DE CE? – 2

Vă mulţumesc.  Să ne plecăm capetele pentru un moment de rugăciune.

Tată ceresc, în seara aceasta ne apropiem de tronul îndurării Tale în Numele atotsuficient al Domnului Isus, cu asigurarea că ne va da ceea ce vom cere în rugăciunile noastre.

Mai întâi Îţi cerem iertare pentru păcatele noastre şi ale oamenilor, şi Te rugăm să laşi în continuare binecuvântările Tale printre noi, ca Numele Tău să fie slăvit.

Binecuvântează cuvintele spuse prin cântări şi prin predică sau mărturie şi tot ce se va mai face, vindecă bolnavii, salvează-i pe cei pierduţi, dă Duhul Sfânt celor ce însetează după El şi fă să-şi amintească multă vreme de seara aceasta din pricina prezenţei Tale., fiindcă Îţi cerem aceasta în Numele lui Isus. Amin.

Vă puteţi aşeza.

Ieri dimineaţă, am spus la dejun că eu întârzii întotdeauna. Nu demult am predicat la biserica fraţilor uniţi şi am ajuns cu o oră mai târziu, iar păstorul de acolo a spus: „Vi-l prezint pe întârziatul domn Branham.”

„Ei bine, am spus eu, întotdeauna am fost mai întârziat. Mama spunea că m-am născut la nouă luni, dar arătam de parcă nu am avut timp destul fiindcă am cântărit doar două kilograme şi două sute şaizeci de grame. Când m-am căsătorit, ea m-a aşteptat cam o oră. Am ţinut totul pe loc până când am rezolvat problema unuia din spital, şi apoi am venit. Următorul lucru ar fi să întârzii la înmormântarea mea. N-aş vrea să vină prea devreme pentru că aş vrea să mai stau aici ca să-L slujesc pe Domnul.”

Este bine să fiu în seara aceasta aici şi să am parte de o audienţă ca aceasta. Cei care locuiţi lângă Los Angeles, ştiu că mâine dimineaţă este dejunul oamenilor de afaceri creştini. Dacă bine ştiu, se va ţine la Clifton şi sper să ajung şi eu mâine dimineaţă.

Am auzit că fratele Shakarian a fost destul de bolnav. El va veni? Ei, atunci este foarte bine. Fratele Demos Shakarian este un prieten şi un frate bun pentru mine. Am auzit că a fost puţin bolnav, dar nu am ştiut că a fost atât de grav. A fost epuizat. Cu doi ani în urmă i-am spus că ar fi bine să se odihnească puţin, să o lase mai moale, dar el a replicat: „Întâi pune tu în practică ce spui!” Şi aşa…

Îmi amintesc de Raymond Richey când am fost la biserica de la Long Beach. Urma să intrăm în auditoriu, iar prietenul meu Raymond a avut o prăbuşire nervoasă şi m-a apucat de cracul pantalonului. Tocmai se întorsese din Coreea şi era într-o stare groaznică. El mi-a spus: „Frate Branham, nu mai continua aşa!” Raymond a mers puţin prea departe, ştiţi voi. El mi-a spus: „Te sinucizi dacă mai continui aşa. Uită-te în ce stare am ajuns eu.”

Am trecut prin toate aceste situaţii, aşa că ştiu ce înseamnă aceasta. Şi când văd câte mai trebuie făcute… Mi se pare că nu am timp suficient să le fac pe toate, iar aceasta mă face nervos. Nădăjduiesc că Domnul mă va ierta şi râvna mea nu o va lua înaintea înţelepciunii. El să-mi dea înţelepciune să ştiu cum să-mi folosesc râvna.

Mă bucur că sunt din nou aici, cu voi, fraţilor. Este atât de plăcută audienţa de aici! Îmi place să văd aceste adunări în care toţi par o inimă şi o simţire, şi parcă se poate întâmpla orice. Îi sunt recunoscător Domnului pentru că aşa au fost ultimele adunări; şi cât timp continuă aşa, simt că pot înainta. Dar când sunt schimburi de focuri, este rău, ştiţi voi, atunci nu este unitate şi… Dar aici este o mare frăţietate şi Îi mulţumesc Domnului pentru aceasta. Fie ca Domnul să continue lucrul acesta.

Noi ne dăm seama că acum nu mai avem poleiala adunărilor de la început. De obicei, potrivit istoriei, o trezire care se ridică ţine cam trei ani. Un predicator dă ce este mai bun cam trei ani, după care trăieşte din reputaţia pe care şi-a făcut-o în aceşti trei ani. Eu mă bucur că în ceea ce mă priveşte, mi-am pus inima pe Cuvânt şi astfel pot trăi prin Cuvânt.

Eu cred această Biblie binecuvântată; cred că este lucrul cel mai măreţ; cred că este Dumnezeu. Cuvântul este Dumnezeu în formă de literă. Şi când vine Duhul Sfânt şi Îl însufleţeşte, Îl aduce la viaţă.

Ştiţi că avem multe interviuri. Astfel când am plecat de acasă, avem o listă cu trei sute de interviuri. Noi intrăm cu oamenii înăuntru, tragem perdelele jos, şi stăm acolo şi ne rugăm până când Domnul ne descoperă prin vedenii ce să facem. Noi ştim că Cuvântul Domnului ne vorbeşte şi ne descoperă programul, dar uneori, în viaţa unei persoane sunt lucruri cu care nu ştie ce să facă, iar atunci stăm înaintea Domnului până primim răspuns. De aceea facem aceste interviuri.  Unii oameni pot aştepta şi patru sau cinci ani până să intre la aceste interviuri.

Ieri sau azi dimineaţă am vorbit despre Lumina strălucitoare din zilele din urmă. Eu m-am abţinut să vorbesc, deoarece sunt aici ca să mă rog pentru bolnavi şi să pun umărul împreună cu fraţii, ca să tragem năvodul afară.

Dar eu cred cu adevărat că trăim în zilele din urmă. Aş vrea să iau un grup ca acesta, unit într-un duh şi cu o inimă, să avem două sau trei săptămâni de servicii, dimineaţa, după-amiaza şi seara, şi să venim cu Biblia aşa cum o vedem.

Sunt atât de recunoscător! Aici lângă mine este un intelectual grec, iar ieri am fost împreună. Tatăl lui este un predicator renumit în Grecia, iar el înregistrează benzile. El mi-a zis: „Frate Branham, am crezut că eşti un învăţat grec.”

„Eu nu ştiu bine nici engleza, să nu mai vorbesc de greacă din care nu ştiu nici un cuvânt.”

„Dar adunând subiectele, pronumele şi toate celelalte lucruri din învăţătura ta, pot să trag o linie, fiindcă se împart perfect şi se potrivesc exact cu greaca.”

Mă bucur să aud aceasta, pentru că în tot ce spun încerc să mă las călăuzit întotdeauna de Duhul Sfânt, iar dacă ar spune ceva contrar cu Biblia, nu aş crede.  N-aş crede că este Duhul Sfânt, pentru că El stă  întotdeauna pe Biblie.”

Cred că azi dimineaţă am vorbit despre femeia aceea rău famată de la fântâna din Sihar, care L-a văzut pe Domnul Isus.

Eu am o învăţătură mai ciudată, iar dacă nu se potriveşte cu a voastră, faceţi la fel ca atunci când mâncaţi pui fripţi la voi acasă. Mie îmi plac puii fripţi, iar dacă găsesc un os nu arunc tot puiul, ci arunc osul şi continui să mănânc puiul. Aşa să faceţi şi voi.

Eu cred că numele Bisericii a fost scris în Cartea Vieţii Mielului înainte de întemeierea lumii, pentru că Dumnezeul cel infinit a văzut-o prin cunoştinţa Sa mai dinainte.

Ştiu că acesta este un subiect deschis, dar eu nu cred aşa cum cred mulţi, ci cred că prin cunoştinţa Sa mai dinainte, Dumnezeu a putut să cunoască sfârşitul înaintea începutului fiindcă este infinit.

Chiar dacă sunt parte din acea Biserică, şi nădăjduiesc că sunt, eu caut mântuirea cu teamă şi cu cutremur şi stau numai pe Cuvânt.

Nu este un cuvânt prea bun, însă când sămânţa hotărâtă mai dinainte din acea femeie, care a crezut, a observat… Deşi era în starea aceea păcătoasă, ea aştepta venirea lui Mesia. Rânduiala bisericii din vremea aceea era aproape la fel ca cea a bisericii de astăzi. Deşi avea acel fel de trăire, femeia a observat că acei pretinşi religioşi nu erau decât o grămadă de făţarnici; şi nu spun aceasta ca o batjocură, ci o fac cu toată sinceritatea şi din dragoste pentru toţi.

Când a spus: „Nu se cuvine ca Tu, care eşti evreu, să ceri aşa ceva de la o samariteană, fiindcă noi nu avem nimic unii cu alţii,” ea aştepta răspunsul acelui Om.

Şi El i-a zis: „Dacă ai şti cu Cine stai de vorbă, tu Mi-ai cere să-ţi dau să bei.” Apoi i-a zis: „Du-te şi adu-l pe bărbatul tău.”

„Nu am bărbat,” a răspuns ea.

„Bine zici că n-ai bărbat, pentru că cinci bărbaţi ai avut şi cel cu care eşti acum, nu este bărbatul tău.”

Priviţi! Acolo era acea sămânţă hotărâtă mai dinainte: „Tot ce-Mi dă Tatăl va ajunge la Mine,” şi: „Nimeni nu poate veni la Mine dacă nu-l atrage Tatăl.” (Ioan 4.10,16-18; 6.37,44).

Când Lumina a strălucit peste sămânţa aceea hotărâtă mai dinainte… Nu ca intelectualii aceia care stăteau acolo şi criticau, şi care credeau că sunt din grupul ales, dar nu erau. Ei L-au numit Beelzebul, dar când Lumina a întâlnit acea sămânţă, ea a spus: „Doamne, văd că eşti proroc. Noi ştim că atunci când va veni Mesia, El va face aceste lucruri.”

Şi El i-a răspuns: „Eu, Cel ce vorbesc cu tine, sunt Acela.” O, aceasta a fost tot! Înţelegeţi? „Tot ce-Mi dă Tatăl va ajunge la Mine.” Noi semănăm doar sămânţa. Dumnezeu le împrăştie unde vrea. Astfel, unele cad pe marginea drumului; altele cad între spini şi sunt înăbuşite de ei, iar altele car în pământ bun. Eu nu ştiu unde sunt ele; noi doar semănăm.

Mulţumesc. Dumnezeu să vă binecuvânteze. Acum haideţi să citim Cuvântul, fiindcă vreau să aduc o mică învăţătură. Dacă va fi cu voia Domnului, duminică după-amiază aş vrea să aduc un mesaj micuţ pentru biserică.

Este frumos din partea fraţilor care mi-au trimis o scrisoare în care spuneau: „Frate Branham, noi îţi predăm amvonul, aşa că predică tot ce ai pe inimă.” Mai mare libertate decât aceasta, nu aş putea să am. Sunt foarte recunoscător pentru grupul acesta de fraţi lucrători şi păstori.

Mulţi predicatori sunt suspicioşi pentru că au acest drept. Ei sunt păstori şi vor să ştie ce mănâncă turma lor. Aşa este. Şi ar trebui să ştie.

Un om care are demnitate şi onoare nu va face nimic prin care să rănească pe cineva şi nici turma lui. Păstorul va încerca întotdeauna să dea vitamine turmei sale. Astfel, poate Domnul ne va da nişte vitamine din cuvintele acestea pe care le-aţi auzit de multe ori.

Haideţi să deschidem  Biblia la 2Împăraţi 1.1-18, apoi vom citi şi din Ieremia 8.22:

2Împăraţi 1.1-18:

„Moab s-a răzvrătit împotriva lui Israel, după moartea lui Ahab.

Ahazia a căzut prin zăbrelele odăii lui de sus în Samaria şi s-a îmbolnăvit. A trimis nişte soli şi le-a zis: „Duceţi-vă şi întrebaţi pe Baal-Zebub, dumnezeul Ecronului, ca să ştiu dacă mă voi vindeca de boala aceasta.”

Dar îngerul Domnului a zis lui Ilie, Tişbitul: „Scoală-te, suie-te înaintea solilor împăratului Samariei şi spune-le: „Oare nu este Dumnezeu în Israel, de vă duceţi să întrebaţi pe Baal-Zebub, dumnezeul Ecronului?”

De aceea, aşa vorbeşte Domnul: „Nu te vei mai da jos din patul în care te-ai suit, ci vei muri.” Şi Ilie a plecat.

Solii s-au întors la Ahazia. Şi el le-a zis: „Pentru ce v-aţi întors?”

Ei i-au răspuns: „Un om s-a suit înaintea noastră şi ne-a zis: „Întoarceţi-vă la împăratul care v-a trimis şi spuneţi-i: Aşa vorbeşte Domnul: «Oare nu este Dumnezeu în Israel, de trimiteţi să întrebe pe Baal-Zebub, dumnezeul Ecronului?» De aceea nu te vei mai da jos din patul în care te-ai suit, ci vei muri.”

Ahazia le-a zis: „Ce înfăţişare avea omul acela care s-a suit înaintea voastră şi v-a spus aceste cuvinte?”

Ei au răspuns: „Era un om îmbrăcat cu o manta de păr şi încins cu o curea la mijloc.” Şi Ahazia a zis: „Este Ilie, Tişbitul.”

A trimis la el pe o căpetenie de cincizeci cu cei cincizeci de oameni ai lui. Căpetenia aceasta s-a suit la Ilie, care şedea pe vârful muntelui, şi i-a zis: „Omule al lui Dumnezeu, împăratul a zis: „Coboară-te!’”

Ilie a răspuns căpeteniei peste cincizeci: „Dacă sunt un om al lui Dumnezeu, să se coboare foc din cer şi să te mistuie, pe tine şi pe cei cincizeci de oameni ai tăi!” Şi s-a coborât foc din cer şi l-a mistuit pe el şi pe cei cincizeci de oameni ai lui.

Ahazia a trimis din nou la el altă căpetenie peste cincizeci cu cei cincizeci de oameni ai lui. Căpetenia aceasta a luat cuvântul şi a zis lui Ilie: „Omule al lui Dumnezeu, aşa a zis împăratul: ‘Grăbeşte-te de te coboară!’”

Ilie le-a răspuns: „Dacă sunt un om al lui Dumnezeu, să se coboare foc din cer şi să te mistuie, pe tine şi pe cei cincizeci de oameni ai tăi!” Şi s-a coborât foc din cer şi l-a mistuit, pe el şi pe cei cincizeci de oameni ai lui.

Ahazia a trimis din nou o a treia căpetenie peste cincizeci, împreună cu cei cincizeci de oameni ai săi. Această a treia căpetenie peste cincizeci s-a suit şi, la sosire, şi-a plecat genunchii înaintea lui Ilie şi i-a zis rugându-l: „Omule al lui Dumnezeu, te rog, viaţa mea şi viaţa acestor cincizeci de oameni, slujitorii tăi, să fie scumpă înaintea ta!

Iată, s-a coborât foc din cer şi a mistuit pe cele dintâi două căpetenii peste cincizeci şi pe cei cincizeci de oameni ai lor, dar, acum, viaţa mea să fie scumpă înaintea ta!”

Îngerul Domnului a zis lui Ilie: „Coboară-te împreună cu el, n-ai nicio frică de el.” Ilie s-a sculat şi s-a coborât cu el la împărat.

El i-a zis: „Aşa vorbeşte Domnul: „Pentru că ai trimis soli să întrebe pe Baal-Zebub, dumnezeul Ecronului, ca şi cum n-ar fi în Israel Dumnezeu al cărui cuvânt să-l poţi întreba, nu te vei mai da jos din patul în care te-ai suit, ci vei muri.’”

Ahazia a murit, după cuvântul Domnului, rostit prin Ilie. Şi în locul lui, a început să domnească Ioram, în al doilea an al lui Ioram, fiul lui Iosafat, împăratul lui Iuda, căci n-avea fiu.

Celelalte fapte ale lui Ahazia şi ce a făcut el nu sunt scrise oare în Cartea Cronicilor împăraţilor lui Israel?

În Ieremia 8.22 citim:

„Nu este niciun leac alinător în Galaad? Nu este niciun doctor acolo? Pentru ce nu se face dar vindecarea fiicei poporului meu?”

De aici aş vrea să iau un titlu foarte scurt: „De ce?”

Sper că nu vorbesc prea tare. Inginerul de sunet să se ocupe de problemă dacă nu este în ordine. Ei au pus ceva în jurul gâtului meu… Pentru mine este în ordine, pentru că sunt răguşit.

Când Dumnezeu dă o cale de scăpare, iar oamenii o refuză, Dumnezeu pune întrebarea: „De ce?” Cred că are tot dreptul s-o facă. Dacă Dumnezeu face tot ce se poate pentru oameni, iar ei refuză ajutorul Lui, are dreptul să pună aceasta întrebare. Cred că aşa va fi şi la judecată. Când Dumnezeu a făcut totul pentru ca biserica să fie gata, iar oamenii au refuzat, El îi va întreba de ce nu L-au primit.

Noi am văzut că Ahazia era fiul lui Ahab şi al Izabelei, deci venea dintr-o familie blestemată. Când vezi o familie care îşi creşte copiii într-o atmosferă greşită, nu te poţi aştepta la mare lucru de acolo.

Israel era un popor asemănător cu poporul acesta, şi a făcut aceleaşi greşeli ca şi poporul acesta. Noi am văzut că Israel a ieşit din Egipt, a alungat băştinaşii din ţară şi a ocupat-o, iar noi am făcut la fel: am venit să găsim o oază,  i-am alungat pe băştinaşi şi le-am ocupat ţara. Israel a primit trecere înaintea lui Dumnezeu, şi noi credem că şi părinţii noştri pelerini au făcut la fel. Israel a avut oameni mari ca David, Solomon, Iosua, în timp ce noi am avut un Lincoln şi alţi oameni mari.

Spre final, pe tronul Israelului a ajuns un renegat, Ahab, care era un credincios de graniţă, un membru căldicel al bisericii. Dar Ahab nu a fost chiar atât de rău ca nevasta lui. Ea a fost cea care îl manipula şi orice voia el, ea obţinea. Cred că nu trebuie să fiţi foarte duhovniceşti ca să înţelegeţi despre ce vorbesc. Este vorba de sistemul din spatele ei, dar în timpul acela era un proroc, pe Ilie, un om temător de Dumnezeu.

Cred că şi între voi… democraţi care şi-au vândut dreptul de întâi născut pentru politică şi au făcut acel lucru rău. Dumnezeu să aibă milă de voi! Da, domnilor.

Odată, acest popor l-a cunoscut pe împăratul acela, dar l-a uitat. El s-a vândut deoarece biserica a devenit căldicică şi s-a îndepărtat de Dumnezeu. Exact. Dar mai bine nu mai spun nimic fiindcă am spus că nu voi predica despre aceasta. Să mergem mai departe, dar voi ştiţi la ce mă gândesc.

Dacă observaţi, în aceeaşi zi, chiar înainte de a veni o plagă care a lovit ţara, Dumnezeu a trimis un bărbat puternic şi a dovedit.

După moartea lui Ahab, locul lui a fost luat de fiul său, Ahazia, care a domnit în Samaria.  Într-o zi a căzut printre zăbrelele odăii lui de sus şi s-a îmbolnăvit, dar în loc să urmeze calea părinţilor săi şi să-L întrebe pe Domnul cu privire la boala sa, a trimis soli să-l întrebe pe Baal-Zebub, dumnezeul Ecronului.

Era ciudat ca un israelit să nu meargă la Dumnezeul care i-a adus în acea ţară şi le-a dat-o lor, şi să se ducă la un idol; dar făcea aceasta fiindcă încerca să urmeze tendinţa acelui timp, la fel ca mama şi tatăl său.

Aceasta s-a întâmplat de multe ori şi în bisericile de astăzi. Astfel, ne-am îndepărtat de aplicarea duhovnicească a principiilor pe care stă acest popor, şi am ales politica şi uniunea, un timp măreţ şi burţi pline, maşini şi case noi, şi ne-am îndepărtat de adevăratele principii ale creştinismului. Este destul de rău că  spun aceste lucruri, dar trebuie spuse. Noi trebuie să fim corecţi, cinstiţi şi deschişi, şi nu este nevoie de nici o interpretare duhovnicească, fiindcă totul se petrece chiar înaintea ochilor tăi. Noi ne-am vândut dreptul de întâi născut, la fel ca ei, şi vom secera ce am semănat.

Din trezirea care a străbătut ţara, au mai rămas doar nişte flăcări micuţe care abia mai mocnesc pe ici şi pe colo. Noi nu vrem să credem aceasta, dar este adevărul. Aşa este.

Noi ne-am dus şi am semănat nişte seminţe denominaţionale. Şi ce am cules în locul Duhului Sfânt? O recoltă denominaţională. Dacă am fi semănat Cuvântul lui Dumnezeu, am fi cules o Biserică a lui Dumnezeu, dar aşa am căzut pe partea cealaltă.

Ploaia vine şi aduce la suprafaţă viaţa seminţei care a fost pusă în pământ. Aşa este. Tot aşa, Duhul Sfânt care scoate la suprafaţă Biserica Dumnezeului celui viu, scoate şi buruienile, denominaţionalii. Puteţi vedea ce aţi semănat?

Voi spuneţi: „Cu un milion mai mulţi ca în ’44,” şi culegeţi exact ce aţi semănat. Întotdeauna va fi aşa.

Şi Israelul a cules ce a semănat. Astfel, în loc ca tânărul împărat să meargă să-L caute pe Dumnezeul care le-a dat acea ţară frumoasă, a trimis soli să întrebe un idol popular din zilele acelea, pe Baal-Zebub, dumnezeul Ecronului. Era religia populară a acelui timp şi foarte puţini mai ţineau făclia aprinsă.

Ilie era mare profet al acelui timp, dar Ahazia a uitat de el; nici nu i-a păsat de el, deşi i-ar fi spus imediat unde stă; n-a vrut să ştie adevărul, şi a preferat s-o ia în direcţia cealaltă, fără să realizeze că va secera ce a semănat. Exact. Aceasta este legea naturii şi a Duhului. Cu siguranţă că aşa este.

Dar vedeţi, Dumnezeu Îşi descoperă tainele, prorocilor Săi. Aşa spune Biblia prin Amos: „Nu, Domnul, Dumnezeu, nu face nimic fără să-Şi descopere taina Sa slujitorilor Săi proroci.” (Amos 3.7).

Astfel, solii aceia s-au dus să se întâlnească cu preoţii ca să afle despre starea împăratului lor şi cum poate să scape… Ei n-au vrut să ia calea Cuvântului lui Dumnezeu, să se alinieze cu calea dată de Dumnezeu pentru a face lucrurile. Voiau să trăiască cum voiau şi să pară totuşi religioşi.

Aşa a ajuns şi poporul acesta astăzi. Nu vrea să se alinieze cu Dumnezeu, ci vrea să trăiască cum vrea dar să fie religios. Cu alte cuvinte, alege calea cea mai uşoară.

Deci ei aveau un alt braţ de care să se spijine şi nu mai aveau nevoie de IaHVeH. Nu mai voiau calea aceea strictă, ci voia să trăiască după poftele lor şi după moda lor, şi să fie totuşi religioşi. Dar a ieşit din peşteră un om sălbatic şi păros, înfăşurat într-o piele, dar sub acea piele bătea o inimă în care locuia Dumnezeu.

Domnul i-a spus: „Ilie, scoală-te şi du-te înaintea lor.” Oh, ceea ce ne trebuie astăzi este încă un Ilie care să nu se teamă să spună adevărul. El s-a dus înaintea lor cu o piele de animal înfăşurată peste coapse şi cu faţa acoperită de păr. Cred că nu făcea baie în fiecare seară, nu folosea furculiţa şi cuţitul şi nu strălucea ca noi la Hollywood, dar cu toate acestea Dumnezeu era cu el. Dumnezeu era cu el. Noi ne stresăm atât de mult pentru obiceiurile timpului.

Observaţi! El i-a aşteptat pe acei soli în drum şi le-a zis: „Nu mai este Dumnezeu în Israel? Nu mai este nici un proroc? Care este motivul, de ce mergeţi acolo?”

O, acolo era un Dumnezeu viu şi un proroc, dar era vorba de încăpăţânarea împăratului. El nu voia să se alinieze cu Dumnezeu şi cu prorocul Lui şi căuta o cale mai uşoară. Dar prorocul le-a zis: „Oare nu este Dumnezeu în Israel, de vă duceţi să întrebaţi pe Baal-Zebub, dumnezeul Ecronului? Nu aveţi pe cine să întrebaţi în Israel?”

Mă întreb unde căutăm noi astăzi mângâierea? Ne refugiem în vacanţe. Oamenii merg în vacanţe şi se îmbată, deşi sunt învăţători de şcoală duminicală, membri ai bisericii, membri ai corului. Merg acolo şi se îmbată, joacă jocuri de noroc şi trăiesc cum vor, deşi aparţin de cele mai mari biserici din oraş, iar unii dintre ei sunt în sistemul ecleziastic care conduce această ţară.

Şi ne întrebăm, de ce? De ce nu vor să vină? Deoarece caută doar plăceri. Ei doresc pace, dar o înlocuiesc. Diavolul înlocuieşte adevărata experienţă a umplerii cu Duhul Sfânt, care aduce pace, bucurie şi odihnă, cu lucrurile lui murdare.

Ei iubesc plăcerile lumii mai mult decât Împărăţia lui Dumnezeu, iar vieţile lor dovedesc aceasta. Acesta este adevărul. Trăirea lor o dovedeşte. Se pare că nu mai este nici o deosebire între credincioşi şi necredincioşi. Staţi numai de vorbă cu ei şi veţi vedea că se poartă la fel ca restul lumii, şi vă spun aceleaşi glume murdare.

Eu am locuit peste drum de parohia unei mari grupări creştine, sau mai bine zis, spuneau că sunt creştini, fiindcă în fiecare sâmbătă seara, la etajul clădirii era mare petrecere. Aşa ceva nu ai mai auzit! Petrecere cu muzică tare, cu twist, rock, boogie-woogie şi alte lucruri murdare, iar duminică dimineaţa se duc la biserică cu feţele pioase. Frate, când Duhul Sfânt vine în viaţa unui om, viaţa aceea este schimbată din cap până în picioare. Partea tristă este că aceste lucruri se strecoară în organizaţiile penticostale. Se strecoară înăuntru fiindcă întotdeauna a fost aşa.

Când Israel a văzut că celelalte popoare aveau un împărat, au vrut să fie şi ei ca celelalte popoare. Atunci bătrânul proroc Samuel le-a zis: „Voi sunteţi un popor deosebit, nu trebuie să fiţi ca ei. Împăratul vostru este Dumnezeu, de ce vreţi să fiţi ca ei? V-am spus vreodată ceva în Numele Domnului şi nu s-a împlinit? V-am cerut bani sau alte beneficii ca să ridicăm clădiri impunătoare şi monumente?” Desigur, ei au recunoscut că nu, aşa că el le-a spus: „Atunci ascultaţi-mă!” El avea Cuvântul Domnului. Oamenii au trebuit să admită că totul s-a împlinit întocmai cum a spus El, dar cu toate acestea au vrut să fie ca restul lumii.

Aşa este şi astăzi. Biserica încearcă să se ia după celelalte biserici, însă calea lui Hristos este singura cale după care trebuie să ne luăm. Aşa este.

Dar ei nu au vrut; nu au vrut Mesajul. Cum era dacă împăratul s-ar fi smerit, dacă s-ar fi dus înaintea lui Dumnezeu şi s-ar fi căit? Eu cred că ar fi trăit; cred că Ilie ar fi venit la el cu Cuvântul Domnului şi ar fi trăit. Dar şi-a împietrit inima şi nu a ascultat de Domnul.

Îngerul Domnului i-a zis lui Ilie: „Oare nu este Dumnezeu în Israel? Oare nu este nici un proroc?” Ei aveau un Dumnezeu viu şi aveau şi un proroc, dar împăratul nu îl dorea. La fel este şi astăzi.

Este ca un pacient care stă la uşa doctorului fiindcă este prea încăpăţânat ca să intre şi să ia doctoria dată de doctor. Doctorul îi spune: „Am remediul pentru afecţiunea ta!”, dar el este prea încăpăţânat ca să intre şi s-o ia. Acesta este un lucru periculos. Omul poate muri fiindcă stă acolo la uşă, şi nu vrea să intre deşi leacul este înăuntru. Vedeţi? Este prea încăpăţânat.

Deci nu poţi da vina pe doctor şi nici pe leac, fiindcă omul este de vină. El este vinovatul. Aşa este şi astăzi. Oamenii stau în biserică şi ascultă Evanghelia curată şi puternică a Duhului Sfânt, şi văd manifestarea puterii Duhului lui Hristos, dar cu toate acestea mor în păcat; însă nu fiindcă nu este leac, nu fiindcă nu este doctor, ci fiindcă sunt prea încăpăţânaţi să ia leacul, şi se împotrivesc şi încearcă să meargă pe calea lumii, pierind într-o răscoală ca a lui Core.

Voi ştiţi ce a făcut Core. Întotdeauna liderii sunt cei care îi bagă pe oameni în încurcătură şi de aceea mulţi au pierit în răscoala lui Core. Sigur că da.

Nu da vina pe doctor şi nici pe medicament, ci dă vina pe tine. Dacă doctorul are medicamentul şi îl are din belşug, şi te invită să-ţi dea, iar tu nu vrei, nu este vina doctorului pentru ceea ce ţi se va întâmpla. Nu este nici vina medicamentului, ci este vina ta, fiindcă nu vrei să vii să-l iei. Aşa este.

Oamenii stau în biserică şi mor pe bancă, fără să-L cunoască pe Dumnezeu, fără să primească Duhul Sfânt, fiindcă cred că nu trebuie să renunţe la lucrurile lumii. Se mulţumesc să ştie că aparţin unei biserici mari, care are un renume sau un prestigiu mare.

V-aţi gândit vreodată că pe calea Domnului merg puţini şi că aceia sunt dispreţuiţi şi respinşi fiindcă nu sunt din lume? Ei sunt de la Dumnezeu, sunt un popor ciudat, o preoţie împărătească, ce aduce jertfe duhovniceşti care sunt roada buzelor lor care aduc laude lui Dumnezeu. Amin.

Doctoria medicului… Mai demult, ei nu aveau leacuri pentru boli ca variola, aşa că mii de oameni mureau din cauza ei. Nu aveau leacuri pentru difterie şi mii de oameni mureau din pricina difteriei, fiindcă nu erau medicamente împotriva ei.

Dar cum ajunge doctorul să aibă aceste remedii? Ei pun împreună o mulţime de remedii: puţină otravă, puţin antibiotic, şi le combină după o anumită formulă. Apoi iau un cobai şi îi administrează medicamentul obţinut. Dacă cobaiul supravieţuieşte, ţi-l dă şi ţie. Aceste medicamente au scopul să omoare boala din corpul tău. O anumită cantitate de otravă şi o anumită cantitate de antibiotic. Prea multă otravă te va omorî şi prea puţin antibiotic nu-ţi va folosi la nimic, ceea ce înseamnă că trebuie să fie o formulă echilibrată.

Unele medicamente pe care ţi le prescrie… De exemplu penicilina, care este considerată una din cele mai mari descoperiri… Ei cred că este o descoperire, dar când am fost în Africa de Sud, i-am văzut pe băştinaşii de acolo cum au tratat o rană veche de la picior. Ei au luat de sub un copac ceva ce semăna cu o portocală şi au frecat cu ea rana aceea. Ei fac acest lucru se sute şi sute de ani şi se fac bine. Ce este aceasta? Penicilina. Sigur că da. Deci, oamenii cred că sunt deştepţi, dar hotentoţii din Africa au cunoscut acest remediu de mii de ani. Vedeţi? Dumnezeu le-a arătat cum să-şi poarte de grijă, dar noi credem că suntem deştepţi şi că am descoperit-o.

Dar chiar şi penicilina poate omorî pacientul dacă este administrată în supradoză. Vedeţi? Pe unii îi ajută, iar pe alţii nu. Şi aici se ridică o întrebare.

Ei spun că ucigaşul numărul unu este boala de inimă, dar eu sunt de altă părere. Nu boala de inimă este ucigaşul numărul unu, ci boala păcatului. Acesta este ucigaşul: păcatul. Aşa este. Păcatul este cel care ucide cei mai mulţi oameni, nu boala de inimă.

Foarte mulţi oameni spun: „Sunt nevoit să păcătuiesc, fiindcă trebuie să fumez.” Femeile spun: „Trebuie să-mi tai părul. Nu găsesc altfel de haine, deci trebuie să port ce găsesc,” etc. Ştiţi ce fac prin aceasta? Îşi caută scuze. Şi ştiţi de ce fac aceasta? Pentru că nu au încercat Antidotul lui Dumnezeu. Dacă L-ar încerca, ar fi vindecaţi. Aşa este. Dar ei refuză Antidotul dat de Dumnezeu, fără să-L încerce măcar.

Dar când Duhul lui Dumnezeu este în tine, El Se aliniază cu Cuvântul lui Dumnezeu. Dar dacă respingi Cuvântul, dovedeşti că nu ai primit Injecţia corespunzătoare. Aceasta este tot. Tu nu eşti vaccinat şi păcatul este încă la uşă: necredinţa în Cuvânt. Deci, este necesar Antidotul lui Dumnezeu care omoară păcatul, ucigaşul numărul unu. Da, aşa este. Păcatul ucide cei mai mulţi oameni.

Deci ştim că păcatul ucide şi ştim că există un Antidot pe care oamenii refuză să-l primească, pentru că nu le place. Nu le place gândul naşterii din nou.

Noi ştim că orice naştere este o murdărie, fie că are loc într-o cocină de porci sau într-o cameră de spital frumos decorată. Orice naştere este o murdărie, iar naşterea din nou este la fel. Este o murdărie. Aşa este. Te face să plângi şi să te porţi ciudat, ca şi cum ai fi în cea mai groaznică stare de când eşti, dar îţi face bine.

Isus a spus: „Adevărat, adevărat vă spun că, dacă grăuntele de grâu care a căzut pe pământ nu moare, rămâne singur, dar dacă moare, aduce multă roadă.” (Ioan 12.24). Oamenii nu vor să moară, ci vor să trăiască în lume şi în acelaşi timp să fie religioşi. Astfel, acceptă o concepţie intelectuală despre aceasta, dar sunt încă morţi în păcat şi în nelegiuire. Vedeţi? Aceasta îi face pe oameni să se comporte aşa cum se comportă, fiindcă viaţa lor este dominată de duhul din ei.

Tu spui: „Şi alţi oameni fac aşa.” Ei bine, voi nu sunteţi ca ceilalţi oameni; voi sunteţi morţi şi viaţa voastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu şi pecetluită cu Duhul Sfânt. Vedeţi, voi nu aţi încercat Antidotul; totul este numai din cauză că oamenii nu vor să-l încerce.

Voi trebuie să muriţi şi să putreziţi. Aceasta este problema oamenilor: în loc să meargă la altar şi să facă aceasta, vor doar nişte senzaţii, sar şi dau mâna cu predicatorul, se duc şi acceptă vreo dogmă sau crez pe care îl recită şi spun: „Eu aparţin la cutare sau la cutare…”

Dacă îi întrebi: „Eşti creştin?” îţi răspund: „Sunt cutare sau cutare…”

Un creştin trebuie să fie ca şi Hristos, iar a fi ca şi Hristos înseamnă să crezi Cuvântul. Dacă nu credeţi Cuvântul, nu puteţi fi ca şi Hristos. Cum poţi să spui că eşti creştin şi să respingi jumătate din Cuvânt? Dacă Duhul Sfânt a scris Cuvântul, trebuie să Îl şi confirme. Şi Duhul Sfânt este Cuvântul, iar Cuvântul care locuieşte în voi, aduce făgăduinţele lui Dumnezeu la fiecare credincios. „Amin” înseamnă „Aşa să fie.” Eu cred aceasta din toată inima. Este Cuvântul Dumnezeului celui viu. Amin.

Ei nu vor să moară şi au înlocuit naşterea din nou cu altceva. Dacă nu iei Cuvântul lui Dumnezeu, diavolul îţi aduce cuvântul lui. Vedeţi? Aici a căzut omenirea prima dată, fiindcă a pus la îndoială un singur Cuvânt al lui Dumnezeu.

Dumnezeu Şi-a întărit oştirea cu ce este mai bun. Noi avem spioni în Anglia, iar Anglia are spioni aici, dar cu toate acestea suntem prieteni. Noi avem spioni peste tot în lume, iar ei urmăresc să vadă ce arme noi sunt, ce noutăţi… Apoi, spionii se întorc în ţările lor şi încearcă să găsească ceva cu care să contraatace, să fie pregătiţi pentru război. Întotdeauna a fost un fel de război între diavol şi Dumnezeu. Întotdeauna.

Ei descoperă în fiecare an ceva nou. Astfel, vechile avioane pe care le-au folosit, vechile A-38, au fost puse deoparte, iar acum folosesc avioanele cu reacţie. Vechile Springfield nu mai sunt bune, pentru că acum au altfel de arme. Chiar şi trenurile cu aburi au fost înlocuite cu altfel de trenuri. Vedeţi? Ei caută tot timpul ceva nou, iar acum sapă în pământ ca să scape de bomba atomică, ceva nou.

Dumnezeu i-a dat oştirii Sale ce este mai bun, la început, şi nu trebuie să schimbe aceasta pentru că, aşa cum am spus şi aseară, prima Lui hotărâre este cea mai bună şi mai sigură. El a dat poporului Său Cuvântul, dar Satan a adus argumente, a argumentat tot timpul împotriva Cuvântului lui Dumnezeu, şi aceasta face şi astăzi. El încearcă să aducă tot felul de argumente şi spune: „Acestea sunt motivele pentru care ar trebui să faci aşa. Ce nevoie mai este de vindecarea divină când avem medici buni? Avem o mulţime de membri, aşa că la ce ne mai trebuie Duhul Sfânt?”

Ei sunt morţi în păcat şi în fărădelege şi nu ştiu nimic despre puterea Duhului Sfânt, de aceea argumentează tot timpul şi spun că oamenii care au Duhul Sfânt sunt instabili mintal şi emoţionaţi.

Aceasta îmi aminteşte de un necredincios care ţinea un discurs şi spunea că nu există Dumnezeu.

La un moment dat, un fermier îmbrăcat în salopetă şi nebărbierit, a mers în faţă şi a început să cureţe un măr.

Necredinciosul l-a întrebat: „Ce vrei, prostule?”

„Vreau să te întreb ceva,” a răspuns fermierul.

 „Ce vrei să mă întrebi?”

Omul a curăţat tot mărul, apoi a muşcat din el şi a zis: „Ia spune-mi, mărul acesta este dulce sau acru?”

„De unde să ştiu dacă nu l-am gustat?” a replicat necredinciosul.

„Aşa m-am gândit şi eu.” Şi toată audienţa a început să râdă de necredinciosul de pe platformă.

De ce? Pentru că el nu a gustat niciodată din Duhul lui Dumnezeu, nu L-a încercat. El nu a luat Antidotul din puterea lui Dumnezeu care să-l ferească de orice necredinţă faţă de Cuvântul lui Dumnezeu. Aleluia!

Adevăratul Duh Sfânt va întări fiecare Cuvânt cu „Amin.” El nu va spune niciodată: „Zilele minunilor au trecut. Nu există aceasta sau cealaltă. Noi nu mai trebuie să facem aceasta sau aceea.”

Duhul Sfânt va spune „Amin” la fiecare Cuvânt spus de Dumnezeu. Fiecare propoziţie, fiecare Cuvânt şi fiecare verset din Biblie este punctat cu „Amin.”

Naşterea din nou aduce o murdărie, dar odată cu ea vine o viaţă nouă. Sămânţa trebuie să putrezească, fiindcă numai aşa iese din ea o viaţă nouă. Păcătosul trebuie să moară şi să putrezească faţă de ideile lui; viaţa lui personală trebuie să putrezească şi să iasă o viaţă nouă. Este o murdărie, dar este o murdărie benefică, fiindcă aduce o viaţă nouă.

De aceasta are nevoie biserica astăzi. Dar ei trec peste aceasta cu învăţătura lor şi cu celelalte lucruri, încercând să scape de moartea faţă de ei înşişi, fiindcă vor să trăiască numai pentru sine. Cine trăieşte pentru el însuşi, trăieşte pentru diavolul, dar cine se neagă pe sine însuşi, va deveni o făptură nouă şi Viaţa lui va fi găsită în Hristos.

Noi am văzut cum au descoperit acele medicamente. După cum am spus, ei au avut o formulă şi au încercat-o pe cobai. Dar nu toţi au natura unui cobai, de aceea pe unii, tratamentul îi va ajuta, dar pe alţii îi va ucide. Noi ştim aceasta.

Dumnezeu a avut dintotdeauna un Antidot foarte bun. Mai întâi a fost adus prin oi şi  capre, însă a venit vremea când Antidotul Lui a fost perfecţionat. Dar nu L-a administrat unui cobai, ci L-a luat El însuşi. De aceea, Hristos, Unsul, Dumnezeu S-a făcut asemenea nouă ca să ia antidotul în propriul Său trup.

Orice doctor adevărat va încerca antidotul pe el însuşi, atunci când nu va fi nimeni să-l accepte. Şi atunci nu a fost nimeni care să poată avea acest lucru, decât singur Dumnezeu, aşa că IaHVeH însuşi a venit jos, S-a făcut trup, a locuit printre noi şi a luat antidotul.

Când stătea la Iordan, Ioan a mărturisit despre El şi a spus: „Am văzut Duhul coborându-Se din cer ca un porumbel şi oprindu-Se peste El.” (Ioan 1.32). Astfel, El a primit antidotul, vaccinul împotriva păcatului şi a morţii. A fost născut din femeie şi a primit Antidotul. Ei L-au urmărit tot timpul să vadă ce se întâmplă; L-au urmărit în încercare şi peste tot, dar El a ţinut întotdeauna Cuvântul Tatălui…

… şarpele i-a spus Evei: „Cu siguranţă Dumnezeu nu va face aceasta!” Dar când a încercat să-I spună aceasta lui Hristos, s-a atins de Firul cu o sută de mii de volţi şi i-au zburat toate penele, pentru că a fost întâmpinat de „Aşa vorbeşte Domnul!”

El I-a zis: „Eşti flămând, de ce nu faci din pietrele acestea pâini, dacă eşti Fiul lui Dumnezeu? Ai putea s-o faci foarte simplu.” Vedeţi? Argumente.

Sigur că putea să facă aceasta, dar Isus S-a întors spre el şi i-a zis: „Este scris: „Omul nu trăieşte numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.” (Matei 4.4).

Ei L-au urmărit şi au văzut că Antidotul a ţinut de fiecare dată. Antidotul a ţinut şi atunci când S-a confruntat cu moartea. Când L-au scuipat în faţă şi au râs de El, Antidotul a ţinut. Atunci se vede dacă ai Antidotul sau nu; acela este testul tău. Cineva spune despre tine că eşti aşa sau aşa… şi imediat nu mai mergi la biserică, dar spui că ai Antidotul şi Leacul.

Nu mai este leac în Galaad? Nu mai este nici un doctor pe aici? Dacă este aşa, atunci de ce este fiica… Nu uitaţi că nu este vorba de mamă (mama era divorţată), ci fiica acestei biserici. Prorocia se referă la fiică: „Pentru ce nu se face dar vindecarea fiicei poporului meu?” (Ieremia 8.22).

În seara aceasta, ea este anemică. Aşa este. Jumătate în partea aceasta, jumătate în partea cealaltă, cu tot felul de ordine şi alte lucruri, separată în tot felul de frăţii, risipită peste tot, jumătate crede aşa şi jumătate crede aşa. Oh, sănătatea ei ar trebui să fie perfectă, să fie roşie în obraji, cu Cuvântul lui Dumnezeu şi în puterea învierii Lui.

„Atunci care este problema cu fiica Mea?  Unde este ea? Eu trimit semne pentru ei, iar ei se ridică şi pleacă. Ce este cu fiica poporului Meu?”

Totul este explicat şi dovedit cu Cuvântul, şi Biblia spune că întotdeauna trebuie crezut Cuvântul. Cuvântul este confirmat, ceea ce înseamnă că nu poţi să nu-L crezi. Dar argumentezi; îl laşi pe Satan să-ţi aducă argumente în gând.

Aseară când ai ridicat mâna că eşti un păcătos şi că nu vrei să mori păcătos, când te-am chemat la altar, te-ai întors şi ai plecat. De ce? Pentru că l-ai lăsat pe Satan să argumenteze: „Îţi vei pierde slujba; te va părăsi soţia.” Mai bine să pierzi o soţie decât să-L pierzi pe Hristos! „Soţul tău şi vecinii vor râde de tine!” Poate să tot râdă vecinul de mine, eu vreau să fiu în ordine cu Dumnezeu.

Dar vedeţi, voi ascultaţi la argumente. Aceasta este. Voi spuneţi: „Aveţi atât de multe imitaţii!” Prietene, nu-ţi dai seama că dacă există o imitaţie există şi un lucru adevărat? Cu siguranţă există.

Observaţi! Dumnezeu a luat El însuşi Antidotul Său. Ei L-au urmărit să vadă ce face. Astfel, I-au pus o cârpă la ochi… dar El putea cunoaşte gândurile lor. Ei I-au pus acea cârpă pe faţă, L-au lovit cu un băţ şi I-au zis: „Hristoase, proroceşte-ne cine Te-a lovit, şi Te vom crede!” Dar Antidotul a ţinut. Amin. El nu a făcut spectacol.

Aceasta este problema cu lumea de astăzi. Ei vor spectacol. Aceasta este problema cu Coasta de Vest. Aveţi prea mult Hollywood în voi! Aveţi prea mult sclipici, dar Duhul Sfânt nu sclipeşte, ci străluceşte. Este o mare deosebire între a sclipi şi a străluci. Biserica sclipeşte prin programele ei mari, dar Duhul Sfânt străluceşte în smerenie şi în umilinţă, crezând Cuvântul şi împăcând lumea.

Cu câteva săptămâni în urmă trebuia să predic într-o adunare din Chicago, dar un mare predicator de acolo a spus: „Nu putem să-l primim pe fratele Branham aici, din pricina învăţăturii lui!” Eu nu predic nici o învăţătură, dar el a vrut să sublinieze aceasta.

Apoi au chemat să vorbească un om mare de la ceva institut biblic, iar acela a venit cu o mulţime de hârtii la el. A urcat la amvon cu pieptul umflat şi cu capul dat pe spate,  a deschis o carte mare şi a început un discurs intelectual. Discursul lui intelectual a fost foarte frumos, dar nu avea Duhul în el.

După o vreme, el a observat că discursul lui nu a prins la poporul lui Dumnezeu, la fel ca atunci când Saul a încercat să pună vesta sa ecleziastică pe David, omul lui Dumnezeu: nu i s-a potrivit. Tot aşa nu se potriveşte un mesaj intelectual unei biserici umplute cu Duhul Sfânt. Ei trebuie să aibă puterea şi manifestarea. Isus a spus că aceste semne îi vor însoţi pe cei ce cred, şi ei trebuie să le aibă.

Omul acela a observat că discursul lui nu a prins la poporul acela duhovnicesc, aşa că şi-a adunat hârtiile şi a coborât de la amvon cu capul plecat, iar un sfânt bătrân de acolo, mi-a spus mai târziu: „Dacă ar fi urcat la amvon aşa cum a coborât, ar fi coborât de acolo aşa cum a urcat.”

 Cam aşa este şi astăzi. Noi trebuie să ne întoarcem la Duhul Sfânt, înapoi la Biblie, înapoi la puterea învierii lui Isus Hristos şi nu la aceste argumente şi lucruri intelectuale, şi aşa mai departe.

Desigur, ei au constatat că Antidotul a ţinut. A ţinut în ceasul morţii; a ţinut în Ghetsimane şi a ţinut în toate încercările. Apoi a murit. Şi aşa cum am spus aseară, toate semnele au dovedit că era mort: luna, soarele, stelele, pământul, cutremurul; toate au dovedit că El a murit. Soarele s-a întunecat în mijlocul zilei.

Aceasta a făcut ca „sutaşul şi cei ce păzeau pe Isus împreună cu el, când au văzut cutremurul de pământ şi cele întâmplate, s-au înfricoşat foarte tare şi au zis: „Cu adevărat, Acesta a fost Fiul lui Dumnezeu!” (Matei 27.54).

Iuda a spus: „…am vândut sânge nevinovat.” (v. 4).

Pilat a spus: „Aduceţi nişte apă, fiindcă vreau să-mi spăl mâinile ca dovadă că nu vreau să am nimic a face cu El.”

El a murit şi a intrat în efectul Antidotului. Viaţa Veşnică. Dar El a înviat a treia zi, după ce s-au împlinit prorociile lui Dumnezeu. Biserica a văzut şi s-a bucurat, iar El le-a spus: „Trebuie să aveţi şi voi Antidotul, dar vreau să mergeţi în camera de sus şi să aşteptaţi acolo până veţi primi umplerea.”

Aceasta este problema oamenilor de astăzi: ei n-au mers în camera de sus să aştepte umplerea. Ei s-au dus la un seminar, iar acolo au primit calificative: „A, B”, în loc să primească umplerea, în loc să ia injecţia Leacului din Galaad în venele şi în sufletul lor. Aşa este.

Dar ucenicii s-au dus acolo sus, în ziua de Rusalii. Ei s-au adunat împreună, fiindcă au crezut că El a înviat din morţi. Ei au vorbit cu El, iar El le-a promis că le va trimite jos umplerea.  Şi în timp ce erau împreună, Leacul a început să-i umple şi nişte limbi de foc s-au aşezat peste fiecare dintre ei. Toţi s-au umplut cu Duhul Sfânt, apoi au ieşit afară şi vorbeau în alte limbi, după cum le dădea Duhul să vorbească.

Acolo era un bărbat care cu două zile în urmă Îl negase pe Isus şi se lepădase de El, iar acum era urcat pe o cutie de săpun sau pe o moviliţă şi spunea împreună cu ceilalţi ucenici: „Bărbaţi iudei şi voi toţi cei care locuiţi în Ierusalim, să ştiţi lucrul acesta şi ascultaţi cuvintele mele!

Oamenii aceştia nu sunt beţi, cum vă închipuiţi voi, căci nu este decât al treilea ceas din zi. Ci aceasta este umplerea care trebuia să vină împotriva păcatului, bolii şi morţii, este Viaţa veşnică.” (Fapte 2.14-15).

În timp ce ascultau, ei au fost străpunşi în inimile lor şi au întrebat: „Ce să facem?”

Ei aveau acolo un doctor, pe dr. Simon Petru, şi o mulţime de Antidot. Erau beţi de El, fiindcă Îl primiseră din belşug. Şi dr. Simon Petru le-a spus: „Dacă vreţi să ştiţi cum puteţi să-L aveţi, vă dau Reţeta. Dar să o respectaţi; să o ţineţi, fiindcă este pentru voi, pentru copiii voştri şi pentru toţi cei ce sunt departe acum, în oricât de mare număr îi va chema Domnul Dumnezeul vostru.” (Fapte 2.38-39).

„Vă voi da o Reţetă veşnică pentru Antidot. Dacă vreţi să primiţi acest leac din Galaad, acest Antidot împotriva păcatului şi a morţii, luaţi această Reţetă!”

Orice doctor bun care prescrie Reţeta, măsoară corect, dar astăzi ei au înlocuit lucrurile din această Reţetă, deşi Petru a spus clar: „Pocăiţi-vă şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre; apoi veţi primi darul Sfântului Duh.

Căci făgăduinţa aceasta este pentru voi, pentru copiii voştri şi pentru toţi cei ce sunt departe acum, în oricât de mare număr îi va chema Domnul, Dumnezeul nostru.” (Fapte 2.38-39). Aceasta este umplerea lor.

Dar ce se întâmplă? Vedem în bisericile noastre femei cu părul tăiat, fardate şi care poartă pantaloni. Vedem bărbaţi fără coloană vertebrală. La amvon vedem predicatori care nu au destulă putere nici ca să spargă un ou, şi totuşi se numesc predicatori. Problema lor este că nu au primit umplerea. Aceasta este totul.

Dacă eşti doctor şi schimbi formula din reţetă, îţi vei omorî pacientul. Aşa este. Problema este că nişte vraci ieşiţi din seminarii au încercat să amestece această formulă cu o strângere de mâini şi multe baliverne, de aceea au o biserică moartă, cum este cea de astăzi. Este moartă pentru că nu au respectat formula Reţetei.

Ei spun: „Nu are nici o importanţă…” însă Pavel a spus: „…chiar dacă noi înşine sau un înger din cer ar veni să vă propovăduiască o evanghelie deosebită de aceea pe care v-am propovăduit-o noi, să fie anatema!” (Galateni 1.8). Ei au membri morţi pentru că au schimbat Reţeta cu strângerea de mâini, cu stropirea şi cu toate celelalte lucruri nebiblice pe care le fac. Dacă vei scoate afară un singur compus din Reţetă, vei omorî pacientul! Urmaţi exact ce spune Reţeta! Dacă pui prea mulţi compuşi, nu va omorî boala, ci pacientul. Luaţi-o aşa cum este scrisă! Amin. Aleluia! Eu cred din toată inima că acesta este Adevărul.

„Nu este niciun leac alinător în Galaad? Nu este niciun doctor acolo? Pentru ce nu se face dar vindecarea fiicei poporului meu?” (Ieremia 8.22). De ce este biserica în starea aceasta? Pentru că nu au respectat Reţeta. Da, mai este leac în Galaad. Aleluia! Este leac acolo; Hristos este acolo; El este Leacul. Lăsaţi-vă injectaţi cu Viaţa Lui.

Acum El este aici; este printre noi. Îl vedem lucrând şi făcând semne şi minuni printre noi. Este leac în Galaad şi sunt şi doctori. Amin. Avem doctori. Atunci care este problema? Problema sunt pacienţii care nu vor să vină să ia Reţeta.

Poate am spus destul. Fie ca Duhul Sfânt să spună restul. „Nu este niciun leac alinător în Galaad? Nu este niciun doctor acolo? Pentru ce nu se face dar vindecarea fiicei poporului meu şi este în starea aceasta?” Ceva nu este bine. Aşa este. Cred că aţi acceptat o mulţime de dogme în loc să luaţi Reţeta, nişte seminarii false care eliberează reţete false, contrare Originalului.

Întoarceţi-vă înapoi! Aşa se obţine! Luaţi Reţeta veşnică, nu strângerea mâinilor, recitarea unui crez sau alte lucruri de felul acesta.

„Pocăiţi-vă şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre; apoi veţi primi darul Sfântului Duh.

Căci făgăduinţa aceasta este pentru voi, pentru copiii voştri şi pentru toţi cei ce sunt departe acum, în oricât de mare număr îi va chema Domnul, Dumnezeul nostru.”

Nu mai este leac în Galaad? Nu mai este nici un doctor aici? Este o mulţime de Leac; este din belşug. Este o făgăduinţă. Dar ce se întâmplă? Oamenii nu vor să primească Reţeta. Ea este deja scrisă. Tu nu mai trebuie s-o scrii, ci eşti chemat să spui ceea ce a fost deja scris. Luaţi-o aşa cum este! Nu luaţi ceva prefăcut, ca: strângerea mâinilor sau: „Voi spune crezul apostolic, voi spune: „Ave Maria!” din când în când şi voi aprinde o lumânare.” Acestea sunt nonsensuri. Pocăiţi-vă sau pieriţi!

Nu spune doar: „Eu accept şi cred!”, pentru că şi diavolul crede. Aceasta nu te mântuieşte. Tu trebuie să te naşti din nou din Cuvântul lui Dumnezeu. Dacă Duhul este în tine, El întăreşte fiecare Cuvânt cu „Amin!”

Să ne rugăm.

Tată ceresc, mai este leac în Galaad. Eu mă bucur pentru aceasta şi mă bucur pentru că mai sunt doctori care nu amestecă Reţeta cu nimic. Ei nu caută să aducă noi membri în biserică, ci aduc copii ai lui Dumnezeu care stau cu El.

Ei nu vor o strângere formală de mână, un crez sau altceva, ci vor o Reţetă adevărată scrisă de Dumnezeu. Dumnezeule Tată, el a spus că această Reţetă este pentru ei, pentru copiii lor şi pentru cei ce sunt departe, pentru neamuri, în oricât de mare număr îi va chema Domnul Dumnezeul nostru să primească Duhul Sfânt. Iată-ne acum în Lumina de seară.

La început, înainte să fi fost făcută lumea, Tu ai avut ceva în gând. Apoi gândul a fost exprimat şi astfel Cuvântul a devenit real. Dumnezeule, Tu ne-ai trecut numele în Cartea Vieţii Mielului înainte de întemeierea lumii, şi eu Te rog, în seara aceasta, ca dacă aici este vreo sămânţă de-a Ta…

Eu nu sunt judecător, Tu eşti. Eu sunt doar răspunzător pentru propovăduirea Cuvântului Tău şi cred că dacă este vreo sămânţă aleasă mai dinainte, ea trebuie să iasă afară, în urma strălucirii Luminii.

Doamne, Tu ai spus că „Nimeni, nu poate veni la Mine dacă nu-l atrage Tatăl, care M-a trimis”, şi: „Tot ce-Mi dă Tatăl va ajunge la Mine şi pe cel ce vine la Mine, nu-l voi izgoni afară.” (Ioan 6.44,37). Doamne, sunt în seara aceasta aici cei care ţi-au fost daţi? Dacă sunt, Te rog să-i ajuţi să vadă Lumina, să păşească în ea şi să se căiască de păcatele lor. Îndură-Te, Doamne. Nu-i lăsa să ia vreun înlocuitor în vieţile lor…

Mulţi oameni pretind că L-au primit, dar arată şi se poartă ca lumea, ignoră Cuvântul şi spun că zilele minunilor au trecut, iar femeile noastre încep să arate tot mai mult ca restul lumii. Dumnezeule, eu sunt gelos pentru ei, de aceea Te rog să faci ceva pentru ei. Îndură-Te, Doamne.

O, întoarceţi-vă înapoi la Calvar, oamenilor; întoarceţi-vă la Reţetă, întoarceţi-vă la pocăinţă şi muriţi faţă de voi înşivă, ca să fiţi salvaţi şi umpluţi cu Duhul Sfânt.

N-aţi vrea să vă rugaţi în timp ce avem capetele, inimile şi întreaga noastră fiinţă plecată şi Cuvântul lui Dumnezeu stă înaintea noastră? Ridicaţi mâna şi spuneţi: „Îmi ridic mâna.” Dumnezeu să vă binecuvânteze. Aceasta-i bine.

Fraţilor, aş vrea să vă spun ceva în timp ce Duhul Sfânt este peste mine. Eu nu sunt unul dintre predicatorii care fac spectacol. Oamenii vor spectacol, vor să li se spună: „Acum ridică-te şi vino aici, treci acolo, fă aşa…”

Eu am o singură treaptă, iar aceea este pocăinţa, după care urmează botezul în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor. Următorul lucru pe care l-a spus Dumnezeu, a fost: „apoi vă voi da Duhul Sfânt.”

Acestea sunt singurele trei trepte pe care le ştiu. Eu nu împart baloane colorate, nici steluţe aurii ca să participaţi la şcoala duminicală. Eu am doar Evanghelia, iar ea este puterea lui Dumnezeu pentru salvarea fiecăruia care crede.

Dacă eşti un creştin adevărat, dacă eşti un slujitor adevărat al lui Hristos, în seara aceasta am binecuvântări pentru oameni; am un dar care lucrează printre oameni, acesta fiind o confirmare că v-am spus Adevărul.

Credeţi că Dumnezeu ar trimite jos un făţarnic cu un mesaj fals şi apoi l-ar legitima? Acela n-ar fi Dumnezeul nostru! Dumnezeul nostru este curat, neamestecat şi sfânt. El nu are nimic cu nici o greşeală, ci este Adevărat şi stă pe Cuvântul Său. El este Cuvântul.

Aş vrea ca cei bolnavi să privească încoace. Eu nu sunt un vindecător, ci sunt fratele vostru. Să credeţi! Vedeţi, Antidotul este corect: „Lucrările pe care le fac Eu, le veţi face şi voi.” (Ioan 14.12).

Doamna aceasta din faţă este văduvă şi se roagă pentru fiul ei. Crezi că Dumnezeu îţi va da ce ai cerut? El este Alcoolic. Crezi că Dumnezeu va purta de grijă? Ai număr de rugăciune? Nu? Nici nu ai nevoie. Dacă vei crede din toată inima, lucrul acela îl va părăsi. Eu nu o cunosc pe femeia aceasta, nu am văzut-o niciodată, dar Dumnezeu o cunoaşte. Aşa este. Dumnezeu este Dumnezeu. Amin.

Femeia din spatele ei se roagă pentru soţul ei. Femeia cu rochia cu buline. Dacă va crede din toată inima, Dumnezeu îi va da ce a cerut. Dumnezeu să te binecuvânteze. Eu nu o cunosc pe femeie. Ai număr de rugăciune? Da? Acum nu îţi trebuie, nu mai trebuie să vii în rândul de rugăciune. Dacă nu te îndoieşti că ceea ce ţi-am spus este adevărat, poţi avea ceea ce ai cerut. Amin. Amin.

O, cât sunt de bucuros pentru tratamentul împotriva necredinţei! Ce este păcatul? Necredinţa. Cine nu crede a şi fost osândit. Eşti deja exclus din joc înainte ca să ajungi la linie. Tu trebuie să crezi fiecare Cuvânt al lui Dumnezeu. Isus a spus: „Lucrările pe care le fac…” Dacă Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi, nu va produce El aceeaşi Viaţă care a fost în El? Sigur că da.

Aici este o femeie cu probleme la sân. Dacă va crede, Dumnezeu o va face bine. Crezi, doamnă? Da? Nu ai număr de rugăciune? Nici nu ai nevoie, dacă crezi. Umflătura aceea se va duce, iar tu vei fi bine şi sănătoasă. Vei crede? În ordine.

Aici stă o femeie cu capul plecat şi se roagă. Ea va muri dacă nu o ajută Dumnezeu. Ea nu este de aici. Tu ai mai multă credinţă decât te-ai gândit. Eşti din Santa Anna şi ai cancer. Ai fost operată din cauza aceasta. Ai număr de rugăciune? Nu? Nici nu-ţi trebuie. Ai cancer. S-a întors înapoi, dar Dumnezeu te va vindeca.

Ai fost adusă aici de cineva care a fost aseară aici. A fost chemat în rând şi vindecat de inimă, iar acum te-a adus şi pe tine. Aceasta este „Aşa vorbeşte Domnul.” Şi mai este ceva. Tu eşti soţie de predicator. Aşa este. Dacă Îl vei crede pe Dumnezeu şi nu te vei îndoi în inima ta, vei merge înainte cu acest mesaj. Doar să crezi.

Dacă aş fi în locul tău şi aş crede, m-aş ridica din scaunul acela… Tu vei muri stând acolo, aşa că ridică-te din scaunul acela, crede în Dumnezeu şi fii bine. Doctorii nu pot face nimic pentru tine. Au încercat, dar nu te pot ajuta.

Fă ca leproşii care stăteau la poarta cetăţii. Ei şi-au zis: „De ce să stăm aici şi să murim?” Dacă s-ar fi dus în cetate… acolo oamenii mureau deja de foame şi îşi mâncau copiii. Dacă ar fi rămas la poartă, ar fi murit, aşa că s-au dus în tabăra vrăjmaşului şi au profitat de şansa care li s-a dat. Tu nu trebuie să profiţi de şansa lor, pentru că tu nu eşti invitată în tabăra vrăjmaşului, ci eşti invitată la tronul Tatălui care te aşteaptă să vii în seara aceasta. Dacă ai destulă credinţă să atingi poala hainei lui Isus Hristos, El poate să Se folosească de glasul meu să-ţi vorbească, să-ţi mărească credinţa şi să pleci de aici vindecată. Dacă vrei, El o poate face. Amin.

Provoc fiecare persoană de aici să creadă acel Antidot. Credeţi? Toţi? Atunci ridicaţi-vă în picioare şi primiţi vindecarea în Numele lui Isus Hristos. Amin. Aşa este. Amin. Ia-ţi scaunul şi împinge-l până acasă. Priviţi-o! S-a ridicat de pe scaun… Glorie!

Nu vedeţi că El este aici? Antidotul, Leacul este aici. Glorie lui Dumnezeu! Credeţi prieteni! Nu vă temeţi să vă încredeţi în El! Aleluia! Unde vă este credinţa?

Te simţi altfel, nu-i aşa, soră? Ia-ţi vechiul scaun, împinge-l până acasă şi fii bine. Să nu te îndoieşti! Să păstrezi credinţa pe care o ai acum. Să ştii că o femeie s-a atins de haina Lui, iar tu ai făcut la fel. Du-te şi crede.

Îl voi lăuda, Îl voi lăuda,

Lăudat fie Mielul mort pentru păcat.

Haideţi să cântăm cu toţii şi să ridicăm mâinile.

Îl voi lăuda, Îl voi lăuda,

Lăudat fie Mielul mort pentru păcat.

Lăudaţi-L oameni, căci sângele Lui…

Toţi cei care aţi ridicat mâinile pentru salvarea voastră, haideţi în faţă în timp ce continuăm să cântăm.

Nu aţi luat încă Reţeta? Nu aţi primit Antidotul şi nu aţi fost umpluţi cu Duhul Sfânt? De ce nu vreţi să veniţi acum? Aceasta este. Dumnezeu a confirmat că este aici. Este leac în Galaad. Este leac, sunt doctori. Haideţi aici în timp ce cântăm. Haideţi toţi cei care aveţi nevoie de Hristos. Amin.

– Amin –