la sine.

Ați auzit oameni zicând: „Ei bine, îți spun că am aderat la biserică și chiar ar trebui să mă las de minciună.” Voi încercați să fabricați ceva nou, dar nu puteți s-o faceți, așa că nu este nevoie să încercați. Nu puteți face mai mult decât poate face un catâr care vrea să aibă lână. El nu o poate face.

Sau ca un corb care încearcă să mănânce cu porumbelul, un corb care încearcă să fie un porumbel. Vă puteți imagina un uliu care stă acolo afară și zice: „Știi, eu sunt un porumbel!” Pune câteva pene pe el și spune: „Privește, arăt ca…” Vedeți? El ar fi total în neregulă. Așa este omul care pretinde că este ceva ce nu este. Vedeți, voi nu o puteți face.

Voi nu puteți spune: „Ei bine, eu trebuie să am fapte, așa că voi face fapte. Eu trebuie să am evlavie, așa că o voi avea.” Păi, voi doar încercați să vă puneți pene. Deși ele sunt la îndemâna voastră, voi nu puteți pune penele în pasărea nepotrivită, nu va merge. Aceasta arată doar cât de fățarnică este pasărea aceea.

Puteți să vă imaginați un uliu bătrân care încearcă să-și pună două pene de porumbel și spune: „Vedeți, eu sunt un porumbel.” Vedeți? Noi toți știm că el este un uliu. Aceasta-i tot. Noi putem spune doar că el este un uliu.

Ei bine, așa se încearcă să se producă creștinismul, dar nu o puteți face. Primul lucru pe care trebuie să-l faceți este să vă nașteți din nou. Voi trebuie să fiți schimbați.”

Primul lucru la care trebuie să ajungi este nașterea prin botezul Duhului Sfânt. Voi trebuie să fiți schimbați, trebuie să se schimbe ceva în interior, în interiorul vostru trebuie să prindă Viață ceva. „Primul lucru pe care trebuie să-l faceți este să vă nașteți din nou.” Dacă vreți să ajungeți la maturitate, mai întâi trebuie să vă nașteți. Și odată ce v-ați născut, v-ați născut să vă maturizați.

„Primul lucru pe care trebuie să-l faceți este să vă nașteți din nou. Voi trebuie să fiți schimbați, iar când sunteți schimbați, deveniți o creatură nouă. Acum, deveniți corecți și nu mai trebuie să vă îngrijorați de pene; când sunteți născuți din nou, aceasta va veni de la sine. Da, domnule. Tot ce trebuie să faceți este să creșteți.” Laudă lui Dumnezeu!

Efeseni 4.11:

„Şi El a dat pe unii apostoli, pe alții proroci, pe alții evangheliști, pe alții păstori şi învățători

pentru desăvârșirea sfinților, în vederea lucrării de slujire, pentru zidirea trupului lui Hristos,

până vom ajunge toți la unirea credinței şi a cunoștinței Fiului lui Dumnezeu, la starea de om mare, la înălțimea staturii plinătății lui Hristos.”

  Acesta este scopul. Când ajungem la starea de om  perfect, ajungem la înălțimea staturii plinătății lui Hristos, avem natura divină.

„…ca să nu mai fim copii, plutind încoace şi încolo, purtați de orice vânt de învățătură, prin viclenia oamenilor şi prin șiretenia lor în mijloacele de amăgire,

ci, credincioși adevărului, în dragoste, să creștem în toate privințele, ca să ajungem la Cel ce este Capul, Hristos.”

Așadar, aici în Efeseni 4 vedem că Dumnezeu a pus slujbele împreună pentru a hrăni oile. Totul este pentru desăvârșirea sfinților, pentru creșterea sfinților, pentru lucrarea de slujire, pentru zidirea trupului lui Hristos, până când ajungem la unitatea credinței, la statura unui om desăvârșit, la înălțimea staturii plinătății lui Hristos. Acesta este scopul predicării, acesta este scopul lucrării, dar dacă lucrarea face altceva decât aceasta, și-a ratat scopul, pentru că ea nu a fost menită să construiască slujiri, imperii sau oameni mari. Slujbele au fost așezate ca să zidească Trupul lui Hristos, să zidească indivizii la perfecțiune.

Acum nu mai suntem copii. Dumnezeu vrea să creștem. El nu vrea să rămânem copii, ci vrea să creștem. Dumnezeu a așteptat ca Mireasa Lui să crească. Fratele Branham a spus că El Se întoarce pentru o Mireasă complet matură, nu pentru o fetiță. El vrea o Mireasă matură, la vârsta căsătoriei, și El a venit să se unească cu aceasta. Deci, aceasta este vârsta înfierii, aceasta este vârsta maturității depline, acesta este momentul în care Mireasa ajunge la maturitatea deplină a căsătoriei. Și pe măsură ce creștem, ca indivizi, intrăm în acea unire invizibilă, unul câte unul, pentru că aceasta este vârsta înfierii, este vârsta maturității.

Să revenim la Statura unui om perfect:

„Apoi, Cuvântul care vine de aici, Se manifestă prin fiecare din aceste ființe; El face din această Ființă completă un Templu al Dumnezeului celui viu, un exemplu viu de creștinism. Acești oameni sunt ce a fost Hristos, deoarece Viața Lui este aici; ei sunt în Hristos, iar viața lor este moartă și ascunsă în Hristos prin Dumnezeu, și pecetluită acolo prin Duhul Sfânt – 1 Corinteni 12. Așa este. Vedeți? Voi vă socotiți morți. Atunci sunteți născuți din credință, apoi vi se adaugă fapta și celelalte lucruri, până când sunteți o Imagine desăvârșită a lui Dumnezeu.”

Așadar, când sunteți născuți din credință, temelia devine credința. Să ne uităm la Efeseni 2.19-22:

„Așadar, voi nu mai sunteți nici străini, nici oaspeți ai casei, ci sunteți împreună-cetățeni cu sfinții, oameni din casa lui Dumnezeu,

fiind zidiți pe temelia apostolilor şi prorocilor, piatra din capul unghiului fiind Isus Hristos.

În El toată clădirea, bine închegată, crește ca să fie un Templu sfânt în Domnul.

Şi prin El şi voi sunteți zidiți împreună, ca să fiți un locaș al lui Dumnezeu, prin Duhul.”

Dumnezeu vrea o Casă. Amin? Ce cort, ce Templu, Îi veți construi? Dar El Și-a pregătit un trup. Când Dumnezeu a vrut să locuiască undeva, nu a fost Templul lui Solomon, nu a fost casa lui David, nu a fost cortul din pustie, nu a fost templul reconstruit de Zorobabel, ci ceea ce Dumnezeu a vrut să facă întotdeauna, a fost să trăiască în trup. Acesta a fost scopul Lui de la început și a realizat acest lucru în Isus Hristos. Dar aceasta nu a fost tot, nu a fost încheierea, ci a fost doar începutul a ceea ce a vrut Dumnezeu să facă. Dumnezeu vrea să locuiască în carne, într-un Trup format din mai multe mădulare, în Mireasa Sa și a realizat aceasta în șapte epoci ale Bisericii, iar acum am ajuns la momentul încheierii, al finalizării lucrării. Mireasa a venit la maturitatea deplină, crescând prin șapte epoci ale Bisericii. Și ce vrea să facă El? El vrea să trăiască în Ea; Ea este Templul în care El vrea să locuiască.

Așadar, a trebuit să ne aducă la maturitate. Dacă ne uităm la piramida pe care am desenat-o, avem cele șapte culori ale curcubeului și am primit Piatra din vârf. Deci, am avut șapte epoci, și am primit Piatra din vârf. Piatra din vârf am colorat-o în alb, ca Lumina, pentru că fratele Branham ne-a învățat că lumina albă conține toate aceste culori.

Deci, toate aceste virtuți sunt în Dumnezeu, este Natura divină.  Toate virtuțile au fost exprimate în Isus Hristos, pentru că El a avut Viața lui Dumnezeu, a avut natura divină; El a fost Dumnezeu exprimat pe deplin în Om. Așadar, toate aceste virtuți despre care vorbim, vin de la Dumnezeu; El este Sursa, totul vine de la El, iar când ajungi la vârf, când ajungi la încheiere, Capacul este o Piramidă completă. Așadar, Piatra din vârf este o piramidă completă, este perfectă; este absolut perfectă, nu trebuie adăugat nimic la ea. Dar când te uiți în jos, la restul piramidei, vezi că nu este o piramidă perfectă, nu este perfectă fără Piatra din vârf. Însă atunci când vine Piatra din vârf, când Capul vine la Trup, Trupul devine perfect. Amin? Devine Imaginea desăvârșită a Celui care L-a născut. Deci, Cine a născut Biserica? Dumnezeu, El a născut Biserica. În ce crește Biserica? În Imaginea lui Dumnezeu într-o formă feminină.

Fratele Branham a început să descrie creșterea Bisericii de la copil, în sus, prin șapte epoci ale Bisericii, și a arătat că Dumnezeu Și-a zidit Mireasa prin șapte epoci ale Bisericii. El a avut un Plan de la început și lucrează la Planul Său, aducând-o la o maturitate deplină.

Dar el a spus că Dumnezeu zidește și individul în același fel în care Și-a zidit Biserica.

În această imagine vedem o prismă. Îmi place pentru că arată ca o piramidă, arată ca Piatra din vârf. Amin. Lumina care vine prin ea arată că lumina are șapte culori, virtuți, șapte caracteristici, șapte părți ale naturii divine, iar când pui totul la un loc, revin la a fi Dumnezeu.

Deci, ce sunt aceste  naturi divine în care crești? Când adaugi la aceasta, aceasta, aceasta până când ai tot. La ce vii? Tu vei ajunge să fii ca Dumnezeu, vei veni în natura lui Dumnezeu, vei fi un Templu pământesc al Dumnezeului celui viu, care reflectă în lume natura divină a lui Isus Hristos. Acesta este ținta, să construiască una peste alta, peste alta, peste alta, pentru a ne aduce înapoi la chipul lui Dumnezeu, pentru a ne aduce înapoi într-o imagine exprimată a lui Isus Hristos. Acesta este scopul.

Fratele Branham a spus: „…Felul în care Își face Mireasa este felul în care El Își face individul.” Un alt citat:

„…a fost Duhul Sfânt în această epocă, în acea epocă, în acea epocă, aceea, aceea, aceea, aceea, până sus, Duhul Sfânt.”

Deci, unde a fost Duhul Sfânt? A fost la început? Sau a fost la sfârșit? Eu spun că a fost la început și la sfârșit; Duhul Sfânt a fost la început și la vârf; Alfa și Omega; totul trece prin Biblie. Dar fratele Branham a spus că în ziua aceea a fost Duhul Sfânt; Duhul este Cel care l-a născut și Duhul Sfânt este Cel care îl acoperă.  Este Duhul Sfânt pe tot parcursul. Amin. Astfel, putem alege să fim confuzi sau putem spune pur și simplu că pe tot parcursul a fost Duhul Sfânt. Noi suntem născuți prin botezul Duhului Sfânt, suntem crescuți de Duhul Sfânt și ne crește până în chipul deplin exprimat al lui Hristos. Cine este? Duhul Sfânt. Duhul Sfânt a fost în epoca aceasta și în aceea; Duhul a fost pe tot parcursul în viața ta. Tu nu ai încercat să ajungi la Duhul Sfânt; Duhul Sfânt este Cel care te-a crescut înapoi în El Însuși.

În mesajul Nume hulitoare din anul 04 noiembrie 1962, citim:

„Tu nu poți să te alături Bisericii Dumnezeului celui viu. Tu te-ai născut în ea prin botezul Duhului Sfânt.” Cum te-ai născut în ea? Prin botezul Duhului Sfânt. „Și când ești botezat cu Duhul Sfânt, aceste virtuți sunt pecetluite în tine de Duhul Sfânt și astfel: „Cel născut din Dumnezeu nu poate păcătui.” Nu poate. Acolo sunteți.”

De câte ori încep cu Statura unui om perfect pentru popor sau când mă gândesc eu însumi la ea, încep de la partea de jos, de la credință și mergem în sus, dar astăzi aș vrea să încep de sus. Dar nu vreau să încep de sus și să merg în jos, ci vreau să încep de sus pentru că vârful este scopul, vârful este Sursa, vârful este Începutul și vârful este Sfârșitul; este Dumnezeu, este natura divină.

Acesta este citatul din care aș vrea să iau această idee. Este din mesajul Statura unui om perfect:

„Acum, în zidire, virtutea. Construirea acestui monument, construirea acestei staturi începe cu Piatra de temelie, credința, fapta, cunoștința, cumpătarea, răbdarea, evlavia, bunătatea frățească. Ce face aceasta? Atunci ei așteaptă Piatra din capul unghiului care este dragostea, pentru că Dumnezeu este Dragoste; și El controlează, El este Puterea tuturor acestor lucruri. Da, domnule. Chiar aici, chiar aici. Vedeți, eu m-am pus între toate aceste lucrări de aici…” Fratele Branham le arată pe tablă. „…și aici vin aceste unde mici. Ce este aceasta? Duhul Sfânt venind jos prin Hristos. Vedeți, Duhul Sfânt. Duhul Sfânt este deasupra tuturor acestora, sudându-le împreună. Construind ce? O Biserică perfectă pentru ca Piatra din vârf să-i pună capacul.”

Așadar, fratele Branham a spus că Duhul Sfânt este deasupra tuturor acestora sudând totul împreună. Ce face El? Botezul Duhului Sfânt te naște, iar după ce te naști, începi să crești până la maturitate.

Dar este Dumnezeu, este Viața lui Hristos care stă deasupra ta, scoțând Viață din tine, trăgându-te în sus. Amin. Ce faci tu? Crești în toate lucrurile, spre Cap. Crești. Trupul crește pentru a se uni cu Capul. Aceasta s-a întâmplat cu epocile Bisericii. Trupul crește pentru a întâlni Capul. Ce faci tu? Crești pentru a întâlni Capul, iar Capul este Gândul, Mintea lui Dumnezeu, este Dumnezeu Însuși; El te atrage, construindu-te în Sine. Duhul Sfânt este Puterea fiecăreia dintre aceste virtuți; Duhul Sfânt te naște, Duhul Sfânt este Cel care te crește. Și ce face El în creștere? Te trage la Sine.

Așadar, începem cu Credința.

Acesta este începutul umblării noastre, pentru că totul începe cu credința, totul în Împărăția lui Dumnezeu se dobândește prin credință. Totul începe prin credință, chiar și El Însuși operează prin credință, pentru că Dumnezeu Și-a rostit Cuvântul, dar El a trebuit să-Și creadă propriul Cuvânt, pentru ca Acesta să apară. Așadar, chiar și Dumnezeu operează prin Legea credinței; totul în Împărăția lui Dumnezeu funcționează prin credință. Noi venim la naștere prin credință.

În Efeseni 2.8 citim:

„Căci prin har ați fost mântuiți, prin credință. Şi aceasta nu vine de la voi, ci este darul lui Dumnezeu.”

Așadar, aceasta nici măcar nu este credința voastră. Pentru a începe călătoria, sper că am stabilit un lucru clar, și anume, că tu ești vasul pe care îl folosește El. Este Planul Lui, lucrarea Lui, Puterea Lui, virtuțile Lui; Puterea Lui de atragere vine la tine pentru naștere, este Cuvântul Lui, totul este al Lui. Este Planul Lui, este cunoștința Lui mai dinainte, este alegerea Lui mai dinainte, este Puterea Lui în tine care face absolut totul; peste toate acestea este El, întocmind și sudând totul împreună.

Deci, „prin har ați fost mântuiți, prin credință. Şi aceasta nu vine de la voi, ci este darul lui Dumnezeu.”

Tot în Statura unui om perfect, profetul spune:

„Observați, voi trebuie să vă nașteți din nou, iar când vă nașteți din nou, nu puteți fi născuți din nou fără să aveți credință. Acesta este adevărul. Astfel, pe schița mea de aici, am pus chiar temelia; credința este temelia tuturor, pentru că „fără credință este cu neputință să-I fim plăcuți lui Dumnezeu. Cel ce vine la Dumnezeu trebuie să creadă că El este, și că El îi răsplătește pe cei care-L caută cu sârguință.”

Așadar, credința este punctul de plecare pentru nașterea noastră; tu ajungi la naștere prin credință.

Apostolul Pavel spune în Galateni 5.6:

„Căci, în Isus Hristos, nici tăierea împrejur, nici netăierea împrejur n-au vreun preț, ci credința care lucrează prin dragoste.” Deci, cum funcționează credința? Prin dragoste. Unde este dragostea? Dumnezeu este Dragostea, Piatra din vârf. Așadar, credința lucrează prin dragoste. Ce face El? El este mai presus de toate acestea, sudând totul împreună. El pune, El crește, El aduce la maturitate. Amin. Ce a adus credința? Harul. Ce este harul? Un produs al iubirii Sale. Fratele Branham a spus că harul și dragostea sunt surori gemene. Deci ce a fost acest har care mi-a dat credință? A fost dragostea Lui exprimată față de mine, fiindcă credința lucrează prin dragoste. Cum funcționează? Prin Piatra din vârf, de la Cap.

Așadar, tu nu poți nici măcar să începi la primul nivel fără ca Piatra din vârf să funcționeze deja în viața ta. Dumnezeu are deja obiectivul prestabilit, El știe unde vii; nu este că Dumnezeu așteaptă ce va fi și apoi spune: „Nu îl voi folosi; nu îl voi înfia în familie până când nu știu sigur că este cel potrivit.” El știe deja că ești cel potrivit, înainte să începi; înainte de a te naște, El știa deja că ești cel potrivit, așa că acum toate ingredientele sunt la locul lor, iar El plutește peste acestea. Ce este? Duhul Sfânt peste viața ta, sudând aceste virtuți împreună, construind în tine Imaginea lui Dumnezeu, pentru că ceea ce dorește El, este un Templu în care să locuiască pentru a Se exprima prin tine.

Cum se poate exprima Dumnezeu prin tine atunci când minți, urăști, înșeli și furi? Cum Se poate exprima Dumnezeu printr-un asemenea vas? Dumnezeu trebuie să obțină un vas modelat după chipul Său, deci o expresie perfectă a Sa.

În Evrei 11.1,2 și 6, citim:

„Acum, credința este substanța lucrurilor nădăjduite pentru dovedirea lucrurilor nevăzute.

Pentru că, prin aceasta, cei din vechime au căpătat o bună mărturie.

Şi fără credință este cu neputință să fim plăcuți Lui! Căci cine se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că El este şi că răsplătește pe cei ce-L caută cu sârguință.”

Așadar, fără credință nici măcar nu poți să-I faci plăcere; fără credință, nu-L poți mulțumi. Deci, cum pot avea credință? Este un dar. Este un dar. Aceasta vine din dragostea Lui, pentru că credința lucrează prin dragoste. Noi Îl iubim pentru că El ne-a iubit întâi. Fără credință, eu nu pot nici măcar să-I mulțumesc lui Dumnezeu. Dar Dumnezeu vrea să-I fac pe plac, așa că îmi dă credință. O, sper că putem vedea tabloul.

În mesajul Hristos identificat în toate veacurile,  profetul spune:

„Așadar, El și Cuvântul Său este Același, deci Cuvântul Lui este perfect. Dacă nu credeți aceasta, să nu veniți niciodată în rândul de rugăciune, pentru că puteți primi ceea ce cereți numai dacă credeți. Știința se bazează pe ceva de care suntem siguri, dar credința adevărată, autentică, se odihnește pe Stânca veșnică a Cuvântului veșnic al lui Dumnezeu. Ea nu se mișcă, ci rămâne chiar acolo, indiferent ce se întâmplă.”

Așadar, temelia maturizării tale în Hristos, se bazează pe o altă temelie; deci temelia ta se află pe o altă temelie. Și care este temelia pe care se odihnește credința ta? Este Cuvântul lui Dumnezeu, deoarece toată această clădire este construită pe temelia apostolilor și profeților, Isus Hristos fiind     Piatra din capul unghiului. Care este aceea? Cuvântul. Amin. Pe ce se bazează credința noastră? Credința noastră se bazează întotdeauna pe Cuvântul lui Dumnezeu. Credința noastră nu plutește pur și simplu, ci este ancorată pe ceva, iar acea ancoră de care este ancorată este Cuvântul lui Dumnezeu. Amin. Deci, noi avem o fundație sigură, pentru că voi și eu suntem zidiți pe Stâncă. Cuvântul este Hristos, deci noi suntem zidiți pe Hristos și creștem în Hristos; Hristos la început și Hristos la sfârșit; Alfa și Omega.

Fratele Branham spune:

„Acum, voi urmează să construiți o casă, așa că turnați fundația și ziceți: „Băiete, eu o am!” Vedeți, voi aveți temelia pe care să vă zidiți casa, dar acum trebuie să zidiți o casă.

Acesta este lucrul despre care urmează să vorbim în dimineața aceasta. În ordine. O casă, dar prima este această fundație. Care este temelia creștinismului? Credința în Cuvântul lui Dumnezeu. Aceasta este temelia voastră. Apoi începeți să creșteți, începeți să adăugați la această temelie.”

Așadar, Temelia ta începe cu credința în Cuvântul lui Dumnezeu, iar credința este o descoperire. Tu trebuie să ai o descoperire. Din calitatea ta de fiu, trebuie să ai o descoperire a lui Dumnezeu care te cheamă, o descoperire că ești un fiu al lui Dumnezeu. Amin. Aceasta este baza de la care pornesc toate acestea; pentru mine, această descoperire este o descoperire fundamentală, să știu cine sunt. Eu știu că sunt un copil al lui Dumnezeu, iar această descoperire, această credință este începutul călătoriei mele de creștere. Ce sunt? Un fiu al lui Dumnezeu. Cine m-a născut? Dumnezeu. Ce devin? Dumnezeu. Amin.

Un bob de grâu crește ca să arate ca un grâu. Un pui de pasăre crește ca să devină o pasăre matură. Laudă lui Dumnezeu că prin această temelie bazată pe Cuvântul lui Dumnezeu, eu cred că sunt un fiu al lui Dumnezeu. Deci, ce mă aștept să devin?  Eu nu mă aștept să devin o plută; nu mă aștept să devin un naufragiat; nu mă aștept să devin ceva cu altă imagine sau ceva care reflectă Laodicea, ci din pricina descoperirii mele, mă aștept să cresc până la Imaginea lui Isus Hristos Însuși. Aceasta este ținta mea, aceasta este toată inima mea, acesta este singurul meu obiectiv. Eu nu încep cu frică, deoarece nu voi reuși, ci încep de la Stânca Cuvântului, care spune: „Eu am fost predestinat pentru înfiere și încep cu o descoperire a ceea ce va fi finalul meu.”

Cred că aceasta creează atât de multe frământări. „Sper să reușesc; sper că pot să fiu aceasta; sper să pot fi suficient de bun; sper să am aceasta; sper să nu mă împiedic prea mult; sper că Răpirea nu va veni până când nu voi termina. Dumnezeule coace-mă. Sunt în cuptor și sper că Răpirea nu va veni până nu se stinge cronometrul.”

Nu există nicio cale! Tu ai fost ales în El, înainte de întemeierea lumii, să fii fără vină înaintea Lui, în dragoste. Dragostea a început această călătorie și dragostea o termină. Este dragostea lui Dumnezeu pentru tine, este alegerea Lui. Și este ce? Este Dumnezeu care Se iubește pe Sine. De aceea, fratele Branham a spus că tu nu mai poți fi pierdut, așa cum Dumnezeu nu poate fi pierdut. Lasă aceasta să fie Piatra pe care stai, să fie temelia acestei călătorii: „Eu fac parte din Dumnezeu. Vin de la Dumnezeu și mă duc la Dumnezeu.” Vreau să spun că am multe de făcut, dar nu sunt îngrijorat de aceasta, ci doar stau lângă acest șuvoi de apă, beau apă, mănânc iarba aceasta, stau la soare și cresc.

Această descoperire ne ajută să facem alte alegeri cu privire la lucrurile care pot distrage atenția unei oi: lucrurile strălucitoare din depărtare, sunetele atractive, zgomotele curioase, imaginile curioase. Când știm care este ținta noastră, unde mergem și de ce suntem pe acest pământ, aceasta ne ajută foarte mult să nu urmărim toate nonsensurile de pe drum.

Hei, ascultați, noi trăim în Laodicea și puteți face orice vreți! Adică, totul este la dispoziția ta, poți învăța orice vrei să înveți, ai acces la fonduri, poți obține împrumuturi, poți folosi carduri de credit, poți economisi bani, poți obține un al doilea loc de muncă. Dacă vrei cu adevărat să faci ceva, poți să faci orice, poți începe un nou hobby și orice altceva. Dar toate acestea pot fi o distragere a atenției, iar această distragere a atenției, poate să ne încetinească creșterea.

Dar când începem pe baza credinței în cine suntem, care este direcția noastră și unde vom ajunge, dintr-o dată vom spune: „Nu am nevoie. Nu am nevoie de aceasta, nu am nevoie de aceea…” Nici măcar nu vorbesc despre lucruri păcătoase; unele dintre aceste lucruri nu sunt păcat, nu sunt greșite. Educația continuă și nu este neapărat păcat; schimbarea locului de muncă nu este neapărat păcat; a avea un hobby nu este neapărat un păcat, dar cu siguranță, poate fi o distragere a atenției de la ținta, de la scopul pentru care ne-a pus Dumnezeu pe acest pământ. Când știm scopul nostru aici, toate deciziile noastre se pot alinia la acest scop.

„Eu sunt aici pentru a-L reflecta pe Dumnezeu; sunt aici pentru a fi un Templu viu, Imaginea vie a Dumnezeului celui viu, o epistolă scrisă și citită de toți oamenii. Nu sunt aici pentru scopul meu, ci sunt aici pentru scopul Lui; nu m-am născut din nou ca să pot să-mi urmăresc propriile dorințe, ci El m-a născut din nou ca să mă crească în Imaginea Lui, ca să-L reflect pe El.”

Așadar, în viață există o mulțime de lucruri de care ne-am putea lipsi și nu trebuie să ni le smulgă nimeni din mâini. Nu trebuie să se ridice nimeni și să spună: „Să nu faci niciodată aceasta; să nu faci niciodată aceea; dacă faci aceasta…” Desigur, slujba vă avertizează cu privire la capcane și la lucrurile greșite, dar atunci când prinzi cu adevărat viziunea despre cine ești și care este scopul tău, dintr-o dată spui: „Eu nu am nevoie de aceasta! Pot să renunț la aceasta, nu am nevoie de ea. Nu vreau aceasta.” Amin. Nu trebuie să vină nimeni să facă un control în casa ta, ca să se asigure că nu te uiți la televizor în secret sau pe un dispozitiv alternativ. Înțelegeți ce vreau să spun? Acum nu trebuie să ai televizor în casă. Știți că înainte se obișnuia să inspectezi casa credinciosului. Doar deschideai ușile camerelor, știți? Dar acum este în buzunarul tău, este peste tot. Dumnezeu a făcut totul atât de perfect, așa că tot ce face acest Satan este ca să dovedească Sămânța lui Dumnezeu. Totul este conceput atât de perfect, pentru a mări natura lui Dumnezeu, deoarece numai natura divină va birui această lume.

Descoperirea este aceea care ne dă capacitatea de a pune lucrurile jos, descoperirea este aceea care ne dă dorința de a ne întoarce de la anumite lucruri, și aceasta nu pentru că va afla cineva din biserică; nu pentru că cineva va predica împotriva acestor lucruri și mă voi simți rău, ci pentru că dintr-o dată, nu se potrivesc în Imaginea pictată de Dumnezeu pentru viața mea. Nu se potrivește unde merg și nu mă ajută acolo unde merg. Astfel, foarte multe dintre aceste lucruri pot deveni distrageri și ne pot lua o mulțime de timp. Dar noi putem spune: „Nu am nevoie, nu vreau”, și nimeni nu trebuie să forțeze lucrurile. Așadar, temelia noastră este o descoperire; temelia noastră este credința care lucrează prin iubire.

Acum aș vrea să mă uit la Virtute. (fapta)

În Luca 8.45-46 citim:

„Şi Isus a zis: „Cine s-a atins de Mine?” Fiindcă toți tăgăduiau, Petru şi cei ce erau cu El au zis: „Învățătorule, noroadele Te împresoară şi Te îmbulzesc, şi mai întrebi: ‘Cine s-a atins de Mine?’ ”

Dar Isus a răspuns: „S-a atins cineva de Mine, căci am simțit că a ieșit din Mine o putere.”

Isus a fost o manifestare a naturii divine. În tabloul acesta, El a trecut printr-o mulțime și o femeie care avea de doisprezece ani o scurgere de sânge, s-a atins de haina Lui și a scos puterea din Hristos. El a simțit aceasta, S-a oprit și a spus: „Cine M-a atins?” Știa că puterea a ieșit din El.

Fratele Branham a spus în Statura unui om perfect:

„Păi, dacă eu urmează să fiu ca Isus, trebuie să am virtute…” Fratele Branham spune că virtutea este puterea. Amin? În Hristos a fost o anumită Putere, o virtute pe care această femeie a putut s-o folosească pentru vindecarea ei.

Să citim mai departe:

„…trebuie să am virtute și să treacă de aceasta, care poate să treacă de la mine la oameni, deoarece virtutea a ieșit din El la oameni. Virtute! Înainte ca voi s-o puteți elibera, mai întâi trebuie s-o aveți. Dacă nu o aveți, nu va ieși afară. Nu există nimic din care să iasă.

Dacă cineva ar încerca să scoată virtutea (puterea), din noi, cercul s-ar întoarce, „fonduri insuficiente.”

Ce concept simplu! Fratele Branham a spus: „Înainte ca cineva să poată scoate puterea afară din tine, mai întâi trebuie să existe în tine o putere pe care s-o scoată.” Ei nu pot arăta ceva ce nu există. De multe ori, când privești în jur, în creștinism, și chiar și printre frații și surorile noastre,  găsești oameni care abia au putere să-L slujească pe Dumnezeu. Abia pot să ajungă la biserică; abia pot să țină împreună; abia pot să se mențină, iar dacă se întâmplă să nu meargă bine ceva în viața lor, le este dor să meargă înapoi. Pur și simplu nu au putere să facă față, nu pot să se aducă la biserică, să-și ridice mâinile și să se închine lui Dumnezeu din cauza necazurilor și a încercărilor, a stresului și a tuturor lucrurilor. Dar Dumnezeu vrea să zidească suficientă putere pentru că trebuie să ai putere să mergi prin această viață. Și de unde vine puterea? De la Hristos, de la Duhul Sfânt; El este Cel care sudează aceste lucruri împreună. În descoperirea zidită pe descoperire, va veni puterea, pentru că descoperirea ne aduce putere; Viața lui Hristos ne aduce putere. Deci noi putem fi o putere creștină, astfel încât altcineva să poată scoate putere din noi. Puterea despre care se vorbește aici, nu este numai puterea de a suporta lumea, puterea de a rezista împotriva Laodicei, ci tu trebuie să ai puterea aceasta plus putere pentru altcineva. Amin.

Astfel, noi nu putem să ne uităm la noi înșine când intrăm în aceste lucruri, iar dacă ceva ce este predicat astăzi începe să lovească, doar du-te la Domnul și spune: „Doamne, prin aceste promisiuni, ai promis că pot fi părtaș naturii divine, dar văd în mine o lipsă de putere. Doamne, eu cred că prin aceste promisiuni divine, sunt părtaș naturii divine. Revarsă în mine putere, pentru că am nevoie de mai multă putere decât am acum.” Vreau să spun că abia pot să trec peste săptămână; abia reușesc să aduc o mărturie pozitivă și tot timpul am nevoie de altcineva. Printre noi sunt unii care își iau tot timpul puterea de la altcineva; trebuie să se întâlnească cu fratele, trebuie să vorbească cu cineva despre problemele lor; trebuie să pună pe altcineva să se roage cu ei din nou, și este în ordine, pentru că toți suntem în diferite etape.

Avem frați și surori care abia s-au născut și au nevoie de puterea noastră, dar la un moment dat trebuie să creștem pentru că Dumnezeu pune putere în noi. Eu nu trebuie să merg în mod constant să trag putere de la altcineva ca să mai pot merge încă o săptămână; nu trebuie să trag putere de la altcineva doar ca să pot depăși această încercare; Dumnezeu poate turna în mine puterea Sa divină, deoarece prin promisiune am dreptul să fiu părtaș naturii divine. Este pentru mine, face parte din creșterea mea, deci pot avea suficientă putere pentru a reuși în această lume; pot avea suficientă putere pentru a depăși încercările; pot avea suficientă putere să mărturisesc și să mă rog pentru altcineva; pot avea suficientă putere pentru ca cineva să vină și să tragă din mine.

Așadar, dacă tot timpul te trezești încercând și nimeni nu trage de la tine, du-te la Domnul și spune-i: „Doamne, am nevoie de această virtute care văd că-mi lipsește. Dumnezeule, descoperă orice este în viața mea care blochează canalul.” Eu vă spun că problema nu este din partea lui Dumnezeu, așa că spuneți-I: „Dumnezeule, descoperă-mi dacă există ceva. Știu că acesta este destinul meu; știu de ce sunt aici și știu că Tu m-ai chemat.” Nu începeți să vă întrebați: „Poate nu sunt un credincios?” Scoateți-vă chiar acum aceasta din minte! Scoateți-o chiar de la temelie. Acesta este motivul pentru care nu ajungem niciodată la felul potrivit de putere: pentru că suntem încă la primul nivel: „Sunt sau nu un copil al lui Dumnezeu? M-am născut din nou sau nu?” Așa nu există putere, nu putem crește niciodată în putere; nu putem avea niciodată o putere mai mare, nu putem avea niciodată putere pentru altcineva pentru că suntem încă la întrebările primului pas.

Primul pas se bazează pe Cuvânt, pe o descoperire a Cuvântului. Du-te înapoi și spune: „Doamne, lasă-mă să mă văd în Cuvântul Tău cine sunt eu, Dumnezeule.” Ia credința și la credința ta adaugă puterea. Spune: „Dumnezeule, am nevoie de mai multă putere. Doamne, vreau să stau așa cum ai stat Tu.” Nu aceasta este ideea? Să ai puterea divină, puterea Duhului Sfânt, nu să ai un fel de putere numai ca să nu strângi din dinți și să ai un fel de putere.

Aceasta nu este că „fratele Chad a spus ceva despre a merge mereu la unii oameni, așa că nu mă duc să vorbesc cu nimeni și astfel voi fi mai puternic.” Aceasta nu va funcționa niciodată. De ce? Aceasta trebuie să fie o virtute a Duhului Sfânt, este ceva care vine din sămânța din interior și este crescută de Duhul Sfânt, pe măsură ce El scoate mai mult din natura divină, din Sămânța-genă a lui Dumnezeu, care este Sămânța-genă a lui Dumnezeu. Ea conține virtuțile lui Dumnezeu, iar Duhul Sfânt scoate toate acele virtuți din viața noastră. Dumnezeu vrea să avem putere, dar nu numai ca să putem trece peste încă o săptămână, nu numai ca să mă pot întoarce din nou la serviciul de miercuri și duminică. Dumnezeu vrea să avem o altă Putere, suficient de mare încât cineva să poată veni la noi și s-o scoată afară: cineva de la servici, cineva din familia noastră, un alt frate sau soră, oricine are nevoie de putere. Să nu spun: „Îmi pare rău, dar sunt prea slab, sunt prea obosit ca să te pot ajuta.” Când începi să slujești Trupului lui Hristos, va trebui să ai putere, pentru că acolo există nevoi, iar oamenii care vorbesc cu tine, vor să îi sfătuiești și să te rogi pentru ei, vor să tragă putere din tine.

Isus a simțit că a ieșit o putere din ei, iar fratele Branham a spus: „Eu slăbesc pentru că voi toți trageți.” Oamenii trăgeau din acel dar, trăgeau puterea din profetul lui Dumnezeu, iar el devenea atât de slab încât începea să se clatine la amvon. Atunci ei îl luau, iar el plângea în timp ce era dus afară; îl plimbau pe străzi până când își venea în fire, apoi îl duceau în noaptea aceea în camera lui de hotel, unde se ruga, iar a doua zi se întorcea și continua. De ce? Pentru că era un fiu al lui Dumnezeu care exprima puterea lui Dumnezeu. Amin. Așadar, Dumnezeu vrea ca noi să avem suficientă putere; nu numai cât să trăim în Laodicea; El vrea să avem suficientă putere încât să putem fi un robinet, o sursă de putere pentru cineva care are nevoie de putere, astfel ca cineva de la servici să poată lua putere de la tine și altcineva să poată trage putere de la tine și încă să ai destulă putere pentru a trăi, pentru a supraviețui. Eu spun: Dumnezeule, dă-ne mai multă putere. Aceasta este adevărata putere a Duhului Sfânt.

Acum vrem să ne uităm la Cunoștință.

În Statura unui om perfect, profetul spune:

„…în al treilea rând adăugați cunoștința. Cunoștința aceasta nu înseamnă cunoștință lumească, deoarece aceea este o nebunie înaintea lui Dumnezeu, ci cunoștință pentru a judeca. Ce să judecăm? Binele și răul.

Cum judecați? Dacă aveți cunoștință creștină împreună cu puterea și credința voastră, voi judecați dacă Cuvântul este corect sau greșit. Dacă puteți lăsa la o parte toate crezurile voastre și toată necredința voastră, tot ceea ce pretindeți că ați făcut, atunci aveți cunoștință să credeți că Dumnezeu nu poate minți. „Cuvântul fiecărui om să fie minciună, dar Cuvântul Meu să fie Adevărat.” Vedeți, acum voi obțineți cunoștință, cunoștința supremă. Voi nu trebuie să aveți patru grade la ceva facultate sau ceva de felul acesta, deoarece toate aceste virtuți vă sunt date de Dumnezeu, ca să le așezați pe temelia credinței voastre, ca să puteți veni la statura deplină a unui adevărat om viu al lui Dumnezeu. Da, domnule. Adăugați cunoștința, cunoștința Cuvântului Său.”

Cred că este atât de uimitor faptul că Dumnezeu vrea să avem cunoștință, dar nu cunoștință lumească, ci cunoștință despre Cuvânt pentru că atunci când construiești la statura unui om perfect, ajungi la Imaginea lui Hristos. Tu trebuie să începi cu o descoperire, cu suficientă credință pentru a ști că ești un fiu al lui Dumnezeu, iar pentru aceasta ai nevoie de puțină putere pentru a lucra în această viață. Dar pe măsură ce câștigi puțină putere pentru a lucra, ai nevoie de cunoștință și de înțelegere pentru a înțelege Planul lui Dumnezeu și ce se întâmplă. Amin. „Știi, ideea este că eu nu vreau să știu toate detaliile. Eu vreau doar să-L cunosc pe Dumnezeu.” Bine, dar Dumnezeu este Cel care a dat toate detaliile. Înțelegeți? Dumnezeu este Cel care a adus Mesajul; Dumnezeu este Cel care a predicat Pecețile; Dumnezeu este Cel care a dat interpretarea simbolurilor; Dumnezeu a dat informațiile, pentru că vrea ca noi să-I cunoaștem Planul, vrea să știm ce era în partea din spate a minții Sale. Cunoștința este modalitatea de a ne alinia, de a ne ridica peste situații și a ne da ochi pentru a vedea ca să știi scopul și Planul lui Dumnezeu. El vrea ca noi să avem cunoștința Duhului Sfânt, cunoștința Cuvântului. Altfel, ești ca un copil purtat încoace și încolo de orice vânt de învățătură. Dar El nu vrea să fim copii, ci vrea să creștem la statura deplină a lui Hristos; să nu mai fim copii purtați încoace și încolo de orice vânt de învățătură. El nu vrea să fim influențați de toată lumea și legănați când într-o parte, când în cealaltă; El nu vrea să vină cineva, să ne alinieze două citate și să ne mute, așa că mergem până aici, apoi vine cineva cu alte două citate și ne aruncă în partea cealaltă.

El vrea să ne dea o descoperire a Cuvântului Său, cunoașterea Cuvântului Său pentru a ne face stabili, astfel încât să nu fim clătinați de toate acestea; El vrea să primim Imaginea de ansamblu, pentru că Dumnezeu ne-a dat suficiente informații pentru a picta Imaginea. El Și-a dezvăluit Cuvântul în această zi, a legat toate capetele libere despre care doriți să vorbiți, despre detalii; acest Mesaj este atât de plin de detalii, încât vă va orbi dacă încercați să înghițiți totul dintr-o dată: detaliu peste detaliu, peste detaliu.

Când a predicat Pecețile, fratele Branham a spus: „Aș putea să predic o lună de zile și aș merge numai în jur, fără să ating niciuna dintre acele Peceți.” Acolo sunt o mulțime de lucruri, și sunt pentru noi, dar nu ne sunt date ca să spunem: „Nu vreau să știu aceasta.” Dumnezeu a dat-o și El vrea să ai cunoștință evlavioasă, dar nu ca pe un manual, nu o cunoștință intelectuală, nu ca să treci un test, nu ca să te ridici și să reciți o mulțime de fraze ca să dovedești că ești ceva. El vrea să ai stabilitate prin Cuvântul lui Dumnezeu. Amin. De aceea predicăm, de aceea învățăm, de aceea trecem peste aceste lucruri, pentru că Dumnezeu construiește în noi cunoștința care face parte din statura unui om perfect.

Tot în mesajul Statura unui om perfect, fratele Branham a spus:

„Oh, chiar acum tu ajungi să fii un om destul de bun! Tu crești. Cu ce? Cu credință, apoi cu putere, apoi cu cunoștință. Vedeți cum se zidește acest om? Tu poți vedea că nu ai cum să poți scăpa aceasta. Aceasta este calea de a ajunge în statura deplină a lui Hristos. Da, Domnule.”

Nu există nicio modalitate de-a o ocoli. Voi trebuie să treceți prin aceste procese. Dacă observați, pe măsură ce adăugați la aceasta, aceasta, aceasta, creșteți din ce în ce mai mult și mai mult în Imaginea lui Hristos. Se conturează din ce în ce mai mult pentru a începe să-L reflecte pe Cel la care privește. Astfel, pe măsură ce creștem,  pierdem mai mult din noi înșine și devenim din ce în ce mai asemănători cu El; este tot mai puțin din noi și mai mult din El. Așadar, Dumnezeu vrea ca noi să avem această cunoștință biblică, cunoștința Duhului Sfânt. În 2 Corinteni 4.6 ni se spune:

„Căci Dumnezeu, care a zis: „Să lumineze lumina din întuneric”, ne-a luminat inimile, pentru ca să facem să strălucească lumina cunoștinței slavei lui Dumnezeu în fața lui Isus Hristos.”

Isus Hristos a fost reflectarea lui Dumnezeu și a strălucit în inimile noastre pentru a ne da Lumina cunoștinței slavei lui Dumnezeu. Dumnezeu a vrut să știm ceva despre El Însuși, de aceea a venit sub formă de Om, astfel încât să-L putem înțelege mai bine. De aceea, El a venit în trup ca să ne răscumpere; vrea să știm ceva despre El.

Dumnezeu avea o Taină ascunsă în partea din spate a minții Sale și dorea ca acea Taină să fie cunoscută și de altcineva; El nu avea de gând să păstreze întotdeauna secretul, nu voia să rămână ascunsă pentru totdeauna în partea din spate a minții Sale, iar acea Taină conținea informații care trebuiau cunoscute și înțelese. Astfel, la timpul potrivit, El a luat ceea ce era în partea din spate a minții Sale și a adus-o la suprafață printr-o slujbă profetică, a vorbit-o prin buzele unui profet, pentru că era ceva ce Dumnezeu dorea ca Mireasa Sa să știe.

 Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru că avem nevoie de cunoștința Duhului Sfânt, pentru că trebuie să fim stabiliți în Cuvânt. Noi nu puteam asculta și nu puteam trăi toată viața prin sentimente pentru că sentimentele noastre se vor schimba. Mulți oameni vor să cunoască Duhul Sfânt, dar nu prin sentimente; sentimentele tale vor ajunge să te devieze undeva. Tu trebuie să ai cunoștința Cuvântului prin Duhul Sfânt, cu care să-ți verifici sentimentele, pentru că Dumnezeu ne-a dat Cuvântul Său ca Temelie, nu sentimentele noastre. Dar tu nu lucrezi fără sentimente. Dumnezeu ne conduce personal, în mod individual, dar trebuie să avem undeva un Cap. Sentimentele noastre sunt prea schimbătoare, așa că nu putem să-L slujim pe Dumnezeu doar prin sentimente, ci trebuie să cunoaștem Cuvântul. Și când te conduce Dumnezeu, El te conduce printr-un Cuvânt interior. El poate să te miște, poate să te conducă și poate să-ți vorbească, dar ai nevoie de cunoștință ca să știi ce este acest Glas interior care-ți vorbește. Este Dumnezeu, pentru că se potrivește cu Cuvântul. Laudă lui Dumnezeu!

În Efeseni 1.17 citim:

„Şi mă rog ca Dumnezeul Domnului nostru Isus Hristos, Tatăl slavei, să vă dea un duh de înțelepciune şi de descoperire în cunoașterea Lui

şi să vă lumineze ochii inimii, ca să pricepeți care este nădejdea chemării Lui, care este bogăția slavei moștenirii Lui în sfinți.”

De aceea predica Pavel, ca să știți, să cunoașteți Cuvântul; ca să aveți Cuvântul, ca să fiți întăriți în Cuvânt, ca să creșteți în Hristos și să nu fiți purtați încoace și încolo de orice vânt de învățătură. Așadar, Dumnezeu Și-a împărtășit cu noi cunoștința în Cuvântul Său, astfel încât să fim suficient de stabiliți, pentru ca atunci când se va întâmpla totul, să nu fim nevoiți să ne mișcăm instantaneu, ci vom spune: „Stai, lasă-mă să verific aceasta cu Cuvântul.” Nu trebuie să vă poarte dintr-o parte într-alta, ci întoarceți-vă și spuneți: „Dumnezeu ne-a trimis un profet, iar acel profet a deblocat mintea lui Dumnezeu. Lăsați-mă să mă întorc la acest Cuvânt. Eu am ceva de construit în chipul lui Hristos.” Și pe măsură ce creștem  și creștem, vine această cunoștință a Duhului Sfânt. Nu se poate ajunge acolo fără ea.

În Statura unui om perfect, fratele Branham a spus:

„Eu cred în cunoștința adevărată a Duhului Sfânt. Cunoștința Duhului Sfânt va puncta întotdeauna Cuvântul cu „Amin.” Când primiți aceste lucruri care par să se contrazică în Biblie, stați jos și studiați aceasta cu rugăciune; și primul lucru pe care îl știți Duhul Sfânt începe să se miște înăuntru. După o vreme, vedeți aceasta legându-se împreună și acolo o aveți. Aceasta este cunoștința.” Laudă lui Dumnezeu!

Ce este această cunoștință? Este Dumnezeu descoperind Cuvântul și arătând că nu este nicio contradicție în Mesaj. Chiar și Mesajul despre care vorbim astăzi părea o contradicție pentru că odată a spus că botezul Duhului Sfânt este nașterea ta, apoi a spus că plafonarea este botezul Duhului Sfânt; și statura unui om perfect pare o contradicție, dar lasă cunoștința Duhului Sfânt să intre și să spună: „Aici nu există nicio contradicție.” Amin. Ce ne învață? Ce mă face să înțeleg? De ce va fi nevoie? De cunoștința Duhului Sfânt. Altfel, vom rămâne blocați în contradicții în Biblie și în contradicții în Mesaj.

Voi spuneți: „Ce?” Da, o dată, fratele Branham a spus ceva, iar mai târziu a spus altceva, iar dacă o luați la suprafață, de suprafață, fără nicio înțelegere, se pare că sunt afirmații total opuse. Va fi nevoie de cunoștința Duhului Sfânt, puțin mai profund; va fi nevoie de cunoștința Duhului Sfânt în Cuvânt, pentru a spune: „Doamne, ce este aceasta?” Apoi te rogi și Îl aștepți pe Duhul Sfânt; și dintr-o dată Îl vezi legat prin tot Mesajul, trece prin Biblie înainte și înapoi, iar tu spui: „Am înțeles!” Și ce se va întâmpla? Când va veni această cunoștință a Duhului Sfânt, nu te va mai împiedeca nimic. Nimeni nu te va mai influența, nimeni nu te va împiedeca, pentru că Dumnezeu a pus o altă Piatră în inima ta și știi despre ce vorbește. Laudă lui Dumnezeu! Iubim Duhul Sfânt, cunoștința Duhului Sfânt, puterea Duhului Sfânt și credința Duhului Sfânt.

Acum vreau să mă uit la Cumpătare (înfrânare).

Cumpătarea. Cuvântul „cumpătare” înseamnă „stăpânire de sine” (Virtutea celui care și-a stăpânit dorințele și pasiunile, în special poftele carnale). Fratele Branham a spus… nu l-am luat tot pentru că este un citat lung, dar el a spus în Statura omului perfect:

„În al patrulea rând… va trebui să ne grăbim… Este un sentiment atât de plăcut să stau aici și să vorbesc despre aceasta. În al patrulea rând… adăugați cumpătarea. Oh, Doamne! Noi venim la cumpătare. Acum, mai întâi, voi aveți credință; apoi, la credința voastră adăugați putere (Dacă este felul corect de putere). Apoi adăugați cunoștința (dacă este felul corect de cunoștință), iar acum urmează să adăugați cumpătarea.

Aici, cumpătarea nu înseamnă să încetezi să bei alcool. Nu, nu. Cumpătarea nu înseamnă abținere de la alcool. Nu, în acest caz. Aceasta este cumpătarea biblică, cumpătarea Duhului Sfânt. Aceasta este doar una dintre poftele firii, dar noi vorbim despre cumpătarea Duhului Sfânt. Aceasta înseamnă cum să-ți controlezi limba, să nu fii un clevetitor; cum să-ți controlezi temperamentul să nu te mânii de fiecare dată când cineva  vorbește împotriva ta. Oh, Doamne! Doamne, mulți dintre noi urmează să cadă înainte de a începe. Nu-i așa? Atunci ne întrebăm de ce nu face Dumnezeu în Biserica Lui minuni și lucruri pe care obișnuia să le facă.

Adăugați aceste lucruri, adăugați cumpătarea la aceasta. Cumpătarea – cum să răspunzi cu bunătate când ți se vorbește cu mânie.”

Înseamnă că în natura divină nu există furie pe drum. Așadar, dacă vă găsiți supărați pe toată lumea de pe drum, avem nevoie de mai multă cumpătare, avem nevoie de natura divină. Amin. Nu înseamnă că nu poți semnala când cineva face ceva greșit sau când se întâmplă lucruri rele. Eu vorbesc despre când nu poți trece peste aceasta, te înfurii atât de tare încât vrei să claxonezi și să intri în bara de protecție a cuiva, pentru că ești supărat că te-au oprit sau au făcut aceasta sau cealaltă. Dacă te vezi acolo, întoarce-te spre Domnul și spune: „Am nevoie de cumpătarea Duhului Sfânt. Am nevoie de ceva care să curgă din mine pentru a birui această natură veche din mine. Amin.

„Cumpătarea – cum să răspunzi cu bunătate când ți se vorbește cu mânie. Cineva spune: „Voi sunteți o grămadă de holly-rollers acolo jos!” Nu săriți în sus și nu vă suflecați mânecile, nu, nu faceți aceasta, ci vorbiți cu dragoste evlavioasă. Cumpătare, bunătate. Este acesta felul în care vreți să fiți?

Când ești enervat, nu enerva și tu. Lasă ca El să fie Exemplul tău. Când i s-a spus: „Dacă ești Fiul lui Dumnezeu transformă aceste pietre în pâine.” El ar fi putut să facă aceasta și să arate că era Dumnezeu, dar a avut cumpătare. Când ei L-au numit Beelzebul, El a spus: „Eu vă iert pentru aceasta.” Este adevărat? Ei I-au smuls mâini pline de barbă de pe fața Lui. L-au scuipat în față și I-au zis: „Dă-te jos de pe cruce!”, dar El a spus: „Tată, iartă-i pentru că nici măcar nu știu ce fac.”

Când a avut darul… El cunoștea toate lucrurile pentru că în El era plinătatea dumnezeirii trupește. Ei L-au văzut făcând minuni, spunându-le oamenilor ce era greșit cu ei și așa mai departe. Ei I-au pus o cârpă în jurul capului, în felul acesta, în jurul ochilor, L-au lovit peste cap cu un băț și I-au zis: „Profețește, spune-ne cine Te-a lovit și Te vom crede.” El avea cumpătare.

Acum, dacă voi o aveți în felul acesta, adăugați-o la credința voastră. Dar dacă încă explodați și vorbiți nechibzuit, vă certați, fierbeți și vă agitați, uh, uh, voi nu puteți adăuga aceasta, deoarece nu se adaugă.

Nu se va vulcaniza. Voi nu puteți lua o bucată de cauciuc și să o vulcanizați de o bucată de fier, nu va merge. Nu, el trebuie să fie flexibil întocmai cum este cauciucul. Vedeți? Și când credința și cumpătarea voastră devin același fel de cumpătare a Duhului Sfânt pe care a avut-o El, aceasta se va vulcaniza cu El. Voi sunteți adăugați la acesta.

Când virtutea voastră este ca virtutea Lui, aceasta se va adăuga la ea; când cunoștința voastră este ca și cunoștința Lui. „Eu vin să fac voia Ta, Dumnezeule!” El a învins fiecare diavol, cu Cuvântul Tatălui. „Cerul și pământul vor trece, dar Cuvântul nu va trece. Când aveți acest fel de cunoștință, ea se va vulcaniza cu credința voastră; când aveți felul corect de cumpătare, așa cum a avut El, aceasta se va vulcaniza. Dacă nu o aveți… doar una făcută de om, o jumătate de credință sau de cumpătare… „Oh, s-ar cuveni să-l pleznesc, sau poate mai bine nu, pentru că ar putea să-mi pună numele în ziar din cauza aceasta.” Nu acesta este felul de cumpătare despre care vorbește El. Să nu încercați să adăugați aceasta pentru că nu va merge. Dar când voi puteți să iertați pe fiecare om cu adevărat, cu dulceața inimii voastre… Păstrați-vă pacea și lăsați ca totul să treacă, iar atunci ea se va vulcaniza. Voi puteți adăuga aceasta la credința voastră.”

Astfel, noi venim din ce în ce mai mult în Imaginea lui Hristos, mai sus în natura divină. Acum am ajuns la cumpătare, care este stăpânirea de sine. În loc să ne supărăm, să ne frământăm și să răspundem, acum avem o abordare complet diferită a tuturor acestor situații. Acesta este felul de cumpătare pe care a avut-o El. Vedeți, Moise a eșuat la cumpătare. El s-a supărat pentru că l-au tot împins și l-au împins și l-au împins, iar în cele din urmă a luat toiagul și a lovit Stânca a doua oară, ceea ce nu era conform cuvântului lui Dumnezeu. Vedeți, această lipsă de cumpătare l-a ținut departe de țara făgăduită.

David a fost un om după inima lui Dumnezeu. El a avut cumpătare atunci când Saul, dușmanul său, care îl urmărea și încerca să-l omoare, îl vorbea de rău și voia să-l omoare, a intrat în peștera în care se ascundea David și oamenii lui, și s-a culcat acolo. Atunci, oamenii lui David au început să spună: „Acum poți să-l omori. Vezi că Dumnezeu ți l-a dat în mână.” Ei au început să vorbească și să încerce să-l convingă să-și ucidă dușmanul, pentru că Saul îi făcea rău lui David. Privit omenește, David avea tot dreptul să se răzbune pe Saul, dar David avea cunoștință, iar cunoștința îi spune că a fost uns de profetul lui Dumnezeu, că a fost uns de Dumnezeu să fie împărat, iar această cunoștință i-a adus cumpătare. Astfel, el a spus: „Cum să îndrăznesc să mă ating de unsul lui Dumnezeu?” El a avut stăpânire de sine, deși a fost tratat rău, vorbit de rău, înșelat, i s-au întins capcane și a fost pe punctul să fie omorât. Dar când Saul a intrat în peșteră, iar prietenii săi cei mai apropiați au folosit retorica religioasă și i-au spus lui David: „Dumnezeu ți l-a dat în mână”, el nici măcar nu s-a gândit la aceasta, pentru că avea cunoștință, iar la cunoștință a adăugat cumpătare. El avea stăpânire de sine și nu s-a atins de unsul lui Dumnezeu. Nici nu s-a gândit să-i facă rău unsului Domnului, dar s-a apropiat de el și i-a tăiat o bucățică de manta, iar când Saul a ieșit din peșteră, David l-a strigat de sus de pe munte, i-a spus tot ce s-a întâmplat și i-a spus că l-a cruțat. El a avut acel discurs măreț, dar el s-a căit pentru că i-a tăiat din manta și a spus că a fost prea mult. Prietenii lui i-au spus: „A fost prea mult? Te gândești că el a fost în mâinile tale?” Dar el a avut cumpătare.

Acesta este felul de cumpătare pe care Dumnezeu vrea s-o avem. Atunci când tu ai tot dreptul și oportunitatea, pentru că ei au tot împins și împins și împins, și acum ai în sfârșit ușa deschisă, ai tot dreptul, ai dreptate și ai cuvintele potrivite, dacă faci aceasta din răzbunare, dacă o faci din răutate, trebuie să te întorci pentru că ai nevoie de puțină cumpătare ca să spui: „Nu o voi face. Ia-mi drepturile și nu voi spune nimic. Deși am adevărul, nu voi spune nimic pentru că este menit să mă rănească.”

Foarte mulți oameni cred că pot spune orice vor dacă este adevărat. Voi vedeți că oamenii spun uneori ceva despre cineva; este atât de nepoliticos, atât de tăios, atât de dur, iar dacă le spui ceva, zic: „Dar a fost adevărul.” Isus a putut spune o mulțime de lucruri care erau Adevărul, dar nu a spus niciun Cuvânt. Când a stat în fața lui Pilat ar fi putut să spună multe lucruri, dar nu a vorbit; când era pe cruce, ar fi putut să spună multe lucruri care ar fi fost adevărul, dar a rămas liniștit. Tot ce a spus, a fost: „Tată, iartă-i!”

Noi credem că uneori avem dreptul să tăiem oamenii, să clarificăm lucrurile, să dezvăluim păcatul cuiva sau ceva de felul acesta, apoi ne simțim îndreptățiți pentru că este adevărul. Eu cred că avem nevoie de cumpătarea Duhului Sfânt pentru a spune: „Indiferent ce va face, nu se va schimba nimic.” Dacă spui adevărul, trebuie să-l spui în dragoste. Așa că, nu fii furios pe un frate și nu te duce la el să-i spui: „O fac doar pentru că te iubesc”, pentru că aceasta nu justifică ceea ce te pregătești să faci. Tu trebuie să-l iubești cu adevărat pentru a spune adevărul, nu trebuie să-i spui că îl iubești, doar pentru a te justifica: „Știi, sunt bine, te iubesc, iar acum te voi tăia la inimă în fața soției tale și a copiilor tăi.” Dar am spus deja: „Te iubesc, iar acum spun adevărul și sunt în ordine.” Noi avem nevoie de puțină cumpătare pentru a ne controla. Nu trebuie să existe represalii, nu trebuie să existe nicio răzbunare. Știți, Isus nici măcar nu a clarificat lucrurile, I-au fost aduse atâtea acuzații false, s-au spus atât de multe lucruri împotriva Lui, atât de multe minciuni, I-au defăimat caracterul, I-au pus la îndoială nașterea și toate celelalte lucruri. Oh, ei au venit împotriva Lui negând locul Său în Scriptură, negându-I calitatea de Fiu și toate aceste lucruri, dar El nu le-a răspuns niciodată nimic, ci i-a lăsat să creadă orice au vrut să creadă. El a avut o cumpătare absolută și a făcut ceea ce a vrut Dumnezeu să facă.

De mult ori, când cineva ne vorbește de rău sau răspândește un zvon care merge în jur, iar noi știm că nu este adevărat, suntem tentați să facem ceva, dar de cele mai multe ori când încerci să-i faci să înțeleagă adevărul, arăți mai vinovat. Uneori, aceasta este numai capcana diavolului pentru a te prinde mai profund. Isus nu i-a acordat nicio atenție, ci a continuat să facă ceea ce L-a chemat Tatăl să facă și cred că este un exemplu bun pentru noi, să nu acordăm atenție retoricii, să nu acordăm atenție acuzațiilor cuiva.

Cineva de la locul de muncă încearcă să-ți defăimeze caracterul, încearcă să-ți distrugă credibilitatea? Lasă-l pe Dumnezeu să-l descopere, pentru că atunci când o face Dumnezeu este oricum mult mai bine. Tu nu ești aici pentru o promovare, nu ești aici pentru un nume bun la servici, ci ești aici să împlinești scopul lui Dumnezeu, iar dacă acesta este scopul lui Dumnezeu, dacă El vă are în acea slujbă și aveți nevoie de o poziție mai bună, Dumnezeu va corecta ce este greșit. Și când Dumnezeu face aceasta, vreau să vă spun că nimeni nu poate lucra, nimeni nu poate rezolva o situație așa cum o poate face Dumnezeu. De fapt, dacă taci și ai cumpătare, dacă  ai răbdare și Îl aștepți pe Domnul, te uiți la Dumnezeu cum lucrează până când termină, și atunci ți-e milă de bărbatul sau de femeia aceea. Aceasta se întâmplă cu tine. Vei avea milă pentru ei. Vreau să spun că ai putut să fii atât de supărat, atât de rănit și atât de tentat să mergi să îndrepți lucrurile, pentru că știi că ar avea probleme mari, fiindcă tu nu ai greșit cu nimic. Ei au greșit, ei mint, bla, bla, bla, dar tu taci, tu ai controlul cumpătării și rămâi în linia în care te pune Dumnezeu, iar când Dumnezeu rezolvă problema, ajungi să spui: „Oh, Doamne, ajută-i! Îmi pare rău pentru ei și nu am vrut să li se întâmple aceasta.” Vei simți că-ți pare rău pentru ei.  

De ce va fi nevoie? De cumpătarea Duhului Sfânt. Doar să spun… Dacă le spun ceva, nu se va schimba nimic. Le-aș putea spune multe, dar ce va conta? Voi fi sub controlul emoțiilor mele și al limbii mele. Îmi voi stăpânii însă vasul, pentru că El ne-a învățat cum ar trebui să ne stăpânim vasul, iar prin harul lui Dumnezeu, sub conducerea Duhului Sfânt, vreau să dețin acest vas pentru slava lui Dumnezeu. Am nevoie de cumpătarea Duhului Sfânt pentru că vasul acesta încă are o natură lipicioasă de scaiete. Dacă înțepi acest vas, primul lucru pe care vrea să-l facă este să te împingă în spate. Este corect? Dar mai este ceva ce vine din interior, așa că atunci când mă înțepi, tot ce vreau să fac este să spun: „Tată, iartă-i pentru că nu au vrut să facă aceasta!” Când cineva spune o minciună despre tine, spui: „Tată, iartă-i de dragul meu. Nu vreau să li se întâmple niciun rău.”

Este un cu totul alt nivel de autocontrol. Nu reformare, nu reținere, nu te apuci de scaun ca să nu claxonezi. Aceasta nu este cumpătare, nu este cumpătarea Duhului Sfânt, nu că trebuie să te ții să ai răbdare toată ziua, apoi dintr-o dată îți iese ceva oribil din gură. Noi avem nevoie de cumpătare, dar nu o primim numărând la zece, nici respirând adânc de cinci ori; aceasta nu este cumpătare. Spune: „Doamne, am nevoie de cumpătare, așa cum Tu ai cumpătare; am nevoie de cumpătare ca să reflectez cumpătarea Ta. Vechea noastră natură lipicioasă de scaiete ne creează dificultăți, ceea ce ne oferă o cale de a ne întoarce la Dumnezeu iar și iar și să-I spunem: „Doamne, prin promisiunea pe care mi-ai dat-o, eu sunt un părtaș al naturii divine, dar am probleme cu cumpătarea. Doamne, Te rog să-mi dai mai multă cumpătare, conform Cuvântului Tău. Am nevoie ca ea să vină real. Amin. Am nevoie să fie reală, pentru că de fiecare dată îmi amintesc să număr până la zece sau trebuie să mă opresc să respir adânc de cinci ori.

Eu am nevoie de o natură divină care să vină să-mi dea cumpătare, astfel ca atunci când sunt enervat, să nu mă întorc înapoi să răspund; când cineva mă vorbește de rău, vreau să spun ceva frumos pentru că știu că vine judecata lui Dumnezeu. Prin cunoștința pe care ne-a dat-o Dumnezeu, prin credința în cine suntem, prin puterea pe care ne-a dat-o, prin cunoștința din Cuvânt care ne-a arătat de ce suntem aici și ce se întâmplă, noi suntem aduși într-o cumpătare prin care, indiferent ce se întâmplă în jurul nostru sau ce ne-ar face oamenii, putem recunoaște că aceasta nu ne afectează pe noi, ci pe Dumnezeu, pentru că acesta este vasul pe care Dumnezeu l-a ales ca să Se manifeste în el, pe care îl construiește; o epistolă vie, un templu viu al Dumnezeului celui viu.

Astfel, dintr-o dată poți să spui: „Oh, nu face aceasta! Dumnezeule, iartă-i și ajută-i pentru că au probleme mari.” Nu din cauza ta, ci din cauza lui Dumnezeu. Amin. Așa cum venim la o înțelegere diferită  a cine suntem și de ce suntem aici, El ne aduce cunoștința aceasta, iar credința, puterea și cunoștința, ne aduc la cumpătare. Fratele Branham a spus că foarte mulți oameni încearcă să urce pe scară în sus, dar cad și își sparg capul. Tu trebuie să ajungi jos și trebuie să începi prin a ști că ești un fiu al lui Dumnezeu. Apoi, ca fiu al lui Dumnezeu, El îți dă putere pentru tine și ca să trăiești și pentru alții, apoi îți dă înțelegerea și cunoașterea Cuvântului, după care te aduce în cumpătare. Și cu cât mergi mai sus, cu atât arăți mai mult ca Isus Hristos, arăți ca și cum ai avea pe cineva care are control asupra emoțiilor lor, care nu se supără, nu ripostează, nu răspunde, nu vorbește despre alți oameni, nu este dur, nu este tăios. Tu primești pe Cineva și începi să vezi reflectarea lui Isus Hristos în viața ta, pentru că există cumpătarea Duhului Sfânt care lucrează acolo. Este cineva care vrea să se roage pentru aceasta astăzi? Eu am și spun: „Oh, Doamne, vreau mai mult din aceasta, vreau mai mult din aceasta, vreau puțin mai mult din aceasta și am nevoie de mai mult din aceasta.” Nu am de gând să vă spun de care, soția mea o știe deja.

Îți dai seama că este a ta și poți s-o ai. Nu trebuie să te zbați sau să încerci, ci doar s-o recunoști. Știți, dacă cerem de la tatăl nostru pâine, nu ne va da o piatră; dacă îi cerem carne, El nu ne dă un șarpe sau un scorpion. Amin. Și dacă tatăl nostru pământesc știe să ne dea daruri bune, cu cât mai mult Tatăl nostru ceresc le dă Duhul Sfânt celor care-L cer. Cum va fi cu cei care cer natura Lui divină? El v-o dă. Atunci când Îl recunoașteți ca Domn. „Doamne, am nevoie de ceva mai mult, pentru că găsesc în mine ceva care nu Te reflectă pe Tine așa cum aș vrea. Doamne, vino și dă-mi mai multă cumpătare, Doamne, dă-mi mai multă credință, dă-mi mai multă putere.” El ți-o va da pentru că prin aceste promisiuni ești părtaș naturii divine. Așadar, du-te, ca părtaș al naturii divine, și ia parte din natura divină. Spune: „Doamne, vin pentru mai multă cumpătare; am nevoie de mai mult, pentru că sunt aici ca să Te reflect. Sunt aici pentru scopul Tău, sunt aici pentru planul Tău și văd o nevoie. De aceea, vin la singura Sursă care-mi poate satisface această nevoie. Aș putea încerca mai mult, și voi încerca mai mult, dar încercarea mea va eșua, de aceea, am nevoie, Doamne, ca Tu să reverși mai mult din această natură a Duhului Sfânt în mine.”

 Deasupra mea este Dragostea, Dumnezeu Însuși, care modelează toate acestea în mine. Tu trebuie să privești la un Dumnezeu care te-a iubit întâi; să mergi îndrăgostit la acest Dumnezeu care te-a iubit întâi și să-I spui: „Doamne, în dragostea Ta, dă-mi mai multă cumpătare.” Ce crezi că va spune? Crezi că te va refuza? Eu cred că El va onora felul acesta de rugăciune. Spune: „Doamne, aceasta strică Imaginea pe care trebuie s-o reflect. Vino și ajută-mă, Te rog.” Amin. Dumnezeu să vă binecuvânteze.

Haideți să ne plecăm capetele și să ne rugăm.

Doamne Isuse, Îți mulțumim, Tată, pentru Cuvântul Tău. Dumnezeule, ce ne-am face fără acest Mesaj? Există atât de multă confuzie calvinistă, armeană, în lume, așa că nu am ști ce să facem; nu am ști unde să mergem, ne-am lupta unii cu alții, ne-am certa cu privire la care cale este corectă, dar, Doamne, Tu ai pictat o Imagine diferită pentru noi. Ai trimis Lumina, printr-un profet, pentru a lumina acest Cuvânt, pentru a lega capetele libere care s-au pierdut în epocile bisericii și pentru a ne readuce înțelegerea corectă a nașterii și înfierii. Doamne, Îți suntem atât de recunoscători pentru că ne-ai dat ochi să vedem și urechi să auzim! Doamne, noi nu vrem să știm învățătura, ci vrem să devină realitate în viața noastră. Îți sunt atât de recunoscător că ne dai înțelegere să știm aceasta, să știm ce faci în viața noastră, dar nu vreau doar înțelegerea a ceea ce faci, ci vreau ca dovezile să curgă prin mine; vreau ca credința Duhului Sfânt, putere, cunoștința, cumpătarea, răbdarea, evlavia și dragostea, vreau ca toate acestea să curgă prin mine, Dumnezeule, așa mă cedez pe mine însumi mai mult, pentru ca Tu să iei întâietatea și să Te modelezi în acest vas.

Doamne, ajută-mă să mor față de propria mea gândire, să mor în fiecare zi pentru propriile mele căi și să las aceste virtuți să trăiască în mine, deoarece știu că fără Tine este imposibil s-o fac. Îți sunt atât de recunoscător, Doamne, pentru că m-ai predestinat mai dinainte, de aceea, Tată, ca Trup de credincioși, venim în această dimineață la Izvorul inepuizabil al Iubirii, venim la această mare Lumină albă în care sunt toate aceste virtuți, venim la plinătatea Tatălui nostru și spunem: „Tată, am nevoie de mai mult din aceasta în viața mea; trebuie să fiu părtaș la această natură divină. Dumnezeule, vrei s-o torni în mine în timp ce mă predau Ție? Doamne, toarnă în noi această plinătate a curcubeului care vine din Lumină și ne aduce înapoi ca să reflectăm aceeași Lumină. Domn al Luminii, modelează toate aceste virtuți în noi, pentru că nu cerem ceva ce nu este disponibil, nu ne așteptăm la ceva ce nu ai avut Tu, fiindcă ne-ai spus că acestea sunt pentru noi, în ceasul în care trăim pe acest pământ; acesta este rolul pe care trebuie să-l jucăm noi; aceasta este ora pentru manifestarea fiilor lui Dumnezeu; acesta este timpul pentru a Te exprima în măsură deplină în viața noastră, în Mireasă. Aceasta este ziua în care oamenii pot ajunge la statura deplină a lui Isus Hristos. Dumnezeule, Te rugăm să faci ceea ce ai promis că vei face, fiindcă venim cu credință, știind că vei face o lucrare bună în noi. Lasă ca aceste virtuți să abunde în noi; fie ca ele să crească și să abunde, ca să nu eșuăm niciodată. Tată, Te iubim și Te rugăm să ne binecuvântezi în timp ce plecăm de aici. Stăpâne, ține-ne prin harul Tău și ajută-ne să creștem, să învățăm și să vedem, pentru că Îți cerem aceasta în Numele lui Isus Hristos. Amin.

-Amin-